Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă - Ellen G. White

Capitolul 1
Chemarea lui Dumnezeu la slujire
Dependența de slujitorii omenești
Ca reprezentanți ai Săi printre oameni, Dumnezeu nu alege îngeri care
nu au căzut niciodată, ci ființe omenești, oameni având aceleași patimi ca și
cei pe care doresc să-i salveze. Hristos a luat trup omenesc pentru a putea
veni în contact cu oamenii. Era nevoie de un Mântuitor divin-omenesc pentru
a aduce lumii mântuirea. și bărbaților, și femeilor le-a fost încredințată
însărcinarea sacră de a face cunoscut despre „bogățiile nepătrunse ale lui
Hristos”. Faptele Apostolilor, 134.
Priviți această scenă mișcătoare. Priviți Maiestatea cerului înconjurată
de cei doisprezece pe care i-a ales. Este gata să-i pună deoparte pentru
lucrarea lor. Prin aceste unelte slabe, prin Cuvântul și Spiritul Său, El plănuia
să așeze mântuirea la îndemâna tuturor. Cu bucurie și fericire, Dumnezeu și
îngerii priveau această scenă. Tatăl știa că, de la acești oameni, lumina
cerului va străluci în lume, că acele cuvinte rostite de ei, în timp ce dădeau
mărturie despre Fiul Său, aveau să răsune din generație în generație, până la
încheierea timpului. Idem, 19.
„Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă-l pe Simon.” În felul
acesta, Dumnezeu a scos în evidență modul în care privește El lucrarea
Evangheliei și biserica Sa organizată. Îngerul nu a fost însărcinat să-i spună
lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca și sutașul, slăbiciunilor și
ispitelor, trebuia să fie acela care să-i spună despre Mântuitorul Cel răstignit
și înviat. Faptele Apostolilor, 134.
3