Vânzări

Acum exact 500 de ani,
splendidele fresce ce
împodobesc tavanul
Capelei Sixtine din Roma au fost
dezvăluite publicului. Pictate de
Michelangelo, pe atunci un sculptor
tânăr aflat în plină ascensiune,
ele sunt capodoperele emblematice
ale Italiei renascentiste şi atrag
milioane de turişti anual. History.
com a întocmit o listă cu şapte lucruri
mai puţin cunoscute despre
celebrul tavan şi artistul care l-a
pictat.
1. Michelangelo nu a vrut
să picteze Capela Sixtină
În 1508, Papa Julius al II-lea i-a
propus lui Michelangelo, atunci
în vârstă de 33 de ani, să picteze
tavanul Capelei Sixtine, dar
Michelangelo a refuzat. El se
considera mai degrabă sculptor
decât pictor şi nu mai lucrase
niciodată fresce. În cele din urmă,
Michelangelo a acceptat propunerea
şi a petrecut patru ani cocoţat
pe schele, cu pensula în mână.
2. Michelangelo a pictat tavanul
stând în picioare
Când şi-l imaginează pe
Michelangelo creând legendarele
Descoperă5
Şapte lucruri puţin
cunoscute despre
Capela Sixtină
fresce de pe tavan, cei mai mulţi
oameni cred că el stătea culcat pe
spate, o impresie falsă creată de
filmul “Agonie şi extaz” (1965), în
care Charlton Heston l-a portretizat
pe artistul renascentist. De
fapt, Michelangelo a folosit schele
din lemn proiectate chiar de el,
care i-au permis să stea în picioare
şi să picteze suprafaţa de deasupra
capului lui.
3. Lucrul la Capelă i-a provocat
artistului suferinţe fizice
În 1509, un Michelangelo din ce
în ce mai extenuat a scris un poem
în care vorbea despre urmele pe
care lucrul la Capela Sixtină le-a lăsat
pe corpul lui. “Am făcut guşă din
cauza acestei torturi”, scrie el, ironic.
Continuă, plângându-se că “stomacul
e strivit sub bărbie”, “pielea atârnă
sub mine” şi “coloana vertebrală
e înnodată toată de la atâta răsucit”.
Încheie spunând că nu trebuia să-şi
schimbe ocupaţia: “Nu sunt în locul
potrivit – nu sunt pictor”.
4. Capodopera lui Michelangelo
s-a dovedit a fi extrem
de rezistentă
Tavanul cu fresce al Capelei
Sixtine s-a păstrat într-o stare re-
marcabilă în cele cinci secole scurse
de la realizare. Lipseşte doar o mică
parte: o bucată de cer din pictura înfăţişând
salvarea lui Noe de Marele
Potop. Bucata a căzut şi s-a sfărâmat
în 1797, după o explozie la un depozit
de praf de puşcă din apropiere.
Experţii se tem, însă, că paşii milioanelor
de oameni care vizitează anual
Capela Sixtină reprezintă o ameninţare
serioasă pentru tavan.
5. Frescele au fost demontate
şi retuşate în anii '80 şi '90
Între anii 1980 şi 1999, un grup
de experţi a restaurat operele de artă
din Capela Sixtină, inclusiv tavanul
pictat de Michelangelo şi celebra lui
frescă, “Judecata de Apoi”, pe care a
creat-o spre sfârşitul vieţii. Specialiştii
au dizolvat straturile de negru de
fum şi depunerile, înviorând culorile
picturilor seculare. Restaurarea a
inclus şi ştergerea frunzelor de smochin
şi a bucăţilor de pânză pictate
în anii 1560, la ordinul Papei Pius al
IV-lea, peste trupurile goale din lucrările
originale.
6. Cea mai celebră pictură din
Capelă înfăţişează un creier uman
Tabloul intitulat “Crearea lui
Adam”, în care personajele repre-
zentându-i pe Dumnezeu şi pe
Adam stau cu mâinile întinse unul
către altul, este una dintre cele mai
cunoscute şi mai reproduse imagini
din lume.
Unii teoreticieni spun că scena
include conturul inconfundabil al
unui creier uman, format de îngerii
şi de mantiile care îl înconjoară
pe Dumnezeu, şi sunt de părere că
Michelangelo a vrut să evoce darul
inteligenţei oferit de Dumnezeu
primului om.
7. Papii sunt aleşi
în Capela Sixtină
Construită în anii 1470 sub Papa
Sixtus al IV-lea, după care a şi fost
botezată, Capela Sixtină este mai
mult decât cea mai populară destinaţie
turistică de la Vatican. Ea
are o funcţie crucială pentru religie.
Din 1492, clădirea simplă din
cărămidă găzduieşte conclavele
papale în cadrul cărora cardinalii
aleg un nou papă.
Rezultatul este făcut public
prin intermediul coşului de fum
de pe acoperişul capelei – fumul
alb indică faptul că a fost ales un
nou papă, iar fumul negru semnalează
că niciun candidat nu a
obţinut două treimi din voturile
cardinalilor.
eekend Săptămâna
9 - 15 nov. 2012
agazin
] Supliment gratuit al cotidianului “Viaţa liberă”
Semne rele
Cea mai mare
criză economică
s-a încheiat
cu război
Marea Depresiune din perioada
1929-1939 a fost cea mai
profundă şi mai lungă criză economică
din istoria Occidentului
industrializat. Ea a izbucnit
după prăbuşirea bursei de pe
Wall Steet, în octombrie 1929.
Economia americană se contractase
încă din vara acelui an,
pe fondul scăderii consumului
şi producţiei. În acelaşi timp,
însă, preţul acţiunilor continua
să crească, atingând până în
toamnă nivele care nu puteau fi
justificate de câştigurile viitoare
anticipate. Bula creată pe bursă
a explodat în cele din urmă pe
24 octombrie 1929, după ce investitorii
au început să vândă în
masă acţiuni. Nu mai puţin de
12,9 milioane de acţiuni – număr
record – au fost tranzacţionate
în acea zi, numită şi “Joia
Neagră”. Cinci zile mai târziu, în
“Marţea Neagră”, au fost tranzacţionate
circa 16 milioane de
acţiuni, după ce un nou val de
panică a măturat Wall Street.
Milioane de acţiuni au rămas
fără valoare, iar investitorii care
le cumpăraseră cu bani împrumutaţi
au intrat în faliment.
Criza s-a răspândit imediat pe
tot globul, mai ales în Europa,
deoarece ţările respectau acelaşi
curs de schimb – aurul.
În anii următori, scăderea
consumului şi a investiţiilor a
făcut ca uzinele şi alte afaceri
să-şi reducă producţia şi să
concedieze angajaţii. Pentru
norocoşii care şi-au păstrat slujbele,
salariile au scăzut, la fel şi
puterea de cumpărare. Mulţi nu
au mai avut cu ce-şi plăti ipotecile,
ceea ce a dus la o creştere
a numărului de executări silite.
Nici sistemul bancar nu a rămas
neafectat. Numai SUA a
închis atunci jumătate din băncile
ţării. Greutăţile cu care se
confrunta populaţia au pavat
drumul partidelor extremiste
spre putere în mai multe state
europene, cea mai notabilă ascensiune
fiind cea a regimului
nazist condus de Adolf Hitler în
Germania. Agresivitatea acestuia
a dus la izbucnirea celui de-Al
Doilea Război Mondial în 1939.
Creşterea producţiei industriale,
al cărei vârf de lance a fost producţia
de armament, şi încorporarea
în masă au redus în câţiva
ani rata şomajului sub nivelul
înregistrat înaintea crizei.
Arhiva "V.L."
Pagină realizată de
Rodica Mişcalencu
rodica@viata‑libera.ro