Maia Catargi paginare - TURIST IN ROMANIA

pagina 92Raportul oferă informaţii deosebite şidespre capela familiei :”pe dreapta, este ocapelă mare, cu un subteran, unde seodihnesc rămăşiţele donatorilor. Aici se vădîntr-un sicriu de sticlă veşminteleînsângerate ale lui Barbu Catargiu, iar deasupralor stă înfiptă în perete o veche crucede lemn a bisericei din Maia, care se zice căs-ar fi surpat de o vijelie şi ar fi căzut, tocmaiîn momentul când Barbu Catargiu era atinsde gloanţele ucigaşului său, pe dealulMitropoliei”. Această consemnare privindcrucea se păstrează în memoria colectivităţiişi astăzi.Interesante sunt şi datele care privesccomuna : “În sat mai toate casele sunt dezid, curat ţinute şi cu grădină. Fie-carefamilie are vite în de ajuns, car sau căruţă şialte acareturi. Ţăranii se bucură de oîndestulare care la unii a devenit chiarbogăţie”.Descrierea pădurii şi a parcului este şi earelevantă pentru ceea ce se realizase la Maia.Autorul proiectului nu fusese nimeni altuldecât renumitul arhitect peisagist vienezCarl Friederich Wilhelm Meyer, cel carerealizase Parcul Cişmigiu şi avea săînnobileze zona castelului Maia cu osuperbă grădină englezească, în carefântânile, aleile, construcţiile şi colecţiadeosebită de material dendrologicconstituiau o atracţie deosebită. Doi arboriexotici, din genul Sophora, se află şi acum încurtea Aşezământului Cultural – Religios dela Maia, fiind declaraţi monument al naturii.Aşezat lângă vechiul drum al poştei careducea de la Bucureşti spre Moldova, castelulde la Maia, cu 52 de camere, cu lampadaredin argint masiv, cu podele de lemn ca otablă de şah, a fost de multe ori loc de popasşi de întâlnire a boierilor care puneau la caletreburi politice sau a celor care veneau înpromenadă. De altfel, pe 6 iunie 1862, cudouă zile înainte de asasinarea soţului ei,Ecaterina Catargiu pleca la Maia spre apregăti primirea deputaţilor din Moldovacare se întorceau în 2-3 zile de la lucrărileCamerei, iar drumul lor trecea pe la Maia.Barbu Catargiu era adeptul promovării unorasemenea întâlniri, dincolo de cadrul oficial,deoarece ele întăreau legăturile politice şiamicale, prin conversaţii libere şi destinse,eliberate de convenţii rigide, prin acele clipede mulţumire sufletească trăite în casa unuiprieten.Din păcate, “pustierea şi dărăpănărea”castelului familiei Catargiu de la Maia, decare s-a temut atât de mult Barbu Catargiu,aveau să înceapă cu anul 1950, când castelula fost naţionalizat, apoi ruinat şi distrus înperioada comunistă. N-au rămas din el decâtruinele hrubelor aflate la subsolul casteluluişi care astăzi sunt în stadiul de conservare,precum şi o parte din parcul dendrologic.Personalitate emblematică a istorieiViata ,şi moartea mareluiom politic Barbu CatargiuRomâniei, dar puţin cunoscută de contemporanietateanoastră, Barbu Catargiu s-a născut la 26 octombrie 1807,la Bucureşti, ca fiu al marelui vornic Ştefan Catargiu şi alTi ţei (Stanca) Văcărescu, fiica banului Barbu Văcărescu. Eraudescendenţi ai unei vechi şi mari familii muntene, amintită de Cantemir în“Descriptio Moldaviae”, în forma Catardzieşti şi atestată documentar în anul1616.De la vârsta de 12 ani, Barbu Catargiu a urmat Şcoala grecească de laMăgureanu, având o aplecare deosebită asupra scriitorilor eleni antici, citireaoperelor acestora fiind o preocupare permanentă.Urmând moda vremii. a trăit nouă ani (1825-1834) în străinătate , cuprecădere la Paris, unde a făcut studii temeinice de litere, drept, istorie,economie politică şi filosofie, care vor contribui decisiv la formareaintelectuală a viitorului om de stat.Din această perioadă este de reţinut întâmplarea din anul 1830, când,împreună cu vărul şi colegul său de învăţătură Barbu Ştirbei, a mers la o celebrăghicitoare pariziană - Lénormand, care a prezis coroana domnitoare pentruŞtirbei şi moartea prin violenţă pentru Catargiu!! Predicţia îl va urmări înmomentele critice ale vieţii!Se spune că, pe la 1859, când se întorcea de la vânătoare la moşia sa Maia şiera la numai câţiva paşi de casă, caii s-au speriat şi au răsturnat trăsura. Sărinddin trăsură, puşca pe care Catargiu o ţinea în mână s-a descărcat, îngrozind-o peEcaterina, soţia sa, care, auzind detunătura, se gândea să nu se fi adeverit fatalaprevestire. Catargiu, înţelegând spaima soţiei sale, o asigură cu vorbele: “Nu de astă dată, Catinco!”