www.dacoromanica.ro

UMANISTUL
NICOLAUS
OLAHUS

4.1
1

UMANISTUL
NICOLAUS OLAHUS
(NICOLAIE ROMANUL)
(1493-1568)
Texte alese
Studiu introductiv i note
I. S. FIRU CORNELIU ALBU
00
EDITURA STIINTIFICA BUCURESTI, 1968

OLAHUS IN ACEST NUME
SINT CUPRINSE TOATE
BINEFACERILE PRIETENIEI.
ERASMUS DIN ROTTERDAM
Friburg, 11 decembrie 1531.

Capitolele din studiul introductiv fi alegerea textelor din lucrare
au fost efectuate de I. S. Firu ii C. Albu.
I. S. FIRU: Umanismul in 'Virile Rom Ine. Prietenia cu Erasmus din
Rotterdam. Conceptiile social-politice si umanismul lui Nicolaus
Olahus. Capitolele XIIXIX din Hungaria. Catre secolul nostru.
Corespondenta lui Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotterdam.
Din corespondenta lui Nicolaus Olahus cu diversi (scrisorile
nr. 1-5, 7, 9-11, 13, 14, 16, 18, 20, 21).
CORNELIU ALBU: 'Mile Rom Ine in secolul XVXVI. Nicolaus
Olahus, viata si opera. Lucrari istorice. Romgnii in opera lui
Olahus. Nicolaus Olahus, poet. Catre cititor. Capitolul XVIII din
Atila. Cronica evenimentelor mai importante din viata lui Nicolaus
Olahus. Corespondenvii lui Nicolaus Olahus in Tarile de Jos.
Bibliografie.
Poeziile lui Nicolaus Olahus (cu exceptia celei intitulate Ca'tre
secolul nostru") au fost traduse de $tefan Bezdechi; scrisorile nr. 6,
8, 12, 15, 17, 19 si 22 au fost traduse de Maria Capoianu.
Acolo unde nu s-au dat texte integrale, pentru a se evita repeti-
Iii, si amanunte, fragmentele selectate de alcatuitorii volumului au
fost despartite prin semnul [...], iar semnul [ ] cuprinde
comentarii ale traducatorului. Punctele de suspensie din text reproduc
semnele din textele originale.
Sigla K indici editia Kollarius.

CUVINT INAINTE
Despre Nicolaus Olahus (Nicolaie Românul) s-a scris mai
mult m strainatate, in Belgia, Cehoslovacia si mai ales in
Ungaria, tari in care a trait si a. activat in cursul vietii sale.
La noi, pina la aparitia lucrarn lui Ioan Lupas: Doi umanifti
romani in secolul XVP, in care au fost prezentavi
munteano-transilvaneanul Nicolae Olahus si bihoreanul
Mihail Valahus"2, si a lucrarii lui $tefan Bezdechi: Nicolaus
Olahus, primul umanist de origine romanii3, Nicolaus Olahus
era aproape necunoscut.
Astazi, cind se desfasoara o larga acciune de valori-
ficare a elementelor progresiste din cultura romaneasca si
universala, opera unui umanist din secolul al XVI-lea de ongine
romana prezinta un interes deosebit.
Nicolaus Olahus a fost un mare umanist, nu numai prin
scrierile sale, ci si prin viava si fapte, un exemplu al unor
importante fenomene de osmoza social-culturala intre diferite
popoare, in decursul convietuirii lor multiseculare.
N. Olahus s-a nascut pe pamintul Transilvaniei, a trNit
cea mai mare parte a vietii sale in Ungaria secolelor XV
XVI si a adus o importanta contributie la promovarea ideilor
umaniste.
Fund vlastar al unei familii romanesti originara din
Tara Romaneasca, el s-a declarat in toate operele sale Olahus",
adica Romanul". Aceasta nu inseamna ca el a adoptat
o simpla porecla, ci indica, in conceptia lui, o legaturl
de neam §i de cultura.
Intr-adevar, Olahus vorbeste in opera sa despre doua
patrii: patria sa, Ungaria, si patria parinteasca", tam
strabunilor", Tara Romaneasca.
El s-a mindrit totdeauna cu originea sa nobilL romaneasca.
De asemenea, nu o data s-a mindrit cu inrudirea so

cu Huniazii romani. Intreaga activitate a lui Olahus se
leaga de spiritul Huniazilor", a caror traditie patriotia
de lupta pentru salvarea Europei civilizate de primeidia
turceasca, pgIn i anticulturala a continuat-o precum a
continuat §i tradilia Huniazilor de sprijinire a invaIatilor §,
de promovare a culturii.
Olahus a fost un reprezentant autentic al spiritului romanesc,
i, cind Erasmus din Rotterdam il caracterizeaza spunind
ca in acest nume Olahus sint cuprinse toate
binefacerile prieternei"4, el a caracterizat insu§i sufletul romanesc
in ce are mai bun: prietenia §i omenia, caracterul
sau pagnc, activ, prietenos, dornic de cultur i de progres,
ap cum s-a manifestat totdeauna in cursul istoriei sale
cum se manifesta astazi, din plin, in viata internationala.
Prezentul volum este un modest omagiu cu prilejul implinirit
a patru sute de ani de la moartea sa. Alcatuitorii volumului
11 infaTiwaza pe Nicolaus Olahus ca umanist, care
a scris in limba universala a republicit literelor", hmba
latina, §i care, la inceputul secolului al XVI-lea, a izbutit
sa se ridice la o conceptie superioara asupra vietii
amngl una dintre figurile proemmente i onorate in lurnea
umani§tilor din Europa, scriitor de frunte i protector
neintrecut al tuturor invatatilor", cum il numeau unit uman4ti
insemnati ai timpulut, in frunte cu Erasmus din Rotterdam.
30VI-1967
i
§i sa
AUTORH

STUDIU INTRODUCTIV

TARILE ROMANE IN SECOLELE XVXVI
Nicolaus Olahus de la Arges a filit intr-o epoca' de mari
faminta'ri si transformari sociale.
Aceasel epoca' se caracterizeafl prin accentuarea crizei
feudale, a asupririi ta.ranilor ca si a primejdiei otomane, care
se va mentine apoi mai multe secole pricinuind mari distrugeri
si v5.rski de singe. Noii i ultimii davalitori pkrunsesera'
in Europa in 1356, cucerind taratele bulgkesti si
organizatia statala' sirbeasa infruntind toate rezistentele
armate ce le-au stat in cale. Treptat, puterea otomana' a
ajuns la Dunke. De acum inainte, atit Tara Romaneasd
cit si Moldova vor indeplini rolul de stavia in calea invadatorilor,
care aproape intotdeauna vor actiona avind ca
aliati pe tatari.
In Tara Romaneasca, ap5.rarea impotriva turcilor a constituit
o permanenta' preocupare. Eroul principal al acestei
lupte necrutkoare a fost Mircea cel Bkrin (1386-1418),
numit de venetieni cel mai puternic dintre dusmanii europeni
ai sultanului", iar de turci, cel mai viteaz dintre principii
steaini".
Dupa' moartea marelui voievod rivalitkile dintre feudalii
din Tara Romaneasel duc la sadera puterii domnestil.
Grupurile de boieri nu erau preocupate de consolidarea ta'rii.
Ei se remarca' printr-o constanta' nesupunere fata de
domn i prin sustinerea diferitilor pretendenti la domnie,
spre a-si consolida propria lor putere. Turcii au exploatat
din plin aceasta' anarhie a feudalilor. In 1419 ei cuceresc
Severinul, iar in anul urmkor, Dobrogea. St5.ruinta unora
dintre cei mai puternici feudali de a se ajunge la o intelegere
cu turcii, prin abandonarea rezistentei, a fost tot mai
accentuat5.. Exponentul lor e Radu Prasnaglava. Un alt
grup de boieri au sprijinit si impus ca domn pe Dan

al II-lea. Acesta a reinviat pentru scurta vreme epoca der
glorie a lui Mircea cel Batrin, obtinind biruinti asupra dusmanului,
dar constrins de boieri, incheie pace. Incepind din
acea vreme, s-a format o tabara a boierimii ce tindea
grupeze majoritatea clasei dominante, care a propus, in
dauna statului, o intelegere cu Poarta2.
Stavilirea invaziei turcesti la Dunare a ingaduit Moldovei,
in tot timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432),
sa
obtina insemnate realizari n consolidarea statului. Tir-
gurile au progresat datorita dezvoltarii comertului si a mestesugurilor.
Prestigiul voievodului a crescut considerabil si
fata de feudalii clerici. Subordonind 50 de biserici manastirii
Bistrita, Alexandru cel Bun dispune ca nici un mitropolit,
nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece"3
in treburile domniei.
In timpul domniei lui, Alexandru cel Bun a stiut frina
tendinta de farimitare feudala, ducindu-i pe boieri s lupte
dincolo de hotarele tarii. Dar, dupa 1432 feudalii moldoveni
au incercat cu temeritate i perseverenta sa-si intregeasca
domemile, pe de o parte, prin acapararea averdor celor invinsi,
adept' ai partidei adverse, iar pe de alta parte, prin
cotropirea satelor
libere.
Intr-o perioada de 25 de ani, cuprinsa intre moartea lui
Alexandru cel Bun si urcarea pe tron a lui Stefan, care va
fi numit cel Mare", numarul voievozilor moldoveni s-a
ridicat la noua. Succesor legitim al lui Alexandru cel Bun
a fost fiul sau, Ilie, caruia i-a fost opus curind un frate,
$tefan. Datoritaboierdor, Moldova a fost impartita in doua,
avind doua capitale (Suceava i Vaslui) i doua
Aceasta stare de lucruri a diminuat puterea i prestigiul tarii
peste hotare. Amestecul strain in treburile interne ale Moldovei
va fi tot mai staruitor, fie ca venea din partea regelui
Poloniei, fie din partea lui Iancu de Hunedoara care, fiind
constient de faptul ca nu se putea opri pericolul turcesc la
Dunare (o vreme a crezut ca-i va putea scoate chiar din
Europa) decit cu ajutorul romanilor, a incercat s asocieze
pe domnii moldoveni i munteni la lupta glorioasa ce ducea
impotriva cotropitorilor turci. Primul pretendent moldovean
sustinut de Iancu de Hunedoara a fost Petru al II-lea, spre
marea nemultumire a unor feudali influenti, care nu voiau sa.
sa
mitropolii.

averile. Petru al II-lea a fost un sincer sustinator al politicii
lui Iancu de Hunedoara, ingaduindu-i sa foloseasca cetatea
Chiliei pentru a putea exercita un control pe intregul curs al
Dunarii, de la Belgrad pina la mare'.
Politica lui Iancu de Hunedoara fata de Moldova 1-a adus
in conflict cu Po Ionia. 0 interventie polona, planuita pentru
anul 1448, a fost aminata numai in urma unor intervenvii
energice din partea lui. Dar dupa batalia pierduta de la Kossovopolje,
protejatul lui Iancu de Hunedoara a fost inlaturat
de polonezi. A urmat o adevarata cascada de domni
moldoveni. Retinem, din aceasta epoca, clomnia lui Bogdan
al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun. Acesta a sprijinit
pe fata politica antiotomana a eroului transilvanean. Ca
urmare, in februarie si iulie 1450, intre Iancu si Bogdan
al II-lea s-au semnat doua' tratate, in baza ca'rora Transilvania
si Moldova trebuiau sa fie ca una singura". 0 asemenea
politica a determinat pe regele Vladislav sa intervina,
dar armata lui a fost infrinta la Crasna. Aceasta biruin%a
a fost posibila datorita faptului ca, imitindu-1 pe
Iancu, domnul Moldovei a facut apel la faranime, pe care
a ridicat-o si a inarmat-o.
Impotrivirea cu succes a taranimii sit utilizarea ei ca pavaza
de aparare a tarii nu au fost pe placul latifundiarilor.
Ei considerau ca. astfel li se aduce o grava stirbire a privilegiilor.
Bogdan al II-lea a fost ucis de Petru Aron. Noul
domn rupe cu Iancu de Hunedoara, nu e ajutat de poloni,
in vreme ce primejdia turceasca devine tot mai amenintatoare.
Negasind sprijin nicaieri si refuzind sa inarmeze poporul,
Petru Aron, sfatuit de latifundiarii care-1 sprijineau,
a trimis in 1455 o solie la Poarta cu misiunea de a cere
pacea si de a oferi un tribut. In primavara anului urmator,
latifundiarii moldoveni s-au adunat la Vaslui si au hotarit
sa plateasca tributul, fixat de sultan la doua mii de galbeni
anual. Acceptind capitularea de la Vaslui, in interesul privilegiilor
ei de clasa, marea boierime a dovedit inca o data
ca pune aceste privilegii mai presus decit independenta ;aril,
ca se temea de popor, ceea ce nu va intra de loc in vederile
lui Stefan, fiul lui Bogdan al II-lea, care-1 va alunga pe
Aron Voda din Tara si va inaugura o epoca noua in istoria
Moldovei, pe care a dus-o spre cele mai stralucite culmi.
13

In Transilvania, dezvoltarea productiei de mgrfuri, a relatillor
bg.nesti i cresterea puterii feudale, la inceputul secolului
al XV-lea, au dus la o accentuare a asuprirn i exploatgrii
tgranilor, la adincirea contradictiilor dintre diferite
pgturi nobiliare, dintre nobilime i bisericg, dintre nobilime
si orgsenime.
Stgpinii de pgmint, laici i clerici, se luptau intre ei, dar
mai ales impotriva pgturii de mestesugari, impotriva diferitelor
profesiuni libere, mlaclite ale burgheziei viitoare care
se dezvolta in tirguri si. orase.
Protestele si rgzvrgtinle faramlor impotriva setei de cistig
nemgrginite a exploatatorilor de toate categoriile sint tot
mai numeroase. In 1400 se rgzvrgtesc tgranii romgni si sirbi
din jurul Aradului; in 1417, cetele de tgrani revoltati ale
lui Kardos Jgnos pustiesc pgirtile sudice ale Transilvaniei;
secuii,. cuprinsi de semetie si indriznealg", au ars curtile
nemestlor in 1430, au ocupat pgminturile nobililor si au
distrus pietrele de hotar; fgranii romgni din pgrtile FIggrasului
si ale Brasovului le urmeazg exemplul in 1433. Peste
doi ani, s-au revoltat minerii din Maramures, dornici s scape
de exploatarea cgmgrasilor, care-i tratau ca pe iobay, schingiuindu-i
pentru once abatere i cgutind cu cele mai vanate
pretexte sa le sustragg cistigul.
Desigur, nedreptatea i exploatarea erau motivele prin:
cipale ale acestor rgscoale. Dar rgzvrgtitii aveau nevoie
de o cglguzg ideologicg. Au ggsit-o in Boemia, unde multi
tineri transilvgneni au fost dusi si lupte, in 1419, pentru
ingbusirea husitismului, sau au adus-o chiar husitii fugari.
Acestia din urmg, ocrotiti mai intii in Moldova de Alexandru
cel Bun, au pgtruns, dupg 1431, in numgr tot mai mare
in Transilvania. Episcopii romano-catolici au cerut cele mai
severe mgsuri impotriva lor, utilizind ping si inchizitia, ale
cgrei crime au stirnit indignarea. popuratiei.
In asemenea condith, chiar din primele decenii ale veacului
al XV-lea s-au creat conditiile pentru o rgscoalg generalg,
mai cu seamg cg atentia feudalilor era indreptatg. spre
Dungre, unde presiunea otomang se fgcea tot mai simtitg.
Picgtura care a fgcut sg se reverse paharul a fost turnatg.
de episcopul Transilvaniei, Gheorghe Lepes, fratele vicegu-
si

vernatorului Lorand Lepes. Episcopul nu a adunat timp de
trei ani dijmele in banii devalorizati, pentru ca n 1436 sa
ceara ca platile sa se fac n bani noi. A pretins acest lucru
nu numai de la faranii saraci, ci si de la mica nobilime, de
la orasenime si chiar de la iobagii români necatolici. Setea
de exploatare si de imbogatire a episcopului Gheorghe Lepes
a format un front comun de lupta care, fireste, nu era dator
citusi de putm s faca distinctie intre biserica, nobilime i stat.
Rascoala din 1437 a cuprins toate comitatele. Curti le
nobililor au fost atacate, actele de privilegii i condicile au
fost arse, nobilii pedepsiti. Acum iese la iveal i influenta
pe care au exercitat-o .asupra rasculatilor propagandistii husiti.
Taranii, nobilii Imo i oraserumea saraca nu se mai tern
de afurisenie, ma de excomunicare, doua arme care pina
atunci s-au dovedit foarte eficace. Razvratitii i fixeaza tabara
pe dealul de la Bobilna. 0 intaresc, imprejmuind-o
cu care, metoda de aparare tipic husita.
Batalia hotaritoare s-a dat cluar la Bobilna in luna iunie
a anului 1437 si s-a terminat cu o stralucita' biruinta a rasculatilor.
Infrni, nobilii au recurs la cunoscuta tactica a tergiversarii
si a tratativelor, cu scopul de a dstiga timp. Tnelegerea
ce s-a realizat oglindeste Impede starile de lucruri
care au determinat rascoala: afurisenia aruncata asupra Orarulor
de catre episcopul Transilvaniei, oprirea taranilor dependenti
de a se stramuta, sporirea darilor fata de stapinii
de mosie, introduccrea nonei, interzicerea mostemrii bunurilor,
chemarea la oaste fara motive intemeiate, luarea gra
plata a lucrurilor faranilor pentru oaste, abuzurile si silniciile
nobililor si ale dregatorilor asupra faranilor iobagi, ca
6 cele ale camarasilor de la ocne si mine, uuderea trimisilor
taranimii de catre voievodul Transilvaniei, Lorand Lepes5.
Revendicarile rasculatilor n-au fost putine. Printre cele
mai urgente, retinem dreptul la libera stramutare, desfiin-
;area none', reducerea renteifeudale, indiferent de natura ei,
precum si a dijmei fata de biserica..
/nvinsi vremelnic, nobilii s-au adunat n ziva de 16 septembrie
1437 la Capilna si au incheiat o unire frateasca",
al carei scop principal, tainuit deocamdata, era stirpirea
6
distrugerea rautatilor si a rascoalei faranilor blestemati".
Ostilitatile au reinceput curind, terminindu-se, si de data
aceasta, cu victoria rasculatilor. Intre nobilime i cler, pe de

o parte, si rasculaci, pe de alta parte, a intervenit, la Apatiu,
o noua incelegere, care insemna de fapt o restringere serioasa
a tuturor avantajelor obcinute la Bobilna. Curind
apoi, Apatiul s-a devedit si el doar un armisticiu. Inca din
luna notembrie a acelutasi an, ostilitacile au reinceput. Rasculacn
obcin la inceput noi succese rasunatoare. Atudul si
Clujul au cazut in miinile lor. Cu force noi si dispunind de
o armata superioara, nobilii cistiga, incepind din ianuarie
1438, tot mai multe victorii. Conducatorii rasculacilor au
fost incercuici in Cluj, au fost prinsi si executaci. De acurn
au urmat represaliile st masurile care trebuiau s impiedice,
dupa parerea nobililor, asemenea rascoale in viitor. Unirea
de la Capi lna (Unio Trium Nationum) a fost reinnoita.
Ca' kind cele doua incelegeri anterioare cu caranii, nobilit
s-au razbunat in chip barbar impotriva acestora: capeteniile
au fost ucise cu cruzime, sute st mil de carani au fost
muttlaci, nasurile, urechile, buzele si mlinile sau
scocindu7h-se .ochn. Nu au scapat de pedeapsa nici orasenii
din Cluj, spruinitori at rascoalei, carora Ii s-au desfiincat
privilegtile,
fiindu-le restituite abia in 1444, in urma intervenciei
lui Iancu de Hunedoara".
Paralel cu setea de imbogacire a feudalilor, in detrimentul
carammit, a midi nobihmt si a nobilimii sarace, se facea
simcita si in Transilvania primejdia turceasca, care atinsese
mai de mult hotarele sudice ale Tarii Romanesti si ale
Moldovei. Prima patrunclere a unui detasament de oaste turceasca
a avut loc in 1395 prin pasul Bran. Localnicii i-au
facut faca cu mijloace proprii, dupa care, vreme de o generacie,
au avut liniste. Scut al linistii Transilvaniei impotriva
unor astfel de primejdii a stat mai cu seama Mircea cel
Batrin, domnul Tarii Românesti. Dar, dupa moartea voievodului
muntean au inceput acolo lupte aprtge pentru domnie,
in cursul carora, cind unul, cind altul dintre pretendenci
au flcut apel la ajutorul turcesc. In 1420 ajutorul a fost
oferit lui Radu Prasnaglava, pretins fiu al lui Mircea, care,
instalindu-se la Tirgoviste, a usurat patrunderea unei armate
turecstt prin pasul Bran. A fost pradat cumplit sudul Transilvaniei,
turcii ridicind si ducind cu ei multi robi. Incursiurule
turcestt sint de aci inainte tot mai dese. In toamna
anului viitor a fost pradat Brasovul. In 1438, putin dupa
infringerea rascoalei caranesti de la Bobilna, o puternica
16

armata' turceasa, comandata de insusi sultanul Murad
al II-lea, pkrunde in Transilvania, pustiind tinuturile dintre
Hateg si Tara Birsei, ducind n robie zeci de mii de locuitori,
din toate categornle sociale.
In toamna aceluiasi an a fost prgdata' secuimea, de unde
turcii au ridicat de asemenea citeva zeci de mil de robi.
Aceste incursiuni reprezentau o mare primejdie pentru regiunile
atinse de ele. De aceea, organizarea luptei impotriva
expansiunii otomane era .necesara' atit in interesul maselor
tafanesti, amenintate cu pful i robia, cit si al orasenimii,
prejudiciata in activitatea ei economiea de nesiguranta ce se
crease. Organizarea luptei interesa i nobilimea, care isi vedea
periclitafa dominatia de clasal.
Cel care a izbutit in Transilvania ssa facsa fa0. acestei
primejdii a fost lancu de Hunedoara.
Originea lui romaneasei este cert. Se sustine, indeobste,
ea se trage dintr-o familie de cneji romani din Hunedoara.
Cronicarul Thuroczi Jj.nos afirmg cg familia lui ar fi de
origine boiereasai, din Tara Romaneasa. Heltai Gaspir,
scriitor cu fainZ in secolul al XVI-lea i popularizator al
istoriilor lui Bonfinius, a notat chiar o legena auzitg de
la oameni btrtni, contemporani cu Voicu, tat'al lui Iancu,
demni de toata' increderea"8, dupa' care Voicu ar fi fost un
copil nelegitim al imparatului Sigismund de Luxemburg cu
fiica unui cneaz roman din tinutul Hunedoarei.
Din tinerete, Iancu de Hunedoara a servit ca ostas in
preajma regelui Sigismund de Luxemburg, insotindu-1 in
Italia, cind s-a dus s'a fie uns impkat. A rknas citva timp
in serviciul ducelui de Milano, ca sa' deprinda mestesugul
armelor. In 1434 a facut parte din suita militara' a imp'aratului
la Conciliul din Basel.In anii urmkori a participat
la luptele din Boemia impotriva husitilor, unde a invat,
de la acestia, noua tactic -S. de a purta rkboiul impotriva
atacurilor cavaleriei, arma cea mai temuta a vremii, aceea
a taberei ap5.rata' de care legate intre ele.
Calit5.tile de care a dat dovada' au fa'cut din Iancu de
Hunedoara un ostas cu renume si
un feudal instarit. In
anul 1438 n gasim in slujba de ban al Severinului, avind
misiunea sa' seavileasca' invaziile turcesti, iar in 1441 este
numit de regele Vladislav, pe care 1-a ajutat s ocupe tronul
Ungariei, voievod al Transilvaniei.

Din actiunile imediate si mai indepartate pe care le-a intreprins
pentru apararea tarii i nlaturarea primejdiei turcesti,
Iancu de Hunedoara s-a dovedit de o energie deosebita.
Sprijinind pe voievozii madoveni Petru al II-lea si
Bogdan al II-lea, el a obtinut Chilia, care-i asigura paza
drumului de apa. al Dunarii. ,Se pare ca aceasta localitate
era pe atunci, si mult timp dupa aceea, de mare insemna-
tate strategica, de vreme ce pentru ea se certau Huniade
[apoi] Matei Corvinul, Tepes Voda, Stefan cel Mare si
insusi sultanul Mohamed al II-lea"9.
Amestecul lui Iancu de Hunedoara in desfasurarea evenimentelor
politice ale Tarilor Romanesti a fost de acum tot
mai des, el reusind sa-si asocieze planurilor sale antiotornane
o buna parte din voievozii de la care a obtinut un substantial
ajutor militar. Punea i scotea, dupa bunul sau plac,
pe domnii din Tara Romaneasca, favorizind in special pe
urmasii lui Dan al II-lea, fratele lui Mircea cel Batrin, cu
care era inrudit"10.
Pe plan intern, bazindu-se pe marea lui popularitate, in
permanenta crestere, Iancu de Hunedoara a fost foarte hotarit
s sdrpeasca anarhia feudala. Nobilii recakitranti au
fost pedepsiti i Ii s-au confiscat averile. Cei care au cedat
au fost constrinsi sa-si respecte obligatiile militare. Unele
din masurile luate dupa rascoala de la Bobilna au fost anulate,
fara insa ca soarta iobagilor sa fie imbunatatita. Totusi,
poporul de rind, romanii, ungurii i secuii, priveau spre el
cu dragoste i ncredere, socotindu-1 ca pe singurul in stare
sl-i mintuiasca de primejdia incursiunilor turcesti. Iancu de
Hunedoara a sesizat acest curent favorabil politicii lui
I-a folosit din plin. Alaturi de cavaleria feudala, a organizat
militareste mica nobilime din Hunedoara si din Banat si a
luat masuri ca in caz de necesitate s poata chema sub arme
tara intreaga.
Iancu de Hunedoara a repurtat numeroase si stralucite
biruinte asupra turcilor. In 1442 Mezid, begul Vidinului,
navaleste pe neasteptate in Transilvania, gasindu-1 pe Iancu
de Hunedoara nepregatit. A actionat hotarit, dispunind ridicarea
la lupta a intregului popor. A adunat spune
Bonfinius, cronicarul lui Matei Corvinul ostasi din sate
orase; a poruncit secuilor sa ia armele, i tuturora, sateni
si

oraseni, le-a impus, prin decret public, sa slujeasca la oaste
spre mintuirea comuna".
Se facea astfel apel la o oaste locala, a poporului, direct
m teresat la apararea pamintului cotropit, nu la oastea cea
mare a nobililor.
Cu astfel de masuri, biruinta asupra lui Mezid beg a .fost
deplina. Iancu de Hunedoara a trecut apoi Carpatii si, in
acelasi an (in septembrie), a obtinut pe Ialomita, cu ajutorul
oastei muntenesti a lui Vlad al II-lea Dracul, una dintre cele
mai stralucite biruinte asupra turcilor. Biruinta aceasta, de
mare rasunet in Europa, Iancu de Hunedoara a folosit-o
pentru a inaugura seria razboaielor lui ofensive pe care le-a
dus n sudul Dunarii, avind linga el si importante contingente
de oaste din Tara Romaneasca.
Actiunile militare ale lui Iancu de Hunedoara, ca i succesele
obtinute, nu au fost pe placul feudalilor din Transilvania
si Ungaria. Nobilimea statea in expectativa, asteptind
o infringere ca sa-si poata, lua revansa. Liga baronilor, condusa
de familiile Tzillei, Garai si Ujlaki, ati apreciat ca
moartea regelui Vladislav pe cimpul de lupta de la Varna
infringerea cruciatilor de catre Murad al II-lea le-ar putea
fi favorabile. Dieta, care avea sa asigure succesiunea la
tron, s-a Tinut in anul 1446, la Rikos, linga Buda. Popularitatea
de care se bucura Iancu de Hunedoara in rindurile
nobilimii mici i mijlocii s-a dovedit atunci cu prisosinta.
Prin aclamatii, a fost impus guvernator al Ungariei, pina la
majoratul regelui Ladislau Postumul.
Cei zece ani pe care i-a mai avut de trait au fost consa.
crati unor planuri indraznete, cu scopul de a inla.tura primejdia
turceasca de la Dunare. Pina la batalia de la Kossovopolje
(ampul Mierlei, 17-19 octombrie 1448)11, unde
iarasi a folosit metodele de lupta husite, Iancu de Hunedoara
s-a aflat in permanent razboi ofensiv cu turcii. Pierderea
acestei btlii se explica nu numai prin puterea de
atac a oastei turcesti, mult superioara numericeste, ci mai
ales prin uneltirile marh nobilimi, in frunte cu contele Tzillei,
care I-a proclamat pe nevirstnicul Ladislau Postumul
rege al Ungariei, cautind s faca prin aceasta inutil functia
de guvernator. Iancu de Hunedoara a continuat totusi
ramina un comandant respectat. Constrins de imprejurari,
a negociat pace cu turcii. La 20 noiembrie 1451 a intervenit
sa

un armistiviu, iar in 1452 s-a semnat tratatul de la Adrianopol,
prin care sultanul Mohamed al II-lea se angaja sa'
incetezeatacurile impotriva Trii Romanesti, Transilvaniei,
Ungariei, Serbiei si Raguzei si A nu mai ridice inta'rirt pe
malul drept al Dunkii.
Tratatul, desi a fost confirmat de Murad al II-lea i, in
anul urm5tor, chiar de Mohamed al II-lea, n-a fost insa'
respectat. In 1453 turcii au cucerit Constantinopolul. Patima
cuceririlor a cuprins repede pe proaspkul sultan, care
se dorea st5.pinul Europei. In astfel de imprejur5m, ostilitkile
vor reincepe.
Marea confruntare dintre Mohamed al II-lea i Iancu de
Hunedoara a avut loc la Belgrad n vara anului 1456. Sub
steagul lui Iancu de Hunedoara au alergat lupAtori din
toate pa'rvile Europei, dind astfel luptei un pronunvat caracter
popular. Marea nobilime a incercat, si de data aceasta,
A-1 compromitsa, mpiedicInd, f ara' succes, pe iobagi A. par-.
ticipe la lupA. M5rturii1e contemporane noteaza trecerea
prin orasele din Europa centrala a numeroase cete, aleatuite
din meseriasi i oameni skaci, care se indreptau pe jos spre
Belgrad. Autorul uneia din aceste mkturisiri se intreaba':
unde este regele Franvei care vrea A se intituleze rege
prea crestin? Unde sint regii Angliei, Danemarcei, Norvegiei,
Suediei, Cehiei si Poloniei? Tkani neinarmavi, potcovari,
croitori, meseriasi merg de ast 5. dafa in fruntea armatelor"12.
Atasamentul, mai cu seama' al vka'nimii, la lupta de apa'rare
impotriva cotropitorilor patriei, in opozivie cu atitudinea
tra'cla'toare a feudalilor, s-a manifestat si de data
aceasta din plin. Analizind stkile de lucruri din tab5.ra
nobilimii, umanistul i omul de stiirivs Ioan Vitez, episcop
de Oradea, constat c dreptatea a amuvit cu totul, nerusinarea
si-a dat friu liber, nimeni nu mai vine seama de legi,
desfriul i .patimile au pus st4inire pe toate, nesiguranva
zilei de mime umple pe top de griO. Un singur lucru a mai
limas sigur, cel cuprins in cuvintele lui Solomon: fratele e
vrajmas fratelui"13.
De asemenea, baronii unguri nu se tern de Dumnezeu,
isi iubesc doar pintecele, se feresc A mearg51 la ilzboi, stiind
ca' au de dat ochii cu turcii; ei nu apka vara si poporul".
E de remarcat ca' in timpul organizarii bkaliei de la Bel

grad, insusi regele, socotind apararea cu neputinç i apreciind
ci nu e prea sigur sa mai zaboveasca la Buda, a parasit
orasul, plecind in Austria sub pretextul unei vinatori".
La Belgrad, lancude Hunedoara a repurtat cea mai stralucita
biruinta din viata lui de ostean. A murit dupa citeva
zile, de canna, spre deznadejdea celor pe care i-a condus la
biruinta, dar si spre bucuria ligii baronilor, care nu s-a sfiit
ucida pe Ladislau, fiul cel mai mare al eroului, iar pe
mezinul Matei sa-1 arunce in inchisoare.
Prin Iancu de Hunedoara, Vlad Tepes si Stefan cel Mare,
invazia turceasca in sud-estul i centrul Europei a fost oprita
cuaproape o jurnatate de secol. Iancu de Hunedoara a fost
primul conducator de stat care, pentru a face fata primejdiei
otomane, a incercat s creeze un sistem politic bazat pe
stringerea legaturilor intre cele trei tari romOne, determinate
de dezvoltarea relatnlor lor economice si de interesele comune
ale apararii lor impotriva turcilor"15.
In Transilvania i Ungaria, moartea lui Iancu de Hunedoara,
ca siuciderea fiului sau Ladislau n-au adus ligii baromlor
cistigul asteptat. Laths lau Postumul a mum in
noiembrie 1457. Partida Huniazilor, condusa de vaduva lui
Iancu de Hunedoara, ajutata de fratele ei Mihail Sziligyi,
si liga baronilor se infruntau, gata s porneasca razboiul
civil. Sub presiunea nobilimii mijlocii i mici, i a armatei,
baromi au fost constrinsi sa cedeze. In ianuarie 1458, Matei.
a fost ales rege al Ungariei, iar Mihail Sziligyi a fost numit,
in 1460, voievod al Transilvaniei.
Regele Matei a jucat un rol de frunte in viata culturala. a
Ungariei. El, cum spune cronicarul Heltai Gáspir, a trimis
in Italia, Franta si Germania sa se caute cei mai de seama
oameni de stiinta, pe care apoi i-a adus cu mari sacrificii
cu buna plata. in Ungaria [...] i alti asemenea mesteri
vestiti in diferite ramuri ale stiintei v. in mesern, daca maghiarii
vor vedea minunata lor stnnta si maiestria mestesugului
lor, vor renunta la vechile lor naravuri i vor invata,
zi de zi, purtari mai frumoase, ca sa-si insuseasca stiinta
meseriile lor cu scopul de a contribui astfel la propasirea
patriei lor".
In felul acesta, Ungaria nu a fost absenta de la marea
miscare a Renastern. Regele Matei [ ] s-a straduit,cu o
jumatate de veac inainte de Francisc I (regele Frantei), si

impaminteneze la noi muzele grecesti i romane, iar Nicolaus
Olahus, nepotul marelui rege, a manifestat aceeasi simpatie
fata de scrierile vechi"17.
Politica interna a regelui Matei a avut fata de iobagi unele
tendinte favorabile. In schimb, el a limitat puterea marii
nobilimi, a intarit autoritatea centrala,.sprijinind-o pe no-
bilimea truilocie, mica' si
pe orase;a spont veniturile statului,
impunindu-i i pe nobili, i a limitat abuzurile bisericii.
Astfel de masuri au nemultumit profund pe marii feudali,
dar i pe nobilii de mijloc. Ei au pornit la organizarea rezistentei.
S-au intrunit la Cluj, in ziva de 18 august 1467,
si au hotarit sa nu mai .Fufere asupriri. Coalitia nobililor
a cerut de asemenea ca Unio Trium Nationum s actioneze
efectiv pentru apararea intereselor de clasa, care de asta
data' erau prejudiciate de rege. Au cautat apoi ajutor extern.
Pe regele George de Pradebrady, al Cehiei, Matei 1-a convins
s ramina neutru. In schimb, nobilii se pare ca au gasit
intelegere la $tefan cel Mare al Moldovei18. Actionind cu
repeziciune, regele Matei i-a constrins pe nobili s renunte
la razvratire. A inaintat apoi cu oastea pina la Brasov, unde
de asemenea a facut ondine. Nu mai raminea acum clecit sa-1
pedepseasca pe voievodul Moldovei. Expeclitia peste Carpati
s-a soldat insa cu infringerea de la Baia (1467), ceea ce nu
I-a impiedicat, in 1475, sa incheie un tratat de alianta cu
Stefan cel Mare, care peste un an, cu ocazia invaziei Moldovei
de catre Mohamed al II-lea, si-a dovedit eficacitatea.
Intr-adevar, apropierea ostii transilvane, sub conducerea
lui Stefan Bathory, a contribuit, in mare masura, la retra .
gerea turcilor din Moldova.
Pina la moartea survenita la 6 aprilie 1490, relatille dintre
regele Matei i Stefan cel Mare au fost bune. In aceast5
epoca, Moldova a servit ca scut de aparare pentru Transilvania,
dupa cum scut au fost si luptele duse de Matei in
Serbia si Bosnia impotriva turcilor.
Dupa moartea regelui Matei, amestecul marii nobilimi in
treburile %aril a fost tot mai accentuat, ceea ce a adus la
adincirea contradictiilor, dar i la respectarea celor stabilite
de Unio Trium Nationum, adica la o tot mai salbatica
exploatare a claselor sarace care trebuiau s ntretina pe cei
avuti.

In Tara Romaneasd, printre voievozii care s-au remarcat
in aceastl epoca' prin curaj, virtute si fapte de arme cu
mult deasupra celorlalti a fost Vlad Tepes (1456-1462).
El e fiul lui Vlad Dracul, care la inceput a fost un aliat al
lui Iancu de Hunedoara n luptele date impotriva turcilor.
A cunoscut viata zbuciumata' de ostatic la Constantinopol,
de pretendent si de refugiat la curtea lui Bogdan al
II-lea al Moldovei, unde probabil s-a imprietenit cu fiul
acestuia, $tefan, viitorul voievod. Din Moldova, Vlad Tepes
a pribegit n Transilvania, unde ra'mine sub protectia
lui Iancu de Hunedoara pIn in 1456, anul marii victorii
de la Belgrad impotriva turcilor si totodatsa al inchinkii de
la Vaslui a boierilor moldoveni fata' de Poarta'19.
Reusind sal devina' domn al Tkii Romanesti, Vlad Tepes
a inceput prin a-i stirpi pe boterti care-i erau vtljmasi, a
ajutat pe orkeni, a ingra'dit drepturtle negustonlor sast, care
1-au deventt dusmant, a ucts pe cet bklutti d ar umbla
dupa" domnie. Botern ilmast in tail au fost supust puteru
domnulut. Cu oameni de incredere, recrutatt dintre orkeni
st tairani, a alckuit un corp de osteni Tinut mereu in preajma
lui, a organizat viata economica' a tkii, a stirpit hotii si a
asigurat paza drumunlor, ceea ce a asigurat dezvoltarea
comertului. Pentru a realiza astfel de reforme, Vlad Tepes
va plkt, la inceput, tributul statornicit. El intrettne
insi strinse legkuri cu Matei Corvm, regele Ungariei,
si
ajutind pe $tefan, cu oaste, sa' ajun0 domn in Moldova,
si-a creat o baA care i-a permis s porneasd lupta impotriva
turcilor. Victoriile obtinute de Vlad Tepes impotriva
unui dusman, intotdeauna mai numeros, au avut un larg
ecou. Ele 1-au silit pe Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului,
sa' se retra0 la sud de Dunke. Au intervenit
mns boierii, care i-au opus ca pretendent pe Radu cel
Frumos. In fata acestei trdri, Vlad Tepes a trecut muntii
in Transilvania unde, ckind victima' intrigilor negustorilor
sasi, vechii lui dusmani, in loc s primeasd de la regele
Matei ajutorul sperat, a fost prins i aruncat pentru multa'
vreme intr-o temnita' din Buda. A revenit la Tirgoviste, ca
domn, dupa' 12 ani, dar a fost ucis curind intr-o lupta' cu
turcii. Vlad Tepes este considerat printre cei mai viteji conduckori
de oaste din trecutul poporului românesc.

Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara (1456) §i a lui
Vlad Tepes (1476), lupta pentru independenta a poporului
romln impotriva navalitorilor turd va fi reluata cu si mai
mare stralucire, de catre $tefan cel Mare al Moldovei.
$tefan cel Mare a dus o politica de pace cu Po Ionia. A
prins si a decapitat pe Aron Voda, uciga§ul tatalui sau.
A mentinut strinse legaturi cu secuii, forta.militara 0 economica
insemnata. Cind s-a simtit .stapin sigur in tara, s-a
rafuit §i cu principalii lui adversan. Cronicarul observa ca
de acum tara este una cu domnul". $tefan cel Mare a ocrotit
comertul de tranzit si a indemnat pe negustorii occidentali
sa.-0 desfaca marfurile in tirgurile Moldovei. Deosebit
de strinse au fost legaturile lui cu negustorii si mqterii din
Brasov, care-i faureau anne de tot felul. Dupa ce Stefan cel
Mare a inaugurat noua organizatie militara, in care elementele
de baza erau recrutate din rindurile taramlor liberi (razesi),
ale tirgovetilor 0 ale micii boierimi, strajuieste Moldova
cu cetati, pe care le intareste cu garnizoane puternice.
In fruntea cetatilor va pune oameni alesi nu dupa neam,
ci dupa virtute. Relatille cu vecinii au fost mereu prezente
in preocuparile lui, dovedindu-se un abil diplomat. Dupa
ce, prin victoria de la Baia din 1467, 1-a putut convinge
pe.Matei Corvinul ca intre ei nu trebuie sa existe decit relap'
de buna vecinatate si colaborare, a cautat alianta cu
Polonia, a luat in casatorie pe Evdochia, sora cneazului de
la Kiev, a legat prietenie cu cneazul Ivan al III-lea al
Moscovei, a facut eforturi numeroase, insa Fara rezultate
trainice, de a avea in Tara Romaneasca voievozi care sa-i
fie credinciosi in lupta antiotomana 0 a trimis soli sa caute
aliati, impotriva dusmanului comun, atit la Venetia cit si
in Persia.
Cu rabdare si iscusinta s-a pregatit insa .pentru razboiul
cu turcii. Marea batalie intre moldovem 0 cotropitori s-a
dat in ziva de 10 ianuarie 1475. Cu putin ajutor de la poloni,
unguri si secui, insa avind toata Tara strinsa in jurul
lui, $tefan a infruntat o mare oaste turceasca si a obtinut,
prin vitejia poporului, cea mai mare biruinta din cite a cunoscut
istoria noastra. Batalia de la Vaslui (Podul Malt)
a trezit admiratia lumii intregi. Lupta impotriva turcilor a
continuat i, pina in cele din urma, biruinta a fost de partea
lui $tefan, de0 a cunoscut o infringere partiala (Valea Alba),

datorita tradarii boierilor. Spre amurgul vieii, vazind c5.
pe ajutorul regilor vecini nu se poate baza i c singur nu
va putea rezista, consimte s plateasca tribut sultanului,
care s-a angajat in schimb s respecte mdependenta tarn.
Pacea astfel obtinuta i-a ingaduit s faca fga impotriva
cotropitorilor poloni, obtinind in 1497 o rasunatoare biruin;a
in Codrul Cosminului. Cu regele Matei al Ungariei relatiile
s-au mentinut bune. In anul 1487, domnului Moldovei i s-au
dat in Ardeal doua feude: Ciceiul si Cetatea de Balta.
$tefan cel Mare este o strahicita figura in galeria marilor
conducatori de osti ai lumii. In 47 de ani d.e domnie, din
36 de batalii nu a pierdut decit doua. Peste acestea din urma
se asterne umbra groasa a tradarii boierilor.
Domnia lui $tefan cel Mare nu se remarca numai prin
faptele lui de arme, ci i prin sprijinul ce 1-a dat culturii tarii
sale, prin construirea de biserici i manastiri, la ornamentarea
carora s-au straduit cu migal sculptori, cioplitori in
lemn i zugravi care ne-au transmis nepretuite comori de
arta. In vremea lui i cu ajutorul lui au aparut la noi primele
carti si s-au alcatuit letopisete.
De la moartea marelui dornn, inmormintat in ctitoria lui
de la Putna, au trecut secolefi.Jrgiile ce s-au abatut de atunci
asupra tarilor romine n:au fost putine. Tocmai de aceea, din
departarea ei, epoca lui $tefan cel Mare, ca 0i
omul care a
creat-o, va fi un permanent exemplu i un indemn al luptei
poporului roman pentru apararea ghei stramosesti i pentru
a trai in libertate.
La sfirsitul veacului al XV-lea si la inceputul celui de-al
XVI-lea, starea iobagilor din Transilvania ajunsese de nesuportat.
Ei fugeau spre locurile care li se pa'reau mai prielnice,
dar cei mai multi erau prim' i readusi pe vechile
mosii... Fugile acestea, invazule turcesti tataresti, ca
si si
ravagule ciumei, care a bintuit de mai multe ori, au depopulat
satele. Pribegia generala i-a hotarit pe nobili, in
1482, 1495 si 1504, sa incerce impiedicarea stramutarii
populatiei rurale. S-a inaugurat astfel seria unor noi razvratiri,
care se vor concentra intr-un singur suvoi: razboiul
taranesc din 1514.
La moartea regelui Matei toate frinele care obligasera liga
baronilor la supunere i ascultare au iost rupte. Contradic

Ole si anarhia feudalThi au reizbucnit cu violenta. Acum,
marii nobilimi i-a reusit sg anuleze ping si unele masuri menite
sa consolideze puterea centrala. Ea acapareaza o parte
din veniturile statului si inaspreste exploatarea taranimii.
In aceasta faz a. se manifesta nemultumirea marii nobilimi
impotriva bisericii care, pe de o parte, devenise o mare forta
economica, iar pe de aid parte, punea la dispozitia curtii
diplomati si sfetnici care aveau cuvint greu de spus in
treburile tarii. Interesele micii nobilimi, ale clerului de la
sate si tirguri se contureaza si ele tot..mai clar, ca unele ce
erau in contradictie cu intereselemarn nobilimi si ale episcoptlor.
Nemultumirea mocnea si
in rindul orasenimii, impiedicata
sa se aprovizioneze liber si corespunzator cu produse
luate direct de la taram. Faptul acesta stavilea si
intirzia schimbul de marfuri dintre sat si oras. La periferia
tuturor acestor interese, care se impleteau intr-un pOienienis
fara posibilitati de clarificare pe cai pasnice, traia tarammea
spoliata cu o nemaipomenita cruzime.
In asemenea conditii de viata, Ungaria cunoaste, in 1512
i 1513, noi invazii turcesti. Principii Europei sint hotariti,
de data aceasta, sa ia masuri radicale. La 16 aprilie 1514
s-a publicat bula papei Leon al X-lea care chema popoarele
la cruciada. Comandant al cruciadei a fost numit, in ziva
de 24 aprilie 1514, Gheorghe Doja, un mic nobil secui,
dotat cu reale insusiri de comandant, evidentiate in razboaidle
anterioare cu turcii.
Gheorghe Doja a popularizat ideea razboiului general
impotriva turcilor, utilizind in bung' parte insusi continutul
bulei papale, careia i-a ada.ugat o parte din gindurile lui
intime. Toti cei ce vor lupta, zicea el, vor fi tovarasi egali
indreptatiti; bunurile se vor imparti intre ei; obligatiile feudale
vor fi sterse; poporul va fi iarasi liber.
Dar, cum era de asteptat, nobilimea s-a tinut departe de
cruciad a. tocmai din cauza caracterului ei popular si pentru
ca apararea suveranitatii tarii fusese incredintata celor dispretuiti
de ea si de care se temea.
0 prima masura a feudalilor, care se comportau pe mosii
dupa bunul lor plac, a fost sa-i impiedice pe tarani de a porni
la cruciada. Masura s-a dovedit ineficace. S-au luat atunci
altele, cu scop de intimidare. Familiile celor plecgi (femeile

si copiii mai virtnici) au fost puse la jug, sa munceasca pa'mintunle
parasite.
and astfel de stiri au strabatut ping in tabara de la
Rikos, varanimea a manifestat cea mai legitima revolta.
Turcii apareau mai puvin rai i cruzi decit nobilii. Cructaeii
au fost obligai astfel sa-si schimbe planul. Multi la numar
si inarmavi, au luat hotarirea sa lupte impotriva nobililor.
De la cruciada se ajunge astfel la o armata revolutionara20.
Razboiul varanesc s-a extins cu repeziciune in toate par-
tile,
dar mai cu seam n nordul i sudul Transilvaniei. La
Apatiu, pe Mures, nobilii, comandaci de un episcop si de
guvernatorul Timisoarei, okin o usoara birui4a. dar sint
zdrobivi curind la Nadlac i Cenad, ceea ce va deschide
armatelor lui Gheorghe Doja drum liber spre Timisoara.
Bune rezultate obtin i locotenentii lui Doja: Albert, muncitor
la ocnele de sare de la Turda, in regiunile Cluj si
Turda; Ion Nagy, la Dej; un cizmar din Vg, in regiunea
BistriTei; Ion Szekely, in secuime; voievodul roman din
Ciuci, pe valea Muresului; nobilii romani din Maramures,
Ladislau Meszaros, in Satu Mare si Bihor etc.
Totusi, aceste izbinzi duc la farimivarea oastei va.ranesti,
in opozive cu cea a nobililor care, sub conducerea lui $tefan
Bathory, se concentreaza la Timisoara. Ceea ce s-a intimplat
alta data cu rascoala de la Bobilna, s-a intimplat i cu
oastea lui Doja. Asediind Timisoara, s-a putut constata curind
ca. armata ;araneasca nu dispunea de mijloace potrivite
pentru asemenea operatii. Din asediatoare, ea a devenit
asediata, ajungindu-se s'a.' fie complet izolata de restul detasamentelor.
Sub zidurile Timisoarei, oastea taraneasca a lui Gheorghe
Doja a luptat cu Ufl curaj vrednic de admiravie. Dar ajutorul
primit de asedia0 de la Than Zapolya, din Transilvania,
prin surprindere, a decis in ziva de 15 iulie 1514
soarta razboiului in favoarea nobilimii.
Pedepsele aplicate conducatorilor revoluviei au fost de
o cruzime revoltatoare. Gheorghe Doja a fost asezat pe un
tron de fier inrosit i i s-a pus pe cap o cununa de fier
fusese doar regele taranimii tot inrosita. Carnea i-a
fost smulsa cu clestele si data tovarasilor lui de arme, infometaci
timp de 15 zile, ca s-o manince.

In restul carii, mai cu seama la Cluj si in Maramures,
detasamentele oastei taranesti au rezistat, dar pina in cele
din urma au fost infrinte, capeteniile trase in teapa si arse
pe rug. Au urmat apoi sanctiunile in masa. Zeci de mii de
tarani au fost ucii, jar cadavrele aruncate la raspintii pentru
intimidare.
Invingatorii s-au adunat apoi s legifereze. Masurile luate
de dieta salbatica" si legiferarea cuprinsa in codul Tripartitum
al lui $tefan Werb6czi au fost necrutatoare: Toti
taranii care s-au rasculat impotriva stapinilor kr ar fi vrednici
de pedeapsa cu moartea. Dar pentru a nu curge atita
singe si a nu pieri intreaga faranime, fara de care nobilimea
nu poate trai, vor fi pedepsiti cu moartea numai capitanii,
centurionii, decurionn, instigatorii i cei care au ucis
nobilii"21.
Pentru cei care au supraviewit, robota a fost statornicita
cel putin la o zi pe saptamina; renta din produse s-a fixat la
a 9-a parte din toate roadele pamintului si din animale;
dijma si darile sint date si in animale mici si pasari; indiferent
de starea ei materiala, o familie avea s plateasca o
dare fixa de 100 de dinari; darea catre rege se dubleaza de la
un fiorin la doi de fiecare gospodarie. Dijma fata de biserica
se a din toate produsele22. Urmeaza apoi pedeapsa
la ,,total i vesnica lobagie". Taranii au fost cu totul
pe veci legati de glie (glebae adstricti), proprietatea pamintului
a trecut in exclusivitate in miinile nobilimii. T-oti fugarii
au fost constrinsi, sub amenintarea de grave pedepse,
ca in timp de trei ani sa se reintoarca pe mosiile parasite.
Tripartitul lui Werböczi, scris cu singe de iobag` , a fost
lespedea asezata pe trupul taranimii", romana mai ales,
care a completat monstruoasa Unio Trium Nationum, ce
a dainuit pina la 1848.
Incercarile lui Nicolaus Olahus, cancelar al Ungariei, din
1547, in vederea usurarii soartei iobagilor caracterizeaza
pe deplin ideile umaniste de care a fost calauzit in conducerea
rji. Dieta, convocata de el la Tyrnavia, a declarat
in mod solemn ca deoarece minia razbunatoare a lui Dumnezeu
a cazut adeseori asupra Ungariei din cauza pa.catelor
grele ale poporului i deoarece plingerile iobagilor asupriti
s-au ridicat pina la cer inaintea fetei lui Dumnezeu ca sl
ceara razbunare, dinsa (dieta) decide in unanimitate sa se
si

estituie sarmanilor .iobagi libertatea de care au fost despinati
in ann trecuti, anume sa se poate stramuta de pe o
mosie a unui stapin mai dur 6 mai sever pe mosia altuia"23.
Legea a stirnit indignarea feudalilor, iar in anul urmator
au cerut anularea ei. La staruinta cancelarului, s-a revenit
in 1550 in sensul ca iobagii se vor putea stramuta, insa numai
in anumite conditii", ceea ce a facut ca bunele intentii
ale lui Nicolaus Olahus sa fie anihilate.
Consideram ca este util sa aratam, in doua varinate, cum
sTau infatisat si concretizat, de-a lungul veacurilor, hotaririle
luate la Capi lna 6 legiferate, mai tirziu, in forma cea
mai drastica posibila, in tripartitul lui Werböczi.
Iata mai intii deznadajduita destainuire a episcopului Ion
Inocentiu Micu Clain din 1736: Domnul de pamint opreste
de la invatatura nu numai pe fiii iobagilor, ci si pe cei ai
preotilor, desi dupa lege tuturor fiilor patnei le este permisa
cercetarea scoalelor. Romanilor nu li se permite sa-i s
cladeasca biserici, fiilor natiunii romOne le este oprit a se
indeletnici cu maiestriile si cu once fel de industrie. Ei
nu se primesc in nici o breasla, nu se cuprind in functiuni
publice, nu au drept de a cumpara si de a mosteni, nu li
se ingaduie sa-si sadeasca vie si sa cultive gradini, iar pe
cele plantate si
cultivate li le stria; n-au nici un drept la
paduri si la ape, ci numai sa fie incarcati cu noi si noi taxe,
asa incit, necum sa fie considerati ca fii ai patriei, nu sint
macar tolerati`,24.
George Baritiu alcatuieste urmatorul tablou retrospectiv:
Nobilii aveau asupra taranilor jurisdictia suprema, atit
pentru a-i scoate de pe mosii, cit si pentru a-i bate, inchide,
si chiar pedepsi cu moartea. Stapinul fiind si deregator al
faranului, acesta era oprit a reclama in contra lui. Iobagul
era obligat sa munceasca de la 4 la 6 zile stapinului sau,
chiar si in zilele de sarbatoare ortodoxa, nerespectate de
religiunile dominatoare ale Transilvamei. Daca se inmultea
familia iobagului, toti baietii ce puteau munci erau luati,
de-a valma, cu tatal lor, la lucru boieresc. Adeseon erau
tinuti in locuri departate cite trei, patru saptamini, asa ca
nu mai puteau griji de nimica din propria lor gospodarie.
Femeile si fetele iobagilor erau intrebuintate la cusut, la
tors sau la tesut, sau chiar la slujbele de rind, iar fetele mai
erau supuse la jus primae noctis.

Dup5 ce aproape tot timpul s5peiminii era r5pit de nobil,
iobagul mai era pus i la o sum5. de Adii catre st5pin. Ii
datora i bani, pe an cite doi fiorini §i 32 de cruceri, un
stinien de lemne i o cof5 de unt. Unii dintre lobagi erau
indatorati s5 cumpere yin de-al boierului pentru 25 de fiorini
i a-1 pati numaidecit, fie bun, fie rk. La naterea
unui prunc boieresc, fiecare iobag era dator a aduce plocon
cite-o g5.1n5.; la Pa§te, dou5 coaste de porc afumate sau o
g5in5; la Sf. Gheorghe, un miel gras; la Craciun, o g5.ida
ti
zece ou5; vara, cite doi pui, doul m5suri de ov5z, dou5
sute de culbeci i o bucat5 de r54in5. Din pescuitul facut
de iobag, el da st5pinu1ui s5u din doi pe§ci, unul. La vinat,
iobagul nu avea vole s meargl, c5ci nu putea avea arm5,
sub pedeapsa de a-si pierde mina dreapt5. Iobagii erau obligati
s cumpere carne de la vitele moarte ale st5pinului;
preotii erau obligati s5. ierneze cimii lui de vint; la podurile
st5pinului, iobagul pl5tea vam5, chiar dac5 se purta pentru
treburi boierqti; nu putea s5-p macine Bina acas5 la el,
ci numai la moara stapinului, plkind o tax 5. pe m5:sur5;
gunoiul de la vite trebuia s5-1 care pe ogoarele st5pinului.
Femeile iobagilor, pe ling 5. c cultivau cinepa §i. inul stapinului,
pin5 ce le fkea in pinzl, mai erau datoare s5-§i
duc5 la timpul cuvenit g4te1e la curtea boierului, ca s i le
smulga acolo ti r5min 5. boierului puful i penele lor"25.
Infringerea oastei t5r5ne§ti, reducerea r5scu1atilor la iob5gie
vepic5, legarea lor de glie, trecerea intregului p5mint
al Orli in propnetatea nobililor etc. i-au fkut pe acetia
s3-ti .inchipuie c5 toate marile probleme ale epocii au fost
p i c vor avea
linitte.
Moartea regelui Ladislau in 1516 i instituirea, pentru
fiul s5u minor Ludovic, a unui consiliu de tute1 5 aldtuit
din episcopi §t nobili au aservit §i mai mult tara intereselor
asupritonlor.
Apdar, celputin aparent, t5r5nimea fusese redusI la t5cere.
Primeidia turceasc5 era ins5 mai amenint5toare ca
oricind.
La un deceniu dup5 in5buirea in singe a oastei flranqti,
turcii au ocupat Petrovaradinul ti
continuat ofensiva
spre inima Ungariei. La 29 august 1526, oastea turceasca',
100 000 de ieniceri, spahii, azapi i achingii, condu§i de
instqi Soliman Magnificul, a intilnit in cimpia ml4tinoas5

de la Mohacs cavaleria maghiara, comandata de tinarul
rege Ludovic al II-lea. Bata lia a fost scurta si de o violenta
rail. In citeva ore s-a decis pentru multa vreme soartaunei
tari si a unui popor. Armata maghiara, lipsita de ajutor
dinafara si slab legata de taranime, a fost rumicita complet.
Cea mai mare parte din nobili, in frunte cu regele, au cazut
pe cimpul de lupta.
Ceea ce, CU un eroism demn de epopee si cu o intelepciune
vrednica de lauda, aparase la Belgrad, in 1456, Iancu de
Hunedoara, pierdea feudalitatea maghiara in 1526, care in
1541 va pierde si Buda.
Pentru 150 de ani, de atunci incoace, cea mai mare parte
a Ungariei a fost transformata in pasalic turcesc.
Prabusirea de la Mohks este episodul cel mai tragic in istoria
poporului maghiar, consecinta fireasca a faimoasei
Unio Trium Nationum si a Tripartitului.
Ea a creat o stare generall de nesiguranta care s-a resirntit
atit in Moldova, cit si in Tara Romineasca.
Deslasurarea evenimentelor a facut ca si viata taranilor
din celelalte doua çiri romanesti s devina deosebit de grea.
In secolul al XVI-lea puterea otomana atinge apogeul. Marea
Neagra a devenit lac turcesc, iar Dunarea era, in mare
parte, un fluviu luat in stapinire de oastea sultanului. Puterea
turceasca stringea tarile romane ca intr-un clqte. Pentru
multe decenii, rezistenta principilor occidentali impotriva
expansiunii otomane a scazut, datorita in buna parte
marilor descoperiri geografice care indreptau privirile Spaniei,
mai ales, de la care se astepta organizarea razboiului
de eliberare, spre Lumea Noua. Reforma a dezbinat Europa
si a aruncat-o in viltoarea razboaielor religioase. Blocarea
vechilor drumuri de acces la Dunare i Marea Neagra a
dus la gituirea dezvoltarii comertului intern si la decaderea
celui de tranzit. Tarile romane saracesc. Exploatarea far-nimii
de catre feudali si a celor trei tan de catre turci, prin
plata haraciului si a plocoanelor, mereu marite, devenise de
nesuportat.
In ciuda acestor dureroase realitati, Transilvania, Moldova
si Tara Romaneasca continuau s aiba o viata comuna,
dezvoltindu-se numeroase relatii mai cu seama in domeniul
economic. Meseriasii din Transilvania, organizati in bresle,
produceau marfuri de calitate, care-si gaseau bune i sta-

tornice debuseuri in Moldova si Tara Romaneasca. Totusi,
principalele ocupatii ale locuitorilor ramin agricultura i cresterea
vitelor. In epoca aceasta, orasele se maresc. Greutatea,
in ceea ce priveste satisfacerea setei de bani si de bunuri
pentru Poarta, este suportata mai cu seama de 0/inime, care
saraceste in ritm vertiginos st-si pierde paminturile, acestea
fund acaparate de boieri si de manastin. Pentru a obtme
recolte sporite de cereale, atit in Moldova cit si in Tara
Romaneasca, taranilor li se limiteaza dreptul de a se muta
de pe o mope pe alta. Daca totusi .o fac, trebuie sa se rascumpere.
Produsele muncn %aranestt nu mai au prev, deoarece
comertul ajunsese un monopol in mina turcilor. Acestia
au transformat .Moldova si Tara Romaneasca intr-o camara
de provizti" i gradina de zarzavat" a capitalei
turcesti.
0 dureroas i grea lovitura a primit economia Moldovei
si a Tarii Romanesti de la aranjamentul Portn cu Frarga
si Anglia, in baza careia negustorti puteau cumpara marfuri
din cele doua çri, platind o taxa, foarte redusa de altfel,
numai la Constantinopol. Tot acum, o data cu ruinarea
comertului autohton, turcii iau o masura de suprema securitate:
capitala Moldovei este mutata de la Suceava la Iasi,
iar a Tarii Romanesti, de la Tirgoviste, la Bucuresti. In
felul acesta, domnii celor doua %sari erau sustrasi oarecum
influentelor externe si puteau fi indeaproape supravegheati
de pasalele de la Dunare.
Toate acestea n-au reusit ins s stinga setea de libertate
a poporului si nu putini au fost votevozn care s-.au
ridicat cu sabia in mina impotriva cotropitorilor turci. Prmtre
acestia, in Tara Romaneasca un loc de frunte II ocupa
Radu de la Afumavi, iar in Moldova Ion-Voda, poreclit
de boieri cel Cumplit".
La sfirsitul veacului al XVI-lea virtutile romanilor se vor
mai manifesta din nou in toata amploarea lor prin Mihai Viteazul.
Faptele lui de arme inaugureaza o noua epoca in istoria
patriei. Acum incepe nu numai sa se vorbeasca de in-
dependenta, ci se paseste.chiar la unirea Tarii Romanesti, a
Moldovei si
Transilvaniet sub un smgur sceptru.
Aceasta este, in linii generale, cadrul istoric care va ajuta
pe cititor s inteleaga mai bine viata i activitatea lui Nicolaus
Olahus, veridic reprezentant al vremil sale.

UMANISMUL IN TARILE ROMANE
Numele de umanism" s-a dat pentru prima oara pentru
a se defini, prin acest cuvint, continutul esential al culturii
din epoca Renasterii. Umanismul este o conceptie filozofica
laica, antropocentrica, ce priveste viata si intreaga existenta
prin prisma intereselor firesti ale omului. Daca modelul ideal
de viata in timpul feudalismului era ascetul, omul care renunva
la tot ce n leaga de viata concreta si de bucuriile ei,
care propovaduieste si practica. abstinenIa de la tot ce e
pamintesc si omenesc, mizeria, ignoranta s i suferinta fiind
considerate virtuti, in schimbul carora va dobindi viata vesnica
i fericita din cer, idealul epocii Renasterii a fost omul,
cu tot ce are firesc in el, omul indragostit de viata, de
natura, animat de pasiunea cunoasterii si a creatiei, omul
care se considera pe sine drept cea mai perfectibila dintre
fiinte si
singura capabila a cunoaste si a stapini natura, a se
cunoaste si a se crea pe sine. Nici o alta conceptie nu e mai
adecvata conditiei umane ca umanismul conceptie prin
care omul devine constient de valoarea sa si de rostul sau
in lume. Orice umanism" care i merita numele, n orice
epoca, este o conceptie antropocentrica, adica o conceptie
care pune omul in centrul problemelor fundamentale, respectul
fiintei sale, usurarea si innobilarea vieTii. Umanismul
exprima, implicit sau explicit, increderea in puterea nemar-
ginita,
progresiva, a omului de a cunoaste si de a transforma
natura, increderea n rgiunea si in valoarea sa superioara
fata de tot restul existentei. Deosebirile dintre umanismeleg
din diferite epoci istorice, dintre diferitele curente si orientari
au fost i sint determinate de conditiile istorice diferite,
de trachtiile mostenite si de interesele de clasa pe care le apara
si le promoveaza umanistii respectivi. Datorita acestor limitari
istorice si sociale, diferivi umanisti au largit sau au

ingustat sfera notiunii de om, au imbogkit sau au sarsicit
continutul noitumi de uman.
Umanismul antic, greco-roman, i cel feudal au fost umanisme
aristocratice, care urrna'reau innobilarea omului prin
cultursa, bineinteles a omului claselor dommante respective,
ceilalti oameni fiMd .considerati fiinte inferioare sau chiar
lucruri fresr. Umanzsmul din epoca Rena,sterii marcheaz5:
o cotitursai atit n ce priveste forma, cit si in ce priveste continutul
notiunii de umanism. Umanistii din aceasta' epoca'
reprezentau o clasa nedominanta, oprimat'a de feudalism
orasenimea si tirgovetii premisele burgheziei, a drei
pozitie sociala' era opusa' claselor dominante i strins legatsi
de masele asuprite. De aci i caracterul s'a.0 calitativ superior,
democratic, izvorit din umanismul popular, caracter
pe care apoi1-a pierdut, pe masura' ce burghezia a cucerit
puterea politicn
si a devenit clasa' dommanta, opus i vra'j-
masa' maselor cu care se aliase la inceput, spre a cuceri puterea
in stat.
Umanismul socialist este cea mai inalt1 etapa' in evolutia
acestei conceptii de viata'. Umanismul socialist esteun umanism
cu adevskat revolutionar i consecvent, cuprinzind in
sfera notiumi de om orice om i once popor, fàr deosebire,
si incluzind in continutul notiunii de uman nu numai drep-
tul tuturor oamenilor la bucuriile vietii si la cultura, ci
asigurarea participnrii efective la aceste bucurii i la cultud,
lupta activa' pentru asigurarea unei dezvoltki ommlaterale
a fiintei omenesti si a unei vieti indestulate, frumoase,
pasnicesi creatoare.pentru orice om si once popor, apkarea
libertatii si a demmtkii umane.
In trecut, cind societatea era impktit 5. in clase antagoniste,
purtkorul umanismului adeva'rat, al umanismului nu
numai in vorbe, ci i n fapte, a fostpoporul, prin omenia
care caracteriza relaiile dintre oameni in popor.
Umanitatea", respectarea orickui om ca semen al tau,
chiar daca' ti-e inferior, servitor sau dusman, a fost ridicata'
de crestinismul primitiv la rangul de principiu general,cistigind
de partea sa marile mase de sclavi tratati ca simple
lucruri, dar aplicarea in viaf4. a acestei umanitki" a fost
totdeauna ndoie1nic, lar limitele aplicrii foarte arbitrare.
* In latine§te =-- lucru.

Feudalii continuau sa' trateze pe serbii lor cu acelasi dispret
ca si sta'pinii de sclavi, asuprindu-i, legindu-i de glie" sau
vInzindu-i ca pe simple lucruri, impreunl cu moiile lor.
Umanismul crturarilor a fost un umanism mai mult sau
mai putin apropiat de cel popular, un protest mai mult sau
mai putin consecvent impotriva asupririi feudale; un umanism
antipopular, reactionar, ar fi fost o contradictie in termen,
o negare a umanismului. In general, tra's.tura caracteristica'
a umanistilor arturari din epoca presocialista' era
pretuirea culturii, ca for ta'. innobilantsi a fiintei omenesti.
Humanitas inseamna' pentru ei cultur5, civilizatie, educatie
aleasa', ca note definitorii ale fiintei omului; dar atentia lor
era indreptata' mai mult asupra atributului (cultura) dedt
asupra purtkorului acestui atribut (omul). Uitindu-se din
ce in ce mai mult sensul ciceronian al cuvintului humanitas
dezvoltarea multilateral i armonioasa' a Insusirilor si
talentelor individuale ca scop al educatiei precum i sensul
popular al acestui cuvInt, omenia, cu timpul, cuvIntul
umanism si-a reluat sensul pe care-I avea n evul mediu:
studiul ,umanioarelor" (al limbii si literaturii antice), iar
cuvIntuf renastere a fost redus la caracterizarea stilului
arta secolelor XIV si XVI. Un umanism consecvent si real,
adica' nu numai teoretic, declarativ, sentimental si intenvional,
formal, nici nu era cu putintI atIta vreme clot mijloacele
de productie a bunurilor necesare vietii erau proprietate
particular5, constituind in mod inevitabil un avor de
inegalitate social. Numai In momentul dnd aceste mijloace
devin proprietate sociala', Incep s dispara' inegalitatea, cornpetitia,
rivalitatea, invidia, ura i lupta dintre oameni, i e
posibila' infrAirea lor. In acest moment, umanismul popular,
omenia, Incepe sa' devina' o realitate generarA, In toata'
deplina'tatea sa, pe un plan superior, si fat'a de cel vechi,
popular, 6 fata' de cel ca'rturgresc, InsemnInd respect reciproc
i ntr-ajutorare in viata' si n sulduintele comune
pentru ca toti oamenii sa' devin 5. mai fericiti, adica' mai
feriti de lipsuri si de suferinte trupesti i sufletesti, mai
culti si mai demni, In asa fel, Inch ornul cea mai inalta
creatie a naturii sa-si
merite numele 6 pozitia sa ln
natura, devenind cea mai nalt i continul creatie a sa
proprie.
in

Renasterea a insemnat, cum spune Engels, cea mai mare
rasturnare progresista din cite traise omenirea pina atunci".
Inflorirea fara precedent a culturii in acea epoca se sprijinea
pe adincile transformari economice si sociale care au
dus la destramarea relatiilor feudale si la formarea re1atiilor
capitaliste. In secolele XIV si XV s-au realizat progrese
uriase in tehnic52, s-au pus bazele comertului international,
a inceput transformarea mestesugurilor in manufactura,
punctul de plecare pentru marea industrie moderna".
Epoca Renasterii secolele XIVXVI inaugureaza
o cultura de tip nou. Noile conditii economice si sociale au
permis desprinderea vietii culturale de obscurantismul religios,
medieval, dind nastere unor neintrecute creatii artistice,
literare, stiintifice si filozofice. Reprezentantii acestei
culturi noi, al carei leagan a fost Italia, continuau si dezvoltau
modul de gindire si de creatie al lui Dante (1265
1321) si se numeau ei nii umanigi, in opozitie cu scolasticii,
cu conceptia clericalo-medievala despre viata, care
inabusea personalitatea umana, orice pornire fireasca si orice
nazuinta specifica naturii omenesti. Ei au opus acestei culturi
spiritul grec antic al bucuriei de via0, in care vedeau
intruparea idealului umanita"vii i pe care 1-au rem?iscut, in
operele lor, pe baza studierii operelor clasice ale artei, literaturii,
filozofiei, retoricii si istoriografiei din antichitatea
greco-romana. Limba latina a bisericii medievale a fost
inlocuita cu o limba latin laic, eleganta, dupa: modelul
celor mai buni stilisti ai clasicismului antic, precum si cu o
limba literara nationala, pe care atunci o faureau, dupa
modelul limbii vorbite de popor, dupa pilda lui Dante,
Petrarca, Boccaccio s.a. Epoca Renasterii a izbutit s dea
omenirii capodopere nemuritoare: Leonardo da Vinci, Michelangelo,
Tizian, Rafael s.a. in pictura, sculptura si arhitectura;
Petrarca, Boccaccio s.a., in literatura, Pico della
Mirandola, Marsilio Ficino, Coluccio Salutati, Leonardo
Bruni, Filippo Brunelleschi, Vittorino da Feltre, Leon Battista
Alberti, Pietro Pomponazzi, Lorenzo Val la, T. Campanella
s.a. in diferitele domenii ale gindirii i creatiei.
Din Italia, miscarea culturala umanista s-a extins in Germania
(J. Reuchlin, Ulrich von Hutten, Melanchton s.a.),

in Tarile de Jos (Erasmus din Rotterdam s.a.), in Franca
(Rabelais s.a.), in Spania (Vives, Cervantes s.a.), in Anglia
(Thomas Morus s.a.) si in alte tari. europene.
In aceeasi epoca, pe planul vietii religioase apar marile
miscari antipapale i anticlericale, ereziile" husite, anabaptiste,
anturinitariene etc., care duc la ruperea unei mari parti
din lumea catolica si la formarea unor biserici noi, care
propovaduiau un nou crestinism, care voiau sa fie o renastere
a crestinismului primitiv, deosebit de crestinismul
medieval, un crestinism burghez, al orasenilor, prin opera
lui Martin Luther, Ulrich Zwingli, Joan Calvin si alti reprezentanti
ai Reformei.
Despre Renastere s-a scris foarte mult, dar nimeni pina
la Engels n-a izbutit defineasca mai just caracteristicile
esentiale, atit in ce priveste continutul economic si social,
cit si in ce priveste semnificatia ei ca moment hotaritor in
dezvoltarea culturii moderne. In Dialectica naturii, vorbind
despre inceputurile stiintelor naturii ca stiinte propriu-zise,
spre deosebire de intuitiile geruale ale grecilor antici si de cercetarile
sporadice ale arabilor, Engels arata c aceste stiinte
isi
au originea in epoca Renasterii: in acea epoca mare*,
cind orasenii au infrint puterea feudalismului, cind pe planul
al doilea al luptei dintre oraseni i nobilii feudali au
aparut taranii rasculati ... in acea perioada care a creat
in Europa marile monarhii, a infrint dictatura spirituala
a papii, a reinviat antichitatea greaca i, o data cu aceasta,
a dat nastere celei mai Make infloriri a artelor din epoca
moderna ... Era o epoca care avea nevoie de titani si care
a creat titani ai eruditiei, aispiritului i ai caracterului ..."4.
Reluind firul culturii antice, al spiritului antic, Renasterea
a constituit o revenire la firesc, impotriva conceptiei feudale,
a sfinteniei", care mutila i falsifica viata omeneasca.
Umanismul a constituit elementul fundamental al ideologiei
burgheziei tinere, dar Renasterea n-a fost o simpla
reintoarcere la antichitate; ea a insemnat un progres, a
marcat o cotitura hotaritoare in dezvoltarea culturii din
secolele ulterioare: scriitorii antici reprezentau pentru ideologii
noii clase ce se ridica un punct de sprijin, care o ajuta
s'a se elibereze de modul de gindire feudal. Potrivnica' prin
insusi continutul sau esential culturii feudale, cultura antica,
fiind o cultura laic i antropocentrica, a corespuns nazuin

telor burgheziei n formatie, i-a favorizat dezvoltarea
implinirea. Scriitorii antici, cum spune Herzen, i-au umanizat
pe oamenii kdepartati de natural ai evului mediu"5.
Umanismul adoptat de oraseni ca platforma a luptei impotriva
feudalismului pleda k interesul intregului popor
si k interesul monarhilor, dar mai ales k acela al burgheziei.
Teza principala a umanistilor din aceasta epoca era
egalitatea naturala a tuturor oamenilor. Prin aceasta teza
se exprima implicit si nazuinta maselor de a se elibera din
jugul feudal. De fapt, aceasta teza fundamentala a fost
imprumutata din umanismul popular, din platforma ideologica
a rascoalelor taranesti, k care se opuneau ideologiei
dominante idei eretice", adica o filozofie propne a poporului
despre valoarea omului, despre egalitatea originara
a nituror oamenilor, ca fii ai aceluiasi parinte ceresc",
egalitate incalcata de feudali. Aceasta teza eretica" a trecut
apoi n platforma ideological a Reformei, golindu-se
treptat de adevaratul ei sens, ca i n umanismul burgheziei
de mai.tirziu, cind, devenind clasa dominanta, si-a renegat
principiile k numele carora luptase k vremea Renasterii.
Arborind teza ega1itçii, teza specifica tuturor claselor
nedominante, ca stindard al luptei lor, umanistii acestei
epoci sustineau c adevarata noblete nu este aceea a nasterii,
a titlurilor si a blazoanelor mostenite, ci aceea a capacitatii
personale, a talentului si a culturii, a puterii de a
crea valori materiale i spirituale pentru societate. Prin
aceasta, orasenimea voia s spuna ca ea este cea mai destoinic
i cea mai indreptatita a ocupa posturile de comanda
in societate, nu nobilimea parazitar i inculta, care monopoliza
aceste posturi, sprijinindu-se pe simple titluri nobiliare
mostenite. Totodata, umanistii sustineau, n acord cu
interesele maselor asuprite, dar cu acelea ale monarhilor,
necesitatea de a se inlocui arbitrariul feudal cu o legalitate
stricta si centralizarea puterii statului in miinile monarhului.
Legata de aceste doua teze principale era aceea a
necesitatii ca biserica s fie scoasa de pe scena vietu politice,
ca ea s'a renunte la puterea temporara" si la bunurile
ei lumesti" si sa se ocupe exclusiv cu problemele proprii,
religioase. Idealuri umaniste ca innobilarea omului prin cultura,
dezvoltarea multilaterala a omului, idealul artistic al
vietii, pretuirea gindirii rationale, pasiunea cunoasterii, a

inventiilor, a calatoriilor i explorarilor, pasiunea arheolo-.
gic a i bibliofda etc. idealuri de care erau ammati mart'
ginditori i artisti ai Renasterii constituiau expresii
ale elibera'rii gindirii i creatiei umane din catusele mentahtatii
feudale, ale dictaturii spirituale a papei si ale inchizittet.
In ansamblul acestor elemente constitutive si datorita
faptului ca umanistii scriau intr-o limba universala, latina,
precum i datorita raspindird tiparului8, umanismul a devenit
o miscare de mare amploare, un stil de via i o
stare de spirit care a cuprins din ce in ce mai multe tari,
pe masura ce gaseau conditii interne, economice i sociale
prielnice.
Cultura Renasterii s-a dezvoltat la inceput in Italia, prima
taxi care a pasit pe calea dezvoltarii capitaliste. De
aici, ea s-a raspindit mai.intii in Europa apuseana, apoi in
Europa centrala i
rasartteana. Cultura Renasterii si con-
ceptia sa de baza, umanismul, s-au dezvoltat acolo uncle au
g'asit teren favorabil si in masura in care 1-au gasit: baza
de clasa, elementul orasenesc destul de dezvoltat; miscarile
taranesti si ale altor paturi sociale asuprite ajunse la un
Malt grad de tensiune, sprijinul domniilor cu tendinte centralizatoare.
Pretutindeni unde apareau premisele burgheziei,
aparea, ca un reflex pe plan spiritual, umanismul.
In tara noastra, cultura umanista s-a format si s-a dezvoltat
in epoci deosebite, i s-a manifestat potrivit conditiilor
interne si externe in care s-a desfasurat istoria celor
trei tari romane. Arta in spiritul Renasterti si conceptia
umanista in literatura si in gindirea social-politica si filozofica
au aparut si s-au dezvoltat mai de timpurtu in Transilvania,
mai ales incepind cu a doua jumatate a secolului
al XV-1ea. In Moldova si in Tara Romlneasca, unde con-
ditiile i storice au fost multa vreme defavorabile dezvoltarii
economice,.sociale politice, din cauza cotropirilor externe
si a jugulut otoman, dezvoltarea culturii a fost ingreuiata.
Totusi, asa cum spune marele istoric Nicolae Iorga, epoca
Renasterii subt nici un motiv n-a fost straina de noi
Cultura laica exista totusi, cultura latina a Renasterti, dovada
Luca Stroici, dovada Grigore Ureche si Miron Costin,
care, desigur, nu erau singurii"8. Mai ales, incepind cu a

doua jumatate a secolului al XVI-lea se afirma un curent
umanist. Dupa lnvaraturile lui Neagoe Basarab catre fiul
sau Teodosie, cu insemnate elemente umaniste, dupa vestita
scoala de la Cotnari a invatatului domn Despot Voda9,
cultura urnanista e reprezentata de carturari ca Luca Stroici,
Eustatie Logofatul, de fostii studenti moldoveni la scolile
superioare din Po Ionia, de fostii bursieri ai lui Brancoveanu
la Padova, de umanistii Corbea1° de la cancelaria
curtii acestui domn sprijinitor al culturii , de carturari
care au studiat la marea scoala din Fanar, dar mai ales de
Constantin Cantacuzino Stolnicul i, n mod stralucit, de
Dimitrie Cantemir. Acesti mari carturari au stat mai
aproape de interesele poporului roman, au luptat pentru
inlaturarea jugului otoman, pentru independenta tarii lor si
pentru faurirea unei culturi proprii nationale, ducind la
izbinda opera de rezistenta romaneasca impotriva slavonismului
medieval. Spiritul popular s-a rasfrint in operele
lor; fiind oameni invkati, cu o cultura umanista dobindita
in scolile mai inaintate din acea vreme, din Po Ionia (Ureche
si Miron Costin), din Italia (Cantacuzino) sau la marea
scoala greceasca din Fanar (Cantemir), ei au fost receptivi
fata de nazuintele din acea vreme ale poporului roman,
izbutind s dea o expresie de inalta tinuta literara patriotismului
si aspiratiilor lui. Acest spirit umanist, cu specificul
lui patriotic si cultural, a fost reprezentat si in afara hotarelor
tarii prin numerosi romani invatati, cum au fost Cantemirestii,
Milescu, Corbea i altii in Rusia, Petru Movila,
intemeietorul scolii superioare umaniste de la Kiev", N. Olahus,
organizatorul invatamintului superior umanist din
Ungaria si Slovacia. La un moment dat, $coala domneasca
din Bucuresti a devenit centrul de cultura filozofica, umanista,
de gindire libera pentru toata lumea elenica"12 din
sud-estul european.
Transilvania, in epoca de care ne ocupam, era un principat
cu aspiratii de autonomie, realizata uneori, si in anumita
masura'3. Asa cum reiese din cronicile timpului", indeosebi
din opera lui N. Olahusl5, Transilvania era renumita
Inca din vremea aceea prin imensele bogkii ale solului
si subsolului, indeosebi cereale, tot felul de animale (boi,
cai, oi etc.), pasuni i paduri, aur, argint, arama, fier, sare
etc. Industria miniera a metalelor pretioase a fost unul

dintre factorii cei mai de seama ai bunastarii economice din
Transilvania, mina de aur a Europei"; o treime din productia
mondiala de aur i o patrime din aceea de argint
proveneau de aici; minele de aur ale Transilvaniei erau
principala furnizoare de aur a Italiei". Importanta minelor
de aur din Transilvania e remarcata si de K. Marx. Dezvoltarea
mestesugurilor si a. negotului a luat un av int o
sebit mai ales prin incuraiarea oraselor, apararea lor de
catre regii cu tendinte de centralizare a statului impotriva
nobilimii acaparatoare, anarhice si centrifuge, prin acorda-
rea de privilegii regale oraselor de catre regii Angevini
Luxemburghezi, dar mai ales de Huniazi'7. Economia naturala
a suferit acum o bresa; se dezvolta piata oraseneasca
chiar se exporta pe pietele din strainatate, la Venetia, Florenta,
Viena, Praga, Liov, Cracovia etc.". Numeroase orase
(Cluj, Sibiu, Bistrita, Sighisoara, Oradea, Arad, Timisoara
etc.) devin im.portante centre mestesugaresti si negustoresti".
In dietele tarn au inceput sa intre elemente or54nqti, care,
datorita spripnului fmanciar solicitat de regii unguri, au
ca"pa"tat o importana tot mai mare in stat. In sinul societatii
feudale au aparut in acest timp paturi sociale noi:
mestesugari specializati, mineri, lucratori, calfe, negustori,
functionari orasenesti etc. Dezvoltarea oraselor,cu sprijinul
puterii centrale, opozitia i rascoalele saracimii din orase
si
ale taranilor, care pe vremea aceea s-au transformat in
adevarate razboaie taranesti, cum a fost cel de la Bobilna
(1437-1438) i cel condus de Gheorghe Doja (1514), politica
centralizatoare ce se impunea tot mai mult in fata
cotropirii otomane, noile metode de lupta cu arme de foc
etc., toate acestea au facut s scada importanta nobililor;
regii Ungariei si voievozii Transilvaniei au fost obligati sa
se spriPne pe baze sociale noi, pe mica nobilime, pe oraseni
sipe taranime. Ca sa intareasca orasele si sa dezvolte s
tria minier i prelucrarea metalelor, ei au adus 1n Tara
numerosi mesteri straini specializati, indeosebi italieni,
iar
pentru a-si asigurao domnie independenta de nobilime si de
biserica, pentru a-sr organiza cancelariile cu oameni priceputi
in probleme juridice, in corespondenta diplomatica etc., ei
s-au inconjurat de oameni culti, chiar i fara titluri nobi-
Hare, fie chemati din Italia, fie localnici, alesi pe baza capacitatii
si culturii lor: scriitori, istorici, juristi, buni cunosca-
si

tori ai limbii latine limba culta si diplomatic al. de atunci
artisti etc. Alaturi de numerosii student' care au adus
cultura umanista din universitatile italiene si germane, elementele
chemate sau imigrate au contribuit la raspindirea
acestei culturi in Transilvania, unde aceasta avea un teren
pregarit n oarecare masura.
In adevar, o data cu dezvoltarea mestesugurilor si a comertului,
invatarea scrisului, a cititului, socotitul etc., a devenit
o necesitate. Astfel, iau nastere in acest timp nu-
meroase scoli care incep sa. fie organizate, intretinute
controlate de autoritatile laice din orase i tirguri. In secolul
al XV-lea, stiutorii de carte s-au inmultit consiclerabil,
indeosebi in centrele sasesti. Clujul, Sibiul, Brasovul,
Bistrita si alte orase i tirguri devin centre de invatatura,
poseda biblioteci, iar fiii de mestesugari, de negustori, si
chiar de tarani uneori, pleaca la invatatura la universitatile
italiene si germane. /rare 1380 si 1530, numai la Universitatea
din Viena s-au inregistrat peste 1 000 de studenti".
Altii au studiat la universitatile din Praga, Cracovia
etc. La aceste universitati, precum i la cele italiene,
au studiat i numerosi maghiari si romani. Cultura superioara
era, desigur, apanajul clerului si o conditie pentru
cariera de demnitar bisericesc, insa, intrucit numarul cartu-
rarilor a. devenit prea mare pentru a putea fi absorbit de
demnitaple ecleziastice, multi dintre carturari s-au indreptat
spre ocupatii laice: scrlitori i secretari la curtile voievodale
si ale altor demnitari laici, notari, invatatori si profesori,
medici, juristi in orase i tirguri etc. Dintre acestia
s-a recrutat apoi acea patura de carturari laici care au
fost purtatorii ideilor umaniste in Transilvania. Cresterea
acestei paturi de carturari umanisti a fost sprijinita indeosebi
de Huniazi. Matei Corvinul, primul rege al Ungariei
dintr-o familie romaneasca, si care nu era de singe regesc",
fiul lui Iancu de Hunedoara, el insusi umanist, spre
a ridica in jurul sau o notia nobilime, favorabila puterii
centrale care trebuia neaparat ntrit n fata anarhiei
feudale si-a primejdiei .turcesti, si avind nevoie de o armata
intreaga de functionan spre a-si organiza cancelaria curtii,
relatiile diplomatice si aparatul de stat in diferite regiuni
a decretat ca invatatura si cultura constituie un merit
si o virtute egala cu cea minted.
si

La Oradea s-a organizat, in secolul al XV-lea, primul
cerc umanist din Transilvania. Acolo a activat, la inceput,
un timp Pietro Paolo Vergerio, celebru umanist italian si
primul organizator al nuscarii umaniste din Ungaria, adus
la Oradea de regele Sigismund. Tot acolo a activat, un
timp, cel mai de seama poet umanist maghiar Janus Pannonius,
pe care Than Vitez 1-a trimis la studii in Italia, la
scoala lui Guarino si Vittorino da Feltre. Organizatorul
miscarii umaniste din Oradea a fost acest Joan Vitez, tot
o ruda a Huniazilor, ridicat de Iancu de Hunedoara. Ioan
Vitez, numit condeiul Huniazilor, a organizat la Oradea
un cerc umanist, in care au activat literati italieni, maghian,
romani etc.
La Alba Julia, miscarea umanista a fost sprijinita tot de
un om din familia Huniazilor, episcopul Ladislau Gera),
nepot al lui Matei Corvinul. Din cercul umanistilor de aci
s-au remarcat: Ioan Lazoi, Adrian Wolphardus, Toma
Pe lei, Taurinus (Stieröchsel) s.a.
La Cluj, in secolul al XVI-lea, au activat umanisti ca
Heltai, care prin tipografia sa proprie a raspindit o intreaga
biblioteca de scrieri umaniste, apoi Paleologus din
Kios, Francisc David, George Blandrata, Sommerus etc.
La Braiov, n acelasi secol, au activat umanisti transilvaneni
de origine germana, ca Honterus, Wagner etc.; la
Scheii Brasovului, umanistul Oprea; la Orastie, umanistul
Mihai Halici, iar la Alba Iulia, in secolul al XVII-lea,
Martin Opitz, Alstedtius fostul profesor al lui Comenius
la Helborn, Biesterfeld, Piscator etc.
Miscarea umanista din Transilvania a fost foarte cornplexa
si ea a fost ilustrata de o serie intreaga de ginditori
si literati. Unii umanisti dependenti de regi, principi sau
nobili, cu toata simpatia lor fata de mase, au fost obligati
sa
faca concesii ocrotitorilor. Astfel, Taurinus, in Stauromachia
(descrierea rascoalei condusa de Doja), desi nu se
sfieste sa condamne viata parazitara a nobililor si abuzurile
lor, pe care le considera cauza principala a rascoalei, totusi
condamna cruzimea" maselor; Sommerus, referindu-se la
aceeasi rascoala, condamna aceeasi cruzime", dar i salbaticia
neorneneasca a represaliilor nobilimii; N. Olahus prefer
s treaca sub tacere aceste ntrnplri, simpatizeaza cu
...

cei asupriti, dar nu vorbeste de rascoala. In sfirsit, altii
(Wolphardus) sint intru totul potrivnici rasculatilor.
Daca la inceputurile sale miscarea umanista din Transilvania
a fost influergata mai mult de elementul italian, ulterior
aceasta miscare a fost intarita de elementul german
imigrat (sasi), de intelectuali germani, maghiari, romani etc.
care studiau in Apus, in Germania, Franta i Tari le de Jos.
Profesori de la universitatile din Apus, invatati naturalisti
saus}iterap au venit in Transilvania, si unii au limas acolo
pina la moarte (ca Alstedtius), altii au stat numai putin
timp, ca Martin Opitz. Acestia din urma, mai independenti
fata de puterea feudala din Transilvania, si-au aratat fara
inconjur simpatia fatal de masele asuprite, in primul rind
fata de taranimea romana, partea cea mai numeroasa a
celor exploatati pe acel timp. Opitz a avut curajul s spuna
ca adevarata noblete trebuie cautata in munca, in felul de
via0 si in creatiile poporului. Admirabila lui opera poetica,
Zlatna, a fost tradusa cu maiestrie de poetul Ta"
George Cosbuc.
Un rol deosebit de important in animarea miscarii umaniste
din Transilvania 1-a avut Erasmus, fie prin prietenii
sai personali, ca Olahus, fie prin admiratori ca Iacob Piso,
DecinsAlaroyius etc. Gruput de umanisti care activau in
cadrul miscarii unitariene (Fr. David, Blandrata, Paleologus,
Sommerus, Heltai etc.) se sprijinea pe critica erasmiana
a Bibliei pe doctrina lui Averroes*, pe Servet**, Socinus***
* Averroes (Ibn-Rosd) (1126-1198), filozof progresist, arab, sustinatorul
teoriei adevarului dublu" si al intelectului unic si universal"
etc.
** Miguel Servet, pentru ideile sale inaintate, a fost ars pe rug,
de catre calvini in 1553. Dupt Servet, Dumnezeu nu e decit fillip
abstracta transcendentall". Despre Servet aminteste Encls, vorbind de
Renastere: cercetarea naturii mergea mina in mina cu filosofia
moderna, care se nastea, a marilor italieni, i ii trimetea martirii pe
ruguri si in temnite. Este semnificativ ct protestantii i catolicii se
intreceau sa-i persecute. Primii 1-au ars pe rug pe Servet, ceilalti pe
Giordano Bruno. (F r. Engel s, Dialectica naturii, Editura Politica,
Bucuresti, 1966, p. 171). Unitarienii clujeni si-au dat i ei martirul lor,
pe Iacobus Paleologus, ars pe rug la Roma, in 1584, cu 16 ani inainte
de Giordano Bruno.
*** Dupa Socinus (secolul al XVI-lea), Hristos a fost un om. Despre
toti acesti ginditori, socotiti precursori ai antitrinitarianismului de citre
conducatorul acestei miscari, a se vedea cartea lui F r. Davi d, Rövid
magyardzat (Sault lamurire), Alba Iulia, 1567.

si alti ginditori progresisti care atacau dogma sfintei
treimi". Unitarienii sustineau ca' numai unul Dumnezeu"
trebuie cinstit i respingeau dogma trinitAii, unde si nu-
mele de antitrinitarieni. Ei sustineau cal mintuirea" se b
tine prin fapte, nu prin simpla credinta' (cum sustineau luteranii
si calvinii), revendicau dreptul la interpretarea Bibliei
dup'a ratiunea fiec'aruia etc. Centrul unitarianismului
a fost orasul Cluj.
Unitarianismul a constituit aripa stinga', plebeiada, a reformei
din Transilvania, legat g. de interesele iobgimii i
sriicimii oraselor. Unitarianismul din Transilvania a avut
lega'turi directe cu misc'arile similare din Polonia, cu socianismul,
cu asa-numitii frati polonezi" etc., reprezentanti ai
arianismului*, care erau de fapt reprezentantii inceputurilor
rationalismului"21. Conduc=atorii acestei miseari luptau
cu inversunare nu numai impotriva catolicismului, ci si a
reformei ortodoxe" (luteranism i calvinism). Fr. David,
Heltai, Sommerus etc. se disting atit prin ideile lor rationaliste,
cit si prin curajul cu.care ataca si demasca' ipocrizia,
coruptia, exploatarea si crimele clerului, atit catolic cit si
reformat. Anticatolicismul inversunat al unitarienilor a fost
o continuare a traditiilor de lupta' antifeudala' a maselor din
timpul eascoalei tara'nesti de la Bobilna si a celei conduse
de Doja.
Dezvoltarea economic i sociara in Transilvania a fost
insa' numai relativa', ea fiind puternic frinata' de luptele din
sinul marii nobilimi, de cotropirile turcesti si de biserica
catolicsa; toate aceste conditii duceau la agravarea exploafarii
si a jafurilor feudalilor. Ungaria intreaga, inclusiv Transilvania,
a fost pustiit i jefuifa si de turci, si de nobilime, care
punea mai presus de eliberarea tarii
interesele lor st l'acomia
dupa avere i putere22.
In aceste conditii neprielnice, care au frinat dezvoltarea
normal5 a elementului ora'senesc, premisa burgheziei si baza
de clasa a umanismului din acea epoei, umanismul a fost
reprezentat de o .0.tur 5. destul de largl de arturari, mai
mult sau mai putin independenti de curtea regala, de curtea
Adeptii lui Arie (270-336), care nega divinitatea lui Hristos.
Arienii au fost condamnati. de Conciliul de la Niceea (325) si de la
Constantinopol (381). Arianismul a renascut in secolul al XVI-Iea sub
forma socianismului etc.
o

voievodalg si de curtileepiscopale, dar nu s-a putut ridica la
ruvelul atins de umanismul din alte tgri mai dezvoltate,
unde orgsenimea a izbutit s'A infringg puterea nobiliarg si
dictatura bisericii
catolice. Totusi, miscarea umanistg din
Transilvania, antrenind largi pgturt culte de la orase, maugurind
un stil nou de gindire si de cultur laic, orientatg
realist si insufletitg de patriotism, a constituit un element
cu totul nou si important fafa de cultura feudalg inchistatg
de ping aci. In scrierile multor umanisti transilvgneni din
acest timp a Otruns, fie si limitat, stareade spirit a maselor,
cei mai inamtati i mai legati de popor dintre ei manifestind
o vaditg simpatie fatg de suferintele maselor, hind insufletiti
de un cald patriotism, criticind neomenia, jaful, desfrinarea
si atit-udinea trgdgtoare a nobilimii.
Dintre toti umanistii pe care i-a dat Transilvania, cel mai
important a fost Nicolaus Olahus, promovator al traditiilor
culturale din vremea Huniazilor.

NICOLAUS OLAHUS. VIATA SI OPERA
Studiul asupra originii, vieii i lui Nicolaus Olahus
a ocupat un loc modest in ioperei storiografia romaneasca.
Chiar i atunci cind s-au intocmit enciclopedii cu scopul de
a pune la dispozitia celor interesati un minim de cunostinte
generale, Nicolaus Olahus a fost uitat sau necorespunzator
si. gresit prezentat'. Nicolae Iorga s-a ocupat de el sumar2,
iar altii I-au amintit doar n treacats.
Enciclopediile i istoricii straini 1-au cunoscut mai de
aproape i 1:au prezentat ca pe o personalitate proeminenta.
Originea lui romaneasca nu i-a fost contestata niciodata.
I-au fost contestate, in schimb, de catre un invidios, sustinut
de el la scohle din Padua4, descendenta voievodaI i inrudirea
cu Huniazii5. Apoi, cu trecerea anilor vocile denigratorilor
s-au estompat; meritele i-au fost recunoscute8.
Despre el s-a afirmat ca a fost orator celebru, istoric
;i
teolog cu renume o glorie a arhiepiscopiei de Strigoniu6'7.
Meritele lui sint fara egal, mai cu seama in ceea ce
priveste reinnoirea continutului spiritual al vietii statului
maghiar"; s-a afirmat ca cel mai proeminent umanist din
Transilvania i Ungaria epocii sale, dar multiplele lui ocupatii
politice, diplomatice i ecleziastice nu i-au ingaduit sa-si
realizeze marile sale proiecte literare"8. Nicolaus Olahus
este acela care a dispus ca fiecare paroh din Ungaria sa
angajezecite un invatator (/udi magister) care sa-i invete pe
copii scrisul, cititul i cintarile bisericesti".
Adinc patruns de ideile umaniste, invItate de la scriitorii
greci i romani, pe care i-a citit in original si pe care i-a
aprofundat n arm refugiului n Tarile de Jos, dar mai cu
seama influentat de scrierile si sfaturile bunului i statornicului
prieten Erasmus din Rotterdam, al carui asiduu corespondent
a fost, in activitatea lui de cancelar si regent al

Ungariei a luat, de nenumarate ori, in fata regelui Ferdinand
apararea poporului; a protestat impotriva asupririlor
si a sporirii birurilor, impotriva jafurilor"10.
Nicolaus Olahus a sprijinit cultura chiar si in teritoriile
ajunse sub stapinirea turceasca". Meritele lui in ceea ce priveste
ridicarea poporului prin infiintarea de scoli rurale si
promovarea invatamintului superior sint remarcabile".
Contemporanii si istoricii maghiari nu s-au sfiit s afirme
ca o data' cu el a coborit in mormint unul dintre cei mai
straluciti barbati din istoria bisericii, catolicismul maghiar
suferind prin aceasta o pierdere de neinlocuit"".
La noi, meritul de a fi pus in circulatie numele si activitatea
literara, politica' si ecleziastica a lui Nicolaus Olahus
ii revine fostului profesor de istorie de la Universitatea
din Cluj, Ion Lupas. Inceputul 1-a facut cu o comunicare"
la Academia Romana, urmata de o brosura cu mare rasunet
si de o conferinta tinuta in ziva de 2 mai 1938 la Universitatea
din Bratislava.
La indemnul sau, $tefan Bezdechi, profesor la aceeasi
universitate, ajutat de un grup de cunoscatori ai limbii maghiare,
in frunte cu C. Daicoviciu, a publicat o serie de
articole" si studii", pe care le-a adunat apoi intr-un volum
de mare valoare in ceea ce priveste cunoasterea lui Nicolaus
Olahus'7.
In anii grei ai regimului antonescian i ai ocupatiei nazistc,
interesul pentru astfel de preocupari a fost stavilit. Pe
masura ce izbinzile revolutionare, posibile dupa actul de
eliberare de la 23 August 1944, s-au consolidat, iar relatiile
cu toti vecinii nostri s-au transformat in relatii de sincera
prietenie si colaborare reciproca, figura lui Nicolaus Olahus
a prins sa se contureze tot mai clar, impunindu-se fie ca
umanist", prin scris si prin fapte, in perioada 1526-1541,
fie ca unul care in anii ce au urmat dupa aceea i pina la
moarte, survenita in ziva de 17 ianuarie 1568, a aplicat
consecvent ideile progresiste ale veacului, in calitate de conducator
spiritual (mitropolit) si politic (regent) al Ungariei.
Nicolaus Olahus a adus o serioasa contributie la propasirea
culturii maghiare, fiind omul providential al noii sale
patrii, in secolul al XVI-lea, asa cum au fost in secolul anterior
Iancu de Hunedoara i fiul sau Matei Corvinul. Dupa

gmommilwo,1011
thfilltmh. I 1111101111
Elementele constitutive ale blazonului atribuit lui Nicolaus
Olahus.
Mijlocul este dominat de un cimp verde oblic in care galopeazi un
inorog (monoceros) alb, gata parci si iasi din cadru. (Inorogul, animal
fabulos, simbolizeazi virtuti le si curajul romlnilor).
Deasupra inorogului i dedesupt, In verticalà, cite un cimp auriu
in mijlocul fiecaruia aflindu-se cite un laur verde cu boabe. (Laurii
simbolizeazi recunoasterea meritelor de istoric si poet ale lui Nicolaus
Olahus).
Sub inorog la stinga i deasupra la dreapta doua cimpuri albe cu
cite un trandafir rosu. (Trandafirul este semnul recunostintei care i se
cuvine lui Olahus).
Laturile blazonului sint sustinute, in verticala, de doi lei.
Peste mate acestea strijuieste, din spate, un crucifix (Olahus a
lost un ecleziast) iar in extremitatea de sus este asezata o tiara. (Ola-

istoricii maghiari H. Körösi si L. Szabci, in veacul al XVI-lea,
reprezentantul cel mai tipic al ideii de democratizare a culturii
maghiare este un roman ... Nicolaus Olahus13.
Lucrriie lui, Hungaria et Atila", Chronicon21, Corespondenra22,
ca i scrierile contemporanilor, dar mai cu seama'
temeiurile care au stat la baza redacearii actului de reinnobilare
(nova nobilitas) de la 1548 ofera' un material indesrulator
pentru a putea cunoastepe omul cu atit de multiple
insusiri i inserrmate indeletniciri, care a fost Nicolaus Ola-
hus23.
In volumul care cuprinde corespondenta sa,..ca si in lucrarea
istorica Hungaria gasim bogate informatii asupra ori-
pun lui romanesti. Izvoarele folosite pornesc de la clomnia
lui Dragula Voievod (Vlacl Tepes). In vremea aceea, precizeaza
Nicolaus Olahus, Manzi lla de la Arges a avut de la
sotia lui, Marina, sora lui Iancu de Hunedoara, printrealtii,
doi copii: unul se numea Stanciul, care a avut si el copii, pe
Dan si pe Petru; iar celalalt se numea Stoian, adica' $tefan.
Acesta rn-a na'scut pe mine sr pe Mater, pe Ursula si pe Elena.
Dragula, punind mina pe putere, 1-a prins in curs pe unchiul
meu Stanciul i I-a ucis cu securea. Dar Stefan, copil
inca (paene puero), sca'pind de tirania acestuia, cu ajutorul
lui Dumnezeu, a fugit la regele Matei (Corvinul)"24.
$tefan Olahus, dupa' cum afirma acelasi document de
reinnobilare, a fost un barbat remarcabil, dornic de liniste
si siguranta". In prima faz 5. a refugiului s'Ai de la
Sibiu, regele Matei Corvinul a intentionat s1-1 fo1oseasc5. in
realizarea planurilor lui politice. Iata cum sint relatate faptele
de Nicolaus Olahus: asa cum am auzit chiar de
la tatal meu, apoi de la Ioan Bornemissza si de la Ambrozie
Sarkan, comiti in Ungaria, care impreuna cu tatal meu
luptau sub conducerea regelui, hoearise in mai multe rinduri
s5-1
ducal cu oastea la domnie (in Tara Romaneasa). Dar
tatal meu, vazind c tulburarile ce se intimpla acolo, din
pricina domniei, sint primejdioase, a socotit c e mai bine
sa se csàtoreasc n Transilvania cu mama mea Varvara
Hunzar, si s duca o viata particulara decit s ajun0 domn,
sa fie expus la nenumarate primejdii i sa fie ucis ca stramosii
sai"23.

Despre Stefan Olahus, ostas in slujba regelui, documentele
vremii relateaza ca in 1504, umblind dupi rosturi mai
temeinice, a obtinut de la regele Vladislav functia de judex
regius Li Orastie. Fiind nobil, a intimpinat mari greutati.
Comunitatea saseasca se adreseaza suveranului26, aratind ca
nu-1 va primi in asezarea ei, deoarece, in calitate de nobil,
le va calca privilegiile"27. Protestul nu a fost luat in seama,
si
astfel Stefan Olahus se instaleaza ca primar, functie de-.
tinuta pina in 1520, spre deplina multumire a celor care se
temusera de el.
Primul act oficial in care se aminteste de $tefan Olahus
ca judex regius von Broos (primarul din Orastie) provine
de la comunitatea saseasca din Medias28.
In 1506 il ajut5. pe Paulus Tomoraeus, cu 16 calareti,
stringa' darea in boi pe care, in virtutea unui vechi obicei,
secuii o datorau regelui, caruia i se nascuse un fiu. Expeditia
s-a soldat cu un insucces total, fiindca secuii, aflindu-se
in pragul razboiului faranesc, care avea ssa izbucneasca'
in 1514, s-au opus cu arma in mina' sa' mai p15.teasca acel
bir. Paulus Tomoraeus a fost gray ranit, Jar cei mai multi
dintre soldatii lui au fost ucisi29. Printre morti, se gaseau
trei calareti de-ai lui Stefan Olahus.
Peste un an, documentele amintesc de Stefan Olahus ducind
din partea Orastiei o importanta surna in bani patriciatului
sasesc din Sibiu.
Jude le craiesc de la Orastie a indeplinit i misiuni diplomatice.
Astfel, el a fost atasat pe linga Mihnea Voda cel
Rau, in refugiul acestuia de la Sibiu, si se gasea in suita
voievodului pribeag cind a fost asasinat in ziva de 1 2 martie
1510.
In indeplinirea funcviei lui a avut §i greutati. Pentru ziva
de 17 decembrie 1506 a fost chemat, impreuna' cu alvii, de
vaduva Beatrice Frangepani de la Turda* in fata instantei
de judecata din Alba Julia, invinuit c i-a incalcat
De asemenea, in ziva de 12 mai 1514, voievodul Transilvaniei,
Ioan Z4olya, cere patriciatului sasesc din Sibiu sa
cerceteze si s incunostinteze in ce masura este intemeiata
plingerea unei oarecare Varvara Zarka, in sensul c Stefan
* Stefan Olahus indeplinea si functia de prefect al salinelor din
Transilvania, functie care 1-a dus in conflict cu familia Frangepani.
sa
si

Olahus ar fi vinovat de moartea fiului ei, Blasius31. Plingerea
n-a avut nici o consecinta, fiindd nu invinuitul, ci
oamenii lui, in legitima' ap5.rare, savir§isera fapta ce i s-a
imputat.
$tefan 01 ahus s-a redskorit in anul 1516. In 1520, girbovit
de ani", a fost inlocuit in magistratura ce o detinea
cu fiul sa'u Matei. In 1522 §i-a facut testamentul. Data
decesului nu ne este cunoscuta'. E de presupus d sa§ii 0-au
ingropat primarul, catolic ca .§i ei, in cimitirul sau intr-o
cripta a bisericii lor din Ora§tie.
Din caskoria lui Stefan Olahus cu Varvara au rezultat,
in ordinea nasterii: Matheus, Nicolaus, Ursula 0 Elena*.
Toti patru copii s-au dascut la Sibiu. Nu avem indicii ca
Matheus ar fi invkat, in tovka'§ia fratelui sau mai mic,
la Oradea. 0 pregatire ckturareasca va fi avut totu§i, deoarece
regele Luciovic al II-lea ordodi la 25 mai 1520
patriciatului sa'sesc din Sibiu sa-1 instaleze, s'a-1 intkeasca
pentru toata viata i sa-1 ocroteasd in calitate de jude cra-
iesc la Broos, in locul tatalui ski $tefan, care se zice
este batrin" (qui iam senex esse dicitur).
Matheus era un om cu relatii. Intr-adevk, curind dupa
ordinul regelui urmeaz1 o recomandare din partea voievodului
Trannlvaniei, precum i una de la episcspul de
Pecs, al drui canonic era tinarul §1 sirguinciosul teolog
Nicolaus Olahus.
Matheus a fost un aderent a lui loan Zapolya. Indatoririle
de primar al Or'a§tiei 0 prefect al salinelor din Transilvama
le-a indeplimt cu con§tiinciozitate. Intr-un act din 17
aprilie 1532, semnat de Than Zipolya la Deva, se aminte§te
de circumspecti Mathei Olahi judicis nostri regii, iar in
actul de.innobilare este mentionat ca un om distins care a
indeplimt, dupa cum m se spune, cu mult cmste functia
de jude craiesc din cetatea noastil Zazváros (011§tie) §i. de
prefect al salmelor din Transilvania".
De soarta fratelui sa'u, Nicolaus Olahus, s-a interesat mereu
prin intermediul unui bun prieten, Gerendy, episcopul
de mai tirziu de la Alba Iulia. Dintr-o scrisoare a lui retinem
urmkoarele: ...pentru §tirile ce mi le dai, privi-
* Vezi, Nagy Ivan, Magyarorszag csaladai.
d

toare la rudele mele din Transilvania, nu stiu cum sa-ti
multumesc. De fratele meu, Matheus, nu ma pot lepada,
caci doar mi-e frate. Daca lucreaza impotriva noastra (a
partidei lui Ferdinand) rau face. Daca scrisorile pe care i
le-am trimis i-au ajuns, va fi inteles c mie nu-mi place
purtarea lui. Dar, de! tot frate imi este si inca singurul, la
a carui sanatate i bunastare tin ca si la a mea, si de ale
carui necazuri nu pot auzi nicicind cu placere"32.
Matheus Olahus a murit in floarea vietii, in ziva de 4
iunie 153633. Curind dupa ce trista veste a ajuns la Bruxelles,
fratele sau a scris un lung si impresionant epitaf, in care
afirma printre altele:
0 jumatate din sufletul meu de destin fu rapita
Cealalta, care a limas, zace-n cumplite dureri!
Propune, ca din partea lui Matheus, un epitaf care evidentiaza
atasamentul pastrat de poetul umanist neamului din
care face parte:
Eu care zac k aceasta hruba, Matei, zis Rornanul,
Jude pe vremuri am fost si-n Orastie primar.
Tara .de peste Carpati a strabunilor, dintr-o vestita vita
Viata-mi dadu; fost-am doar oaspe aici34.
In viata, Matheus Olahus n-a fost un om prea cunoscut;
a devenit dupa moarte. Aproape toti umanistii din Occident
au incercat sa-1 minglie pe Nicolaus Olahus, deplingind, in
versuri suritite, moartea fratelui sau, incurajindu-1.
Matheus Olahus a avut trei copii: Toma, casatorit la 15
iunie 1539; Mihaly mort de tinar, fara urmasi, si Anna.
Toma a avut o fiica, mama a patru copii: Joan, Stefan,
Sofia si Agnes.
Ursula Olahus a fost maritata de doua ori. Din prima
casatorie a avut un fiu, Nicolaus Olah Csaszar, din care
se trage vestita familie Eszterházy.
Ileana Olahus a ramas vaduva de timpuriu i nu a avut
urmasi.
Toti cei care traiau in 1548, dintre cei indicati mai sus,
au fost cuprinsi nominal in actul de retnnobilare.
La fel s-au petrecut lucrurile si in ceea ce priveste redactarea
testamentului, pe care Nicolaus Olahus 1-a parafat si
sigilat in ziva de 16 iulie 1562.

La moartea lui Nicolaus .0lahus nici un descendent de
sex masculin nu mai era in viata in familie. Nicolaus Olahus
a fost celibatar. Spita Olahilor s-a stins deci Ina din secolul
al XVI-1ea35.
Al doilea copil al lui Stefan Olahus s-a nascut la Sibiu
in ziva de 10 ianuarie 1493*. I s-a dat numele Nicolaus
si a devenit catolic inca din leagan, religie imbracisata de
tatal sau, fie cu ocazia hotaririi de a se stabili definitiv in
Transilvania, fie cu ocazia casatoriei sau a innobilarii**.
Tatal, ostas in slujba regelui, drumetea de multe ori departe
de camin. Nicolaus, fratele Matheus, surorile Ursula si Elena
au crescut mai mult sub supravegherea Varvarei. Romaneste
a vorbit de acasa, iar la scoala saseasca din Sibiu a
invatat germana i notiunile elementare pentru limba farina.
In 1504, intreaga familie a nou-numitului judex regius se
muta la Orastie. Nicolaus, acum in virstà de 11 ani, mai
urmeaza un an scoala saseasca de acolo, aratind multa rivna.
la invatatura. La terminare, gindindu-se la rosturile viitoare
ale fiului sau, $tefan Olahus avea de ales intre spada, haina
de curtean sau sutana. Pentru omul care patise i vazuse
atitea, iar acum, dupa ce descinsese sabia, se straduia sa-si
faca un rost intr-o comunitate care-i era potrivnica, alegerea
a fost usoara. Se simtea obligat la un act de recunostinta.
fata de regele Vladislav, ocrotitorul lui, pe care vroia ca
Nicolaus sa-1 serveasca. Al doilea fiu se va pregati deci
pentru a deveni curtean, insa un curtean instruit, caruia sa
i se poata atribui, in caz de necesitate, o slujba mai importanta
fie in administratia statului, fie in cea a bisericii. 5i
astfel, in anul 1506, la etatea de 13 ani, Nicolaus va parasi
casa printeasc i pe-ai lui pe care nu-i va mai vedea
niciodata fiind trimis sa studieze la Oradea".
* In piatra sepulcrala de la Tyrnavia s-a sapat data de 10 ianuarie
1491. Vom considera vrednica de crezare data mentionata de Nicolaus
Olahus in lucrarea sa CIntnicon: Nicolaus Olahus natus est Cibinii
civitate principale saxonum Transylvanie in mense Januario, anno
MCCCCXCIII.
** Din interese personale si politice, rude apropiate ale lui Nicolaus
Olahus au trecut la catolicism: Vlad Tepes, Mihnea cel Rau etc.

Oradea era un dezvoltat centru administrativ i bisericesc37
ind din secolul al XI-lea. Locuitorii, multi dintre ei
meseriasi i negustori, aveau privilegii care-i scuteau de silniciile
nobililor si ale clerului. Pina in 1557, orasul a avut
comunitati separate, fiecare cu judele i juratii lor. Aici Ii
avea sediul un influent episcopat catolic, adevkata' pepiniera
de secretari i diplomati in serviciul curtii regale. Tot
aici s-a infuntat, de timpuriu, o scoala capitulara, in care
limba de predare era latina, iar programa de invatamint,
copiata dupa cea a scolilor din Apus, cuprindea cunostintele
elementare ale celor patru arte liberale, impartite in doua
ciclun. In cel dintii (trivium) se invata: gramatica, retorica
si
dialectica, stiinta de a mterpreta pe poeti i istorici, de
a scrie i citi perfect latineste"39; in cel de-al doilea (quadrivium):
aritmetica, geometria, astronomia i muzica39.
$coala capitulara era condusa de un canonic-lector. Profesorii
se recrutau dintre canonici i ajutoarele acestora. Pe
linga astfel de dascali, mai profesau aici i barbati cu prestigiu,
care proveneau depe la universitatile straine, mai cu
seama din Padua, Leipzig si Viena, si se afirmau ca umanisti.
Printre acestia se numa'ra umanistul Pietro Paólo Vergerio,
de la care au limas numeroase traduceri din latinsa:
si
greaca; istoricul grec Filip Padocataros din Cipru, venit
la chemarea regelui Sigismund de Luxemburg; templierul
Pierre, maestru renumit de muzica'; invatatul Grigore
Szamoczky i vestitul George Peuerbach de la Universitatea
din Viena, autorul tabelelor astronomice care indicau
eclipsele solare, cunoscute sub numele de Tabulae Varadienses.
Oradea a stralucit nu numai prin scoala ei, ci i prin
ocrotirea, intre zidurile ei, a vestitului poet umanist Janus
Pannonius si a unei biblioteci, deseori cercetat i admirata',
in anii copilariei, de Matei Corvinul. Biblioteca aceasta
i-a
servit ca model pentru Corvinianum de la Buda".
Evocarea anilor petrecuti acolo Nicolaus Olahus o va
face totdeauna cu placere dar i cu emotie. Scriind, de la
Bruxelles, lui Gerendy, episcopul Transilvaniei, ii va aminti:
pe vremea mea cind ne ocupam impreuna' de literaturl,
am citit Apologia lui Esop de Casia, despre care face men-
;lune st Aulus Gellius"41. Cu alta' ocazie, va scrie ca' ceta

tea aceasta (Oradea) impresioneazg prin mgretia palatelor
pe care le-a construit Sigismund Turzo, episcopul, odinioarg
invgtgtorul sgu42.
Anii de invgIgturg de la Oradea au avut o puternicg
inriurile asupra formgrii lui intelectuale. Scoala capitularg
de acolo avea programul cel mai inaintat. In ea incepuse
sa
sufle un vint nou, care mgtura vechiul balast al traditiei
scolastice, pentru a introduce o invgfaturg care purta pecetea
spiritului umanistic. Aici a invatat el, in primul rind, latina,
limbg pe care trebuia s-o posede orice om cult"43.
Elevul Olahus a atras atentia superiorilor sgi mai cu
seamg prinusurinta ce o dovedea in asimilarea limbii latine,
prin seriozitate, rivn g. la invgtatur g. si bung' purtare. Toate
acestea ii vor asigura un viitor strglucit.
Dupg absolvire, 1a stgruinta judelui crgiesc de la Orgstie
si a unor prietem influenti ai acestuia, episcopul Sigismund
Turzo a recomandat si a obtinut, incg din 1510, numirea
elevului sgu ca paj la curtea regelui Vladislav". Functia
aceasta a indeplinit-o ping la moartea regelui, survenitg la
13 martie 1516. Avind o fire blajing si inclinatg spre meditatie,
care nu o datg se concretizeazg in stihuri, modelate
dupg Ovidiu, curtea i-a prilejuit amare experiente de viatg.
A luat deci hotgrirea avea 23 de ani impotriva vointei
tatglui sgu, s deving cleric. A pgrgsit curtea, acceptind
functia de secretar pe lingg Szakmári György, episcop de
Pees. Vasta culturg si in special cunostintele temeinice in
limba lating 1-au impus in curind. /n iulie 1518 a fost hirotonit
i numit canonic al aceluiasi episcop, iar peste patru
ani a devenit arhidiacon de Komarom si canonic al episcopiei
d,e Strigoniu.
Calitgtile Jui exceptionale i-au fost potrivnice planurilor
ce i le flume. Recomandat de episcopii de Oradea si Pecs,
ca si de arhiepiscopul de Strigoniu, Nicolaus Olahus a fost
numit, la 16 martie 1526, secretar i consilier al regeldi
Ludovic al II-lea, devenind astfel iargsi curtean.
Ungaria trgia in anul acela clipe de mare neliniste, pricinuite
de cauze interne i externe. Taciunii rgzboiului Ora"nesc
Inca mai fumegau; un nou rgzboi cu turcii pgrea de nein-
Murat. Noul sultan, Soliman, care in urma cuceririlor lui din
Europa si Asia a fost numit Magnificul, porneste ofensiva
in pling varg, cucerind Petrovaradinul. El se indrepta cu

armati numeroasa, bine organizata si insufletita de eland
razboiului sfint", spre inima Ungariei.
Pregatindu-se sa iasa in intimpinarea dusmanului, regele
Ludovic al II-lea a ales, printre oamenii de la curte, un cap
luminat, om de caracter, sfetnic chibzuit si statornic, care
sa-i fie de ajutor reginei Maria in timpul absentei sale.
Alegerea a cazut asupra lui Nicolaus Olahus, care in ziva
de 21 martie 1526 a fost numit secretarul si consilierul reginei
Ungariei.
Nicolaus Olahus a fost curteanul care a adus la cunostinta
celor ramasi la Buda ultima hotarire a regelui Ludovic
al II-lea in ceea ce priveste soarta tarii sale. Iata cum povesteste
el faptele: In ajunul bataliei, eu am fost trimis ca
sa aflu de la el (de la rege) daca are de gind sa porneasca
la razboi chiar si cu acea armata slaba, care pe atunci numara
in jur de 25 000 de oameni, impotriva ostilor turcesti
care se spunea ca trec de 300 000, sau sa astepte in vreun
loc anume ajutoare mai mari dinafara, care erau cagaduite
de Germania, Austria si Boemia si care se asteptau si
din Transilvania, de la ducele Ioan Voievodul [Joan Zapolya].
El rn-a insarcinat sa transmit reginei ca vrea sa-si
incerce norocul si ca nu poate suporta dezonoarea in fata
posteritatii, intorcind spatele dusmanului care-i ameninta
tara ... Dar fiindca sortn razboiului sint nesiguri, o roaga
pe regina, ca pe o sotie preaiubitoare, sa se duca la Pojon
(Bratislava), unde va gasi un loc mai sigur pentru ea"45.
Lupta dintre cele doua osti a avut loc in ziva de 29
august 1526 la Mohics si s-a terminat cu nimicirea armatei
maghiare. Pe cimpul de lupta au limas multi dintre magnatii
reptului, impreuna cu regele.
Mohacs a deschis fiului pribeagului $tefan de la Arges
drumurile propriei sale pribegii. Ele duceau, cu ocolisuri,
spre Apus, prin numeroase orase boeme, austriece si germane.
El intovarasea o regina fugara si avea in fata un viitor
nesigur.
Sarcinile de secretar si consilier al reginei Maria pentru
problemele Ungariei si Transilvaniei le-a indeplinit cu
scrupulozitate si constiinciozitate. Vom recurge din nou la
documentul de reinnobilare din 1548, care tine sa mentioneze
in mod special ca intr-o nenorocire atit de mare, toti

s-au imprastiat care incotro, doar tu ai urmat-o (pe regina)
cu rivna si tot cu rivna ai slujit-o".
Avem suficiente dovezi din care reiese ca functia de secretar
si de curtean i displacea. In tot timpul refugiului,
termmat abia in 1542, el va rivni la indeletniciri ecleziastice
care-1 pasionau. Deocamdata, minglierea si-o afla 'in
lectura operelor clasice, ba chiar in incercari poetice, precum
si in redactarea unei vaste corespondente. Tot din
aceasta epoca dateaza si corespondenta cu Erasmus din Rotterdam.
Concomitent, dezamagirile se tin lanç. Unui prieten
al sau, Emericus de Ka Ina, ii va scrie din Augsburg, ca
principele meu mi-a promis, de mai multe ori, fara ca en sa-i
fi cerut ceva, si nu cu vorbe goale, ci cu juramint, asa cum
fac principii, adica prin cuvintul sau, ca indata ce se va ivi
in Ungaria noastra prima demnitate ecleziastica mi-o va
acorda mie. Acum au devenit vacante doua episcopii, una
dupa alta, i pe amindoua, netinindu-si promisiunea, le-a
dat altora". Adevarul este ca. Ferdinand 1-a refuzat numai
din cauza staruintelor surorii sale, care nu se putea lipsi
de serviciile lui Nicolaus Olahus la curtea ei.
Asemenea nemultumiri rabufnesc tot mai des. and unul
din prietenii sai 11 va invidia ca este curtean si-i va cere sa-1
aduca la curte, Nicolaus Olahus ii va infatisa un tablou
putin imbucurator: cred c nici nu se poate spune, scria
el, dte griji au curtenii, cit de mari slut necazurile i tulburarile
lor sufletesti. Ei sint framintati cind de una, cind
de alta, Melt nu le ramine nici o clipa placuta, mai cu sea-
ma daca sint ambitiosi. hi scriu aceasta ca unul care sint pa.-
tit. Aproape din copilarie am fost crescut la curte, am trecut
prin multe, i bune, i rele, dar nimic nu e mai greu decit sa
vezi cum se (la preferinta, cind e vorba de onoruri, unnia
care ti-e inferior, atit in ce priveste virsta cit i ti-o spun
aceasta fr lipsa de modestie in ce priveste alte calitati
spirituale"46. Prietenul e sfatuit sa-si gaseasca linistea in viata
de la Tara'
sau n ocupatii ecleziastice, ceea ce, pina la un
punct, echivaleaza cu o pledoarie pro domo.
Nu mult dupa aceasta pledoarie i-a fost dat s afle o
stire care 1-a consternat. El scrie din Krems unui bun prieten
al sau din anii de scoala, vestindu-1 c regina i-a cerut

s-o insoveasca in Tari le de Jos, unde fratele ei, Carol
Quintul, intemioneaza s-o numeasca regenta, in locul matusii
sale, Margareta de Austria, decedata in anul 1530.
Sentimentele pe care le are din primele zile ale sederii
lui in Tarile de Jos sint sentimente de nemultumire. Curtea
nu i-a placut niciodata: aici totul e minciuna si prefacatonic.
Daca nu stii sa-i magulesti si sa-i cistigi astfel pe cei
puternici si sa denigrezi faima, onoarea si numelc altuia,
degeaba te mai straduiesti pentru ale tale"47.
In masura sporiri dezamagirilor si nemuhumirilor .sporeste
si dorul de patrie, pe care nu-1 va ascunde in ma o
imprejurare.
La 6 iulie 1531 face parte din suita reginei Maria, cu
ocazia instalarii ei, la Bruxelles, ca regenta a Tarilor de
Jos. Nu e greu de presupus de ce sentimente va fi fost stapink
asistind la acea ceremome, care-i demonstra a sta.pina
lui se va indeparta si mai mult de Ungaria. La terminarea
serbarilor, conducind-o pe regina in apartamentele
ei, la despartire i-a facut o urare care e si un avertisment:
Doresc ca Autototputernioul sa binecuvinteze instalarea
MajestaTii Voastre in functia de guvernatoare, ca sa puteti
cirmui fericita aceste WI, insa indata ce se va face pace
va trebui sa va intoarcevi in Ungaria"48.
Pacea mult dorita, negociata de cardinalul-episcop de
Oradea, George Utissinovich Martinuzzi (reprezentant al
regelui Ioan Zapolya) si arhiepiscopul von Vells (reprezentant
al regelui Ferdinand), s-a incheiat la Oradea in 1538.
In ceea ce o priveste pe regina, n-a mai revenit pe tronul
Ungariei. A guvernat Tarile de Jos pina dupa abdicarea
fratelui ei, Carol Quintul. Apoi s-a retras la Madrid, unde
a murit in 1558.
In prima faza a peregrinarilor lui prin diferite .orase si
regiuni ale Tarilor de Jos, Nicolaus Olahus a contmuat sa
ramina un inadaptabil. Semnificativa este, din acest de punct
de vedere, confesiunea facuta lui Ioannes Burgii, ambasadorul
papii Clement al VII-lea pe linga Henri al VIII-lea,
regele Angliei: sufera' si moraliceste si materialiceste; prea
desele deplasari il obosesc; din partea reginei nu are decit
promisiuni.

...
Obiceiurile oamenilor (de aici) sint diferite de ale
mele. Ai impresia ca. toate se simuleaza si se disimuleaza'.
Multe se fagaduiesc din gura, putine se implinesc prin fapta.
Se saluta cu bucurie, dar in fundul sufletului nutresc cu
totul alte sentimente. Toate planurile lor urmaresc obtinerea
profitului si a avantajului. Se tine seama, mai degraba,
de folosul personal decit de prieterui trainice si de ma fati
de aproapele tau. Pe linga aceasta, ruci ei nu ma inteleg pe
mine, nici eu pe ei, si astfel iti pot' da seama singur cita
nenorocire aduce omului dezordinea"49.
Unui prieten i se destainuieste, spunindu-i ca ar fi fost
mai bine daca s-ar fi multumit acasa cu putinele bunuri ce
i-au mai ramas decit s via aici, datorita nu stiu carei
sperante i vorbelor frumoase ale principelui meu. Daca
ma va scapa cumva Dumnezeu, nu ma voi mai viri intr-o
astfel de corabie"50. Ultima rabufnire de acest fel dateaza
din 10 decembrie 1531. Aceluiasi prieten ii face cunoscut ca
libertatea, care-i cel mai mare bun, lipseste cu desavirsire la
curte.
Dar pe masura ce anii trec, Nicolaus Olahus constata
ca Tarile de Jos aveau un alt climat, mai cu seama in ceea
ce privea literele i tiintele, datorita, in primul rind, dezvoltarii
economice a oraselor. Numarul oamenilor invatati
era acolo mare. Toti acestia erau binevoitori; se intelegeau
cu el in latina. Se acomodeaza deci si sfirseste prin a se
simti bine. Cauta cu asiduitate societatea eruditilor, care
vor trezi in el setea de a aprofunda limba lui Homer, de
a scrie istorie i versuri.
Lui Ursinius Velius, poet si istoric cu reputatie, li destainuieste
c dupa ce in decembrie anul trecut (1531) regenta
1-a obligat s participe la intilnirea de la Tournai cu Carol
Quintul, acum are motive sa se simta bine, deoarece zilele
acestea regina a plecat pentru patru zile la vina.toare sa se
repauzeze. Profitind de invoirea ci, eu rn-am abatut la
Louvain, la numai patru mile departare de aici, sa-mi intremez
spiritul la vestita universitate a celor trei limbi. Astfel,
in timp ce regina vineaza mistreti i alte fiare, eu tot astfel
voi vina la Louvain pronuntia elenic a. si voi reinnoi prietenia
cu profesorii cu care am facut cunostinta mai inainte"51.
$ederea n Tarile de Jos incepe deci sa-i
placa. Corespondenta
sporeste: 67 de scrisori in 1531, 107 in 1532, 131 in

1533; prietenia cu Erasmus se adinceste; localnicii ii apreciaza;
elenistii incep sa-1 laude pentru progresele facute.
Are, rind pe rind, patru profesori de limba greaca, dintre
care doi, Levinus Panagathus i Iacobus Danus, i-au fost
recomandati chiar de Erasmus. Scrie versuri care-1 fac repede
cunoscut in lumea literatilor. Acestia se grabesc sa-1
considere confrate, sa-i solicite diferite favoruri, pe care
Nicolaus Olahus le va da cu generozitate. Tot in anii acestia
se naste in el dormla de a scrie istorie, ceea ce va face,
in anii urmatori, cu bune rezultate. Pozitia pe care o ocupa,
corespondenta intretinuta cu cei mai de seama oameni din
Europa, dar si cu oameni mai simpli, pe care ii aprecia
pentru talentul lor, fac din el un mecena al epocii, un far
catre care sint indreptate toate privirile.
Profesorul Roersch Alphonse de la Universitatea din
Gand, afirm c Olahus a protejat pe umanistii nostri,
cu foarte multi dintre ci avind rel4ii de prietenie, motiv
ca deseori s apeleze la inalta lui influenta si la bunele lui
oficii".
N. Olahus in tot timpul sederii lui in Tarile de Jos a
manifestat clorinta de a pune capat refugiului si a se reintoarce
in Ungaria pentru ca, spune el lui Cornelius Duplicius
Scepperus, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui: nu
sint un om ambitios, m multumesc cu putin. Nu-mi vor lipsi
acolo nici oameni invatati, chiar daca nu vor fi atit de multi
ca aici, nici agile care, chiar dad nu vor fi asa de multe,
ml
vor face totusi s cred a fi in mijlocul Italiei"52.
In toiul unor astfel de preocuOri i planuri de revenire
in patrie ii soseste vestea mortii fratelui sau Matheus, judele
de la Orastie. Vestea 1-a indurerat profund. Moartea fratelui
sau a cintat-o in mai multe elegii, care-1 indicau poet
adevarat. Aceasta s-a intimplat in 1536. Peste trei ani a
putut, in sfirsit, sa calatoreasca in patrie, atit in interesele
reginei, cit i pentru ale sale. Intr-o scrisoare din Viena,
adresata lui Tamas Nadasdi, afirma c n-a gasit in Ungaria
nimic sl-i
faca placere, in afara de citiva prieteni vechi.
Gindurile tuturor sint numai la jaf, oamenii sint dezbinati.
Cei care sint pusi in fruntea treburilor sint usuratici i meschini,
afar a. de citiva, iar poporul se afla intr-o stare atit de
mizerabila, ca nu e capabil decit sa se jeluiasc i sa se
tinguiasca53. Revine plin de amaraciune la Bruxelles, unde

mai ramine pina in 1542, cind se reintoarce definitiv in patrie,
se pare ca nu din initiativa lui, a a unei chemari din
partea regelui Ferdinand, care aducindu-si aminte de yechile
promisiuni, era hotarit acum sa le aduca la indeplinire.
tratatului de pace de la Oradea (1538) si
Stipulatiile
evenimentele ce au urmat dupa aceea i-au sporit sansele de
a reveni in patrie. Sora lui Carol Quintul incetase de a mai
fi regina Ungariei. Bunurile pe care le avea in teritoriile
de sub stapinirea lui Ioan Zapolya i-au fost restituite. Cu
ocaziaunei misiuni pe care a avut-o, in 1539, in Austria si
Ungaria, i-a reamintit din nou regelui Ferdinand de episcopatul
promis. Si de data aceasta a fost aminat pentru prima
ocazie. In asteptarea ei, a revenit la Bruxelles adinc zdruncinat
sufleteste. Ming here i-au fost doar revederea prietenilor
si mai cu seama a profesorilor de la Louvain.
Curind dupa aceea, Ioan Zapolya a incetat din viata.
Urma sa se aplice stipulatiile
tratatului de la Oradea, adica
Transilvania sa fie mostenita de Habsburgi. Dar Isabella,
sotia lui Zapolya, refuza s aplice tratatul. Tratativele n-au
dus la nici un rezultat. A izbucnit astfel un nou razboi
intre Ferdinand si Isabella, care se termina cu interventia
lui Soliman Magnificul. Ferdinandistii au fost zdrobiti. In
ziva de 29 august 1541 Isabella pierde orasul Buda, ocupat
de turci54, care profita de cearta dintre cele doua tabere
rivale.
De acum, pentru o perioada de peste 150 de ani, vor
exista trei Ungarii. Nord-estul, impreuna cu Slovacia, Slovenia
si Croatia a limas Habsburgilor; centrul a fost transformat
in pasalic turcesc, cu 14 raiale55; Transilvania si regiunea
vestica a Banatului au devenit principat autonom sub
suzeranitatea turceasca56.
In asemenea imprejurari grele, i tinindu-se seama c Inca
din primii ani dupa Mohács regele Ferdinand se inconjurase
numai de consilieri austrieci, se creasera mari nemultumiri57.
Rechemarea unui om de talia lui Nicolau Olahus
se impunea deci din toate punctele de vedere. Insotind in
refugiu pe regina Ungariei, el se bucura de intreaga incredere
a partidei maghiare; servind la Bruxelles interesele TIrilor
de Jos era agreat si de regele Ferdinand.

Exilul, care dura de zece ani, a incetat. Nicolaus Olahus
a revenit printre ai lui cu bogate cunostinte despre oameni,
precumsi cu o vasta experienta politic i diplomatica.
Insuisrile multiple i puterea lui de munca 1-au impus
curind. A fost numit consilier al cancelariei aulice i propus
episcop de Agria. In 1543 este numit episcop de Zagreb si
cancelar.
Nicolaus Olahus a fost considerat in anii aceia printre
putinii barbati politici in stare sa faca fata greutatilor prin
care trecea Ungaria. Curind dupa ocuparea naltei magistraturi
a cancelariatului, aceasta a devemt un centru activ,
de unde porneau initiative tot mai sponte pentru menti-
nerea pacii si refacerea
Tani.
Ca o inalta pretutre a serviciilor aduse, in 1546 a fost
ales, din toata nobilimea, sa fie nas al fiicei regelui Ferdinand.
In 1547 a participat in rindurile armatei habsburgice
la razboiul schmalkaldic dintre catolici i luterani, i a
savirsit acte de mare vitejie, mai cu seama in cursul bataltei
de la Miihlberg; in 1548 a fost transferat episcop la Eger
si tot in acel an, la 23 noiembrie, Paul de Warda, arhiepiscopul
de Strigoniu, a alcatuit din ordin, documentul in baza
caruia i s-a conferit titlul de baron al imperiului.
In diploma de reinnobilare meritele lui au fost infatisate
astfel: [ ... 1 noi, luind in considerare i amintirea regentei
si destomicia aratata de tine reginei (Maria), in imprejuranle
i primejdhle cele mai man, ca 5i
pietatea, eruditia,
prevederea i indeminarea ta, care s-a remarcat in toate
actiunile tale, te-am numit, in acelasi timp, episcop de Zagreb
si cancelar al nostru [...]. Cit de mare a ajuns bunavointa
noastra fata de tine se vede foarte bine din aceea c5
ai capatat cinstirea de la noi, pe care nu.obisnuim s-o acordam
decit celor legati de noi prin rudente sau celor mai de
frunte prin neam i demnitate, de a fi nas fiicei noastre
Iohana, cea de pe urma" nascuta [...]. Plecind noi din regatul
nostru, Bohemia, in expeditia saxona [...], ai fost peste
tot gata si sub ochii nostri i te-ai purtat asa cum se cuvenea
unui barbat destoinic, valoros i credincios. Iar dupg
ce dusmanii nostri au fost zdrobiti i ne-am intors in regatul
nostru Ungaria, te-am transferat din episcopatul de
Zagreb, pe care 1-ai condus spre cea mai mare laucla, in cel

de Agria, a carui demnitate i insemnatate a fost intotdeauna,
in regatul nostru, prima dupa arhiepiscopat, socotind
ca este pe masura curaiului i vitejiei tale [...]. Dar
pentru ca marturia favoarei noastre, fata de tine, sa nu se
rasfringa numai asupra ta, ci si asupra intregii tale familii
si asupra posteritatii, noi, in deosebita noastra bunavointa
si dintr-o inclinatie spontana a sufletului nostru, te daruim
cu o noua noblete [...]".
De liniste i studiu, atit de mult riN nite, n-a prea avut
parte in viata. Se avinta cu pasiune n viltoarea luptelor,
urmarmd constant doua obiective: apararea Orli de primejdia
turceasca, apararea catolicismului.
In urmarirea, cu tenacitate, a acestor obiective, la 7 mai
1553 a fost numit arhiepiscop de Strigoniu, adica mitropolit
primat; in 1560 a fost confirmat span (prefect) al
comitatului Hont, iar in 1562 a fost numit regent al Ungariei,
ca o suprema recunostinta pentru serviciile aduse ferdinandistilor.
Cele mai inalte demnitati, politice i ecleziastice, au fost
concentrate astfel in mimile lui. Stralucirea ce le-a dat,
printr-o necurmata activitate, a facut din el unul din marii
oameni de stat ai epocii sale.
Problema cea mai spinoasa, careia a trebuit sa-i fad
fata a fost Reforma, care cucerea Ungaria, pornind dinspre
vest, dupa ce turcii o ingenuncheasera, venind dinspre sud.
Discipol al lui Erasmus si inspirindu-se atit din scrierile lui,
cit si din cele ale parintilor bisericii, in primul rind al lui
Ioan Gura de Aur, isi propune sa inlature mai intii
toate
practicile i abuzurile clerului, care au facut catolicismul
odios. Combaterea si zagazuirea Reformei a incercat sa le
realizeze folosindu-se, pe cit a fost posibil, de metode umanitare58.
Obiectivele pe care le-a urmarit au fost: locurile de
preoti .care au devenit vacante sa fie completate numai cu
oameni instruivi, care sa se bucure de stima i increderea
credinciosilor; biserica sa fie repusa in drepturile ei materriale
anterioare; averile rapite bisericii de nobili hrapareti
sa fie restituite sau recuperate; consolidarea preotului, prin
punerea lui la adapost de arbitrariul nobililor; alocarea de
stipendii pentru elevi; chemarea clerului in adunari i sinoade;
obligarea preotilor sa duca o viata cucernica, sa-si

ad5 barba, s5 fie celibatari. Personal, a fkut dese inspectii.
A tip5rit la Viena tin Brevtarium. S-a ocupat de bunul mers
al bisericii in cele mai mici am5nunte.
In ofensiva ecleziastic5 pe care a dez15ntuit-o a simtit c5
are nevoie de colaboratori hot5riti i instruiti. So lutia a
g5sit-o in aducerea iezuhilor i stabilirea lor la Tyrnavia;
cind acestia si-au dep5sit atributiile i-a alungat din tar5.
Activitatea deslasurat5 a fost deosebit de intens5. Nu era
adeptul emiterii de dispozitii birocratice, ci al discutiilor, al
convingerii prin puterea cuvintului si a credintei. De aceea,
la 1 mai 1554 a convocat in adunare sinodal, la Tyrnavia,
pentru ziva de1 august, pe toti reprezentantii bisericii catolice
de sub jurisdictia sa. In acest sinod a incercat s aduc5
si
pe sash din Transilvania. La 1 mai 1554 a scris decanului
din Sibiu sa cerceteze preotii si s5. participe la lucr5rile sinodului.
Tot cu acea ocazie, preotii brasoveni i sibieni au fost
indemnati s5 nu adere la Reform5. El, cancelarul i episcopul,
va veghea ca privilegiile s5 le fie respectate; va face
demersurile necesare ca sash s5 fie scutiti de suma de 2 000
de fiorini la care au fost supusi de voievozii ardeleni".
Peste alti sase ani a convocat la Tyrnavia un sinod diecezan.
Atunci a dat citire si a supus discutiei participantilor
un indrum5tor moral-documentar care, in 38 de puncte,
rezum5 doctrina de baz5 a catolicismului.
Alteori, il vedem chiar cerind ajutor din partea Conciliului
din Trente, ale carui hot5riri s-a str5.duit, de altfel, of
le aplice cu cea mai mare scrupulozitate.
E de remarcat c5 nici r5spinchrea Reformei in Ungaria,
nici rezistenta ce i s-a opus nu s-au fkut intotdeauna cu
armele blindetii. De aici aprecierea c Nicolaus Olahus
trebuie considerat ca initiatorul curentului de antireform5
in Ungaria, ca unul care, cu toat5 reputatia sa de bun scriitor,
apreciat de contemporani ca si de posteritate, in domeniul
vietii politice n-a stiut s5 respecte hbertatea convingerilor
religioase, in m5sura in care o reclamau conceptiile
inaintate ale timpului"".
In ceea ce-i privesc pe scriitorii catolici, ei au fost de
p5rere ca. Nicolaus Olahus a fost unul dintre oamenii mari
care, impresionati de situatia in care a fost adus5 patria
de c5tre Reform5 si de dominatia turceasa, a inteles pe
deplin necesit5tile vremii lui 1i
nevoile rii, i astfel, si-a

1
...i I" I S PERPETVI STR1CONI.EN:PRINIATN;
0
H
1.14
I rr
X'
u
,, -iirr, _ : .- - __--_. ...
we
fro.= , r FRO - ;.-
A" \ - ........, , 91
z.....ert.!..,r.
I.LI
w .
,...:, ,..
4-1- r / 44- ,
, 4, /
I 4,
.
. r.
i... 't-, Z.: '. ?.- ,
'2 T5.-L.-----^-::' '
,s.
304,1, 1
...
...
,--- -a.- 3V 1,
.
(....
.,.\-7!.7--:".
,,-..,. .,:rT.. 4..,,-,6---:-,
,
2. .-s
,...
. ..,
..- ; :' r-
..........,i-
-3-_____ --...
.4,,,,, ---__ - -----.
. 1, -1.
re
.;
-,......,
-:' .41,....:(4,- C,,,,.. *:-.7./. (..,,,, r .0 n'
pr., fl /73). ;7) i.-.7.. -c...--... - cr::.:-,: ....,n ..,...
-,
A
i.
14 i AO .,....:.\1471 LO ', I'
)))1?"..1. ! '',. 1 ' "IN'.
.: , ,--- --I , N " z r . .
., 1 .`*.
'
.1W, \ -4,r'
'''4,,, if

NICOLAI OLAFII
METROPoLIT,+: STRIGvNIENSIS
HVNGARIA ET ATILA
Lt v E
DE ORIGINIBVS GENTIS , REGNI
in-I:GAR:X. SIT V. HABITV. OPPORTVNII A-
TM'S ET REI3VS BELLO FACNVE
AB ATILA GESTIS
LIBRI DVO
NVNC PRIMVM EX CODICE C.E5AREO
OLAHI !,11..N1" EMFNDAT CO`i
EDITL!
4tatmaNCIEsil
*- T85.
SleMd".'
VINDO ,E 0 ki E,
Typit IOANNIS THONSAE TRATTZN-1.P.
Cis. REG A', LIt Ty roGit: IT BiaLtor.
'111)CCLXIIL. 1.
t $
Coperta lucrarilor de istorie Ungaria fi Attila, editia
Adamus Franciscus Kollarius, Viena, 1763.
.
a
.
1.4
-1
.

consacrat viata combaterii accstor rele. El a construit si intrecinut
ma'n5.stiri si biserici, a restabilit disciplina ecleziastica
prin convocarea a cinci sinoade si a promulgat hota'ririle
Conciliului din Trente. Nicolaus Olahus este gloria arhiepiscopiei
de Strigoniu".
Toti cei care ii aduc critici, considerind ca' intre umanistul
Nicolaus Olahus i ecleziastul Nicolaus Olahus n-au existat
punti de lega'tur5., nu trebuie s uite, mai cu seama' in ce
priveste aspectul politic al problemei, ca' lui si numai lui i se
datoreste faptul ca' mijloacele utilizate pentru combaterea
Reformei nu se asearrna' intru nimic cu cele utilizate in
Germania sau Boemia.
Remarcabile sInt meritele lui Nicolaus Olahus in ceea ce
priveste organizarea inva'Omintului de toate gradele, mai
cu seama" a inva'Omintului superior".
Inceputul 1-a fg.cut cu reorganizarea scolii catolice din
Tyrnavia, utilizind la nevoie fondurile proprii. Salariile
profesorilor au fost sporite. Pe 1ing5. scoala' au luat fiinta' un
seminar si un internat. Num'Arul scolilor ecleziastice a fost
ridicat la zece. In materie de invWmint, umanismul lui
Nicolaus Olahus nu s-a dezmintit cu nimic. Vechilor materii
de invata'mint le-a acRugat, la poezie, pe Virgiliu, Horatiu,
Ovidiu si Terentiu; la oratorie, pe Cicero si Quintilian;
la istorie, pe Tit Liviu, Salustiu si Iuliu Cezar.
El a acordat o importan0 deosebita' dialecticii i polemicii.
Dar, ceea ce a constituit o piatra' de hotar pentru istoria
inva'ta'mintului din tara sa adoptiva' este ca' directorul scoln
trebuia sa' fie maghiar i ssal predea in ungureste.
$colile laice nu au sc5.pat nici ele atentiei lui Nicolaus
Olahus. Inva't5torului s-a trudit sa'-i
creeze o stare de drept
care sa'-1 puna' la ada'post de orice abuzuri.
Fireste a se .simvea nevoia de manuale. Ele au fost intocmite
dup 5'. indicatiile lui si au iesit de sub teascurile unei
active tipografii pe care a infiintat-o la Tyrnavia.
0 atit de prodigioasa' activitate, dar mai cu seama' roadele
ce s-au cules de pe urma ei, a flcut ca resedinta lui
arhiepiscopala' s'ai fie consideraea Mica Roma'. In secolul
al XVI-lea, reprezentantul cel mai tipic al ideii de popularizare
si de democratizare a culturii maghiare este un roman:
episcopul si, mai drziu, primatul Nicolaus Olahus,

care e cel dintii organizator al invavarnintului primar si
superior in Ungaria"".
Numele lui Nicolaus Olahus se leaga' de toate marile
evenimente ale regatului in perioada 1543-1568.
In 1563 1-a incoronat pe Maximilian, la Bratislava, ca
rege al Ungariei; in 1564 i-a revenit sarcina s celebreze,
in catedrala Sf. Stefan, din Viena, serviciul religios i sa'
rosteasca discursul funebru la catafalcul regelui-impa'rat
Ferdinand; in 1566 avea 70 de ani a mai incins o
data' sabia pe cimpul de lupta' de la cetatea Ovar*.
Cit a fost in viava: n-a avut de intimpinat aqiuni dusma"noase.
0 amenintare i-a venit din partea lui Maximilian,
pe atunci arhiduce, care simpatiza cu Reforma. Cind orasele
germane au intervenit pe linga' el ca s potoleasca' zelul
arhiepiscopului, Maximilian i-a asigurat ca': Wir wissen die
Sache ad partem zu thun [...] es wird dem Valachen
nicht alle Zeit nach seMen Willen fortgehen64.
Detractori a avut pu%ini i postumi. Cel mai feroce a
fost Forgach Ferencz, pe care 1-a intrevinut la Universitatea
din Padua, 1-a numit episcop de Oradea si vicecancelar".
Jenat parca' de atita neomenie i patirda, determinate de
invidie, Ipolyi Arnold, episcop de Oradea si cel care, din
admiratie fata de ilustrul s'au inaintas, i-a publicat corespondença,
s-a simtit obligat sa' precizeze in prefavarea acelui
volum, apa'rut in 1875: in cele mai grele imprejurari,
cind cei doi regi (Ferdinand si Zapolya) se r'azboiau intre
ei, in vremea navalirilor turcesti si a inceputurilor Reformei,
fund cel mai insemnat barbat de stat, a fost primul
conduc'ator al statului si al biserice.
Activitatea deslasurafa de Nicolaus Olahus in domenii
si in locuri atit de diferite face ca el sa: fie apreciat de
romani, maghiari, belgieni, olandezi si de slovaci, ca un
om de mare valoare.
Scriitorul slovac Voitech Bucko66 precizeaz a. ca' a recunoscut
intotdeauna rolul mare si important ce i-a revenit
arhiepiscopului de Strigoniu intr-una din cele mai zbuciumate
epoci din istoria Slovaciei. Dupa' el, Nicolaus Olahus
era un umanist invsavat, prieten i mecena al umanistilor,
om politic, diplomat i, in acelasi timp, un mare prim
* Localitate istorid k Ungaria de aseazi.

al Bisericii ... A fost un caracter solid intr-o vreme cind
aceasta calitate nu era prielnica".
Intreaga activitate de mitropolit prirnat, conchide Voitech
Bucko a lui Nicolaus Olahus s-a desfasura pe teritoriul
slovac.
,,In secolul al XVI-lea, el a facut din Tyrnavia oRoma
slovacay), adica un centru cultural si religios, pentru care
poporul slovac trebuie sa se gindeasca la el cu recunostinta"67.
Numeroase sint aprecierile umanistilor epocii. Vom cita
doar una care ni se pare mai semnificativa: . .. Pe tine
nu inceteaza a te lauda si alte tali ... si ceea ce e mai
presus dedt toate e ca nu exista nici in Germania, nici in
Belgia, nici la elvetienii nostri, nici chiar in Italia si Franca
om cu oricita bruma de invatatura care sa nu fi auzit de
virtutile tale, de eruditia ta ..
Dupa propria lui marturisire, Nicolaus Olahus era un
om care in viata a vazut si a patit multe. Acum inclina
spre apusul vietii, impovarat de griji, boala si ani. Testamentul
si 1-a facut Inca din 1562, lasindu-si intreaga avere
celor doua surori, Ursula si Ileana, descendentilor acestora,
ai fratelui Matheus, ca si institutiilor de cultura pe care
le-a creat.
A decedat in 1568.
Nici local itatea, nici data mortii si nici etatea indicate
de Alexius Horányi, si acceptate de multi istorici, nu sint
exacte. (Moritur A. D. MDLXVIII, Ian. Die XIV. Vixit
annos LXXVII, Dies V A murit in anul 1568, ianuarie
14. A trait 77 de ani si 5 zile.)
In realitate, Nicolaus Olahus a decedat la Tyrnavia in
ziva de 17 ianuarie 1568, in etate de 75 de am si 7 zile.
Afirmatia ne-o bazam utilizind, in ceea ce priveste nasterea,
indicatiile lui Nicolaus Olahus din Chronicon, iar in ceea
ce priveste moartea, continutul procesului-verbal, si care
a fost intocmit de Benedeck Zerchecky: A murit la Tyrnavia
in 1568, 17 ianuarie, intre orele 10 si 12. Dumnezeu
sa aiba mild de sufletul lui si de urmasii sai toti, pentru
binefacerile cu care ne-a incarcat si pentru care ma leg
sa-i fiu in veci recunoscator"69.
Ramasitele pamintesti au fost depuse ca urmare a
dorintei lui in biserica Sf. Nicolae din Tyrnavia. Pe

lespedea sarcofagului, alkuri de inscriptiile funerare, au
fost sa'pate si doua' versuri in latineste: Conditur hoc moriens
Tumulo Nicolaus Olahi Qui praesul vivens Strigoniensis
erat (In mormintul acesta zace .ingropat Nicolaus
Olahus care pe cind a tralt a fost arhiepiscop in Strigoniu).
Ele amintesc trectorului de un mare european al veacului
al XVI-lea, desprins din neamul qi pamintul romanesc,
care, de la Buda, Linz, Innsbruck, Augsburg, Bruxelles,
Viena, Bratislava si Tyrnavia, a fost, vrerne de peste patru
decenii (1526-1568), un catalizator al problemelor politice,
religioase si culturale, impuse de Reforma' si de presiunea
tot mar accentuat 5. a puterii otomane.
In acelasi timp, ele vor indemna ca numele de Olahus
s fie invecinat CU cel al rudelor sale hum de Hunedoara,
Vlad Tepes si Matei Corvinul, precum si cu cele ale lui Stefan
cel Mare si Mihai Viteazul, care in fruntea ostilor pe care
le-au condus pentru apa'rarea pamintului stra'mosesc, si-au
cistigat admiratia sr recunostinta posteritAii.

LUCRARI ISTORICE
Pasiunea pentru studii, temeinica aprofundare a scrierilor
grecesti si latine, ca i mprejurarile in care a trait 1-au
indemnat s devina el insusi scriitor cu preocupari multilaterale.
De la el ne-au ramas si cheva lucrari istorice de
valoare. Le enunt'am aci in ordinea elaborarii:
1. Epistolae; 2. Atila* sive de rebus bello paceque ab suo
gestis; 3. Hungaria sive de originibus gentis, regionis situ,
divisione, habitu atque apportunitatibus; 4. Compediarium
suae aetatis chronicon.
In aprecierea i designarea imprejurarilor care 1-au determinat
s scrie istorie, parerile au fost diferite.
Detractorul Forgach Ferencz, istoric erudit, prelat ambitios
si curtean ros de patima invidiei, se eseste in fruntea
celor putini care s-au stra'cluit ssa demonstreze dupa' 1568
ca. scriind istorie, Nicolaus Olahus a .urma'rit un singur
scop: s convinga' pe cei man, in preamia carora a tealt,
cal era un descendent al voievozilor din Valahia 0i
ca se
inrudea cu Iancu de Hunedoara i Matei Corvinul. Dup5:
Forgach, arhiepiscopul, de origine foarte umi1 i n'ascut
dintr-un mt d. valah, ajuns la cea mai inalfa slujba', spre
ura altora, se .caznea s Ong pentrusine sigiliul de regent,
aceasta spre mdignarea generalg, fiindca' ocupa, n chip
nedemn, demnitatile i posturile multora"*.
* In text apare Atila cu un singur t.
** Episcopus ex sordissimo loco, et valacho patre natus, ad suum
locum odio aliorum evectus, Locurntenentis et Regium Sigilium retinere
studebat, curn gravi omniurn osstentationern, quod multorum dignitates,
et loco indigna occuparet, k Rerum Hungaricarurn sui temporis comentarii,
edi;ia Alexius (Elllek) Hor6nyi, 1788, Possoni et Cassoviac.
Cartea a XIII-a, p. 317.

Astfel de aprecieri au stirnit protestul tuturor comentatorilor
lui Olahus1. Ei i-au reprosat episcopului de la Oradea
ca a fost lipsit de obiectivitate si de recunostinta*.
Scrutorn umanisti din 'riffle de Jos, profesorii, istoricii
si poetii cu renume au considerat lucrarile lui Nicolaus
Olahus ca pe o podoaba de mare pret, izvorita din cunostintele
unui om de talent. Petrus Nannius, profesor de
latina la Louvain, i-a scris: Ti-am marturisit adesea ce
parere am despre Ati la al tau i despre descrierea Ungariei.
De aceasta apreciere nu ma voi cai mciodata. Daca cumva
am fost prea zgircit i prea econom (in aprecieri), afla ci
au fost aduse laude unei lucrari foarte .1audate". Tot atunci
ii va numi pe Olahus optimus et erudtssimus omnium doctorum
patronus".
Retinem i parerea2 dupa care Nicolaus Olahus a scris
Hungaria, ca sa confirme prin fapte justetea reprosurilor
acute lui Erasmus, bunul sau prieten de la Friburg":
Desi pretutindeni pe unde ai umblat ai fost o podoaba si
o mindrie a patriei tale, datorita insemnatelor tale virtuti,
totusi se pare a patria se poate plinge, intrucitva, de tine,
deoarece nu a avut din partea ta ruci o cinstire si nici un
folos, de vreme ce ai parasit-o si nu o onorezi cu prezenta ta"3
rib
Adevaratul motiv care 1-a determinat pe Nicolaus Olahus
scrie Hungaria i Atila 11 putem afla chiar de la el, din
poem prefata Ad lectorem a lucrarii Atila. Iata mai intii
afisarea unei cuvenite modestii: Daca in cartea aceasta
nu se va afla nimic placut sau desfatator (e ca) grija plina
de neliniste m impiedica sa scriu mai bine. Caci naintea
mea, copleista de greaua primejdie a patriei, este adormita
ti naucita. de indelungate nenorociri". Cere sa nu fie asemuit
cu nimeni, deoarece pe el nu 1-au crescut la sin muzele.
Dac . totusi s-a incumetat s intreprinda pe neasteptate"
o asemenea lucrare, aceasta se datoreste exclusiv faptului
ca s-a cuvenit s m supun rugamintilor intemeiate ale
celor puternici, rugaminti care au avut pentru mine o mare
greutate".
* Nirneni nu are dreptul s denigreze aceasta opera olahiana §i
pc autorul ei, afara doar de vreunul care ar fi prea necioplit i care
nu are de end decit sa distruga ceva. B 61 MAthia s, Adparatus
ad historiam Hungarie .
Possonii 1735, (prefata).
Cel mai bun i cel mai erudit protector al tuturor Invatatilor.

Ce interpretare sintem indreptatiti sa dam acestei confesiuni?
E fapt notoriu 61 in 1529, Erasmus din Rotterdam
a fost solicitat s scrie Vidua Christiana, pentru minglierea
reginei Maria, care-si pierduse sovul, Tara i tronul.
In 1536 sau poate chiar mai inainte, rugamintile intemeiate"
care au avut asupra lui o mare greutate" i-au impus
sa scrie o carte din cuprinsul careia supusii regentei i toti
cei ocrotiti de ea sa afle amanunte despre poporul i tam
in care a domnit inainte de Mohacs.
Corespondente (Epistolae) e pe masura talentului sau si
a intinselor relatii pe care le-a avut. 0 parte din copiile
acestei corespondente a fost gasita in biblioteca printului
Eszterhazy de la Kismirton, intr-un dosar, cartonat si legat,
numarind 582 de file cu titlul Prothocollum Literarum
Nicolao Olahionarum, ad diversos missarum, la care s-a
mai adaugat subtitlul Epistolae Familiares, N. Olahi ad
Amicos. Dosarul contine 631 de scrisori. Prima dateaza din
13 noiembrie 1527; ultima a fost redactata spre sfirsitul
anului 1538.
Incetarea corespondentei in 1538, cind, de la Bruxelles,
Nicolaus Olahus facea insistente demersuri pentru a se putea
intoarce in Ungaria, in speranta ca-si va primi nu
numai bunurile rapite, ci si mult rivnitul episcopat, este de
neconceput. Tot de neconceput este ca dupa ce a ajuns
cancelar, mitropolit primat si regent, sa fi rupt orice legatura
cu prietenu sal din Europa, dar mai cu seama cu cei
de la Umversitatea celor trei limbi din Louvain. 0 corespondenta,
in continuare, neindoielnic ca a existat. Copiile
ei sau au fost distruse de persoane care n-au stiut sa le
sesizeze importanta sau zac in vreo arhiva, asteptind sa fie
scoase la lumina zilei. Pina atunci, chiar si atita cit ni s-a
pastrat, adevarata comoara de informatii, mai cu seama
politice si diplomatice, a fost putin cunoscut i utilizata
" Din 1939, la noi a circular versiunea dupH care cei doi prieteni
ar fi schimbat vreo patruzeci de scrisori". Ea a fost pusa. In circulatie
de Stefan Bezdechi n studiul Nicolaus Olahus, primul umanist de
orielne románii, p. 76. In realitate, pink' acum nu se cunosc decit
29 de scrisori. In afarl de acestea, mai existai clteva provenind de la
regenta Maria si de la Pannormitanus, cancelarul ei, expediate lui
Erasmus prin intermediul lui Nicolaus Olahus, de unde i confuzia
biografului din 1939.

de istorici. Cimpul de investigare a corespondentei este vast,
problernele discutate, de cea mai vie actualitate*. Iata o
parte din corespondenti: 23 scriitori umanisti din Tarile de
Jos*"-: Tamas, episcop de Agria, Ferdinand, regele Ungariei;
Carol Quintul: Gerendy, episcop de Transilvania; Ladislau
Macedon, episcop de Oradea; Papa Clement
al VII-lea; Alexis Turzo, judecator la curtea Ungariei;
Brodericus, episcop de Sirmium; Erasmus din Rotterdam;
Paulus de Varda, episcop, mai tirziu arhiepiscop de Strigoniu;
Ursinius Velius, istoric; Bernardus, cardinal si reprezentant
al regelui Ferdinand la lucrarile Conciliului din
Trente; Nicolaus Grudius, consilier intim al imparatului
Carol Quintul; Cristofor Schidlovitz, cancelar al Poloniei;
$tefan Báthory; Burgii, ambasadorul Vaticanului pe linga
Henric al VIII-lea; Cornelius Duplicius Scepperus, ambasadorul
lui Ferdinand si al lui Carol Quintul pe linga Soliman
Magnificul; Panormitanus, cancelarul Tarilor de J os-
Marcus Pemflinger, comite al Sibiului; Gilinius, secretarul
ducelui Sforza din Milano etc. etc.
Aceasta corespondenta este considerata astazi unul din
cele mai importante izvoare de informatie pentru epoca
cuprinsa intre Mohacs si pacea de la Oradea (1526-1538).
Atila este o lucrare al carei subiect il rezuma titlul. In
optsprezece capitole, ea infatiseaza cele trei mari expeditii
ale celui cunoscut sub numele de Biciul lui Dumnezeu"
sau cel care facea sa nu mai creasca iarba pe unde-si strunea
calul. Mai intii, expeditia victorioasa impotriva imparatului
Teodoric al III-lea, cind hoarda huna a patruns
pina la Termopile, apoi cea impotriva popoarelor din occidentul
Europei, care s-a terminat cu infringerea de pe Cimpiile
Catalaunice si, in sfirsit, expeditia din Italia unde,
dupa ce a ajuns pina sub zidurile cetatii Mantua, a hotarit
sa renunte la lupta si sa revina in Panonia, insa numai
dupa ce a constrins Roma sa-i plateasca tribut. Evocind
cumplitele evenimente ale acelei epoci, autorul a urmarit
un scop bine determinat: sa invie trecutul gloms al ungurilor
pentru ca infrintii de la Mohacs sa-si revina si sa'
* Pe ani, corespondenta se repartizeazI astfel: 1 in 1527; 2 in
1528; 17 in 1529; 117 in 1530; 67 in 1531; 107 in 1532; 131 in 1533;
89 in 1534; 32 in 1535; 24 in 1536; 16 in 1537; si 8 in 1538.
** Vezi lista publicatg in acest volum.

eia lupta, cu inflacararea din trecut, pentru a scutura jugul
otoman. Toate actiunile lui Atila sint analizate cu discernamint
si eruditie intr-o curgatoare si eleganta limba latina.
Caracterizarea facuta regelui hunilor, in cap. III, § 2, dovedeste
o rara capacitate de a sintetiza si portretiza. Iata
cum ni-1 prezinta Nicolaus Olahus: Atila, in ungureste
numit Ethele, a fost un barbat de statura mijlocie, cu pieptul
i umerii lati, la fel de bine proportionat de la cap
pina la picioare; cu fata oachesa, cu ochi stralucitori, care
ii
dadeau chiar prin privirea iscoditoare oarecare asprime,
cu barba rara, nas cirn si mers trufas, era inclinat spre
desfriu, suporta oboseala si foamea; veghea la fel de bine
pe ger sau pe arsita. Viteaz, cu o buna judecata, indraznet,
indeminatic i calit n razboaie, dorea patimas gloria. In
inselarea dusmanilor, in viclenii, in intinderea sau evitarea
curselor era si ingenios, si cutezator. In batalii, observind
mate situatiile, dadea ajutor cind unui soldat credincios,
cind unui general stralucit. Ca sa i se atribuie pe merit acel
vers al lui Homer: «Tot asa bun la domnie, pe cit e de
vrednic la arme."-, era crud cu cei semeti, insa blind si
milos cu cei care-1 rugau".
Atila a fost larg raspindita si a cunoscut mai multe
editii. A fost tradus i in limba polona5, insa cu omiterea
capitolul XVIII (ultimul), in care se vorbeste despre secui**.
Compediarium suae aetatis Chronicon este o lucrare de
proportii modeste. In ea au fost consemnate evenimentele
mai importante cuprinse intre 1464 (incoronarea regelui
Matei Corvinul) i 1558 (incoronarea ca imparat german
a lui Ferdinand), care vorbesc despre obirsia lui si despre
demnitatile daruite, lui, inca din tinerete, de cei mai buni
regi ai Ungariei".
Hungaria o ampla monografie istorica, geografica,
economica si etnografica este o continuare fireasca a
primei lucrari: Atila. A circulat in copii multiplicate. Totusi,
cele doua lucrari au ajuns pina la noi pe cai diferite.
* In lucrarea Ati la acest vers este reprodus In limba greaci. Am
dat traducerea In limba rom'anI dupl G. Murn u, Iliada, Bucuresti,
1955. Cartea a III-a, vers 179.
** Vezi, In prezentul volum, p. 136.

Atila, considerata de autor ca definitiva, a fost difuzata'
imediat dupa terminarea ei (1536), bucurindu-se de popularitate.
Plecind de la acest considerent, istoriograful Bel Mathias
a fost de parere ca nu mai trebuie s-o introduca in colectia
de scrieri vechi pe care a editat-o incepind din anul 17357,
motivind ca se gaseste in miinile tuturor invatatilor". A
fost introdusa, in schimb, de Kollarius in editia operei istorice
a lui Nicolaus Olahus, deoarece consilierul si directorul
bibliotecii curIii regale nu a fost de acord cu procedeul
predecesorului ssaiti. Nu cred scrie el c voi face un
lucru neplacut sufletului lui Olahus daca totusi ar putea
avea un cit de modest omagiu din partea unui spirit recunoscator".
$i in continuare: De unde mi-a venit stirea
existentei unui numar mare de copii ale acestei lucrari? De
la Stephanus Zitkovskius, avocat al fiscului regal ... acesta,
de la un protonotar locumtenentialis, iar acesta, de la un
concetaIean care a Osit-o in copie, intr-o piata de haine
vechi sau in dugheana unui brinzar".
Copia, intrata astfel in posesiunea lui Bel Mathias, con-
One un lung sir de capitole, numerotate de la 1 la 37,
cuprinzind ambele scrieri". Pe pagina interioara se pot citi
urmatoarele rinduri autografe: acestea au fost scrise de
mine la Bruxelles, la 16 mai, in anul 1536, pe cind eram
secretar i consilier al serenissimei regina Maria, vaduva a
Domnului Ludovic, rege al Ungariei si sorsa a imparatilor
Carol si Ferdinand".
Descoperirea lui Bel Mathias a produs senzavie la timpul
sau, dat fiind numele autorului cit si cuprinsul lucrarii.
Aceasta se vede chiar din precizarile editorului. Fara Hungaria,
noteaza" el, noi n-am fi stiut care era infa.tisarea
Budei, a Vissegradului si a Strigoniului; din ce consta tezaurul,
podoabele si bogatiile Bibliotecii Corvinianum sau
cit timp a domnit Matheus si dupa aceea Vladislav, si in
sfirsit Ludovic al II-lea, ca i multe altele, la fel de vrednice
sa fie amintite, ca unele care sint neintilnite in alta parte".
Editind Hungaria, la 200 de ani dupa elaborarea ei, Bel
Mathias a procedat astfel: Am revizuit ortografia, cuvintele
autorului raminind insa neschimbate in nici un fel,
"- 18 capitole pentru Atila, 19 capitolc pentru Hungaria.

insa au fost comparate cu un alt codice manuscris. Am dat
fiecarui capitol cite un titlu potrivit; capitolele le-am im-
'Agit, cu multa grija, in paragrafe, dupa natura subiectelor;
am adaugat notele, dar nu cele care ar fi putut sau
ar fi fost necesare, ci cele care concordau cu ratiunea
planului".
Hungaria aduce constant in discutie intrebarea: de ce a
fost tinuta sub obroc chiar de catre autorul ei? Vom observa
a pe cita vreme la compunerea primei lucrari Nicolaus
Olahus a folosit atit bogatele lui cunostinte, cit si lucrarile
pe care le-a gasit in bibliotecile din Tari le de Jos, Hungaria
a fost scrisa mai mult din memorie. Aluziile, in aceasta
privinta, din prefata versificata Ad Lectorem sint destul
de dare: daca se afla vreo greseala de tipar, te rog sa ma'
ierti. Caci barca mea se afla departe de malul getic. Cind
voi regasi porturile cele dulci, atunci voi istorisi fiecare
lucru cu mai multa exactitate".
De altfel, Nicolaus Olahus ne-a mai facut si in alte
imprejurari dovada ca poseda o memorie care iesea din
comun. Astfel, in anii care au urmat dupa Mohics a primit,
din partea prietenului sau Ursinius Velius, o lunga
scrisoare. Printre altele, istoricul si poetul silezian ii cerea,
lui care era un fugar, sa-i precizeze care a fost soarta celor
mai de seama magnati care i-au atinut calea lui Soliman
Magnificul la 29 august 1526. In raspuns, Olahus ii insira,
din memorie, pe toti: cine a ca'zut pe cimpul de lupta,
cine a cazut prizonier, cine a fost rascumparat, cine a
pierit in mlastini. Materialul astfel obtinut i-a servit lui
Ursinius Velius la redactarea lucrarii lui De bello Panonico,
libri decem.
Rezulta din cele de mai sus ca textul lucrarii Hungaria,
asa cum a fost elaborat la Bruxelles, a fost considerat de
Olahus ca provizoriu. A intentionat sa-1 imbunatateasca,
sa-1 fundamenteze din punct de vedere stiintific, insa multiplele
lui indeletniciri si greutati de tot felul nu i-au mai
dat ragaz sa-si duca planul la bun sfirsit.
Oricare au fost drumurile parcurse, valoarea lucrarii lui
Olahus n-a fost cu nimic stirbita. Prin bogatia si diversitatea
in formatiilor, prin stilul ei elegant fraz a. scurta
si clara , prin obiectivitatea in ceea ce priveste aprecierea
oamenilor si a evenimentelor, prin grija deosebita de

a prezenta popoarele conlocuitoare, multiplele aspecte ale
vietii acestora, cit i legatura lor cu pamintul pe care-1
locuiesc, apoi descrierile geografice, cu mdicarea muntilor
si a minelor de tot felul, a riurilor si a oraselor etc., fac
din Hungaria o carte dintre cele mai pretioase pentru cunoasterea
starilor de lucruri din sara pe care a condus-o,
pentru epoca cuprinsa in a doua j umatate a veacului
al XV-lea si prima jumatate a veacului urmator.
Este semnificativ pentru Nicolaus Olahus, al carui tata
a poposit la Sibiu si Orastie, venit de la Arges, ca in Hungarm
se ocupa de toate teritoriile locuite de romani: Transalpina
(Tara Romaneasca), Moldova, Transilvania, Maramures,
Crisana si Banat, dind ample informatu despre romani,
despre limba lor care este latina, ca unul ce era
convins ca romanii sint urmasn colonistilor roman', adusi
in Dacia ca s apere frontierele nord-estice ale imperiului*.
Subliniem ca din cele nouasprezece capitole ale cartii, opt
(cap. XIIXIX) se ocupa de poporul de care se simtea
legat prin nastere. Este gata oricind sa-si afirme originea
valaha, purtind un nume semnificativ, caruia i-a dat o
nepieritoare stralucire. Cititorul se va convinge usor de
toate acestea din lectura capitolelor respective, pe care le
gaseste aici, in traducere.
Pentru noi, romann, Jucrarea Hungaria are o valoare deosebita.
Ea a fost scris i raspindita si pentru cinstirea
noastra, pentru relevarea originii romane a poporului roman
si a provernemei sale pe teritoriul celor trei ;sari
romanesti.
Pe atunci, epoca lui Iancu de Hunedoara si a fiului sau, regele
Matei Corvinul, era proclamata coram publicae
epoca de aur, dupa care oftau urmasii latifundiarilor, care
in 1526 i-au pierdut tam tocmai pentru c n-au stiut sa-si
* Organizatia statala a Daciei i soarta supravietuitorilor poporului
dac, dupa cucerirea lui de catre romani, nu a constituit, in general, o
preocupare pentru istoricii din secolul al XVI-lea, i, deci, nici pentru
Nicolaus Olahus.
Faptul c romanii din Transalpina (Tara Romaneasca), Moldova,
Transilvania, Maramures, Crisana, Timisana, etc. vorbeau o limba
foarte asemanatoare cu cea latina iar teritoriul locuit de ei era plin de
relicve ale civilizatiei romane, indreptatea sa se creada. .ca ei sint
urmasii colonilor romani, Para sa se mai aminteasca de dam In epoca
Renasterii, o asemenea descendenta constituia dovada unei alese pretuiri,
care pe Nicolaus Olahus 21 multumea pe deplin.

atra0 sprijinul popoarelor autohtone din patria lor. Iar
origmea rominilor, descendenta lor romana erau teze vrednice
de a fi cuprinse, ca un argument suprem, chiar §i in
diploma de reinnobilare de la 1548, pe care regele Ferdinand
i-a dat-o lui Nicolaus Olahus, n semn de inalt a'. pretuire
nu numai a multelor lui virtuti, ci i a neamului valah din
care facea parte.
Dar in afara' de acestea, Hungaria mai este §i o temelie
importanta' pentru istoriografia maghiarrs.
Viata, activitatea i opera lirerar i tiintifica' mai
ales ale lui Nicolaus Olahus sint o pretioasa dovacra ca.
din sinul poporului roman s-au ridicat, totdeauna, oameni
care fac cinste luptei pentru adeva'r i libertate, pentru civilizatie
i cultura.

ROMANII IN OPERA LUI N. OLAHUS
In viata iaic, dip1omatic i ecleziastica inceputa
la 1510 ca paj la curtea regelui Vladislav i sfirsita, la
17 ianuarie 1568, ca arhiepiscop de Strigoniu, Nicolaus Olahus
a trait departe de locurile natale si de ai sai.
In anii copi1riei, petrecuti in casa parinteasca de la
Sibiu sau Orastie, a vorbit desigur romaneste. Mediul
familial, cel de dincolo de pragur casei, ca i multimea
satelor din preajma celor doua orase 11 puteau face sa se
creada in plina tara romaneasca. Sibiul era locul de refugiu
pentru multi boieri din voievodatul situat la rasarit de Carpati.
Stefan Olahus gasise el insusi, ocrotire intre zidurile
Sibiului. Copilul Nicolaus a vazut, desigur, multi pribegi,
rude de-ale familiei; le-a ascultat tinguirile n legatura cu
pricinile pribegiei; a prins crimpeie din planurile lor de
razbunare. Mai tirziu, ca elev al scolii capitulare din Oradea,
stirile de la ai sai, lasati la Orastie, vor fi fost dese.
Avea 17 ani cind, in 1510, voievodul pribeag Mihnea,
ruda de aproape, legat de noi printr-o strinsa legatura de
singe* ( ...), pe cind se intorcea de la biserica la gazda,
fiind inso%it de tatal meu si de Ioan Horvith de Wingárth,
in semn de cinstire, un oarecare Dimitrie Iaxith, de neam
slay (rascianus)**, sarind fara veste dintr-o ascunzatoare,
I-a injunghiat, facindu-i trei sau patru rani, aproape sub
ochii inso%itorilor si in mijlocul unut mare numar de curteni,
carora insusi Mihnea, netemindu-se de nici un rau, fiind
sub chezasie obsteasca, le-a poruncit sa nu vina inarmati, ca
sa nu para ca nu are incredere in chezasia obsteasca".
Toate acestea n-au putut decit sa-i
sporeasca indignarea
fata de asemenea obiceiuri, mai cu seama ca, nu mult inainte,
* Propingua nobis iunctus sangvinis necessitudine.
** Asasinul a foss Dimitrie Iacici, strb, Inrudit cu familia Brancovicestilor.

in imprejurari similare, fusese ucis, cu scopul de a fi indepartat
de la domme, Ladislau, fiul cel mai mare al regelui Matei.
Studnle, viata la curte, atribuTiile de secretar §i consilier
al regelui Ludovic al II-lea i al soTiei sale Maria 1-au indepartat
tot mai mult de familie.
Dar in ann pribegiei, mai cu seama in clipele de ragaz
de la Bruxelles, Nicolaus Olahus si-a adus mereu aminte de
Tara parinteasca" de dincolo de Carpati, laudindu-se chiar
cu originea lui valaha. Atunci cind s-a decis s scrie istorie,
el a acordat romanilor din Tara Romasneasca (Transalpina),
Moldova i Transilvania o importanta apreciabila, rezervind
descrierit acestor trei Tari aproape o treime din toat .
cartea sa despre Ungaria (27 pagini, din 95).
Cu toata departarea la care se afla, tiri, nepla.cute de
cele mai multe ori, ajungeau totui pina la el. Astfel, in
1536 a prima, la Bruxelles, o scrisoare pe care o rezuma
in urmatoarele: Petru de la Argee, fiul lui Stanciul, var
al sau dinspre tata, i-a scris zilele acestea din Ungaria
ca a fost facut voievod in Valahia de catre Mohamed"*,
pag al imparatului turcilor, i fiind in domnie, a fost trimis,
dupa citva timp, de turci un altul, din partida adversa, cu
ostire,
ca izgonindu-1, s ocupe tronul. El insa, iqind la
lupta individuala cu duvrianul, in fata celor doua oti, 1-a
ranit i 1-a doborit de pe cal. Pe cind voia sa-1 ucida, baronii
din Valahia, care in limba lor, adaugind inca doua
litere, se numesc Boiarones, slujindu-se de viclqug, 1-au scapat
pe cel invins i 1-au prins pe el (pe Petru de la Arges)
si, dupa ce i-au taiat o parte din nas, 1-au izgonit. Totuv
el spera, cu mila lui Dumnezeu, c ii va alunga pe duvnan
si
se va razbuna cu armele pentru jignirea adusa i va pune
stapinire pe domme cu forta, pnin vitepa sa2.
In 1536 a redactat, in forma provizorie, lucrarea istorica
ce-i va aduce fauna: Hungaria.
* Cine este acest Petru de la Arger? Pornind de la certitudinea
ca Hungaria a fost redactata in 1536, retinem c voievod in Tara
Româneasca intre 1532 si 1535 a fost Vlad Vintilà, cel ucis de boieri
la o vinatoare, iar Radul, de care aminteste Nicolaus Olahus, este
Radu Paisie (1535-1545), fost staret la Arges, caruia de asemenea
i se spune de la Arger.
** In 1536 era sultan Soliman Magnificul (1520-1566). Mohamed
beg, pasa de la Nicopole, a intervenit de multe ori in treburile interne
ale Mil Românesti, rivnind chiar domnia.

In capitolul XII, unde descrie teritoriul de dincolo de
Timis, precizeaia ca' aceast5 parte de tail, ale ca'rei hotare
le descrie cu de-ama'nuntul, dupa' cum spune Ptolemeus, se
numea odinioad Dacia".
Despre Valahia informeaza' ca' mai de mult se numea
Flaccia, de la Flaccus, care a dus acolo o colonie de romani"3.
Relafarile in lega'tura' cu cele doua' voievodate romanesti,
de sine stka'toare, nu sint de profunzime. Faptul acesta II
destalnuieste, chiar el, cind afirm ea am vrut s amintesc
acestea in treaca't, spre a se cunoaste mai bine moravurile
din Tara Romaneascal"4.
Din lectura lucrarii Hungaria, occidentalii in primul
rind numerosii lui prieteni umanisti din Ta'rile de Jos au
putut afla cà principele transalpin se numeste voievod, ca'
este vasal regelui Ungariei, ca' cel care &tine puterea si
autoritatea in timpul nostru (1536) se numeste Radul" i ca'
resedinta lui este in cetatea Targawystya (Tirgoviste). Cu
uimire vor fi citit acei scriitori umanisti, ca i cei priceputi
in arta militara', ca' voievodul transalpin, la nevoie, poate
sa' strinea dintre supusii si i sa' ducg la lupta' o armafai de
pina' la patruzeci de mii de oameni", lucru de mirare pe
vremea aceea, cind ostile ridicate de suveranii Europei rar
atingeau aceasta' cifra'.
Nu lipsesc din lucrarea lui Nicolaus Olahus nici informa-
%Hie cu privire la poporul care putea alatui o oaste atit de
numeroasai: romanii sint crestmi, doar ca', urmindu-i pe
greci, se deosebesc de biserica noastea (Nicolaus Olahus era
romano-catolic, a studiat la scoli romano-catolice i dorea
nI
devina' prelat romano-catolic) cu privire la purcederea
Sfintului Duh si in unele articole de mai mica' importanfa"6.
Iata' i citeva aspecte ale vietii politice: Alegerea domnului
se face din rinoiurile a doua' familii rivale". Ea nu se face
in baza vreunei legi scrise sau pe cale pasnicsa. Din rindul
celor doua' familii se aleg voievozi legitimi, ridicati cind
de oastea regelui Ungariei, cind de armatele sultanului6.
Pe vremea lui Ioan Huniade, voievodul Transilvaniei,
voievodul Dragula, dupa' ce a ucis o parte dintre urmasii
* Radu Paisie (de la Argq) 1535-1545.

i) 0(4 ;It
rort kutt, -I0e.9.4. 1).719AM 0 t V9000 4,00.(11? tc.^0 1064 9.$106 , AC Se.,..ir...... r......r.s t A... ,.....
t019..11X, &Mall tionnnt :Comte c NS Aoariaaroana, hanetant-,11144..tat 4- Pvirs fn.?... ,,,,,o,
.
fpos..... Ili .t.....s ianali Ca.../16,..4 et l'ea(4....1 ii Nirt at vAf. to. f...4.r. .......N.....4
C....IshA 94.0.0.* .s..1.0.. I rote -.kw, .14 011otaloa 14..,A.ts......... I. 4,1,.........4 Aeiteata fain:. maul Z 410.. e:
Coon aofttf ,4. tut A. ...a.1 1,.... r. ,,LC.rra...%4 \r,,,,,.., +,,,i.,4, .r. .1.,6r,
(.4.61, ra 7 , 4A0 ,,,,, A, , , 1,94, .,p,o,,,,4 ..:. S....,..e...., . s sit.. f«votot ....at t t prom taa.a44 V.: NO...
)
(

) 4 Iov
tart
, .
4::,,,!7. e
".4.74,..,, ,,r,,,,-.7.,;;;:'_
Pr... fA"--.17; -1, --.'"t-
....re. ,....,....., 0......mu....,4.4..: ,
,
lg.: Al''":14'"'^' ........ P 44.044 -
:1...; 4.4 ......or, AA.... .p4,... ,,....,...... , ,
. .,.." ._. .- ' '
. . .. :
Erasmus din Rotterdam.
.r,
'44
, II
f
../144 /116..

lui Dan, pe altii i-a izgonit, si a pus mina pe domnie7.
Dupa ce ilustreaza cele sustinute in legatura cu uciderea
unchiului sau Stanciul, adauga: cel care este mai puternic
ucide pe oricine, nu numai din partida adversa, ci chiar si
pe cei din familia sa, daca-i banuieste ea umbra dupa domnie,
iar pe cel care-I prinde, adesea i taie nasul sau alte
madulare8.
In concluzie, la infatisarea acestor stari de lucruri face
uncle reflectii cu scopul de a explica situatia din Tara
Romaneasca: Asa 11 amageste pe om speranta si,.de obicei,
schimba starea lucrurilor omenesti. Insa, daca alma de poti
gasi undeva o stabilitate a domniei, apoi cu atit mai putin
o gasesti in Valahia pe vremea noastra, cind cea mai mare
parte a ei se afla sub pigul tiraniei turcilor"9.
Informatiile despre Moldova sint mai putine, dar mai
senine. De data aceasta, noianul amintirilor nu-1 mai copleseste.
Aflam ca principele acestei tari se numeste si el voievod,
dar nu este supus la atitea schimbari primejdioase
ca cel al Tani Romanesti, c primeste in Transilvania citeva
cetati", daruite de regii unguri spre a-i mentine in fidelitate
si c n vremea lui Olahus, in fruntea acestui prmcipat
statea voievoclul Petru Rams.
Despre moldoveni, Nicolaus Olahus nu are decit cuvinte
de lauda. Deosebit de pretioase sint constatarile: moldovenii
au aceeasi limb, aceleasi obiceiuri si aceeasi religie
ca i muntenn; se deosebesc pupn doar la imbracaminte. Ei
se tin mai de neam si mai vitep cleat muntenii Limba
lor si a celorlalv romani a fost odinioara romana, ca unii
care sint coloni ai romanilor. In vremea noastra, limba
moldovenilor se deosebeste foarte mult de aceea (limba
latina), dar multe din vorbele lor pot fi intelese de latini"1-8
(de cei ce stiu latineste).
Nu sint lipsite de interes nici aprecierile cu privire la
forta armata a.moldovenilor si la felul cum e utilizata, in
functie de conpincturile politice: Se spune ea moldovenii
pot sa stringa o oaste pina la patruzeci de mii de oameni
inarmati i chiar mai mult. Caii lor sint neintrecuti. De
multe ori s-au lepadat de regele Ungariei; adeseori au purtat
razboaie cu regele Poloniein.
* Ciceiul, Cetatea de Balta, Ungurap.il i Bistrita.

Nu mai incape indoiala cà doua popoare care au aceeasi
origme, vorbesc aceeasi limba, au aceeasi credinva si pot
richca impreuna o oaste de peste optzeci de mii de oameni a
constituit una din marile revelatii ale epocii.
Materialul utilizat pentru redactarea capitolelor Despre
Transilvania e mai bogat, mai divers, mai sistematizat.
Dupa ce indica limitele provinciei, trage imediat urmatoarea
concluzie: Mai usor poll s cuceresti toata Ungaria pornind
din Transilvania . decit s cuceresti Transilvania pornind
din Ungaria"12.
Studiile pe care le-a facut, situatia lui de secretar i sfetnic
al reginei Maria ii ingaduiau, fàr Indoial, s cunoasca
odioasa coalitie antiromaneasca Unio Trium Nationum, ca
si stipulatiile tripartitului lui Werb6czi. Cu toate acestea,
umanistul Nicolaus Olahus cuteaza s afirme ca in Transilvania
traiesc patru natiuni de neam deosebit: ungurii, secuii,
sasii i romanii13. Romanii sint coloni ai romanilor*. Dovada
acestui lucru este faptul ca au multe in comun cu
limba romana, si se gasesc in aceste locuri foarte multe monede
ale acestui popor, Fara indoiala indicii puternice ale
vechimiistapinirii romane pe aici'4.
Descriind amanuntit riurile si asezarile mai importante ale
Transilvaniei, Nicolaus Olahus alcatuieste un fermecator
tablou al provinciei in care a copilarit, asemanator cu cel
al lui Nicolae Balcescu din Istoria romdnilor sub Mihai
Vocki Viteazul. Citindu-1, multi dintre occidentali au avut
motive sa se intrebe daca bogatiile la care rivnea Spania
sub Carol Quintul se gaseau in indepartatele msule ale lui
Columb sau, mai degraba, la periferia estica europeana a
vastului imperiu: Neamul acesta (al transilvanenilor) este
viguros, razboinic; are arme i cai robusti si buni. Intreaga
regiune are cind ses, cind paduri, alternativ, fiind brazdata
de bifurcatia i cotiturile apelor ... Are pamint roditor.
E bogata in vin, plina de aur, argint, fier si alte metale,
precurn si
sare. Este foarte imbelsugata in boi, fiare, ursi
si pesti, incit nu poti invinui natura c n-a adunat in acest
tinut tot ce usureaza traiu1"15.
La toate informatiile de pin'a acum ale lui Nicolaus Olahus
despre Transilvania este necesar s-o adaugam i pe aceea
* Valachi Romanorum coloniae esse traduntur.

a editorului cartii, Adamus Franciscus Kollarius, care in
nota P din subsolul paginilor 91-92, la cap. XIX a tinut
sa precizeze mai multe lucruri foarte importante pe vrernea
aceea, ca si mai tirziu. Toti valahii se considera pe ei insisi
ca fiind Rumunyi (romani), adica romani, si socot ca vorbesc
rumunyeschte, adica limba romanilor. Limba lor mai
curata are cea mai mare inrudire cu limba italiana; dar in
limba de care se folosesc in biserica, mai ales bihorenii, au
in plus cuvinte slave, din pricina religiei pe care au primit-o,
daca nu ma insel, de la popoare slave, care au adoptat
dogma si ritul grec si le pastreaza cu cea mai mare dirzen
re".
Toate acestea, Kollarius nu le stie de la altii, ci marturiseste
ca.' le-am constatat eu insumi cind, fiind la Oradea,
in anul 1754, intr-o misiune de stat, am fost nevoit sa. lucrez
si sa stau de vorba cu ei".
In afara de Hungaria, Nicolaus Olahus vorbeste despre
romani si in vasta lui corespondenta. Deosebit de importanta
este, din acest punct de vedere, scrisoarea trimisa in ziva
de 7 martie 1533, din Bruxelles, diplomatului Cornelius Duplicius
Scepperus de Newport care, din insarcinarea lui
Carol Quintul si a regelui Ferdinand, incerca sa injghebeze
o alianta maghiaro-polono-moldovo-valaha impotriva turcilor,
in care rolul principal fusese rezervat Moldovei si
Tarii Romanesti*.
Intre 1529 si 1530, Petru Rares era in centrul politicii
dusa pentru stapinirea Transilvaniei. Expeditiile intreprinse
de armatele moldovenesti in 1529 in Transilvania, atit la
sud cit si la nord, unde au fost sustinute si de romanii din
Tara Lapusului, au culminat cu batalia de la Feldioara,
din 22 iunie, in care partizanii lui Ferdinand au fost zdrobiti
de oastea Moldovei, condusa de vornicul Grozav"16.
Cu toate acestea, tratativele Habsburgilor pentru o alianta
cu Petru Rares au continuat, avind ca obiectiv o alianta
impotriva lui Ioan ZSpolya. In 1535 s-a semnat actul care
punea baza noilor raporturi intre Petru Rares si regele Ferdinand.
Dar pacea de la Oradea (1538) si stipulatrile ei au
trezit setea de razbunare a lui Soliman Magnificul impotriva
lui Petru Rares. Expeditia turceasca din vara anului
* Vezi scrisoarea publicatg in intregime in prezentul volum.

1538, in Moldova, a pus capat domniei dintii a lui Petru
Rares si a dus la supunerea voievodului transilvan, care a
platit sultanului o mare suma de bani, promitind un tribut
anual sporit".
Mai tirziu, spre apusul vietii, Nicolaus Olahus a fost
solicitat pentru a doua oara s intervina in treburile interne
ale Moldovei.
In 1561 a patruns in partile de nord ale Ungariei Iacob
Eraclid Despotul. Avea ca sfetnic pe polonezul Albert Laski,
om cu intinse relatii in tara sa, i ducea cu sine o armata
redusa de mercenari. Cu ajutorul acestora, al Ungariei, al
Poloniei 6 chiar al Turciei, nadajduia sa se instaleze ca voievod
la Suceava. Unul dintre consilierii regelui Ferdinand,
vicecancelarul regatului si episcop de Oradea, Forgich Ferencz,
a apreciat c ajutindu-1 pe Despot, Moldova va putea
fi absorbita in statul austriac"18, iar Transilvania va fi
smulsa pentru Habsburgi din miinile lui loan Sigismund.
A redactat deci un act diplomatic" pe care I-a supus aprobarii
regelui. Discutiile s-au purtat in cel mai mare secret.
Au participat doar patru sfetnici: cancelarul Nicolaus Olahus,
vicecancelarul Forgach Ferencz, contele palatin Minis
Nadasdi i Gheorghe Drascovici, episcop"-.
Cu aceasta ocazie, cancelarul a sustinut c intrucit nu
se stie cine este Despot, iar Soliman Magnificul nu trebuie
intaritat tocmai cind se duceau tratative de pace cu turcii,
ajutorul cerut trebuie refuzat. Vicecancelarul si-a
pledat cu
caldura punctul sau de vedere, obtinind cistig de cauza,
insa nu cum dorea. Oferta lui Despot trebuia s ramina
secreta. I se permitea s recruteze, neoficial, mercenari in
Ungaria si se admitea ca acestia sa fie comandati de ofiteri
maghiari. De asemenea, i se permitea s strabata nordul
Ungariei si s patrunda in Madova"20.
Evenimentele ce au urmat au demonstrat c planurile ambitiosului
vicecancelar au fost simple speculatii de cabinet.
Nemultumind pe boieri i fiind silit sa se refugieze in Suceava,
Despot Voda s-a predat dupa un asediu de trei luni
si a fost ucis cu buzduganul de hatmanul Tomsa, vitorul
* Documentul se intituleazI: Deliberatio ad Ferdinandum imperatorem
de negotio Transilvaniam a filio regis loannis recuperandi cum
succesu Despotae Voyvodae Moldoviae ab episcopo Varadiensi elucubrata,
1561.

voievod, in luna noiembrie 1563. Cu moartea lui s-a prabusit
si pozitia politico-militara pe care reusisera s-o detina
Habsburgii, la rasarit de Carpati, vreme de doi ani, intre
1561 §i 1563"21.
In opozitia lui Nicolaus Olahus fata de politica lui Forgach
Ferencz, in ceea ce priveste folosirea lui Despot Voda
ca unealta a Habsburgilor in Moldova si Transilvania, dar
mai cu seama. in esecul lamentabil al acelei aventuri, care a
spoilt prestigml cancelarului, trebuie cautati germenii uria
pe care episcopul de Oradea va manifesta-o mai tirziu fata
de protectorul sau.
Mai avem si o alta marturie scrisa, din care reiese mindria
lui Nicolaus Olahus ca este roman. Scriind epitaful
La moartea fratelui meu gaseste potrivit sa propuna, ca din
partea lui Matei, si
urmatoarele: Tara de peste Carpati
a strabunilor, dintr-o vestita vita, viata-mi dadu; fost-am
doar oaspe aici"22.
La atita se reduc informatiile despre romani, pe care le
cunoastem din cele scrise de Nicolaus Olahus pentru uzul
contemporanilor. Nu sint multe. Nu sint nici putine, daca.
le raportam la ceea ce s-a scris in prima jumatate a veacului
al XVI-lea despre noi. Valoarea acestor informatii a fost
cu atit mai mare cu cit, avind girul unui personaj de mare
prestigiu, au cunoscut o larga circulatie.
Exista insa si un document, de mare insemnatate, care
confirma, de data aceasta din partea cancelariei regatului,
toate afirmatfile lui Nicolaus Olahus privitoare la originea
sa, enumerindu-i cu aceasta ocazie, nu numai meritele personale,
a si cele ale neamului din care facea parte. Ne referim
la documentul redactat de Paulus de Varda, primatul
Ungariei din acea vreme, si semnat de regele Ferdinand la
Bratislava, in ziva de 23 noiembrie 1548, ca motivare in
vederea reinnobilarii lui Nicolaus Olahus*.
* In legatura cu diploma de reinnobilare a lui Nicolaus Olahus
vezi: Nicolaus de Rosenberg, De situ, moribus, et diversitate
scythicarum gentium, libri singularis, publicata anexa la Hungaria
et Atila, editia Adamus Franciscus Kollarius, partea a III-a, Vindobone,
1763, pp. 228-238; Gheorghe $incai, Hronica rorminilor
si a altar nearnuri, ed. a II-a, t. II, anii 1440-1614, Bucuresti, 1866,
pp. 295-301; Timotei Cipariu, In Arhiva pentru filologic
§i istorie", nr. XXXVI din 5 iulie 1870, pp. 692-696; E. Hu r m uz
a k i, Documente privitoare la istoria romiinilor, vol. II, partea 4,
1894, Bucuresti, Docum. CCLXVIII, anul 1548, pp. 437-442.

Culegerea de informatii, de recomandari, ca i obtinerea
de documente care sa serveasca la innobilare, deci la sporirea
numarului privilegiatilor, nu era unlucru tocmai usor.
De aceea, dupa ce aminte ste ce virtuti si
ce merite trebuie
sa
aiba un barbat pentru a fi innobilat, documentul preci-
zeaza ca. in ce priveste neamul tau sintem informati, din
relatarile demne de toata increderea ale unor credinciosi
siguri (Nam quod ad genus tuum adttinet, sic quidem certorum
fidelium nostrum fide digna relatione), c tu ai obirsia
chiar din cei mai vechi conducatori ai neamului romanesc
...".
Dupa ce i se infatiseaza toate meritele si i se atribuie
blazonul (un inorog), se vorbeste pe larg de descendentii lui
Nicolaus Olahus si de romani: Intr-adevar, se stie c ei
(romanii) se trag chiar de la Roma, cetatea stapina a lumii,
si au fost asezati intr-o parte foarte .bogata a Daciei, care
se numeste Transalpina,spre a stavili incursiunile vecinilor
dusmani ... de aceea chiar si acum, pe limba lor se numesc
romani (sua lingva romani traduntur). . . Neamul tau a
excelat, dind nastere multor conducatori dintre cei mai de
seama. Printre acestia se spune ca au stralucit, in chip cu
totul deosebit, i Iancu de Hunedoara, tatal vestitului rege
Matei".
Pentru asemenea merite personale, de familie si de neam,
Nicolaus Olahus si tori ai lui, citi erau n viata, au fost
innobilati.
Toate acestea ne apar ca un serviciu de mare pret pe care
nepotul lui Manzilla de la Arges 1-a adus, deliberat si deseori
repetat, neamului din care se desprinsese si de care se
simtea strins legat. Chiar si numai pastrarea numelm de
Olahus" (Romanul), in tot cursul vietii sale, este o dovada
ca servind interesele patriei sale adoptive, deosebit de generoasa
cu el, n-a uitat niciodata ca. este un fiu al poporului
roman.

NICOLAUS OLAHUS, POET
In preocuparile lui Nicolaus Olahus intilnim o nepotolita'
sete de a se instrui, de a aprofunda pe clasicii greci 5i
romani, de a face el insusi literatura'. Se pare ca primele
exercitii poetice dateaza Inca' din anii cind era elev al scolii
capitulare din Oradea, dar mai cu seama' din perioada
1516-1526 cind, para'sind curtea si consacrindu-se vietii
ecleziastice, a avut i clipe de liniste i multumire sufleteasca'.
In anii ref ugiului i ai peregrinarilor prin Boemia, Austria
si Germania (1526-1531) a indeplinit cu devotament functiile
de secretar i consilier al reginei Ungariei, functii de
mare raspundere, care abia-i mai lasau timp sa corespondeze
cu prietenii care au supraviewit Mohacs-ului. Vremurile
nu erau atunci potrivite pentru ra'sfa't in tovarasia muzelor.
Totusi, amintirea discutiilor pe care le a avut altMatg,
in cadrul unor reuniuni de literati, 1-a obsedat. De
aceste reuniuni a arnintit el cind a tinut, cu tot dinadinsul,
sa.'-si netezeasc 5. calea pentru a intra in corespondenta' cu
Erasmus din Rotterdam. Unui prieten i-a cerut ca atunci
cind 11 va recomanda: s5.' stiti ce sa-i scrieti despre mine .. .
eu am la'udat cu admiratie virtutile lui Erasmus nu numai
in amfiteatru, cum scrii tu, ci pretutindeni unde am avut
prilejul".
Dovezile ca suporta greu curtea i refugiul, tocmai din
cauza 6. nu putea avea relatii cu astfel de adunari stiintifice,
sint numeroase. S-a plins adesea ca.' nu i-a fost dat
sa" aiba o via; linititi. Multumit cu putin acasa, te indeletnicesti
cu ce-ti place. Dacl vrei te odihnesti, dad-ti place,
faci agricultura' ...
sau faci literatura', care da sufletului
cea mai mare desatare"2.

Situatia nu i s-a parut mai buna nici in primii ani ai
exilului n Tari le de Jos (1531-1541). Intr-adevar, nu mult
dupa ce s-a instalat la Bruxelles, scrie aceluiasi prieten ca
la curte trebuie sa faci ceea ce nu vrei i ce te impiedica
cel mai mult de la adevaratele studii"3. Aceluiasi, i se destainuie
ca luase chiar hotarirea sa. se ocupe de literatura,
ca sa mai uite de necazuri, dar a mtervernt obligatia unei
deplasari la Tournoi i cu toate c n urma hotaririi mele
rn-am scuzat fel si chip, ca sa pot scapa de aceasta neplacere,
totup regina a hotarit si a poruncit s-o urmez".
Dar, dupa cum am aratat, totul s-a schimbat curind in
bine. Mai intii, s-a obisnuit cu clima, cu oamenii si cu locu-
rile. Iar cind, datorita firii, insusirilor i naltei demnitati
pe care o detinea, a patruns in cercurile invatatilor si literatilor,
zarile s-au inseninat. La.aceasta au contribuit si progresul
remarcabil in ceea ce priveste insusirea cunostintelor
de limba greaca, intensificarea corespondentei cu Erasmus,
intretinerea unei corespondente ce se rasfira pe meridiane
latitudini cuprinse intre Madrid si Bratislava, Londra st
Roma, hotarirea de a redacta o opera istorica, dar mai cu
seama alcatuirea de versuri, latinesti i grecesti. Toate acestea
au facut ca secretarul si consilierul reginei sa fie privit
ca o podoaba a curtii din Bruxelles, poet apreciat de confrati.
Propunindu-ne sa-1 infatisam pe Nicolaus Olahus ca poet,
credem ca. nu e lipsit de interes s stabilim, chiar de la
inceput, de cind dateaza aparitia lui in Tari le de Jos ca poet.
De la Szinneyi József putem afla doar ca a scris elegii pe
care le-a tiparit, cu cheltuiala proprie, la Louvain4. In
schimb, $tefan Bezdechi precizeazi, in baza cercetarilor ce
a facut, ca o anumita ocazie ii readuce la poezie. In iulie
1536 moare marele sau amic, Erasmus din Rotterdam. Unul
din admiratorii defunctului, poetul belgian Craneveldius,
intr-o scrisoare, 11 roaga pe Olahus s scrie citeva versuri
in amintirea celui care fusese printul urnanistilor din acea
vreme"5.
Afirmatia aceasta ar putea fi acceptata ca valabi1, daca
nu ar avea un mare cusur: o infirma data decesului lui
Erasmus.
Sa
ne explicam. Nicolaus Olahus a fost, intr-adevar, solicitat
sa cinsteasca in versuri memoria lui Erasmus. La che-
si

marea lui Creneveldius a raspuns cu rivna si peste asteptari:
cinci epitafuri. Dar faptele ne obliga sa observam,
pe de o parte, ca. oricit zel ar fi aratat, cele.cinci epitafuri
nu le-a putut scrie nici in ziva solicitrii i nici in zilele
urmatoare, daca tinem seama c unul dintre ele are optzeci
de versuri. Pe de alta parte, este cunoscut ca tot in 1536
Nicolaus Olahus si-a terminat cele doua lucrari de istorie
Hungaria i Atila. A doua lucrare a aparut prima data in
1581, a fost tradusa apoi in limba polona i publicata din
nou in 17356. Ea are ca prefata o preafrumoasa poezie, intitulata
Ad amicum, i urmatoarea insemnare, scrisa si semnata
de Nicolaus Olahus: Haec scripta a me fuere, Bruxellis,
XVI mai, anno MDXXXVI7.
Din cele de mai sus rezulta neindoios Ca acea prefata
(16 mai 1536) si nu epitafurile pentru Erasmus, scrise dupa
26 iulie 1536, trebuie considerata ca prima infatisare, in
public, ca poet a lui Nicolaus Olahus.
Cele cinci epitafuri, dintre care unul, de patru versuri,
in limba greaca, au aparut in martie 1537 la Louvain intr-o
antologie intitulata: D. Erasmi Roterodami epitaphia per
clarisszmos aliquod viros conscripta, in tiparnita lui Rutgenius
Rescius, prietenul i indrumatorul lui Nicolaus Olahus
in aprofundarea limbii grecesti. Pare probabil c o asemenea
opera, pioasa si de mare lisunet, s fi fost tiparita
chiar din fondurile puse la dispozitie de Nicolaus Olahus.
Nu era el oare considerat un mecena al literatilor umanisti?
Poeziile olahiene au fost tiparite in imprejurari si la date
diferite. Antologia prilejuita de moartea lui Erasmus dateaza
din 1537. Prefata la lucrarea istorica Atila a fost tiparita
de Sambucus abia in 1581 si reeditata in 17358 si 17639. In
1876, Ipolyi Arnold publica corespondenta lui Olahus, impreuna
cu epitafurile pentru Erasmus. Peste trei decenii a
aparut culegerea de poezii olahiene a lui Stephanus Hege-
diis°, apreciata nefavorabil din cauza multelor omisiuni
a greselilor din texte. In sfirsit, in 1934 s-a tiparit editia
definitiva a poeziilor lui Olahus".
Nstrarn convingerea c nici aceasta editie nu poate fi
considerata ca definitiva. Cercetari migaloase in arhivele
si
bibliotecile din Gand, Louvain, Bruxelles, Viena, Bu-
dapesta, Tyrnavia, Roma, Milano si Varsovia, ca si studierea
tipariturilor care apartin scriitorilor umanisti de la
si

mijlocul secolului al XVI-lea, din Tari le de Jos mai ales,
pot scoate la lumina un bogat material pentru cunoasterea
mai aprofundata a lui Nicolaus Olahus. Pina atunci, va
trebui sa ne multumim cu ceea ce s-a pastrat in Biblioteca
Universitatii din Budapesta, in arhiva printului Eszterhazy
de la Kismarton, in Biblioteca Nationala din Viena si in
editiile lucrarii Ati la.
Poeziile lui Nicolaus Olahus sint aproape toate cu adresa:
epitafuri, corespondente cu diferiti prieteni, felicitri, urari,
condoleante, epigrame, o satira, .complimente si adeseori
emotionante priviri in trecut, elogierea vietii rurale si procurarea
unor pretioase informatii de natura autobiografica.
Poetul intrebuinteaza, de predilectie, distihul elegiac ... ,
uneori endecasilabicul falecian, alternat cu catrenul iambic
ori hexametrul, alternat cu un senar iambic. In opera lui
nu vom intilni nici strofa safica, .atit de des intrebuintata
de poetii umanisti, cu atit mai putin pe cea a1caica12.
Pornindu-se de la faptul c intreaga creatie poetica a
lui Nicolaus Olahus este modelata cu ajutorul tdistihului
elegiac"-, a fost comparat cu Ovidius. Comparatia i-a fost
nefavorabila, dar ea nici n-ar fi trebuit sa fie facuta. Relegatul"*
de la Tomis se simtea nenorocit printre barbarii
sciti, pe Cita vreme Tarile de Jos au devenit, cu timpul, un
loc de exil agreabil pentru Nicolaus Olahus. Comun au doar
dorul de patrie. $ansele lui Ovidiu de a reveni la Roma
au fost ca si inexistente; s-ar fi multumit cu o relegare
intr-o regiune mai calduroasa si mai putin inospitahera.
Nicolaus Olahus avea certitudinea ca se va intoarce. La
Tomis, Ovidiu era un singuratic. La Bruxelles, Olahus
era un curtean influent si adulat. Ovidiu era constient de
talentul si de valoarea poeznlor lui. Olahus nu se va sfii,
fie si numai din modestie, s afirme c versul sau e firav",
ba chiar pacluret".
* Alternanta a unui hexametru si a unui pentametru.
"* Spre deosebire de exil, care era o deportare temporara, voita
sau ordonata, cu pierderea averii si a drepturilor politice, relegarea
era abrogarea i obligarea unei persoane, considerata periculoasa sau
nedorita, sa traiascä toata viata intr-un anumit loc, fr sa-si piardi
insa averea si drepturile politice. Ovidiu ofera cel mai tipic
caz de
relegare din istoria Imperiului roman, caci el a fost un relegat, nu un
exilat. Vezi si C. B 1 u m, Cauzele relegarii lui Ovidiu, in Analele
Dobrogei", IX (1928), vol. II, p. 121.

Versul olahian impresioneaza totusi placut prin cursivitate
si sinceritate, prin pasiunea lui de a infatisa adevarul,
frumosul si umanul. Nu credea totusi cltusi de putin ca a
fost sortit sa fie printre cei alesi:
Laurii zeului Foebus nu-ncinsera timplele mele,
Setea eu nu-mi alinai in a lui Pegas izvor.
Nici mi-amintesc ca vreodat' adormit sa fi fost intr-un dulce
Somn pe Parnas sau cumva prin ale Muzei dumbravi".
De altfel, chiar daca ar fi avut inclinatii deosebite pentru
poezie, tot n-ar fi ajuns un mare poet fiindca:
Vremile aspre si lipsa-ndelungata de obisnuinta
Stins-au in sufletul meu orice talent, hat demult".
Poezia lui Nicolaus Olahus nu izvoraste, de obicei, dintr-o
adinca zbuciumare sufleteasca ce se cere exteriorizata. Ea
e mai degraba un rezultat al lecturilor personale, al unei
asidue dorinti .de instruire; o pasiune a omului cult de a se
adresaprietemlor, Invesmintindu-si gindurile In versuri ingrip
t s ifrumos
alcatuite, versuri de circumstanta care am
fi nedrepti daca n-am recunoaste-o ating uneori si culmile
adevaratei poezii.
Nicolaus Olahus e constient de talentul lui. Prietenului
sau.Francisc Ujlaki ii scrie ca in vijelia acestor vremi sint
griplor prada"5, si-1 roaga aspru sa nu fii cu al meu vers,
chiar daca-i cam necioplit"16. Intreaga aceasta chestiune o
lamureste si mai bine insusi Nicolaus Olahus dud citind
ca un prieten 1-a comparat cu Janus Pannonius, marele
poet umanist maghiar din epoca anterioara, ii raspunde in
versuri de o mare sinceritate:
Nu al Italiei sol mi-a imbogavit al meu suflet;
Grecia nu-mi oferi prea invatatele-i scoli.
Nici a Germaniei tall nu-mi cultiva caracterul,
Nici orasul ce-si lua numele de la Grahi (?)
Belgia cea invatata nu-mi dete nici un maestru,
Gratiile ei nu mi-a dat Franca bogata in duh.
Daca e-n mine ceva (recunosc doar cl e o scinteie),
Apoi aceasta-nvatai de la tacutele carti.
Deci nu ai drept sa m-asemeni, amice, cu Janus Pannonvl
Care in glasu-i avea farmec si vraji din belsug".

CreaTia poetica a lui Nicolaus Olahus a fost influenvata
de doua evenimente care 1-au viruncinat adinc. Ambele
aparyin anului 1536. Atunci moare Erasmus, de care-1 lega
o prietenie rar intilnita, i tot atunci moare fratele sau
Matei. Iata cum infaci§eaza poetul moartea celui mai drag
din familie:
0 jumatate din sufletul meu de destin fu rapita,
Cealalta, care-a ramas, zace-n cumplite dureri
Soarta haina, ce nu poti s fii niciodati imbrinzita,
Spune: De ce-mi impletesti viava cu afitea restristi?
Pina si propriu-mi neam tu 1-ai intinat prin o moatte
Si din familia mea tu mi-ai luat ce-i mai scump".
Asupra acestui subject Nicolaus Olahus va mai reveni.. Asupra
lui au revenit deopotriva §i numerNii lui prietem care
au cautat sa-1 consoleze.
Elegia La mormintul lui Erasmus din Rotterdam (elegia
cea mare) §i inca alte trei, scrise in limba 1atin, precum
o a patra, de patru versuri, in grece0e, au avut un larg
rasunet. Ele au fost acelea care 1-au consacrat 0 nu pe
nedrept poet.
Elegia cea mare in limba latina o publicam n cadrul
textelor alese; pe cea in limba greaca o reproducem mai
jos in cele trei forme pe care le cunoa0em.
Originalul lui Nicolaus Olahus:
EhICCTL Erp xeiTCCI. r vexp6v cppoviovrog 'Epccap.63,
Airrap ExcL tPuxhv
oUpavbc eurrep6etc.
KmEouary =Meg Toirrou tt6pov ot tvl x6crtLy,
'AAX' aye xccEpoucav nveolicte ircoupivice
Traducerea lui Franciscus Craneveldius in limba latina:
Conditur hoc tumulo corpus sapientis Erasmi,
Atqui animam coelurn possidet aethereum.
Funus et hoc merito totus lachrimabitur orbis
At pia coelestis gaudia coetus agit".
Traducerea lui Stefan Bezdechi:
Zace-n mormIntul acesta ingropat invatatul Erasmus,
Sufletul lui ins'acum are in cer adapost.
Lumea intreaga deplinge pierderea asta cumplita,
Ingerii insa n rai de bucurie-or salta".

0 parere asupra creatiei literare olahiene poate s'a-si faca
oricine daca citeste traducerile nu prea numeroase, dar
concludente pe care le publicam in acest volum. Comp letindu-le
apoi cu documentul de reinnobilare, in care sint
evidentiate, printre altele, si meritele literare ale lui Nicolaus
Olahus. In Belgia, spune acel document, te-ai purtat astfel,
incit atit prieterni cei mai de vaza, cit si prietenii cei
mai de rind, tori te-au iubit, te-au cultivat si te-au respectat,
iar invka;ii te-au admirat pentru excelenta cunoastere a
tuturor artelor frumoase, pentru priceperea in limba greaca
si lama, pentru talentul la scris si la vorba totodata, pentru
capacitatea ta poetica".
Nicolaus Olahus nu poate fi apreciat pe deplin ca poet
daci nu se %ine seama si de ceea ce a facut pentru poevi si
pentru poezie. Era scrieiezuitul Joannes Kazy foarte
generos cind era vorba sa' ajute la promovarea tuturor disciplinelor,
dar mai ales a poeziei. Chiar in ultimii am ai
vietii sale, el se desfka atit de mult cu operele poetrastilor,
inch ordona ca poeziile lor sa fie copiate cu multa grija.22.
Pentru a putea aprecia insa: aceasea cregie literara, de esenta
umanista% desa'virsna' in timpul sederii in Tari le de Jos, in
toata: amploarea ei, istoria noastra' literara n-ar avea decit
de cistigat daca, la patru sute de ani de la moartea lui
Nicolaus Olahus, un traduckor de talent s-ar incumeta sa
ne puna la indemina' tot ceea ce I-a indemnat Fe elvetianul
Joannes Cynglus s5. afirme, Inca' din 1561, ca avem de-a
face cu un poeta ornatissirnus*.
* Aprecieri elogioase asupra creatiei poetice a lui Nicolaus Olahus
sint numeroase. Mentioniim pe Ipolyi Arnold si Rocrsch Alphons, ale
caror luceari le-am citat

PRIETENIA CU ERASMUS DIN ROTTERDAM
Nicolaus Olahus a avut strinse legaturi cu umanistii europeni,
atit ca scriitor, cit si ca sprijinitor al lor, in calitatea
sa de secretar si consilier al reginei Maria, sora imparatului
romano-german Carol al V-lea. Prietenia, simpatia si aju:
torul sau se indreptau mai ales spre Erasmus, spre discipolll
si admiratorii lui, cu care intretinea o aleasa corespondental.
La rindul sau, Olahus a fost pretuit si admirat de Erasmus
si de umanistii timpului. Multi dintre ei (Erasmus, Levinus,
Nannius etc.) i se adreseaza numindu-1 protector", Mecena":
patrone unice (protector fara pereche Erasmus)2;
unice, eruditissime, et humanissime patrone, vere Mecenas
(protector fara pereche, prea erudit si prea omenos, cu adevarat
Mecena P. Nannius s.a.)3; optime et eruditissime
omnium doctorurn patrone (prea bunule si preaerudite pro-
tector al tuturor invkatilor ---
P. Nannius)4; vir non minus
eruditione et humanitate, quam regiis natalibus ornate, Nicolae,
patrone unice (protector fara pereche, Nicolae, om
tot atit de impodobit de eruditie si omenie, ca si de originea
domneasca P. Nannius)5; Mecenas eruditissime
(Mecena preaerudit Ioannes Honnocus)6 etc. Scrierile
sale istorice, poeziile sale au fost laudate de umanistii timpului
cu aprecieri superlative, lucrarile lui fiind asemanate
cu cele ale lui Strabo, Lucian, Xenofon, Salustiu etc.7. 0
poezie scrisa de Olahus, ca epitaf la moartea lui Erasmus, a
fost apreciata de Craneveldius Franciscus astfel: ... M-am
delectat cu poezia ta in limba greaca, prin care 1-ai impodobit
pe defunct (Erasmus), care merita sa fie pomenit in
toate secolele, poezie scrisa in asa fel, incit Fara indoiala
ca nici la Atena nu s-ar putea scrie una mai aleasa si mai
erucht5"8. Poate Ca aceste aprecieri vor fi fost exagerate in
oarecare masura, dar ele sint o marturie a pretuirii de care
s-a bucurat Olahus in lumea umanista din Apus.

Dintre toti prietenii umanisti de care a fost pretuit, ca
autor si sprijinitor, cel mai insemnat a fost Desiderus Erasmus
din Rotterdam, printul umanistilor" (1466-1536). Se
stie ca Erasmus a fost unul dintre cei mai incisivi critici ai
papii, ai clerului, in special ai calugarilor catolici2. El a
criticat parazitismul, incultura, excesele si ingimfarea calugarilor,
dar intr-un stil specific lui (erasmian), prin ironie
fina, totusi caustica. A tradus Noul Testament i a supus
unei critici rationale Biblia, a cerut o reform'a a bisericii
catolice in spiritul crestinismului primitiv, pledind pentru
o morala omeneasca, naturala, pentru un invatamint i o
educatie in spiritul umanist10.
Ideile inaintate ale lui Erasmus se oglindesc foarte bine
si in scrisorile trimise de el lui Olahus. Din bogata corespondenta
dintre Olahus si Erasmus sint cunoscute si publicateu
in total 29 de scrisori, dintre care 16 ale lui Olahus catre
Erasmus (1 iulie, 2 septembrie, 13 octombrie, 25 octombrie
si 19 noiembrie 1530, trimise de la Augsburg; 25 martie
1531, de la Regensburg; 25 iulie 1531, 12 februarie, 26 iulie
1532, de la Bruxelles; 26 noiembrie 1532, de la Bergis;
31 ianuarie, 29 martie, 21 iunie 1533, 23 februarie, 12 martie
si 25 iunie 1534, de la Bruxelles) si 13 scrisori ale lui
Erasmus catre Olahus (toate trimise din Friburg: 7 iulie,
9 octombrie 1530; 11 decembrie 1531; 27 februarie, 3 mai,
29 august 1532; 7 februarie, 19 aprilie, una fara indicarea
zilei si lunii precise ziva de Rusalii, 23 august, 7 noicmbrie
1533; 23 ianuarie si 22 aprilie 153412.
La data cind ii scrie lui Erasmus prima scrisoare (1 iulie
1530) Olahus avea 37 de ani, iar Erasmus, care i-a raspuns
la citeva zile dupa aceea (7 iulie 1530), avea 64 de ani.
Corespondenta a durat din 1530 pina in 1534; ultima seriscare
a lui Olahus a fost din 25 iunie 1534, iar ultima a lui
Erasmus, din 22 aprilie din acelasi an. Peste doi ani, Erasmus
moare la Basel, 12 iulie 1536, in virsta de 70 de ani.
In toate scrisorile sale, Olahus II sfatuieste si vrea
s3-I
convinga pe Erasmus sa se intoarca in patria sa, in Brabant.
Ii lauda virtuple i eruditia, isi arata admiratia, precum
si acordul cu Erasmus in ce privesc criticile aduse bisericii
catolice, nobililor i curtilor regesti. Erasmus, la rindul sau,
isi arata pretuirea fatal de Olahus, recunostinta pentru numeroasele
ajutoare si favoruri obtinute de el prin interventie

personala si, la indemnul sau, prin interventia prietenilor
sai pe linga regina Maria (care guverna pe atunci Tari le
de Jos), al carei secretar si consilier era Olahus, pe linga
imparatul Carol al V-lea, fratele reginei Maria, si pe linga
inalti demnitari ai timpului din tarile stapinite de acestia.
De asemenea, i recomanda sprijinului sau pe numerosi
discipoli. Pentru toate, Erasmus se arata foarte recunoscator.
Scrisorile lui Erasmus trimise lui Olahus, ca si cele trimise
de acesta lui Erasmus sint importante pentru cunoasterea
firii, a parerilor si a conceptiilor lor in diferite probleme
sociale ale timpului. Ei se pretuiesc mult unul pe altul si
isi marturisesc in mod liber cele mai intime ginduri, cum
n-ar fi facut in scrieri destinate tiparului. Indeosebi Erasmus,
in unele din scrisori, ii atrage atentia lui Olahus Ca i scrie
numai lui si ii roaga sa pastreze discretie: lege solus (citeste
numai tu singur). Ceea ce aprecia mai mult la Olahus era
sinceritatea: Nu este o mica mingiiere pentru mine, Olahus
al meu, faptul ca in acest secol, care pretutindeni naste tot
felul de monstruozitati omenesti, cind credinta, caritatea
umanitatea nu numai ca nu mai au trecere, dar se pare ca
sint chiar cu totul stinse i ngropate, se mai gasesc totusi
citeva spirite sincere si curate; [...] rn-am nascut cu o
fire simpla, imi face placere sa am relatii cu prieteni sinceri,
asa cum am inteles limpede ca imi esti [...]. Portretul
lui Olahus s-a intiparit atit de adinc in sufletul meu, incit
nu mai poate fi scos sau sters de acolo" (9 oct. 1530). Cit
de mult 1-a pretuit pe Olahus reiese si din aceste cuvinte:
nu pot sa-ti cer nimic altceva decit sa continui a fi Olahus,
caci in acest nume sint cuprinse toate binefacerile prieteniei
[...]" (11 dec. 1531). La reprosurile repetate pe care
i le facea Olahus ca nu se intoarce in patrie, ca desi este o
podoaba pentru patria sa, totusi ea are motive sa se plinga,
pentru ca o lipseste de prezenta sa, ca nu se intoarce fiindca
se teme de calugari, Erasmus ii raspunde cu amaraciune si
cu o vehementa abia stapinita impotriva calugarilor si a
teologilor: Patria nu se poate plinge de mine; spre podoaba
cui sint nu stiu; desigur, ea nu mi-a adus mult, nici in ce
priveste podoaba, nici in ce priveste succesul [...]; din
pensia imparatului absent [Carol al V-lea, care se gasea de
mult in Spania] nu am primit decit pe un an si jumatate.
si

Nu mi s-a dat nimic, desi imparatul i-a scris in doua rinduri,
din Spania, matusii sale, Doamna Margareta [care guverna
Tari le de Jos inainte de regina Maria], sa fiu platit
peste rind. Subventia din fondurile Courtrai a sustras-o cu
o nemaipomenita indrazneala Petrus Barbirius, decanul de
Tournai, teolog [...]. Cum am fost tratat de catre unii
la Louvain nu-ti mai spun acum; trebuia ori sa plec, ori sa
ma' supun torturilor ce mi se pregateau. De curte insa nu
ma pling; favoarea ei ii datoresc faptului ca scrierile mele
n-au fost arse acolo [...]. La noi domnesc calugarii, mai
ales in Brabant, un soi de oameni cum nu se poate mai
imbecili si mai salbatici. Ma considera dusman, fiindca am
aratat in ce anume consta adevarata pietate; dar ei prefera
ca poporul sa fie ignorant cu desavirsire; prezenta mea nu
numai ca nu le-ar impune tacerea, ci mai degraba le-ar atita
protestele. Sint inarmati cu edicte ingrozitoare. Citeste edictul
tiparit la Anvers. Alexandru, arhiepiscopul de la Brundusi,
a pus totul in miscare ca sa ma piarda si nu ma indoiesc
ca: si acum ar face-o, oricit s-ar preface. Au pregatit
un drum frumos pentru ceea ce au pus la cale: a aparut
cartea lui Albertus Pius, de o timpenie stralucita, dar in
care imi face mie reprosuri ca nu sint clar. Au urmat censurile
Sorbonei, spre marea dezonoare a teologilor; insa totusi
cei mai multi dintre membrui facultatii ma coplesesc doar
cu invidia, fiindca lucrurile acestea nu se fac de facultate,
ci dc niste decani nebuni si de Bedda, un om pur si simplu
turbat. Lui Pius si facultatii le-am raspuns. A urmat apoi,
la Paris, o alta fituica, sub pseudonimul Iulius Caesar Scaliger,
plina de minciuni flagrante si de injurii furioase, inch
nici minciuna insasi n-ar putea minti mai cu nerusinare si
nici vreo furie nu s-ar putea dezlantui mai furios. [...] Nici
imparatul insusi n-a putut sa impuna tacere calugarilor
dominicani furiosi din Spania, asa ca ma' indoiesc ca va
putea s-o faca acolo regina [...]" (27 februarie 1532). Cu
toate reprosuriie pe care i le-a facut Olahus si la care a
raspuns astfel, Erasmus nu s-a suparat pe el: Nu ai, Olahus
al meu, de ce sa-ti ceri iertare pentru libertatea [cu care
mi-ai scris]: libertatea ta, atit de sincera, mi-e foarte pla'cued',
pentru ca ea dovedeste un suflet de o bunavointa
neprefacuta. Am raspuns la cenzura Sorbonei, insa foarte
moderat; astept rezultatul [...]". (In aceasi scrisoare.)

Erasmus a fost un antifanatic convins; el a combatut in
mod consecvent atit fanatismul catolicilor, cit si pe acela
al reformatilor, carora le-au eazut victune multi ginditori
inaintati (Huss, Servet, Morus etc.). Arma specific erasmiana
a fost ironia, prin care infiera prostia, rautatea,
intoleranta si inumanitatea ori unde le gasea.
Ironia erasmiana i-a infuriat pe n catolici poate mai
mult decit strigatele altora, si ar fi fost gata sa-1 arda pe
rug, dupa cum i-au ars si eartile, dar Erasmus a stiut sa se
fereasca la timp si sa fuga in stramatate, pe linga c
ton care, din simpatie cu ideile lui sau din interes, il pre-
Tinau si 11 ocroteau. Aceasta se vede foarte bine din scrisonle
in care el ii exphca prietenului si ocrotitorului sau
de ce ezita sa se intoarca in Brabant. De altfel, in scnsoarea
din 19 aprilie 1533, pe care il roaga dintru inceput sa o
citeasca singur, el ii explica lui Olahus de ce a plecat din
vara: Cauza principara pentru care am plecat a fost ca
cineva I-a sfatuit pe imparat sa mi se incredinteze mie
problema luterana. Autorul acestui sfat a fost Ioannes Glapion.
Credeam ca mi s-a dat aceasta insarcinare cu intenvii
bune; insa, fiindca le eram suspect, desi fara nici un temei,
se straduiau sa ma' incurce in aceasta treaba, pentru ca, ori
sa-i nimicesc pe luterani, pe care dupa cum credeau ei ii
simpatizam, on sa ma' tradez pe mine insumi si sa cad in
cursa pe care mi-au intins-o. Regret multe lucruri, dar
aceasta' plecare nu am regretat-o niciodata, desi nu mi-am
lepadat credirga si as fi putut sa imbatrinesc acolo destul
de linistit".
Erasmus era indragostit de studii, voia sa fie independent.de
once secta si de once protecyie care i-ar fi stimenit
expnmarea libera a parerilor. In aceeasi scnsoare, el ii spune
lui Olahus ca n-a plecat nici in Franta, unde il chema
reple Francisc I, cu marl promisiuni, prin scrisori scrise
chiar de mina lui ..., dar am pus mai presus de orice ragazul
de a ma ocupa cu literatura"; in alta scrisoare ii spune
ca n-a vrut sa se clued' nici in Anglia, unde de asemenea
i se promiteau multe avantaje. Nici cu sectele reformatilor
nu se impaca mai bine, din aceleasi cauze, si era persecutat
de acestea ca si de catolici: Nimeni nu-i intrece pe acesti
evanghelici in vorbarie si ingimfare. Cred ca am declarat
destul de clar si monarhilor, si teologilor cit de mult nu

slut de acord cu autorii de secte, din partea carora sint
foarte primejduit aici. Cad nu inceteaza cu uneltirile si
nu exista un soi de oameni mai razbunatori" (19 aprilie
1533). Refuzarea compromisurilor, renuntarea la avantaje
pentru all pastra libertatea de opinie denota o aleasa trasatura'
de caracter a lui Erasmus. El i iubea foarte mult
patria, i scrisorile sale adresate lui Olahus sint o marturie
graitoare a oscilarilor lui in a ceda dormtei lui proprii st
insistentelor lui Olahus si ale prietenilor lui, pe de o parte,
iar pe de alta, grija de a avea o viata iinitit, fund batrin
si suferind: Abia imi pot retine inchis acasa [era la Friburg,
in Elvetia] sufletul istovit, de acum mereu cu gindul la
fuga", i scria lui Olahus la 3 mai 1532. In anul urmator,
la 7 februarie 1533, ii scrie: mi-e dor de patrie", iar la
19 aprilie in acelasi an: nicaieri nu poate trai un om
batrin [avea 67 de ani si de trait mai avea doar trei] mai
onorabil dedt in patrie ...,
dad lucrurile vor inainta, nu
voi infirm asteptindu-1 pe Quirinus al meu sa se reintoarca
din Anglia, voi zbura la voi". A facut tot ce se poate ca
sa plece acolo unde doresc in cel mai inalt grad" (25 iume
1533), si dupa ce a facut toate pregatirile, i scria lui
Olahus: m a. vei astepta o data cu zefirul i prima rindunea"
(23 august 1533). Erasmus n-a mai apucat sa-si
revada patria; n-a putut sa mai plece, fie din cauza baldnetii
si a bolii, fie din cauza primejdiilor la care s-ar fi
expus, i a limas Oda' la moarte in strainatate. In oscilarile
lui, el ii scria lui Olahus, la 7 februarie 1533: Sint
multe care ma' fac sa renunt la Germania, chiar dad s-ar
intimpla sa. fie liniste acolo. Inainte de toate, puterile mele
fizice sint alit de subrede, din cauza virstei si a suferintelor,
inch m-am hotarit sa-mi apar cu strasnicie viata acasa"
[adica la Friburg]. La moartea sa (Basel, 12 iulie 1536),
numerosi umanisti ai timpului i-au scris epitafuri, trimitindu-le
lui Olahus spre a-i cere aprecierea, dovada ca el
era considerat cel mai apropiat prieten al lui Erasmus. El
insusi i-a scris epitafuri i o elegie (reproduse in acest volum,
in traducerea lui Stefan Bezdechi).
Pe Olahus 11 lega de Erasmus nu numai o sincer i adinca
admiratie i prietenie, ci i o comunitate de gindire, de
conceptie asupra lumii, a umanitatii i culturii.

Ca si Erasmus, Olahus a fost un inflacarat adinirator al
culturii antice si a scris dupa modelul clasicilor antici, atit
in proza, cit i in..poezta sa. Ca st Erasmus, el a criticat
nobilimea, principn, imparatii i calugarit, nu ca nobili,
imparati, principt sau calugart, ct .ca oameni care, mai ales
detmind situatit sociale, nu numat ca nu se comportau 1a
inaltimea raspundeni lor, ci savirseau fapte incompatibile
cu demmtatea omeneasca.
In conflictul dintre Erasmus si calugarii franciscani si
dominicant, Olahus a fost de partea lui Erasmus. El aproba
critica lui Erasmus si el insust avea cuvinte destul de aspre
condamnindu-i. Cind Erasmus ii scne c printre alte motive
care 11 fac sa nu se intoarca in patrie este si persecutia din
partea calugarilor, Olahus ii raspunde incurajindu-1: Poate
te temi de franciscani si de dominicani. Fiind sub ocrotirea
celor mari, nici unul dintre.acen sa nu-.ti va putea face vreun
rau. Indrazneala lor nerusmata. o vet reteza usor, datonta
atit multor imprejurart care aim sint in sprijinul tau, cit
si
datorita prezentei tale" (12 februarie 1532). Dupa ce
totul parea sa fie pregatit in ce priveste reintoarcerea lui
Erasmus, dupa cenzurile Sorbonet i dupa aparitia unor
carti impotriva lut, a aparut la Anvers o alta carte a unui
mascarici oarecare [franciscar], incult, prost, nerusinat
rau, care ma improsca sole Erasmus lui Olahus cu
instilte ingrozitoare. Daca la voi se ingaduie unor astfel de
rnonstri tot ce le place, nu stiu daca ar mai fi de vreun
folos s ma intorc, ceea ce totusi, din multe cauze, doresc
foarte mult" (23 ianuarie 1534). La aceasta, Olahus ii raspunde,
aratindu-si el revolta: Nu trebuie s te impresioneze
ce sum' astfel de prosti avocatt i oameni fara rustne. Acesfia
ii fac rau mai mult lor decit tie prm aceste oracateh st ii
atrag,ura tuturor celor buni asupra lor, nu asupra ta
nu au in ei mmic virtuos, afara de ostentatia purei super-
rrpti fariseice; murmura impotriva ta, nu te pot sufert si
se infurie. Dar st acestia, ce fac altceva decit sa se bilblie?
Tu esti un .om virtuos i
cu un suflet mare, incit poti
dispretutestt din toata num. Oare se poate pazi cineva
de latratul unor astfel de imbecili i temerari?" (12 martie
1534). In ultima sa scrisoare (25 iunie 1534), Olahus, disperat
te teama lui Erasmus, ii scrie acestuia: Ti-e frica de
sforari [adica de franciscani, care isi legau haina monahala
si

la briu cu o sfoara alba ce atirna]; dad ai devenit atit de
fricos i dad vei continua sa starui in aceasta frica, nu-mi
va fi uor s te scap de ea; i cu toate acestea, nu vad ce e
de temut aici a4a de tare; dad te temi de defaimarile oamenilor
din vremea.noastra, de aceasta nu poti scapa nici tu,
nici altii, toata viata".
Se tie ca. Erasmus, mai ales in cartea sa Elogiul nebuniei,
a racut o aspra (dar fin i prin ironie) critica decaderii
papalitçii. Olahus, dqi era un catolic convins i destul
de respectuos fata de papa., totui, fara s o spuna
direct, era de acord cu criticile ce i se aduceau pe atunci
papii, mai ales de reformati.
Cind Erasmus il informeaza pe Olahus c Henric al
VIII-lea, regele Angliei, s-ar fi impacat cu fosta lui sotie
Ecaterina, acesta ii raspunde: Imi scrii c la voi se vorbqte
c regele Angliei s-ar fi impacat cu regina Ecaterina.
De-ar fi aa. In realitate, acest rege nu se gindqte de loc
la aa ceva. Caci, fiind indragostit de Ana a lui i suparat
de excomunicarea papii, a inchis-o pe regina intr-o t
reata, impreuna cu citiva slujitori, iar autoritatea papn a
dispretuit-o in aa masura, incit zilnic napaclesc la noi din
Anglia carti mfamante, mjurioase i pline de insulte foarte
grave. In aceste carti, englezii slavesc umilinta, curatenia,
saracia, rabdarea i celelalte virtuti ale lui Hristos i dau
in vileag (ob oculos ponunt) ingimfarea, necuratenia, boatiile,
tirania, lipsa de rabdare si alte nelegiuiri ale papn"
(12 martie 1534), fara nici un comentar, ceea ce nu face
cind scrie acelai lucru unui arhiepiscop: Anglia intreaga'
s-a despartit de biserica romana;. regele i consihern sai se
dezlantuie cu furie nemaipomenita impotriva papn; apar
mereu carti tiparite in care se pun fata in fata Hritos 6
papa, virtutile i calitatile lui Hristos, §i viciile, i, cum
spun ei (subl. ns.), imposturile. Dumnezeu s le intoarca pe
toate spre mai bine; vad o noua tragedie ivindu-se pretutindeni"
(17 februarie 1534).
In general, cu toate rezervele lui Olahus, explicabile prin
situatia lui social i politic, mu1i cumweau adevaratele
lui paren cu privire la calugarn catolici retrograzi care cenzurau
i persecutau ginclitorn mai inaintati, ii torturau si is
ardeau pe rug. A4a se explica libertatea cu care Camillus
Gilinius, secretarul lui Francisc Sforza, ducele Milanului,

ii scrie lui Olahus: Rotterodamus al nostru, fafa de care
am cel mai mare respect, datorita puterii caracterului sa'u
si datoria inaltei sale invadturi, s-a gindit la faima §i
viata lui atunci cind a luat hodrirea sa-si tdiasca' la Friburg
zilele ce i-au mai limas. Crede-ma', aceste sedturi de cenzori
gra'suni ai vostri, al caror dos si al dror pintece n-au
crescut ca dovlecii din contemplarea lui Hristos, ci din contemplarea
blidului, n-ar renunta niciodaa la injurii" (12
octombrie 1534).
Din corespondenta sa cu Erasmus, precum i cu alti oameni
de cultura ai timpului, reiese ca' Olahus a fost o personalitate
de seama', un factor activ in marea miscare umanist5
a secolului al XVI-lea, nu numai ca ginditor i scriitor,
ci i ca unul dintre cei mai insemnati sprijinitori materiali
§i spirituali al oamenilor de studiu. Legaturile sale cu aces-
tia,
interesul deosebit i simpatia lui fata' de marii umanisti
contemporani ca Erasmus din Rotterdam si Thomas Morus
(vezi scrisoarea din 25 iunie 1534 catre Erasmus) sint elocvente,
ca i propria sa oped, pentru intelegerea conceptillor
sale, a curentului progresist din care a Ecut parte.

CONCEPTIILE SOCIAL-POLITICE
SI UMANISMUL LUI NICOLAUS OLAHUS
Din corespondenta sa cu Erasmus ca si din continutul
scrierilor sale reiese ca' Olahus a fost un umanist de nuanta'
erasmiana'. Totusi el se diferentiaza de Erasmus in mai multe
privinte. Ca om angajat, detinind functii inalte, de stat,
nu se putea exprima public atit de liber ca Erasmus in criticarea
bisericii catolice si a papii, mai ales ca: spera d papa,
pe care Olahus 1-a solicitat de numeroase ori, va da ajutorul
sa'u pentru eliberarea Ungariei de sub turci.
Imprejurkile vie%ii au f5.cut ca el sa' traiasca' de la virsta
de 17 ani la curtea regala: a Ungariei. Avind rel4i cu regi,
impkati, principi, ambasadori din diferite OA, a jucat
un rol important in politica europeana' a timpului sa'u.
Vasta si variata sa corespondenta constituie si un pretios
izvor de informatie cu privire la evenimentele din prima
jumkate a secolului al XVI-lea, si ele oglindesc fidel principalele
evenimente din acea vreme, indeosebi cele care privesc
ra'sa'ritul Europei si tam noastd.
Olahus a fost un mare iubitor al naturii, ale drei frumuseti
si bog5.tii le descrie cu mult farmec. Desi cu o formatie
teologica, totusi el duce o viatl laica, preocupat mereu
de tam sa, de compatriotii sal, de felul lor de trai, pe
care 11 dorea liber si imbelsugat. Caracterul lui nu era al
omului medieval, ascetic, cu gindul mereu la sfinti si la
rai, ci al omului liber, modern, cu gindul la buna'starea si
frumusetea viewi concrete de pe 0mint.In scrierile sale,
exceptind putine, pe care le-a scris in calitate de arhiepiscop,
la b5.tfinete, el nu vorbeste in limbajul bisericesc, nu
se intemeiaia pe autoritatea sfintilor Orinti, ci vorbeste in
limbaj laic, ocupindu-se de probleme sociale concrete.
Modelele sale, ale dror nume le citeazI, &int marii istorici,
literati si filozofi din antichitatea greco-roman. Scrie, ca

si ei, citind zeitatile si eroii mitologiei greco-romane. Stilul
sau e simplu, ponderat, ordonat, fara inflorituri de prisos,
atent la informarea asupra realitatii, judecind lucrurile, oa-
menu
si faptele prin cauze naturale, preocupat de bucuriile
vietii si de apararea libertatii si a demnitatii fiintei umane.
Din lucrarea sa principal:a Hungarza, precum si din intreaga
sa corespondenta reiese ca. Olahus a fost un om
inzestrat cu un deosebit talent politic, un bun observator
si judecator al faptelor, un spirit realist si practic. Continuind
politica Humazilor, el a fost impotriva tendintelor
anarhice ale marii nobilimi, pe care a criticat-o vehement,
pe fata si cu curaj, de cite ori a avut prilejul, condamnindu-i
egoismul, lacomia, lasitatea si manifestind o deosebita
simpatie fata de cei oprimati, mai ales fa 0. de iobagi, fiind
mai apropiat, mai putin aristocratic, si mai putin distant
ca Erasmus fata de popor.
Lucrarea sa Hungaria este o adevarata monografie istorica,
geografica, economica si etnografica, scrisa intr-un stil
atragator, ca de un om care cunoaste foarte bine locurile
pe care le descrie, frumusetile si bogatiile pamintului, oamenii,
firea si obiceiurile lor.
Semnificativ si important pentru noi este faptul ca. o
buna parte din aceasta monografie este dedicata descrierii
Daczei, in care el cuprinde pamintul si oamenii de care se
simtea legat: Muntenia, Moldova, Transilvania, Tara Somesului,
Tara Crisului si Tara Timisului.
Peste tot, Olahus cauta sa explice lucrurile si evenimentele
in mod rational, prin cauzele lor naturale, istorice. Vorbind
despre fuga tatalui sau din Muntenia in Transilvania si
stabilirea lui acolo arata si cauza instabilitatii domniei in
Tara Romaneasca: jugul tiramei turcilor" (cap. XII, § 5).
El revine cu aceeasi explicatie intr-o scrisoare catre Scepperus,
ambasadorul imparatului Carol al V-lea la sultanul
turcesc. Motivind de ce nu are incredere in ajutorul pe care
1-ar putea da Tara Romaneasca pentru eliberarea Ungariei,
repeta istoria refugiului tatalui sau la Sibiu si alte evenimente.
De data aceasta insa explica de ce se afla si el, ca
tatal sau, departe de patria parintilor, pentru ca Tara
Romaneasca este despartita de Turcia numai prin Dunare,
pe care turcii o pot trece oricind vor ei, mai ales daca cetatile
unguresti sint ocupate, omorindu-1 sau alungindu-1 pe

voievod; iar daca nu o fac aceasta turcii, o fac de multe ori
romanfi insisi".
Asupra originii sale romanesti el revine si in poezia La
moartea fratelui meu. Desi fratele sau, si el, si surorile lui,
nu s-au nascut in Muntenia, ci in Transilvania, totusi parca
pentru a afirma si cu acest prilej ca e roman, propune un
epitaf in care vorbeste despre Tara de peste Carpati a
stribunilor", din care s-a nascut". Olahus s-a mindrit ca
e roman si nu se simTea strain nici in Ungaria, pentru ca,
asa cum scria despre el marele nostru istoric Nicolae Iorga:
... Nicolaus Olahus, arhiepiscopul de Strigonia, primatul
si cancelarul Ungariei, cel mai mare umanist al regatului
in veacul al XVI-lea. Dar fiul judelui din Orastie a fost
numai, intr-o tar'a care era fi a sa,linez un tron care fusese
al Corvinului Matiab fruntas al Bisericii catolice. El nu i-a
ascuns originea, ci a iscait cu hotarire ,Olahum, Romanul.
$i in cartea sa despre Ungaria el aminteste neamul din care
s-a ridicat, Domnii munteni de pe vremuri, din seminTia
carora era asa de mindru a se trage"3 (subl. ns.).
Legaturile cu Tara strabunilor" le-a menTinut toata viaTa.
Chiar si in Belgia primea scrisori de la rudele sale din Tara
Romaneasca, de la Petru Paisie de la Arges, de exemplu*.
Un inflacarat admirator al lui, Petrus Nannius, umanist,
profesor la Louvain, dorea sa-1 aiba pe Olahus ca protector
(Mecena"), pe scaunul domnesc al strabunilor: pe Olahus
al meu sau mai bine zis al tuturor oamenilor de studiu as
vrea sa-1 am nu printre cei mai de sus la curtea imparatului,
ci ca principe pe scaunul domnesc al stramosilor sai"4. Dar
acelasi admirator recunoaste, in aceeasi scrisoare, ca Olahus
nu era un om cu astfel de ambiTii, ca si tatal sau, care n-a
primit sa fie ridicat voievod de Mate' Corvinul, caci: in
mijlocul unui fast atit de mare [la curtea regala], e cel
mai departe de fast si cumpatat".
Spiritul realist, practic, al lui Olahus se intrevede foarte
lamurit si din felul in care descrie Tara sa, indeosebi Transil- .
vania. AtenTia lui principala se indreapta totdeauna asupra
economicului, asupra factorilor naturali care inlesnesc trawl
oamenilor. El descrie Tinuturile, orasele, satele, pamintul si
apele, insistind mai ales asupra importanTei lor economice.
* Vezi in texte p. 118.

Vorbind despre orasele Cluj, Sibiu, Brasov s.a., el releva'
importanta lor, multimea bogatiilor, a locuitorilor, tirgurile
si negoturile6. El descrie bogatiile naturale ale fa'rii, calita'tile
solului, felurile culturilor, soiurile, cantitatea si calitatea
produselor (cereale, fructe, vinuri, Auni, animale domestice
si s'Albatice etc.), fLind numeroase comparatii cu
alte OH (Belgia, Franta, Italia etc.) cu privire la calitatea
si preturile produselor. Cu un interes deosebit infkiseaz'a
el negotul cu vitele, mai ales exportul de boi, cu care se
hra'nesc" Italia, Austria, Germania 1)1115. la Rin" etc., dind
si cifre aproximative si alte indicatii cu privire la acest
export6. De asemenea, descrie cu multe ama'nunte boga'tiile
subsolului, aeitind locurile unde se exploateaza', in ce cantitati
si ce feluri de minerale: aur, argint, fier, plumb, arama'
si mai ales sare. Cu acest prilej, el arat 5. c5, exista in Transilvania
foarte multe za'ca'minte de metale i de sare care nu
se exp1oateaz5, si explica' de ce, condamnInd destul de curajos..monopolul
regal in exploatarea minelor; exploatarea
sa'rii si a metalelor este interzisa' prin legi sub pedeapsa'
gravs, pentru ca sa creasca' mai mult veniturile regelui si
ale reginei din exploatarea muntilor amintiti" (3 din Transilvania
si 2 'in Maramures)7.
Nu-i scap 5. nici importanta rturilor pentru navigatie, pentru
pescuit8 si pentru a pune in miscare morile si diferite
masidasii"; de asemenea, izvoarele de ape termale si minerale,
importanta lor terapeuticV, captarea izvoarelor si
aducerea apei potabile prin canale etc.".
Este de remarcat ca' descriind bogatiile flrii, totdeauna
se gindeste la traiul oamenilor, arkind si lipsurile, in special
de apI si de lemne pentru foc in unele Orti, felul cum
se incsalzesc oamenii cu stuf, iarba' etc. De asemenea, ori
de cite ori arafa un belsug", se gindeste la tarani, la iobagi,
fericindu-i ea au lemne din belsug din Oduri, peste, sare,
vinat etc. ail cheltuiall". El prezinta: tam sa ca un adeva'rat
rai pentru toata' lumea, si pentru nobili si pentru
iobagi, din punctul de vedere al resurselor naturale, ceea ce
imediat tempereaza' editorul artii, Kollarius, in note, spunind
ca' pe vremea cind apa'rea cartea nu mai exista libertatea
pentru toti de a se bucura de bogatiile naturale, datorita
unor legi restrictiven.

Cu toata idealizarea bogatillor naturale din Transilvania,
aceste bogatii erau in cea mai mare parte reale, insa si
acesta a fost scopul urmarit de Olahus s arate de aceste
bogatii nu se puteau folosi locuitorii din cauza nobililor si
a turcilor, Tara fiind ruinata si de unii, si de altii. Aproape
in toate scrisorile sale adresate prietenilor el se plinge de starea
nenorocita in care se gasea Tara sa, invinovatindu-i cre
aceasta pe regi, principi i nobili. El nu se sfieste sa-1 critice si
pe Carol al V-lea, stapinul Imperiului romano-german, spunind,
de exemplu: Am auzit c mparatul Carol ar fi
ajuns in Italia. Ce poate s ne aduca aceasta pentru salvarea
noastra? Are el destula treaba sal se ocupe de chestiunile
sale particulare i cred ca se gindeste mai mult cum sa se
incoroneze la Roma, decit la apararea Ungariei"13. Pe regele
Ungariei, Ferdinand de Habsburg, II invinovateste de
repetate ori ca nu sta in Tara: e plecat deja de noua luni,
sub cuvint c va obitne un oarecare ajutor de la impara-
Tie si de la alteregate ale sale pentru apararea Ungariei,
dar nu vad s'
fi ispravit ceva de atita vreme, afara de vorbe
goale ..."14. Peste tot se plinge de neseriozitatea curtii, de
lipsa de demnitate i rautatea atit de mare a curtii, citI
este astazi, si necinstea oamenilor"15, niciodata, sau rareori
gasesti la curte o adevarata societate, toate sint minciuna
si prefacatorie"".
Cea mai vehementa critica o aduce nobilimii, pe care o
facea vinovata de ruina trii. Turcii n-ar fi putut, dupa
parerea lui, s invadeze Tara, daca n-ar fi fost la mijloc
dezinteresul, lasitatea si tradarea unor nobili, precum si neunirea
dintre principii europeni. Cea mai mare parte a
tarii a fost ocupata de turci, iar cea care a mai limas e
farimitata in atitea parTi, i fiecare o sfisie dupa placul sau,
si face nepedepsit ce i se pare 1ui"17. Este interesant de remarcat
c explicatia lui K. Marx cu privire la succesele
turcesti n invadarea Europei, datorita politicii tradatoare
a marii nobilimi maghiare", i gaseste o confirmare la
Nicolaus Olahus, in mai multe scrisori" i chiar in poezia
sa Ciltre secolul de acum: turcii ne extermina din cauza
discordiei unor duci i principi care se nchin n religia
prea sfinta a lui Hristos"20. In toate scrisorile catre prietenii
sal, el se plinge si i invinuieste pe nobili i principi de
dezastrul din Tara: Sint foarte indurerat scrie el de

neorinduiala din zilele noastre. Vad cum ne ameninta din
toate partile rele care puteau fi evitate cu siguranta, daca
principii nostri nu ne-ar fi aruncat n ele de bunavoie, dornici
mai mult de razboi decit de pace, mai mult de satisfacerea
intereselor lor particulare dedt a celor publice, gra
sa' se gindeasca de loc la primejdiile viitoare"21.
Olahus a avut un rol activ atit in ce priveste politica de
eliberare a Ungariei de sub turci prin lupta, cit si in tratativele
pentru pace. In toate prilejurile, el s-a dovedit un
orn politic deosebit de perspicace. In 1534, vorbind despre
o eventuala pace cu turcii, el face urmatoarele caracterizari,
dovedindu-se, ca si de nenumarate ori, un bun cunosaitor
al turcilor: Ti-am scris de la inceput [ambasadorului imparatului
Carol al V-lea] i ti-am spus: chestiunea turceasca
este inspaimintatoare si ca norn dusi incoace si incolo
de vint. Cit timp ii preseaza dusmanul in Persia, turcii
sint bucurosi s cear5 pace in Europa. at timp nu se tern
de nimic din partea aceea, nu viseaza nici ziva, nici noaptea
altceva decit Ungaria i toata crestinatatea. Increderea in
promisiunile lor depinde de mersul lucrurilor. Ce spui tu
ca e un vis al tau, pentru mine este o prorocire, cad i daca
ar fi fost nviflj sau cel putin slabiti, ce le pasa lor de noi
care sintem de pe acum extenuati, dac . regele nu face nimic
cum dovedesc faptele, nu iubeste dech linistea; sintem
siliti s facem ce vor ei, vrind nevrind ...; noi nu le putem
face mare rau, pe cind ei vin cu armate putine si ne fac
noua neplaceri, de vreme ce au cheile Ungariei pe care le-am
parasit"22.
Olahus acuza nobilimea nu numai de ruinarea %aril de
atre turci, ci §i de asuprirea celor saraci. Intr-o scrisoare
adresata unui prieten, el prezinta astfel morala nobilirnii:
Nu exista printre ei vreo prietenie adevarata, nici credinta,
nici vreun respect al binelui. Toate le pun la cale i uneltesc
spre a-i nimici pe altii. Nici un lucru in care vad vreun
folos nu le scapa fara sa si-1
insuseasca spre a profita si
a se folosi ei, intr-atit se iubesc mai mult pe ei decit pe
ceilalti. De aceea, nu pot sa nu ma pling de soarta si conditia
noastra, a celor care am ajuns aceste vremuri primejdioase,
in care nu vezi nimic bun si nici o dragoste de
adevar"2s.

Simpatia lui pentru masele asuprite este evidenta si el
si-o exprima de cite on are prilejul. Astfel, spre exemplu,
el acuza pe nobilii care fac tot ce vor, dupa bunul plac
si jefuiesc; pe toti iobagii silesc prin torturi nemaipomenite
sa pl ateasca p cel mai mic tribut, si nimeni nu ramine
neatins de violenta cea mai crucla"24, iobagii sint adusi in
sclavie vesnica"25. Cu alt prilej, el lauda marinimia lui Attila
(pe care de altfel 11 critica pentru trufie) atunci cind a fost
miscat de gestul unei femei sarace, intilnita in razboaiele
prin care ingrozeau Europa. Dupa ocuparea unei
vazind c locuitorii au fugit de frica lui prin paduri, cu
familnle lor, le-a ingaduit sa se intoarca acasa: Dintre
acestia, soldatii au adus la el o femeie pe care au gasit-o
aproape lesinata de spaima pe malul unui riu in care voia
sa se arunce. Tmea in brate o fetita foarte mic, pe care,
pentru a-i Ii sarcina mai usoara, o legase cu fisii care ii
atirnau de git. Alte doua fete mici erau asezate pe un animal
pe care il ducea de friu, inconjurata si de alte sapte fnce
mai mari, in ordinea amlor. Atila a fost impresionat cind
aceasta biata femeie i s-a aruncat plingind la picioare,poruncindu-i
sa se scoale din genunchi i ajutind-o cu milnile
lui. Apoi, dupa ce a daruit-o cu multe daruri, ca sa-si creasa
fetitele si sa le marite, i-a poruncit sa' se intoarca acasa"26.
Tot astfel, vorbind de iobagi, el explica, nu condamna, faptul
c acestia au spinzurat un prefect pe care poporul
11 numeste 4 pan si care ii chinuia pe iobagi cu dari nedrepte"27.
Aceeasi intelegere i omenie a aratat-o chiar i fata de
dusmanii catolicismului, reformatii. Olahus a ocupat functii
ecleziastice de cel rnai inalt grad abia spre sfirsitul vietii,
condudnd intreaga biserica catolica din Ungaria. In aceasta
calitate, el a adus n tara pe iezuiti, pe care a incercat sa-i
foloseasca atit impotriva reformei, cit i ca profesori la
cea mai inalta scoala fondata de el la Tyrnavia, unde a
introdus invatamintul umanist, studiul limbii i literaturii
clasicilor greci i romani. $1 el era nemultumit de starea
de decadere si depravare in care se gasea clerul catolic, dar
voia o reforma inauntrul bisericii catolice, nu impotriva el,
ca si Erasmus de altfel. Incercarea lui cu iezuitii nu i-a reusit,
fiindca el nu voia inabusirea in singe a reformei, ci atragerea
adeptilor ei prin convmgere. Pina la urma s-a des-
partit de iezuiti p i-a
scos si din Koala unde E angajase.

Firea lui panic i omenoasa', caracterul lui cumpa'tat si
dornic de ordine si de .cultud adevarata' nu se potriveau
cu mentalitatea i practicile iezuitilor. Era arhiepiscop si el,
primat al Unganei. In lucrarea sa Hungaria el arata cum
trebuie sa: fie un adeva'rat episcop". Vorbind de orasul
Cmcibisenci, unde se afla mormintul unui fost episcop
(Nicolae), spune ci acesta a fost un exemplu de episcop
adevrat ... Se spune c ziva zguduia poporul ssau propovaduind
cuvintul lui Dumnezeu, iar noaptea se ducea in
Odurea din apropiere si aducea lemne in spinare, ca sa"-i
ajute pe cei sa'raci si slujeasd, inch sa' le fie de folos
si cu munca mimilor sale, nu numai cu veniturile episcopiei"28.
Simpatia umanistului Nicolaus Olahus .fata' de iobagi s-a
manifestat nu numai prin opera sa de scrutor, ci i prin faptele
sale ca om politic, cind in calitate de cancelar al Ungariei
a izbutit si determine dieta rii ssa anuleze, in 1547,
fie chiar i temporar, tripartitul lui Werböczi cu privire
la legarea de glie" a iobagilor, cu toat opoziita inversunata'
a feudalilor*.
Marile insusiri ale lui Olahus sint umbrite de faptul csa
aflindu-se in slujba sit sub protectia Habsburgilor, .el n-a
putut servi totdeauna adevaratele interese ale %gni. De
asemenea, fiind un inalt prelat catolic, a sprijinit contrareforma.
Este adeva'rat insI c, asa cum reiese clar din corespondenta
sa, el n-a crutat in critica sa.social-politid nici
pe principn Habsburg', ma pe dluga'ru catolici, iar prin
faptele sale a dovedit un spirit tolerant, impiedicind abuzurile
iezuitilor, dutind readud pe reformati la catolicism
prin convingere, nu pnn forfl. Nemultumirea lui fati
de curtea Habsburgilor este manifestaa in majontatea scrisorilorsale,
in care mgrturiseste d atasamentul lui fata de
acea dinastie se explid prin speranta, de atitea on dezmin:
titI, d in felul acesta va putea obtine ajutorul celor mai
puternici principi in lupta de eliberare de sub jugul turcesc.
In lumina activitAii si a operei sale, Nicolaus Olahus se
dovedeste un mare umani st, iubitor al culturii care innobileaza'
omul i, in limitele relatiilor feudale dominate pe
* Vezi k acest volum, p. 29.

vremea lui, precum si in limitele pozitiei sale sociale si pobnce,
a fost un umarust in accepTia adeva'rata' a acestui cuvint,
un om omenos, cu dragoste de Tara' si de aproapele lui.
Activitatea lui multilaterall, sprijinirea culturii umaniste
si a umanistilor pe plan european, activitatea lur patrioticsa,
sociall .si culturaa 1-au fa'cut pretuit de toata lumea culta'
din Tarile pe unde a umblat si a lucrat. El este o mindrie
si pentru Tara lui de origine, cit si pentru Tara al drui ceta-
Tean de frunte a fost, pentru a &are' ebberare si progres a
luptat.

TEXTE ALESE

HUNGARIA*
(1536)
CATRE CITITOR
Daci in cartea aceastanu se afla nimic placut sau desfatator
(e ca) o grija, plina de nehmste, ma impiedica sa
scriu mai bine.
Caci tnintea mea, coplesita de greaua primejdie a patriei,
este ametita si naucita de indelungate nenorociri.
Ogoarele mele n-au fost cultivate de catonii*" cei mesteri
la vorba. De aceea, pamintul neingrijit va da o slaba
recolta.
Daca ai vedea aceste lucrari ale mele, impletite cu gratios
mestesug, ai spune ca scrierile unui curtean ar putea da ceva
mai stralucit. Muza din Parnas nu uda dmpurile regesti cu
izvoare totdeauna placute sau heliconice.
Nu.vorbeste unor urechi rafinate, Ptoilemeus cel priceput,
descrimd cu bagheta che se afla in univers.
Nu rasuna elocinta celebra a placutului Crispus [Salusnu],
nici a lui Trogus*** cel prea intelept la sfat.
Nu se aude, in chip placut, nici Livius**** cel nascut in
cetatea Patavium*****, superb prin talent si stapin pe
mestesug, ca unul care a sorbit cu cumpatare apa fintinii
* Traducere din limba lating, dupI Nicolaus Olahu s,
Hungaria et Atila, ed. Adamus Franciscus Kollarius, Vindobonae (Viena),
1763.
** Caton, porecla mai multor ba'rbati celebri din familia romang
Porcia. In sens figurat, om intelept, cu moravuri severe.
*** Trogus Pompeius, istoric roman (sec. I te.n.), a scris lstorii
filozofice, din care a rImas numai o prescurtare, precum si o culegere
a capitolelor acelei aryl.
**** Titus Livius, istoric roman (59 2.e.n. 18 e.n.).
***** Localitatea de no4tere a lui Titus Livius (azi Padua).

Castalia*, ci doar cel pe care nu I-a crescut la sin invkata
Thalia** i cel care nu a avut ra'gaz pentru studn, ci mu1t5.
neliniste si ingrijorare.
Condeiul nostru va scrie cu cuvinte barbare, eaci desigur
este mai usor s redai totul cu un cuvint scitic. Dad
as da denumiri romane realita'tilor noastre, el .nu s-ar potrivi
fiedrui loc. Asa ca', in timp ce multi latmi ii ridid
monumente din opera lor, cuvmtele mele barbare nu vor
avea decit un ra'sunet barbar.
Tu, cel iubitor de inv'Acatura', poti s tratezi acest subiect
cu mai mu1t5 arta' decit mine. Dad se afla: vreo greseala'
topommid, rog sal ma' ierti. Caci barca mea se afla' departe
de..malul getic. and voi rega'si porturile cele pa'cute
si penath patriel, atunci voi istorisi fiecare lucru cu mat
muted' exactitate.
Pida atunci, biruit de ruga'mintile unui prieten puternic,
ti-am dat aceasta n graba', asa cum se affa.
Caci s-a cuvenit s m supun ruga.mmtilor intemeiate ale
celor puternici, rugaimmti care au avut pentru mine o mare
greutate.
CARTEA I
CAP. XII
[Despre Tara Romaneascal
S'aratate, Bruxelles, 14 mai 1536.
[ Dup5. cum spune Ptolemeu, Dacia se margineste
dinspre miaz'anoapte cu Sarmatia; de la munch Carpati, se
intinde pira la cotitura fluviului Tyras. La miazki are ca
hotar Dunarea, de unde aceasta incepe a se numi Ister;
la apus se intinde pira la Tisa i Iazigii Metanasti. In Dacia
se ga'sesc provinchle: Valahia Mare [Tara Romaneasca],
numita' si Transalpina, Moldova, Transilvania, Maramure-
* Fintina in Mumii Parnas din Focida, intre piscurile Nauplia
Hyampe, a carei ap inspira pe poeti. Nimfele acestei fintini erau
cele §apte muze.
'`"
Muza comediei.

ful, Tara Somefului, Tara Crifului, Nyr si Tara Timiplui.
Valahia, despre care se spune ca mai demult se numea Flaccia,
de la Flaccus, care a adus acolo o colonie de romani, se intinde
incepind de la munvii prin care se desparte de Transilvania,
pina aproape de Marea Neagra; ;ail de ses, cu putine
ape. La miazanoapte semargineste cu roxan, n care se numesc
acumruteni; la miazazi, cu Ungaria, in partea dinspre cetatea
Timisoarei si cimpia Maxons; la rasarit, cu fluviul Dunarii,
care o desparte de Moesia Inferioara.
§ II. Principe le acestei tari se numeste voievod; in vremea
noastra e Radul, cu scaunul la Targawystya [Tirgoviste],
avind mare putere si autoritate. Se spune ca la nevoie
poate sa stringa din Tara si sa puna in link de bataie pina
la patruzeci d.e mii de oameni inarmati. Este vasal regelui
[ungur], canna ii presteaza juramint de credinfa. prin delegavi.
Inaceasta provincie, de pe timpul stramosilor nostri
pina in zdele noastre, au fost doua familii, nascute la inceput
din aceeasi casa: una a Danestilor, de la Dan voievod,
cealalta a Dragulestilor, de la Dragula, despre care aminteste
si Aeneas Sylvius, in Europa, cap. II. Dintre acestia
se aleg voievozii legitimi, ridicmi cind de armata regelui
nostru, dnd de armatele sultanului.
§ III. In vrernea lui Joan Huniade [Iancu de Hunedoara]
voievodul Transilvaniei, apoi guvernatorul Ungariei ,
voievodul Dragula, dupa ce a ucis o parte dintre urmasii
lui Dan, iar pe altii i-a alungat, a pus mina pe domnie.
Manzi lla de la Argyes [Arges] a avut de la sotia sa Marina,
sora voievodului Joan Huniade, printre alvii, doi copii: unul
se numea Stanciu, care a avut si el copii, pe Dan si pe Petru,
iar ce1a1alt Stoian, adica $tefan. Acesta in-a nascut pe mine
si pe Matei, pe Ursula si pe Elena. Dragula, punind mina
pe putere, 1-a prins in cursa pe unchiul meu Stanciul
si 1-a ucis cu securea. Dar $tefan, copil inca, scapind
de tirania acestuia cu ajutorul lui Dumnezeu, a fugit la
regele Matei [Corvinul], care, asa cum am auzit chiar
de la tatal meu, apoi de la Ioan Bornemisa si de la Ambrozie
Sirkin comiti in Ungaria care, impreuna cu tatal
meu, luptau sub regele [Mated hotarise in mai multe rinduri
sa-1 duc a. cu oastea la domnie [in Tara Romaneasca].
Dar tatal meu, vazind ca tulburarile ce se intimpla acolo
din pricina dommei sint primejdioase, a socotit ca e mai

ine sa se casatoreasca in Transilvania cu mama mea, Varvara
Hunzar, i s duca o viata particulara decit sa ajunga
domn, s fie supus la nenumarate primejdii i sa fie ucis
ca stramosn
§ IV. In timpul din urma, a fost ales voievod Mihnea,
ruda de aproape, legat de noi printr-o strinsa legatura de
singe, ca unul care s-a nascut clin neamul Danestilor, om
cu mare judecata i
viteaz. Acesta, fiind scos din domnie
de catre boiern necredinciosi urnticu turcul, in jurul anului
1510, si-a luat sotia, pe fiul sau Mircea si pe flica sa care,
dupa cum am auzit, a fost luata apoi in casatorie de voie-
vodul.Moldovei si s-a refugiat la Sibiu, oras al Tran-
silvarnei, unde obtinuse chezasie obsteasca, de la regele Ladislau,
tatal lui Ludovic. Aici, nu mult timp dupa aceea,
intr-o zi, pe cind se intorcea de la biserica la gazda, fiind
insotit de tatal meu si de Ioan Horvath de Wmgarth, in
semn de cinstire, un anume Dimitrie laxith [Iacsici], de
neam slav, sarind fara veste dintr-o ascunzatoare, 1-a in-:
junghiat, facindu-i trei sau patru rani aproape sub .ochn
insotitorilor si in mijlocul unui mare numar de curtern, carora
insusi Mihnea, netemindu:se de nici un rau, fiind sub
chezasie obsteasca, le-a poruncit sa nu vina inarmati, ca sa
nu para ca nu are incredere in chezasia obsteasca. Dar si
acesta, dupa s'IvNirea crimei, a fost fugarit pina la gazda
lui din apropiere de o mare multime si de plebea infuriata
din cauza incalcarii cheziasei obstesti, garantata de rege,
si a fost ucis in mod mizerabil, Thud lovit cu o bombarda
de catre un plebeu din multimea care a luat cu asalt casa.
§ V. Aceste doua familn pina in ziva de azi se lupta intre
ele, fiecare straduindu-se din toate puterile s ridice
voievod pe unul din familia respectiva cind cu ajutorul turcilor,
cind cu acela al ungurilor. Cel care este mai puternic
ucide pe oricine, nu numai din partida adversa, ci chiar din
propria sa familie, daca e banuit c umbla dupa domme,
si
sfi.
adesea, dupa ce 1-au prins ii tale nasul sau alte madulare.
Asa cum s-a intimplat de multe ori altadata, s-a intimplat
si de curind. Petru de la Arges, fiul lui Stanciul, despre
care am amintit, varul meu dinspre tata, mi-a scris zilele
acestea* din Ungaria ca a fost facut voievod in Tara Ro-
* Pe and scria aceastI carte, Nicolaus Olahus se g:isea In Belgia.

maneasca de catre Mahomed, pasa al imparatului turcilor, si
fiind in domnie, a fost trimis dupa citva timp, de catre
turci, un altul, din partida adversa, cu ostire, ca izgonindu-1,
sa ocupe tronul. El insa, iesind la lupta individuala cu dusmanul
in fata celor doua osti, 1-a ranit si 1-a doborh de pe
cal. Pe cind voia sa-1 ucida, baronii din Tara Romaneasca,
care pe limba lor, adaugind Inca doua litere, se numesc
Boiarones [boier]*, folosindu-se de viclesug, i-au sdpat
pe cel invins i, prinzindu-1 pe el, 1-au izgonit, dup a. ce i-au
taiat o parte din nas. Totusi, el spell, cu mila lui Dumnezeu,
ca il
va alunga pe dusman, se va razbuna cu armele pentru
pgnirea adus i va pune mina pe domnie prin vitepa lui.
Asa il amageste pe om speranta si de obicei schimba starea
lucrurilor omenesti: Insa, dad abia de poti gasi undeva o
stabilitate a dommei, apoi cu atit mai putin o gasesti in
Tara Romaneasca pe vremea noastra, cind cea mai mare
parte a ei se afla sub jugul tiramei turcilor. Romanii sint
crestini, doar ca. urmindu-i pe greci, se deosebesc de biserica
noastra cu privire la purcedarea Sfintului Duh si in unele
articole de mai mica importanta. Am vrut sa' amintesc acestea,
in treacat, spre a se cunoaste mai bine rnoravurile din
Tara Romaneasca.
CAP. XIII
Despre Moldova
Tara Moldovei se invecineaza la fasarit [sic] cu aceea a
Munteniei, la nord-vest cu polonii, iar la nord-est, prin
Podolia, nu e departe de tatari, care sint vecini cu Marea
de Azov. Principele acestei tari se numeste tot voievod, dar
nu este expus 1a atitea schimbari primejdioase ca cel al
Tarii Romanesti: Totusi, si el presteaza juramint de credinta
regelui Ungariei. El pose& in Transilvania citeva cetati
&mite de regu unguri, spre a-1 mentine in fidelitate. In
* Editorul Kollarius explica aici, in nota, originea cuvintului bole?
--= Boiarones, ca fiind derivat din cuvintul sarmat" (adici
slay)
boiar, de la boi, luptã, razboi, titlu de noblete acordat celor care se
disting in razboaie.

vremea noastra*, in fruntea acestei fari sta voievodul
Petru**. Moldovenii au aceeasi limba, aceleasi obiceruri si
aceeasi religie ca i cei din Tara Romaneasca; se deosebesc
putin doar la imbracaminte. Se tin mai de neam si mai
harnici [mai viteji magis strenuos] decit cei din Tara
Romaneasca. Caii lor sint neintrecuti. De mai multe ori
s-au lepadat de regele Ungariei, adesea au purtat razboale
cu regele Poloniei. Se spune ca pot sa stringa pina la patru:
zeci de mii de oameni inarmati si mai mult. Limba..lor si
a celorlalti romani a fost odinioara romana, ca unn care
sint coloni romani; in vremea noastra, se deosebeste foarte
mult de aceea [romana], dar multe din vorbele lor pot fi
intelese de latini.
CAP. XIV
Despre Transilvania
Transilvania este inconjurata din toate partile de munti
foarte inalti, mai ales la hotarul dinspre Tara Romaneasca:
intr-o singura latura, dinspre miazanoapte si la hotarul cu
moldovenii, are trecatoare mai deschisa. Din Ungaria, se
deschid spre Transilvania trei drumuri, i acestea anevoioase
i desfundate. Unul din ele se numeste Mezes, in partea
unde curge riul Somes, al doilea se numeste drumul
Cr4ului,
unde curge riul Cris, iar al treilea, al Porpi de
fier, unde curge riul Mures: Trecatoarea dinspre Tara Româneasca
este ingusta si plina de ripe. Din aceasta cauza,
turcii care au navalit pe aici in Transilvania au suferit
infringeri grele adesea din partea unorosti putine. Mai usor
poti s cuceresti toata Ungaria pornind din Transilvania
care are o lungime de circa treweci de mile unguresti
si o latime cam tot atit de mare, sau ceva mai mica decit
sa
cuceresti Transilvania pornind din Ungaria, pentru ca
drumurile ei pot fi usor astupate cu arbori taiati.
* Prin 1536, and scria cartea.
** Petru Rares.

§ II. Neamul acesta este viguros, razboinic, are arme si
cai .robusti i .buni..Intreaga regiune are cind ses, cind padun,
alternatw; fiind brazdata de bifurcatia i conturile
apelor, asa cum vom arata putin mai jos, .are un pamint
roditor; e bogata in vin, plina de aur, argmt, fier si alte
metale, precum si
de sare; este foarte imbelsugata in boi,
flare, urs" si pesti, inch nu pot" invinai natura ca. n-a adunat
in.acest %mut tot ce .usureaza .traiul. In ea.traiesc patru
natium de neam deosebit: unguru, secuii, sasii i romanii;
dintre acestia, sash sint consiclerati .ca fund mai putin potriviti
pentru razboi. guril si seculi vorbesc
aceeasi limb, doar c secun au citeva cuvinte proprii neamului
lor; despre aceasta vom vorbi mai pe larg la sfirsitul
Sasii se socotesc a fi colon' saxoni din Germania,
adusi aici de Carol cel Mare; ca este adevarat, o dovedeste
potrivirea limbii ambelor popoare. Romanii sint
incredintati [tradunturi ea slut coloni roman'. Dovada
acestui lucru este faptul ca au multe in comun [communial
cu limba romana si se gasesc in acest loc foarte multe monede
ale acestui .popor, fSrS
indmala Indio" puternice ale
vechimii stapinirn romane pe aici.
§ III. In Transilvania izvorasc riurile Saio, Bistrita, cele
doul Somesuri, cel Mare si cel Mic, care in limba populara
se numesc Vissza Foly6, adic51 ce curge in sens contrar, si
cele doua Crisuri, numite odinioara Cusus, cel Repede si
cel Alb, Muresul, care odinioara se numea Amorrois, Marissus
sau Morossus, Ariesul, Kikeld [Tirnava] si Ompay.
Aceste riuri, dupa ce cresc datorita afluentilor din Transilvania
i dinafara, sint in cea mai mare parte a lor navigabile
[se continua' in tot capitolul descrierea riurilor si a
localitkilor].
[...] Alba Iulia, care este scaunul episcopului Transilvaniei
(cu o biserica catedral i mormintul vestitului Ioan
[Iancu] de Huniade. [...] Hunedoara Flunyad], cetate
foarte puternica, asezata la poalele muntilor de miazazi.
§ IV. [...] Clujul, pe nemteste Clausenburg, despre care
se spune a mai demult era Zeugma, oras** vestit prin
* Cuvintul arx s-a tradus peste tot cetate.
** Cuvintul civitas s-a tradus peste tot oras,

asezarea lui, prin boga'tiile si belsugul n toate cele, cit i
prin negustori. Abatia Cluj-Mgna'stur, tirgul* Turda, linga'
care de asemenea se scoate sare [...] Brassovia** sau Corona,
numita' mai inainte Semigethusa, este asezatg la marginea
Transilvaniei, spre rsrit, e renumita' atit prin
cit i prin multimea locuitorilor si a negustorilor, iar
in ce priveste traiul, o asezare in adeva'r pla'cutg. Pe linga'
acestea, e i locul de tirg al romanilor de peste munti si al
altor oameni stralni. In apropiere de Brassovia se afri cetatea
Thertz [Bran], foarte puternicg, intocmai ca o inta'ritura'
natura i poarta' a Transilvaniei, unde intr cei din Tara
Romaneasca', aezat n locuri foarte stincoase.
CAP. XV
Continuarea descrierii Transilvaniei
Aici se afl M. cele sapte orase numite Scaunele s5.sesti: Cibinium***,
Sebesul sa'sesc sau Millembach, odinioati Sabesus,
Sighisoara, Sasvaros sau Brosz [Orgstie], Vint, Bertalom
Holzonia****. In fiecare din acestea, regele numeste ocirmuitor,
in limba poporului, jude regesc. Fiecare au sub ele
mai multe tirguri si sate.
§ II. Sibiul, capitala celor sapte Scaune sa'sesti, se mgrgi-
neste spre xsa'rit i miaza'zi cu un deal; cum se intimpla
in alte Orti, e cla'dit chiar pe coastele acelui deal. Intr-un
loc mai ridicat al orasului se afla' un izyor, din care curge
apa prin canale pina' in hirda'u; de acest izvor se foloseste
o mare parte din locuitori. Spre apus se intrg printr-un loc
Cuvintul cppidum s-a tradus peste tot tirg.
** Brasovul.
*** Sibiul.
**** Pentru numele de azi al localifltilor mencionate n cartea lui
Olahus, a se vedea: Coriolan Suci u: Dicpionar istoric al localitdpilor
din Transilvania, Editura Academiei R.S.R., vol. I, literele AN.
si

mai jos, pe unde curge un brat al riului Cibin care, coborind
la vale dincolo de ziduri cu albia plin, dup a. ce mai
intii se varsa in el mai multe piraie ce izvorasc dinspre
partile de miazanoapte ale Siculiei, se varsa in riul Altum*,
nu departe de Turnul Rosu. Cu apa acestui brat de riu se
pun in miscare morile de macinat griu i alte masinarii
dinauntrul zidurilor, in folosul locuitorilor. Acest oras e
mare si puternic, infloritor nu numai prin podoaba cladirilor
stralucite, ci i prin tot felul de negoturi i alte lucruri.
Pe linga aceasta, e foarte intarit, caci afara de ziduri, care
sint late si intarite cu multe turnuri, e inconjurat din toate
partile, afara de partea dinspre rasarit, cu santuri late si
adinci,
pline de apa. Pe dinafara, orasul e inconjurat din
toate prcile cu elesteie foarte late si foarte adinci care, in
cite un loc, au de la trei pina la patru rinduri, de aproape
o mil Italica, inch dusmanul nu poate patrunde pina la
ziduri de nicaieri decit pe drumurile care duc la portile
orasului din diferite regiuni. Dar si portile sint destul de
intarite cu santuri, metereze si alte mijloace de aparare,
inch orasul nu poate fi luat cu asalt in nici un chip decit
prin inflaminzire i prin neglijenta sau prin discordia cetatenilor
[ ...]. Nu departe de aici, la poalele muntilor dinspre
Tara Romaneasca este un turn foarte intarit, numit Turnul
Rosu, care se afla sub autoritatea sibienilor. Pe aici, pe
drumurile stincoase din munti, au invadat adesea turcii
Transilvania, suferind infringeri foarte grele.
§ III. Nu departe de Sibiu este asezat tirgul Vizakna
[Ocna Sibiului], in apropierea caruia se scoate sare. Orasul
Sasviros, a carui ocirmuire este ereditara pentru familia
noastra si pe care o are fratele meu Matei Olahul, este asezat
intr-un loc frumos i roditor, i datorita riului din apropiere,
e foarte potrivit pentru a fi locuit. La o mil departare
de aici, spre miazanoapte, se afla un sat cu numele
de Kenyer, pe latineste Panis (piine). Linga acest sat se
intinde o cimpie mare, neteda, cu acelasi nume", memora-
* Oh.
"* Cimpul Nina, unde, la 13 octombrie 1479, turcii au fost invin§i.
(N.T.).

ila datorita' marii multimi de turci, dar 6 de unguri, care
au fost macelariti aici. Pe vremea regelui Matei, pe cind
domnea in Transilvania $tefan Bathory, turcii, sub conducerea
lui Balibeg, dupa ce au trecut muntii, au navalit in
Transilvania cu saizeci de mii de caTareti, dupa cum se
spune. Stefan Bathory, stringind indata deal oaste a putut
din Transilvania, chemindu-1 in ajutor i pe Pavel Chinezul,
comitele de Timis, le-a iesit inainte pe acel cimp, fri
ca turcii sa se fi asteptat: acolo au fost ucisi atit de multi
din ambele parti, incit am auzit c piriul care curge in
mijlocul cimpiei a curs amestecat cu singele celor care au
luat parte la acea lupta. Balibeg, impreuna cu putini, a
scapat cu greu peste munti. Dintre ai nostri, cea mai mare
parte au pierit. $tefan Bathory a fost trintit de calul sa'u,
care era rank de dusman, a sca'pat totusi neatins, fiind ajutat
de ai sai; pe locul unde a cazut a ridicat dupa aceea o
capela, spre amintirea vesnicl a acestei intimplri. In lupta
aceea au eazut doua' sute de cala'reti imbra:cati in zale ai
episcopului Transilvaniei. Insusi episcopul s-a dus pe acel
cimp ca s ridice trupurile acestora, pe care le-a adus la
Alba Iulia, cu pompa funebra, cale cam de trei mile departare
de la acea cimpie. Mit de mare a fost mila acestui om
bun fata de ai sai, care au csazut aparindu-si patria de dusmani.
§ IV. Cu stringerea darilor sint ins'arcinati sasii, care le
duc regelui. Adesea li se pretinde insal mai mult decit cele
legiuite. Se pricep de minune la agricultura 6 la alte munci;
femeile, ca i barbatii, fac treburi la care se cere foarte multa
rabdare. Din aceste cauze, sasii sint foarte instariti, primesc
oaspetii cu cinste i ii trateaza cu foarte mare dar-
nicie.
§ V. Fagarasul, o cetate foarte infarita, este aFzata" la
poalele muntilor care despart Transilvania de munteni;
este un loc foarte placut; in piraiele care curg din munti
sint pastravi i alti pesti mai alesi. E frumos i in alte
privinte. Aceasta cetate e ca un mic ducat, caci supusii
ei, boieri romani, 11 respecta pe stapinul cetatii ca pe un
principe.

CAP. XVI
[Despre alte regiuni ale Transilvaniei]
Dincolo de riul Somes care, cum am amintit, curge
mai intli printre doi munti spre apus in muntii din
miazanoapte, se anal tirgurile Rivulus Dominarum [Piriul
Doamne1or] i Felsew-Banya, in apropierea earora sint
mine de aur, argint i alte metale. Spre miazazi de aici se
intinde regiunea Somesana, care se numeste astfel fiindca e
cuprinsa intre riurile Somes si Tisa. In aceasta' regiune se
ga'sesc tirgurile: Velete, Varalya, Medyes, Dabotz, Zathar,
Wilak, Egri, Paled, Forgo la si multe altele. La miaZanoapte
si apus de aici se afra comitatul Maramures. Aici, dincoace
de Tisa, in apropiere de tirgul Rona, sint mine din care se
scoate sare i pietre din care se extrage fier; aceste mine,
impreuna cu cetatea Hwzth, asezata pe malul Tisei pe un
munte inalt, apoi Vysk i alte tirguri care depind de ele
apartin reginelor Ungariei, ca zestre, pentru cind se casatoresc.
Trebuie sa mai amintim cetatea i tirgul Zewlews, insemnat
prin biserica parohiala de aci, bogata in venituri,
Dolha, Salak, Vari, i multe alte tirguri care se ga'sesc in
aceasta' regiune.
§ II. Regiunea de dincolo de riul Somes, de care am
amintit, pina la Muntele Paduros, si in care se gasesc foarte
multe sate** ale romanilor, se numote Sylagyhsag [Salaj].
Printre alte tirguri de aici, amintim Zehota, pe malul de
rasarit al Somesului, Zathmir [Sa'tmar], iar pe cel din apus
Nemethy. De aici, spre miazazi, intre riurile Tisa i Somes
si muntii Oradiei, care sint la rasrit, OA la tirgul Debretin,
este regiunea Nyerkewz, cu tirgurile Darocz, Domanhyda,
Karol, Zantho, Bathe, Ka llo, St. Margarita, Belthewk,
Zekelhida, Markosfalva, Bezermény, Guta, lard, Istard.
Mai jos, spre rasarit, se afla" orasul Oradia, scaunul episcopului,
cu o biserica catedrara, cu mormintul Sfintului Ladislau
* Nume latin, care i s-a dat fiindcã apartinea odinioarà doamnelor
sau reginelor, Impreuna cu veniturile minelor. Ungurii 1-au numit
Nagy Binya [Baia Mare], fie din cauza mrjmii minelor, fie din
cauza veniturilor mari. (K.).
"* Villae.

egele, renumit prin minuni, si al imparatului Sigismund cel
vestit, unde, din asezamintul acestui imparat, se cinta psalmn
lui David, ziva i noaptea, cintaretii schimbindu-se pe rind.
Cetatea din acest oras este stralucita atit prin uriasa statuie
ecvestra, de bronz, a Sfintului Ladislau, cit i prin maretia
cladirilor pe care le-a ridicat episcopul Sigismund Turzo, cel
care rn-a crescut odinioara pe mine. Dinspre miazanoapte,
orasul cu acestnume e taiat in doua de riul Cris, care ia nastere
dintr-un izvor mic in Transilvania, deasupra tirgului
Hunyad p
cetacii Sebe§ si care e numit cel Repecle sau Jute,
din cauza ca, asa cred, curge repede, cu albia plin, dupa ce
creste datorita altor multe riuri care se varsa in el. [ ]
§ III. In apropiere se gasesc: Pospeky, Bihorium, Keresztes
i alte multe tirguri. Spre apus sint cimpii foarte
intinse, foarte bune pentru hrana oilor. In aceasta cimpie
se afla tirgul Debreczen, insemnat prin bogatia cetavemlor,
prin tirgurile de vite ce se tin de sase ori pe an, si in alte
privince. Mai jos sint: Angelhaza, Nadudvar, Ostupal, care
duc lipsa de apa si de lemne. Pentru a face focul, locuitorii
se folosesc dc stuf, de iarba si de lemne aduse de departe.
Dintre locuitorii de aici 1-am cunoscut pe un cetatean oarecare
cu numele Gaspar Biró, care adesea crestea in jurul
a zece mii de boi, cu care facea negot. De aici, spre miazazi,
pe malul de rasarit al Tisei, sint: Bala, Sanctus Nicolaus,
Warsin, iar pe malul opus al Crisului Repede: Sanctus Andreas,
Alba Ecclesia, Bekyn, §i intre aceste doua, tirgul Thur.
§ IV. Tinutul dintre cele trei Crisuri, cel Repede, cel
Negru si cel Alb, se numeste Crisana. Spre poalele muntilor
este cetatea Fekete-Bathor, Ireg, mai jos, de care spre miazazi,
sint tirgurile: Chefa, Zadan, Mezewgyan, Keleser, Gyarmad,
Sarkad. Mai spre rasarit se afla cetatea intarita Gywla,
tirgurile Bezely, Theleky, Miske, Talpas, Felthoth. Regiunea
care se intinde spre miazazi, intre riurile Crisul Alb si Mures,
se numeste Muresana. In aceastl regiune, In care se producvinuri
foarte bune, spre promontoriul Mokra, sint cetatile:
Solymos [Soimos], Lyppa [Lipova], Világosvár, apoi pe
malul Crisului: Pancota, Zarad, Kerek. De aici, mai spre
miazazi, sint tirgurile: Simand, Pa ly, prepozitura Aradului,
de nu mica' insernnatate, cetatea Naghlak, tirgurile Bozzás,
Rawazhiza, Kwthas, Perek Hethes, Sf. Ladislau, Czongrad
si mai multe altele.

CAP. XVII
[Despre Banat]
Din stinca sau muntele care se inalta deasupra tirgului
Caransebeb izvoraste riul Timis care, dupa ce se scaldi ceta-
tuia* si tirgul Lugoj, ai carui locuitori sint aproape toti
calareti, ostasi de meserie si Possa, curge spre miazazi si
atinge cetatea foarte intarita Timisoara, care isi trage numele
de la aceasta apa. Cetatea aceasta este ca o stavila impotriva
turcilor, pentru ca acestia sa nu poata trece peste Timi, dui:a'
ce vor fi trecut Dunarea, i s navaleasca din Samandria in
hotarele Ungariei. Locul acesta e foarte populat i bogat in
tot felul de bucate, mai ales in peste. Riul Timi, dupa ce
curge mai intii prin cimpii foarte intinse, isi varsa o parte din
ape in Dunare, la mijloc intre Samandria i Taurun sau Belograd,
pe malul de miazanoapte al riului, iar putin mai spre
apus, dupa ce face citeva insule (dintre care unele, din cauza
stufului si a multimii arborilor, cind bate vintul tare, se pare
ca. se mic i c plutesc), i varsa cealalt a. parte din ape
in Tisa, pe malul dinspre rasarit, aproape de Tituliu; astfel,
o parte din acest riu se varsa si n Dunare. Regiunea dintre
Aurae Timis si Mures se numeste Themesköz [Timisana]**.
§ II. Pe malul apusean al Timisului sint: Sarad (iar pe
malul opus, Ictar i Rekas), Tzona, Bcregza, Czokoan,
Aracha; cetatile Beche i Bechkerek, i multe alte tirguri.
Pe malul rasaritean al Muresului,
,
incepind de la miazanoapte
spre miazazi, slut insirate: Bizere, Zeiidy, Zevoldin,
Egres, Sinmihai, Cenad episcopie cu o biserica veche si
remarcabil prin buna lui asezare Zonbir Deesk, Zeiiulek,
iar in mijlocul reginnii Zetzen, Zakan, Kenetz, Horogsezek,
Zenthel, Drozlan, Ga/ad, Monostor, Czoka. In acest tinut
e un mare belsug de peste, datorita apropierii celor trei
riuri bogate in peste. Cornelius Duplicius Scepperus ca-
* Castellum.
** Ungurii denumesc regiunile dupI riurile intre care se cuprind,
fie a sint insule sau peninsule. [...] Astfel. de nume au fost: Samos-
Köz [Intre Samos, in roma.neste Tara Somesului], Körös-Köz [Intre
Crisuri, in romaneste Tara Crisului sau Crisana] [...]. (K).

valer aurae', unul din secretarii si consilierii imparatului
Carol, si cu care, datorita calitatilor sale, sint in foarte
strinsa prietenie , intorcindu-se anul trecut dintr-o solie
la imparatul turcilor st calatorind spre Belgia pe acest drum,
intrebat de mine, printre altele, in convorbirea noastra prieteneasca,ce
parere are despre Ungaria, mi-a raspuns ca s-a
intors prin acest tinut timisan care, cu toate ca e pustiit st
pradat de turci, e totusi bogat in peste. Mi-a spus ca a vazut
riul Timis batind oarecum in negru si tulbure din pricina
multimii pestilor; a vazut chiar un morar care si-a aruncat
mreaja in riu si a scos, ca dintr-un elesteu, ath de mult
peste**, inch abia incapea in mreaja. Morarul si-a ales din
atitia pesti doar unul singur,pe cel mai mare, iar pe ceilalti
1-a aruncat pe pamint. Lui i-a
fost foarte necaz pe morar
pentru ca a omorit atitia pesti, din cei mai buni.
§ III. Intre riul Timis si Dunare se afla o cimpie care se
numeste Maxons; in mijlocul acestui tinut se afla o cetate de
padure Ersomlyo si o alta de cimpie, Somlyo, de asemenea
spre Timisoara. In aceasta cimpie nemarginita, ce se intinde
de la cetatea Timisoarei pina la malul Dunarii, unde este ayezata
Samandria, cetatea turcilor, la nuazazi avind o latime
de douasprezece mile unguresti si mat bine, se zice .ca s-a
vazut de mai muhe ori o turrna de cerbi, caprioare st ciute,
tret-patru mii si mai mult. Vinarea bor este insa primejdioasa
pentru ai nostri din pricina turcilor, dar si pentru
turci, din pricina alor nostrt, mai ales de cind au plecat
acolo peste trei sure de calareti. De la Samandria se insira
pe malul de miazanoapte al Duna.rii: Kewy, Dombó, Haram,
Buthotzin Sin Ladislau, Peth de mai multi ani ocupate
de turci.
§ IV. Mai jos de poclul lui Traian se afla cetatea Severinului,
impreuna cu alte trei care depind de el: Orsova,
Peth, Mihald. Cirmuitorul lor se numea Ban [Banus], demnitate
de mare nume la noi. Acum vreo saisprezece ani, din
pricina nepasarii alor nostri, am pierdut acest Banat [Banaturn].
Nu departe de Severin, se spune ca tisneste un izvor
pe care localnicii 11 numesc izvorul Sfintei Cruci. Am auzit
* Auratus, irnpodobit cu aur; cavaler care avea dreptul de a purta
plete impodobite cu aur.
** Probabil aceastä multime de pesti a fost intimplatoare si se
datora migratiunii pestilor (cf. K.).

!.-
.
'-
.
NICOLA! OLAHI,
Compendiarium fux Actatis
C.HR.ONICON,
Ex Vanufcripto, nunc primum editurn.
(Forte noua redit Hunnorum clarigima quondam ,
Tempore quo fiat Aram vigoria Regis.
Lii clarillimo Regum lideri , MArratuf de Hunyad , JOANNIS
quondam , inclyti regni Htmgarix Gubernatons filio , per
Dion:ilium Cardinalem , Archi Epileopum Strigonientem , re.
galls corona imponitut , Anno CHRIST! MCCCCI,XIV. Die 29.
menfis Martii.
. ANN() CHRISTI MCCCCLXV. Die a. Februarii , DIONYS/VS de
Zeecb , Archi-Epifcopus alms EccIefix Strigonienfis , obiir.
Anno Domini MCCCCLXVII. die I. Julii ,V enerabilis Magifter
D. D. Cantor & Vicarius Strigonienfis obiit : qui alias fuit auditot
cauirarum Socii Concilii Bafilienfis.
Anno Domini MCCCCLXXII, IX. die menfis Augup , JOAN..
NES Archi-Epifeopus Strigonienfis, obiit.
Anna Domini MCCCCLXXIII. die XVIII. julii , Martinus de
Perth , Canonicus Qpinque Eccletiarum , Ipiritum eIhatauit.
MATTHIAS Rex, mortuus Vie»na , Anno MCCCCXC. & fepultus
in Alba Repli.
NICOLAS'S OLAHSIS Archi.Bpifcopus Strigonienfis , natus efl D.
binii , ciuirate principali Saxonum Trantyluanite , in manic Januario,
Anna Domini MCCCCXCIII.
LVD0y1Cys, Vladislai Regis filius , natus Buda , ex ANNA Regina,
Anno MDVI.
MARIA Regina fponfa eius, nata fuit Anno MDV.
Dials Xmas.. OLAILVS, Anna MDX, in menfe Maio, venit
ad aulam Vladirlai Regis.
Anno MDXIV, Bellum cruciatum, flue rufticum ortum fuit.
VIA.
r) Creciercs , imitationr Hannorson , id tern., (inc. Sed contra fe res habet.
faditaffe SimOnthe. es r de yarn Nam, fiNuol quidem , lacerabant in-
AMMIAN v1 MA RCELL !NYS Lib. XXXI. fantum genus ,st cruel client adlpe-
Cap. II. p. 473. edit. tar. Grossaii, an : Smandienfis , corrumpebant
Lugduni Batas. An. 1693. fol. tic funs , deturpabantque , re cuendi.
fcribit ; QesNiami , ad spfis nalcondi c3bula fac!rent.
In-noisier , infer. ant all ins falcons. s ) ATTIL414 intcHigit ; qui , quod ia
Irma , ul pilaus.n vigor irmpfinsas omnium eft mambos , editione nomerlon
, Corragotir ricatricrinsi Wt. , lam quidem non eget.
Prima mini a lucrarii Chronicon.

I .
z
=
Nicolai 01,1hi
CAPVT XV.
Continuatio Defiriptionis Tranfyl.
aniee.
septem ci- inc funt feptem Ciuitates,quas Seder
watt's, fue I vocant Sa:micas.- Cibinium, Sazie-
S`de3 ' Sa- bes, flue Millernback, olim Sabefis, Segesulir,
xonicx.
Sasiuiros, fiue Brofz, Vyntz, Bertalm, & Hol.
tzonia. Harum quaruml i bet prxfeeturam,
.
gum ludicatus Regius vulgo vocatur, Rex
confert Subfunt his lingulis, multa op.
pida & vici.
Cibinium g. a CII3INIUM, (q) caput feptem
eittitas. Sedium Saxonicalium, qua orientem (St
meridiem refpicit, in colle; qua vero
alias plagas, in iplius collis lateribus ex
ftrueta eft. Fons eft in loco vrbis editiore,ex
quo aqua, per canales eo-duela,
in labrum decidit: hoc magna incolarum
pars vtitur. Qua ab occidente intratur,
in loco vrbis humiliore, admiffum
eft brachium Mini amnis,qui pleno alueo
extra mcenia delabens, n fluuium Altum,
complures riuulos, ex Septentrionalibus
Sicultx plagis ortos, prius admittentem,
non procul a turri rubra , exoneratur.
Hoc
(q) Pfl 8 in Ilungaria, CIBINIUM, feu Sibinium
Comitalus , .,1,era Rcgiaque Caws
cum hac Saxonum Trary-yluanix Maropoli, kid
confurrImda: de qua fupra, P. p.

Saxonurn
TrafEWluanorurn
.ortgo.
Gens adhac, membris bene Gentis
c,,pmpaaa , bellicofa, armata, & equis robulbs
bonisque prouifa. Regro tota, Recionis
nunc planitiem , nunc fyluas, alternatinr ingenium.
habet :
aquarum diuortiis, flexionibusque,
vt paullo poft dicemus , interfeeta,
agri fertilis : vini ferax, auri, argenti,
ferri, aliorurnque metallorum, praterea
falis plena; bourn, ferarum, vrforurn,
pifcium abundantiffima; vt naturam accufare
non poffis, quin omnia vita commoda,
in eam contulerit regionem. In Quatuor
hac funt , quatuor diuerfo genere natio- Tranrvlnes:
HudgaYi , Siculi, Saxones, (k) Valachi; uania nainter
quos, ineptiores bello putantur (1) tiones.
Saxones. HUNGARI, & SICULI, eadem
lingua vtuntur; nifi quod Siculi quadam
peculiaria gentis fum habeant vocabula:
de quibus, in fine operis latius
dicemus. SAXONES, (m) dicuntur Saxonum
Germania effe colonia , per Caroturn
Magnum eo traduda: quod vernal
effe arguit, linguz vtriusque populi con.
fonantia. Val4zLhi, Romanorum colonia
effe traduntur. Eiusrei argumenturn eft,
quod multa habeant communia cum idiomate
Romano, cuius populi , pleraque
numismata, eo loci reperiuntur ; haud
dubie, magna, vetuftatis imperiique ifthic
Romani , indicia.
(c) Non funt inter nationes tranfiluanite cenfendi
Valachi, ex hodierno 12rouinciis habitu: quod norunt
kris Publici perm.
(1) Aliter legas, apud BONFINIUM, Decad. IV.
. Lib. VI. p. s,t. 29. vbi, Saxones, loco difficillimo,prsmac,
in pugna panes, Jibi viriliter depa-. ;
fcunt.
,
Fragment din Capitolul XIV al luctirii Ungaria in care sint descri§i
locuitorii i bog4iile Transilvaniei.
ha-
.
I

.;
),
1.'
,
.
CAP V T XIII.
De Moldauia.
. .
Moldauia regio , ab oriente coniUngi- Molbuin
tar Tranialpinx; ad Soptentrio- regn.u7..
nem, occidentem verfus Polonis ; ad
Boream, interpofita Podolia, non longe
abfunt a Tartaris, qui vicini funt Ponu
( h) Mieotidos. Eius etiam regionis
Princeps vocatur Vaiuoda, non tantis mu-
tationibus periculofis, quam Tranfalpini,
obnoxius. Haud aliter tamen hic quoque,
quam ille, iuramentum pra.ftat Regi
Hungarke, fidelitatis exhibendm. Qui,
vt in fide permaneant, liberalitate Re-
gum Hungarim, in Tranfyluania aliquot
arces poliident. Noitra hac tempeftate
huic prouincix prxeft Petrus Vatuoda.
Lingua, ritu, religione, eadem Moldaui
vtuntur, qua Tranfalpini; veftitu, aliqua
faltern ex parte differunt. ludicant fe,
Tranfalpinis effe, & generofiores, & ma-
gis ftrenuos; equis prmftant. Smpius a
Rege Hungarim defecerunt; fwpius cum
'Rege Po1oni helium geffere. Ad quadraginta,
& vltra, millia hominum arma,
torum dicunturcogere poffe. Sermo eorum,
& aliorum (i) ValaChorum, fuit
olim Romanus , vt-qui lint colonim Romanorum:
noftra tempeftate, maxime ab
eu differt ; prterquam quod multa eorum
vocabula, lattnis fist intelligibilia.
_
Capitolul despre Moldova din lucrarea Ungaria.
.
.
.
.
.
- 8 1
,

ca' apa acestui izvor tama'duieste multe boli: nu contine
ruci o necudterne; se spune c s-au aruncat in ea, spre incercare,
cadavrele unor animale moarte, si nu mult dupa'
aceea au fost aruncate afara; se ziceca acolo se vad noap-
tea izvoare care ard. Din aceste pricmi, si turcii au o mare
veneratie pentru izvor. Am auzit aceste lucruri mai de mult,
de la niste slujitori ai lui Barnaba Belay, banul acestui loc,
oameni in care se poate avea incredere.
§ V. Podul lui Traian, despre care am amintit, a fost
zidit cu mare arta'. Aceasta se poate vedea din cuvintele lui
Dion Cass iu s, pe care imi iau inga'duinta de a le
j os:
reproduce mai Pe timpul acela, spune el, Traian a
facut un pod de piatd peste Duna're, lucrare cu adevarat
uimitoare si cu totul remarcabilg, pe care abia o pot egala
celelalte lucdri ale lui. Doukeci de stilpi de piatd pa'trad
se mild la o inaltime de.o sud cincizeci de picioare, gra'
sa' tmem seama de temeln; lAimea are saizeci de picioare,
iar departarea de la.un stilp la altul e de o suta saptezeci
de picioare, stilpii fiind.legati Imre ei cu arcun. 0 muncI
cu adeva'rat unasa.' si alma de crezut! Dar ceea ce trebuie sI
ne mire este ct g. pricepere, cid fort i cit mestesug se
cereau pentru ca sa se poata: clgdi coloara' dupl coloanI si
sa' se poata aseza temelii pentru atirea ziduri in mijlocul
unui fluviu atit de repede, la acea inalitme deasupra genu:
rulor de apa. Afad de aceea, vadurile sint mlastinoase si
nu se putea trece prin ald parte. N-as putea sa' spun cit este
de adinca apa, nici dt e de lat acest fluviu, ca'ci aci se
revars lat, aci se pdvaleste cu mare putere, 15rgindu-si
malunle. In unele locuri se revars1 peste malun, de doua'
sau trei oH mai mare dech pn aci, sau se trage iadsi
inapoi. Iar pe unde se strimteaz1 e involburat s i funos, inch
nu sufed zidiri sau podun; iar dupI ce scapg din strimtoare
se impdstie in toate pgrtile ca o mareca apoi iadsi sa' se
adune, para.' fermecat, .si mai adinc, s i
curge mai departe
cu repeziciune. Era deo un lucru greu si cum nu se poate
mai anevoios s zidesti un pod in acea parte a fluviului."
Podul acesta a fost darimat de Adrian din cu totul alte
motive decit acela pentru care 1-a facut Traian. El 1-a cladit
ca s asigure trecerea armatelor romane peste Dunareimpotriva
barbarilor pe orice vreme a anului, e cind Adrian 1-a
darimat ca sa-i impiedice pe barbari sa se foloseasca' de

Dunarea i a ataca stgpinirea romang. Se mai vgd i acum
citeva urme ale stilpilor acestui pod, pe care erau urmgtoarele
inscripoi:
P R O VIDENTIA
A U G.
VERE. PONTIFICIS
V I R.
VIR TUS. ROMANA
QUID. NON. DOMET
SUB. IUGUM. ECCE
R APITUR. ET
D ANUVIUS*
CAP. XVIII
Despre diferitele bogeitii ale Ungariei
Acum mg indeamng timpul s argt, in rezumat, ca intr-o
incheiere, tot ce am lasat la o parte mai sus, in aceastg
descriere. Este a§adar destul de evident cg Ungaria are din
be4ug tot .felul de lucrun pe care le socotim necesare atit
pentru trawl oamenilor, ch §i pentru stringerea de bogatii.
Are un pamint negru, gras, reavan, .adica un pamint care
nu cere o munca mare din partea celm care 11 cultiva, pentru
a produce roade imbe4ugate, §i nu e de loc obiceiul s se
adauge ingraAminte mci pe ogoare, nici pe dealurile sgchte
cu vii afarg de citeva locuri mai deluroase. Ogoarele
arate uwr o data sau de doug ori §i semanate dau roade
bogate de griu, cereale i alte legume. Am auzit ca. in unele
locuri, daca se seamana griu inferior, dupg trei ani, din
cauza pgmintului plin de sevg, se schimba in griu care da
faina foarte aleasa.
§ II. Be4ugu1 de yin este atit de mare, incit aproape in
toate regiunile Ungariei afara de cimpiile de dincoace si
de dincolo de Tisa, spre Oradea, tinutul Bacs i alte citeva
locuri se ggsesc vmuri de soi bun, dulci, seci, mijlocii,
* Din prevederea augustului i adevaratului pontif i razboinic.
Dunärea. Puterea
romana pe cine nu se supune? Iatt a a biruit i

taxi, usoare, potrivite, dar mai mult vin alb decit ro§u. Din
cauza abundentei .de yin, in putine locuri din targ se bea
cervisie*. In cimpnle cumanice, in afarg de vinul adus din
altg parte, cumanii folosesc un fel de bguturg preggtitg in
felul lor din mei si ap5, i pe care o numesc boza. In anii
cu o climg potrivitg §i o vreme bung se intimplg de multe
ori cg se face atit de mult vin, incit abia se ggsesc atitea
butoaie cite ar trebui pentru a pune vinul, asa cum am vgzut
cu ochn mei in comitatul Baranya, pe cind mg aflam la
Pecs, incit se string vasele care au alt rost in gospodgrie
si se pune in ele yin, iar pentru un vasgol imprumutat se dg
inapoi unul plin cu yin. Dintre vinuri, mai bun si mai ales
este mai intii acela care se face la Sirmiu, precum i in
comitatele Simigiu, Baranya, Pojon, Sopron, Agra, Borsod,
Ujvár, Vesprem, Salad, apoi in Transilvania si in Sclavonia.
Vitele salbatice cresc in mai multe locuri, mai ales la Sirmiu,
si fac ciorchini i boabe mai mari decit cele cultivate in
multe locuri, lar vinul stors din acesti struguri nu e mai
putin gustos decit acela pe care il fac in Tara lor belgienii
si pe care il vind scump, cum am vgzut si am constatat.
§ III. Belsugul de fructe de toate felurile e nemgsurat.
Diferitele soiuri de pepeni i lubenite sint semanate pe cimp
ca cerealele i, dacg ai in vedere fie mgrimea, fie gustul lor
dulce, nu sint mai prejos decit cele italiene. Pentru a tine
la rece vinurile, apa si fructele pe vreme de arsitg, acolo
unde nu sint pivnite rIcoroase, ai nostri folosesc gheata pe
care o string in timpul iernii si o pgstreazg in grope*.
Fazani, potirnichi, i cele de pgdure si cele de cimp, ggini
salbatice, sturzi i alte pgsgri alese se ggsesc in asa de mare
numgr, incit se pare ca Ungaria nu duce lipsg de nimic.
Unele pgsgri care in Belgia, in Franta si in alte tri sint
considerate delicatese si sevind scump, cum sint bitlanii si
rostratele, pe care francezii le numesc becasses, iar germann
Schneppe, i altele n-au nici un pret in Ungaria i ruci nu se
mgnincg, atit este de mare belsugul altor mincgri mai alese.
§ IV. Fasunile sint atit de intinse si de indestulgtoare,
incit hrgnesc multe mii de cai, boi, oi, capre si alte animale
de felul .acesta. E atita putere de fin, incit la inceputul
primgvern se obisnuieste sg se dea foc finului necosit si
* Un fel de bere.
** Gheçarii.

pgrgsit pe cimp, pentru ca sg poatg iarba noug. S-a
vgzut a.deseori cum, din nesocotinta sau lipsa de grijg a
vgcarilor si a ciobanilor, focul puternic aprins pe cimpie a
distrus uneori o mare parte din pgduri. Pgdurile sint atit
de multe si de mari, incit tgranii au lemne din belsug pentru
nevoile br zilnice, larg nici o platg, ba incg, pentru a
cistiga bani, ei le carg cind vor in orasele invecinate si le
vind pe un pre; de nimica. E mare belsug de albine i miere.
Caii suit dintre cei mai buni, iuti, falnici, vestiti prin fru-.
musetea lor: mai buni sint socotiti cei crescuti in Transilvania,
in Siculia si in Tara Romaneaseg. Multi dintre acestia
ii intrec i pe cei ai turcilor, care sint foarte iuti i frumosi.
§ V. Sint atit de multe turme de boi, de capre, de oi si
atita multime de animale sglbatice de toate felurile, incit nu
numai c ungurii nu le duc lipsa, dar i provinciile vecine
au parte de ele. Boii hrgnesc, pe de o parte, toatg [partea]
Italiei din jurul Venetiei, pe de aka' parte Austria, Moravia,
Bavaria, Suevia si popoarele Gerrnaniei, ping la Rin. Am
auzit de la mai multi vamesi, care in popor se numesc tricesimatori,
cg la fiecare tirg de boi ce se tine de obicei in
apropierea Vienei, oras al Austriei, de doug sau mai multe
ori pe an, au scos pentru rege treizeci de mii si mai mult
din taxele, adicg din tricesimele pe care le incasau pentru
boi. Nu mai vorbesc de numgrul boilor care sint dusi in
Italia, in fiecare an, pe drumul ce trece prin Stiria si Carintia
si care de bung seamg nu este mai mic, dat fiMd, cg
asa cum am argtat, o mare parte a Italiei se hrgneste cu
acesti boi. De asemenea, nu mai vorbesc de numgrul boilor
care sint dusi in Moravia in fiecare an. Aproape peste tot
in Ungaria sint atitea salbaticiuni, de toate felurile, si mai
mad, si mai mici, incit pretutindeni, atit nobilimea cit si
poporul de jos, deopotrivg, vineazg atit sglbgticiuni, cit si
pgsgri, fiecare,,pentru trebuinta is
plgcerea sa*.
§ VI. Afara de aceea, popoarele vecine stiu foarte bine
cit de multi pesti se ggsesc aci: antacei, care nu au oase
cartilaje, i pe care ungurii ii numesc in limba tgrii lor
Vyza, germann Huzoni (Hausen), sturioni, tok, kerzege,
poate din aceia pe care Pliniu** ii numeste pelamides, apoi
* Permisiunea de a Ana sa1bIticiuni si pa'sari este acum restrinsI
prin legile statului. Vezi art. 22, legea din 1729 (K).
*" tn cartea 9, cap. 15 (K.).

siluri, pe care noi ii numim harcsam, silen, pastravi si tot
felul de alte vietati de apa pe care le au si alte tm a S-a
v azut de mai multe ori si se poate vedea si
acum c atunci
cind se revarsa Dunarea, Tisa, Timisul, Drava si alte riuri
ramine atita multime de pesti in gropile de pe maluri dupa
retragerea apelor, incit din neglijenta taranilor o parte din
pesti morti sint mincati.de porci, lar cei care ramin provoaca.
uneori molime prmtre locuitori, din cauza caldurii
care infecteaza aerul. Numai mreje s alba cineva, si nu
duce lipsa de peste, fara cheltuiala, doar sa se pazeasca de
anumite locuri oprite. [...] Mai ales in satele care Tin de
cetatea Altenburg* si care sint ale reginei Maria, stapina
mea, se prind atit de multi pesti, incit taranii obisnuiesc
duca in multe carute la Viena, orasul din apropiere, si sa-i
vinda.
§ VII.. Pescuirea pestilor antacei, despre care am amintit
mai sus, se face de obiceu in felul urmator: intre Taurunus
si orasul Pojon** sint mai multe locuri in albia Dunarii unde
apa e mai adinca si mai invirtejita.Acolo antaceii au un
fel de vizuina a lor. In luna noiembrie, inainte de a aparea
inghetul, se inteasa Dunarea pe toata latimea cu birne, la
intervale egale, lasind un loc gol la mijlocul albiei, care se
intareste cu impletituri de nuiele sau cu mreje anume pregatite
in acest scop. Pescarii intind mrejele din corabioare
sub birne. In timpul acesta, de pe malurile Dunarii se slobod
impuscaturi al caror zgomot ca un tunet alunga antaceii
din ascunzisurile lor si pescarii ii prind in mreje i ii trag
la mal ca i cind n-ar fi in ele nici o greutate. Uneori,
dintr-un singur loc i dintr-o singura data antaceii, amagiti
cu pesti mai mici, se prind cite o mie si mai mult, unii lungi
de peste douasprezece picioare.
§ VIII. Se gasesc si numeroase izvoare calde, in diferite
locuri, dintre care unele tIsnesc cu atita putere, incit pun in
miscare morile de macinat griu. Experienta a dovedit ca ele
sint foarte recomandabile pentru ingrijirea diferitelor boli,
mai ales cele de la Buda, Oradea, Trencin i cele din Sclavonia.
* Ovár (K.).
** Bratislava.

CAP. XIX
Despre celelalte bogtitii ale Ungariei
Se gaseste aici o mare cantitate de aur, argint, fier, cupru,
staniu, vitriol* marmura si rosie si alba. Nu le lipseste
ungurilor nici alabastrul. Ei au si o cantitate oarecare
de plumb, dar acesta nu ajunge pentru nevoile intregii tad,
de aceea se aduce din Po Ionia. In Ungaria sint foarte multi
munti cu minereuri, metale si fier, care nu sint exploatati.
Mine le de aur si de argint care functioneaza acum sint, dupa
cum am amintit, cele din apropierea oraselor numite montane,
cum sint: Cremnicia, Schemnicia, Bistrita si locurile
invecinate, cit si la Ryhnou, Rosnavia si Smelnitia, apoi
la Piriul Doamnelor, in sfirsit in Transilvania. La Sibiu,
Cremnicia si Casovia, orase ale Ungariei, se bat galbeni de
aur ce se numesc ducati iar monedele de argmt curat se bat
atit in aceste localitati, totdeauna, cit si in alte locuri, oriunde
in tara, dupa imprejurari si nevoi. Aurul e de trei
feluri: aurul ce se gaseste compact in stinci, in forma de
masa, destul de spalat de natura si curat,de diferite marimi:
eu am avut o bucata cit un ou de giana, in greutate de
peste o sued' de ducati: De curind, mi-a scris Nicolae Gerendy,
episcopul Transilvaniei, ca a avut o bucata, de acest
fel de aur, in greutate de trei sute cincizeci de ducati;
mi-a scris, de asemenea, ca un Oran din jurul Abrudului,
oras in Transilvania, a gasit de curind in regiunea uncle
curge Crisul Alb, printre munti, spre Ungaria, o bucata de
aur de acest fel, de marimea unei piinide la tara, in greutate
de peste o mie sase sute de ducati. Se gasesc, de asemenea,
si bucati de marimea unei nuci sau a unei pietricele.
Al doilea fel este aurul care se scoate artificial din minerale
ce contin in acelasi timp aur, argmt si cupru. Al treilea fel
este acela care se scoate si se curata din nisipul riurilor (care,
in afara. de Aries, despre care am vorbit mai sus, sint mai
multe) si care, de aceea, se numeste msipos sau lavabil. Primul
si ultimul fel de aur se gaseste in Transilvania, iar cel
scos din minerale se gaseste in alte parti ale Ungariei, cum
am aratat mai sus. Unii din cei care au vazut afirma cu
"' I n text vitriolium. Probabil pentru sulf.

siguranta ca. in Scepusiu, unde se distiIeaz i vitriolul, se
gaseste un piriu in care daca se arunca' fier, II transforma,
dindu-i forma' si continut de cupru. Trebuie sa mai spun ca.
in Ungaria se gaseste un fel de pamint viscos ca ceara, din
care se fac luminri, torte i lampi, dar care miroase nepracut.
§ II. Munti de sare sint foarte multi. Dintre cei exploatati
acum, sint cinci in Transilvania, in apropierea tirgurilor
Vizakna, Turda, Dees (Dej), Seek, Kolos (Cojocna);
iar in Maramures, doua, linga tirgul Rona. Aceste locuri
se numesc Camere, iar conducatorii lor se numesc Camerari.
Prime le, care sint in Transilvania, apartin.vistieriei regelui,
iar celelalte, din Maramures, apartin regmei Ungariei, ca
dar de nunta. Exploatarea, gra aprobarea si dispozitia regelui,
a celorlalti munti de sare, care sint foarte multi, este
oprita sub pedeapsa grava, pentru ca s creased.' mai mult
veniturile regelui si ale reginei din exploatarea muntilor
amintiti. Acelai kcru se intimpla. si cu muntii care
contin aur, argint si
alte metale, si care, afara de cei
amintiti, sint foarte multi. Sarea care se scoate din
Transilvania se transporta cu barcile pe doua riuri, pe Mures
si pe Somes, pina la Tisa, iar de acolo se imparte la
diferitele camere ale regelui, iar sarea din Maramures este
dusa o parte cu carele la care se injuga cite saisprezece boi
si mai multi in siruri, iar o alta parte cu corabiile in partile
de sus ale Ungariei, dincoace de Tisa de sus, la camerele
reginei, spre folosul acestora si al regiunilor invecinate. De
aceasta sare din Ungaria nu se folosesc numai ungurii, ci si
sirbii, bosniecii si turcii. In Transilvania, aproape de Kolos,
sint niste riusoare sarate, care coboara din munti, a caror
ap a. o folosesc taranii pentru a sara mincarea, dovada evidenta
ed este o sare din cele mai bune, eaci dad s-ar obosi
putin, ceea ce nici nu se gindesc s fad, ar putea s gateasca
cu alta sare ce se gaseste din belsug si de prisos.
§ HI. Toata tara Ungariei e locuita, pe vremea noastra,
de popoare diferite: unguri, germani, boemi, slavoni, croati,
sais, secui, romani, rasciani, cumani, iazigi, ruteni si, in
sfirsit, turci. Cu totii vorbesc intre ei limbi deosebite, afara
de cuvintele care, prin folosirea lor in viata de toate zilele
si in relatule reciproce, par a avea oarecare asemanare
consonanta. In valea Agriei, citeva sate sint locuite de niste

oameni care sint socotiTi colonii de eburi", numiti acum
leodieni, stilmutati mai de mult acolo. Limba acestora Oda'
in ziva de azi aduce a franceza'. Pe ce vreme au fost adusi
sau au venit de buna'voie acolo nu am putut s aflu cu
destulai sigurantl [...].
Dupa' ce am infa'Tisat cele de mai sus, mai pe scurt si mai
modest decit cum s-ar fi cuvenit avind in vedere bogloile
din Ungaria, s trecem acum la subiectul pe care ni I-am
propus**.
* Popor din Galia belgianS, intre Liege si Aix-la CIL-.pelle, nirnicivi
de Cezir in anul 53 i.e.n.
"'' Adicii la cartea sa depre Attila (K.).

ATILA
CAP. XVIII
Rämd0tele hunilor, secuii din Transilvania; moravurile
lor, legile, obiceiurile; toti vor sd fie considerati
oameni liberi; dragostea uimitoare fatei de
patrie 0 de libertate
1. Dupa lupta ce a avut loc in cimpia Siambrica, din
ostirea lui Chaba, care plecase n Grecia, trei mii de huni,
scapati de macel, s-au asezat in sesul Czegled, unde se afla
astazt orasul cu acelast nume. Acestia, temindu-se de puterea
lut Detrtcus si a celorlalti germaru, s-au indreptat cu mare
iueal catre acea parte a Daciei care acum, in vremea noastra
se numeste Transilvania sau Cele Sapte Tabere (de la
cele sapte capetenii ale hunilor care si-au asezat taberele in
acel loc, n tnnpul celei de-a doua mvazii a hunilor in
Panoma).
Pentru a dovedi mai apoi ca ei nu sint ramasite ale
hunilor, si-au spus secui, schimbindu-si porecla de huni.
Aceasta populatie este socotita, chiar i astazi, de catre
ai nostri (de catre unguri) ca cea mai veche dintre hunii
care au ramas in Ungaria. Au ajuns la un numar asa de
mare, incit atunci cind izbucneste vreun razboi impotriva
lor, pot s strng i s scoata pe dmpul de bataie, cu
usurinta, aproape 50 000 de oameni inarmati i chiar mai
mult.
Secuii admit cu greu ca familia si casa lor sa se amestece,
prm casatorie, cu neamunle dinafara. Se deosebesc foarte
mult de ceilalti unguriprm.obiceiuri, dattni si legi. Pentru
all i
comunica g indul s
dormta, nu recurg numai la Mrtie
si la cerneala sau la literele din alte limbi, ci sapa pe niste
bete de lemn anumite semne pe care le inteleg numai ei. Se
folosesc de semnele astfel gravate ca muloc de comunicare
catre prieteni i vecini sau ca scrisori.
2. Acesti secui cred pina in ziva de azi c Chaba nu s-a
mai intors in Scitia, ci a pierit n Grecia; de aceea, despre
un om care nu se va mat intoarce niciodata dmtr-un loc

indep5rtat spun o zical5.: Se va intoarce atunci cind va
veni in Ungaria Chaba din Grecia".
Toti secuii vor s5 fie considerati liberi, ca unii care sint
r5.'m5site ale vechilor huni.De aceea, ruci nu vor s respecte
vreo prerogativ5 in ce priveste libertatea, c5ci nu lasa pe
niciunul dintre ei s5 fie mai presus de altii cind e vorba de
libertate. Cel mai de rind dintre ei are aceeasi imunitate
ca si cel mai de frunte.
Ei sint imp5rtiti in comitatele Czik, Gyrgyo, Kysdy,
Orbay si alte citeva. Pe acestea le numesc regiuni sau mai
degrab5 asez5ri. Aici, pe cei mai bogati si mai puternici
dmtre cei care sint de fannhe mai veche si-i aleg c5petenii
sau indrumatori, ceea ce pe limba lor se numeste FaOszekel.
Pe acestia ii asculta, ii respect i ii cinstesc.
Dac5 se pune 1a cale ceva dusm5nos .impotriva lor, secuii
urmeaz5 steagurile acestora. Ei sint aceta care detin puterea
suprem5 de a-i pdeca, de a-i chema la adunare st de a
hot5ri, impreun5 cu ei, cele mai insemnate lucruri.
eh
3. Nup15tesc bir nimnui, nici regelui, nici altora, numai
atunci cind regele Ungariet se incoroneaz5 sau cind ist
ia sotie sau cind i se naste vreun fiu, dau regelui fiecare cite
un bou. Adeseori, nici chiar aceasta n-o fac f5r 5. mari
greut5ti, ceea ce s-a intimplat i pe vremea mea, cu mult
necaz pentru tat51 meu. C5ci atunci cind Paulus Tomoraeus
a fost trimis cu un num5r de soldati, din porunca regelui
Vladislav, la nasterea fiului s5u Ludovic, pentru a insemna
boii aceta ai secuilor cu un anume semn (boii dati regelui
sint arsi cu fierul), tar tat51 meu, $tefan Olahus, trimisese
in ajutorul lui 16 c515.'reti, Paulus insusi, cerind boii dato-
rati regelui dup5 obiceiul acestor vremuri, fiindea ei s-au
15sat greu si au pornit chiar impotriva lui, a fost silit sh
se lupte cu ei. Secuii, fiind mai puternici, datorit5 num5rulut
lor, Paulus a fost invms si nimicit impreunl cu ostile sale
care nurn5rau cinci sute si mai bine de c515reti, fiind el insusi
lovit de dou5zeci de r5ni, dacl mi-aduc bine aminte. La
aceast5 ciocnire au fost ucisi multi dintre soldatii si. Cea
mai mare parte, jeftuti de avere, s-au intors cu greu acas5.
Printre ei au c5zut si trei cal5reti ai tatalui meu, ceilalti intorcindu-se
pe jum5tate c5s5piti.
4. Iata acum pedeapsa de care se folosesc secuii impotriva
vinovatilor: cind afl c vreunul dmtre ei a s5virsit ceva

impotriva statului si al binelui public sau ca. urzeste pe
ascuns impotriva libertatii, pe care cu drept cuvInt o asaza
mai presus de toate bunurile omenesti, sau dnd vad ca nu
se ridic a. si nu se supune chemarii publice impotriva dusinanului,
ii distrug averea si bunurile, li darima casa din
temelie [ ... ].
In afara de rege nu se supun nimanui decit voievodului
Transilvaniei. Pe acesta regele il face intotdeauna conte al
lor, cind i se confera sau i se retrage titlul voievodal.
Dar adeseori nici fata de voievod nu sint ascultatori. In
anii din urma, fiindca nu s-au supus poruncii lui Ioan de
Zipolya (pe atunci comite de Scepusium, 6 voievod al
Transilvaniei, si conte al secuilor, acum conte al regelui),
el a fost silit sa stringa ostire impotriva lor, sa la armele
si sa-i urmareasca cu foga. Zapolya s-a luptat cu secuii
vitejeste, in fata linnlor armatei sale, inconjuratnumai de
citiva din ai s ai, mergind chiar inaintea tuturor i scoadelor.
Si, birumdu-i, i-a silit sa-i asculte porunca.
Astfel nici chiar in vremea noastra secuii n-au uitat de
vechile obiceiuri si nici de libertatea scitilor [ ... 1.

CARMINA*
ELEGIA LA MORMINTUL LUI ERASMUS DIN ROTTERDAM
Ingrijorat calator, daca vrei ca s tii a cui oase
Lespedea rece de-aici le-adaposteste, te rog:
Mersul grabit iti opreste si-asculta a mea tinguire.
Daca opresti al tau pas, tu vei afla ce doresti.
Cum socotesc, auzit-ai de dumnezeescul Erasmus,
Caci n acest univers nimeni nu fu mai vestit.
Darapanatul sau trup odihneste-n mormintul acesta
Trist, insa spiritul sau cu ambrozie-i hranit.
Inca din fragezii ani el daduse dovada de mintea
Sa minunata la toti oamenii cei renumiti.
and inflorita etate tinara trupu-i ajunse,
S-a aratat pe deplin geniul duhului sau.
Harnica lui tinerete neincetatului studiu
Fu inchinata, cind el Biblia tot cerceta.
Cind a crescut inteleptul lui cuget si-ajunse om matur,
In univers ca o stea fara pereche
luci.
Iar cind cu pas tremurind i sosi batrinetea, in lume
N-a mai putut incapea geniul sau stralucit.
Anii tirzii, ce-ndeobste slabesc ale mintii pocloabe,
Lui i-au sporit si mai mult rodnicul mintii belsug.
Sa mai insirui pe rind insusirile sale alese?
Nimeni in stare nu e s le innumere, cred.
Caci dupa cum biruieste soarele stelele toate,
Astfel si el pe cealalti toti inva'tati i-a-ntrecut.
Viata intreaga ii fuse atita de neprihanita,
Ca il poti lua insusi tu ca fericit indreptar
Despre aceasta ne dau marturii credincioase ale sale
Opere ce-au izvorit dintr-un cucernic talent.
* Texte reproduse din lucrarea lui St. Bezdech i:
Nicolaus
Olahus, primu/ umanist de origine romba, Editura RAM, Aninoasa-Gorj,
1939.

Ele redau neclintita-i credintl si firea-i curati.
Chipu-i, ce pared' e viu, si traskurile lui:
Ele ne-arata si drumul cel drept inspre culmile-nalte
Ale-nstelatului cer ce-i pregkit celor bum.
Iar dad vrei a afla de n mi-s obraM
Inrourati, sa' m-asculti rogu-te ina pupa)
and impkatu-nvingea pe iberi inspre soare-apune
Carol, ce este stapin pe universul intreg,
Iar generoasa lui sorsa domnea in Brabant si in Flandra,
Ockmuind in chip drept prin inteleptul ei sfat;
Sta credinciosul Erasmus in orasul ce-i zic Basilea,
Care un nume-si lua' dupa' al ski impkat.
Sufletul nostru era infrkit prm virtuti si credinta
Ce ne-ndemnau a trai si a muri la un loc.
Des de-acolo despre multe lucruri primit-am aicea
Mu lte sensor' despre caH nu pot acum vorbi.
Inssi regma a fost cuprinsa' de-o vie-nclinare
Du0 acest invkat insusi de cer inzestrat.
Ea de dorinta' ardea sa.'-1 vadg pe Erasmus
$i sa' discute cu el, sacre cuvinte schimbind,
Deci fu pla'cutl la toti, scrisoarea prin care pe dinsul
Il indemna a vem, tot stkuind ne-ncetat.
Tocmai imi flga'duise prin multe scrisori c-o sa' via.
$i m5. vestea tot mereu el va porni in curind.
Ba-mi si scrisese cu propria-i mina' mai multe dorinte
Ale curatului sa'u suflet, in cite-un eavas.
Tocmai se pregkea sa' vie sg-si vada' iubita
Tail, prietenii scumpi si pkintescul dmin.
Tnsa pizmasa Lachesis a rupt urzita sortita,
Iar in mina-i lu'i Atropos firul faiat.
Iat 5. de ce nu putu Erasmus sa"-si plineasel dorinta:
Astfel Ursita a vrut, astfel a vrut Dumnezerj.
Iata de ce, sfisiat de chinuri cumplite, tristetii
Pracra sint azi tocmai eu, ce pe-ntristati mingiiam.
Fi-va notata c-o piani cernita' deci ziva de asta'zi,
Fiindd a lumii intregi scumpl podoaba' ra'pi.
Scrieti dar, ceatl sfintita' a barzilor, triste distihuri,
Plingeti, o Muze, iar voi, Gratii, bociti pe cel dus,
Ca'ci rIposat-a Erasmus, de-a pkintilor nostri
Gura' sla'vit, a pierit gloria lumii intregi.

Ce fericit a fi fost dad' soarta-mi da'dea-nacluinta
Inca de vie sa' va'd fata amicului scump!
Ce folos insa' sa-mi cresc durerea prin lacrimi amare,
Cu ne-nduratele-mi mini pieptul mihnit sa-mi lovesc,
Cind ursitoarele triste urzeala o tes i o taie
Deopotriva' la toti, §i renumiti, i umili?
Old neclintitele praguri a soartei nu poate sa' treaca'
Nimeni decit cind li e ceasul de sorti hota'rit.
Deci, cititor, ce te indrepti spre mormintul acesta, o vorba%
Cea de pe urma', sa-i spui astfel, cu gindul blajin:
Bunul ramas eu pe veci iti doresc, o ilustre Erasmus,
Care de-acum ai trecut printre ba'rbatii cereti.
LA MOARTEA FRATELUI MEU MATEI
Plingeti, oh, rogu-va', Muze! De-al vostru poet aveti mild
Iar voi, o, Gratii, acum ziva cea trisei aviti!
Insu-ti chiar tu, Apo lo, citarede, pe care-I ra'sfata
Veselul cintec, a mea lira de-acum s-amutqti.
Voi, zeiti, ce cindva prielnice mie imi fura'ti,
De arna'ritul vost loard va'-ndepa'rtati de acum!
Numai doar tu, Elegia, cositele triste gsfira-ti.
$i ma' sile§te sa'-ncep versul cu ritm dureros.
Cxci chinuit fa'ra' preget eu sint de-o cumplita' restr4te,
Iar al meu cuget bolnav de toropeara-i cuprins .
0 jum5tate din sufletul meu de destin fu rapita,
Cealalta', care-a limas, zace-n cumplite dureri
Spuneti de ce, Ursitoare, voi amuritorilor inimi
Tinere le sf4iati, vai! inainte de timp?
Zeii de sus pentru ce va' c15.duii atita putere,
Ca s5. puteti cu al vose brat sa' ucideti orice?
Dar cind cu mintea-mi fràmInt, lcrimnd, ntrebarea
aceasta,
In wurinta-mi pe Zei ma' miniez c-au fost duri.
Cxci deopotriva la tori muritorii s'Irmani le sta'-n cale
Moartea cumplit i tori au sorocit a kr zi.
Nici a lui Cresus comori nu pot peste dinsa s'4 treaa,
Nici ale regilor tari brate n-o pot birui.
Ea spre mormintele triste ra'pege-ale pruncilor trupuri,

De prin ai mamelor ochi lacrimi amare storcind,
Jar pe baietii care anii-si plinesc in zadar, tot ea-i fuel
Si ii sile ste-a porm cruda! spre negrul Tartar.
$i, de indata ce virsta-nflorit-a sosit, ne-ameninta
Numaidecit cu a sa spaima ori Lethe, ori Styx.
Nadajduind a teal cit Nestor, junia cea mindra
Dispretuieste-n zadar ceasul de sorti harazit.
Cind se apropie vremea ce-a noastra putere-mplineste,
Vai. Ursitoarele-0 rup grabnic al traiului fir.
Cind girbovita paseste incet batrinetea, urita
Moarte a tot ceea ce poate mai sigur a fi.
Nu e nimica statornic in virstele noastre, si trainic
N-are nimica in el traiul fragil ce ni-i dat.
Soarta haina, ce nu poti s fii niciodata.-mblinzita,
Spune: Dece-mi impletesti viata cu-atitea restristi?
Au nu si-a fost de-ajuns sa-mi ucizi parintestii tovarias,
Nenorocirea s-aduci ori in ce loc alor mei,
Sa' bintuiesti a mea tara cu atit de cumplite primejdii
Si cu dusmanul tau brat S naruiesti on i ce?
PIn i propriu-mi neam tu 1-ai intinat prin o moarte
$i dm familia mea tu rrn-al
luat ce-i mai scump.
Insa de ce de hainii zei s m rog eu zadarnic,
Daca destinul meu trist nu poate fi usurat?
Dac-ar avea o putere rugile, n-ar fi darmata
Troia, si-naltul palat al lui Priam ar fi stat;
Nu si-ar fi plins zina Thetis, alaturi de nimfele sale,
Scumpul fecior omorit de-ale lui Paris sageti.
Deci, fiindca soarta prin ruga nu poti s-o schimbi, ale jalei
Me le ramina ca semn stihurile-astea de-acum.
Plingeti-1 dara, tovarasi, si sus ridicati pe-ntristatul
Prieten, pioase varsind lacrimi pe rugu-i inalt;
Cu chiparosul cel jalnic ornati-i mormintul de frate-n
Piatra cea tare ssapind vorbele ce v dictez:
Eu, care zac in aceasta hruba, Matei, zis Valahul,
Jude pe vremuri am fost, si-n Orastie primar.
Tara de peste Carpati a strabundor, dintr-o vestita
Vita, viata-mi dadu; fost-am doar oaspe aici.
Cind asteptam cu nespusa dragoste s mi se-ntoarca
Fratele, moartea-mi curma traiul in mijlocul lui.
0, trecator, nu hi cade greu de a-mi spune: Cu bine-n
Veci sa ramii i al tau somn fie pururea lin!".

T.UI EMERICUS DE CALNA
fragment
Stam intr-o zi suspinind, asezat sub un arbor la umbra
Si, lacrimind, mi boceam fratele mort de curind.
Un riuret cristalin cu dulcele-i murmur, pe-aproape,
Sufletul mi-1 minglia cu fermecatul sau svon,
Iar intr-o tufa umbroasa o privighetoare mihnita
Tristele ei tinguiri s i le cinte-ncepu.
Mari multime atunci, cu glas cintaret, nazuira
Care de care pe ea sa o intreaca in cint,
Somnul cel drag, intre timp, imi cuprinse i trupul
Care de bocet era si de-oboseala sleit.
Riul cu .murmurul lui, ciripitul de pasari gonise
Griple si in adinc somn eu cufundat hodineam,
Cind deodata-n ureche mi-ajunse al Muzelor dulce
Cint, ce prin tonul sau blind vesele stiri povestea.
Pe neasteptate atunci, trezit de dulceata din cintec,
Trupu-mi ridic, rezemind ambele mlini in pamint,
F5r5.' sa'
§tiu ce s fac: s stau sau sa fug? Mi-era teama,
Caci se facea ca imi sta-n fata o ceata de zei.
Cum inghetat eu eram de spaima ce m patrunsese,
Fui desfatat de un svon dumnezeesc de suav.
Astfel, cum mintea-mi framint, zapacita de taina aceasta,
Iar al meu suflet de griji neasemanate-i cuprins,
In a mea groaza-mi paru ca-mi statea inainte pletosul
Febus, in dreapta tinind lira si-n stinga sageti.
El de Driade era insotit si de ceata invAat-a
Muzelor, tar imprejur Gratti in cor se stringeau.
Ce necajiti, le spusei, pe.un prieten sarman cu-ale voastre
Vesele cinturi? De-act mergett departe, v'a tog!
Nu-mi arde-acum nici de lira cu sunet suav, nici de jocuri
Desfatatoare, caci mi-e fratele mort de curind.
Cum ma plingeam eu asa, divinul Apolo-mi surise,
Plectrul* de aur cu-a sa mini incet atingind:
Ce-ti necajesti al tau suflet de gemete-mi zise,
$i iti
petrect al tau trai tot in jelanit i plins?
* (din latineste, plectrum, greceste plectron) bucati de fades, cu
ajutorul eareia se Iovesc coardele lirei. (Nota C. Albu)

CATIIOLICR,
AcChriiiiamr Rc.
PR AECIPVA QVAE-
DAM CAPITA, DE S ACR,ANIC AMENTI I..
de & operibus, dc Ecdclia , dc vtra(iiIuflificationc
, ac abjs d Rcuercnchfiimo Domino D. N 1o
LAO 01, A It 0 A rchicpi fcopo Eccicfix
Mctropobtanx Strigonicnris Primate 1 funprix
& , Legato nato. &c: c x pat Isimis (:1crx
kripturx traditionum Apollobcarum , Canonum,
ac Sanaorurn Patrum fontibus derivata &
in Synodo fua Durccfana Tirdaurx
propofita , ac brcuitcr
I
aplicata.
M. D. 1
V1ENN/E AVS1 RI/E
cuudebar Raphad I loilialtcr
ANNO
M. a LX1.
"74
Coperta uneia din lucrarile ecleziastice ale lui Nicolaus Olahus.
X.
..
:

Diploma de reinnobilare a lui Nicolaus Olahus din 1548 (primele
doui pagini).
:FERDINAND] LImp. U1 Regis
flioigaria littera, quilms Is/ ICOLAO 0 LA-
110 , ac per eum OLAFIMNIE GENTI
Innuerfit, noun nobilitatis Hungaricx iura confert;
&
anitas immunitates Ginner, nec non
gentilitia arma, quibus thin in Transalpina vte-
r" bantur, pro authoritate fua Regia
confirmat.
codexMs. NOS FERDINANDUS &c. Fideli no-
Ceareus bis fincere diledo , Reuerendiffi-
kris Cijlicmo
Nicolao .Oldho , Ecclefix Agrienfis
fol co. Epifcopo , Confiliario , & Secretario,
. Ng. Cancellario noftro , falutem , gratixque
& fauoris in te noftri Regii incrernen-.
tum. Quod maioribus noftris DiuisImperatoribus
ac Regibus; qui nos maxi-
e,
ms rebus , bello paceque prxclare ge.
ftis, prxduxerunt, fummo femper audio
4 fuit ; vt amabiles magis , quam formidabiles
haberentur; id fane nimisquam
libenter imitamur: flue , quia hic nofirx
naturm dudus eft ; fine, quia re ipfa atque
vfu compertum habemus , .eademum
plain firmillima Regni priidia, ac mununenta
are , gum in animos hominum ,
dementia & liberalitate principum, collocantur.
Etfi vtro omnibus , quoad
eius fieri weft , bene benigneque lacere
ftudeamus ; libenter vero hac volun-
tate prolixius erga cos vti:nur , qui vir-,
tute I

tute & natalibus alios affiecellunt ; quique
tales cum lint , perpetua fide. cura,
ftudio, labore, vigi lantia fefe nobis indies
magis gratos & acceptos reddere contendunt.
Quo in ardine quanto magis emines
, Nicolae, tanto fumus ipli , ad te omnibus
honoribus & beneficiis cumulandum
, propenliores. Iklarn quad ad
genus turn attinet, fic quidern, certorum
iidelium nofirorum fide digna r&atione,
edoeti furnus , te ab ipfis vetuftiftimis
gentis Valachorurn principibus originem
ducere ; patre natus Ste)hano Olaf) , viro
proeftanti , cuius etarn mtate aliqui tua
e Familia Dacix Transalpinm, qu nunc
Walachorum patria eft, principes fuerint.
Nam quo minus ipfe rerum potitus
eft, ideo euenifte, quod animus cius
ab omni ambitiofo certarnine abhorruerit,
quietisque & fecuritatis fuerit
apperentrifimus. Itaque cum Sereniflitna
M.trix Regis tempeRate Seuitia
& Tyrannide Dragulm Vayuodoi,
tunc temporis Tranfalpinm principiS ,
confanguinei fcilicet fui, patria excellilfet;
neque fuorum popularium, reditura
emus certatim effiagitantium, fauore; ne
que prxdieli Sereniiiimi quondam Mathi,c
Regis autoritate & opibus adduci
potuifiet: vt fe in auitas fedes reftitui
pateretur ; maluiftevirum, fingulari moderatione
animi & prudentia praAiturn,
apud vicinos Tranfyluanos, ad quos
tutu reedit& tantum credebatur, in 0-.
1-Y 3 do"
.
.

IP
'ND
F./
T.,
Piatra funcrar5. a ltjj Nicolaus Olahus din biscrica Sf, Nicolac din
Tyrna. ia.
a
°°"!

Nu de aceea jurata-ai un sfint juramint pe-al meu nurne
$i in al nostru sobor fost-ai ales ca partas,
Ca sa te lap apasat de moartea iubitului frate,
Ci ca s tii s o rabzi cu Ufl curaj barbatesc?
Uite cum eu, datator de roada, strabat dus de caii-mi
Repezi intregul pamint, in stralucire-nseuat.
Uita-te cum la sosirea-mi pamintul d roade bogate,
Uite cum stau incarcati pomii de veselul rod;
Cum, totodata, cind gerul ingheata ce fost-a verdeata,
Pier deopotriv i ei, pier si podoabele bor.
Toate cu rost de divma putere-s conduse; -nainte
De .a.sa vreme nici chiar firul de par n-o cadea.
In a divnulor sin st a. puterea pe viata p moartea
Voastra. N' potriva-i in van sa te revolti tu incerci.
Daca, deci, fratele tau a
murit de o soarta nedreapta,
Ce-ti chinuiesti al tau piept cu sufermti de prisos?"
EPITAFUL PENTRU EPISCOPUL BRODARICUS
Zace in urna cea rece de-aice inchis Brodaricus
Caruia nume P rang mindrul Brasov (?) ii dadu.
Febus cit timp din vazduh lumina-va vazoluhul eteric
Luna cit timp va goni desu-ntuneric din cer,
Vesruca fi-va virtutea lui Stefan p-a sa-nvkatura,
Cmstea-i, cucerrucu-i end, cit p evlavia sa;
Impodobit fu n vlata cu titlul cel sfint de episcop,
Slujba in care mereu neostenit se-arata.
El, fericit c vazu ale patriei timpuri de glorii,
N-a mai volt a vedea cum in 'Ilia. cazu.
Si, neputind a gasi un leac pentru-a patriei sale
Mari sufermte, porru inspre cerescul locas.
EPITAFUL PENTRTJ MAMA LUI FRANCISCUS UJLAKI
Daca, drumetule, vrei s cunosti a mea soart i tara,
Versurile astea citmd, tu vei afla ce doresti.
Fost-am nascuta in Syrmica taxi, in care o data
Dulce Lache, al tau mindru palat se afla.

Induplecata apoi de-a feciorului ruga fierbinte,
Plec si in Pesta m-asez, unde mult timp am ramas.
Iar dupa ce Ludovic cel vestit a cazut in cumplita
Lupta cu Turcii, cind tot fu de razboi framintat,
Dragostea fiului meu ma facu, desi-naintata-n
Virsta, sa plec si de aci si sa pornesc in oras.
Cum din macel pe al sau parinte il scoase Eneas,
Astfel pe mine al meu fiu credincios ma scapa.
$i cu toate ca am tras multe si man suferinte,
Iar in exilul meu fui greu incercata de chin,
Totusi eu fui mingiiata de toate, fiindca feciorul
Meu, ce viata mea fu, vesnic a fost iubitor.
Tocmai de-aceea in viata-mi mai mult ca de once bucuroasa
Fui, ca-mi fu scns ca sa fiu mama acestui barbat.
LUI CARMELIUS GRAPHAEUS SCRIBONIUS
Toate poemele tale ce tu cu maretul tau plectru
Le faurisi, au placut mindrei Maria nespus.
Mult pretuit-a regina pe bardul ce Muza latina
$tie s-o faca din nou ca sa rasune suav.
Astazi sonorele sistre latine salt curme-al lor cintec,
Muze, voi azi lui Grafeu pizm a. sa nu-i aratati.
Caci in a noastra epoca el toate poemele docte,
Ce laudate-s de toti, sa le intreaca stiu.
El in bucolicul ritm zugraveste misterele sfinte
Ce, in al veacului veac, sa le slavesti esti clator.
Tu, ce intreci pe poetii chiar cei mai de seama, pe tine
Insuti si lira ta cea dulce sa. cauti s-o-nvingi.
Vei birui daca rusticul plectru lasa-vei de-o-parte
$i te sileste a slavi faptele marilor regi.
Dragostea mea pentru tine ma-ndeamna, Corneliu, aceste
Sfaturi sa-ti dau, cari, eu cred, tie spre faima ti-or fi.
Pentru talentul tau epic nu vor lipsi subiecte:
Muza-ti voios va slavi faptele regelui nost*.
* Nostru.

El a supus nesfirsita Libie, Galia minded',
El, Europei stapin, Asia va cuceri.
Dac . tu azi vei cinta cumplitele lupte- a lui Marte,
Vei birui, sa" ma' crezi, chiar pe stavechii poeti.
Daca' Virgiliu la-nceput a cintat doar n ritmul bucolic,
Epice lupte cnth i pe Eneas apoi.
R.UGACIUNE
Sfint Dumnezeu, ce-ai zidit Omintul 6 marea i cerul,
Tu, ce cu-n semn pironesti astrii de foc in ta'riii
Tu, dup-al druia plac se-nvirte-n orbita-i lucioasa:
Luna si soarele aprins tras de fugarii cei iuti;
Tu, ce heanesti a pa"mintului rodnic seminte gustoase,
Tu, ce cu dragostea ta pe muritori ocrotesti;
Tu, in a drui mina se afra a pa'cii z5.1oguri
$i a lui Marte cel crunt insingerate sa'geti;
Ce sg-ti aduc ca prinos, potrivit multumirea-mi s-arate
$i sa' sla'vesc mai smerit numele-ti stint de trei ori?
Prea meritate pedepse ne-aduc ale noastre pkate;
Mina ta poart a. pe drept biciul ce acum ne-a lovit.
Cum un parinte sever cu grele loviri pedepseste
Ale copiilor si nesThuite
Astfel i tu ne mustrezi pe noi ce-notm n pkate
$i dupN vrerea-ti, acum grele pedepse ne-am luat.
Dat-ai ades dup 5'. vesele timpuri 6 vremuri grozave
Iar dupa' vifor i ploi, zile senine da'dusi.
Astfel divina .putere deprins-i schimbe purcesul
Iarasi pi iar deschizind indurNtorul ei sin.
CASIERULUI REGINEI
grepeli,
$chioapata' si-i arna'rh dnd e s pateasd parale;
Cind vorba sa' ia, nu schioapa'fa de loc.
Domnul sa' dea ca cE
meargsa mereu cu picioarele strimbe
$i s se-ndrepte atunci dnd va fi crucificat.

LUI SILESIUS LOGUS
Oare la ce bun pe acest chinuit prin torturi asa crunte
Sa-.1 ocarasti asa crud, Catus" zicindu-i mereu,
$1 a lui umbra sa sudui cu grele cuvinte,-ndrazneste,
Care si tu, in curind, o sa ajungi in Tartar?
E o cruzime prin vers pe cei fara viaIa sa-i sfisii
$i sa mai batjocoresti lesu-ngropatului om.
Nu ispasita pedeapsa socovi, ci de-o falsa naluca
Dus esti, haine, dnd tu greu-i pacat sginclaresti.
Mintuitorul Isus nu astfel de sfaturi ne dete,
Ci la crestini el a dat altfel de invafaturi.
Pentru gresivi, de la Domnul sa. cerem iertare si-odihna
Vesnica, ce tuturor ziva aceea le-o da.
Ziva aceea le-o da, cind fi-vom spalgi de pacate,
and vmovatilor ea grele pedepse le-o da.
Nu sfisia prin ocara-Ti cadavru-ngropat si-nceteaza
De a mai face razboi celui ce-acum i-un stngoi.
Cata-n culori mai frumoase a-mbraca tot ce ceasul din urml
Va fi adus pentru-once slab si sarman muritor.
Adu-ti aminte de propria-0 moarte, de-a soartei urgie,
$1-apoi, te rog, zi: Aici somnul sa-0 fie tihnit".
IMPOTRIVA UNUI BIRFITOR
Ce fladresti, o, haine, ce-ai ajuns o poveste-a ceta'cii?
Toate ispravile-ti sint date acum in vileag.
Poate sa. fie ceva mai spurcat ca .a ta stricaciune
Sau cu murdarul tau trai, on caracteru-vi infam?
Tu nicio fata de treab5: nu lai sa patrunda in stricata-0
Casa,-n al eau acEpost, fara ca tu s-o silesti
s'A se supuna in chip rusinos silniciei lui Venus
$i sa isi piarda astfel al ficioriei odor.
Tu hi petreci cu stncate femei o muhime de vreme
Si te desfata grozav al curtezanelor joc.
Iata de unde provine si boala ce trupul hi paste,
Iata, perfide, de ce pute puhavul eau hoit.
Nu este, deci, de mirare ca tainele ce-ncredintate-vi
Fura, le dai in vileag si ca credinva ti-o calci,

Caci madularele-ii is-au incins de licoarea lui Bachus
Iara de minte al tau cuget cu totu-i lipsit.
Mai schimbkor ca Zefirul tu esti sau ca boarea lui Eurus,
Ca Ba ltaretul din sud, prevestitorul de ploi.
Des, cind esti beat, ti se pare a ceru-i deschis i de-aceea
Zvon raspindesti c razboi crunt va veni peste noi.
Deci, cind viata-ti patata-i de vitii atita de multe
Iar al tau trai e-ntinat de un pacat rusinos,
Spune-mi de ce tot birfesn al statornicului prieten renume,
De:orisice om cu a ta gura turbata te legi?
Mare virtute-i s ni a-ti cunoaste a ta proprie viata!
Limba flecara ades a vatamat pe cei
Asta-i credinta cu care-ti placea s te lauzi atita,
De ai putut divulga tot ce i s-a-ncredintat?
Din fericire, nebune, nu-ti destainui oHce taina,
Cad tu pe La, cum stii, grabnic arama Ii-ai dat.
Oameni cuminti mai pastreaza atitea secrete de-a tale,
Care-ti vor face dndva, crede-ma, mult singe rau.
Nu vezi c toti te arata cu degetul i c-ale tale
Nelegiuiri au ajuns fabula-ntregului tirg?
Ina te i semetesti, cind esti mai sarac decit Irus,
Tu ce te tragi dintr-un neam josnic, din tata sarman,
$i, dupa ce esti deprins.sa duci o viata stricata,
Ai si curajul pe tot' ina sa-i
batjocoresti?
Nelegiuite, pedeapsa-ti vei lua dup-a ta far-delege,
Daca in cerun mai sint dreptele divinitki.
Are s vin o vreme cind tu, cu dobinda destula,
Seama-ti vei da i pedeapsa, ce-ai meritat, o sa iei.
CATRE SECOLUL DE ACUM
Ce secol fost-a vreodata mai sinistru?
Ce ciuma cHncena mai aduatoare de moarte?
Ce pedeapsa mai cruda decit aceea a Styxului*
Si a lacasului lui Pluto** cel nemilos?
* Styx, fluviul infernului.
** Pluto, regele infernului.
rai.

Ce venin mai funest dech tine,
Secol ingrozitor?
Cine, rogu-te, si-ar fi inchipuit vreodata ceva mai crud
Decit otrava ucigatoare din Colchis?*
Sau pedepse mai grele decit ale lui Hercule?**
Semanat-au oare Erinys sau Megaera*** un razboi
Atit de crud in sinul muritorilor
Ca tine, secol criminal si perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, calaretul pagin, pustiind hotarele Italiei,
Prada lacasurile sfinte,
Aici, cruzimea salbatica a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distrusi
$i cu puterile odinioara neintrecute, acum infrinte,
Ne extermina din cauza discordiei
Unor duci si principi
Care se inchina in religia preasfinta a lui Hristos;
Dincolo, flotele dusmanilor, pline de tilhari,
Tulbura intinsul apelor marii.
Otrava sta ascunsa in inimile noastre,
Dogme nedrepte raspindesc moravuri nemiloase.
De aceea razboiul, foamea si ura
Nimicesc, vai, farile noastre.
Mila nu mai este,
Iar discordia ce bintuie toate tarile
Aduce primejdie celor buni.
Acest secol atit de crud
Rapeste sfinta liniste, distruge, ucide.
Dar incotro ma rapeste acum un suflet olimpic?
De ce anume mai degraba nu ma pling?
Matei, singurul meu frate, a pierit in floarea virstei.
Pe de o parte, ma' stapineste durerea,
Pe de alta, ma bucur ca a scapat.
Fara' ca acest secol perfid si nelegiuit
Sa fi intinat moravurile sale.
* Cochis, regiune 'in Asia, vestia prin veninul Medeii".
** Hercule, fiul lui Jupiter, simbolul fortei.
*** Erinys si Megaera, furii mitologice.

CORESPONDENTA LUI NICOLAUS OLAHUS
CU ERASMUS DIN ROTTERDAM*
Nicolaus Olahus, tezaurar de Alba, secretar si consilier
al serenisimei regina Maria, catre Erasmus din Rotterdam,
sanatate
Desi nu ma indoiesc c ai aflat mai de mult, din scrisorile
prietenilor ti, cita placere si mingiiere i-a adus reginei
mele serenisime Maria**, qi noua tuturor, cartea ta despre
Vaduva cresttna, pe care ai publicat-o dedicind-o ei, totusi
as don s intelegi si de la mine, un prieten, desi necunoscut,
ca nimic nu i-ar fi fost mai placut decit aceasta carte a ta,
care i-a lints& sufletul foarte indurerat de pierderea socului
sau prealubit, a inva'tat-o cum trebuie sa se poarte cu foarte
mare intelepciune ca vaduva si a avut (kept rezultat o
crestere uimitoare a pretuirii si a bunavointet sale fata de
tine. Acest lucru cred cn I-ai s t aflat de curind, din scrisoarea
scrisa de insasi mina ei. Dortm mult s te vedem; mai ales
in aceste timpuri, cind s-au ivit neintelegeri in chesnunt de
credinta, spre primejdia multora, este foarte necesar s fit
aici, ca s i spui parerea in aceste chestiuni dubioase.
Spera'm deci c vei veni, daca nu din indemnul prietenilor
thi, cel putin pentru linistea publica; despre aceasta nu-ti
scriu mai multe deocamdata. Un singur lucru totusi am cre-
zut ca nu trebuie sI-1 las la o parte; distinsul tau adept,
despre care s-a vorbit atit de mult*** i care a prezentat
reginei, n numele tau, cartea trimisa de tine, a facut tot
ce trebuia s faca un bun, credincios i sirguincios protejat
al tau, ca tot ce i-ai poruncit sa rezolve atit cu m ch
si
cu ali oameni devotati ei s fie indeplinit cu grija. Dest
*Traducere din limba latina a textelor din Arnold Ipolv
Olah Miklós levelezise, in Monumenta Hungariae Historica, Budapesta,
1875.
** Sora lui Carol Quintul, sotia regelui Ludovic al Ungariei, mort
In batalia (dezastrul) de la Mohics (29 august 1526), oastea ungureasca
fiind nimicita de turci.
*4-* In limba greaca.

iti sint necunoscut la fata, totusi imi esti atit de drag si
de cunoscut din agile tale, pe care le am in mina ore
intregi, pentru a le citi mereu, .indt cel putin in aceasta
privinta nu ma socotesc mai preps chiar de cei care traiesc
zilnic cu tine si se bucura de fermecatoarea ta companie.
Cei mai buni martori ai dragostei si ai zelului meu pentru
tine sint Ursinius Velius, Henkellus, insusi omul despre care
s-a vorbit atit de mult* i care si-a adus acestea, precum
si foarte multi altii, prieteni ai tai si ai mei. Dad Dumnezeu
atotbun si atotputernic te va aduce aici sanatos, precum
sper, sau daca voi avea un alt prilej de a te vedea, te vei
convinge despre aceasta si vei cunoaste personal respectul
meu pentru tine, respect pe care ti 1-am purtat de multa
vreme, pentru geniul tau dumnezeiesc si pentru virtutile
tale stralucite. Te rog fierbinte sa primesti acest respect
al meu si sa ma inscrii printre prietenu tai. Sanatate, si
hi incredintat a te iubesc din suflet.
Augsburg, 1 iulie 1530.
Erasmus din Rotterdam ciitre Nicolaus Olahus, tezaurar
de Alba gi
consilier al maiestatii sale
Admir cu bucurie acest suflet al tau, umanisime Nicolaus;
numele tau il voi inscrie printre cei mai de seama prieteni
ai mei. Henkellus, al carui cuvint are foarte mare greutate
pentru mine, mi-a scris de mai multe ori in scrisorile sale
despre pietatea si deosebita umanitate a prea bunei regine.
De altfel, de la ea nu am primit nici o scrisoare scrisa de
mina ei sau de mina altcuiva; dad' as fi primit-o, ar fi fost
pentru mine o mare consolare in starea foarte grea in care
ma gasesc in privinta sanatatii. Sint inca firav si scriu
multora. Reginei ii urez toata fericirea si bucuria.
Ramii cu bine.
Friburg, 7 iulie 1530.
Inainte de a semna aceasta scrisoare, au sosit, la prinz,
scrisoarea reginei si a lui Henkellus, impreuna cu cupa.
* In limba greacl.

Raspunsul lui Nicolaus Olahus catre Erasmus din
Rotterdam
Nu pot sa nu te felicit pentru inaltele tale virtuti, onorate
Erasmus. Dupa cum scru, vrei s inscrii i numele meu
printre cei mai de seama prieteni; de multa vreme ai meritat
sa fii
respectat i venerat de catre top, datorita umanitath,
virtutii i nobletei tale. De aceea, mergi inainte, asa cum ai
inceput, iar pe mine considera-mI printre ai tai si fa in
asa fel inch sa vad ca i sint drag. Sanatate.
Augsburg, 13 octombrie 1530.
Erasmus din Rotterdam catre Nicolaus Olahus tezaurar
de Alba secretar i consilier al reginei Maria
Nu este o mica mingliere pentru mine, Olahus al meu,
faptul ca in acest secol, care pretutindeni naste tot felul
de monstruozitati omenesti, cind credinta, caritatea i umanitatea
nu numai .ca nu mai au trecere, dar se pare ca sint
chiar cu totul stmse i ingropate, se gasesc totusi citeva
spirite sincere i cinstite, ceea ce ne d speranta ca se va
constauz* o data acea generaite de aur a muritorilor. Am
avut chiva prieteni atit de devotati si de sinceri, inch pareau
ca la nevoie sint in stare sa renunte si la viata pentru
binele meu si care acum mi-au devenit dusmani mai mult
decit de moarte i intr-atita au incetat de a mai fi prieteni,
inch au incetat sa mai fie chiar oameni. Nici amintirea
vechilor relatii si a servichlor, nici respectul credintei, nici
simtul umanitatii, nimic nu-i retine de la ra.utati. Aceasta
a facut sa-mi fiesi mai dragi vechii mei prieteni, care mi-au
limas credinciois, iar pe cei noi, pe care ii voi cistiga, mi-i
face mai pretiosi. M-am nascut cu o fire simpla; imi face
pla.cere sa am relatii cu prieteni sinceri, asa cum am inteles
limpede c imi esti ath din scrisorile tale, cit si din cele
relatate de prietenul meu Quirinus, inch nu mai era nevoie
de micile tale atentii, de altfel foarte dragute i mie foarte
placute. Chipul lui Olahus s-a intiparit ath de adinc in
* In limba gread.

sufletul meu, incit nu mai poate fi scos sau sters.de acolo;
mi-a facut totusi o mare placere aceasta solicitudme exagerata
a ta, care, desigur, inteleg ca a pornit din belsugul
dragoster. Aceeasi placere mi-au facut-o si lingura i furculita
pe care mr le:ar trimis, ca intr-un anumit fel sa-1 am pe
prretenul meu Nrcolae comesean si
sa pot spune totdeauna
bumlor mei prieteni: acesta e Olahus al meu, dt g. vreme
soarta ne va lipsi de celelalte relatii de .convietuire. Putem
ne felicitam amindoi avem fermi-ea: tu, pentru ca
s'a ca
s-a intirnplat s fir pe linga o regma cum nu e alta mai
umana si mai sfinta in purtare, rar eu, pentru ca am un prieten
atit de sincer pe linga prea puternica stapina, carera as
dori foarte mult s i se vorbeasca de bine despre mine si
a carei bunavointa fata de mine as vrea sa fre vesnica..
Cit de mare influenta are binevoitorul meu comesean rn-am
convins prin fapte de =ha vreme. Nu se dezminte vechiul
proverb grecesc: cei ce se aseamana isi sint prieteru; nu ma
indoiesc .ca esti foarte previa de ea, datorita purtaru tale
sincere sr sufletului tau curat. 5i nu mi-e necunoscut faptul
ca ea are o mare trecere pe linga fratii si, imparatul Carol*
si regele Ferdinand**, a caror favoare daca as pierde-o,
nu stru cum as putea s fac fata atitor calamitatr. Pina
acum, desigur, mi-au fost de folos toate cite a trebuit
le astept de la prmcipii foarte binevoitori. Ramine s ne
luam la intrecere in aceasta atit de frumoasa intrecere sub
auspiciile prretenier, in care, cu cit ne vom stradui mai mult,
cu atit va fr mai puternica prietenta amidorura. Venerabiler
regine Maria ii urez fericire deplina. Ramii cu bine.
Friburg, 9 octombrie 1530.
Catre Erasmus din Rotterdam
Nu ma indoiesc ca ai auzit despre cruzimea pe care a
savirsit-o de curind in Ungaria Mehmet-beg turcul, stapirutorul
cetatri Juarin, pe care acum citiva ani am pierdut-o,
spre cea mai mare nenorocire a crestinitatii.. Acesta, impreuna
cu vreo zece mu de soldati turci, se zrce ca a izbutit
* Carol Quintul, Impàratul Imperiului romano-german.
** Ferdinand de Habsburg, regele Ungariei.
sa

s'a ajun0 uimitor de repede de la Jaurin pin 5. in locul unde
a facut dezastru si prada, parcurgind acest drum de peste
cincizeci de mile unguresti in sapte zile, si acolo a nimicit
prin foc toata acea regiune a regatului.care se numeste la
not tinutul. lui Matei; a prms peste cmcisprezece mii de
barbati si merit mai dezvoltatt si mai vigurosi si i-a trimis
in Turcia. Se zice ca' a facut trei popasuri in mste sate ale
lui Alexandru Turzo. Acesta, dup a. ce au plecat turcii, s-a
dus si el s'a vada cruzimile savirsite de ei. Ajungind la al
doilea popas al lor, a gash acolo peste cinci sute de copii,
unii eatati cu sabia, iar altii morti, izbiti de pa'mint, dintre
care zice ca' a adunat cincizeci ce abia isi trheau sufletul
si ca i-a trimis.cu dou'a care la tabara sa de la Semthe ca sa
poata' ft ingrinti si readusi .la
via0, fiindu-i mila de acesti
copit pejumatate moil' si fund nulascat
de cruzimea turcilor.
Vezi, prietene Erasmus, cu ce grea tiranie e oprimat poporul
crestin si cum Ungaria, care odinioara' inflorea prin mart
triumfuri, strnucea prin mari virtuti sit prin faptele sale
ma'rete, suferl acum grea sclavie, inch nici zma, nici noaptea
nu e in siguranta de jafurile si ilpirile dusmanilor credintei.
Ssina'tate.
Augsburg, 13 octombrie 1530.
Ccitre Erasmus din Rotterdam
.Am citit si cu atentie, si cu dragoste scrisoarea ta trimisa'
true. Din ea am aflat 6. esti tulburat; ca' te-a impresionat
foarte mult .perfidia prietenilor tai care trebuiau sa'-ti fie
recunoscatori. Nu ma' mir, prietenul meu Erasmus, ca' te-au
indurerat mhgvia si perfidia lor; intr-adeva'r, cu toate csa
se pot Osi multi prieteni inzestrati cu virtute, probitate si
alte daruri sufletesti, totusi nu sint putini si din aceia care
sint plini de rautate, nedreptate st necredinta. De aceea, nu
numai tu, ci si toti cellalti se pot plinge, pe drept cuvint,
de prietenii necredinciosi. In ce ma' prive ste, dad. voi fi
intelept, nu te vei ca't .de prietenia mea. Gasesc o placere
atit de mare in prietema mea cu tine, inch n-as schimba-o
cu nici o comoara' a altuia. Cred ca doresti sa cunosti situavia
din Ungaria, odinioara' foarte infloritoare prin faptele

maxi sa'vir§ite, iar acum oprimaa cum nu se poate spune.
ti-am scris pe larg ce au f5cut turcii de curind acolo. Regele
nostru a trimis zilele trecute o armat5 de dou5sprezece
sau patrusprezece mil de soldati, dup5 socoteala mea. Se
spune c5 a ajuns pin5 la Strigoniu, cu toate cele necesare
expeditiei sale, bine echipat si int5rit si. cu forte navale.
Ce va fi flcut acolo, nu stim nimic sigur pin5 acum; m5
tem de un singur lucru, s5 nu sl5beasc5 (armata, din cauza
drumului lung) si sa fie infant din pricina asprimii timpului,
iar fortele dusmanilor, care se pot aflainpatria noastri si
care sint mai rezistenti la greueiti si mai bine aprovizionati,
sa se dovedeasc5. (doamne fereste) superioare. Dac5 s-ar
intimpla asa ceva si vor intimpina vreo primejdie, n-am
mai avea nici o n5clejde s5. mai redobindim Ungaria. C5ci,
dup5 cum stii, turcii sint dusmani foarte puternici, iar puterea
lor const5 mai ales in iuteal5. In momentul de fat5,
dac5 principn imperiului ar porni impotriva lor, ei ar ft in
stare s5 pustiasc 5. prin arme si foc intreaga Germanie, si in5
tern mult cl aceast5profetie general5 se va verifica in vremea
noastr5., din prima dezbin5rilor interne si a nep5s5rii
principilor crestini, adic5 turcn s5 ajung5 pin5 la Colonia
Agripina si s5 trebuiascal s5 ne 1upt5m cu ei acolo. Cea mai
mare sperantà era c5 imp5ratul, regele si ceilalti principi ai
germanilor vor discuta in adunarea lor impar5teasci cu
privire la ce trebuie f5.cut pentru a-i alunga pe turci din
Ungaria. Dar s-a indmplat altfel de cum am dorit, c5ci
aproape intreaga discutie a fost consumat5 in certuri si,
sub pretextul ap5r5rii credintei si a religiei noastre, toate
celelalte au fost neglijate, asa inch se .poate spune c5 nu
s-a tratat si nu s-a ispr5.vit mmic tememic in..aceast5 adunare,
doar cl s-a f5g5duit s5 se dea pentru vntoarea expeditie
general 5. impotriva turcilor patruzeci de mii de pedestrasi
si opt mii de c5Tareti, dar si aceasta cu .conditia ca
imp5ratu1 s5 restabileasci linistea in Germania, lar principu
s5 se puril de acord in problemele credintei. Dar dnd se va
indmpla aceasta si. dac5 s-ar putea indmpla acum, nu poate
sti nimeni, adt e de mare divergenta de pareri, atit de deosebite
sint gindurile principilor. Asa stind lucrurile, si toate
privind mai mult lupta l5untric5 decit pacea reciproc5, ce
altceva putem astepta decit primejdia crestinit5.tii si, dup5
pierderea Ungariei, pieirea intregii Gerrnanii. Am vrut s5-ti

scriu mai multe, dar plecarea neasteptata a curierului nu
mi-a dat ragaz. Nu-mi lua in nume de eau, prietene Erasmus,
ca nu ti-am scris ceva mai placut, asa cum poate ai dori.
Cu bine.
Augsburg, 25 octombrie 1530.
aitre Erasmus
Au trecut treisprezece zile, prietene Erasmus, de cind nu
mai avem nici o veste de la Buda. De buri a. seama ca este
un lucru de mirare a nu am putut s primim de atita vreme
nimic sigur de acolo de unde atirna toata' salvarea noastra.
Dupa ce am auzit de curind despre asedierea Budei, de la
primul atac am capatat speranta sigura c vom cuceri acel
oras in scurt timp i a loan*, impreuna cu ceilalti care s-au
inchis in cetate vor cadea in miinile noastre. Acum sintem
departe de acea speranta: $i nu ca ne-am indoi c vom izbindi,
dar ne temem din pricina marn intirzieri, ca nu
cumva sa' iesim rau din acel asediu. Iar neobositul capitan
Wilhelm de Rogenclorff de aceea nu ne-a scris nimic pina
acum, pentru c astepta sa se ispraveasca treaba, pentru ca,
dac . lucrurile vor merge bine, sa ne poata scrie o noutate
mai placuta, neasteptata; poate c aceasta e cauza tacerii
lui atit de indelungate; noi insa am prefera s tim totul
din timp, fie bune, fie rele, yentru ca in ambele cazuri sE
stun ce avem de facut. Daca vor fi mers lucrurile bine sa
ne bucuram, iar daca vor fi mersrau s ne gindim, ca s5
luam masuri in ce privesc caile si remedille ce pot exista
pentru toate aceste lucruri. De fapt, oricum se vor desfasura
lucrurile, trebuie s asteptamde la atotbunul i atotputernicul
Dumnezeu, de a carui vointa atirna soarta tuturor celor
omenesti. Daca ni se va intimpla ceva placut i folositor,
lui trebuie sl-i
aducem multumire, iar daca se va intimpla
o nenorocire, trebuie s o socotim ca pedeapsa pe care pe
drept ne-a dat-o pentru pacatele noastre. Tu, care dintre
toti contemporanii esti socotit, pe drept cuvint, ca cel mai
invatat, lamureste-ma in problemele despre care si-am ccris
de curind. Ramii cu bine si ia-mi sub ocrotirea ta.
Augsburg, 19 noiembrie 1530.
* Zapolya, rivalul lui Ferdinand de Habrburg. Despre luptele dintre
ei pentru coroana Ungariei vez.i Istoria P.rmimc, ol. II.

Ra'spunsul lui Nicolaus Olahus catre Erasmus din
Rotterdam
Sa nu te miri, prietene Erasmus ca nu ti-am raspuns indata
la scrisoarea ta primita acum citeva zile la Augsburg.
Dad te gindesti la cite griji, osteneli i ocupatii sintem condamnati
la curcile principilor, i cit de nesigura este raminerea
noastra intr-un singur loc, ma vei ierta usor pentru
tacerea de pina acum, cu atit mai mult daca: iti voi fi scris
mai des dupa aceea. Mi-ai scris ca acest secol a adus multe
monstruozitati omenesti, care pe tine adesea te-au tulburat
foarte mult: ca nu mai .are trecere acum nici .caritatea, nici
umamtatea; ca prietennle .sint false; ca. multi, pe care i-ai
socotit prietem credinciosi, carora le-ai facut bine si care
trebuiau sa-ti arate recunostinta, s-au lepadat de tine in
mod rusinos, uitind orice omenie, si din amici ti-ai facut
inamici de moarte. Nu e de mirare, prietene Erasmus, daca
in ultimul timp, in acest secol, oamenii se schimba cu vremea,
desi statornicia celorbuni este totdeauna aceeasi, aceeasi
virtutea si umanitatea, i bunavointa fata de prieteni. Se
gasesc insa adesea dintre aceia care cu vremea ii ingaduie
sa se schimbe, spre rusmea lor, in rau, si care mai bine
ar fi fost sa nu se fi nascut sau mai bine sa fi murit inainte
de a face aceasta. Nu trebuie sa suferi din cauza usuratatii
unora ca acestia; mai curind s te bucuri ca esti un astfel
de om, incit chiar daca i aceia carora le-ai fost prieten
sint nemultumitori, Dumnezeu vrea ca prin ei sa fad inca
si mai stralucita rabdarea ta in ochii celorlalti. Pentru ungur
i furculita nu ai de ce sa-mi multumesti. sa nu COfiS1den
c ti le-am trimis ca dar, ci ca sa-ti aduci aminte de
mine cind prinzesti sau cinezi. Cu toate ca virtutile tale
te-au facut foarte prettut de regina mea, totusi cu atit mai
mult vei fi mai pretuit, cu cit ne vom stradui um, in patria
ta, unde, desi trebuia ca tu sa ma protejezi pe mine, ca unul
care sint strain i om calator pe aceste meleaguri, totusi, pe
cit va depinde de mine, nu voi inceta sa-ti ofer ajutorul
meu. Cit timp voi ramine aici, voi avea mai mult timp liber,
ca oaspete, vom puteadeci sa ne fim de folos unul altuia,
prin scrisori mai dese si
mai multe servicii prietenesti. Sanatate
i, asa cum ai inceput, iubeste-ma.
Regensburg, 25 martie 1531.

Nicolaus Olahus catre Erasmus din Rotterdam
Quirinus al tau s-a tutors acum trei zile la mine din Anglia,
dupa ce a ispravit acolo, dupa cum mi-a spus, toate
treburile tale. Nu ti-am trimis prin el o scrisoare mai lunga,
cad despre toate te-am inintat m mai inainte prin al tau
Levinus, atit prin scrisori, cit 0 prin mesaje.. Sint in ateptare,
sa te intorci. Ce fericiti si ce multumiti vom fi! De
chestiunea lui Petru de Montfort ma ocup acum; pe cit pot,
voi cauta sa fie recomandat; ar fi mai prudent i mai .sigur
sa' se puna de acord cu fostul administrator, spre a ft ales
in timpul vietii protectorului. Acurn se duc tratative pentru
prepositura Harlem, cu privire la care, ca i la alte functii
ecleziastice, nu tiu ce masuri a luat imparatul ca locurile
vacante s fie acordate unor anumite persoane. Dad nu
intervme ceva, speram ca preaputernicul, care ne e foarte
drag amindurora*, ii va realiza dorinta. Regina plead poimline
s viziteze Flandra, unde cred c va ramine clota
sau trei luni; dad se va intimpla sa se intoard de acolo,
trimite-1 inainte pe Levmus. Sanatate.
Bruxelles, 25 iulie 1531.
Erasmus din Rotterdam lui Nicolaus Olahus, tezaurar de
Alba
Nu in-am indoit de fapt niciodata de deosebita bunavointa
a lui Olahus fata de mine si nici nu e obiceiul meu
sa' masor prietenia dupa amabilitatea scrisorilor. Scriu 0 dintre
cei care putin vor binele lui Erasmus. De la prieteni ca
tine, pe cit e de placut s primesc scrisori, pe atit mi-e de
wor s rabd sa nu primesc, pentru c sint sigur de sufletul
lor. Curierul mi-a scris mai clinainte ca are de gind s plece
din Augsburg. Ce s-a intimplat cu el, unde a plecat, nu
Mi-a fagaduit c m va ntiina,
dar pina acum n-a
facut-o. A smuls scrisori de la prieteni, ca i cind avea de
gind s plece drept la mine, dar n-a venit. Scrisorile le-a
incredintat until dominican la Ulm; printr-o intimplare
* In limba greaca.

fericit5. mi-au fost totui aduse de acel dominican. M-a instimtat
c i tu imi vei scrie, insa' nu mi s-a dat nimic de la
Olahus. Banuiesc ci ai promis ca' vei scrie, dar a intervenit
ceva i n-ai putut sa' faci ce aveai de gind. De fapt, prietene
Nicolae, nu ai de ce s te scuzi; fii convins in sufletul ta'u
atit de curat ca nu vei inceta niciodata' sa-mi faci servicii
ori.de cite ori e nevoie; iar cind exagerezi vorbind de servictile
ce ti le-am fAcut, nu-tr pierzi din cura'tenia ta fireasd,
parc a avea vreun merit insemnat fata' de tine pina' in
prezent; nu pot sa-ti cer nirnic altceva decit sa' continui a
fi Olahus, dci in acest nume sint cuprinse toate binefacerile
prieteniei, asa cum cineva socotea c intr-un singur adverb
se cuprind toate, in mod strMucit. Pe prietenul meu
Levinus 1-am recomandat reginei Maria, in serviciul dreia
vrea sa' intre, impins de o dorinta' neobisnuit5.: nu v'Ad insa'
destul de bine din ce pricina. Te rog sa'-1 ajuti, numai dad
se dovedeste capabil pentru locul pe care il cere; prin talente
sale si prin stiinta de carte, mi se pare rnai potrivit
pentru slujba de secretar. Durerile de picioare care rn-au
chinuit rn-au Msat de vreo trei zile, dar au urmat cele de
stomac, pe care insa Dumnezeu mi le-a luat cu bine. De
altfel, cum in fata vizitatorilor nu se cuvine sa' te infa'tisezi
cu un trup firav, rn-am imbolna'vit din nou de stomac, dar
mi-a trecut repede. Dupa' aceea am inceput sa' ma' simt ceva
mai bine ca mai inainte cu stomacul. Sper c locuinta actuala'
va fi intrucitva mai bun51. Nu ti-am mai scris, pentru ca'
nu eram sigur dad te mai gasesti i acum in serviciul reginei,
dci scrisorile de la Levinus mi-au sosit tirziu. Nu
o datsi rn-am gindit s ma' reintorc in Brabant. Dar citiva
prieteni rn-au convins sa' rimin aici pira cind impa'ratul
va linisti lucrurile in Brabant. Aici am sdpat de o mare
teama', dupa' moartea celor doi preoti: Zwingli i Oecolampadiu;
moartea lor a adus o uimitoare schimbare in sufletele
celor mai multi; aceasta e mina autotputernica' a lui
Dumnezeu, care ar fi bine ssa sfirwasca precum a inceput,
spre gloria nurnelui sau. Rsamii cu bine.
Fribur,7 11 decembrk 1531.

Kisposul 1z4 Nicolaus Olahus nitre Erasmus din
Rotterdam
Despre situatia in afacerea lui Levinus vei afla din scrisorile
lui: voi avea griji s fac tot ce depinde de mine si i
se satisfacl dorinta, atit pentru ci. asa vrei tu, cit i pentru
ci are purtiri bune i calititile nu de dispretuit. M bucur
imi pare bine ci acum ai scipat si de durerile de picioare
si de celelalte suferinte trupesti ce te-au chinuit: doresc fier-
binte ca prea bunul i prea puternicul Dumnezeu sa-ti ajute
sa' te bucuri multi vreme de aceastl sinitate atit de doriti.
Dar cum poti fi fericit si cum te poti bucura de sinitate
departe de patrie, sub cer striin, nu pot intelege indeajuns.
Altii se zbat din toate puterile s duci o viati linistiti in
patrie, unde s-au niscut, unde au crescut i unde sint impodobiti
cu toate bunurile i comodititile si impodobeasci
patria numai cu virtutea si cu invtura cu care
sint inzestrati. Tu, prietene Erasmus, ca s vorbesc liber si
dupi firea mea, se pare ci de multi vreme nu ai ficut nimic
in aceast privin. Cxci, desi pretutindeni pe unde ai urnblat
ai fost o podoab i o mindrie pentru patria ta, clatorit
insemnatelor tale virtuti i daruri sufletesti nu mai putin
decit claci ti-ai fi petrecut toati viata aici, totusi se pare
cal patria se plinge intrucitva de tine ci nu a primit de la
tine nici o podoab i nici un folos, de vreme ce ai parasit-o
si nu o onorezi cu prezenta ta. Poti invoca multe motive
pentru care ai lipsit atit de mult timp i ti-ai lipsit concetitenii
de prezenta ta. Nu tigicluiesc c pita' acum ai
putut avea unele motive. Dar intrucit in momentul de fata
nu mai yid aici nimic care g fie o mare piedici pentru
ca un om s poati duce o viati tihnit i onesti, nimic care
sl nu suricli unui om superior, socotesc ci nu se cuvine of
lipsesti i mai departe, mai ales cind, dupi cum inteleg,
regina mea serenisimi te pretuieste foarte mult pentru virtutea
i invititura ta i e plini de bunivointi fati de tine.
In scrisorile tale se pare ca. apreciezi curitenia i sinceritatea
sufletului meu fati de un prieten. Tocmai pentru el se pare
ci ma' lauzi pentru aceasti sinceritate ii scriu asa, ca unul
care as dori ca totdeauna prietenii mei si nu fie altfel fati
de mine, de cum sint eu fati de ei. Imi scrii c ai cumpirat
alta' casi la Friburg, dar c totusi nu o data te-ai gindit sa'

te intorci in Brabantul tau; insa niste prieteni te-au convins
sa ramii acolo, pina cind imparatul va liniti lucrurile in
Brabant. Casa nu trebuie s te retina de la ce ti-ai propus.
Caci daca' ai vinde-o, al putea s gasesti un cumparator care
sa-ti dea un pre; bun. Nu vad ca lucrurile sa fie aim atit
de tulburi si de nesuferite, incit s te poata opri s te reintorci.
Imparatul, dupa ce a linistit lucrurile cit a trebuit
si a putut,. le-a .lasat pe toate celelalte in seama reginei.
Ti-am ofent sprijinul meu si mai inainte, de care esti liber
sa te folosesti in once privinta, numai s pricep ce vrei;
daca te-ai hotarit s te reintorci, nu vad de ce n-as putea
sa te servesc i sa te ajut in aceasta. Caci i fr s fi fost
rugat de tine, i cind m gaseam in alta parte, si aici, nu
o data am amintit de tine celui ce trebuia. $i nu am neglijat
nimic din ce putea s te impodobeasc i sl-ti fie de
folos. Cind voi avea posibilitatea, as prefera sa-ti explic
mai degraba prin vorbe decit acum, prin scnsoare. De aceea,
daca vrei s asculti de sfatul unui pneten care te mbeste,
cauta sa' vii i sa-ti revezi patna, unde, afara' de dragostea
patriei ingsi si de bunavointa pe care o are principele fata
de tine, ai multi prietern, si nu vad nimicaici care sa te
stinjeneasca in viitor sa duci o viata linistita si tihnita si
sà ai timp liber pentru a te ocupa cu .literatura. On poate
te temi de franciscani si de dominicam. Fiind sub ocrourea
celor mari,nici unul dintre acestia nu-ti va putea face vreun
r5.0 prin limbutia sa. Indrazneala lor nerusinata o vei reteza
usor, avit datonta multor alte lucruri de aici care sint
in sprijinul tau, cit i datonta prezentei tale. Nu numai eu,
ci toticei bum ne bucuram ca ati scapat acolo de ciuma
zwinglian i oecolampadiana. De ar scapa bisenca sMbitii*
§i de ceilalti persecutor', ar avea mai putine nepaceri si
necazuri oamenii cei cumsecade. Sanatate, si da-mide stire
ce ai de gind, sau mai degraba cind s te astept aici. Sa' ma
ierti daea sincentatea i libertatea cu care ti-am scns te-au
tulburat: rn-am obisnuit s fiu sincer fata de prietem sinceri.
Sanatate i iubeste-ma; trimite-mi o scnsoare de raspuns.
Bruxelles, 12 februarie 1532.
In limba gread, biserica cato1ic sIbit prin trecerea multora
din credinciosii di de partea reformatilor.

Erasmus din Rotterdam catre Nicolaus Olahus secretarul
serenisimei regine
In scrisoarea ta, am grutat acest suflet al tlu cum nu
se poate mai sincer. CI i-ai fost de ajutor lui Levinus imi
face deosebitI bucurie; sper ca, ajutat de sfatul ta'u, se va
dovedi demn de o curte atit de vestitI, cit si de a fi in
serviciul unei regine atit de mIrinimoase. Patria nu se poate
plinge de mine; spre podoaba cui sint nu stiu; desigur, ea
nu mi-a adus mult, nici in ce priveste podoaba, nici in ce
priveste succesul. Tr Igind invItIminte din pitania cu Sylvagius,
am dispretuit norocul pe care il puteam avea in Anglia.
Cind i-am spus s'a nu se astepte de la mine la vreo supunere,
el a fost de acord. Dup'a aceea rn-a intrebat de ce nu bat in
fiecare zi la poarta lui ca sa' lua'm masa impreuna' la prinz
si
gi
seara eu, care adesea 1-am asteptat pina la ora douIsprezece
trebuia s m intorc acas a. famind, noaptea, pe vreme
foarte asprI de iarnI, ceea ce pe timpul acela era primejdios
din cauza spaniolilor. Din pensia impIratului absent* nu
amprimit decit pe un an si jumItate. Nu mi s-a dat nimic,
desi impIratul i-a scris in doug rinduri din Spania mtuii
sale, doamna Margareta*", sa' fiu pltit peste rind. Subventia
din fondurile Courtrai a sustras-o cu o nemaipomenitI
incIrIzneara Petrus Barbirius, decanul din Tournai, teolog,
si un astfel de prieten incit nu as fi stat la indoialI sa'-i
incredintez zece vieti, dacI as fi avut zece. Cum am fost
tratat de cItre unii la Louvain nu-ti mai spun acum: trebuia
ori sI plec, on s ma' supun torturilor ce mi se pregIteau.
De curte insl nu mi pling; favoarei ei ii datoresc faptul
ca' scrierile mele n-au fost arse acolo. $i nici nu am acolo
vreun prieten cu adevIrat sincer, afarI de unul, Conradus
Goclenius, pe cind in Anglia am gIsit prieteni binevoitori,
intelepti i statornici. La noi domnesc caluggrii, mai ales in
Brabant, un soi de oameni cum nu se mai poate mai imbecil
si mai salbatic. M considerI dusman, Enda am argtat
in ce anume coma' adevIrata pietate; dar ei preferI
ca poporul sa' fie ignorant cu desIvirsire; prezenta mea nu
numai ca' nu le-ar impune tIcerea, a mai degrabI le-ar atita
Se gasea de mult in Spania.
** Regenta Tan lor de Jos inainte de regina Maria.

huiduielile. Sint inarmati cu edicte ingrozitoare. Citeste
edictul tiparit la Anvers. Alexandru, arhiepiscopul de la
Brundusi, a pus totul in miscare ca sa ma piarda si nu ma
indoresc ca si acum ar face-o oricit s-ar preface. Au pregant
un drum frumos pentru ce au pus la cale; a aparut cartea
lui Albertus Pins, de o timpenie stralucita, dar in care imi
face mie reprosuri ca nu sint clar. Au urmat cenzurile
Sorbonei, spre marea dezonoare a teologilor; insa totusi
cei mai multi membn ai facultatn ma' coplesesc doar cu
invidia, fiindca lucrurtle nu se fac de facultate, ci de niste
decani nebuni si de Bedda, un om pur sr simplu turbat.
Lui Pius si facultatii le-am raspuns. A urmat apoi, la Paris,
alta fituica, sub pseudonimul Iulius Caesar Scaliger, plina
de minciuni flagrante, de injurii funoase, inch rum minmina
insasi n-ar putea nuntr mai cu nerusmare sr nici vreo
furie nu s-ar putea dezlantui mar furies. Intreg stilul il
tradeaza tot ant de mult pe Alexandru ca autor, ca si insusi
chipul lin, cad si stilul, si chipul lui imi sint prea.binecunoscute.
Deosebita intelepciune a regmer Maria ca s r bunatatea
ei le apreciaza toti si nu-mi este necunoscuta bunavointa
ei fata de mine; ii datoresc multa recunostmta. Dar ea este
cu ,indul numai la guvernare si lucreaza cu multi; iar
imparatul, dupa cum aud, dupa ce a strins recolta, a lasat-o
pe ea sa culeaga spice. Starea sanatatii mele este atit de
subreda, incit nu sint in stare nu.numai de ruci o supunere,
dar Ind de vreo convieturre. Inn apar viata cu strasmcie.
Nici imparatul insusi nu a putut sa impuna tacerea caluardor
dominicani furiosi din Spania.. Asa ca ma indoiesc
ca va putea s-o faca acolo regina. Des' acestea sint parerile
mele intime, ma tern ca nu vor putea suporta, cu o.sa.natate
foarte subreda, chma acestur nnut, sr friguros, sr. vintos.
Casele nu le voi vinde fara o prerdere de o suta ma florini.
Dar as trece user peste aceasta. Voi astepta drepturile
banesti de la trpografii din Frankfurt. La Pasti, poate ca
voi trimite pe unul dintre slujitori, care sa ma' informeze
exact si sa-mi pregateasca viitoarea locuinta, dad ma voi
hotari sa ma reintorc 'in patne. Pina atunci, te rog mult sa cultivi
in continuare favoarea ilustrisimei regine. Adeptii lui
Zwingli sint putin mai blinzi, dar ma' tern sa nu se inraiasca
iarasi. Oecolarnpadius are deja urmas, pe sotul vaduvei lui.
Ce fac tigurinii? Nu stiu. Nu ai de ce, Olahus al meu, sa-ti

ceri iertare pentru libertatea (cu care mi-ai scris): libertatea
ta, atit de sincera, imi este foarte placuta, pentru ca ea
dovedeste un suflet de o bunavoinfa neprefacuta. Am raspuns
cenzurii de la Sorbona, insa foarte moderat; astept
rezultatul. Scrisoarea ta si a lui Levinus le-am primit la 26
februarie prin cineva, pe care marele magistru al curierilor
1-a trimis la Spira numai in acest scop. Ti-am scris acestea
a doua zi, adica la 27 februarie 1532. Ramii cu bine.
Friburg.
Erasmus din Rotterdam ditre Nicolaus Olahus, secretarul
serenisimei regine
Scrisoarea ta, prin care ma sfatuiesti sa ma intorc in
Brabant, am primit-o si ti-arn raspuns prin bunavointa aceluiasi
conducator al curierilor. Stau aici cu parere de rau
si totusi fac case. Abia irni pot tine inchis acasa sufletul
istovit, de acum mereu cu gindul la fuga. Acum imi lipseste
vinul burgund si risc dac . il schimb. Cel mai mic frig sau
un vint mai suparator ma baga in pat. Nu vad cu ce i-as
putea fi de folos serenisimei regine. Si m5." tem ca daca ma
voi intoarce, sa nu mai am timp, din cauza curtii, sa-mi
ingrijesc acest corp mai mult decit fragil. Nu-mi va fi greu
sa ma adincesc in studii; ar fi placut sa-mi petrec pe linga
o astfel de stapina zilele ce mi-au mai limas, din care abia
de mi-au ramas citeva*. Episcopul din Cu lm s-a suparat
putin pe Jacobus Danus ca a aratat la toata lumea scrisoarea
ce i-am scris-o. Iti recomand pe prietenul meu Levinus si
as vrea sa-1 convingi sa-si aleagI o viata in care sa aiba
prilejul de a-si cultiva inteligenta si eruditia. Caci este nascut
pentru litere si s-a ocupat cu ele nu lira harnicie si nu
fara succes. Am auzit ca si zu cultivi limba greaca**; la
aceasta Levinus ti-ar putea fi de folos. hi trimit scrisoarea
prin Gerardus Henricus din Amsterdam, care si-a luat doctoratul
in medicina in Italia; n-as vrea sa te impovarez cu
* In lirnba gread.
** Idem

ecomandarea lui i nici el nu cere ceva precis. Tu, Olahus
al meu, continua s fii ca tine, si de cite on vei avea pnlejul,
desfata-ne cu scrisorile tale. Serenisimei regine ii urez toate
cele bune. Sanatate.
Friburg, 3 mai 1532.
Raspunsul lui Nicolaus Olahus, secretarul serenisimei
regine, catre Erasmus din Rotterdam
Asteptind cu nerabdare servitorul despre care scriai ca
ii vei trimite aici de Pastele trecut, ca s a-ti aduca informatii
sigure i sa-ti pregateasca viitoarea locuinta, rn-am gindit
sh nu-ti mai raspund la scrisoare, pentru ca mai bine sa.
afli de la servitorul tau decit din scrisoare ce vreau i altele
in legatura cu chestiunile. tale. Iata insa ca a venit la mine
la Gand Gerardus Henncus din Amsterdam, medicul, cu
scrisoarea ta. Cind 1-am vazut, nu putin rn-am bucurat,
crezind ca el este servitorul tau pe care ai promis c 11
trump aim. Dar, dupa ce si-am citit scrisoarea si am stat
de vorba cu el despre tine i despre chestiunile sale, pentru
care a venit la mine, mi-am dat seama c rn-am bucurat
zadarnic. De aceea, n-am mai vrut s prelungesc tacerea,
dupa ce rn-ameliberat de asteptare prin sosirea omului tau.
1mi scni ch mi-esti foarte recunoscator pentru ca ltam ajutat
peLevinus. Nu numai pe el, ale carui purtari si a carui
eruditie le cunosc, ci 3
pe oncine altul care mi-e recomandat
de tine nu pot sa nuA ajut, pe cit imi sta in putinta.Am avut
grija s i se pla.teasca lui Levinus in numele reginei cite opt
grosi pe zi, pina cind va putea s gaseasca un alt post mai
potnvit, toate posturile de pe ling regina fiind ocupate mai
dinainte. Regina 1-a lasat pe linga mine, sa m folosesc de
ajutorul lui in rezolvarea difentelor probleme. Ma port
cu el totdeauna cu familiantate, atit pentru ca este elevul
tau i mi-a fost recomandat de tine, cit i pentru ca nu
vad mmic care sa ma poata indeparta prea rnult de el. Dar,
vai, asculta ce s-a intimplat. De curind, sosind la Gand
cu regina, dupa ce am vizitat orasele din Brabant si din
Flandra, am fost primit, din intimplare, ca oaspe in casa
lui Antoniu Clana, cu care, dupa cum am inteles, ai fost

prieten pe cind era in viata. De la el a limas o nepoad
din partea fiicei; acum are vreo optsprezece ani, o tinara
nu urita, cu purtari onorabile si, dupa cum mi s-a parut,
inzestrata cu nu putine daruri sufletesti. Socrul fiicei sale
este Damianus Vissenacus, un medic priceput in litere. Levinus
a inceput sa. se indragosteasca nebuneste de acea fata.
si ea de el. Eu n-am stiut nimic. Am stat acolo aproape trei
saptamini. In timpul acesta n-am putut isa observ nimic
sigur cu privire la dragostea lor, doar ca unii din ai mei
mi-au soptit nu stiu ce cu privire la aceasta. N-am spus
nimic, gindindu-ma ca daca este intre ei o dragoste adevarata,
vor vorbi ei insisi cu mine. Cu trei zile inainte de
a ne pregati ca sa ne intoarcem aici, Levinus 1-a trimis pe
Iacob Danus crainicul, cel care totdeauna iti aduce elogii*,
care i el e la mine, s'l ma roage sa intervin pe linga Damianus
medicul ca sa se poata casatori. Eu, cu mult inainte am
vorbit cu Levinus si i-am aratat si avantajele si dezavantajele
casatoriei, daca s-ar intimpla ca lucrurile sa nu mearga
cum trebuie; pina la urma, am cedat rugamintilor, ca sa.
incerc cel putin sa aflu ce ginduri are Damian, si am vorbit
cu el in aceasta chestiune. Dupa ce mai intii s-a sfatuit cu
sotia sa, dupa cum 1-am rugat, mi-a raspuns ca Inca de acum
doi sau trei ani fata a avut petitori cu o situatie buna si
are si acum citiva destul de bogati care umbra' sa. o ia in
casatorie, totusi, fiind eu la mijloc, va face tot ce va putea
ca, dupa ce va cere mai intii parerea rudelor din partea
tatalui si a mamei fetei, sa mi-o dea pentru Levinus. Astfel,
lasind lucrurile neispravite, ne-am intors aici. Vissenacus,
dupa ce s-a sfatuit cu rudele familiei, a venit aici, la mine,
dupa vreo zece zile, si mi-a dat acelasi raspuns, ca adica,
el vrea sa respecte vointa mea si ca. va respmge pe ceilalti
petitori care au o avere mult mai mare decit Levinus, lucru
pe care abia de 1-ar face de dragul altora. Dupa plecarea
lui, 1-am lasat pe Levinus sa se gindeasca si ziva, si noaptea
la casatoria cu acea fata, sl faca cercetari la Gand, sa vada
ce zestre si ce mostenire are, apoi, dupa ce se va fi sfatuit
cu prietenii sal in aceasta chestiune si va fi obtinut informatii
in legatura cu zestrea, sa se intoarc a. la mine cu lucrurile
lamurite, urmind ca dup a. ce te vom fi consultat si
* In limba greaca.

pe tine, sa facem asa cum va fi mai avantajos si mai folositor
pentru el, ca nu cumva, din cauza unei dragoste nesocotite,
sa o ia fara zestre si sa se caiasca mai tirziu de
ce a facut. I-am pus Ins n vedere ca nu cumva sa-si ia
vreo obligatie inainte de a se intoarce la mine si inainte de
a-ti fi scris ca sa-ti cerem parerea. Pina la urma s-a intors
si, desigur, cu o mare durere pentru mine, mi-a spus c s-a
si logodit cu fata. Certindu-1 i acuzindu-1 ca a nesocotit
conditiile pe care i le-am pus, n-a stun sa-mi raspunda alt-
ceva decit ca si-a amintit bine de aceste conditii, dar, fie
din pricina dragostei sale nebunesti, de care e vrajit destul
de rau, fie din pricina ca. a fost incintat de altii, n-a putut
sa faca altceva decit sa se logodeasca in mod solemn. L-am
intrebat de zestre. Mi-a spus c logodnica lui va avea opt-.
sprezece ducavi pe an, iar dupa moartea mamei va mosteni
o parte din venituri si din avere. Vai de mine, ii zic, crezi
tu c vei putea sa. traiesti cu sotia ta timp de un an cu
acesti banisori puci nt, si ce speranta mare pui in averea
ce-vi va reveni dupa moartea soacrei? Si ping atunci ce yeti
face si tu, si sopa ta, pe care va trebui s o hranesti si s5
o imbraci? Cu toate acestea, dupa ce lucrurile s-au facut
in asa fel incit nu se mai puteau schimba, mi-am dat seama
ci
vorbesc in vint; dar nu putearn altfel, pe de o parte,
fiindca eram suparat, iar pe de alta, fimdca voiam s aiba
o situatie mai buna. In cele din urma, 1-am sfatuit sa. amine
nunta pentru un timp dt mai indelungat, ping cind vom
putea sa-i facem o situatie mai bun i mai sigur i pina
cind iti vom scrie s i tie. Mi-a spus ca dupa logodna a trecut
pe la decanul dm Bruges, care de curind a legat cu mine o
aleasa prietenie, si ca. 1-a i invitat pe el si pe altii la nunta,
pentru ziva de 10 august viitor. Vazind ce spune si c s-a
grabit Fara judecata: fa, i zic, cum vrei, insoara-te asa cum
ti-at bagat in cap. Ma tern ns c i va parea rau odata
de ce ai facut. Iata isprava lui Levinus; dar imi pare rau
ca a cazut in la; atit de repede. Fata, dup a. cum aud, este
cinstita, s-a nascut din parinti cumpatati si bine vazuti
dupa cum mi s-a parut din purtarea ei, e muncitoare si nu
o de loc obisnuita sa-si piarda vremea. Are insa o zestre
mica i un barbat cu o situatie slaba, care va trebui sa o
intrevina. Se putea intimpla ca traind pe linga mine, sub
obladuirea reginei, sa fi putut gasi in scurta vreme o fata
si,

cu avere mai bung. Asa cg, dacg aceastg cgsgtorie i va fi
spre bine sau spre ran, numai nebunia si imprudenta lui sint
de vin i nimeni altul. Acum inglduie-mi, preainvgtate
si de mine prea iubite Erasm, sg-ti scriu despre chestiunile
tale, pe scurt. Foarte ingrijorat de bunul tgu nume si de linistea
ta, ti-am scris mai de mult sg te reintorci si, dorind
din suflet sg ai o viatg comodg si linitit, te-am rugat sg-mi
comunici dacg ai de gind sg te reintorci, ca s tiu ce s5
vorbesc cu regina cu privire la situatia ta i la tihna ta
viitoare. In cele doug scrisori ale tale pe care mi le-ai trimis,
tu, probabil fiind nehotgrit, mi-ai dat un rgspuns ambiguu.
In ambele scrisori, insirind motivele tale si necazurile pe
care le ai cu sgngtatea, n-ai luat nici o hotgrire precisg.
S-ar pgrea c vrei si nu vrei s te reintorci. Printre alte
motive, spuneai c n-ai mai putea suporta oboselile curtii,
din pricina virstei. Crezi oare cà eu nu rn-am gindit la
intreaga ta situatie inainte de a-ti fi trimis ultirnele mele
scrisori? Sg nu te impresioneze exemplul lui Sylvagius. Dacg
te vei reintoarce, nu te va sili nimeni sg faci altceva dedt
ce vrei tu de bungvoie, ca sg te feresti de robia curtii. Ti
se va inggdui s alegi locul unde ai sg locuiesti, fie aici,
pe lingg reging, fie acolo unde i va place mai mult. Totusi,
dupg pgrerea mea, aici, pe ling reging, vei avea un
loc mult mai comod, din rnai multe pricmi, si pentru a te
ocupa cu literatura, asa cum faci acum acolo, st pentru a
purta de grijg intereselor crestidgegtii si a le sprijini. In
timpul acesta, vei avea in patrie pensia ta in pace si liniste,
din partea reginei. 0 vei vizita cind vei avea plgcere sau
cind va vrea ea, si nu vei depinde de nimeni altul decit de
ea. De fapt, te temi de cgluggri, ca nu cumva s te calomnieze
i sà te jigneascg. De aceasta nu vei sap oriunde vei
fi i ch timp vei trgi, mai ales din pricina multor scrieri
pe care le-ai publicat, pe drept, impotriva cgluggrilor fgtarnici.
Dar cine dintre muritori poate scgpa de clevetirile
altora? Si Hristos le-a indurat fiziceste ping la moarte. De
aceea, ca sg nu te chem numai eu, ti-a scris i dl. Panormitanus.
Vgzind cg n-am putut sg am de la tine un rgspuns
precis, i-am argtat scrisorile pe care mi le-ai trimis; asa cg
hotgrgste-te i instiinteazg-mg, in caz cg vrei sg te reintorci.
Vei avea aici nu numai vin de Burgundia, care te reline

acolo, ci toate celelalte vinuri, pe care le-ai avut rnai inainte
cu care ti-ai sustinut sgngtatea odmioarg. Vei avea citeodat
i yin unguresc, nu rnai rgu, nu mai putin gustos
decit cel burgund, i care se aduce aici cu navele pentru
reging. Iar dacg se va face pace in Ungaria mea, se va
aduce in fiecare an. Si dacg vei pierde putin cu prilejul
vinzgrii casei tale de acolo, vei avea rgsplatl pe pgmintul
patriei, impreung cu ai ti, precum i celelalte inlesniri ale
tgrii tale, iar noi, care hi sintem prieteni, hi vom intoarce
acea pierdere cu dobindg. Scrie-mi, deci, ceva hotgrit. Din
partea mea, eu voi face tot ce imi va sta in putintl pentru
ca vu insuti s te poti convinge c te-am servit, in interesul
tgu, din suflet, ca un bun prieten. Cgci atita timp cit vei
stain curnpgrig.,,i nu ne spui lgmurit ce ai de gind, nu e
ma
nici cstit, inggduit sg. o indemn pe regina sa facg ceva
pentru tine. Impgratul n-a secerat cimpul chiar intr-atita
incit s nu-i lase i reginei seceriwl ei, din care sg-i poatg
ajuta pe cei buni. Nu numai episcopul de Culm, ci i eu
rn-am supgrat pe prietenul meu Danus pentru cg. si-a dat
in vileag scrisoarea, dar a fgcut acest lucru dupg obiceiul
lui, a§a c poate fi iertat. Eu mg folosesc de el numai in
ceea ce privesc rudimentele gramaticii grecqti, in celelalte
mai putin. Este in adevgr priceput, de copil, in aceste exercivil
literare. Dad vrei s te folosqti de serviciile lui pentru
a-0 argta meritele i a-0 preamgri numele, scrie-i §i
folosqte-te de el ca panegirist*, fiind un om foarte apreciat.
Pe medicul Gerardus 1-am vgzut cu plgcere §i am avut grijg
sg obtin un rgspuns destul de favorabil din partea reginei.
Voi continua sg cultiv bungvointa reginei fatg de tine, ap
cum mg rogi. Primote de bine aceastg istorie mai lungg
si
incurcatg, rnai curind decit scrisoare, precum §i libertatea
cu care iti scriu, ca fiind pornitg dintr-o inirn sincerg
deschisg; dad imi vei trimite in schimb scrisori mai lungi,
iti voi scrie iarài scrisori mai lungi, ca sg-ti alung uritul
prin citirea lor. Sgngtate i iubqte-mg.
Bruxelles, 26 iulie 1532.
* In limba greacI.
qi

Erasmus din Rotterdam care Nicolaus Olahus, tezaurar
de Alba, secretar i consilier S.R.
Prea stimate barbat, ti-am scris de curind §i i-am Kris
lui Levinus al nostru; ma. bucur c ti-e drag qi ca' ii ajuti.
Aflu c s-a insurat; numai de-ar fi fericit. Te rog s fii
alkuri de el i de acum inainte cu sfatul §i ajutorul tau.
Acum ii trimit pe Quirinus al meu in Anglia. Cind se va
intoarce, poti sa-mi scrii prin el cu incredere, dad vrei
sa-mi comunici ceva. Scrie-rm cum a putea sa-mi ark recunotinta
fata de regina sau fafi de tine. Sa1uta-1 pe Levinus
din partea mea. Skatate.
Friburg, 29 august 1532.
Iti trimit alkurat Tragedia din Basilea, pe care am descris-o
fidel, dac . vrei s-o cuno§ti. Nenorocirea a fost infioratoare
§i infrico§koare, dar memorabila.
TRAGEDIA DIN BASILEA
Zile le trecute, la 4 august, intr-o duminica, s-a petrecut
la Basilea o adevarata tragedie, care se poate asemana cu
prinzul lui Thyestes*. Un cetkean oarecare, onest §i bogat,
Cristofor Bomgartner, o banuia pe sotia sa Elisabeta, fiica
unui negustor foarte bogat, Henric Davidis, ca are relatii
pe ascuns cu servitorul sau Angelo. Era vorba de o simpla
gelozie, care nu se sprijinea pe nici o dovada. Aceasta o
capata din intimplare. Pe cind servitorul .lipsea de acasa,
trimis de stapinul sau sa' incaseze nite barn de la datornici,
sotul a intrat n odaia acestuia, cautind cred dovada, ca
sa se convinga de ceea ce barium, §i a gasit in camp servitorului
nwe urechiuqe de la ghete, de matase. Cheminduii
indata sotia, a intrebat-o dad le recunoate i de unde le
are, caci sint ale lui. Sotia a marturisit c i le-a dat ea.
Atunci sotul, ca s smulgaadevarul, a indreptat un pumnal
spre pintecele sotiei, promitind cf nu-i
va face nici un ru
dad marturiseqte adevarul, dar ameruntind-o ca o va ucide
numaidecit dad nu recunoate. Ca sa o induplece i rnai
mult sa marturiseasca, a spus ca' el a comis mai mainte adul-
* Atreus, fiul lui Pelops, i-a dat fratelui sau Thyestes
un prinz g'itit din cei doi copii ai acestuia (mitologie).
sI mánince

ter si ca banuieste ca sotia sa a facut la fel, dar ca. numai
banuieste i nimic altceva. La inceput, ea s-a incurcat, dar
pina la urma, fiind amenintata de sot, a recunoscut.
Dupa aceea a lasat-o in pace. Ea a fugit inspaimintat a. la
o sora intr-un sat numit Pratte len. El i-a trimis vorba prin
rude si apropiati sa se tntoarc i sa se impace. Sotul s-a
aratat iertator. Femeia s-a intors simbata, in ziva de 3
august, insotita .de citeva rude si apropiati, pe care sowl
1-a primit, ofermdu-le o gustare vesela. S-au despartit cu
felicitari st, dupa cum se spune, in noaptea aceea sotii au
dormit impreuna, ca sa nu ramina nici o urma de jignire.
Ziva urmatoare, duminica, au luat masa impreuna cu aceeasi
buna dispozitie, si se spune ca el a invitat la acea masa si
niste rude ale sotiei. Dupa ce s-a ispravit prinzul, le-a multumit,
rugindu-le s ia parte si la cina, zicind c va astepta
pina tirziu. De fapt, acest zvon e indoielnic. Ceea ce este
cert este ca indata dupa prinz a trimis servitoarea la hora,
iar pe copiii de la prima sotie i-a trimis s cumpere pere.
Astfel, raminind singuri, a pus zavorul la usa si si-a
stra-
puns sotia gravida, apoi pe fiic, abia de patru am. Dupa
ce a savirsit toate acestea, a scris o scrisoare catre Senat, s-a
urcat repede pe virful casei i dupa ce a strigat de trei ori
numele lui Hristos, s-a aruncat in gol, in asa fel incit o data
cu creierii sa-si risipeasca viata, dupa o zicala comica, dar
in chip foarte tragic. Scrisoarea a legat-o cu una din urechiusiele
de la ghete: ea cuprindea ceea ce am spus adineaori,
in ce scop a facut ce a facut i ce va face: a ucis-o pe
adultera, care a recunoscut, deci a meritat pedeapsa. A ucis-o
pe fiic, sa nu mai ramina nimeni care pe urma sa condamne
crima mamei si a tatalui; el s-a sinucis, ca sa nu moara
dupa un chin lung, condamnat prin sentinta judecatorilor.
Acum, cu corpul strivit, cu oasele frinte, a fost asezat pe
carul mortuar, apoi, dupa ce a fost bagat intr-un sac* simplu,
a fost aruncat in Rin. Ce se va intimpla cu sufletul
Dumnezeu stie. Crima aceasta ingrozitoare i neasteptata
1-a izbit pe socru, tatal sotiei, in asa masura, inch si-a pierdut
orice simtire. Fratele sotului, Jacob Bomgartner, de
* Paricizii erau custgi intr-un sac §i inecavi.

durere i-a ie0t din fire 0 acum e in lanturi. Exemplul,
de0 nelegiuit, n-a fost totu0 inutil, pentru a impiedica adülterul,
care a inceput acum 0 printre evanghelici sa fie un
amuzament.
Catre Erasmus din Rotterdam
Foarte greu amsuportat wderea noastra la Binsiens, din
mai multe pricini § i mai ales din cauza incomoditatii locuintei
nide 0 a betiei sau mai bine zis a nebuniei gazdei, inch abia
am ageptat sa scapam de acea neplacere i sa plecam aici,
la Berga ora foarteplacut 0 plin de oameni de omerne.
Am ajuns aici alaltiaen. Cred ca' nu e nevoie sa spun cu
cita bucurie am fost primiti de locuitori, de copii, de tineri
0 de gazde; Quinnus al au, care a venit la regina pentru
a-1i aranja trebunle, a. putut sa-ti povesteasca totul la intoarcere.
De aceea, pnetene Erasmus, nu trebuie sa crezi
ca am uitat de interesele tale. A vazut 0 Quirinus insu0,
precum i toti prietenii.tai de aici, ca nu am neglijat rumic,
pe cit ne-a stat in putinta, pentru ca interesele tale, oricit
de man ar fi fost problemele 0 orcit de ocupata ar fi foss
regina, sa fie satisfacute. SI nu te indoiqti deci nicidecum
de noi. Pe linga ceea ce vi-a adus acum Quirinus, 0 cred
ca 0-au placut, vom mai trimite in curind 0 altele, mai
pretioase, daca vom vedea ca qti mulpmit de raspunsul
ce i s-a dat acum. Sanatate.
Berga, 26 noiembrie 1532.
Nicolaus Olahus tezaurar de Alba ciitre Erasmus din
Rotterdam
In luna iulie trecut 0-am trimis, prietene Erasmus, o scrisoare
destul de lunga, in care hi comunicam, pnntre altele,
care este parerea mea 0 a .domnului. Panormitanus in
problemele tale. Ti-a trimis §1 el o scnsoare impreuna cu
a mea. Nu ne putem explica indeajuns care e cauza ca de
atita vreme nu am primit nici un raspuns de la tine. Ne
temem ca nu cumva, din neghjenta, capitanul curierilor si

nu-ti fi predat scrisorile. Daca s-a intimplat asa, sa-1 pedepseasca
zeii pe acel om. Lucrul principal in acele scrison era
ca,.daci vrei sa te reintorci acasa,..sa ne cornumci aceasta
mai lamurit; si el si eu ne.vom ngriji, pe dt ne va sta in pu-
mita, sa ai aici, linga regina, o situatie de care sa nu-ti para
rau. De aceea, fie ca ai primit, fie ca. nu ai primit sensor&
precedente, cla."-ne de sure care e dorinta ta, pentru ca s te
putem ajuta. Panormitanul cu care adesea sintem irnpreuna,
in-a intrebat de mai multe ori ce rispuns am de la
tine. Intreaga cauza a tacerii tale am pus-o pe socoteala
c apitanului curierilor. Ai grija deci, dad aceasta iti
convine,
di ne comunici ce ai de gind s faci. Dar ce s te mai deranjez
cu aceasta chestiune, cind vicarul acestui Panormitanus,
care este din Besancon, venind aici zilele acestea, a spus ca
a aflat ca lucru sigur c tu ai scrisori si de la imparat,
de la regele Ferdinand catre cetaterni de acolo sa te primeasc
in acel oras, unde.vrei s te muti. Daca este asa, inseamna
c tu nu vrei sa-ti mai vezi niciodata patria i prietenii
pe care ii ai aici. De unde aceasta schimbare neak
teptata? Poate c lacomia dupa vinul burgund ni te-a rapit.
Dupa cum ai pututsa intelegi din scrisorile mele precedente,
puteai s ai i aici yin burgund i unguresc, din camara
reginei, cu care sa-ti intaresti sanatatea. Scrie-mi care e situatia.
Despre casatoria lui Levmus i despre hotarirea lui
grabita, cu desavirsire impotriva parerii mele, cred ca ai
aflat si din scrisorile iui, si din ale mele, pe care pina acum
cred c le-ai prima. Daca ar fi ascultat de sfaturile i recomandarile
mele, am fi gasit n scurta vreme o fata cu avere
mare si cu zestre. Acum e cerut de nu stiu care secretar al
imparatului, ca ajutor. Nu in-as fi opus dorintei lui din
pricina unui venit mai mare, daca nu as fi vazut cit e de
necrestinesc si de prirnejdios ca un barbat sa-si paraseasca
dupa un an sau doi o sotie tinara, insarcinati, clupa .cum
vad ca fac concetaterni tai de obicei. Prietenul tau Quirmus,
pe care 1-ai trimis in Anglia, s-a abatut pe la mine in luna
septembrie, cu o scrisoare a ta foarte scurta. Se grabea sh
plece in Anglia, dupa cum i-ai poruncit, i eu 1-am rugat
sh
L
treaca pe la mine la intoarcere. Regina a lipsit din Bruxel-
les trei luni, si in timpul acesta am cutreierat intreaga
Hannonie. Cred ca din pricina aceasta Quirinus n-a mai
trecut pe la mine si a venit drept la tine. Daca am gresit
si

cu ceva cg nu ti-am scris, aceasta se datoreste faptului ca
il asteptam pe Quirinus. Sanatate, si fie ca te intorci, fie
ca ramii acolo unde te afli, daca socotesti a e mai bine
pentru situatia si virsta ta, sa-ti amintesti de mine si si ma
consideri intru totul al tau.
Bruxelles, 31 ianuarie 1533.
Erasmus din Rotterdam care N. Olahus, secretarul S.R.
Te rog sa citesti aceasta scrisoare singur. Sa nu comiti
vreo indiscretie fata de notar. Danus sa nu stie nimic despre
aceste lucrun, doar atita ca ai prima o scrisoare inchisa.
Sint multe lucruri care ma indeamna sa renunt la Germania,
chiar daca s-ar intimpla sa fie liniste acolo.Inainte de toate,
puterile mele fizice sint atit de subrede din przcina virstet
si a suferintelor, incit m-am hotarit sa-mi apar cu strasrucie
viata acasi. Corpul meu slabit nu mai suporta de multe ort
nici clima de vara. Iar dad' vrea curtea sa ma scoata din
aceasta liniste, moartea este foarte sigura, o stiu precis. Daca
as putea sa va servesc cu ceva raminind acasa, as face-o
cu cea mai mare placere. Il iubesc pe R. D. Panormitanus
si nu in mod obisnuit, dar este un hristolog* in toata puterea
cuvintulut. Daca cunosc destul de bine priceperea acestina
in viata de curte, abia de se poate compara cineva cu
el..In primul rind, te-as ruga sa ai grija .sa mi se trimita
ma o .scrisoare, fie a domnului cancelar, fie una in numele
reginei, prin care sa fiu rechemat ca sa am awl o motivare
onorabila ca ma intorc in tara, sa nu se para a plec din
ura cuiva. Sa mi se trimita apoi cittva bani de drum, in
suma potrivita. Doar mi se datoreste pensia pe zece am
sau si mai mult. N-ar fi mare lucru daca mi s-ar trimite
pensia pe un an. Daca nu poti sa faci aceasta solicitindu-i
pe financiari, se poate trimite un dar in numele regmei.
Cind mi s-a cerut sa scriu cartea De vidua christiana, mi-au
venit sase scrisori pe aceeasi tema; dupa ce s-au predat
toate, Henkellus [omul de afaceri al reginei Maria], n-a
mai dat nici un semn de via* Stramutarea va fi grea pen--
* In limba greaca, om care vrrbqte frumos, dar flea sinceritate.

tru mine, atit din cauza bagajelor, cit si a sanatatii subrede,
dar inainte de toate vreau sa fie onorabila. Daci scrisoarea
nu poate fi trimisa prin acest curier friburghez, sa se trimita
cu prilejul tirgurilor de primavara prin Erasmus Schaetus
la Hieronymus Frobenius si tot la el sa se trimita darul
reginei, daca 11 va da. Dar oricum s-ar intimpla, sa-mi dai
de veste din timp, ca sa-mi pot rindui lucrurile: mi-e dor
de patrie. Rog sa nu se afle c m pregatesc de plecare,
pentru ca sa-mi fie calatoria mai sigura; felurite sint capcanele
oamenilor; te rog j iar te rog ca in aceasta chestiune
sa-ti arati candoarea sufletului tau, pe care mi-au destainuit-o
scrisorile tale. Se vorbeste c Levinus, prietenul meu,
s-ar fi casatorit. Daca e adevarat, ma rog sa fie muhumit
6 fericit. Nu ma' indoiesc c si-a ales soTia pe care o merita.
Daca ar fi staruit in munca literara, ar fi un om mare
acum. Nu-i lipseau prea multe calitati. M zoreste curierul.
Nu reciti, uita.
Friburg, 7 februarie 1533.
Raspunsul lui Nicolaus Olahus catre Erasmus din
Rotterdam
De curind O-am trimis scrisoare prin vicarul domnului
Panormitanus, care este din Besancon; din ea ai putut afla
ca eram aproape desperati din cauza tacerii tale cu privire
la reintoarcere. Nu incapea indoiala aici ca te vei stabili la
Besancon i ne miram de o schimbare atit de neasteptata
a planurilor tale. Dar, pe cind ne aflam in aceasta indoiall,
ne-a redat speranva scrisoarea ta, care mi-a fost adusa zilele
acestea din Anvers de catre un curier pe care nu-1 cunosc.
Imi scrii, prietene, ca. doresti s te reintorci la noi si ma
insointezi cum vrei sa decurga reintoarcerea ta; imi atragi
atenoa ca de aceasta hotar ire a ta sa nu sue nu numai
Danus, dar nici altcineva. Eu, preainvatatul meu prieten
Erasmus, te felicit si
ma bucur el voi avea prilejul de a
te vedea aici pe tine, a drill prezenta va fi o mare onoare
pentru patrie, iar pentru prietenii tai, care On la onoarea
si gloria numelui ta'u, o bucurie. Dupa cum mi-ai
scris mai
inainte, am facut tot ce am putut, cu toata grija, ca rein-

toarcerea ta sa fie cit mai in siguranç i s5 nu afle de
aceasta nimeni, afar5 de regin5, Panormitanus si Langius
insu$i, ins5rcinatul cu problemele secrete, fair 5. de care, dup5
cum poti s5-tl dai seama, nu se puteau intocmi scrisorile.
Chiar si lor le-am atras atentia s5 nu vorbeascl nimic. De
altfel, tu insuti ai amintit de reintoarcerea ta in scrisorile
c5tre prietenul nostru Conradus Goclenius, care se afla cu
mine zilele acestea la Louvain si ast5zi este aici. El, pe care
intotdeauna 1-am cunoscut ca pe un om care te iubeste
foarte mult, a amintit de tine singur, de la sine. Eu in-am
prefacut citeva zile a nu stiu nimic; dup5 aceea, ieri, pe
cind voiam s5-ti scriu, rn-am dat pe fat5 si i-am comunicat
hot5rirea ta, ca unui prieten deosebit i credincios atit al
meu, cit si al t5u, atr5gindu-i totusi atentia s5 nu spun5.
nimic despre cele ce fac pentru tine. De aceea, am vrut sI
afli aceasta mai inainte de a-ti scrie despre celelalte. Problema
ta am tratat-o cu regina cu tot devotamentul, grija
si
dragostea, asa cum eram dator fat5 de tine si cum as
fi procedat in interesul meu. Regina, dup5 cum ti-am scris
inainte, are pentru tine o deosebit5 afectiune i bun5vointl,
atit pentru c asa rneriti, datorit5 virtutilor tale str51ucite,
cit i pentru c5 am fost i eu, i voi fi, ori decite ori va fi
nevoie, unul dintre aceia care te 1aud5 in fata reginei cu
mult zel. Ea vrea si dore$te foarte mult s5. te reintorci.
Dar, fiindc5 si mai inainte s-a amintit despre tine
in fata impairatului, care atunci se afla aici, a socotit c5 nu
se cuvine sa te recheme inainte de a incerca s5-1 sugereze
Ca'
dac5 el ar vrea, ar putea s te conving5 s te reintorci.
Trebuie mns s tii c acest lucru s-a f5cut in urma sfatului
meu, nu atit din consideratie pentru imp5rat, cit pentru
interesul t5u propriu, perttru linistea i siguranta ta.C5ci,
pentru ca s vorbesc
,
cu tine mai pe fafl, desi nu mi-ai scris
rnai pe larg despre tot ce tine de reintoarcerea ta afar5
de aceea c vrei s i se trimit5 scrisori i banii de drum
in sum5 onorabi1 5 totup eu, cunoscind obiceiurile unor
oameni de la noi si de la voi, dup5 ce am primit scrisoarea
ta i dup5 ce am aranjat chestiunea ta pe ling5 regin5, rn-am
gindit c e de datoria unui prieten adev5rat s5. se intereseze
$i sa rezolve in asa fel chestiunile prietenilor, incit s5 nu
se intimple dup5 aceea ceva care s5 fie spre nesiguranta
sau paguba lor. De aceea, am spus reginei, din initiativ5

proprie, c rechemarea ta ar fi mai onorabila.si mai comoda
daca ai avea siguranta ca Ti se va plati pensia imparatului,
pentru trecut si pentru viitor. Caci sa nu crezi c aici curge
cu de toate. Cit priveste rechemarea ta onorabila, evitarea
oboselilor de la curte si celelalte chestiuni care mi se pareau
cate intereseaza pentru a-ti asigura o viata onorabila
si hnistita, toate acestea au fost examinate, iar reginei i-au
facut foarte mare placere, pentru ca si ea vrea s fii in
siguran i liniste.Dar, cum spuneam, tocmai pentru ca reintoarcerea
ta s fie cit mai onorabila' si mai in siguranta,
regina a fost de parere, din cauza aratata mai sus, sa nu
fii rechemat fara stirea imparatului. Aceasta sarcina a incredintat-o
d-lui Panormitanus, care, numai daca' nu e un
hristolog*, cum scrii, tine la tine foarte mult. El i-a scris
lui Granuellanus, care acum se afla in slujba cancelariei pe
linga imparat, fiindca nu avea pe alicineva ca si-i..comunice
nu ca vrei sa te reintorci, dar ca ai putea sa fit atras
sa revii in patrie daca tt s-ar oferi conditu bune i daca
ar vrea imparatul, i s intervina pe linga imparat in acest
scop. Acest pretext de a scrie mi s-a parut o w mai
onorabila. Am trimis aceasta scrisoare prin curier astazi.
Dar, dupa cum stii, la curtile principilor se trateaza atit de
multe probleme, incit unele sint neglijate, i fiindca ii tiam
pe Nicolae, fiul prefectului din Malines, succesorul lui VaIdesius,
ca foarte bun prieten al meu si foarte respectuos
admirator al tau, 1-am convms pe dl. Panormitanus sa-1
insarcineze pe el sa faca imparatului aceasta propunere,
scrundu-i i eu ca sa rezolve chestiunea cu grija, repede si
in secret, iar raspunsul sa mi-1 trimita mie. Cred ca asa va
face. Prin urmare, trebuie sa at pu tina rabdare s i sa fii linistit,
pentru ca sa te reintorci cu ajutorul lui Dumnezeu in
conditu mai onorabile si mai sigure. Daca voi vedea ca
aceasta chestiune se lungeste peste prevederile noastre, voi
avea grija sa le scriem din nou lui Granuellanus si lui NIcolae.
Fii convins ca daca a fi socotit ca pot face ceva
mai bine si mai convenabil pentru onoarea, situatia i siguranta
ta, a fi facut cu cea maimare placere. De indata
ce voi avea raspunsul, te voi instiinta. Ici trimit, impreuna
cu scrisoarea de fata, i o scrisoare a prietenului nostru
* In limba greacI.

Goclenius, care a venit aici acum doua zile spre a solicita
canonicatul sau la Anvers, iar astazi se reintoarce la Louvain,
precum i o scrisoare a unui spaniol, care m-a rugat
staruitor s ti-o trimit. Mi-ar face placere dad ai comunica
spaniolului, oricine ar fi el, cà ai primit scrisoarea lui. Ti-am
trimis i scrisoarea lui Panormitanus. Contabilii lucreaza.
Vistiernicul Flandrei n-a fost si nu se afla la curte ca
pot trata cu el. Ar fi mai indicat, dupa parerea mea, sg.
asteptam raspunsul. Inte leg ca motivul intemeiat sau neintemeiat
pentru care nu %I s-a platit pensia a fost absenta
ta. Dad va da Dumnezeu s te reintorci, sa nu te temi in
ce priveste thnatatea*, ap cum scrii: vei fi liber la curte;
depinde de cum vrei tu; i vei putea sa triiiefti" la tine
acas dup a. pofta inimii. De aceasta voi avea grija eu.
mid sanatos i staruie in dragostea ta pentru mine, carte te
iubesc.
Bruxelles, 29 martie 1533.
Kaspunsul lui Erasmus din Rotterdam ca-tre Nicolaus
Olahus
Citeste singur
Am primit ultima ta .scrisoare, o dovacla. neindoielnica
a deosebitei tale intelepouni i a bunavointei exceptionale
pe care o ai fata de mine. De-as putea sa-ti intorc cu ceva
binele pe care mi 1-ai facut. Banuiesc ca. de aceea s-a cerut
asentimentul imparatului, ca s mi se plateasca pensia sub
form a. mai acceptabila. De altfel, e lucru dovedit ca n-am
plecat de aici ca un exilat, ci in buna intelegere, si nu pen-.
tru ca. nu aveam ce face la Basilea. Imparatul a scris de
mai multi am matusii sale Margareta Doamna sa. mi se
plateasca pensia peste rind, restul platilor fund suspendate,
ca sa nu am motive de a ma alatura Attu principe. Am
fost chemat i n Franta, de regele Francisc, .cu mad pro-
misiuni,
prin scrisori scrise chiar de mina ku. Imi si des-.
tinase prepozitura de la Tongren, cu vernt mare si de mare
* 2n limba gread..
** Idem.
ci
Ra

vaza, dar am pus mai presus de orice ragazul de a mg ocupa
cu literatura. Dupa ce chestiunea a fost trecuta prin conciliu,
Margareta Doamna mi-a multumit in scris c n-am
parasit serviciul regelui, ca. nu mi s-a plgtit pensia din cauza
absentei mele si ca daca as vrea s rn ntorc mi s-ar oferi
nu numai pensia, ci i alte avantaje mai mari. Cauza principala
pentru care am plecat a fost ca cineva 1-a sfatuit pe
imparat sa mi se incredinteze mie problema luterana. Autorul
acestui sfat a fost Ioannes Glapion. Credearn c mi s-a
facut aceasta cu intentii bune; insa fiindcg eram considerat
suspect, desi fara nici un temei, se straduiau s ma incurce
in aceasta treaba, pentru ca ori sa-i nimicesc pe luterani,
pe care, dupa cum credeau ei, ii simpatizam, on sa m trgdez
pe mine insumi i sa cad in cursa pe care mi-au intins-o.
Regret multe lucruri, dar aceasta plecare nu am regretat-o
niciodata, desi nu mi-am lepadat credinta i as fi putut
sa imbatrinesc acolo destul de linistit. Orasul acesta e friguros,
aerul stricat, poporul neospitalier, i nici nu am unde
sa ies; peste tot, zgomote de toate felurile si continue. $i
totusi mi-ar face bine pentru sanatate dac g. m-as misca.
Oecolampadienii rn-au urit cu inversunare, dar si eu pe ei.
La Besangon e mare vrajba intre cler si Senat. Senatul
cheama, clerul are oroare de venirea mea. La noi spiritele
sint mai calme i nicaieri nu poate trai un om bgtrin mai
onorabil decit in patrie. Nu-rni prea convine printre principii
din Germania, ma tem Ca' in lipsa imparatului sa nu
se nasca acolo tulburari, caci urzelile se inmultesc. Nu sint
ispitit atit de pensie, cit de cinstea care mi se face sa
intorc acolo din nou. Nimeni nu-i intrece pe acesti evanghelici
in vorbarie i ngimfare. Cred insa ca am declarat
monarhilor, i teologilor destul de clar cit de mult nu sint
de acord cu autorii de secte, din partea carora sint foarte
primejduit aici. Caci nu inceteaza cu uneltirile si nu exista
un sor de oameni mai razbungtori. Lui Levinus i doresc
binele, dar sint indurerat ca e atit de usor la minte, incit
adesea scapa din ming ocazia ce totdeauna i se ofera. Era
nascut pentru carte si trebuia sa se ocupe la Louvain cu
medicina. A dus-o acolo in petreceri si face acelasi
lucru la Paris. Pina la urma, dupa ce a vindut cartile
si a ispravit cu toate, a inceput sa cerseasca, vinind
ici si colo slujbe fara nici un succes. I-a rners destul
ma'
mg

de bine la curtea de la Augsburg, a cistigat bani buni;
t-a risipit pe tori. L-am sfatuit sa-si caute o soite cu zestre
buna. S-a insurat cu una saraca. In mci o privinta n-a ascultat
de sfaturile prietenilor si, dupa obiceiul .lui, e usuratic.
Ce fel de viata duce acum nu stiu: Ant prima scrisoarea
ta in care ma instiintai despre casatoria lui aventuroasa; de
fapt, din anurnite motive, eu rn-am prefacut ca nu still.
Am primit si prostiile lin Danus, pe care 1-as dori episcop
in Dania sa; poate ca nu ma uraste, insa prin bunavointa
lui nestapinita strica mai mult decit ar face un dusman. Ce
poate fi mai inutil decit sa-1 faci praf pe Scaliger prin niste
versuri usoare; ar fi fost mai bine sa nu se apuce de o astfel
de poezie. Iti scriu acestea mai fara ocolisuri, pentru ca-ti
trimit aceasta scrisoare .printr-un slujitor care mi-e foarte
credincios; nu e insa ruci o primeldie daca se raspindeste
acolo vestea ca ma straduiesc sa fiu rechemat in Brabant
in conditii onorabile. E rnai prudent totusi ca aceasta sa o
stie putini. Desigur, n-as vrea sa se stie sau sa se creada
ca ma zbat ca sa obtin aceasta. Daca nu sint rechemat vara
aceasta, calatoria irni va pune in primejdie Anatatea. Daca
lucrurile vor inainta, nu voi intirzia asteptindu-1 pe Quinnus
al meu sa se intoarca din Anglia, voi zbura la voi. In
caz contrar, va trebui sa indur aim iarna aceasta, dar dupa
ce voi perfecta testamentul pe care il intocmisem la Basilea.
Pentru aceasta posed scrisoarea regelui Ferdinand catre magistratul
acelui oras, posed pasaportul deschis si general
de la imparat, posed breva pontificelui; si cu toate acestea,
daca voi neglija ceva, abia de voi face vreo isprava cu acest
magistrat, clupa cum prevad din mai multe exemple. Pradalnic
neam de oameni! Ramii cu bine.
Friburg, 19 aprilie 1533.
Erasmus din Rotterdam catre N. Olahus, secretarul S. R.
Daca il cunosti pe acest Petru de Montfort ca si mine,
nu ma indoiesc ca Ii-e la fel de drag. Caci hi marrourisesc
ca mi-e nespus de drag, datorita virtutilor cu care 1-a inzestrat
norocul si natura si pe care am observat ca le are,
fiindca ma duc adesea in casa lui. Cred ca ai observat

aceasta mai bine si tu, care esti un om mai patrunzator.
De aceea, intrucit esti un om mai omenos si mai mbitor al
socotesc c vei face mai mult pentru el. Se pare ca
si
imparatul si-a dat seama ce fel de om e, de vreme ce i-a
dat o slujba foarte stralucita, dovedind o bunavointa peste
masura de mare, dar, dupa parerea mea, merita un dar mai
stralucit. Ca un om care nu esti necunoscator al afacerilor
de la curte, qui ca multe harpii rivnesc dupa asemenea prazi,
si nu rareori necmstea invinge virtutea. $1 imparatul, si
Maria, sora buna a imparatului, i sint la fel de favorabili,
incit nu ma indoiesc de loc c va izbuti, i daca bate vint
bun, si daca bate unul potrivnic. Totusi se va apropia mai
repede de portul dorit, daca fi vor veni in ajutor si vislele
la momentul potrivit. Te-as ruga foarte mult s iei asupra
ta aceasta grija, dad n-as avea convingerea ca ai i luat-o
mai m in mod spontan, din partea ta. Suferintele lui
Erasmus al tau le vei cunoaste mai bine din ce-ti va povesti
Montfort al nostru. Astept de la prietenul meu Quirinus
vesti despre toate. Ramii sanatos, ocrotitorul meu, asa cum
trebuie s raspund unui filoelen*.
In ziva Rusaliilor [1 iunie] 1533.
Nicolaus Olahus tezaurar de Alba, secretar ;i
consilier
al reginei Maria catre Erasmus din Rotterdam
Ce am facut de curind in chestiunea ta, prietene Erasmus,
cu grija pe care obisnuiesc s o am in chestiunile care privesc
prietenii ti-am scris pe larg in ultimele mele scrisori.
Ti-am promis c te voi instunta de raspunsul pe care 11
vom avea de la imparat, si nu fara sa. am un temei, caci
nu voiam s intreprind sau s fac ceva pripit in ceea ce te
priveste. Intre timp a sosit Quirinus, prietenul tau, cu o
scrisoare din care am inteles usor ce ai de gind s faci:
t oate au iesit asa cum am vrut noi j n-a mai ramas nimic
care sa impiedice reintoarcerea ta, asa cum de la inceput
* In limba greaca.

te-am sfatuit i te-am rugat din dragostea pe care o am
pentru tine. Desi principii .0-au fost si mai inainte favorabili,
totusi am facut tot ce a stat in putinta noa-
stra .ca
virtuple
testi.
sa
tale
si-i facem si mai favorabili,
deosebite i pentru calitatile tale
penn-u
sufle-
Iti..trimit impreuna cu aceasta scrisoare si o copie
a scrisorn imparatului, din care vei vedea ce a scris din nou
despre tine. De asemenea, din scrisoarea d-lui Panormitanus
vei afla ce hotarire a dat regina .in numele imparatului,
rugata fiind de mine; dar aprecienle i bunavointa reginei
fata de tine le vei cunoaste din insasi scrisoarea ei. Dl. duce
de Arshoth te iubeste si el foarte mult. Pe toti acestia i-am
facut s te iubeasc i s te doreasca. De aceea, prietene
Erasmus, nu mai ai nici un motiv s ntirzii acolo, daca vrei
at fii ingrijit in cele mai bune condini, spre inlesnirea, tihna,
sanatatea si linistea ta, la o virsta de acum inaintata, si inca
in patne, uncle ai o clima prielnica si care iti face bine
printre rude, pneteni i vechile tale cunostinte. Cauta sa
vii cit mai repede. E mai bine sa-ti petreci ultimele zile ale
batrinetii pe parnintul unde te-ai nascut, unde i principii
si ton
cm buni te doresc, decit acolo unde putim principi
Ii sint binevoitori i unde multi cetateni sint ingrati fata de
tine. $tii ca eu, Inca pe vremea cind am pus cele dintli baze
ale prieteniei si intimirtii noastre, prin scrisori, niciodata
nu rn-am purtat fata de tine in mod necugetat; cu atit
mai putin a starui acum s te reintorci, daca as socoti ca
n-ar fi in folosul virstei tale, de acum tot mai plina de greutati,
si in folosul linistei tale. De aceea, fa tot ce poti ca
sa te reintorci cit mai curind. Fiindca insa am socotit et
nu se pot scrie toate intr-o scrisoare, am avut grija ca regina
sa-1 trimita la tine pe Levinus, care iti va povesti tot
ce am facut, ce stie i ce a aflat de la mine ou privire la
chestiunile tale personale si nu ti s-au putut comunica, cu
atit mai fidel, cu cit, dac . nu ma insel, e devotat atit tie
cit
si mie. Poti sa ai incredere in vorbele lui. Prietenul fdu
Quirinus a plecat de la mine in Anglia, dar nu s-a intors
pina acum: 11 astept insa din ceas in ceas. Sanatate si iubeste-ma
ca de obicei.
Bruxelles, 21 iunie 1533.

Erasmus din Rotterdam ci?itre N. Olahus, secretarul S. R.
Multumesc tuturor pentru grija i dragostea cu care au
rezolvat chestiunea mea, dar indeosebi tie, prea iubitul meu
Olahus. Dupa ce am pregatit imbracamintea qi caii, a§tept
momentul potrivit ca s inchiriez corabia §i corabierii i sa
pot pleca de aici in siguranta; pina acum insa, vremea a
fost ap de rea, incit a trebuit sa-mi apar cu greu viata.
Februarie rn-a predat rau sufermd lui martie, duvnanul de
moarte al tuturor batrinilor. Toata vara a fost ca i in martie;
aurmat apoi un august foarte agitat; ce vreme va urma
nu tiu. Aa ca am socotit ca ar fi mai bine sa plec putin
mai tirziu acolo uncle doresc in cel mai Malt grad decit
grabesc o moarte inevitabil, fiind slabit i istovit.. L-am
trimis pe Levinus intii, ca prin ajutorul unor prieteru siguri
sa-mi pregateasca acolo o locuinta in care sa. m adapostesc
indata. Ma mir cine a fost de parere ca Levinus sa primeasc3.
banii la Dola. Se putea sa i se dea lui Fugger sau lui Schaetus,
si i-as
fi primit aici prin mandat. Acum, la trei sute de
florini pierd peste aizeci; pentru ca o coroana se socoteqte
aici la treizeci §i §apte, iar la Dola patruzeci i apte. Daca
s-a facut ap de teama c drumul va fi primejdios, apoi
Levinus a facut drumul de la Dola in ase zile, prin locuri
foarte putin sigure. Margareta Doamna m-a rechemat in
conditii mai generoase decit cum sint rechemat acuma;
daca nimic nu rn-ar chema acolo decit generozitatea curtii,
n-aq
face un pas; dragostea de patrie ma atrage. Daca se
va intimplasa fiu nevoit sa iernez aici, ma vei a§tepta o
data cu zefirul i prima rindunea, putin mai reintremat,
dupa cum sper. Cauza principala a slabiciunu a fost vinul
burgund; cel care mi s-a trimis e gretos i imi face rau la
stomac. Acum mi se pregatgte altul mai acceptabil. Iar daca
voi ajunge la acea grea cumpana, cind nici zeii nu te mai
aiutei* cum spune proverbul nu se va putea sa-mi mut
cartierul acolo; voi inapoia banii de drum, ca sa nu fiu
banuit de cineva ca mi-am insu*oricit de putini bani, cu
toate ca din pensia imparatului mi se datore§te pina acum
peste trei mu trei sute de livre franceze. Din multe cauze
nu s-a dat dezlegare sa se plateasca aici decit dupa intoc-
* In limba greacl.
sa

mirea testamentului, lucru care pentru strSini e foarte greu
de facut in acest oras. Cu rezolvarea acestei probleme rnS.
zbat de mult si flu fac nici o ispravS. Te implor, dragul meu
Olahus, s'a-1 spripni pe Levinus al nostru ca i pinS acum,
pn j va face o situatie. Cu multe ti-e dator el tie si eu de
asemenea din cauza lui. Du Oda la capSt bunSvointa ta.
Serenisimei regine nu-i scriu acum, cu toate c Levinus a
insistat; am alte lucruri de IScut. RSmii cu bine, protector
fSrS Oreche (patrone unice)!
Friburg, 23 august 1533.
Erasmus din Rotterdam atre Nicolaus Olahus, tezaurar
de Alba etc.
Ar fi bine dacS ar fi primit la curtea voastrS un om ca
Viglius Schvichemius, aducStorul acestei scrisori, un tinSr cu
un caracter nepStat, doctor in drept, care a profesat la
Padova, nu flra luptS, dar nici fr glorie. $1 in ce priveste
literatura bunS nu e mai prejos. Cit despre suflet, nu exists
un cristal mai curat. Cei ce nu sint demni de nici o recomandatie
storc multe recomandatii. El nu rn-a rugat nici
cu o vorbS sS-1 recomand. Incit te rog numai de la mine
sa. cunosti pe acest tinSr remarcabil prin atitea calitçi. (Mi)
se scrie c biserica cea mai mare din Anvers a fost incendiatS.
Ce-o fi cu atitea incendii? (Mi) se scrie c lingS Colo-
nia Agrippina a fost incendiat un orSsel. Un oras la o zi
depSrtare de aci a ars complet, n urma unui foc pus de
diavol, dupS cum se zvoneste continuu. Se spune csa si in Elvetia
au ars citeva sate. Ian Dantiscus, episcopul, scrie cS in
orasul Culm a fost aprinsS catedrala; apoi un alt oras, unde
avea o fortSreatS, a fost distrus de incendiu, inch n-au mai
rSmas decit zidurile. Toate acestea mi se pare cS sint simple
intimplSri. Pe aici se zvoneste c regele Angliei ar fi primit-o
inapoi pe Caterina lui in vechiul lor cSmin. Pe cit
e de necrezut, pe atit as dori sS fie adevSrat. In ce priveste
reintoarcerea noastra, nu s-a schimbat nimic, numai s nu
se intimple ceva nou. Te rog sS-mi pSstrezi afectiunea ta
si
ssa cultivi favoarea reginei. SalutSri lui Danus i lui Leviqus.
Cu bine.
Friburg, 7 noiembrie 1533.

Erasmus din Rotterdam atre Nicolaus Olahus, tezaurar
de Alba, secretar ;i consilier al serenisimei regine
Maria etc. S.
Atit de des imi revin acele dureri ale membrelor, incit
nu stiu cepot sa mai nadajduiesc de la acest corp mai mult
decit fragil. De la Craciun am suferit foarte rau st ma tem
of
totul se va sfirsi o data cu aceasta iarna geroasa. Asa
ca mi-am facut testamentul si se va publica cartea mea
despre pregatirea pentru moarte. Celelalte sint in mina lui
Dumnezeu, i daca el imi va da cit de cit sanatate, m-am
hotarit s va revad spre sfirsitul lui aprilie. La Anvers s-a
publicat o carte a unui mascarici oarecare, incult, prost,
neru sinat p rau, care ma improsca cu insulte ingrozitoare.
Se pare ca publicat flecarelile numai pentru a le amesteca
cu venin. Nu extsta in toata cartea o scintete de gind
cinstit. Dac . la voi se ingaduie unor astfel de monstri tot
ce le place, nu stilt daca ar rnai fi de vreun folos sa ma' reintorc,
ceea ce totust, din rnulte cauze, doresc .foarte mult;
chestiunea o vei cunoaste mai deplin din pagmile pe care
le-am anexat acestei scrisori. Le vei arata, daca vei socoti
de cuviinta, si celor care crezi ca pot infrina astfel de avo-
cati prosti. De-ar fi imparatul mat putin binevottor fata
de astfel de oameni, dac . se si pot numi oameni! De cind a
plecat Levinus de aici, n-am rnai primit nimic de la voi;
* In scrisoarea adresata in 1534 (fara data zilei si a lunii, probabil
in ianuarie; scrisoarea a fost publicata de Ipoly Arnold impreuna cu
corespondenta lui N. Olahus) arhiepiscopului Panormitanus, cancelanil
imparatului Carol Quintul in Brabant, protesteaza impotriva carpi
publicate la Anvers de franciscanul Nicolae Herborn, i in care Erasmus
este invinovatit pe nedrept la P. 285 ca: in Colloquii am scris
nu numai lucruri neevlavioase, ci i vadit mincinoase impotriva ordinelor
(calugaresti), pe care acesta le numeste familii, cu toate ca in
toate scrierile mele nu exista nimic care sa acuze vreo familie sau
ordin. La pagina 322 ma pune in rindul ereticilor care jignesc biserica
lui Dumnezeu, iar pe mine ma numeste mereu ostasul lui Pilat, adaugind
ca Luther si-a atras o parte oarecare din biserica, si Oecolampedius
si
Zwingli de asemenea o parte oarecare, dar cea mai mare poate si-a
atras-o Erasmus ( ); eu n-am criticat nimic afara de superstitie
si de abuzurile oamenilor. Ce n-as da sa pot atrage intreaga biserica
acolo unde m-am straduit, ca lepadindu-se de superstitie, de ipocrizie,
de patirnile lumesti si de chestiunile frivole, sa-1 slujim cu totii pe
Dumnezeu, cu cuget curat, fiecare dupa chemarea sa".

poate ea.' vor sosi scrisori cu prilejul tirgului de la Frankfurt.
Pina atunci, sustine-ma pe linga ilustrul duce de Arshoth.
Lui Danus transmite-i multe salutari; lui inci nu i-am scris,
fiind ocupat. Cu bine.
Friburg, 23 ianuarie 1534.
Nicolaus Olahus ce-itre Desiderius Erasmus din Rotterdam
Daca te simti bine si esti sana.tos, ma bucur din inima.
Ma mira foarte mult ca. nu am prima
de la tine de atita
vreme nici o scrisoare. Te rog, Erasmus al meu, s5. imicomunici
in ce stare te afli, daca esti sanatos, caci sà stii ca
hi sintsi acum acelasi prieten ca si mai demult, si cit timp
voi tri a voi fi si mai departe acelasi prieten smcer, asa cum
cred ca m-ai cunoscut. Iti doresc voie buna si fericire, asa cum
imi doresc mie. Sanatate.
Bruxelles, 23 februarie 1534.
Kaspunsul lui Nicolaus Olahus, secretar al reginei Maria,
(.1tre Erasmus din Rotterdam
Zilele acestea am primit ambele tale scrisori, preainvatatul
si preaiubitul meu Erasmus. Una, pe care mi-ai scris-o
mai inainte, mi-a fost data mai tirziu de catre Viglius
Schvichemius, iar cealalta, scrisa dupa aceea, mi-a adus-o
Erasmus Schaetus mai devreme, impreuna cu alte scrisori
anexate. In prima scrisoare, mi-1 recomanzi pe Schvichemius.
Am o deosebita afectiune pentru el, datorita invataturii, caracterului
si purtarii lui, precum si datorita scrisorii tale si recomandarn
lui, incit prepuesc mult cunostinta si relapile cu el.
I-am promis ca ii voi da cu placere tot sprijinul de care
s lut in stare si
il voi ajuta in orice chestiune va avea nevoie,
daca va face apel la mine. Imi scrui ca la voi se vorbeste
ca regele Angliei s-ar fi impacat cu regina Ecaterma. De-ar
fi asa. In realitate, acest rege nu se gindeste de loc la asa
ceva. Caci, fiind indragostit de Ana lui si suparat din prima
excomunicarii papale, a inchis-o pe regina intr-o fortareata,
impreuna cu cipva slujitori. Iar autoritatea papei a dispre-

cuit-o in asa masura, inch zilnic sosesc cu droaia la noi,
din Anglia, carti infamante, injurioase i pline de insulte
foarte grave. In aceste carti, englezii slavesc umilinta, curltenia,
saracia, rabdarea i celelalte virtuti ale lui Hristus
si
dau in vileag ingimfarea, necuratenia, bogatiile, tirania,
lipsa de rabdare i alte nelegiuiri ale papei. Mari de
aceasta, se spune c regele a. interzis zilele acestea sa se
mai faca in biserici rugacium i slujbe pentru papa., asa
cum a fost obiceiul pina acum. Minastirile le-a impartit
baronilor sal, care le darima si le folosesc cum vor. A emis
apoi un edict prin care se porunceste ca nimeni sa nu-1
recunoasca pe papa dedt doar ca episcop al Romei. Se
spune i aceea catrei sau patru principi ai lui, dupa. ce s-au
despartit de sothle lor legitime, urmindu-i exemplul, s-au
insurat cu altele. Daca asa stau lucrurile, mi se pare ca.
acestia I-au intrecut cu mult pe Martin, schimbindu-si so-
tiile
dupa cum le vine pofta, si cum e obiceiul la popoarele
pagine si barbare. Ce se va mai intimpla nu se stie. Nu
putem spera nimic bun din lucruri care au inceput rau.
lii cealalta. scrisoare a ta imi comunici ca de la Craciun
nu te simti bine; imi pare rau ca. esti bolnav; a vrea sa
iau asupra mea o parte, daca s-ar putea imparti, numai ci
te pot ajuta s i sa-ti micsorez sufermtele. Sper totusi
dupa ce va trece vremea rea si acest martie, cu ajutorul
preabunului i preaputernicului Dumnezeu, se vor duce pe
pustii toate durerile fizice. Am vorbit cu regina, cu
Panormitanus, caruia i-am transmis scrisoarea ta i cu
dulcele Arshoth, despre acel mascarici i despre cartea lui
tiparita la Anvers. M-am ingrijit ca regina sa-i scrie marchionului
de la Anvers ca acea carte, daca a fost deja
tiparita, sa nu se puna in vinzare, iar librarul sa fie pedepsit
pentru incalcarea dispozitiilor imparatului. Ce i s-a .poruncit
marchionului, vei afla din copia scrisorii pe care II-am trimis-o.
Nu trebuie sa te impresioneze ce vorbesc sau ce
scriu astfel de prosti avocati i oameni fr rusine. Acestia
isi fac rau mai mult lor dedt tie prin aceste oracaeli,
si isi
atrag ura tuturor celor buni asupra lor, nu asupra
ta. Si sa nu crezi c vei putea sa traiesti sau sa mori
mai fara grij n alta parte decit aici. Cad, dupa. cum.nu7ti
lipsesc protectori in Germania, nu-II vor hpsi mci aici
aceia care ti-au scris i carora virtutea ta le e foarte draga;
d

chiar si dintre aluggri, partea mai s5n5toas5, dup5 cum
rn-am convms, este de parteata. Cei cu mai putin5 inv5.fatur5.
si care abia de ti-au citit scnerile, dar care au dat
crezare povestilor false ale altora.si n-auin ei nimic virtuos,
afar5 de ostentatia purei superstitn fariseice, murmur5 irnpotriva
ta, nu te pot sufen si se infurie. Dar si acestia, ce
fac altceva decit s5 se bilblie? Tu esti un om virtuos si Cu
un suflet mare, incit poti .sa'-i chspretuiesti din toat5 inima.
Oare se poate cineva p5zi de 15tratul unor astfel de imbecili
si temerari? Dac5 imp5ratul, regina .si alti principi
nu duc lips5 de birfitori, cu atit mar pupil tu. Dar cine,
chiar dintre cei mai vechi, dac5 te gindesti la cei de mai
de mult, a fost scutit de invidia unor oameni de nirnica
si a unor m5sanci? De aceea, dragul meu Erasmus, n-ai
de ce s5. hi amini reintoarcerea din pricina aceasta. Asa
cum ai hot5rit mai inainte si nu numai fiindc5 mi-ai promis
mie, regmei si altor ocrotiton ai t5i, intoarce-te la sfirsitul
lui aprilie sau cit pon mai curind si iti permite s5n5.tatea;
ca nu cumva, dac5 faci altfel, s5 fii acuzat de nestatornicie,
iar despre mine s5.-si fac5 nu stiu ce p5rere, cxci eu am
f 5cut totdeauna ce am putut si ce a trebuit in interesul t5u,
din dragostea pe care o am pentru tine, din cele mai sincere
si curate sentimente. Despre toate acestea as. prefera s5
afli din ceea ce in vor spune si hi vor sce n altn, cu timpul,
decit de la mine. Mi-1 recomanzi pe Levinus. /1 ajut totdeauna
si cind e nevoie.Am avut grij5 si ping acum s5
i se dea opt groi s pe zi din amar5, si acum rn-am ingri nt
din nou ca s5-1 mediteze pe tinern nobili ai reginei, din
care ocupatie are tot atitia pe zi. Dl. duce de Arshoth iti
trimite salut5ri si doreste s5-ti fie de folos in tot ce poate.
Bruxelles, 12 martie 1534.
Erasmus din Rotterdam catre Nicolaus Olahus
Ceea ce scrii despre intimpl5rile din Anglia este adev5rat
in parte, nu totul; tragedia nu s-ar fi intimplat, dac5 acei
cardinali pe care i-a trimis pap -i acum sapte ani ar fi explicat
lucrurile clar. As dori s5 ne imp5c5m cu englezii. De la
calendele lui aprilie .am inceput s5 m5 simt dac5 nu bine,
totusi ceva mai putin r5u, si am inceput s5 am sperante

une. Dar de la opt aprilie rn-a apucat o durere groaznica
la partea stinga a capului, a gitului, cu umarul i mina,
care daca nu-mi va trece, dupa cum se pare, nu. voipleca
niciodata. De cinci luni n-arn iesit din casa. Chiar si. zrua
de Pasti am sarbatorit-o in dormitor. Nu ma inspaiminta
si nu ma fac s renunt la reintoarcere nesabuinte1e calugarilor,
numai c ma tem de paralizie. Daca drumul ar dura
patru sau cinci zile, m-a ingriji s fiu transportat acolo
chiar in lectica. Spui cà voi fi acuzat de nestatornicie.
De rn-ar acuza pe mine de acest lucru. Marchionul nu i-a
facut nirnic lui Hillenius*, ii ocroteste pe sforari**, iar volumele
au fast deja vindute, cu toate ca' acea carte imbecila
nu ma prejudiciazamult. Aici ma' tern de lucruri mai
grave din partea adeptilor sectelor, care ii inchipuie
Erasmus este acela care ii impiedica s domneasca nestinjeniti
pretutindem. Luther a publicat o scrisoare pur i simplu
furioasa si din care nu reiese decit ura paricida. Imi amintesti,
de buna seama, preaiubituluimeu Olahus, despre straduintele
tale pentru mine; n-am uitat cit si in cite privinte
Ii sint dator. De-as putea sg-ti arat recunostinta prin orice
serviciu cit de rnic. Ma bucur de ceea ce imi scrii despre
Levinus. De-ar multumi cu recunostinta norocului pe care
1-a avut. Imi scrie ca te pregatesti sa te intorci in Ungaria;
ma rog ca aceasta reintoarcere sa fie cit mai fericita pentru
tine; in ce ma priveste, ea va fi la fel de defavorabila, fie
ca ma' reintorc sau nu. Prietenii de departe nu mai pot fi
prieteni***.Neputind sg-i scriu i reverendului domn arhiepiscopul
Panormitanus, te rog sg-i transmiti multumirile
mele si, daca crezi ca e util, arata-i aceasta scrisoare; alma
am putut sa o scriu si
pe aceasta, din prima sufermtelor.
Crede-ma, nu e nevoie de nici o insistenta cu privire la in-
toarcerea mea. Nu voi scapa pnlejul.
Serenisimei regine ii
doresc toate cele bune. Multe salutari dulcelui Arshoth.
Saluta-1 pe Danus din partea mea. Poate ca el crede ca sint
suparat, fiindca nu i-am scris. De vina e boala, nu dorinta
mea. Cu bine.
Friburg, 22 aprilie 1534.
* Mihail Hillenius, xipograf la Anvers.
** Caluearii franciscani, care poartk haina monahali legat a. cu o
sfoarl alba' la brit'.
*** In limba greacI.
ca'

Cite;te singur
$tiu ce urmareste Petru de Montfort i nu-i invidiez succesul.
Nu slut de villa eu daca II ajuta cineva. Nu e prieten
cu nimeni. Mie cu siguranta nu mi-e prieten. E foarte abil
inteligent, dar e viclean, usuratic, orgolios i murdar. Fereste-te
sa ai incredere in el. A insistat sa-mi aduca el donatia
onorifica pe care mi-au acordat-o sase orase din
Olanda. Mi s-au acordat trei sute de florin' carolini. Mi-a
adus doua sute, dar numai cu vorba. Fiind pe atunci gray
bolnav, ma silea s scriu pina la istovire lucruri mincinoase
imparatului, unui protector necunoscut, tezaurarilor Olan:
dei si altora. Am preferat sa fi dau toti_ banii dedt sa-mi
pierd sanatatea cu acest chin. A mincat in casa mea citeva
zile cu un coleg de-al lui; nici nu mi-a mulcumit; nu s-a
invrednicit scrie nici trei cuvinte prin Quirinus al
meu. Trebuie si stiiacest lucru, dragul meu Olahus, insa
fara sa se vada, caci e foarte flecar i poate fi daunator,
lucru care pentru el e foarte usor. Cu bine.
Nicolaus Olahus ditre Erasmus din Rotterdam
Am primit la 12 mai scrisoarea pe care mi-ai trimis-o la
22 aprilie. N-am vrut ca acest curier sa vina la tine fail
o scrisoare din partea mea. La scrisoarea ta, primeste deci
acest raspuns scurt. Imi scrn c numai in parte crezi ce
ti-am scris despre ce a facut regele Anglici. In curind vei
crede totul: Se aude caMorus a fost totusi inchis, impreuna
cu Roffensi, nu fara primejle, dupa cite se spune*. Ifni pare
foarte rau ca esti bolnav; as dori sa fii sa'natos i s te reintorci.
Imi scrn ca marchionul nu i-a facut mmic lui Hillenius.
Ti-e frica de sforari; daca ai devenit atit de fricos
si
daca vei continua sa starui n aceasta frica, nu-mi va fi
usor s te scap de ea; si cu toate acestea, nu vad ce e de
aid
de tare; daca te de defaimarile oamenilor
temut a sa term
din vremea noastra, de aceasta nu poti scapa nici tu, nici
alln, toata viata. Dupa parerea mea, esti mai putin expus
* Marele umanist englez Thomas Morus, autorul celebrei Utopii,
a fost executat la 6 iulie 1535 fiindel dezaproba faptele regelui.

autatilor aici decit acolo unde te afli, mai ales dac a. ai in
vedere in ce vremuri traim. De aceea, pazeste-te.de adeptii
lui Luther, a caror ura va strabate, fereasca zen, pina in
locul unde te gasesti. Pentru serviciul pe care ti-1 fac si
despre care imi scrii nu-ti cer altceva decit marturia dra-
gostei tale pentru mine si sI-1
iubesti pe Olahus al tau. Imi
scrii c reintoarcerea mea in Ungaria va fi in dezavantajul
tau, fie ca te reintorci sau nu; oriunde ma va chema soarta,
voi fi pentru tine acelasi Olahus. De s-ar putea, dragul meu
Erasmus, sa ma' reintorc fara primejdie, nimic nu mi-ar face
o bucurie mai mare. Patria, prietenii, fratii i rudele ma
indeamna sa ma' intorc. Dar nu prea vad cum as putea face
aceasta cit mai bine acum, cind lucrurile sint atit de tulburi,
nu numai in ce priveste tam ungureasca si situatia mea
personala, ci i celelalte Ori; din cauza aceasta, socotesc
ca trebuie s m supun timpului*. Fiindca n-ai putut scrie
si reginei mele, ducelui Arshoth i lui Panormitanus, le-am
transmis eu cele dorite de tine. Sanatate, si iubeste-ma ca
tordeauna.
Bruxelles, 25 iunie 1534".
* Sa wept pina se vor linisti lucrurile. N.T.
** Sfirsitul corespondenvei dintre N. Olahus si Erasmus din Rotterdam
(adica ultima scrisoare cunoscuta si publicata in volumul de
corespondenca, vol. 25 din Monurnenta Hungariae historica, Budapcsta,
1876, sub ingrijirea lui Ipoly Arnold).

DIN CORESPONDENTA
LUI NICOLAUS OLAHUS CU DIVERSI*
I. Nicolaus Olahus prietenului s'au de mult timp departe,
sana'tate"-
Pe ce meleaguri umbli n-am putut pina acum s aflu de
la nimeni care sa m fi putut lamuri cu certitudine. Absenta
ta, desi, dupi cum cred eu, iti ofera multe lucruri placute,
dar nu in dauna tuturor celor ai tai, care asteapta sa fie
ocrotiti, ajutati i spriimiti de tine; caci, desi e bine sa-ti
duci citeodata viata departe de patrie, totusi lucrul cel mai
de lauda este sa. fii folositor alor tai acasa si sa-i ajuti pe
cei care duc o viata grea. Chiar daca esti departe (s-ar cuveni),
s avem macar o stire de la tine. Nimeni nu ne-a putut
spune printre ce oameni umbli, ce locuri te retin prin
frumusetea i farmecul lor i ce foloase iti aduce aceasta
indelungata absenta a ta. Iar tu esti atit de tacut sau (claca
nu te superi) se pare ca te consideri atit de sus, Mat Oda
acum nu ne-ai dat nici cea mai mica stire despre starea ta
si despre locul unde triaesn. Sint multi care acasa te doresc
mult, pentru acea foarte agreabila intimitate si prieteme
in care au trait cu tine, cu cea mai mare placere, din fra-
geda copilane; sint, de asemenea, nu putim care ar dori
fii departe pentru totdeauna, din prima neintelegerilor pe
care Ie-ai avut cu ci multi am. Totusi, daca esti intelept,
e mai bine sa-i dispretuiesti .si sa le invingi reaua vointa,
prin virtutea ta. $i sa
sni, onunde te afli, c daca va trebui
sa te intorci, poti s reinnoiesti vechea si obisnuita viati
tihnit i familiaritatea foarte placuta cu cea mai mare
bucurie a tuturor alor ti. Te rog i te implor ca n orice
Tara' ai fi si once placeri si distractii te-ar retine, fa in asa
* Vezi Arnold Ipolyi, op. cit.
** Ca i in alte scrisori, nu se indicI in textul original numele
celui caruia ii scrie Olahus.
sa

fel, inch s te intorci cit mai curind sau, dad nu NO sa
te intorci in nici un chip, cel purin sa ne insthrhezt pe not,
ai tat, printr-o scrisoare unde te ail
st in ce loc pot ft
adresate scrisorile noastre pentru tine.
Znaim, oral al Moraviei, 14 mai 1529.
3. Raspuns lui loan Brassicanus
Prin faptul a tu, dragul meu Brassicanus, mi-1 recomanzi
atit de staruitor pe discipolul lui Erasmus, fact, desigur, un
serviciu prietenesc, caci de obicei mi-i faci prietem pecei pe
care mi-i recomanzi. Prin urmare, el a fost pentru mine un
am despre care mi s-a vorbit foarte mult, destul de recomandat,
atit datorita tie, cit i numelui lui Erasmus. Nu stia de
buna seama c pentru mine e ceva cu totul obisnuit s primesc
recomandari de la tine si nu cunostea nici dragostea pe care
i-o port stapinulut sau, dragoste de care, dupa cum desigur
stit, sint subjugat de mai multa vreme intr-un mod =tutor,
datorita marilor sale virturi. A primit dm partea mea ajutor
cu prisosinta in toate chestiunile in care avea nevoie,
ceea ce vei afla de la dinsul cind va veni la tine. Am laudat
cu admirarie virtutile lui Erasmus nu numai in amfiteatru,
cum scrii tu, ci pretutindeni unde am avut prilejul. Intr-adevar,
el merita sa fie laudat de toata lumea pentru rara lui
virtute i pentru gernul sau &yin. $i de ce n-as preamari
virturile, invaratura i utmitoarea sa erudirie? El a fost
admirat pina acum de athia oameni vestitt i numele lui
este astazi pe buzele tuturor celor bunt.. Daca nu as face
aceasta, as parea mai necivilizat decit tort. Vol trimite scrisoarea
mea catre el, asa cum doresti, pentru ca tu i fratele
tau sa stiti ce s ii scriett despre mine. Cred ca amindoi ii
yeti sole ceea ce este adevarat si nu e nevoie s v atrag
atenria ce s scriett; doar imi respectari cum nu se poate
mai mult numele i imi sinteri foarte buni prieteni. Cu bine.
Znaim, 28 mai 1529.

4. Catre Pavel Gi'reb
Sint foarte indurerat de neorinduiala din zilele noastre.
Vad cum ne ameninta din toate partile relele care puteau
fi evitate cu siguranta, daca principii nostri nu ne-ar fi
aruncat in ele de bunavoie, dornici mai mult de razboi
decit de pace, mai mult de satisfacerea intereselor lor parnculare
.decit. a celor publice, gra sa se gindeasca de loc la
primejdnle vntoare. Ei si-ar schimba bucuros acum atituchnea,
daca ar fi in folosul lor, dar in zadar ne mai zbatem,
dupa ce am scapat prilejul i momentul. Am auzit ca imparatul
Carol* ar fi ajuns in Italia. Ce poate s ne aduca
aceasta pentru salvarea noastra.? Are destula treaba sa. se
ocupe de chestiunile sale particulare i cred ca se gindeste
mai mult cum sa se incoroneze la Roma decit la apararea
Ungariei. Cred a regele nostru** are de gind sa se spritjine
din toate puterile pe noi in apararea domniei sale mostenite,
cit si a aceleia pe care a dobindit-o; dar in fata
unui dusman atit de puternic si ale carui forte au crescut
datorita multor succese i izbinzi, ce poate face el singur? E
plecat deja de noul luni, sub cuvint c va obtine un oarecare
sprijin si ajutor de la imparatie si de la alte regate ale sale
pentru apararea Ungariei, dar nu vad s fi ispravit ceva
de atita vreme, afara de vorbe goale ca se va trimite un
ajutor impotriva turcilor. Vorbe i promisiuni avem des-
tule, si
de la imparatie, si de la alte regate; in realitate insa
nu vedem sa ni se dea vreun ajutor; iata de ce nu vad decit
primejdii care ameninta de pretutindeni intreaga crestinatate
(dad Dumnezeu, din nemasurata lui bunatate, nu ne
va ajuta cit mai repede). Nu avem nici o speranta; i chiar
dad am avea, ar fi zadarnica; nu putem fi siguri de nici un
sprijin. De uncle izvorasc atitea rele ale noastre si care este
originea primejcliei pentru intreaga crestmatate asculta pe
scurt: cita vreme nu se respecta nimic bun, cit timp fiecare
e preocupat de folosul sau, iar pe cel obstesc il neglijeaza,
cit timp nimern nu capata dreptate, iar vaduvele i orfann
sint chinuiti in mod inspaimintator, in sfirsit, cita vreme
sint dispretuite si cele divine, si
cele umane, fara nici o
* Carol al V-lea, imparatul romano-german.
** Ferdinand de Habsburg, regele Ungariei.

deosebire, dusmanul atotputernic na'valeste in inima Orli
noastre indemnat de nu stiu care principe crestin. Acest
dusman a ocupatorasele Cincibiserici si Alba Rega15.: caTkizele
lui sint aceia de la care bine merita Ungaria. Aces-
tia,
netemindu-se nici de Dumnezeu, nici de onoarea lor,
fac tot feluri de lucruri in chip anarhic. Din indemnul lor,
bieii lobagi sint adusi in sclavie vesnid, fecioarele sint
siluite, sotiile sint oprimate, iar va'duvele sint constrinse
la tot felul de injosiri. $i, ceea ce este mai crud, nemultumindu-se
in hotarele Ungariei si cu toate acele primejdii
care se gkesc in aceasa tail, pun la cale pieirea si a altor
regate crestme..si primejdii asem Dup asankoare. cum am
aflat din indicii $1 documente foarte dare, ei pl5.nuiesc sa
invadeze tinuturile din vecinkatea Ungariei, si de acolo s'a
0.truna si in alte ri crestine. Regele nostru, desi e foarte
fra'mintat de grip si preocupki din aceastl pricin s4. ziva si
noaptea, si
se gindeste cum sa' faca s stringa' oaste din toate
rile sale ca s vin cit mai repede in ajutorul Ungariei
$1,
cu ajutorul lui Dumnezeu, sl-i alunge pe dusmani, totusi,
peste tot se vede eal lucrurile merg mai incet decit socoteam
si speram. Boemii au promis ca' afara' de ajutoarele pe care
spuneau mai inainte csa ni le vor trimite se vor inrola i ei
inii alkuri de rege, de indata' ce vor auzi si se vor convinge
de venirea turcilor. De acum s-au convins mai lirnpede
decit lumina soarelui ci turcii au ajuns pina' la Buda,
dupa' ce au ocupat orasele Cincibiserici si Alba Regal'A. $i,
cu toate acestea, n-am auzit de la ei pinsi acum nimic din
care s se vad 5. ca' i vor respecta promisiunea. Ien a venit
la mine un nobil boem de la Praga, a drui credinta' a fost do-
vedia si intrebindu-1 despre aceasta, mi-a
rkpuns c n-a va'zut
nici o pregkire. Moravii pregkesc trei mii de pedestrasi,
afad de banii pe care i-au dat de curind regelui pentru
stringerea altor trei mii de pedestrasi; dup5. Orerea mea,
moravii, mai mult decit toti ceilalti, ii poara de grija' regelui
i sint skrtori cind e vorba de interesele crestidatkii,
dad singuri pot face aceasta. Din Silezia se vor aduce cinci
sute de calketi, sub conducerea comitelui Ioan de Hardeck;
duminica viitoare vor face popas in Moravia, in drum spre
Ungaria. Austria nu poate da o oaste mare, irnpreuna' cu
Stiria, Carniolia i Carintia; oasteape care sper5m ca' regele
o va aduce cu sine din impa'r kie si din ajutorul altor prin

cipi i duci se crede c va fi mai mare decit toate celelalte,
care numai de-ar veni si ar fi in stare sa alunge un astfel
de dusman.in timp ce scriam acestea, am aflat ca o stile o
mise in sprinnul Ungariei vor fi peste cincizeci de mii de
oameni; acest numar, daca se vor adauga i ostile provinciilor
vecine,se pare ca nu e mic pentru a zadarnici incercarile
dusmanului. M intreb insa: cind vor veni toate? In timp ce
se pregatesc, se inarmeaza si se instruiesc, turcul, dupa ce va
fi ocupat Ungaria, poate s ajungi pina' la Viena. Dumnezeu,
care tine frinele tuturor tarilor, poate se va indura de starea
in care se gasesc crestinii: e bun, milostiv, ingaduie o vreme
ca poporul sau s sufere pentru pacate, dar nu va rabda sa
piara cind va vedea c rugaciunile credinciosilor se indreapta
mereu spre el si urechile lui vor rasuna de continua
implorare a celor credinciosi.Numai el e nadejdea noastra,
el le poate mari pe cele mici i micsora pe cele mari; iar
noua nu ne lipseste =lc altceva decit aceea c lipsim noi
insme cind e vorba de interesele noastre. Daca vom fi buni,
Dumnezeu va intinde dreapta sa, iar daca vom fi ri, va
intoarce fata sa de la noi. Iata ce voiam sa-ti scriu, ca
stii in ce primejdii ne aflarn, la ce ne putem astepta i ca sa
te poti minglia, punindu-ti toata nadejdea in Dumnezeu,
care niciodata nu i-a lipsit de ajutorul sau pe cei ce au nadajduit
in el. Sanatate.
Znaim, 4 septembrie 1529.
5. Citre Francisc Ujlalei, secretar prepozit al Pojonului
Imi face placere c imi mai descretesti fruntea cu desele
tale scrisori. Dintre atit de multi prieteni al mei, vad c5
numai tu nu ai uitat vechea noastra prietenie, pe care o
simt din desele tale scrisori. Nu e de mirare ca. sint uitat
de ceilalti; imi aduc aminte foarte bine ca cineva a scris:
adesea prietenii se schimba cu vremea, i cit timp esti bogat,
si norocul iti suride, ai multi prieteni*, dar cind yin
vremuri grele, prea putini. Tu se pare ca faci exceptie de
la acest proverb. Caci &rare top ceilalti cu care am avut
* Ovicliu: Donec eris felix, multos numerabis amicos (cit timp vei
fi fericit, vei avea multi prieteni).
sa

odinioara zile placute ai limas singurul care respecti legile
prieteniei. Sa-ti dea Dumnezeu tot ce doresti, pentru aceasa
statornicie a ta. Scrisorile tale imi int totdeauna foarte
dragi si imi aduc multa desfatare, mai ales in aceste vremuri
tulburi. Dad nu mi-as descreti fruntea cu ele, nu stiu ce
bucurie as mai avea sa traiesc pe aceste meleaguri straine.
Dupa ce primesc scrisorile tale, chiar dad ma eisesc in
cea mai mare tristete, ma .recreez totusi in asa fel inch,
uitind de toata tristetea, inn petrec timpul cu placere numai
cu ele, mai ales dnd aflu ceva nou din patria noastra comuna,
despre starea si sanatatea fratilor nostri, ceea ce imi
produce oarecare bucurie. De-ai sti cita plkere imi aduc
scrisorile tale. De aceea, imi vei face o bucurie, dad imi
vei scrie des.
Linz, 15 ianuarie 1530.
6. Ciitre Papa Clement al VII-lea
Am fost cuprinsi de o mare bucurie, preafericite pa'rinte,
dnd am aflat ca tu si tot' sfintii sluptori al soborului ati
a)uns cu bine si nevatarnati la hotarul Italie' cu Germania,
fundca socoteam ca acum, dnd intreaga crestinatate lupta
cu tot felul de nenorociri si tulburari ale celor mai crude
calamitap, ea nu va fi salvata de aceste rele decit prin interventia
ta; dad tu, care esti capul poporului crestin si trimisul
lui Dumnezeu pe pamint, dupa ce ai venit in apropiere,
incheind conventia cu principu crestina'tatu, ai hotari
ceva prin care sa poata fi inlaturata primejdia.
Acum vedem, preafericite parinte, ca din mila atotputernicului
Dumnezeu ni s-au indeplinit toate rugaciunile,
caci tu te-ai apropiat de noi si al revenit la dragostea parinteasca,
la intelepciune, darnicie.si bunavointa fata de imparatul
Carol si de alpi principi al Italiei; al readus la armonie
poporul, care de multi am o pierduse, si cetatile, scoase de
multa vreme de sub ascultarea ta de imparati, le-ai readus
la credinta cea adevarata, si nu le-ai readus numai, ci ai
incheiat cu ele o alianta vesnica, veghind cu acelasi sfint
si religios devotament; ati putea astfel, cu toate puterile
crestinilor adunate si strins legate, sa rezistati dusmanilor
intregii crestinitati. Te-au parasit florentinii, compatriotii

tai, oameni stapiniti de cele mai rele dezbinari, care nu
voiau sa se supuna mai marelui lor din cauza interesului
lor particular; pe acestia, la indemnul tau, la sfaturile
tale, folosind dnd rugamintea, cind amenintarea, i-a adus
insusr imparatul Carol la o atit de mare supunere, inch nu
numai ca. au vernt n mijlocul celorlaltr supusi exprimind
pareri de rau, dar sint gata s fad, fara ruci un fel de
claire, tot ce li se porunceste. and am auzit, preafericite
parmte, de aceasta Inure i armorue a sufletelor, am cistigat
cea mai mare speranta c va sosiziva cind religiacrestina,
de multi am slabita de razvratirile interne ale principilor,
va fidin nou puternic i, prin pace, vechea ei pozitie va fi
intarita. Ne-a sporit mult nadejdea pacificarii crestmatb.Iii,
chiar vestea c te-ai tutors la Roma cu imparatul, ca sa
primeasca acolo coroana imparateasca sub auspiciile si binecuvintarea
ta. Toate acestea slut semnele unm viitor luminos
si garantiile pacii care va s vin. Intr-adevar, preafericite
parmte, situatia crestmatatii nu mai suporta mci o
aminare, caci a ajuns la suprema inclestare cind altar st
o zi de zabava poate sa-1 fie fatala. Dar, desi stiu, preafericite
stapine, ca tu ai inteles de mult care este aspectul
si starea problemelor noastre si
nu numai c ai inteles,
dar ai cercetat chiar efortul nostru, totusi ca s ai si de la
mine o mentionare a pericolului nostru comun si s cunosti
inceputul nefericirilor noastre, vreau sa-ti sum citeva
cuvinte despre nenorocirea noastr i, desigur, a intregii
crestinatati. Dad vot incepe sa povestesc lucruri mai 'inclepartate,
m vei ierta usor preafericite parinte, cu intelegerea
si
bunavointa pe care o ai pentru toti oamenu.
Inca de la inceputul razboiului, pin a. sa moara stapinul
meu, regele Ludovic de fericita amintire pina atunci
cu toate ca. era final- i nzestrat cu o fire blinda
totui s nimic nu 1-a facut mai vestit dedt faptul ca si-a
indreptat toate g indurile i faptele spre salvarea crestinataw,
a orgamzat consfatuin, a strins forte, ca sa infrunte
pe turci, dusmami dreptei credinte si s poata opri invazia
lor nelegiuita departe de hotarele crqtine. Cit timp s-a
hranit zi i noapte cu aceasta speranta, si nu si-a acordat
nici o clipa de liniste nici pentru trup, nici pentru suflet,
ca sa ridice toate fortele sale pentru a duce la bun sfirsit
acest plan, ca s opreasd expansiunea dusmanilor i sa-i

apere pe crestini nevatamati de jafurile altora, a ocrotit
multi ra'zboinict la hotarele Ungartei; lut Paulus Thomoraeus1
episcop de Colocea, recunoscut pentru cinstea lui, i cel mat
apreciat dintre tori pentru priceperea in razboaie, i-a lucredintat
conducerea fortaretelor .de pe granita. El respingea
atacurile mststente ale dusmarnlor i i hranea soldatii cu
multi bani, ajutat si de veniturile episcopatului sau, si de
darnicia regelui, fiindca trupele pretindeau solde lunare.
Insa Thomoraeus dupa ce-a suportat multe lovituri,
chiar multe incaierari pe care si el, si soldatii sai le-au
angajat cu turcii adesea, 1-a incunostintat pe regele Ludovic
ci
sultanul turcilor, cu toata armata sa i cu fortele pe care
le-a strins cu multa staruinta de mai bine de doi sau trei ani,
vrea s atace Ungaria cu aceasta intentie: sau s o subjuge in
intregime, sau sl o faca tributara lut. Prin urmare, regele
s-a sfatuit n multe consilii ale sale asupra mijlocului
felultu in care ar putea rezista unui dusman atit de periculos,
care a obtinut pina acum foarte multe victorti i triumfuri,
subjugind muhe popoare. Exista totusi o cale:.regele, stringindu-si
toate puterile de care ar dispune, sa-t iasa dusmanului
in cale i, hartuindu-1 un timp, sa-1 impiedice cit ii
sta in putinta, ca sa nu patrunda pina in inima Ungartei
atit de repede cit si-a facut el socoteala; regele trebuia
s5
aiba grija sa nu infrunte dusmanul cu armate mai mici
decit ale lui sau nepregatite. Caci daca s-ar fi expus unei infringeri
si ar fi murit in razbotul cu turcii, .fara indoiala
aceasta ar fi fost o vntoare primejdie nu numat pentru regatul
Ungariei, ci pentru toata cresnnatatea. Dupa ce ar fi fost
cucerita Ungaria, inaintarea dusmanului s-ar fi intins cu usurinta
peste tot, in orice parte a crestinatatii. Paulus
Thomoraeus i-a expus regelui .deschis aceste posibiliti, si
multe altele, i prm soli, si Firm scrisori.
Dupa ce toate acestea 1-au fast comunicate regelui i chiar
consiliului, multe zile problema razboiului s-a aflat in dezbatere.
Se intrebau, i intr-o situatie, si in cealalta, ce-ar
trebui s faca; se puneau in cintar aici lipsurile regelui
g ale aliatilor sat, dmcolo armatele puternice ale turcilor.
Se parea ca nu exista nici o posibilitate ca regele s infrunte
dusmanul cu forte egale, deoarece i vistieria lui, si a statultu
fusesera secatuite de razboaiele anilor precedenti, iar nobilii
Ii crutau averile si nu usurau de bunavoie saracia publica
si

cu banul lor. Astfel, nu era nimic altceva de facut decit
sa fie .constrins regele sa. plece pe cimpul de bataie; tott
oamenn, de toate rangurile, cereau cu insistend ca el sa
fad acest lucru, dad nu prefer s paraseasca tronul
Ungariei.
Asadar, dupa ce am sosit la cetatea Mohacs, inaintind
putin si cu intirziere, ne-a iesit in cale insusi episcopul
de Colocea, care anunta d sultanul turcilor ajunsese deja
acolo cu armatele sale. Desigur, aceasta veste era intristatoare
pentru tori care i dadeau seama d fortele noastre
sint neinsemnate, torusi le-a placut tuturora aceasta singura
hotarire: soarta razboiului sa fie incredintata din adincul
inimilor marelui i bunului Dumnezeu care, de cele mai
multe ori, inald lucrurile dzute in primejdie i desperare.
S-a iesit deci n intimpinarea acelui prea crud dusman
si, dud tabara lui nu era prea departe de a regelui nostru,
din amindoua partik au inceput sa fie aruncati bolovani
cu balistele.
Eu, preafericite parinte, desi n-am fost de fad dud s-a
dat aceasta batalie dci fusesem trimis de rege, cu
doua-trei zile mai inainte, intr-o misiune urgenta la regin
g. stiu totusi din relatarile demne de incredere ale
servitorilor mei, care au luat parte la lupta, d atacurile
ambelor tabere au fost numeroase i foarte puternice. A
urmat apoi un strigat puternic, ca un urlet ingrozitor, care
a inspaimintat armata noastra, dupa care s:a inclestat lupta
si ai nostri au inaintat pinaunde fusesed
mstalate masinile
de r azboi; insa au fast imediat pusi pe fuga de un ingrozitor
macel al dusmandor. Ce sa' mai adaug? Cea mai mare parte
a armatei noastre a fost amenintata sau s fie ucisa, sau sa
fie inecata in Dunare. Regele nostru, nu stiu datorita drei
intimplari, pe dnd voia s scape de dusman a nimerit intr-o
mlastina Rua Mohacs, din care n-a mai putut ieti pentru
ca, tragind de hatturi,calul i s-a impiedicat i, nefiind acolo
ajutat de nici unul &nue ai sal, a pierit in mod groaznic.
Regele insusi, Inca pe dnd nu era sigur de sosirea turcilor
acolo, dnd prin scrisori dese, cind prin mesageri numerosi,
i-a cerut lui Ioan, pe atunci voievod al Transilvaniei, acum
rege, sa-i
vina in ajutor cit mai curind posibil cu armata
recrutat n Transilvania. Desi el a promis Ca va veni M
ajutorul regelui sau, cu toate fortele transilvanene, fr

nici o intirziere, totusi n-a venit inainte ca sultanul sa se
ciocneasca cu regele. Circula un zvon demn de incredere
ca Joan, mai demult, incheiase nu stiu ce intelegere secreta
si importanta cu sultanul si ca inca inainte ca regatul
Ungartei sa fi fost atacat, din multe situatii se nastea asupra
lui o banuiala, care in cele din urma a fost adeverita tuturor
prin marturia acestei intirzieri. Dupa ce sultanul turcilor,
imprastiind armatele regelui Ludovic, incendiind Buda si
multe alte localitati, s-a intors acasa', a inceput sa circule
acum pe fata, nu in ascuns, vestea ca chiar Ioan urmeaza sa
ia tronul Ungariei, dupa cum reiesea din spusele multora
despre el. Fiind convocati mai intii sefii comitatelor la
fortareata Tokai, s-a hotarit, in acest consiliu al fruntasilor
si al marilor nobili convocati, asa: sa se consulte in legatura
cu alegerea noului rege in Alba Regala, care era st locul
incoronarii regelui.
Regina Maria, vaduva regelui Ludovic, impreuna. cu $tefan
Bathory (palatinul) regatului ungar, $tefan Brodericus, cancelarul
episcopului de Sirmiu, vicarul Thomas Vesprimiens,
Alexius Turzo, judedtor in Senatul regal si o parte mai
mica' a nobililor Ungariei care se aflau atunci cu regina
la Pojon s-au inteles intre ei; apoi au inceput sa-1 sfatuiasca,
sa-1 indemne si sa-1 roage pe Ioan sa. nu puna interesul personal
inaintea celui public si sa nu ofere un exemplu atit
de nou si foarte urit in alegerea unui rege in statul ungar,
ci sa. fie de acord cu ceilalti, si cu regina, si cu palatinul
(regele fiind mort), si sa accepte rugamintile tuturora in
vederea alegerii lui ca regent al Ungartei, fiindca el este mai
folositor, si mai necesar, si mai potrivit pentru guvernarea
Ungariei. El insa n-a renuntat la hotarirea sa, ci a plecat
spre Alba si a fost fkut rege peste acea parte a Ungariei
ale carei teritorii ii reveneau de drept, si a fost incoronat cu
coroana al carei pastrator fusese.
Dupa ce au ajuns aceste stiri la cunostinta reginei, a
palatinului si a celorlalti nobili intruniti atunci la Pojon,
abia pot spune cita amaraciune si tristete i-a cuprins pe toti;
caci intrevedeau ca intr-o oglinda viitoarea furtuna, nenorocirea
regatului ungar, dezastrul si rusinea, si cugetau la
pirjolul care se va isca pentru toti oamenii de isprava din
aceasta incoronare. S-a hotarit astfel, la indemnurile tuturora,
ca in adunarile comitiilor, care fusesera anuntate di-

nainte prin scrisorile consiliului de coroana si la care insusi
Ioan fusese chemat, sa villa fiecare si sa discute legal cu
privire la alegerea unui rege adevarat si legitim.
A sosit ziva adunarilor; s-au strins nobilii si reprezentantii
oraselor. Prin voturile tuturora s-a ales si s-a hotarit ca
Ferdinand, arhiducele Austriei, sa fie numit regele Ungariei
de la aceasta data, deoarece fusese incoronat mai inainte
ca rege al Boemiei de nobilii boemi si ales duce al Sileziei
de populatia sileziana, iar de nobilii moravi fusese declarat
marchiz al Moraviei. Ei au socotit ca nu este nimeni mai
potrivit, mai capabil si mai binevenit decit el, fiindca putea,
cu ajutorul fratelui sau, imparatul Carol, sa apere de groaznica
distrugere a turcilor regatul Ungariei, acum bintuit de
multe nenorociri, primejdii si dezastre.
Dupa ce s-a rezolvat astfel criza si Ferdinand a fost
chemat la conducere si a venit dupa aceea, ca sa urmez
pe scurt, cu opt mfi de oameni, dupa o informatie din vremea
aceea, regele Joan, presimtindu-i sosirea, n-a indraznit sa-1
astepte la Buda, ci a fugit catre Tokai, unde fusese consacrat
la inceputul domniei sale. Ioan a intirziat in aceasta
fortareata cu cei care 1-au urmat atita timp, pina cind regele
Ferdinand a trimis din nou impotriva lui o alta armata
care I-a urmarit si I-a silit sa tread Tisa, apoi sa emigreze
in Po Ionia.
Regele Ferdinand, dupa ce a primit coroana regatului
ungar, care i-a fost acordata prin buna intelegere a nobililor
unguri, s-a intors la Viena. Si timp de un an si
jumatate, cit a lipsit de la tronul Ungariei, se trudea din
rasputeri si cauta la neamurile straine, chiar la cele supuse
altor provincii, sa aduca ajutoare regatului Ungariei, fiindca
sultanul turcilor hotarise sa plece din nou, cu toate fortele
sale, ca sa-1 ocupe. De atunci si pina in ziva in care sultanul
turcilor a ajuns la hotarele Ungariei, indemnat sau mai
degraba convins de vreunul dintre crestini, regele Ferdinand
n-a incetat sa-i ameninte, sa-i indemne sau sa-i roage pe
toti principii crestini sa-i dea ajutor impotriva unui dusman
atit de puternic, pregatit sa verse singe crestin. Dar, ei
i-au nesocotit pina intr-atit rugamintile, incit n-au crezut
ca au venit turcii, pina cind acestia n-au atacat Viena; asa
de mare a fost nepasarea principilor crestinatatii, ca n-a
lipsit mult ca Viena sa fie cucerita. Daca dusmanul ar fi venit

s-o asedieze cu opt sau cel mult zece zile mai devreme, ar fi
fost cucerna, caci soldapi nostri intrasera. in Viena abia
cu doua sau trei zile inainte de sosirea turcilor. Nici macar
sosirea turcilor nu i-a determinat pe principi s ia vreo
hotarire cu privire la Viena. Caci dupa ce asediase zadarnic
timp de douazeci de zile sau poate mai putin, sultanul s-a
retras din acea neizbutita incercare i, fiindca obtinuse o
mare glorie in celelalte bt1ii purtate, aceasta incercare
nereusita nu 1-a amarit mult.
Insa in timp ce el era ocupat cu asedierea fara perspectiva
a Vienei, vreo citeva mii de tura care mergeau inamtea lui
au trecut partea superioar i cea inferioara a Austriei prin
foc i sabie, au omorit btrinii, iar pe cei ce au putut sa-t
prinda, barbati, copii, fete si femei in puterea virstei, i-a
luat in robie, nu numai din Austria, ci si din Ungana; cei
care s-au intors acasa cu foarte mare greutate ii vor ammti
multa vreme de catastrofele i nenorocirile suportate.
Cine ar fi crezut vreodata, preafericite parinte, c vom cadea
in aceste groazmce nenorociri i ntr-o asa ruma!? Aceste
nenorociri nu le-ar fi indurat mci odata crechnaosii, daca
principh crestini, dezbmati de mvidii reciproce, de dusmanii
si conflicte permanente, ne-ar fi vemt in ajutor de
bunavoie i daca s-ar fi grabit s ne apere, hindca era
de datoria lor. Eu socotesc, desigur, c Dumnezeu, in bungtatea
so, a trimis asupra noastri acest flagel, ca s ne indemne
la cainta pentru pacatele noastre, i ca a vrut s ne
indrepte prin aceste nenorouri.
Preafericitul parmte ii inclupui e cu usurima cite plinsete
au fost slobozite spre cer, cite lacrimi s-au varsat cind tiranul
turcilor ducea in cea mai nenorocita si mai murdara
sclavie popullatu germane si maghiare, barbati si mame de
copii, fecioare, vaduve, copile, toti legati, cu miinile la spate;
si ii silea, ii ameninta i ii constringea ca la un semn facut
de el cu capul sa se supuna celor mai murdare servituti ale
dominatiei sale si chiar multor feluri de placeri.
Daca principii crestini ar fi avut vreo simtire, vreo mill
pentru Dumnezeu i pentru aproapele lor, n-ar fi putut,
preafericite_parinte, sa-si
sta'pineasa grozava tristete .si
lacrumle; fandel chiar dacI n-au vkut aceste nenoroctri
cu ochii lor, le-au inteles din scrisori i le-au auzit adesea
de la cei care, abia sca'pati de aceast5 crudi turbare, duc o

viata mizera in statele bor. Si totusi stiu c fericirea ta a fost
binevoitoare fata de toate grijile, eforturile si ostenelile de
la inceput, ca sa fie concentrate toate fortele crestine impotriva
unui dusman atit de crud si de singeros, dupa ce
urmau sa. fie uniti principii crestini, care de multa vreme
erau stapiniti de o mare boala a statului crestin. tnsa nu
stiu datorita carui nenoroc al nostru n-am putut ajunge
pina acum la nici un rezultat i inimile tuturora sint mai
degraba dedate luxului, si nu stiu caror placeri casnice decit
acestui interes ath de salutar si de crestinesc. Ince leg ca nu
armatele crestine ne lipsesc, ci numai inima i vointa. De
aceea, preafericite parinte, indura-te de puterea crestina,
macinata de aim vreme de neintelegeri interne! Fie-ti mil
de robia ath de cruda si de mizerabila a poporului lui
Dumnezeu! Te maga' lacrimile vaduvelor si ale fecioarelor,
ale cinstitelor mame de care abuzeaza turcii; aceasta este
datoria ta. Tie Dumnezeu si-a dat puterea, prin care, ca
inlocuitor al Lui, conduci de multi ani interesele opuse ale
crestinilor pentru prima data' bine si laudabil aduse la intelegere;
tu poti determina pe ceilalti principi, cu care duci
acum tratative, s nceapa o expedivie general:a' impotriva
turcilor, ca in numele lui Iisus Hristos, care si-a dat singele
lui pretios si a eliberat din acea vesnica sclavie pe toti cei
supusi credintei sale, sa' paseasca inaintea dusmanilor ai sa
fie eliberati sarmanii crestini de o nenorocire mai rea chiar
decit moartea. Dad vei fi imbratisat cu toata convingerea,
cu toate puterile si hotarirea aceasta cauza si dac . vei trudi
pentru ea, nimeni nu se indoieste c poporul crestin, injurnatatit
acum, si mai ales ungurii expusi la incursiunile
turcilor zi si noapte va fi eliberat de aceste grozavii
si cruzimi cu ajutorul cruciatilor. Dad ai vrea, ne-am recapata
libertatea. Dac . nu vrei, ni se hotaraste o sclavie
vesnica. Alege ce doresti din acestea doua. Insa trebuie sa
preferi mai degraba salvarea i pacea poporului lui Dumnezeu
decit sclavia lui; care e datoria ta, nimeni nu poate
sti mai bine ca tine; doar nu vei hotir s nduri cu rabdare
toate grijile, ostenelile i eforturile i chiar moartea, dad
s-ar intimpla asa. Acestea sint, preafericite parinte, lucrurile
pe care trebuia s le cunosti; dar ele sint mai multe decit

ceea ce ti-am imparta§it eu, pentru
pomem.ta m. e..a tristet.e .de cind vad
sint pr.imeichile c.rqtmilor.
Te implor, prime§te aceste rinduri
Linz, 15 februarie 1530.
izvorlsc din nemai-.
inteleg ch de marl
cu bunavointa.
Cu bine
7. Catre Alexandru Turzo, jude al curtii regatului
Ungariei
Nu poti sa nu recunoti ca ai fost tratat intotdeauna
cu cea mai mare bunavointa ch timp ai trait la curte.
De cind te tiu, te-ai bucurat de mare cinste; ai fost
venerat, respectat nu numai de catre cei de o seama cu
tine, ci si de catre cei mai mari, §i n-a fost trecuta cu vederea
nici o dovada a cinstei care se parea ca. ti se cuvine,
spre a fi onorat, laudat §i relevat. De aceea, nu pot sa
pricep uor pricina pentru care de atita vreme te-ar indepartat
de noi i ai ocolit legaturile cu toti cei bum, prietenia
si
intimitatea lor; un singur lucru cred c te-a determinat:
n-ai mai putut suferi lipsa de demnitate i rautatea atit de
mare a curtii, cita este astazi, i necinstea oamenilor. Daca
aceasta te-a indepartat, greqe§ti cum nu se poate mai rau; de ce
ssa
te impresioneze mai mult ce vezicu ochii dech ce auzi
cu urechile; oare ce ai putut s vezi la curte nu e aceIai
lucru cu ceea ce auzi? Dep sintem stapiniti de o tristete mai
mare atunci cind vedem ceva ce nu ne place, tottii, cu
siguranta ca ceea ce auzim p pare nedrept ne produce o
tristete i o durere destul de mare. De aceea, daca vrei
sa
fii intelept in viata ta i vrei ca faptele tale sa fie pre-
tuite de toata lumea, fa in ap fel incit, lasind tihna casei
tale, sa vii dt mai repecle la noi i s preferi a fi aici, unde
e mai mare cinstirea virtutii decit acasa, .unde putina cinstire
poti dobindi. Cu bine, i crede c ti-am scris aceasta
din sentimente de prieteme.
Linz, 25 februarie 1530.
ca'
si

8. Catre lmparatul Carol*
Multe motive m5 indeamnl, Invincibile Imp5rat, s5 nu-0
trimit scrisori intr-o situatie ca aceasta; ins5 si mai multe
ma' determin5 s5-ti scriu, dac5 nu ca s5-ti dau sfatun, m5car
din credint5., din Pnceritate si din apropierea sufletului
meu fat5 de tine si de casa ta. aci te socotesc printre ai
mei cind m5 gindesc mai ales.la virtutea ta, la talentul si
pnceperea ta in arta militar 5. si la vitejia ta unic5, prm care
ai str5.1ucit atit de puternic intre ceilalti imp5rati; p dimpotriv5,
cind imi amintesc de loviturilepe care puterea crestina
le-a nu multi ani de la dusmanii credintei, socotesc c5
este foarte nedemn pentru virtutile tale ca prin tine, conduc5torul
si fruntasul celorlalti crestmi, dusmanii lui Hristos,
s5-si adune puteri atit de man prin care s5rmanii crestini s5
poat5 fi dup .chiar pin5 la suprema nenorocire. Dupg
moartea regehn Ludovic al Ungariei, Tiranul"* turc, dusmanul
care loveste aprig credinta crestin5, a comis de curind cu
mu1t5 cruzime aceleasi crime fa t5. de sora ta, nu numai in
Ungaria, ci si in Austria, in ducatul p5rinte1ui t5u. Sint
sigur nu numai c5 al auzit, ci si a ai inteles limpede ce se
petrece, c5ci stiu c5 fratele t5u bun, mai mic, regele Ferdinand,
cu toata cruzimea acelui. Than, a comunicat mai des
cu tine, si prin soli, si prin scrisori. F5r 5. indoialI c5. aceste
groz5vii le-au indurat oameni de toate virstele, b5rbati
si fcmci, incit ele vor putea intrece cu usurint5 orice a1t5
amintire, iar regnmile peste care s-a dapustit aceasta cium5
isi vor aminti totdeauna de ea ca de o calamitate.
Acum se pare c5. Dumnezeu, preabunul stlpin ceresc .al
luciirilor omenesti, a vegheat in bun5tatea lui net5rmuntl
si a vrut ca tu, Imparate Invincibil, infruntind cu succes toate
primejdiile m5rii si ale uscatului, s5 vii la noi s5n5tos si
teafar; tu, in a c5rui sosire si-au pus atita sperant5 toti;
c5 numai prin tine, imparate, cu ajutorul lui Dumnezeu,
vor lua sfirsit abuzurile tiranilor, dac5 ai hot5r1 c5 a sosit
zma. Tocmai aceste lucrun le vei fi discutat, tratat si hotarit
de curind cu atita pricepere la Bolonia cu preainaltul si
preabunul pontif si cu alti principi ai Italiei: acum stilt
* Carol Quintul.
** Aluzie la Soliman Magnificul.

cunoscute tururora. Ai facut toate acestea nu din interes,
ci mai degraba, neglijind folosul tau personal, ai .vegheat la
salvarea publica si ai dobindit pacea penn-u to. p
Caci ce altceva poate rezulta din tratative atit de armonioase,
de umane si de bine intentionate dech o pace vesnica?
Am dont pacea cu o mare ardoare timp de multi ani,
dupa ce interesele tuturor crestinilor ajunsesera intr-o foarte
mare primejdie si am fost cu totul istoviti de nenorocirile
permanente ale unor nemaipomenite calamitati, pe care le-am
indurat resemnati. Totusi, soarta nu ne-a dat ping acum
nici un om prin a carui stradame si mare vitejie sa fi putut
dobindi aceasta pace. Acum tu, preaputerruce Imparate,
esti darul nostru dumnezeiesc, care ne va aduce aceasta
pace vesnica si singurul in care ne-am putea pune speranta
salvain noastre si a linistei statornice. Caci, dupa ce a fost
incheiata pacea cu aproape toti principii crestinatatii si.dupa
ce al primit din mina celui mai inalt prelat la Boloma, in
24 februarie, cu cea mai mare cinste, coroana imperiala,
care de multa vreme era harazita tie, ai pregatit drumul
pentru conventia imperiala, unde, potolind sufletele tuturor
ci impacind revoltele interne si nvalitatile reciproce ale principilor
pentru putere, ii indemni acum s nfrunte razboiul
impotriva turcilor. Chiar daca deseori multi au dus zadarnic
tratative, i regi, si imparati, i pontifi, ton nutresc
acum cea mai mare speranta c prin calitatile tale, prin
iscusinta si intelepounea ta se va realiza acum in mod
laudabil ceea ce zadarnic s-a incercat mai inainte. Ori de
cite ori s-a incercat sa se solutioneze aceasta problema pina
acum, apareau totdeauna foarte multe piedici i greutati
care nelinisteau puterea cresting. Insa pnn prevederea ta,
prin integritate si modesne ai temperat lucrurile i ai avut
grija sa nu Iasi la o parte nici un amanunt care te-ar fi
putut intirzia s indeplinesti planul tau sfint si drept.
/n aceste imprejurari. Irivincibile Imparate, ii ndreapta
privinle spre tine mai ales intreaga Ungane, care acum este
aproape deznadajduita, apoi Austria, Carintia, Carniolia,
Stiria, provinciile mamei tale si intreaga crestinatate, care a
indurat cea mai mare nenorocire in urma trecutei invazii
si
salb aticii a turcilor, in fine, ton
oamenii de bine, in mijlocul
unor primejdii atit de mari. Dupa ce s-au potolit mai
intii cerrurile imperialilor i pentru prima data in locul

nemultumirilor lor reciproce s-a restabilit dorita intelegere,
sa nu intirzti expeditia impotriva turcilor. Elibereaza' crestinatatea
de aceasta s1batic i odioasa sclavie i adu pacea
si linistea pentru toti drept-credinciosii, pentru ca amintirea,
vitejia si dreptatea ta sa fie pomenite in vect de toata
viitorirnea, cu nesfirsite laude, i casa ta sa' fie sIvit pururea
pentru aceasta aleasa glorie i vitene a ta. Cu bine, si primeste
cu bunavointa plecsaciunea mea care, desi modesta,
este torusi credincioasa.
Linz, 11 martie 1530.
9. Catre tin prieten
Cu cita neliniste sufleteasca' am venit aici din Linz si dt
nu am dorit s yin o stiu multi. Dar mai cu searna tu, care
imi esti prieten foarte drag, ai putut sa' intelegi acest lucru
din mai multe scrisori ale mele. Caci inca inainte de a porni
la acest drum, rn-am gindit adesea cite greutati, suferinte
si
lipsuri de toate felurile va trebui s Indurm, daca vom
fi nevoiti s tra'im multa vreme departe de patrie. Acest
end al meu nu rn-a inselat pIn acum. Caci si aici, si mai
ales la Linz, am avut prilejul sa ma' conving cita deosebire
este intre aceste parti din lume i Tara noastra, in toate
privintele, dar rnai ales cind e vorba de cele necesare
omului, si cit de aspra' este caratoria pentru cei nedeprinsi.
Nu e de mirare c5. nu e nimeni care sa nu poata condamna pe
drept cuvint aceasta' nenorocita' situatie a curtenilor. Caci,
lasind la o parte alte multe neajunsuri pe care le sufeil
cei de la curte, cite chinuri nu indura'.. Nu au nici o
liniste; niciodafa sau rareori gIsesti la curte o adeva'rael
societate, toate sint minciun i prefaAtorie. Daca' nu stii
sa-i magulesti i sa-i ctigi astfel pe cei rnai puternici si
s'n denigrezt faima, onoarea i numele altuia, zadarnic te mai
straduiesti pentru ale tale; in .sfirsit, chiar caca petreci
in
aceste conditii toti and vietit tale, servind cu credintI,
e de aiuns o cit de mica minciuna a unui tradator ca toate
servicnle tale de pina aci sa nu mai aiba vreo valoare. In
vremea de azi, urechile principilor sint deschise numai spre
a asculta Iinguiri, desi ar trebui s5. fie inchise cu totul. Toate
acestea nu pot s5: nu impresioneze la curte un om cumsecade.

Un astfel de om, daca e bun, e socotit inutil si prost. Am
tinut s Ii spun aceasta pentru ca s tii cal tu duci o viata
mai onesta, mai folositoare, mai tihnita si mai linistita
acasa decit noi cei care traim aici. Daca vom pleca mai
departe, ceea ce se va intimpla fara indoial, i vom caTatori
prin partile mai pupil roditoare ale Germaniei, urmati pretutindeni
de mizeria curtii, ce iti vom mai putea scrie atunci
ca sa-ti dam vesti bune i foarte placute? Se pare ca. un
singur lucru ne va fi spre bine: avem speranta sigura
datorita stradaniilor, intelepounii si virtutilor imparatului
Carol, ne vom recistiga demnitatea i autoritatea de odinioara;
acest lucru bun il asteptam numai de la atotbunul si
atotputernicul Dumnezeu si de la ajutorul lui nepretuit.
Ca sa speram c aceasta se va realiza, consider ca ne indreptateste
si firea Cezarului, care e gata sa faci totul pentru
eliberarea crestinilor, si virtutile lui, care intrec mult pe ale
tuturor celorlati principi ai crestinilor din vremea noastra,
si stiinta militar, insemnata pentru toti muritorii, si norocul,
care e cel mai insemnat dintre toate celelalte lucruri
omenesti in razboaie. Toate acestea trebuie s ne dea o mare
speranta, si noua, si tie, c vom avea in curind acea pace
pe care de atita timp o dorim. Acum, despre acestea e destul;
iti voi scrie mai multe, cind voi avea mai mult ragaz.
Innsbruck, 18 mai 1530.
10. Catre Emeric Kalnay
Nu pot sa nu ma pling de rautatea vremurilor si de
nestatornicia principilor. Principele meu mi-a promis mai
de mult, Fara ca eu aid fi cerut ceva, si nu cu vorbe goale,
ci cu juramint, cum fac principii, adica pe cuvintul sau, ca
indata ce se va ivi
in Ungaria noastra prima demnitate
ecleziastica mi-o va acorda mie. Acum au devenit vacante
doua episcopate una dupa alta, i pe amindoua, netinindu-si
promisiunea, le-a dat altora; vezi cit de mare e
nestatornicia acelora care ar trebui s dea altora exemplu
de statornicie. Iti scriu acestea nu fiindca sint eu in cauza,
ci

caci intotdeauna am trait multumit de situatia mea, care
in vremuri de pace nu e mai preps de a altora, ci pentru
ca sint mihnit din cauza acelora care sint atit de schimbatori,
pe cit ar trebui sa fie de statornici. Sankate.
Augsburg, 13 octombrie 1530.
11. Ciitre Mihail, prepozitul* de Colocea
Cred c nici nu se poate spune cite griji au curtenii, cit de
mari sint necazurile si tulburarile lor sufletesti. Sintframintati
cind de una, cind de alta, incit nu le ramine nici o clipa
placuta, mai ales daca sint stapiniti de ambitie. 1i scriu
aceasta ca unul care sint path. Aproape din copilarie am
fost crescut la curte; am trecut prin multe, i bune, si rele,
dar nimic nu e mai greu decit sà vezi cum se d preferinta,
cind e vorba de onoruri, unuia care ti-e inferior, si in ce
priveste virsta, si fara lipsa de modestie in ce privesc
alte calitki spirituale. Tu doresti s intri la curte; crede-m,
faci o mare greseala, daca .crezi ca situatia curtenilor este
mai norocoasa si mai fericrta decit a ta. Acum, multumit
cu putin acasa, te indeletnicesti cu ce poftesti; daca vrei,
te odihnesti; daca hi place, faci agric ultura sau te ocupi cu
gospodaria, sau faci literatura, care cla sufletului cea mai
mare desfatare, sau daca vrei sa te recreezi, te duci la vinatoare
sau prinzi pasari,.sau ii ocupi timpul cu alte lucruri
asemanatoare. Daca vei veni la curte, nu vei avea nimic
din toate acestea; vei fi onorat aici de multi, pentru
virtutile tale cer acest lucru. $i totusi vei fi mereu framintat
cum s-o iei inaintea altora, cum satedistingi, sa fii remarcat,
cum sa-ti atragi bunavointa princip elui tau, sa-ti cItigi
prietem, care sa te cmsteasca i s te ridice. Toate acestea
acluc cu .sine o multime de grip, inch nu vei avea nici o
liniste, mei ziva, nici noaptea. Iar daca ai si o cultura literara,
pe care ai dobindit-o mai inainte cu mari eforturi si
stradanii, .in vremea aceasta se pierde, pentru c grijile,
preocuparile si framintarile sufletesti nu-ti vor ingadui sa
" Canonicul cu gradul cel mai Inalt al unui capitlu sau superiorul
unei manAstiri.
ca

te ocupi cu literatura. Prin urmare, dad esi intelept, fugi
de curte si, dac . nu ga'sesti acasg la tine un loc linitit, du-te
acolo unde 11 poti sluji pe Dumnezeu i unde poti sg-ti
cultivi mintea. Sa'na'tate.
Augsburg, 17 octombrie 1530.
12. Nicolaus Olahus U saluta pe loan Antoniu Baron de
Burgis, ambasadorul papei Clement al VII-lea pc lingei
regele Angliei
SN. nu-0 par nepoliticos, nu voi zice neomenos, pentru Ca
de atita vreme nu ti-am trims nici o scrisoare. Socotesc d
de tine pot fi cel mai putin acuzat de acest pgcat. Cxci dupa'
cum hi repetam intr-o scuza' a mea, trimisa' cu putin inainte,
scurgindu-se lunile care au urmat dupa' nefericitamoarte a
strdlucitorului meu rege Ludovic, mi va fi nga'duit sa' reiau
corespondenta de la plecarea ta de la noi. Dupa' ce tu, ath
de mult apreciat pentru calitatile tale de regavul Ungariei
si de preafericita mea regina' Maria, te-ai reintors din Pojon
incapitaM, mrnic nu era pentru Brodericus al nostru, pentru
mine i pentru toti ceilalti care te respectg, mai greu, dupa'
plecarea ta, dech sa' firn lipsiti de pla'cuta ta familiaritate,
de intelegerea i bungtatea ta. Ins 5. soarta potrivnic . a in-
vins dorinta noastra'. $i ceea ce suportam cu greu din plgcere,
de nevoie a.trebuit sa' suporta'm edbda'tori, mai ales pentru
ea am socotit c plecarea ta acolo avea sI-ti sporeasca mult
stralucirea, folosul si gloria. Ai plecat, asadar, de la noi nu
ar5: marea noastra' dqrinta' ca prietenia ta pentru noi, bungtatea
si da'rnicia, de care avusesera'm atit de des nevoie,
s5. creased' in chip mmunat. De cind ai plecat si ai lipsit rtrii,
n-am putut sti dad ai inthziat n capitarAsau n alte locuri
pina' de curind, cInd am aflat din convorbirea cu Czethlicz,
care s-a reintors din Galia, si din scrisorile tale trimise
domnitei Lucretia. $1 din convorbiri, si din scrisori am aflat
ea esti ambasadorul papal in Anglia. at de mare a fost
bucuria mea, maiales pentru ca' te-as avea mai aproape i a s
putea fi cu tine, si
prin scrisori si, dad voiavea putin timp,
chiar vizitindu-te. Acum asculta' cu atentie cum ne-a filmintat
si ne-a apa'sat la rindul nostru soarta, dupa' ce ne-ai

Orasit. la Pojon, i ia aminte de ce nenorociri am fost
bintuiti.
Nu multe zile dupa' plecarea ta de la noi, Brodericus
parasise pe regele Ioan i plecase la Buda. Ce va fi facut
din znia aceea, unde a fost, cum a trait, n-am putut intelege
limpede niciodael.
S-a zvonit, chiar de la el, d a fost trimis sol la papa,
apoi la Francisc, regele Frantei 6 la alti principi. Noi am
intirziat putin la Poion, dup 5'. alegerea regelui nostru Ferdinand,
caruia chiar Brodericus nu numai c nu-i fusese
potrivnic, dar ii daduse chiar bila alba, dupa cum spun unii,
apoi am fost aid, apoi la Viena. In cele din urrna, din
cauza fruntasilor nostri, pe care i-ai la'sat la Pojon asa de
revottati, insusi regele nostru Ferdinand a plecat in Ungana
cu armata, sapte sau opt mii de oameni: Strigoruul i-a fost
predat de catre arluepiscopul Paul, Buda 1-a fost predata
la fel. Intre timp, regele Joan fugise spre Agna, unde fusese
zdrobit de ai nostri in fortareata sa, Tokay.
Insa nu dupa' multa vreme, fiind hotMta zhia incorongrii,
regele a plecat spre cetatea de scaun Alba. Petrus Perény,
caruia Ioan ii daduse coroana s o pastreze, i-a adus-o regelui,
tragind nadejdea recompenselor promise. Regele s-a incoronat
in anul domnului 1527, in ziva de 3 noiembrie, in
formidabila tresaltare de bucurie a tuturora si a celor doua'
ordine ale clommlor. Regina s-a reintors la Ovar. Regele a
plecat la Strigoniu. Insa eu 1-am urmat pe .rege, pe de o
parte, pentru ca
asa cereau atributiile mele, iar pe de alta,
pentru c voiam sa ma' sustrag indatoririlor fata de .regina,
daca as fi putut reusi, ca sa nu par c5. trinda'vesc contmuu in
gineceu. In locum/a mea de la Strigoniu am ramas putin'S.
vreme i mi-am indeplinit acolo indatoririle pe ling rege,
nu asa cum doream eu, a cum rn-a condus soarta si cum imi
ing5.duisera. dusmanii mei: caci ei au instrainat de mine cu
toate putenle episcopatul Transilvamei, promis mie de rege.
Prin foarte multe scrisori i ruga'minti ale reginei, am fost
constrins s'a'. ma' reintorc linga ea, caci fusesem avertizat sa
revin.
S-a intimplat in acea vreme sa' plece regele la Praga,
ca s incheie conventia cu boemii, si findd nu aveau atunci
cu sine pe nici unul din .secretarii. regatului Ungariei, am
fost solicitat de citeva on pnn scnson de episcoph regelui

si de cel de la Agria, de cancelarii Ungariei s plec cu regele
si sa-mi fac datoria acolo. Insa regina, care se opunea si ma
retinea, in-a determinat s fac foarte putin in noua mea
functie.
De atunci, regina rn-a impiedicat intotdeauna, desi imi
exercitam functia cu foarte mari cheltuieli si pagube pentru
mine; insa nici eu nu rn-am opus prea categoric pretentillor
ei, fiindca imi dadeam seama ca in orice colt al Ungariei
putea s izbucneasca furtuna. La suma care mi-a fost acordata
de Senat pentru drum a trebuit s adaug de la mine
tot ce am avut strins la sosirea din Ungaria si desigur,
nu era foarte putin si sa-mi irosesc cu darnicie intreaga
avere, ca s traiesc conform functiei pe care o ocupam.
Nu mai vorbesc de locurile pe unde am cutreierat intre
timp cu regina, de alergaturile, de greutatile pe care a trebuit
sa le infrunt mai degraba ca un alergator decit ca un insotitor.
Caci daca as vrea sa-ti insir toate acele locuri pe
care le-am cutreierat, as gresi o zi sau alta i nici nu cred
ca ti-ar face vreo placere evocarea unora din neplacerile
noastre. In cele din urma, ca sa nu dau impresia ca mi-am
lipsit regina de credinta i statornicia mea chiar in situatii
deosebit de grele, dupa ce am ascultat de ea in multe
nenorociri, caderi si peregrinari, am urmat-o ca sa-i vad
noua situatie si felul de viata, si ce sfirsit va trebui sa
aiba. Asa c aici nu dispun de atitea mijloace cite mi-ar
trebui si cite imi cer rangul meu. Fata de regina las impresia
ca nu-mi lipseste nimic; mi s-au promis de toate: bogatia
viitoare, recompensa onesta, corespunzatoare cinstei si rangului
meu, si toate acele lucruri care ar putea indemna
omul la statornicie. Insa eu n-am cunoscut obiceiurile
oamenilor: ale lor sint diferite de ale mele. Ai impresia
ca
toate se simuleaza si se disimuleaza, multe se fagaduiesc
din gura, putine se indeplinesc prin fapta. Te saluta cu bucurie
si in adincul sufletului nutresc cu totul alte sentimente.
Toate planurile lor urmaresc obtinerea profitului si a avantajului.
Se tine seama mai degraba de folosul personal decit
de prietenii trainice si de mila fata de aproapele. Pe linga
asta, nici ei nu ma inteleg pe mine, nici eu pe ei, fiindca iti
poti da seama singur cita amaraciune aduce omului
dezordinea.

Totusi eu nu-mi indeplinesc cu mai putinta constiinciozitate
sarcina pe care am luat-o asupra-mi de multa vreme
si care se pare ca decurge din interesele mele si ale reginei.
Nu-mi voi neglija datoriile i credinta fata de principesa
mea: pe acestea de la inceput le-am luat totdeauna asupra
mea fr s fiu inspaimintat de dezavantaje, de greutati
sau de primejdii. Ai cunoscut care era starea in care se
gaseau toate lucrurile cind aiplecat de la noi din Pojon
p
iti dai seama in ce conclipi traim acum. Daca ai ceva
ce crezi c poate fi indeplinit prin straduintele sau preocuparile
mele, fa-ma sa' inteleg. Va fi foarte placut pentru
mine, orice mi-ai cere si in orice chestiune ai vrea, ca eu
sa
te ajut in nevoia sau interesul tau.
Cu bine, si iubeste-ma ca de obicei.
Bruxelles, 16 octombrie 1531.
13. Qitre un prieten
$tii ca nu prea glumesc cu tine cind e vorba de lucruri
serioase. De aceea, crede-ma, niciodata n-am fost atit de
tulburat ca acum: se pare ca pentru un om bun, inzestrat
cu talente si cu virtuti excelente, toate drumurile sint atit
de inchise, incit nu mai stii cu ce talent si cu ce virtute poti
s-o scot' la cale i sa-ci asiguri o viata linistita. Nu stiu
ce duh eau rn-a aruncat in aceast ar steaina; ar fi fost
mai bine pentru mme s m multumesc acasa cu bunurile
ce mi-au ramas decit s yin aici, datorita nu stiu carei
sperante si vorbelor frumoase ale yrincipelui meu. Dar sa
nu mai vorbim despre astea: daca ma' va scapa cumva
Dumnezeu, nu voi mai intra usor intr-o astfel de corabie.
Sanatate.
Bruxelles, 30 octombrie 1531.
14. Catre un prieten
Doamne, cite griji au cei de la curte, cite chinuri si cita
eabdare le trebuie ca s poata suporta toate necazurile!
Daca ai vrea s cercetezi cu bagare de seama toata viata

unui om care traieste la curte, cred c n-ai putea s gasesti
o zi care sa nu fie plina de mizerii. Cind crezi ca vei
avea liniste i vei putea s te apuci de studii bune sau de
alte luoruri, atunci iti ies in cale tot felul de piedici care te
abat de la buna ta intentie i te impiedica in mod uimitor
de la ce ti-ai pus in gind. Nu pot tag'adui c un om poate
dobindi la curte, de multe ori, lucruri mari, poate obtine
rasplata mare si onoruri mari; torusi, adevarata libertate,
care este cel mai mare bun, lipseste cu desavirsire la curte.
Trebuie s faci ce nu vrei, ce te indeparteaza cel mai mult
de la adevaratele studii. M gindeam zilele acestea, la
Bruxelles, oras cu care ma' obisnuisem, c m voi apuca
de 1iteratur i voi putea astfel s uit intrucitva necazurile
de acum, pe care le-am acceptat din cauza primejdiei
patriei mele, desi sint cum nu se poate mai man i aproape
de neindurat. Tocmai cind voiam s fac aceasta, imparatul
a pus la cale plecarea la Tournai, i regina s-a dus si ea
acolo cu el. Cu toate ca, in urma hotaririi mele, rn-am
scuzat in fel si chip ca sa pot scapa de aceasta neplacere,
totusi regina a hotarit i mi-a poruncit s o insotesc. Dupa
cum intotdeauna rn-am supus poruncilor reginei n toate
celelalte chestiuni, tot astfel i acum, ca sa. nu o lipsesc
de serviciile mele am fost silit, fara voia mea, s vin aici
la Tournai, oras foarte vestit printre orasele Flandrei,
foarte aproape de Franta, dar care nu mi s-a parut atit
de frumos si de plin de podoabe cum am auzit mai inainte
din faimal [...]
Dupa cum n-am venit din placere in acest oras, tot asa
doresc cu ardoare s m reintorc la Bruxelles, nu pentru
ca sa. am acolo o 1inite sufleteasca mai mare, ci pentru
ca sa. pot face mai usor economii, caci acum am bani putini.
Sanatate, cel mai bun dintre prieteni.
Tournai, 10 decembrie 1531.
15. Catre Cristofor Seydlovetz, cancelarul regatului
Poloniei
Stiu ca ai fost mirat foarte de indelunga mea tacere,
fiindca de multa vreme nu ti-am minis nrci un rind. Insa
daca vei judeca drept scuza mea, te ver mira mai putin,

mai ales din cauza nestatorniciei timpurilor i lucrurilor,
si m vei ierta pentru neglijenta pe care rni-o reprosezi
pentru trecut. Caci, pe Dumnezeul cel nernuritor, in astfel
de imprejurari cine a avut timp s scrie? Ce conditii?
Ce siguranta? Din cauza vremurilor tulburi strinsesem
material destul de mult, i bogat, 1i lipsit de secrete, ca
unul care traiam in mijlocul valunlor sr al tragedulor din
anii care s-au scurs. Dar nu este nimenea care sa nu-si poata
da seama cit de periculos, cit de insparrnintator ar fi fost
ca intre athea feluri de oarneni, atitea caractere diferite
sa
trirniti scrisori, mai ales in Po Ionia, intr-o vreme in
care chiar faptele bune ale oamenilor erau rau interpretate
de ceilalti.
Caci au fost i sint 6 acum multi care sustin cu earie ca'
partizanii, prietenn, fortele i toata puterea regelui Joan se
afla in Po Ionia. De acolo este pazita, condusa 6 administrata
tam sa. Insa deoarece eu, care fusesem destinat de
soared' ca sa-mi servesc regina si care, pe de o parte, eram
considerat de preafericitul rege Ferdinand ca partas al
infaptuirdor, ye de alta parte, fiindca regina rnea era sora
lui, trebuie sa ma'rturisesc ca nu era nimic de care sa nu
ma tern. Se mergea atit de departe, inch toate actiunile,
nu numai faptele, ci intr-un anumit fel chiar toate gindurile
erau pina intr-atit de supravegheate, inch nu puteai nici
macar sa vorbesti fara: a fi suspectat; mesagerri erau perchezitiongi,
si nu era nimic care sa nu fie cercetat cu
atentie si, desi puteam da nastere la banueli, am fost
sint foarte constient de conditia i juiamintul meu. Asadar,
puteam oare sa-ti scriu ceva in astfel de timpuri si de
situatii si de obiceiuri ale oamenilor, desi trebuia s iau
toate precautiile ca sa nu gresesc, avind in vedere multele
si marile binefaceri pe care le-am avut de la tine inca de
cind eram copil. Acum intelegi bine de ce nelinisti am fost
stapinit i ce piedici rn-au oprit de nu-ti puteam scrie nimic.
Dar chiar daca cele amintite n-ar fi fost piedici pentru
corespondenta mea cu tine, la un timp dupa aceste nenorociri
am fost lovit de scrarea prin ingrozitoarea moarte a
preastralucitului Ludovic, regele meu, de odinioara, 6 prin
acea nestatornicie a vremurilor, inch abia daca mi-am venit
in fire.
si

Din nenumaratele locuri pe unde, dupa obiceiul fugarilor,
si eu, si regina mea am fost de atunci plecavi departe nu
puteam sa-Ii trimit usor i in siguranta scrisori, tie, singurului
dintre toi muritorii pe care-I doream foarte mult, caci
daca as vrea sa-ti ink locurile in care am stat dupa pirjolul
de la Buda, cind mai putin, cind mai mult, potrivit
inaintarii timpului si a lucrurilor, atunci mi s-ar parea
nu o scrisoare trebuie sa-ti compun, ci mai degraba o istorie.
Daca am savirsit, asadar, vreo greseala sau vreun rau sau
i;i par mai neglijent in devotamentul si in datoria mea
fava de tine, pentru marea inTelepciune si omenie cu care
eti inzestrat, nu-mi vei atribui aceste grewli mie, ci nesigu-
rantei vremurilor si a lucrurilor. Daca vei face asa, imi
vei produce o indoita bucurie: in primul rind, pentru c5
m-ai iertat pentru tacerea de pina acum, si voi socoti cI
;i-ai manifestat fata de mine obisnuita ta dragoste de oameni,
iar in al doilea rind, pentru c principii mei nu ma vor
pedepsi pentru felul cum mi-am indeplinit indatoririle, caci,
dupa parerea mea, pina acum i-am slupt credincios si statornic.
Dup moartea reverendului George, odinioara episcop
de Strigoniu, prietenul i fratele tau adoptiv, m consacrasem
tie, profitind de situatia mea si de stima regelui, de
fericita amintire, Ludovic, care voise sa m adauge printre
acei .oameni ai sai, care erau consultati in particular si in
consiliu.
El insusi, ca s satisfaca cererea reginei, rn-a cedat ei,
ca sl-i
fiu in preajrna oriunde; i intr-adevar eu, si cit timp
a trait preainteleptul meu rege Ludovic, si dupa moartea
lui, nu numai c mi-am indeplinit indatoririle de supus,
dar am impartak cu curaj, pina la capat, vitregiile soartei
linga regina. $i asa cum as face si acum din datorie,
onoare si credinta, am insotit-o pe regina in toate locurile
pe unde am umblat, pina cind popasul ei parea sigur si
aparat cit timp i-ar fi placut stapinei mele i pina cind
mi-ar fi ingaduit bunavointa ei sa-mi revad patria.
Intr-adevar, dragostea pentru patria mea nefericita, acum
aproape distrusa de neintelegerile interne si de invazia
dusmanilor, m va aduce acasa mai repede [...].
Am vrut sa-vi scriu toate acestea ca s tii c inima, care
;i-a fost devotata in toate situa;iile, este si acum acee4i si
c5

ar fi cea dintii, daca ai avea nevoie de mine in vreo imprejurare,
numai s vrei s fii servit prin truda mea si s ma
socotesti nu altfel, ci ca pe unul din familia ta.
Cu bine, 1531.
16. Nicolaus Olabus ceitre Gaspar Ursinus, istoric
preceptor al fiilor regelui Ferdinand
Zile le acestea, regina fiind obosita de grijile mari si grele
pe care mai totdeauna i le dau problemele acestei provincii,
a plecat pentru patru zile la vinatoare sa se recreeze.
Profitind de invoirea ei, rn-am abatut pe la Louvain, la
maiputin de patru mile departare de aici, sa-mi reintremez
spiritul la vestita universitate a celor trei limbi. Astfel, in
timp ce regina vineaza mistreti i alte fiare prin paduri,
eu s vinez la Louvain pronuntia greceasai* qi s reinnoiesc
legaturile cu profesorii cu care mai de mult am facut o
distinsa cunostinta. In timpul acesta, a sosit aici Ieronim
Gradeus Ragusius, pe care mi-1 recomanzi in scrisoarea ta,
cautindu-ma in zadar. Cu o zi sau doua inainte de e
rea mea de la Louvain s-a intors i regina. Nu puteam sa
ma'
despart atit de usor de societatea savant i placuta
a prietenilor mei. In lipsa mea de aici, dupa ce a prezentat
reginei scrisorile de recomandare pe care le aducea din
partea reverendului domn Tridentinus, a plecat la Anvers,
indt nu 1-am putut ajuta de la bun inceput in problemele
sale, asa cum mi-ai cerut, prietene. Acest aiutor, pe care
trebuia sa dau, i-1 voi da cu prisosinta atunci cind, dupa
cum sper, se va reintoarce. Imi scrii ca din panoman rn-am
facut belgian sau flandrian complet, ca nu ma mai gindesc
la Syrmium [Srem], si la placerile noastre de odimoara,
la Buda si la alte locuri, i ca am facut un lucru cuminte
ducind o viata 1initit, departe de razboi, ca. rn-am acomodat
vremurilor. De-ar avea, prietene Ursinus, riurile acestea
ale Belgiei puterea rIului lui Hades, care te face sa uiti de
toate, cum se spune", incit s uit cele tecute si cele pe care
"
In limba greaca.
ldem.
ft

le aud, as suferi mai putin [...]. Toate acestea ma' impresioneaza,
caci doresc eliberarea patnei, fericirea prietemlor si,
la urma urmei, buna mea stare. Dar oricit a fi miscat de
acestea, totusi grija fi preocuparea in ce privege primejdia
patriei* nu ma' nilbur n asa masura inch sa nu pot suporta
1initit si cu curaj orice mi se va intimpla", orke soared'
mi s-ar harazi true si alor mei [. .]. Inainte de primirea
scrisoni tale, credean-i ca esti la Viena i d te duci des la
curte; abia acum stm ce slujba ti
s-a dat, ce faci i cu ce te
ocupi. Nu snu, prietene Ursinus, pe cine s felicit mai intii,
pe tine sau pe principii care au avut parte de un dasc.:il*"
cu o stralucita eruditie, virtuos i cu cele mai alese moravuri.
Dupa ce vor primi invatatura lui, fr indoial c vor
face sa straluceasca. nobletea innascuta a caracterului lor;
iar tu, care ai principi cu inclinan bune, nascuti din pannti
foarte buni i de o rar virtute, vei putea s le transmit'
eruditia, bunele tale obiceiuri i virtutea ta stralucita, si
sa lasi in urma ta martori [ai acestor calitati ale tale]. I-am
spus serenisimei regme cit de mult au progresat intr-un
timp atit de scurt, si ea s-a bucurat nespus, si a fost mul%umit
i recunoscatoare pentru grija pe care o porti fiilor
fratelui sau. I-am amintit i despre cartea scrisa de tine
despre faptele savirsite de regele Ludovic si ei mi-ai scris
ca, dupa ce o vei termina, mi-o vet trimite. Mi-a raspuns ci
o va citi cu foarte multa placere dupa ce o vei trimite. Afara
de aceasta, asa cum ai dorit, i-am recomandat serviciile tale.
Nu voi uita amintesc de tine cu staruinta ori de cite ori
voi avea prilejul. Nu stiu daca ai prima portretul
Dupa cum si-am scris, eu i-am dat acelui cetatean din Colonia
ton banii pe care i-am primit de la tine, indata ce am sosit:
Daca inca nu 1-ai primit, trimite-mi o scrisoare a ta cane el si
voi avea grija ca ea sa i se dea aici i i voi atrage atentia
sa nu te lipseasca mai departe de portretul tau. Aproape
in fiecare zi poti sa-mi trimiti scrisori din Oeniponte, daca
vrei i ai limp, prin capitanul de curieri. Imi scni c pricina
pentru care nu ai putut termina cartea despre faptele savir-
* In limba greaca.
" Idem.
*** Idem.
*** Idem.

site de regele Ludovic este faptul ca nu cunosti numele celor
ucisi si al celor cazuti prizonieri. Dac mi aduc bine aminte,
pot sa. ti-i insir pe cei mai multi dintre ei [urmeaza numele
acestora]. Nicolae Herczeg a fost trimis inapoi la Ibrahim
Pasa ca mijlocitor, impreuna cu doi curteni regali polonezi,
prin care impararul turcilor o sfatuia pe regina sa. nu se
intristeze c sotul ei a fost infdrit, spunind Ca daca mai este
in viata (pe vremea aceea nimeni nu stia precis de moartea
regelui), vrea sa-1 lase pe tronul Unganei i sa-1 apere de
toti dusmanii sax, pentru curanil sau neobisnuit, cad nu
s-a temut s lupte impotriva lui cu o oaste mica, pe eind
el avea armate puternice i mijloace de razboi; iar daca este
mon, regina s indure cu resemnare soarta lui. Paul, care
pe atunci era la Agria, iar acum este la Strigoniu, nu a luat
parte la batalie. Toma din Wesprem, acum din Agria ti
Alexandru Turzo, tezaurar, au ramas pe linga regina, iar
eu, inainte de batalie, am fost trimis la rege din partea
reginei, al carei secretar i totodata sfetnic eram, ca sa-1
intreb daca are de end s porneasca la razboi ti cu acea
armata slaba, care pe atunci numara cam douazeci si cinci
de mii de oameni, impotriva ostilor turcesti,.care se spunea
ca treceau de trei .sute de mii de oameni, ori va astepta in
vreun loc anume anitoare mai maH dinafara, care erau fagaduite
din Germania, Austria si Boemia, si care se asteptau
si din Transilvania de .la ducele Than voievodul. El rn-a
insarcinat sa-i spun regmei c vrea st-ti incerce norocul si
ca nu poate s ramina de ocar n fata postentatii intordnd
spatele dusmanului ce-i ameninta tara, ca. se increde
in aiutorul lui Dumnezeu, care s-a milostivit i altadata,
cind o oaste mica' de unguri a pus pe fugal un mare numar
de dusmani, afara de cazul c Dumnezeu vrea s pedepseasca
Ungaria pentru pacate, spre a o ridica si mai sus;
apoi, fundca soarta razboiului este indoielnica, o .roaga pe
regina, ca pe o sotie preaiubitoare, sa plece la Poion, unde
va gasi un adapost mai sigur. Dupa ce In-am intors la regina,
cu trei zile inainte de inceperea luptelor, i-am comunicat
toate acestea. Ea, in parte din dragoste fata de sot, in
parte din mlndrie i curai, a preferat saindure orice si sit
nu dea ea cea dintii semnul fugn, chiar ti
dup a. ce o prevenisem
cu certitudine de neizbinda bataliei. In adevar, la
patru zile de la tntoarcerea mea, a sosit i cunerul pe care

il trimisesem la rege si a adus vestea c dusmanii au fost
mai puternici si c bk51ia a fost pterdut5. Dup5 ce a primit
aceasea" veste, regina s-a refugiat la Pojon, f5cind acest
drum atit de incet, inch se pkea c5 se ducea mai curind
la vinkoare decit in refugiu. Cind si din ce pricin5 am
plecat de acolo si am venit aici stii foarte bine. S5n5tate, si
iubeste-m5.
Bruxelles, 10 martie 1532.
17. C.:itre Marcus Pemflinger, comite cle Cibin (Sibiu)
Socoteam c dup5 intoarcerea turcilor si schimbarea
principilor nostri ai revenit in Transilvania cu armata regal5,
care credeam c5 a fost trimis5 acolo. Din aceast5 cauz5
nu ti-am scris nimic. C5ci dac5 as fi stiut c te indrepti fie
spre Pojon, fie spre curia regelui, n-as fi procedat astfel
incit s n-ai de la mine nici o veste. Tocmai in acest timp
si am inteles asta aici se duceau tratative pentru pacea
ungar5, care n-ar fi putut s5 fie respins5 de nici un iubitor
inflackat al linistei statului, si al demnitkii, si folosului
tuturor supusilor, al binelui t5rii noastre, pustiit5 aproape
in intregime.
Dac5 n-ar fi fost pierdute ocaziile atit de numeroase si
de bune in care dusmanul putea fi cu usurint5 indepktat,
de mult5 vreme am fi putut s ne bucur5m de pacea pe
care atit am dorit-o. Ins sa. trebuie s tim c pacea
a fost pierdut5: nu stiu dac5 din nepriceperea noastr5 sau
mai degrab5 din vointa divin. Dup5 pkerea mea, cu o
mica' armat5 putea fi recucerit5 toat5 Transilvania si o mare
parte a Ungariei dac5 nu ne-am fi zgircit la sume neinsemnate
sau, mai ales, dac5 n-am fi fost atit de neglijenti in
treburile noastre. Dar ce s5-ti mai spun, tu insuti cunosti
toate astea mai bine decit mine.
Bunkrointa ta neasem5nat5 pe care mi-ai arkat-o din
copil5rie,
precum si dragostea mea pentru tine rn5 indeamn5
s5-ti scriu despre necazurile mele particulare si despre ale
tale. Dac5 regeleiti va arka bun5voint5, poti s5-ti fii mult
de folos tie insuti prin felul cum te vei prezenta in adunare:
fortketele Ciceu, Cetatea de Baled' au minas la tine si vor

Intari pe fratii tai, daca vei fi solicitat drepturile tale de
la rege. Eu, de aici, indata ce voi sti si ma' vei anunta ce
trebuie s fac, ma voi ingriji ca regina, ale carei sugestii
cred eu ca ar putea avea o oarecare greutate, sa-i scrie regelui
in legatura cu lucrurile pe care urmeaza sa le soliciti.
Deci, daca doresti ceva, comunica-mi. Desi stiu ca din
dragostea pe care mi-ai purtat-o ai avut intotdeauna grija
de mine, chiar si in absenta mea caci si eu, in lipsa ta,
cum si unde va fi nevoie, te voi servi cu placere in toate
totusi te rog, daca-ti va fi acordata vreo bunavointa
[din partea regelui], aminteste-ti de mine cind vei fi la rege
si obtine sa-mi fie redate privilegiile. Prin aceasta imi vei
face o bucurie.
Cu bine.
Berga, 30 decembrie 1532.
18. Maria, regina Ungatiei si Boemiei catre Erasmus din
Rotterdam
Cit bine ai facut. Erasmus, crestinatatii si preasfintei
noastre relign prin virtutile, invatatura si eruditia ta 0
marturisesc m ultele tale volume; de aceea, si
noi te spriji-
nim pe tine si virtutile tale, mai ales ca i tu ai aratat
totdeauna fata de noi oarecare atentie, dupa cum am inteles
foarte bine din scrisorile pe care ni le-ai trimis, cit si din
alte lucrari ale tale, precum si din numeroasele interventii
si recomandari facute noua pentru tine de catre credinciosul
si
pretuitul nostru Nicolaus Olahus, tezaurar de Alba, secretar
si consilier al nostru. De aceea, am dori sa te reintorci
in patria ta si la noi, pentru ca sa ne putem bucura de prietenia,
de calitatile sufletesti si de serviciile tale. Astfel ca
te sfatuim i te rugam, daca vrei, sa vii la noi. Pensia
anuala, pe care ti-a acordat-o Inca mai de mult maiestatea
sa imparatul, stapinul si fratele nostru prealubit, ti se va
plati aici intreaga, in fiecare an, pentru folosinta ta. Pentru
ca aceasta sa se faca intotdeauna fara greseala, am luat
chestiunea in mlinile noastre si ne vom ingriji noi insine.
Te vom ajuta cu bunavointa si in alte necesitati ale tale,
Inch sa nu-ti lipseasca aici nimic. Vom veghea si la apararea

persoanei tale, acordindu-ti o grija deosebita, inch si te
convingi ca favoarea si bunavointa noastra. sint pe masura
meritelor si a virtutilor tale. Te rugam, deci, sa te reintorci
si sa nu intirzn; reintoarcerea ne va fi cu atit mai placuta,
cu cit va fi mai repede si se va bucura mai ales si maiestatea
sa imparatul.
Bruxelles, 13 iunie 1533.
19. Francisc Sforza, ducele Milanului, transmite salutari
lui Nicolaus Olahus
Prea iubite prietene reverend,
Vestile pe care le-ai trimis secretarului nostru Gilinius
despre chestiunile militare le-am citit si cu placere, si ne-au
adus si bucurie; intr-adevar, cu mult foarte placuta ne-a
fost cea pe care ai adaugat-o la sfirsitul scrisorii tale, desigur
din marea si sincera ta bunavointa pe care ai aratat-o
totdeauna pentru interesele noastre, ale tuturora.
Sa fii convins, Olahe, ca in schimbul acestei bunavointi
pe care o ai fata de noi, vei gasi oricind sprijin pentru toate
interesele tale sau ale prietenilor tai. Intre timp sa nescrii cu
constiinciozitate si cit mai des despre toate tratativele si
mai ales despre cele cu englezii; macar din dragoste pentru
noi ne vei servi cu siguranta in aceasta chestiune.
Cu bine, si iubeste-ne asa cum ne iubesti.
Milano, 21 octombrie 1534.
20. Raspunsul lui Nicolaus Olahus catre Cornelius
Scepperus
Dac5: m-as apuca sa ma laud mult cu serviciul pe care
ti-1 datoresc tie, prietene Corneliu, pentru dragostea ta fata
de mine si prietenia noastra reciproca, as parea ca ma tin
de obiceiul oamenilor de rind, care uneori v orbesc mai multe
si fac in realitate mai putine. Dar sa lasam aceasta si sa
trec la obiect. Am primit scrisoarea ta alaltaieri si mi-a
facut o mare bucurie, rru numai prin lucrurile despre care
scrii, ci si prin lungimea ei, dovada a loialitatii tale fata

de mine. Caci o scrisoare lunga scrie numai un om care,
aflindu-se in imprejurari grele, e nevoit s scrie mai multe,
sau care, indignat de vreo injurie, Ii descarca amaraciunea
acelei injurh i vrea sa-i ceara socoteala celui care i-a
adus-o, sau cel pe care 11 leaga o mare prietenie fata" de
cineva i scrie pentru a intretine i a cultiva o veche prietenie
i dragoste reciproca, mai ales cind e departe i pentru
a se delecta, daca nu poate prin convorbiri nemijlocite, cel
putin prin cele scrise, avind posibilitatea de a-li inchipui
ca
prietenul se afla de fata. Sint convins c amintirea du-
ioasa a acestei dragoste, a prieteniei reciproce §i a legaturilor
noastre placute a fost cauza pentru care mi-ai scris
o scrisoare atit de tuna, pe care cu cit am citit-o de mai
multe ori, cu atit gasearn o mai mare placere. Cit a dori
ca, printre atitea lucruri, desigur mari, pe care le savirti
acolo i care ti-au adus o mare glorie ai avea §i ragazul sa
restabilqti pacea intre doi principi, sau rnai multi, care nu
se inteleg, pacea in regatele i tinuturile care de pe acum
slut aproape pustiite de razboi; ai putea atunci sa-mi trimiti
mai des scrim''' p mai lungi decit aceea pe care mi-ai
trimis-o acurn. Te asigur c nimic nu m-ar bucura mai mult.
Irni multurneti ca am informat-o pe maiestatea sa regina
cu privire la marea ta osteneala, grija §i sIrguin n interesul
fratilor ei. Nu ai de ce sa-mi aduci mari inultumiri
pentru aceasta. Am facut i voi face i rnai departe servicii
bunului meu prieten i frate. De altfel, maiestatea sa a fost
si
mai inainte inforrnata de mine cu privire la virtutile,
credinta, statornicia i cinstea ta in rezolvarea problemeloi
fratilor sai. $i acum, dupa ce am primit scrisoarea ta, am
facut tot ce a stat in putinta mea §i am socotit c e bine
ca sa-ti scot in evidenta meritele. Chiar i din cele scrise pentru
mine am comunicat maiestatu sale partile pe care le-am socotit
potrivite, i ea le-a ascultat toate cu placere, spunind ca
nu se indoiqte de la loc el de indata' ce va sosi timpul te vei
ocupa cu problemele sale cu grija i staruinta necesara;
sfirsit, ca tot aa vei face i n problemele mele, cum e de
ateptat, data fimd dragostea ta fata de mine i condescen-
,
denta mea faIg de tine. A spus c va scrie maiestatii sale,
printre alte probleme ale ei cad ob4nuiqte ca In astfel
de probleme sa-i sale regelui cu mina sa proprie sa nu
fii supus dispozitiilor cuprinse n nota ardelionis, cu toate
in

ca ultimele scrisori prin care maiestatea sa ti-a cerut s te
ocupi de problemele sale ar fi prea de ajuns pentru a te feri
de acele clispontii. Dar regma stie c principii, haii sal,
pot ulta citeodata nu numai de interesele surorii lor sau
ale fratilor, dar chiar si de ale lor personale, din cauza
multiplelor lor preocupan. Aceasta a fost cauza pentru care
a scris consilierilor sai austrieci, care cred ca se vor intruni
la Ovir in timpul tratatului, i ti-a scris i tie, ca sa tii
cu cine poti s vorbest!, dac . se vor gasi acolo. Toata lumea
se mira de darnicia regelui fata de el; poate ca nu aumemat
atitea bunun cite au cistigat. Caci, dad principele
are puterea de a se purta cu cea mai mare darnicie fata de
supusi, exista totusi o msur i un temei ce trebuie respectate:
sa fie darnic cu cei care merita, nu cu cei care nu merita.
Numai o astfel de purtare e vrednid de cea mai mare
lauda. De aceea, cu atit mai mult ar trebui ca maiestatea
sa sa fie mai prudent in &amide, cu .cit numarul fiilor si
creste mereu, ca si al bunilor servitor!, care nu prin vorbe,
c! Fin fapte.sint gata a-si jertfi viata. si averea pentru in-
tarirea dommei lui atunci ar lucra cu mai mult temei.
Caci, dac . s-ar schimba cit de putin soarta doamne fereste,
s! umi ar scapa din friu, mai ales ca.' imparatul s-a
stabilit in Spania, si s-ar mai .porni si un razboi extern sau
mai degraba din partea vecmilor, lucru despre care imi
scru i despre care am aunt si eu de undeva, atunci maiestatea
sa, care de multa vreme e absent, isi va da seama cel
dintii fata de care dintre servitori a fost darnic si care ii
sint prieteni la nevoie. Toti acei vecini despre care imi scrii
se tern sa nu creasca puterea lui. Ei inteleg ce poate si ce
vrea s faca imparatul absent in interesul fratilor si, fi-
indca, impotriva asteptarii tuturor, a lasat sa-i
scape din
mina' atit de usor prilejul cind putea, fara prea mare greutate,
sa-i alunge pe dusmani, sa' elibereze Ungaria i s puna
la adapost de primejdie crestinatatea pentru multi ani. La
aceasta se adauga faptul c e obiceiul ca Ungaria sa fie
condusa mai de graba cu dragoste i bunavointa decit prin
atitari, mai ales cind regii nu pot sa fie prezenti totdeauna
in acel regat. $tiu c ungurii sint acum foarte tulbura%i din
cauzele despre care imi scrii, adica nepriceperea soldatilor
si a capitanilor nostri, i aversiunea fata de consilierii

externi, impotriva carora murmura si se pling ungurii nostn,
de patru sau aproape cinci ani. Caci ei nu sufera usor
uigul consthenlor externi decit fimd aproape constrinsi de
nenorocirea in care au cazut. Vina pentru aceasta ei nu o
dau pe rege, despre care stiu a este pentru drepturile si
libertatea lor, precurn s-a legat prin juramint, ca e blind
si binevoitor, ci pe aceia care it fac pe principi s ajungi
la paren potrivnice si in acelasi nmp aproape c ii silesc
sa lucreze dupa interesele lor. Sint de aceeasi parere cu tine
ca pacea trebuie incheiata cit mai repede. Consider ca ar
fi folositor si pentru principi, si pentru taxi, daci ea se va
incheia indata. Dar cit de temeinic i cit de durabila poate
fi, abia ma pot gindi. Daca voi cunoasteti intentiile turcului
si dad sintett siguri c vrea pace, atunci sa se faca, oncit
de trecatoare ar putea ft. De multe on insa unguni au vazut,
cu mari neajunsuri pentru ei, cit de nesigura si de nestatornica
este o intelegere inchetata cu turcul, incit imi amintesc
ca a devenit un proverb la noi: sarutarea turcului este
pnetenoasa si totodata primejdioasa, caci de multe ori ii
saruta pe crestin rupindu-i i nasul cu dintii. Daca amindoua
partile in care e impartit..regatul ii vor plati tribut, spre
marea rusine a. crestmatatii, poate ca in nmpul acesta unguru
st
tinutunle vecine vor putea rasufla, pina cincl nu-si
va schimba gindul; cki cine a vazut vreodata ca turcul
sa-si Tina' cuvintul dat, poate mort. Dar indata ce va vedea
ca. are prilejul de a ocupa Ungaria, ai tu vreo speranta,
pnetene Scepperus, c ii va scapa, invatat fiind de copil
cu armele, vestit pina acum in gloria militar, fimd un soldat
obisnuit cu prazile continue, care daca nu i se ofera,
se tulbura indat i caut s ridice un imparat razboinic.
Iar daca vrei s te impotrivesti, cred c imparatul nu se
va reintoarce din.Spania a doua oara pentru cauza noastra.
Principilor impenului, fie din reaua lor vointa fata de regele
nostru, fie din marginirea l or traditionala si
din avaritie,
stii mai bine decit mine, cit le-a pasat lor de apararea
intereselor unguresti. Jar daca tulburanle din Bavaria au
fost provocate din cauza lui si a acelui WUrtemburghez,
liga suedica fiind dupa cum aud de acum aproape desfiln-
Tata, gindeste-te ce va mai urma si din alte numeroase locuri
in care se petrec multe lucrun pe care nu le cunoastem;
incit ma' tern ca si acea pace care acurn este poate opera

ta i a altora sa nu fie intrerupta. Cit despre al treilea care
ar urma sa fie ales rege, chiar daca s-ar face aceasta, nu am
speranta ca sub el va fi mai bine decit acum. Ceeste o dom-
a unui copil cum este ea a invatat Ungaria de curind
m e si
sub serenisimul rege Ludovic, si asa de rau, inch i astazi
ungurii inoata pina la git i sufera. Chiar daca asa cum
scrn, se vor alege sfetnici prevazatori i cunoscatori ai problemelor
unguresti, este totusi greu ca sub un principe putin
priceput s po%i gasi sfetnici care sa-si dea silinta nepedepsiti
a se ingriji de interesele lui si nu de cele straine. Afara
de aceasta, este un lucru foarte greu chiar pentru un barbat
in toata firea i cu o bogata experienta in chestiunile miii-
tare si guverneze bine doua regate foarte intinse, mari
late, darmite pentru un copil! Dupa parerea mea, fiecare
cauta pe cit se poate s agoniseasca mai degraba pentru
sine decit sa se ingrijeasca de interesele obstesti. Dupa moartea
lui Cristofor de Schidlovitz, din a carui intelepciune
sau mai degraba experienta a lucrurilor interesele regelui
Poloniei au fost citiva ani bine aparate, m tern c i acolo
toate se duc de AO. Tori aceia despre care amintesti in scrisoare
si despre care spui c iti sint cu totul devotati, desi
poate sint oameni de.vaza i insemnati totusi, dupa cum mi
se pare, au avut grifa ca, sub un principe tinar, in cazul
ca va muri.tatal regelui i s-ar ivi vreo primej die, sa-si apere
bine propria lor tara mare de dusmanii care o impresoara
din toate partile. Pe munteni i pe moldoveni, care ar putea
fi atrasi de partea noastra si a polonezilor nu pun mare
ternei. Oare nu stii cit de nesigura este situatia voievozilor
din Tara Romaneasca? Imi aduc aminte c meal meu, care
s-a nascut din singele lui Dracula, voievodul Tarii Romanesti,
mi-a povestit o data ca a preferat sa se multumeascI
cu o situatie modesta in Transilvania, unde a fugit pe timpul
regelui Matei, ca sa nu poata fi ucis de insusi Dracula, pentru
domnie, decit s ramina in patrie, unde avea un rang
inalt. Regele Matei i-a propus de mai multe ori sa-1 duca
inapoi, daca vrea, cu armata si sa-1 ridice pe scaunul voie-
vodatului Tarii Romaneti. Ce a faspuns el, nu din slabiciune
sau de frica,ci pentru c voia mai bine sa traiasca
in pace, ca un particular, pina la batrinete decit in domme
un an (caci voievozii romani au obiceiul sa-i omoare pe
si

cei din singe de voievozi, pentru domnie), aceasta o stiu
mulvi*. A auzit o data, daca imi amintesc bine, si Tomas
Nadasdi de la Ioan Bornemisa, fostul sfetnic al regelui
Matei, pe care poti sf-1 intrebi, dad te vei intilni o data
cu el. Ti-am dat acest exemplu personal, pe de o parte, ca
sa poll invelege de ce am plecat departe de patria mea pa-
rinteasca**, aici unde m aflu acum, iar pe de alta parte,
ca s tii ca domnia i prietenia cu romanii nu sint durabile,
pentruca Tara Rom'aneasca este desparvita de Turcia numai
prin Dunare, pe care turcii o pot trece oricind vor ei [ ].
Iata de ce as prefera ca regele nostru s ramina mai departe
rege al Ungariei; dar si el, fiMd absent si avind o administravie
atit de intinsa, nu stiu cit de bine o poate apara.
Daca cunosc bine obicemrile i firea compatriovilor mei, cu
siguranva ca nu va guverna niciodata in liniste cu ajutorul
consilierilor si al magistravilor externi. Daca nu poate fi
el, as prefera un om vajnic, care sa nu paraseasca niciodata
Ungaria. Caci Ungaria cu greu poate suferi absenva rege-
lui.
Aceasta despre problemele obstesti, ca sà umplu hirtia,
fiindca vrei sa-vi scriu o scrisoare mai lunga. Acum trec la
chestiunile mele personale, despre care nu vad necesitatea
de a-vi scrie multe, doar fiindca vreau ca aceasta scrisoare
sa fie mai cuprinzatoare. Am scris de curind destul de multe
despre ele i tiu c legea adevaratei prietenii este ca nu .se
cuvine sa amintesti mereu unui prieten despre chestiumle
care privesc onoarea i folosul prietenilor si. Ifni place
foarte mult sà aplic in problemele mele aceasta masura a
lucrurilor pe care ai formulat-o in scrisorile tale. 5tiu mai
demult si de la alvii cit igi datoresc vie regele i regina Polornei
pentru tot ce ai facut pentru dinsii; de asemenea, de
cita trecere si prieteme te bucuri pe lIng nobilii poloni.
Daca una din cai nu .e.destul de sigura, o vom incerca pe
cealalta of ne indepluum scopul. Am incredere c te vei
ocupa de.interesele mde, ca i cind m-as ocupa eu insumi,
convins fimd de omerua si de straduinva ta de a face bine
unui prieten si de faptul c tu insuvi te-ai oferit. Daca n:as
face .aceasta, as socon
cC
te ofensez. Asa cum sint eu, sm- cer st cu sufletul deschis fava de stapinii i prietenii mei, tot
* N. Olahus se referl la luptele pentru domnie in secolul al XVI-lea.
** In limba Patria mea paterna.

asa socotesc c sint i cei pe care i-am cunoscut ca adevOrati
prieteni ai mei, si cred d nici ei nu vor face altfel cind
e vorba de m mele de cum as face eu pentru inte:
resele lor cind s--ar wt. prilejul. De aceea, fa asa cum at
hodrit si cum mi-ai sells d vrei s faci. Orice bine imi vei
face, nu va fi pentru un prieten nerecunoseator. A dori ca
dupO athea peregrinki, pagube st hpsurt, s mi revkl patria,
dad se va face pace si mi se vor salva lucrurile; ceea ce
sper d vei putea face, dad, asa cum nu m5 indoiesc, te vei
stradui pentru ele. Dad printre imputernicitii pOrtii adverse
sint Brodericus i Tomas Nadasdi, nu cred c5: ei se
vor opune mult intereselor mele, pentru c5: inainte de a se
naste intre noi aceste tabere deosebite, am avut cu ei relatii
atit de intime, inch numai legkurile de singe ar putea fi
mai adinci. AceastO prietenie a srabit apoi, datoritO pasiunilor
deosebite i datorita pOrerilor credintei i cinstei fiecOruia.
$i imputernicitii unguri ai regelui nostru, dad nu
si-au schimbat pkerile datorid faptului c sint departe,
au fost totdeauna n favoarea mea. Dac 5. vor sosi i porunca
regelui si ordinul imparatului c5tre tine, cred cO problema
mea se va rezolva, gratie interventiei tale. Dad la Ovar
nu yeti ispr5vi altceva, yeti reusi, cred, cel putin s prelungiti
armistitiul pe ind patru luni, si toatO chestiunea tratativelor
si a incheierii pOcii s5 fie incredintatO regelui Poloniei.
Dad se va intimpla aceasta, vei putea sa-mi pui la
adOpost si sa-mi restitui lucrurile, prin interventia principilor
pe lingO care ai trecere, mai ales dad le amintesti
ca
vointa maiestkilor lor regele i regina sau, dad se poate,
si a imparatului deoarece el vrea sO se facO dreptate in
aceastO chestiune este s5." mi se pOstreze si s5 mi se redea
beneficiile i bunurile. In felul acesta, mO. vei elibera din
exil si i voi dmine devotat si obligat. Aici voi face tot
ce voi putea pentru onoarea, situatia i nlesnirile tale, cu
tot atha plIcere ea si pentru mine. Voi fi insufletit totdea-
una de aceastO dorinfa, numai mijloacele sau puterea
nu-mi lipseasd. Iar tu, domnul meu, pentru omenia pe care
ai adtat-o i o vei arka fatO de cel absent, il vei easi pe
Olahus aici totdeauna asa cum il vrei tu. Cum ti-a spus
domnul Xanthus: dupO ce se va face pace in Ungaria si
sa

mi se vor putea restirui lucrurile, nu ma vor mai putea tine
aici nici sunetul maiestrit al clopotelor voastre, nici placerea
sobelor sanatoase, dar si pline de funingine, nici ginpsiile
femeiustilor; numai libertatea si prietenia cu oamenii
mvatati ma atrag in oarecare masura, dar libertatea cea
mare o voi avea in patrie, cam nu sint un om ambitios,
si ma mukumesc cu putin: nu-mi vor lipsi acolo ma oamern
invatati chiar dad nu vor fi atit de multi ca aici,
totusi nici putini , si voi avea la dispozitie multe carti
de stiinta, a caror cercetare si studiere ma vor delecta tot
atit de mult ca si cind as fi in mijlocul Italiei. Nu-mi vor
lipsi, cred, in patrie, mai ales alimente din belsug si de
toate felurile, o multime de vinuri de toate soiurile, prieteni
vechi si distinsi, cu care voi sta iarasi de vorba. Dupa
cum ma cheama pe mine inapoi toate acestea, dupa ce se
vor linisti si se vor restabili lucrurile, tot asa si pe tine te
cheama inapoi sotia, copiii si patria, fata de care ai mai
multe datorii dech ;NO de orice alt muritor. Straduieste-te
deci ca amindoi sa. ne intoarcem in patrie, eu in Ungaria,
tu in Flandra. Desi in anii acestia oceanul a fost crud cu
Flandra, Zeelanda si alte tinuturi apropiate, si este de temut
ca in anii urmatori sa nu fie si mai crud, totusi tu ti-ai
asigurat pretutindeni un astfel de temei lucrurilor tale, inch
cu o mica osteneala poti sa-ti cistigi o viata cinstita oriunde,
chiar daca se va intimpla sa fie razboi. Cu Panormitanus
cu care, vrind nevrind, iau adesea masa la prinz si seara,
fiindca ma invita des si cu generozitate am vorbit si
vorbesc despre tine, laudindu-te si onorindu-te, asa cum
meriti, datorita virtutii tale. Ce i-am raspuns spre onoarea
ta si ce laude ti-am adus poate sa-ti spuna cancelarul din
Brabant, fratele domnului decan din Bruges, pe care 1-am
cunoscut cu aceasta ocazie la masa, precum si alti oameni
cu vaza care s-au intimplat sa ia masa impreuna. $i doamna
maestra a curtii, comite de Salm Alemanna, hi trimite salutari
si hi ureaza toate cele bune. Scrisorile tale catre domnul
decan si catre doamna, sotia ta preaiubitoare, ce mi s-au
adus impreuna cu celelalte, le-am trimis printr-un om de
incredere chiar in ziva in care le-am primit. Le-am scris
ca daca. In timpul lipsei tale se va intimpla ceva si pot fi

de ajutor, s m instiinteze fara jena. M voi stradui sa-i ajut
in tot ce va depinde de mine si cit imi va sta in putinta.
De asemenea, le-am scris ca orice scrisoare s o trimita
intotdeauna la mine, ca sa poata ajunge direct in miinile
tale; cred c asa vor face. Cu toate c tiu ch. la Ovir problema
a fost discutat i c ai facut pentru mine tot ce trebuia
inainte de a fi primit scrisoarea de fata, totusi am vrut
sa-ti raspund in scris cu privire la acestea, ca s nu crezi
ca. ma lash indiferent si ca nu am primit scrisoarea ta. Iti
aduc cele mai calduroase multumiri pentru noutatile pe care
mi le-ai comunicat si pentru sinceritatea si prietenia cu care
mi-ai scrts despre toate. Te rog s faci acelasi lucru si pe
vigor, ca s putem avea o consolare; caci singura adevhrath
o socotim pe aceea pe care o avem si o vom avea de la
tine; chci yin scrisori de la multa lume, si pentru regina,
si pentru mine, si pentru altii, dar de multe ori, putin dupa
aceea, vedem c lucrurile s-au petrecut altfel. Pe aici, nu
avem nici o noutate. Finance le imphratului se pare ca sufera
in asa mhsura, incit ufer i regina. DI. marchiz de
Naskoth sau mai degraba duce de Sora a plecat acum
zece zile la imparat, atit din porunca reginei, cit i pentru
afacerile lui personale; aud ca a inceput sa fie tulburat
in ducatul sau napolitan. De Byren, Bewert, Hostrath si
altii sint aici. Bergis lipseste. E la Leodie; de la plecarea
imparatului, n-a venit niciodath la curte. Sempy a fost trimis
in Flandra s viziteze locurile pustiite de ocean; duph
ce se va reintoarce, poate peste dou h. saptamini, cred ca si
regina va vizita acele locuri. Din Franca si Anglia n-am aflat
nimic sigur. Se spune ca se pregatesc in secret nu stiu ce evenimente
importante. Solul imphratului, de Liquerka, se afla
acum la regele Frantei. Joan din Cegled, ingrijitorul casei
mele pe vremea cind lucrurile erau in ordine, se afla acolo
pe linga reverendisimul presbiter de Agria. Dad va veni
la d-ta, asa cum i-am poruncit, te rog sa-1 sprijini. El
trebuia sa ducl la bun sfirsit chestiunile mele, clacl se va
fi hot:frit ceva acolo in privinpa bor. Itlmii cu bine, si oriunde
te-ai afla nu ma' uita. Al flu prieten din toatl inima.
Bruxelles, 7 martie 1533.

21. Nicolaus Olahus dare . ..*
Nu pot sa nu ma mir de perfidia si caracterul tilharesc al
oamenilor nostri care, mai mult decit proteii"*, nu fac nici
o deosebire intre bine si ram, in nici un lucru. Orice s-ar
intimpla intre oarneni si oricum s-ar intimpla, fie spre mai
bine, fie spre mai rau, pe toate le schimba la infatisare
si nu tin seama ruciodata de ce este bine, ci toate si tot ce
vor le trag spre folosul lor, lubindu-se mai mult pe sine
decit pe ceilalti. Nu exista printre ei vreo prietenie adevarata,
nici credinta, nici vreunrespect al binelui. Toate le pun
la cale i uneltesc spre a-i nimici pe alth. Nici un lucru in care
vad vreun folos nu le scapa fara sa. si-1 insuseasca spre a
profita si a se folosi ci, intr-ath se lubesc mai mult pe ei
nii dech pe ceilalti. De aceea, nu pot sa nu depling soarta
.conditia noastra, a celor care am ajuns aceste vremuri
prunejdioase, in care nu vezi nimic bun si ruci o dragoste
de adevar. Sa nu te miri de ce m pling tie, cel mai bun
dintre prieteni,caci ti-am cunoscut caracterul, ti-am cunoscut
statornicia i cinstea; daca nu m-as fi convins de mult si in
multe imprejurari de acest lucru, nu ti-as scrie ath de liber
si nu te-as supara cu deselemele scrisori. De aceea, primqte
de bine scrisoarea mea si fu incredintat ca nu II-am scris-o
cu gind rau. Sanatate, i iubeste-ma ca de obicei.
Bruxelles, 13 februarie 1535.
22. P. Nannius catre Nicolaus Olahus
SI traiesti preainvatate stapine!
Poeziile tale de curind tiparite i vor fi trimise miine,
oarecum..umede Inca de presa, ca la nastere. Noi am ales
tipografn cu constiinciozitate, ca sa nu se greseasca ceva;
daca totusi exista vreo greseala, nu vei invinovati inima mea,
care este foarte iubitoare, a vederea mea slaba, care a fost
greu pusa la incercare.
* Nu se indic a. numele prietenului aruia ii scrie. (N.T.)
** Proteu, zeu maHn, fiul lui Neptun, avea darul de a ghici viitorul,
insI lua fel de fel de forme spre a scipa de cei ce voiau si-I
consulte
(mitologie); in sens figurat, caracter schimbItor. (N.T.)

Inainte de a fi imprimate, am recitit, impreuna cu citiva
oameni foarte invatati, versurile tale, care au stirnit admiratia
i pretuirea tuturora. Acestia laudau stralucirea talentulut,
usunnta i clantatea expnmani. Iau martor pe
Dumnezeu d redau numai vorbele acelor invatati i ca n-am
adaugat nimic de la mine.
Printre ceilalti laudatori ai tai era un anume Iacobus
Halomus, caruia 1-am tiparit scrieri, barbat sensibil, pretenpos
in aprecteri i foarte cult; a fost cel mai inflacarat
trimbitator al mentelor tale.
Pe Conradus, 10 marturisesc cinstit, nu 1-am folosit; nu
pentru c 1-as disprettu, ct pentru a nu sint cu el atit de
aproptat cum sint cu Ufl prieten. Ce era acolo in spondeu
am schimbat in endecastlab, in prima stlaba a troheului, desi
tu ai putea s te apen prm exemple: am preferat, totusi, sa
n-ai nevoie de aparare. It' laudam cu modes-Pe elegiile 0
cu mult sub valoarea poeziei tale; totusi, dupa cum socotesc
eu, din mima. si cu bunavointa. Slabiciunea firii mele face
sa
fiu mai repnut in laude pentru prietenii man, caci nimic
nu ma dezgusta mai mult decit s ascult un adulator. Tu,
barbatul cel mai bun 0 atIt de erudit, s supravietuiesti
muzelor! Cit de mult vei avea nevoie de ele, claca vei alcatui
des astfel de poezii!
As don s te includ in Topografia Ungariei, al carei
gust foarte placut mi 1-at deschts, pentru c claca nu te avem
pnntre noi, s te repnem macar in carti. Daca ai tradus
sau traduci ceva din discursurile lui Demostene sau Eschine,
nu pot spune ce buouros as fi daca m-ai rasa s ajung la
aceste delicii. Eu, din porunca lui Rutgerus, am adaugat
ceva de la mine la poeziile voastre: astea sint bucati de mata-,
se curata. Danus ma' face indraznet; celelalte le cunosti! Chiar
Cristian a adaugat citeva de ale lui, nu cu totul diferite de
ale noastre, fiindca n-am putut avea poeziile lui Grapheus.
Multi au vrut s adauge de ale lor, dar mi s-a parut ca nu
trebuie ca poeziile voastre bune sa fie ingropate de multimea
celor rele si sa' dau o carte mai buna, in a carei vinzare
optima spera Rutgerus.
Din nou cu bine, prea bunule stapin.
11 martie 1537, din casa fratelui.

ANEXE

CRONICA
EVENIMENTELOR MAI IMPORTANTE
DIN VIATA LUI OLAHUS
1493, 10 ianuarie. Se naste la Sibiu, Nicolaus, primul copil
al Varvarei si al lui $tefan Olahus.
1504. $tefan Olahus se mu" th. cu Intreaga familie la Ortie,
unde a fost numit judex regius.
1505. Nicolaus Olahus isi Incepe studiile la $coala capitulara'
din Oradea.
1510, mai. Este admis paj la curtea regelui Vladislav
(1490-1516).
1512. Terminsa studiile $colii capitulare de la Oradea.
1516. Murind regele Vladislav, p5,r5.seste curtea pentru a se
dedica bisericii. E numit secretar al lui Szakmári
György, episcop de Pecs.
1518, iulie. Este hirotonit preot i numit canonic de Pecs.
1522. Protopop de Komárom si canonic de Strigoniu.
1526, 16 martie. Pentru aptitudinile lui este recomandat si
apoi numit secretar i consiher al regelui Ludovic
al II-lea (1516-1526).
1526, 21 martie. FIcIndu-se prega'tiri pentru a stIvili invazia
lui Soliman Magnificul, regele Ludovic al II-lea, Inainte
de a pa'ra'si Buda, II numeste pe Nicolaus Olahus
secretar i consilier al soviei sale, regina Maria, sora
lui Carol Quintul, si a arhiducelui Ferdinand, regele
de mai firziu al Ungariei.
1526, august. Primeste misiunea, de la regina Maria, s5.-1
cerceteze pe sowl ei, regele Ludovic al II-lea, In taba'ra
de la Mohics si sg-1
intrebe dac5: nu e mai potrivit
s5, se retrag i ssa: astepte ajutoarele promise, ceea ce
regele refuza'.
1526, 29 august. Armata maghiarg este distrusi la Mohics,
iar Ludovic al II-lea piere in luptl. Intovgelsind o

egina fugara, Nicolaus Olahus porneste in pribegie
spre farile din Occident.
1527. Regele Ferdinand 11 numeste custode (tezaurar) si canonic
al bisericii din Fehervár.
1529, martie. Erasmus din Rotterdam tipareste la Basel tratatul
Vidua Christiana, care va constitui un punct
de plecare pentru inaugurarea corespondentei lui Nicolaus
Olahus cu umanistul de la Friburg.
1529, 28 martie. Intr-o scrisoare catre Ad amicum, Nicolaus
Olahus cere sa fie recomandat, in mod corespunzator,
lui Erasmus din Rotterdam, caruia intentioneaza
sa-i scrie.
1530. Nicolaus Olahus si regina Maria poposesc pentru vreme
mai indelungata la Augsburg.
1530, 1 iulie. Prima scrisoare a lui Nicolaus Olahus catre
Erasmus din Rotterdam.
1530, 7 iulie. Prima scrisoare a lui Erasmus din Rotterdam
dtre Nicolaus Olahus.
1531, 2 februarie. Scrie ingrijorat din Krems prietenului
sau Emericus de Ka lna, vestindu-1 ca regina Maria
vrea sa-1 dud cu ea in Tari le de Jos.
1531, 5 februarie. Scrie aceluiasi ca i s-a hotarit definitiv
plecarea in Tari le de Jos.
1531, 10 februarie. Paraseste Kremsul pentru noua lui destinatie.
1531, 21 martie. Anunfa a deocamdata s-a stabilit la Gand,
unde va ramine pina la sfirsitul lunii iunie.
1531, 6 iulie, Bruxelles. Asista la festivitatile instalarii reginei
Maria a Ungariei ca regenta a Tarilor de Jos.
1531, 2 decembrie. Participa la intilnirea de la Tournai dintre
Carol Quintul si regina Maria.
1532, martie. Obtine un concediu de citeva zile, pe care
si-1 petrece in intregime printre prietenii lui de la
Universitatea din Louvain ca si vineze pronuntia
greceasca".
1532. Locuieste pe rind (din mai, ping la sfirsitul lui decembrie)
in localitatile Andenardenn, Gand, Bruges
si Mons.
1533, 1 ianuarie. Incepe corespondenta cu diplomatul Cornelius
Duplicius Scepperus, ambasadorul lui Carol
Quinroul in Austria, Ungaria, Grecia si Turcia.

1533, 12 august. Dupa un indelungat turneu prin %ail, in
tovgrasia reginei, se stabileste la Gand.
1534, 22 aprilie. Ultima scrisoare (cunoscuta) a lui Erasmus
catre Nicolaus Olahus.
1534, 25 iunie. Ultima scrisoare (cunoscuta) a lui Nicolaus
Olahus ckre Erasmus.
1536, 5 mai. Termina la Bruxelles lucrarea istorica Atila.
1536. MoareMatei, fratele mai mare al lui Nicolaus Olahus.
1536, 14 mai. Terming a doua lucrare istoricg Hungaria, care-i
va aduce faima.
1537, martie. Apare la Louvain: D. Erasmi Roterodami
epitaphia per clarissimos aliquod viros con-scripta,
care cuprinde si patru epitafuri in limba latina si
unul in limba greaca, scrise de Nicolaus Olahus la
moartea lui Erasmus.
1539. Dupa opt ani de exil in Tarile de Jos, afaceri oficiale
si personale il aduc pentru scurtg vreme la Viena si
in Ungaria neocupata de turci.
1541, 29 august. Ungaria, dupg ocuparea Budei, este transformata
in pasalic trurcesc. Nicolaus Olahus e mai
hotarit ca oricind sa se reintoarca in patrie.
1542. Pgraseste definitiv Tgrile de Jos, fiind chemat la
curtea regelui Ferdinand I.
1543, august. Este numit episcop de Zagreb, dar retinut la
curte ca sg indeplineasca functia de cancelar pentru
teritornle libere ale Ungariei.
1546. Ca o favoare deosebita, regele Ferdinand 1-a ales sg
fie nas al fiicei sale Johanna.
1547. Participa, in suita regelui Ferdinand, la lupta de la
Miihlberg (razboiul schmalkaldic) dintre catolici si
luterani.
1548. Nicolaus Olahus este transferat de la episcopia de
Zagreb la episcopia de Agria, a doua ca importanta
in Tara.
1548, 23 noiembrie. Regele Ferdinand semneazg diploma de
reinnobilare a lui Nicolaus Olahus.
1548. Publica la Viena, pe cheltuiall proprie, un Breviarium,
avind in anexg si lucrarea istorica Chronicon.
1551, 2 ianuarie. Scrie conduckorilor sasi din Sibiu sg ramina
fideli catolicismului, dindu-le asigurari a le

va respecta privilegiile i c va cere regelui sa fie
scutiti de plata a doua mil fiorini, impusi prin abuz.
1552. Nicolaus Olahus citeste pentru prima data liturghia
in fata credinciosilor.
1553, 7 mai. Este numit arhiepiscop de Strigoniu, mitropolit
primat al Ungariei.
1554. Reorganizeaza scolile din Tyrnavia.
1554, 1 mai. Convoaca in adunare sinodala, pentru ziva de
1 august, pe tori reprezentantii bisericii catolice de
sub jurisdictia sa.
1554, 1 mai. Invita in adunare sinodala pe reprezentantii
bisericii sasesti din Sibiu.
1554, 1 decembrie. Scrie comunitatii sasesti din Sibiu, ce-
rindu-i sa' revina la vechea credinta.
1557. Initiaza mijloacele de combatere a reformei si a ariabaptismului.
1557. Face vizite canonice in toate staretiile si abatiile arhiepiscopiei
de Strigoniu.
1559. Reinfiinteaza la Tyrnavia scoala capitulara care functionase
inamte la Strigoniu.
1559. Ordona protopopilor sa-si viziteze toate eparhiile.
1560. Tipareste la Tyrnavia Instructio Pastoralis ad Clerum.
1560. Tine sobor 1a Tyrnavia, punind bazele catolicismului
activ,in spirit umanitar. Hotaraste ca pe linga fiecare
parohie sa se angajeze cite un invatator.
1560. E numit foispdrt (prefect) al comitatului (Judetului)
Hont.
1561. Aduce in Ungaria pe iezuiti.
1561. Infiinteaza la Tyrnavia o preparandie pentru preoti.
1561, 10 decembrie. I se atribuie veniturile cetatii Lonsir si
mosiile ei din comitatul Sopron.
1561. Se convoaca un consiliu secret care avea s examineze
posibilitMile
utilizarii lui Iacob Heraclit Despotul
pentru planurile antiotomane ale Ungariei si Polomei.
Nicolaus Olahus se opune categoric ajutorarii
lui Despot, pe care-1 califica de aventurier.
1562. Nicolaus Olahus e numit regent al Ungariei.
1562, 26 iulie. Isi face testamentul, instituind numeroase
legate pentru coIiie infiintate, pentru membrii familiei
lui i pentru numeroase opere de binefacere.

1563. Cere ajutor din partea Conciliului din Trente pentru
a putea organiza biserica catolica' din Ungaria.
1563. Il incoroneaza, la Bratislava, pe Maximilian, fiul 1111
Ferdinand, ca rege al Ungariei.
1564. Rosteste in catedrala Sf. Stefan din Viena discursul
funebru pentru regele si imparatul Ferdinand I.
1566. Participa, in calitate de consilier, la asediul ceeatii
Ovar.
1566, 19 mai. Infiinveaza la Tyrnavia cel dintli seminar
teologic din Ungaria, inspirindu-se din hotaririle Conciliului
de la Trente.
1568, 17 ianuarie. Moare si este ingropat, conform dorinvei,
in biserica Sf. Nicolae din Tyrnavia.

CORESPONDENTII LUI NICOLAUS OLAHUS
DIN TARILE DE JOS*
1. Amerotius Hadrianus. Prof. la Universitatea din Louvain
(1-1).
2. Ammonius Levinus. CMug5.r sartrez la Rayghen (4-3).
3. Brabancius Paulus. Profesor la Universitatea din Louvain
(1-0).
4. Brassicanus. Profesor la Louvain (2-1).
5. Campesis Joannes. Profesor de ebraia la Univ. din
Louvain (1-1).
6. Carol Quintul (0-1).
7. Craneveldius Franciscus. Doctor juris, membru al marelui
Consiliu din Ma lines (9-2).
8. Damianus Vissenacus. Doctor in medicidl la Gand
(2-2).
9. Erasmus din Rotterdam (13-16).
10. Frisius Gemma (1-0).
11. Goclenius Conradus. Profesor de limba latin la Universitatea
din Louvain (4-1).
12. Graphaeus Cornelius Scribonius. Secretarul consiliului
din Anvers (2-4).
13. Grudius Nicolaus. Secretarul lui Carol Quintul (2-0).
14. Gulielmus de Louvain (2-0).
15. Hanoque Joanes. aluga'r la abatia din Saint Bertin
(1-0).
16. Lapidanus Guilelmus. Ca luga'r de la Bergus Saint Winog
(3-0).
17. Marcus Laurin. Decan la Saint-Donat din Bruges (2-0).
* Prima cifra din paranteza indica numarul scrisorilor primite de
Nicolaus Olahus; cifra a doua indica numarul scrisorilor trimise de
Nicolaus Olahus.

18. Nannius Alemanianus Petrus. Profesor de limba latina
la Universitatea din Louvain (19-5).
19. Orydrius Arnoldus. Maestru la Scoala din Enghein
(3-1).
20. Panagathus Levinus. Elev al lui Erasmus, secretar si
profesor de limba greaca al lui Nicolaus Olahus (1-1).
21. Philicinus Petrus, maestru la Scoala din Binche (1-0).
22. Rescius Rutgerus. Editor si profesor de limba greaca la
Universitatea din Louvain (1-4).
23. Scepperus Duplicius Cornelius. Consilier si ambasador
in Turcia al lui Carol Quintul si Ferdinand I (32-19).

DIPLOMA DE REINNOBILARE
A LUI NICOLAUS OLAHUS*
(Extrase in traducerea lui Gheorghe 5incai)
ANUL 1548. In anul acesta au dat Ferdinand I, diplomatul
cel vestit lui Nicolae Olahul. Din diplomatul acesta
mai multe se pot culeje, ce mult lumineaza istoria: drept
acela eu il voi intorce pre Romanie tocmai cum s-au typarit
de Collar la sfirsitul cartilor aceluiasi Nicolae Olahul,
carele intorcendu-se pre Romanie, suna asa:
Ferdinand din mila lui Dumnedeu craiul Romanilor, Ungariei
si c.l. credinciosului noao adevarat iubit preacinstitului
Nicolae Olahul episcopul Agriei, conziliarului si cancelariului
(logofatului) nostru din launtru sanatate si inmultirea
gratiei si a bunei vointe nostre poftim! Ce atata au
placut mai marilor nostri dumnedeestilor imperatilor si crailor,
carii cu prea mari lucruri in razboie si pace pastrate
ne-au impodobit pre noi, ca pururea, mai mult iubiti, decat
temuti sa fie, aceia peste mesura o voim si noi, au firea
aducendu-ne la aceia, au din esperientie sciind ca acelea
sant proptele cele adevarate, care yin din inimile omenilor,
celea cu mi1 a. si cu darnicie adapate, si macar ca ne silim,
incat putem, tuturora a face bine, torus mai bucurosi ne
plecam a face bine acelora carii intrec pe altii cu virtutile
si cu nascerea, si carii fiind ca sant de asa, din di in di se
silesc, ca cu credin0 de pururea, cu grili, eu sirguintl, cu
suidanie §i cu desteptare sa ne plad noao, in care trept5.
cu cat qti mai inalt, o Nicolae! cu atata santem mai gata
a te incarca pre tine cu tote podobele pentru ca:
!mat este pentru nemul teu, asa ne-am insciintat prin
supunere vrednica de credinta a unor credinciosi ai nostri,
* Vezi nota de la p. 85. S-a pistrat ortografia lui Gh. $incai.

ca' tu te-ai pra'sit din cei mai bItrini pa'rinti ai nemului
romanesc, avend tata' pre Stefan Olahul 13Irbatul cel zdrav'an,
pre al drui timp era ind unii din familia ta printi
Dachiei muntenesci, ce este acum patria romanilor. Ca'ci
pentru aceia nu s-au fa'cut meal teu print, pentru cal inima
lui se ingrozise de sfedde cele sumete, si mai vrea odihna
si securitatea. Drept aceia dupa ce ar fi esit din patria sa
pe vremea prea inserinatului craiului Matias pentru crudimea
j tyrania voivodului Dracula, aded a rudeniei sale,
carele era atunci print muntenesc, nici prin buna vointa
teranilor sei, care cu rivna' poftea intoarcerea lui, nici prin
indemnul si ajutoriul numitului reposatului prea inserinatului
craiului Matias, n-au putut aduce, ca s sufere, s s purCa
in scaunul mosilor sei, ci au mai voit Urbatul bland si intelept
a remanea la vecinii din Ardel, la carii numai pribeg se
credea a fi, i cu odihna' a tdi privat decat a fi print cu
primejdie. Totusi cu cinste au tdit el in Ardel, precum
se cuvenea virtutilor lui, i asa au purtat derega'toriile lui
incredintate cat sa' dice, c in viata lui toti s-au minunat
de el, dupa' morte tori I-au dorit.
Frumose laude sant aceste, ce s5'. spun de urzirea i nemul
teu, care tu ca un dvnitoriu al virtutilor pa'rintesci ti-ai
ba'gat in cap din pruncie nu numai a le tinea in familie, ci
a le si sporii. Pentru ca' ai venit in curtea prea inserinatului
reposatului craiului Vladislav, socrului nostru celui prea
alba, si aci, si cu sirgum ta ta, si
cu insotirea, si trawl cu
omenii prea procopsiti, aceia laud 5. de invetItud, de virtute
si de sirguinta", ca i o ache ti-ai castigat, cit fiiul si
urm5'.toru1 lui, prea inserinatul printul i craiul Ludovic, si
prea inserinara muerea lui cralasa Maria, prea iubit sora
nostd, te-au primit in numerul secretarilor i conziliarilor
sei, i dupa' ce asa aducend cu sine nenorocirea aceluiasi
craiu s1vit Ludovic cumnatului nostru de pe sor, cel prea
iubit, pentru credinç i pentru patrie batendu-se cu rourcii,
protivnicii cei de pururea ai numelui crestinesc, ar fi cidut
vitegesce in cimpul de la Mohaci, i (in) ingrozirea aceia,
tori ar fi fugit care indtdu, tu pre numita sora nostd,
carea era prea greu derunatl de prea amad dderea blrbatului
seu, si mai dessufletia, o ai urmat asa de bucuros, si

o ai cinstit, csat ceas,mare laucla' de credinciosire, de ta'rie
st de statornicte at capkat, de carea fund not porniti dupsa
aceia, cind ne-am incoronat cram Ungariei, te-am fkut eclisiarh
besericii din Alba-Cralasca', si te-am numerat in randul
secretarilor si conziliarilor nostri.
Iara' precum au fost credinciosirea ta neclkita' eatre numita
prea inserinata cralasa' Maria, asa au fost si buna' vointa
eit, tocma ne'ntiunecat spre tine, caci ducendu-se din
Ungaria, numai pre tine unul te-au ales dintre toti ungurii,
de te-au dus din vederea sodomurilor, si a misalk5.ti1or celor
din la'untru, cu sine in Belgiu in slujba sa, cand s-au chiemat
de avgustul imperatul Carol V domnul, si prea iubit
fratele nostru la ocarmuirea mai multor teri, si te-au avut
mkturie si ajutoriu necazurilor si grijilor ei, celor mai din
nainte. Iarl. in Belgiu asa te-ai purtat, cit pre tine nemernicul
tori te-au iubit si cinstit, si cei mai mari si cei mai mici
oameni. Oamenii cei invetati s-au mirat de mare invetkura
ta, de sciinca limbelor grecesci si latinesci si de indeminarea
de a scrie si orkoresce si poeticesce.
$i numita prea inserinata sora noastrg, nu fail de pricina'
au inga'duit tie s5'. te depktezi de curtea eii, tkus indemnatI
de mkimea trebilor, care le avea cu noi, si nu cuteza a le
incredinta alruia, te-au trimis sol la noi, in carea vreme,
fiind ca' au fost op sa' remani mai indelung in curtea nostra',
noi socotind si credinciosirea ta, carea o ai aretat numitei
domnei Crksei in celea mai mari lucruri si primegidii,
si sirguinta, evlavia, invetkura, intelepciunea si indemnarea
ta la tote, care in tote faptele tale stralucea, pre tine te-am
fkut de odata' si episcop Zagrabiei si cancelariu noao, bucurandu-se
si intkind lucrul si prea iubita, sora nostra'.
Jail tu cit de bine te-ai purtat, in deregkoriile aceste,
si de cata' buna' voint'a a nostra' te-ai fa'cut vrednic, de acolo
Inca' destul se vede, c'A noi aceia cinste am dat tie, carea craii
nu o dau altora fa'rl numai celor ce sint din sangele lor,
sau sant de nem, si dereOtorie prea mare, adeca' ca' te-am
voit &Inas prea iubitei fiicei nostre Ioannei cei mai pre urtna'
discute, ca 65. o tii supt apa din botez, ca legat fiind cu
cumetria acesta, prea iubitilor pruncilor nostri inca' aceia
incredinciosire si dragoste sa' li-o arki, carea o ai aretat

noao i prea iubitei muerii nostre, prea inserinatei reposatei
domnei Annei, despre carea scim, c iaras au fost cu prea
buna vointa catre tine pururea, carea cum ca o vei face cu
osirdie, ai aretat cu fapta in prea mari lucruri si primegidii.
Pentru c mergend noi din Bohemia la razboiul din Saxonia,
ca s ne impreunam eu avgustul imperatul domnul
si fratele nostru, ca s domolim pre resvratitorii si protivnicii
lui si ai nostrii, s dezradacinam sectele celea veninose
ale ereticilor, i s stanjem taciunii razboiului din Germania,
pretutindenea ai fost de fata, si asa te-ai purtat inaintea
numitului domnului imperat, inaintea nostr i inaintea prea
iubiilor fiilor nostrii, a prea inserinatilor printilor, arhipovatuitorilor
Austriei, Maximilian si Ferdinand, dintre carii
unul povatuia ostile imparatesci, celalalt ale noastre, precum
s'au cuvenit unui barbat sirguitoriu, bun si credincios. Cu
aceiasi sirguinta ai fost i in asedarea rescolelor din Bohemia,
dupa sfirsitul cel norocos al hartului din Saxonia.
Drept aceia dupl ce am invins pe vrasmasii nostrii, am
impacat Germania, si ne-am invurnat in Ungaria, pre tine
in
scaunul episcopiei Zagrabiei, in carele cu prea mare laucla
ai sedut, te-am mutat la episcopia din Agria, carea s cintesce
indata dupa mitropila terei, socotind c dupa vremile
acelea s cuvine virtutei si tariei tale, ca precum ai fost partas
stradaniei nostre, asa s aibi ceva nou folos si din biruintele
nostre, pina cand te vom putea impodobi i ncarca
cu mai bogata gratia nostra, carea totdeauna o vei avea de
la noi.
Dail ea nu numai in tine, ci si in familia ta, si in remasitele
tale se custe semnul dragostei nostre cei spre tine, noi
din osebita gratia nostra, si din voita plecarea inimii nostre:
intaiu pre tine, Nicolae Olahul, carele ai avut tata pre
Stefan Olahul, muma pre Varvara Ciasar, i prin tine pre
feciorii fratelui teu celui dulce i reposat Mateu (carele pana
cand au trait, precum sa' spune noao, ca un barbat marit
cu cinste au purtat judecatul craesc al Orastii 6 prefectura
sarilor din Ardel) pre Thoma si Mihail, si pre fiica Anna
Olahiei, asisderea pre surorile tale celea dulci si pre barbatii
lor: adeca pre Ursula, carea acuma e maritata dupa Gheorghe
Bona, si pre Elena, carea are barbat pe Nicolae Oloz,

si pre feciorii Ursulei pre Nicolae Ciazar, pre carele il are
din barbatul cel dintaiu Cristofor Ciazar, si pre Gheorghi
Bona, carele are tata pre Gheorghie Bona, pre tine adeca
Nicolae! si prin tine pre numitele tale surori, cu barbatii lor,
pre nepotii tei pre toti, si fiescecare prunc al lor, si pre toti
si pre tote, carii 6 carii se vor nasce pre lege dinteensii
dinteensele ve intarim, si cat este op cu puterea craiasca,
care o avem din mila lui Dumnedeu, ca craiul romanilor, al
Ungariei, al Bohemiei cu noao boerie ve daruim, 6 prin daruire
noao ye dam tote podobele prin legiuirile, slobodeniile,
scutintele i cadintele celea stramosesci, ale vostre si ale boerimei
nemtesci, care le-ai primit tu de la numitii stramosii
tai, si
cu care traesc si se folosesc 6 alti nobili din santa
imperatia romanilor si din craimile Ungariei, Bohemiei
altor teri ale nostre, de la a patra seminta sit despre tata
despre muma nascuti, 6 vrem ca nobili ca acestea s ve dica,
numesca si auda pururea tori si fiesce care, macar de ce conditie,
inaltime, stat, trepta i deregatorie vor fi".
Aci apoi scrie timiriul care 1-au dat familiei lui Nicolae
Olahul cu asemenare la virtutile lui, dupa aceia iara's clice:
Asa sant inceputurile tuturor neamurilor celor prea laudate,
intre carii romanii, nemul teu nu sant cei mai de pre
urma, despre carii sa scie ca sant prasiti din Roma, domna
6 stapana imperatiilor, 6 s-au asedat intr-o parte a Dachiei
cei prea bogate, carea sa dice Tera Muntenesca sau Valahia,
ca sa apere tinutul Romanilor de navalirile protivnicilor din
vecini, de unde acuma inca romani se chiama in limba sa.
Unicornul (din timiriu) drept aceia, insemna nobilitatea nemului
6 de odata i istetimea, cici ce este asprime in fera,
in om aceia este tarime, de care e vestita vita romaneasca,
maica generarilor celor mai vestiti, dintre carii este si Ioann
Huniadi tatal marelui craiului Matias, i cei de pre timpul
lui mai marii tei."
Dupa ce au imirat aici, unde si cum sa sa foloseasca cu
timiriul dice:
Asa dara nici unui om sal fie slobod a calca decretul
acesta, sou de l'ar calca cine-va, sa scie ca mania nostra o
va simtii, i va plati o suta i dece marce de aur curat, ju-
si
si
si

mitate fiscului nostru si jumitate celui ce va fi vitimat. Ba
ce e mai mult, tote aceste le dim, diruim si oranduim prin
aceste care sant intirite cu induplicata pecetea nostri. Dat
in Poson prin manile prea cinstitului in Hs. pirintelui si
domnului Petru de Varda arhiepiscopului Strigonului s.c.l.
in anul domnului 1548 al criimilor nostre a romanilor 18,
a celora-lalte 22, in 23 Noemvrie." Acesta este diplomatul
cel vestit.

NOTE 51 BIBLIOGRAFIE

NOTE
CUVINT INAINTE
1. Analele Academiei Romane", Secvia istorica, Seria a III-a, t. VIII,
1928.
2. Ion Lupas, in Cuvint Inainte la cartea lui $ t. Bezdech i, Nicolaus
Olahus, primul umanist de origine romlina.
3. Editura RAM, Aninoasa, 1939.
4. Scrisoarea din 11 decembrie 1531.
TARILE ROMANE IN SECOLELE XV-XVI
1. Istoria Romaniei, vol. II, Editura Academiei, 1962, P. 385.
2. Ibidem, p. 380.
3. Documente A. Veac. XIV-XV, pp. 150-156.
4. Istoria Romeiniei, p. 421.
5. Ibidem, p. 107.
6. Ibidem, p. 415.
7. Ibidem, p. 434.
8. Heltai Gaspar, Magyar Kr6nikaja, p. 452.
9. Ion Bogdan, Vlad TePe; # naratiunile germane fi rusesti asupra
lui, p. 10.
10. Ibidern, p. 12.
11. Istoria Romaniei, p. 443.
12. Ibidem, p. 445.
13. Janos Vitez de Zredna, Leveleskonyve; vezi si Vilmos
Franknoi Vitiz Janos esztergomi irsek élete, Budapesta, 1879.
14. L. Lespezeanu si L. Marcu, Ion Corvin de Hunedoara,
Bucuresti, 1959, p. 86.
15. lstoria Romaniei, p. 445.
16. Remig Bekefi, A kaptalan isleoldk töranete Magyarorszdgon
1540 -ig, Budapesta, 1910, pp. 355-358.
17. G yul a, Paul e r, Tortinelmi irodalom, in Szazadok", 1876.

.
18. Istoria Romániei, p. 482.
19. Ibidem, p. 465.
20. F. Engel s, Razboiul giranesc german, Bucurelti, 1958, p. 81.
21. Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romiinilor,
vol. II, partea a 3-a, pp. 714-716.
22. lstoria Romaniei, p. 609.
23. Monumenta Comitialia Regni Hungariae, t. 3 pp. 131-147; Corpus
Juris Hungarici, t. 1, Buda, 1779, pp. 408-416.
24. Corneliu Alb u, De la Bobilna la Alba lulia, Bucurwi, 1944,
p. 12.
25. Gheorghe Bari;iu, PArg alese din istoria Transilvaniei pre
doua sute de ani in urmei, Sibiu, 1889-1891, pp. 475-478.
UMANISMUL IN TARILE ROMANE
1. F. Engel s, Dialectica naturii, E.S.P.L.P., Bucure§ti, 1959, p. 5.
2. I d e m, Ludwig Feuerbach si sfirsitul filozofiei clasice germane.
Ed. P.C.R., Bucure§ti, 1945, p. 29.
3. I d e m, Dialectica naturii, Editura P.C.R. p. 5.
4. Ibidem, p. 176.
5. A. I. Her ç e n, Opere filozofice alese, vol. I, Editura Cartea Rus5,
Bucurwi, 1952, p. 233.
6. F. Engels, Razboiul tiiriinesc german, anexa: Din operele postume
E.S.P.L.P., Bucurwi, 1948, p. 193.
7. K. M a r x, Capitalul, vol. I, Editura P.C.R., Bucure§ti, 1947,
p. 636; F. Engel s, in prefata editiei italiene a Manifestului
Comunist.
8. N. Iorga, Pilda bunilor Domni din trecut fag de coa la romiineasca,
Bucurelti, 1914, p. 3 §i urm.
9. St. Birs'anescu, Schola Latina de la Cotnari, biblioteca de
curte 1i proiectul de Academie al lui Despot Vodl Zori de cultura
umanista in Moldova secolului XVI, Bucuregi 1957.
I. Firu, Din istoria umanismului in Románia. loannes Sommerus
(sec. XVI) Bucuregi, 1961.
10. Sc. Struteanu, Doi umanisti ardeleni la curtea lui C. Brincoveanu,
Craiova, 1941.
11. P. P. Panaitesc u, Petru Moviki si romilnii, Bucurelti, 1942;
I d e m, L'influence de Poeuvre de Pierre Moghila, Paris, 1926.

& 12. N. Iorg a, op. cit., p. 5; A. Tsourkas, Les di,buts de
renseignement philosophique et de la libre pensee dans les Balcans
Bucuresti, 1948.
'13. Istoria Romiiniei, vol. II, Editura Academiei, 1962, capitolele
despre Transilvania.
14. Antal Vet. ancsic s, Cosszes munkai, Budapesta, 1857.
'15. N. Olahu s, Hungaria, cap. 14-19.
16. Balint HOman, Gli Angioini di Napoli in Ungheria, Roma,
1938 pp. 190-191. Vezi i Kovits Ferenc, A magyar arany
vilcigteirtbtelmi jelent6s6ge, in Törtenelmi Szemle", 1922.
17. Istoria Romeiniei, in 1 o C. c i t., vezi i $ t. Pasc u, Mestesugurile
din Transilvania pina in secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1954;
S. Goldemberg, Hallerii. Un capitol din istoria comertului
si a capitalului comercial in Transilvania in sec. al XVI-lea, in
Studii", nr. 5, 1958, pp. 89-115.
'18. N. 0 1 a h u s, op. cit.
19. Istoria Romaniei, in 1 o C. c i t.; vezi si N. Olahu s, Hungaria,
cap. 14-15.
20. F. Teutsch, Geschichte der evangelischen Kirche in Siebenbargen,
vol. I, Sibiu, 1921, P. 133.
21. M. A. D'innih, M. T. Iovciuk etc., Istoria filozofiei, vol. I,
Editura $tiintifica", Bucuresti, 1958, P. 274.
22. N. 0 1 a h u s, op. cit. §i corespondenta.
NICOLAUS OLAHUS. VIATA SI OPERA
1. Enciclopedia Romeind (Sibiu, 1898-1900), Minerva, enciclopedia
româneasa (Cluj, 1929) si Dictionarul Enciclopedic Ilustrat (Cartea
Rom'aneasca, partea a II-a, Bucuresti 1931), nu-1 mentioneaz'a.
Enciclopedia Cugetarea (Bucuresti 1940) confine, la P. 613, date
eronate, iar Dictionarul Enciclopedic Roman (1963), vol. III,
p. 512, desi ii prezint'a mai pe larg, nu mentioneazi decit dou'a
din scrierile lui istorice i corespondenta.
2. Nicolae Iorga, Renegatii in trecutul terilor noastre si al
neamului romanesc. Comunicare ficut6 Academiei in edinta de
la 2 mai 1914, in care N. Olahus este elogiat pentru faptul
nu si-a renegat originea.
cI
3. Onisifor Ghibu, Din istoria didacticii romanesti, I. Bucoavnele,
p. 5, extras din Anal. Acad. Rom." sect. II, t. XXXVIII.

Memoriile sectiei literare, 1916; Dejeu Petr e, Instituriile culturale
din Oradea i judetul Bihor, Bucuresti-Leipzig, 1937, p. 104;
Corneliu Albu, lmpotriva dictatului de la Viena, in colectia
Ardealul nostru", 1944, pp. 89-93; Nicolae Alb u, Istoria
invaramintului romanesc din Transilvania pinii la 1800, Blab 1944,
pp. 13, 17, 28, 30, 39.
4. Ferencz Forg i ch, Magyar HistOriaja, 1540-1572, For*h
Simon 6s Istv.inffi Miklós jegyzéseivel egyiitt, ed. Májer Fial in
Monumenta Hungariae Historica 1866, LXXXVIII, Pécs, 1866,
5. I d e m, Rerum Hungaricarum sui temporis COMENTARII, libri
XXII, Possonii et Cassoviae, 1788, pp. 69, 274, 317, 393, 395, 401,
432 si 445.
6. Rk)ai Nagy Lexikon, vol. XIV, Budapesta 1916, p. 682 spune:
Hunyadi Jánossal sOgorsagben cillott, olab eredetii csalcidból (Era
cumnat cu loan de Hunedoara si se tragea dintr-o familie valaha);
Biographie Universelle ou de touts les hommes qui..., Bruxelles,
1842-1847: Olahus, né en 1493 a Hermanstadt d'une illustre
famille; J 6 zsef Szinnyei, Magyar irOk elete
vol. II, Budapesta, 1902, pp. 1262-1272.
es munkai,
7. Wetzer et Weltze, Dictionnaire Encyclop6clique de /a
Théologie Catholique, t. IX, Paris, 1870, p. 487.
8. Enciclopedia italiana, vol. XXV, Roma, 1948, p. 207.
9. H. K ö r ö s i, L. Szab 6, Az elemi n6poktatas enciklop6dicija,
vol. II, Budapesta, P. 273.
10. Tibor Kardos, A magyarorszagi humanizmus kora, Budapesta,
1955, p. 182.
11. J6 zsef Szinnyei, op. cit., p. 1268 si urtn.
12. Ibidem, p. 1272.
13. Ibidem, p. 1269: Vele a XVI. szazad egyháztoranetinek egyik
legkivalObb embere szallott sirba, akinek halalat miltan tekintette
pOtolhatatlan veszteségnek a magyar katolicizmus.
14. Ion Lupas, Doi umanigi români in secolul al XVI-lea
Comunicare facuti in sedinta Academiei Romane din 11 noiembrie
1927 g tiparita in Anal. Inst. de Ist.", vol. II, Cluj, 1926-1927,
p. 337-363.
15. Stefan Bezdechi, Societatea de miine, martie, 1928, p. 89.
16. I d e m, Familia lui Nicolaus Olahus, in Anal. Inst. de Istorie
Nationall al Universitatii din Cluj", vol. V, 1928-1930, pp.
63-85.

17. I d e m, Nicolaus Olahus, primul umanist de origine ro,nJn, cu
un cuvint inainte de Ion Lupas, Editura RAM, Aninoasa-Gorj,
1939.
18. Texte privind dezvoltarea gindirii social-politice in Romania,
vol. I, Editura Academiei, Bucuresti 1954; Din istoria filosofiei
in Romania, vol. III, Editura Academiei, 1960; Istoria Romaniei,
vol. II, Editura Academiei, Bucuresti, 1962; /storia gindirii sociale
filosofice in Romania, Editura Academiei, Bucuresti, 1964.
19. H. K ö r 8 s i, L. Szab 6, op. cit., referindu-se la lucrarea lui
Vilmos Frakn 6 i, A hazai es kUlfoldi iskokizeis a XVI.
században, Budapesta, 1873.
20. Nicolaus Olahu s, Hungaria et Atila, ed. Adamus Franciscus
Kollarius, Vinndobonae, 1763.
21. I d e m, Compediarum suae aetatis CRONICON, 1464-1558; vezi
B 61 Mithils, Adparatus ad Historiam Hungariae sive
si
collectio miscella, Possoni, 1735.
22. Arnold Ipolyi, Oleih Mild& levelezese, in Monumenta
Hungariae Historica, I. osztály, Okmánytar XXX kötet, Budapesta,
1875.
23. Nicolaus de Rosenberg, De situ moribus et diversitate
Schyticarum Gentium, libelus singularis; vezi 5i Nicolaus
Olahus Hungaria et Atila, ed. Kollarius, partea a III-a,
pp. 228-238.
24. Nicol aus 01 ahus, op. cit., cap. XII, § 3.
25. I d e m, op. cit., cap. XII, § 2; vezi si scrisoarea eatre Cornelius
Duplicius Scepperus din 7 martie 1533, publicata in volumul de
fata.
26. Pal Hunfalv i, Az olahok törtenete, vol. I, Budapesta, 1894,
p. 277: mert nekik nemes ember nem kell, kiváltsliguk ellen volna
nemes kirdlybird.
27. Albert Amlacher, Urkundenbuch zur Geschichte der Stadt
und des Stuhles Broos, documentul nr. 91 din 4 aug. 1504,
Hermanstadt, 1879.
28. Ibidem, documentul nr. 94.
29. Nicolaus Olahus, Atila, cap. Riimiiiitele hunilor; secuii din
Transilvania.
30. Albert Amlache r, op. cit., documentul nr. 100.
31. lbidem, documentul nr. 105 din 12 mai 1514.
32. Nicolaus Olahus, Scrisoarea catre Gerendy, episcopul
Transilvaniei (Alba-Iulia), din 3 martie 1533.

33. Ivan Nag y, Magyarország csaladai, vol. II, Budapesta, p. 214.
Am utilizat aceasta lucrare pentru toate datele privitoare la
fratele si surorile lui Nicolaus Olahus.
34. $tef an Bezdechi, op. cit., pp. 104-105.
35. Ivan Nagy, op. cit.
36. Remig Békefi, A kaptalan iskolak törtenete Magyarorszagon
1540-ig. (Nicolaus Olahus a frecventat scoala din Oradea in anii
1505-1512, pe vremea cind acolo era episcop Turz6 Zsigmund)
37. Istoria Romaniei, ed. 1962, vol. III, P. 88.
38. Ibidem, pp, 687-688.
39. Petre Dejeu, op. cit., p. 98.
40. Ibidem.
41. A r n old Ipoly i, op. cit., scrisoarea din 30 ianuarie 1535.
42. Nicolaus Olahus, op. cit., cap. XVI.
43. Stef an Bezdechi, op. cit., P. 13.
44. Nicolaus 0 lahus, Chronicon, p. 39: Dictus Nicolaus Olabus,
anno 1510, in mense Mais, venit ad aulum Vladislai Regiis.
45. Arnold Ipoly i, op. cit., p. 205, scrisoarea din 10 martie 1532
catre Gasparus Ursinius Velius.
46. Ibidem, scrisoarea catre Mihail, prepozit de Calocea, 17 octombrie
1530.
47. Ibidern, scrisoarea din 13 octombrie 1530 catre Emericus de Calna.
48. Alpho,nse Roersch, La correspondance de Nicolaus Olahus,
Gand, 1904, p. 4.
49. A r nol d, I p oly i, op. cit., scrisoarea din octombrie 1531.
50. Ibidern, scrisoarea Ad. Amicum din 30 octombrie 1531.
51. Ibidem, scrisoarea din 10 martie 1532.
52. Ibidem, scrisoarea catre Cornelius Duplicius Scepperus din 7 martie
1533.
53. G. P r a y, Epistolae procerum virorum, P. 78.
54. Istoria Romaniei, pp. 637, 799 si 400.
55. Jan6s Majlat h, Geschichte der Ungaren, Viena, 1888, vezi
harta anexata la vol. IL
56. Istoria Romaniei, p. 800.
57. Arnold Ipoly i, op. cit., scrisoarea din 7 martie 1535 catre
Cornelius Duplicius Scepperus,
58. Revai Nagy Lexikon, vol. XIV, Budapesta, 1916, P. 682. (N-a
luptax prin constringere, ci a folosit arme din arsenalul spiritului
si al moralei).
59. Ion Lupas, op. cit., p. 354.
60. Ibidem, p. 353.

61. Wetzer i Welte, op. cit. t. II, p. 488.
62. Vilmos Fr akn 6 i, A hazai h kalfoldi iskolazas a XVI szdzadban,
1873, Zoltan Horvath, A nagyszombati kath.. 6,
seki
fOgymnazium töranete, Tyrnavia, 1895; Arnold I poly i,
A nagyszombati iskola a XVI században, in Katolikus Szemle",
I, 1887, pp. 16-32; Ferenc Kazy, Historia universitatis Tyrnaviensis,
Tyrnavia, 1738; D r. Remig B ek e fi, Olah Miklós
nagyszombati iskolájának szervezete, in Századok," 1879, pp.
882-902.
63. H. Körösi, L. Szab 6, Az elemi ngpoktatás encilelophliaja,
partea a II-a, p. 273, citind pe Frakn6i Vilmos.
64. Magyarorszag gyalbsei, emli'leek, II, 162, 170, citat de Ipolyi Arnold
in articolul A nagyszombati iskolale a XVI. században din Katolikus
Szemle", I, 1887 (5tim noi s aranjam lucrurile cum trebuie
n-o sa-i meargl mereu valahului dupa cum vrea el.)
65. Ferencz Forgich, Rerum Hungaricarum sui temporis Comentarii,
editia Alexius (Elek) Horanyi, 1788, Possoni et Cassoviae.
Vezi i editia Majer Fidel, Budapesta, 1866 (Nota 4).
66. D r. Buck o Voitec h, Mileulas Olah e jeho dobo, Bratislava,
1940.
67. Ibidem.
68. Ioannes Cynglus, De morum in omni Republica, Anvers,
1571. Citat de Uj Magyar Mrizeum, 1858, p. 232.
69. Iosephus Nicolaus Kovachich, Scrip. rer. hung. minotes,
vol. I, p. 155.
LUCRARI ISTORICE
1. Sorbs Pongracz, Forgach Ferencz kortörtinelme, in Szizadok",
1897, pp. 97-106 si 201-209.
2. $tef an Bezdechi, op. cit., p. 58.
3. Scrisoarea catre Erasmus din Rotterdam din 12 februarie 1532.
4. A r n ol d Ip o 1 y i, op. cit. (prefata.).
5. C. B a zili k, conf. Szinnyei József, op. cit., pp. 1270-1271.
6. Bel MA thia s, op. cit., prefata.
7. Ibidem (Quiqid in omnium est manibus, editione nostra, iam quidem,
non eget).
8. Kardos Tibor, op. cit., p. 182.
-

ROMANII IN OPERA LUI N. OLAHUS
1. Nicolaus Olahu s, Hungaria, cap. XII, § IV.
2. 1 d e m, op. cit., cap. XII. § V.
3. Ibidem, § I. Nicolaus Olahus sustine foarte easpindita teorie
a formarii poporului roman, formulaa de Silvio Aeneas Piccolomini
(1405-1464), devenit papa Pius al IV-lea (1458-1464).
4. I d e m, op. cit., cap. XII, § V: Haec obiter volui inserare, ut mores
transalpinorum essent cognitiores.
5. Ibidem.
6. Ibidem, § IL
7. I d e m., op. cit., cap. XII, § III.
8. Ibidem: Interficit, captumque, saepe naribus aut aliis membris, trucat.
9. Ibidem.
10. Ibidem, cap. XIII.
11. Ibidem.
12. Ibidem, cap. XIV, § I.
13. Ibidem. Bel Mathias in Adparatus ad historiam Hungariae sive
collectio miscella, Presburg, 1735-1746, p. 26, lit. K si Adamus
Franciscus Kollarius, in editia din 1763 a scrierilor lui Olahus
Hungaria et Atila, la P. 61, nota K. (Imputindu-i oarecum lui Nicolaus
Olahus ca nesocoteste stipulatiile din Unio Trium Nationum
si Tripartitul lui Werböczi ei neag'i drepturile politice ale poporului
roman din Transilvania): ca Non sunt inter nationes Transilvaniae
censendi valachi, ex hodierno provinciae habitu: quod norunt juris
Publici periti. (Dupa starea de azi a provinciei, valahii nu trebuie
sa fie considerati printre natiunile Transilvaniei, fapt care 11 cunosc
initiatii in dreptul public.)
14. Nicolaus Olahu s, op. cit., cap. XIV, § II.
15. Ibidem.
16. Istoria Romiiniei, vol. II, p. 635.
17. lbidem, pp. 638 si 639.
18. Ibidem, p. 733.
19. Pal Hunfalv i, Az olcihok tört6nete, vol. II, p. 263.
20. Ibidem.
21. Istoria Romiiniei, p. 909.
22. $tef an Bezdechi, op. cit., p. 105.

'
NICOLAUS OLAHUS, POET
1. Scrisoarea Ad amicum din 28 mai 1529.
2. Scrisoarea din 17 octombrie 1530 catre Mihail, prepozit de Colocea.
3. Scrisoarea Ad amicum din 30 octombrie 1531.
4. J6 zsef Szinnyei, op. cit., p. 1280.
5. $tef an Bezdechi, op. cit., p. 90.
6. Vezi capitolul Lucriiri istorice.
7. Ibidem.
8. Bal Mathias, Adparatus ad Historiam Hungariae sive collectio
miscella... Possoni, MDCCXXXV.
9. Adamus Franciscus Kollarius (Kollar), Hungaria et
Atila sive de origine gentis, regni Hungariae situ, habitu, apportunitatibus
et rebus bello paceque ab Atila gestis, Vindobonae,
MDCCLXIII.
10. Stephanus Hegedus, Carmina Nicolai Olahi, Budapesta,
1906, in Hungaria literarum spectatia (Acad. Scien. Hung.), pp.
371-427.
11. I. Fogel §i L. Jultas z, Nicolaus Olahus, in Carmina, Bibliotheca
scriptorurn medii recentisque aevorum. Lipsiae, MCMXXXIV.
12. $tefan Bezdechi, op. cit., p. 92.
13. Ibidem in Carmina 19, vers. 1-4.
14. Ibidem, vers. 11-12, in Ad Emericii Calnai litteras responsio.
15. Ibidem, in Carmina 9, vers. 3.
16. Ibidem, vers. 14.
17. Ibidem, in Carmina 19, vers. 29-38.
18. Ibidem, in Carmina 74, In Mortem Matthaei Fratris elegia, vers.
11-12, 34-35 §i 40-41.
19. lbidem, in Carmina 71.
20. Ibidem, in Carmina 71 a.
21. Stefan Bezdechi, op. cit., p. 88.
22. Kazy Joannes, Brevis comentariis rerum in Hungaria, Croatia
et Transylvania, Pozsony, 1718, p. 55.
PRIETENIA CU ERASMUS DIN ROTTERDAM
1. Olah Mikl6s levelezése (corespondenta lui Nicolaus Olahus, editati
de Ipolyi Arnold), Budapesta, 1875.
2. Erasmus din Rotterdam catre Nicolaus Olahus, scrisoarea din 23
august 1533. Vezi in prezentul volum, p. 184.

3. Petrus Nannius care Nicolaus Olahus, 5 octombrie 1537, 22 august
1538.
4. Ibidem, scrisoarea (far 5. data lunii) 1537. Vezi Olcih Mile his levelethe,
p. 597.
5. Ibidem, scrisoarea din 4 decembrie 1537.
6. loannes Hannocus ciitre Nicolaus Olahus, scrisoarea din 15 octombrie
1537.
7. Petrus Nannius care Nicolaus Olahus, scrisoarea din 30 iunie 1537.
8. Franciscus Craneveldius care Nicolaus Olahus, scrisoarea din 20
noiembrie 1536.
9. Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei, Editura $dintificO,
Bucure§ti, 1959.
10. Familiariurn colloquiorurn formulae ... Basileae, 1524; Declamatio
de pueris ad virtutern ac litteras liberaliter instituendis, Zshopan,
1879 etc.
11. Oleih MiklOs levelezhe, Budapesta, 1875 (editatà de Ipolyi Arnold).
12. Corespondenta dintre Olahus fi Erasmus este cuprinsa in intregirne
in prezentul volurn.
CONCEPTIILE SOCIAL-POLITICE SI UMANISMUL LUI
NICOLAUS OLAHUS
1. Raspunsul lui Nicolaus Olahus catre Cornelius Scepperus, 7 martie
1533. Vezi in acest volum p. 228.
2. La moartea fratelui meu, vezi in acest volum p. 142.
3. N. Ior g a, op. cit., in Analele Academiei Române", t. XXXVI,
Memoriile Sectiei istorice, 1914, p. 805.
4. Petrus Nannius catre Nicolaus Olahus, scrisoarea din 22 decembrie
1537.
5. Hungaria, cap. 14, 4; cap. 15, 9.
6. Ibidem, cap. 18.
7. Ibidem, cap. 19, 2.
8. Ibidem, cap. 17, 2; cap. 18, 6, 7.
9. Ibidem, cap. 15, 2; cap. 18, 8.
10. Ibidem, cap. 17, 4; cap. 18, 6, 8.
11. Ibidem, cap. 15, 2.
12. Ibidem, cap. 18, 4, 6.
13. Nicolaus Olahus care Pavel Gera, scrisoarea din 4 septembrie
1529. Vezi in acest volum p. 194.
14. Ibidem.

15. Nicolaus Olahus care Alexandru TurzO, scrisoarea din 25 februarie
1530. Vezi in acest volum p. 205.
16. Nicolaus Olahus catre un prieten, scrisoarea din 18 mai 1530. Vezi
in acest volum p. 208.
17. Nicolaus Olahus atre arhidiaconul Emeric, scrisoarea din 25 mai
1529.
18. K. M a r x, Hronologhiceskie vispukii, t. VII, p. 212.
19. Scrisorile lui Nicolaus Olahus. Vezi in acest volum p. 192 i urm.
20. Catre secolul de acum. Vezi in acest volum, p. 149.
21. Nicolaus Olahus catre Pavel Geréb, scrisoarea din 4 septembrie
1529. Vezi in acest volum p. 194.
22. Nicolaus Olahus catre arhiepiscopul Ludensis, scrisoarea din 22
martie 1534.
23. Nicolaus Olahus care ... Vezi in acest volurn p. 232.
24. Nicolaus Olahus catre arhidiaconul Emeric, scrisoarea din 25 mai
1529.
25. Nicolaus Olahus catre Pavel Geréb, scrisoarea din 4 scptembrie
1529.
26. Hungaria, cartea a II-a, despre Atila, cap. 9, 3.
27. Hungaria, cap. 7, 4.
28. Ibidem, cap. 8, 3.

BIBLIOGRAFIE
A. OPERA LUI NICOLAUS OLAHUS
Procesus Universalis (tratat de alchimie, publicat sub pseudonimul
Nicolaus Melchior in Muzeum Hermeticarum, Francofurti, 1525).
Hungaria sive de originibus gentis, regni, situ, divisione, habitu atque
opportunitatibus, Bruxelles, 1536.
Atila sive de rebus bello paceque ab suo gestis, Bruxelles, 1536.
Carmina.
Epistolae, 1527-1538.
Ephemerides, quae in astronomicis Petri Pilati Veronensis a 1552 impressis
manu sua adnotavit Olahus ab anno 1552 usque 1559.
Catholicae ac Christinae religionis praecipuea quaedam capita, Viena,
1560.
Genesis filiorum ser. regis Ferdinandi I ex ser. Anna regina natorum
a 1549 conscripta.
Breviarium secundum usum Almae et Metropolitanae ecclesiae Strigonensis,
Viena, 1563.
Compediarium suae aetatis Chronicon (24 martie 1464-14 martie
1558) Viena, 1563.
Instructio pastorales ad clerum.
Brevis descriptio cursus vitae Benedicti Zercheky, 1568.
B. LUCRARI DESPRE NICOLAUS OLAHUS
Corneliu Albu, Nicolaus Olahus, in vol. Impotriva Dictatului de
la Viena, Bucurwi, 1943, pp. 89-93,
Corneliu Albu, Peregriniirile europene ale lui Nicolaus Olahus,
in Flacira", nr. 40 din octombrie 1965.
Corneliu Albu, 0 neobilnuird prietenie epistolarii. Olahus ii Erasmus
in Magazin istorie, an I, nr. 4, iulie 1967.

Nicolae Albu, Istoria 2nv4am2ntului romcinesc din Transilvania
pinii in 1800, Universitatea Regele Ferdinand I", Cluj-Sibiu,
bibl. Institutului de istorie nationall, pp. 13, 17, 29, 30 si 39
si
Kurg-Amlacher, Albert. Urkundenbuch zur Geschichte der
Stadt und des Stuhles Broos. Hermannstadt, 1879.
J. B a 1 o g, Az erdélyi renaissance, Cluj, 1943.
Margit Balogh, Olcih Mikl6s Hungeiriája mint müveiddlstörténeti
kUtfO, Budapesta, 1903.
Adalbert Barits, Scriptorum ex regno Slavoniae a saeculo XIV
usque ad XVIII inclusive Colectio, Varasdin, 1774.
Karoly Andras Bel, De Maria Hungariae regina comentatio,
Lipsca, 1742-1745.
Mathias Be 1, Adparatus ad historiam Hungariae Possonii, 1735
(in volum se publica. Hungaria i Chronicon).
Remig Bekefi, A kciptalan iskokik tiiranete Magyarorszagon
1504-ig, Budapesta, 1910.
I d e m, Olrih Mikl6s nagyszombati iskolajanak szervezete, in Szazadole,
1897, pp. 882-902.
Stefan Bezdechi, I. Lupas: Doi umanigi romcini in secolul al
XVI-lea. Recenzie in revista Societatea de miine, martie 1928,
p. 89.
I d e m, Familia lui Nicolaus Olahus, in Anuarul Institutului de istorie
nafionalii al Universitlifii din Cluj, vol. V, 1928-1930.
I d e m, Nicolaus Olahus, primul umanist de origine romrimi. Cu un
cuvint inainte de prof. acad. I. Lupas, Ed. RAM, Aninoasa-
Gorj, 1939.
Nicolaus Olahus in sepulchrum Erasmi elegia, seria a II-a, Biblioteca
Erasmiana. Repertoire des oevres d'Erasm. Gand, 1893.
Stephanus Brodericus, De conflictu Hungarorum cum Turcis
ad Mochacs verissima historia. Krakko, 1527.
I. M. Brutu s, Magyar historicija, 1490-1552, vol. IIII. Pesta,
1863-1876.
Bucholt z, Geschichte der Regierung Ferdinands des Erstes, Urkundenband,
Viena, 1878, pp. 634-698.
Bucko, dr. Voitech, Die Reformationbewegungen im Graner
Erzibistum bis zum jahre 1564, Pressburg, 1939.
I d e m, Mikulas Olah a jeho doba, 1493-1568, Bratislava, 1940.
Ioannes Cynglus, De morum in omni republica, Anvers, 1571.
Danieli k, Magyar- ir6k, vol. II, p. 234.

Petre Dejeu, Institufiile culturale din Oradea si judetul Bihor,
Bucuresti-Leipzig, 1937, p. 318.
Colomanus Eperjessy et Ladislaus Juhisz, Hungaria-Atila,
Budapesta, 1938.
Erasmi Desiderii Rotterdami opera omnia, 1962, t. III, Pars I. (Publici
scrisoarea de la 7 iulie 1530 sub nr. 1515, p. 1296 si
scrisoarea din 7 octombrie 1930, nr. 1542, p. 1321.)
I. Fogel et I. Juhas z, Carmina, Lipsae, 1934.
Ferencz Forgich, Magyar Hist6riaja 1540-1572, Simon Forgach
et Mikl 6 s Istvinffi, jegyz6seive1 egyiitt. Közlz
Mai& Fidel, in Monumenta Hungariae Historica. Pesta, 1866.
Ferencz Forgach, Rerum Hungaricarum sui temporis Comentarii,
libri XXII. Ed. Horanyi. Possoni et Cassoviae, 1876.
Vilmos Frakn 6 i, A hazai 1,s lefilfoldi iskolázas a XVI. szazadban,
1873.
Onisifor Ghibu, Din istoria didacticii románesti. I. Bucoavnele.
Extras din An. Acad. Rom" Memoriile sectiei literare, segia
a II-a, t. XXXVIII, 1916.
I d e m, 5colile romanegi din Transilvania fi Ungaria.
Stephanus Hegedus, Carmina Nicolai Olahi, Budapesta, 1906.
Hot. anyi Alexiu s, Memoria hungarorum . . . Viena, 1776. (Vezi
articolul Olabus Nicolaus pp. 694-705.)
Zoltan Horvath, A nagyszombati katb. irseki fOgymmizium
törti.nete, Tyrnavia, 1895.
Pal Hun f alv y, Az olahok törtinete, Budapesta, 1894.
Arnold Ipolyi, A nagyszombati iskola a XVI. szazadban.
I d e m, Olah Milel6s, II. Lajos 1,s Marta kiralyni titkara, ut6bb Magy.
Orsz. kancellar, esztergomi ersekprimas 6s kir, helytartó
LEVELEZESE. Budapesta, 1875.
Nicolae Iorga, Renegatii in trecutul terilor noastre si
al neamului
romanesc. Comunicare facuel Academiei Romlne in sedinva de
la 2 mai 1914. Vezi An. Acad. Române", Memoriile Sectiei
de istorie, seria a II-a, t. XXXIV, 1913-1914.
Istvan bacsi naptara, 1865, p. 63 (cu o xilogravuri).
Istvinffi, N. Historicarum de rebus Hungaricis Libri XXXIV
(cartea a V-a, p. 44), Viena, 1750.
Istoria Romiiniei, vol. II, Bucuresti, 1962, p. 697.
Ladislaus Juhasz, De carminibus Nicolae Olahi in mortem
Erasmi scriptis.

Janos Karacsony, Az olcihorszagi ( Havashelyi) vajclanak
csalcid fája in Szazadok", caietul III, 1910.
Tibor Kar do s, A magyar humanizmus Ieêrdse, Budapesta, 1953.
I d e m, A magyarorszcigi humanizmus leora, Budapesta, 1955.
Ferencz K az y, Historia regni Hungariae. Nagyszombat, 1749.
I d e m, Historia Universitatis Tyrnaviensis, Tyrnavia, 1738.
Janos Kazy, Brevis comentariis rerum in Hungaria, Croatia et
Transylvania ab annis 1526-1564.
Katholikus Szemle", anii 1887, 1888, 1903.
Jozsef Kemeny, Törtineti es irodalmi kalciszok, Pesta, 1861,
p. 145.
I d e m, Oldh Miklds emWeezete, Budapesta, 1858.
Ferencz Kollanyi, Esztergomi kanonokok, Esztergom, 1900,
p. 132.
I d e iii, Oldh Miklós irodalmi foglalkozcisai kulfoldon, in Taj Magyar
Sion", XVI, Budapesta, 1885.
Akos Konc z, Egri egyhcizmegyei papok az irodalmi tiren, Eger,
1892, p. 185.
Korrespondenzblatt des Vereines far siebenbiirgische Landeskunde,
nr. 1-3, 1924. Vezi nota Nicolas Olahs Abstammung (Descendentii
lui Nicolaus Olahus).
H. K 8 r o s i, L. Szab 6, Az elemi népoktatás enciklopédiaja, vol.
II, p. 273.
Georgius, Kovachich, Scriptores rerum Hungaricarum minores
. . Budapesta, 1798.
Ion L up a s,
Doi umaniiti romcini in secolul al XVI-lea . . . Comuni-
care facuti in §edinta Acad. Rom. din 11 noiembrie 1927.
Idem, in Anuarul Institutului de istorie Cluj, vol. IV, (1926-1927)
pp. 337-363.
I d e m, Nicolae Olahus. ConferinvI tinuti in aula Universitävii din
Bratislava in ziva de 2 mai 1938.
I d e m, Din scrisul cronicarilor latini ai Transilvaniei, in Studii
istorice, vol. VI.
Janos Mail at h, Geschichte der Ungaren, Viena, 1828-1831.
Magyar irodalmi Lexikon, vol. II, Budapesta, 1963, p. 395.
Magyar Sion Cs 1)j Magyar Sion", anii 1867, 1879, 1885, 1886 i 1888.
Fidel M a e r, Francisci Forgach de Ghymes. De Statu reipubl.
Hungariae Ferdinando, Johanne, Maximiliano regibus ac Johanne
secundo, principc Transylvaniae comentarii, Budapesta, 1866.

Nicolaus Muszka, Palatinorum sub regibus Hungariae vitae,
Tyrnavia, 1762.
Ivan Nagy, Magyarorszag csaladai, pp. 213-214.
Cie o n Noszkay, Olah Mikl6s levelezesgnek milveMdistörtineti
vonatkozasai, Budapesta, 1903, p. 62.
Gyula Paule r, Törtinelmi irodalom, in Szazadoe, 1876, pp.
213-218.
C. Péterfi, Sacra Concilia ecclesiae Romano-Catolicae in regno
Hungariae, Viena, 1742.
Géz a Petri k, Magyarország bibliogniphidja, vol. II, 1890, Budapesta,
p. 923.
Prager Presse" din 5 mai 1938 publics rezumatul 6 comentarii pe
marginea conferintei tinut S. de prof. acad. Ion Lupas la Universitatea
din Bratislava.
G. P r y, Epistolele procerum regni Hungariae, Possoni, 1806.
I d e m, Specimen hierarchiae Hungariae 1-11,
Possoni, 1779.
Reichersdorfer George Transilvanicus, Chorographia
Transylvaniae, in Scriptores rerum hungaricarure pars tertiae,
1550, p. 199.
Rerum Hungaricarum Scriptores Varii, Francofurti, 1600.
Imre Roboto s, Az igazi román-magyar közösmsilt, Budapesta,
1948.
0 Alphonse Roersch La correspondance de Nicolaus Olahus,
Gand, 1904. (Extrait du Bulletin de la Soc. d'Histoire et
Pal
d'Arheologie de Gand", nr. 7 1903.)
S chleic he r, Oldh Miklos és Erasmus, Budapesta, 1941.
Scriptores Rerum Hungaricarum.
G h. $inc a i, Hronica Romdnilor fi a mai multor neamuri, ed.
a II-a imprimaa de Min. Cultelor 6 al Instructiunii Publice,
t. II, Bucuresti 1886 (Vezi cronica anului 1548.)
Pongricz S5r 5 s, Forgach Ferencz kortartinelme, in Szazadole,
1897, pp. 97-106 6 201-209.
I d e m, Otven v Oldh Mikl6s aeteb61, in Katholikus Szemle",
1903, p. 329.
Karoly Szab 6, Rigi magyar könyvtar, Ed. Academiei Maghiare,
vol. II, Budapesta, 1885, pp. 31 si 33; vol. III, partea I, pp.
745 6 1369.
J6zs e f Szeme s, Olah Miklos, Budapesta, 1936.
Szinnyei J6 zsef, Magyar inik ilete és munkdi, vol. IX, Budapesta,
1902, pp. 1267-1272.

T 8 r Oh, Magyarorszag primasai, pp. 111-114.
Wald 4pfel Imre Trencsényi, Erasmus 6s a magyar barátai,
Budapesta, 1941.
Vasárnapi ejság", nr. 35 g 36 anul 1856 (cu xilogravuti).
Wetzer et WeItze, Dictionnaire Encyclop6dique de la Theologie
Catholique, t. IX, Paris, 1870, p. 488.
Cr) Magyar Mazeum, I, Budapesta, 1858, p. 227 (vezi articolul lui
Kemény Jeasef in leglturl cu Nicolaus Olahus).
Al aj os Z illinger, Egyházi Ira
csarnoka, Nagyszombat, 1893,
p. 270.

RESUME
Nicolaus Olahus, descendant d'une famille voivodale de la Valachie,
est l'humaniste roumain le plus important du XVI-e siecle.
Son grand-pere, Manzi lla de Argesh, dont Pepouse, Marina, était
lasoeur de Jean de Hunedoara, vdivode de Transylvanie, a eu plusieurs
enfants, parmi lesquels, Stanciu et Stdian. Stanciu fut d6capit6
par Vlad Tsepesh, suite aux disputes pour le tro'ne de la Valachie.
Sto Ian, encore enfant, se refugia a Sibiu, oll il fut anobli a sa maturité
et recut le nom de Stefan (Etienne) Olahus. Plus trad il épousa Varvara
Hunsar, de Sibiu, et eut deux fils Nicolaus et Mathieu et
deux filles Ursule et Ileana. Dans sa jeunesse, il refusa les offres
reitérées de son cousin, Mathieu, le roi de Hongrie, d'etre install6 prince
a Tirgoviste. Stefan (Etienne) Olahus se contenta de vivre tranquillempnt
en qualité de simple particulier, et remplit au cours des années
1504-1520 la haute fonction de judex regius (maire) de Orastie.
Nicolaus Olahus est ne le 10 janvier 1493 a Sibiu. Il fréquenta
l'école saxonne de sa ville natale et puis celle de Orastie. En 1505,
il fut envoy6 a Pecole capitulaire de Oradea, (A l'on 6tudiait le latin,
la théologie, la poétique, la rhétorique, la musique et l'astronomie.
Des 1510, a Page de 17 ans, Nicolaus Olahus fut nomm6 page a
la cour royale de Buda. La vie de courtisan n'étant pas a son gre, il
accepta le poste de secrétaire a l'éveché de Pécs. En 1518, il est ordonne
pretre catholique et regoit la charge de chanoine aupres de cet
&eche; en 1522, nous le trouvons doyen de Komarom et chanoine de
Strigoniu.
Contre sa volonté, au mois de mars 1526 il a ité appel6 de nouveau
a la cour du jeune Louis II qui lui confia les charges de secrétaire et de
conseiller.
Apres le désastre de Mohacs, le secrétaire et conseiller Nicolaus a
suivi dans son exil la reine-veuve Maria, la soeur de Charles Quint
et de Ferdinand de Habsbourg. Les fugitifs se dirigent au debut vers

la Slovaquie, puis ils arrivent 1 Vienne et passent ensuite a Innsbruck
et Augsbourg. Apres cinq années, en 1531, la reine de Hongrie, etant
nominee regente des Pays-Bas, l'exil, deja bien long, continua a
Bruxelles.
Pour Nicolaus Olahus, l'adaptation aux nouvelles conditions de vie
a ete difficile. Je ne sais quel malin esprit m'a jete sur cette terre
etrangere," ecrit-il a
un ami. Et plus loin: Quant a moi, ii aurait
mieux fallu me contenter chez moi des biens qui me sont restes, au lieu
de venir ici, a cause de je ne sais quel espoir et des belles paroles de
mon prince ... Si Dieu m'aide, je ne monterai jamais sur un pareil
navire." Mais nous constatons qu'il s'est accommodé bientiit et que
d'apres ses dires de pannonien il est devenu belge.
Au cours des annees passees a Bruxelles, par sa position a la cour
de la regente et par ses vastes connaissances, Nicolaus Olahus devint
un MCcene des philosophes et des Ccrivains, historien de renom et poete
remarquable, porte-parole des idees qui etaient a la base de la
conception de vie la plus avancee: l'humanisme.
Ses relations avec les ecrivains des differents pays de l'Europe parmi
lesquelles, en premier lieu, celles avec les professeurs de l'Université de
Louvain et avec Erasme de Rotterdam, ont eté tres fecondes. L'amitie
avec Erasme date de repoque du refuge a Augsbourg.
Entre le fils de StoIan (Etienne) de Argesh et le savant hollandais,
s'ensuivit une correspondance active, s'elevant, d'apres nos recherches,
a. 29 lettres d'une grande importance documentaire, indispensables
ceux qui veulcnt avoir des informations précises concernant les dernieres
annees de e'Inegalable".
Toute cette correspondance est caracterisCe par la tentative persistante
de Nicolaus Olahus de convaincre Erasme a revenir dans sa patrie. Toutes
les insistances ont echoue. trasme craignait la vengeance des moines, celle
des franciscains et des dominicains surtout, qui sont les hommes les
plus cruels et les plus imbeciles du monde, et qui veulent maintenir le
peuple dans l'ignorance la plus complete".
La correspondance avec trasme, ainsi que d'autres lettres, envoyées
et regues de la part des personnalités politiques, diplomatiques, ecclesiastiques
et culturelles de l'époque, est rest& bien longtemps inconnue.
Elle gisait dans la bibliotheque de Kis Marton, du comté de Vass,
situé dans le nord de la Hongrie, proprieté du magnat Eszterhazy, qui
descendait d'Ursule, la soeur de Nicolaus Olahus. Cette correspondance
a éte publiee dans la seconde moitie du siecle dernier par Ipolyi Ar

nold, éveque de Oradea, sous le titre Olah Miklos Levelez6se" (Cor-respondance
de Nicolaus Olahus).
A part cette correspondance, Nicolaus Olahus est l'auteur de trois
ouvrages historiques Hungaria, Attila et Chronicon. C'est a leur sujet
que Petrus Nannius (1500-1557), professeur de latin a l'Université
de Louvain, affirme que celui qui les a &rites est optimus et eruditissimus
omnium doctorum patronus". (Le meilleur et le plus érudit
protecteur de tous les savants.)
Hungaria, terminée au mois de mai 1536, a 6té écrite a la demande
de la régente Maria, pour éveiller et cultiver l'amour de la patrie.
C'est une monographie historique, géographique, économique et éthnographique
fort réussie, &rite dans un beau style, par un homme qui
connaissait parfaitement l'histoire, la beaute et les richesses du pays.
Du total des 19 chapitres du livre, huit sont consacrés a la Dacie. En
parlant du peuple dont il faisait partie et des pays roumains, Nicolaus
Olahus insiste sur son origine d'Argesh, sur les liens de famine qui
l'unissent aux voivodes de la Valachie et aux Hunyades, ainsi que
sur l'origine romaine du peuple roumain. Il affirme que la langue
des Moldaves ainsi que celle des autres roumains a ete, jadis, la langue
romaine, en tant que colons romains. De nos jours, elle est bien cliff&
rente (de la langue latine), mais bon nombre de leurs paroles peuvent
etre comprises par ceux qui connaissent le latin. La preuve que les
transylvains aussi sont les descendants des colons romains, c'est qu'ils
ont bien des choses en commun avec la langue latine, et qu'en ce lieu
se trouvent beaucoup de monnaies de ce peuple, forts indices de
Panciennete de la souveraineté romaine en ces lieux."
Nicolaus Olahus, dont l'oeuvre entiere est &rite en langue latine, a
affirm& en toutes circonstances, qu'il est roumain. Mais il ne se sentait
pas &ranger en Hongrie, parce que selon les précisions de l'historien
N. Iorga, se trouvant dans un pays que était aussi le sien, pres du
trtne qui avait id celui de Mathieu Corvin, il n'a pas caché son
origine et a signe, fermement, Olahus le Roumain. Et dans son livre
sur la Hongrie, il mentionne le peuple d'oe il est sorti, ainsi que les princes
valaques d'antan, a la famine desquels il etait si fier d'appartenir".
Le second ouvrage historique, Attila, a ed écrit dans le but de
donner du courage a ses compatriotes, demoralisCs et divisés apres le
désastre de Mohics. Le dernier chapitre du livre est consacr6 aux
Sicules; en s'appuyant sur les chroniques hongroises de 1225, il les
considere comme les restes des Huns, qui trouverent asile dans les
montagnes roumaines apres la destruction de l'empire d'Attila.

Chronicon est de proportions plus modestes. Dans cet Ouvra.ge ft
trouvent indiques, chronologiquement, les évenements les plus importants
de 1464 (le couronnement du roi Mathieu Corvin) a 1-558 (le
couronnement de Ferdinand de Habsbourg comrne empereur germanique)
ainsi que des informations nombreuses qui regardent son origine
et les .dignités que les rois de Hongrie lui ont confer&
Nicolaus Olahus a eté egalement un poete apprécié a son temps. Sa
premiere poésie publiée est intitulée Ad Lectorem" et a été destinée
a prefacer son ouvrage historique Hungaria. Son nom figure aussi
dans l'anthologie de 1537, &lithe pour celilrer la memoire d'Erasme
de Rotterdam, A. l'initiative d'un groupe d Erasm'ens de l'Université
de Louvain, et surtout de Petrus Nannius, Rescius Ruthgerus, Goclethus
Conradus, auxquels s'est joint le poete Cornelius Grapheus Seribonius,
secretaire du conseil d'Anvers ainsi que Pérudit Franciscus
Craneveldius, membre du grand conseil de Malines. Pour honorer la
mémoite de son bon ami trasme, Nicolaus Olahus a compose quatre
epitaphes en langue latine et un autre, en quatre vers, en I ngue grecque.
En 1876, reveque Ipolyi Arnold, membre de l'Academie des Sciences
de Budapest, qui a edith la correspondance de Nicolaus Olahus, a
publie, également, quelques-unes de ses poésies. Apres trois decennies,
parait le recueil de Stephanus Hegedus et en 1934, I. Fogel et L. Juhisz
ont &lite a Leipzig une edition complete des poesies de Nicolaus Olahus,
qu'ils ont intitulée Carmina. La traduction partielle des poésies
Nicolaus Olahus en langue roumaine est due au latiniste Stefan Bezdechi,
ancien professeur a l'Université de Cluj. II s'agit d'épitaphes,
de correspondances avec divers amis, de felicitations, de congratulations,
condoleances, satyres, compliments, de Peloge du passé et de
la vie rurale, ainsi que d'informations biographiques.
Les eloges adressés in
recrivain et au poete Nicolaus Olahus sont
extremement nombreux. Nous reproduisons ici a titre d'exemple un pas-.
sage de l'ouvrage De morum in omni republica integritate" de
Joannes Cynglus, imprimé en 1571 a Anvers: Tu es glorifie a juste
titre, soit que nous considérons Perudition éparse en tes livres, connus
et apprécies de tous, soit que nous nous souvenons de ta famille qui
est aussi la souche du tres illustre roi de la Pannonie, Mathieu Corvin
... Et par dessus tout, ni en Allemangne, ni en Belgique, ni en
notre Suisse pas meme en Italie et en France, il n'y a personne, aussi
peu lettré qu'il soit, qui n'eur connaissance de tes venus, de ton erudition,
de ta generosité envers les gene de lettres et de ton zele a les
eider et a les encourager".

A toutes ces touanges, l'historien kLy jr:inos, clans son ouvrage
Brevis comrnentariis serum in Ungaria, Croatia et Transilvania ab
anni 1526-1564," ajoute ceci: Olahus hail fort généreux quand ii
s'agissait d'aider au progres de toutes les disciplines, mais surtout de
la po4sie."
Apres un séjour d'une dizaine d'années aux Pays-Bas, Nicolatn
Olahus revint dans sa patrie adoptive.
En 1542, il fut nommé conseiller et en 1543 chancelier de la Hongrie
ferdinandiste et éveque de Zagreb. En témoignage de la confiance
dont il jouissait, ii eut l'honneur d'etre en 1546 le parrain de
Johanna, la fille de son roi, et en 1547, II prit l'épée et participa a
la guerre schmalkalde, o il se couvrit de gloire, dans la fameuse bataille
de Miihlberg, en 1548. Au retour de cette campagne il fut nomme
éveque d'Agria, rang qui suivait immédiatement a
celui de Parcheveque.
Pour sa fidélité, pour son erudition et les services rendus, Nicolaus
fut anobli a nouveau, en 1548; c'est une occasion bienvenue pour
la chancellerie aulique de reparler de son origine roumaine, de sa
parent6 avec la famille r4gnante en Valachie, les DrIgulesti, de Porigine
latine des roumains, ainsi que de leurs vertus, i glorieusement
manifestées par ses parents: Jean de Hunedoara et Mathieu Corvin.
En qualité de chancelier, Nicolaus Olahus oriente son activité d'une
maniere tenace, vers deux objectifs: rendre son pays capable de resister
au danger turc, de plus en plus menagant, et réprimer le luthéranisme.
En 1533, il devint archeveque de Strigoniu, c'est-i-dire primat de
Hongrie; en 1560, il est nommé Comte de Hont; en 1561, on lui
attribue les revenus de la cite de Loncsir du comté de Sopron. Enfin
en 1562, il monte au plus haut degr6 auquel il pouvait aspirer en raison
de ses mérites exceptionnels: Nicolaus Olahus est proclamé regent de
Hongrie. Il a conquis ainsi, entre 1542 et 1568, les plus hautes dignités
de l'état, auxquelles il a donné un tel éclat, qui l'a rendu l'un des
grands hommes de son époque.
Comme primat de Hongrie, il a lutt6 contre les abus du clerg4.
Il a applique d'une maniere cons6quente les decisions du Conci le de
Trente. Enynt è. l'appui qu'il pourrait trouver dans les jésuites, il
les appela d'Autrkha et leur confia des postes d'éducateurs et de pridicateurs.
Quand il constata que ceux-ci n'Ctaient que des fanatiques
dangereux, il sea pas hesiti a les chasser du pays. Pour son époque,
Nicolaus Olahus a été un homme providentiel. Ses réalisations lui ont

yak d'etre considire comme la gloire de l'archeveche de Strigonie.
Les merites de Nicolaus Olahus, en ce qui concerne l'éducation par
ricole, sont particulierement grands. Des historiens de renom, parmi
lesquels Franknói Vilmos, Horvath Zoltan, Ipolyi Arnold, Kazy Ferenk,
KAzy János, Dr. Békefi Remig, etc. reconnaissent en lui l'organisateur
de l'enseignement hongrois de tous les degrés et surtout de renseignement
superieur. Il a commence par reorganiser les écoles de Tyrnavia,
vine située au nord de Bratislava, oa ii fixa le centre de son
activité, apres que Strigoniu fut occupe par les Turcs. II a ensuite
augmenté les salaires des professeurs et a fonde un seminaire avec
internat. Le nombre des ecoles ecclésiastiques fut &eve i. dix. L'homme
d'école n'a pas &mend rhumaniste. Aux anciennes matieres d'enseignement,
ii joignit les grands classiques grecs et romains. 11 a acorde
la meme attention a tenseignement laIque. Il a pris des mesures afin
qu'on assure a l'instituteur une base matérielle et une situation legale
qui le mette a l'abri des abus. A la suite de cette activité prodigieuse
Tyrnavia a connu un développement culturel prodigieux qui lui valut
le surnorn de petite Rome".
Tout ceci justifie pleinement l'affirmation de Körösi Szabo dans
son ouvrage Az elemi népoktatds enciklopediaja (rEncyclopedie dc
renseignement primaire) serie II, selon laquelle, au XVI-e siecle, le
representant le plus typique de ride de popularisation et de democratisation
de la culture hongroise est un roumain: reveque et, plus tard,
le primat de Hongrie, Nicolaus Olahus, qui a ité le premier organisateur
de renseignement primaire et supérieur de la Hongrie".
D'apres ses propres temoignages, il a eté un homme qui a vu et
pad bien des choses". II n'a pas pu contenir l'expansion de la Reforme;
le danger turc devenait menagant. Ii approchait a la fin de sa vie,
tout charge d'appréhensions, de maladies et d'années. Son testament
ftat redige cleji en 1562. 11 laissa une bonne part de son avoir aux
institutions culturelles qu'il avait creees.
Apres avoir couronne en 1563 a Bratislava Maximilien, roi de
Hongrie, et apres avoir prononce rannee suivante l'oraison funebre
pour le roi Ferdinand, au service duquel ii était reste, sans interruption,
pendant 37 annees, il (Ikeda a Tyrnavia, le 17 janvier 1568, a
l'age de 75 ans et 7 jours.
Sa dépouille mortelle repose dans une crypte de l'Eglise Saint Nicolas
de Bratislava. Les inscriptions et repitaphe, toutes en latin, rappellent
au passant le grand européen du XVI-e siecle et font invoquer

le nom de Nicolaus Olahus le Roumain, a cOte des anus de ses parents,
Jean de Hunedoara, Vlad Tsepesh et Mathieu Corvin, ainsi que d'Etienne
le Grand et de Michel le Brave, lesquels a la tate de leurs armées,
se sont leve contre les envahisseures turcs, pour defendre la terre des
ancetres, etant, en mame temps, les defenseurs de la securite de l'Europe,
meritant ainsi l'admiration de la posterité.
Nicolaus Olahus est une gloire tant pour son pays d'origine que
pour le pays dont il a été l'un des plus remarquables citoyens, pour
la liberation et le progres duquel il a travaille route sa vie.

CUPRINSUL
Cut lint inainte .. 7
STUDIU INTRODUCTIV
TArile Române in secolele XVXVI 11
Umanismul in T6.rile RomAne 33
Nicolaus Olahus, viata si opera 47
Lucrari istorice ....
69
Rom Anil in opera lui N. Olahus 78
Nicolaus Olahus, poet . . 87
Prietenia cu Erasmus- din Rotterdam . . . . 94
Conceptiile social-politice si umanismul lui N'colaus Olahus . 103
TEXTE ALESE
Hungaria 115
Attila 136
Carmina 139
Corespondenta lui Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotterdam 150
Din corespondenta lui Nicolaus Olahus cu diversi . . . 192
ANEXE
Cronica evenimentelor mai importante din viata lui Olalius . . 237
Corespondencii lui Nicolaus Olahus din Tara de Jos . . . 242
Diploma de reinnobilare a lui Nicolaus Olahus . . . . 244

NOTE 51 BIBLIOGRAFIE
Note .. .. .
253
Bibliografie . 264
Rezumat in lirnba francezi . . 270

Pad, ctor responseb11: ION POPA
fehnoredactor: FLORICA WEIDLE
Dal la cules 22. 03. 1968. Bun de tipar 24. 07, 1968. Apt1rut 1068. Ilra) 3500+140+40
ex. legate 1/1. Hlrtle oleet A 100 gum'. Format 80X100/32. Coll edllorlale 15,40
Coll hpar 17,50 -r 1 colltd a 4 pag. + 1 colltd a 8 pag, + 1 planed color.
A 99/1968. lndicl de clasillcare zeclmald: pentru bibltofectle marl 1)9(498), pentru
blblloteclle mid 1.
Intreprinderea Poligratica Clubatt. Braised nr. 5-7,
Republica Sociallsta Romania, comanda nr. 236/1968.