Catastrofa de la Fukushima Informatii furnizate de Unitatea - IGSU

Urgenţa nucleară din Japonia
în urma cutremurului din 11 martie 2011
Dezastrul nuclear de la Fukushima Daiichi din Japonia constă într-o serie de incendii, avarieri ale
echipamentelor şi eliberări de material radioactiv de la Centrala Nucleară FukushimaI, în urma
cutremurului de magnitudine 9 şi tsunami-ului din 11 martie 2011.
Centrala este compusă din 6 reactoare, deţinute de către Compania de Energie Electrică Tokyo -
TEPCO.
Acest accident este cel mai mare dintre accidentele care au avut loc în Japonia în urma cutremurului
şi tsunami-ului, iar experţii consideră că acesta este cel de-al doilea accident ca mărime după cel de
la Cernobîl, însă de o complexitate mai mare datorită
multiplelor reactoare implicate.
În momentul începerii cutremurului, reactorul 4 era
golit de combustibil, în timp ce reactoarele 5 şi 6 erau
oprite la rece pentru întreţinerea periodică planificată.
Reactoarele rămase în funcţiune s-au oprit automat
după cutremur, pornindu-se generatoarele de
urgenţă pentru a menţine în funcţiune aparatura din
camera de control şi pompele de apă necesare răcirii
reactoarelor. Centrala era protejată de ocean printrun
perete de 5,7 m înălţime, dar tsunami-ul care a
venit după 50-60 de minute a avut o înălţime de 14
m. Întreaga centrală a fost inundată, inclusiv
generatoarele şi echipamentele electrice aflate în
subsolul centralei, precum şi pompele externe de
alimentare cu apă de mare. Conexiunea cu reţeaua externă de electricitate a fost distrusă. A fost
pierdută toată puterea de răcire şi reactoarele au început să se supraîncălzească. Inundaţia şi
cutremurul au împiedicat asistenţa externă.
În scurt timp, miezurile reactoarelor 1, 2 şi 3 au început să se topească, explozia hidrogenului
acumulat a distrus acoperişurile reactoarelor 1, 3 şi 4, iar o altă explozie a avariat anvelopa reactorului
2; multiple incendii a fost văzute în reactorul 4, chiar dacă reactoarele 5 şi 6 erau oprite, acestea au
început să se supraîncălzească. Barele de combustibil depozitate în bazinele pentru combustibil
nuclear uzat din clădirile reactoarelor au început să se supraîncălzească din cauza scăderii nivelului
apei care ar fi trebuit să le acopere. Teama privind emisiile de radiaţii a determinat evacuarea
populaţiei pe o rază de 20 km în jurul centralei, în timp ce personalul de intervenţie a suferit expuneri
la radiaţii şi a fost temporar evacuat.
În următoarele zile, în lipsa alimentării cu energie electrică, operatorii centralei nucleare au căutat şi
au improvizat soluţii pentru răcirea reactoarelor, precum şi pentru răcirea combustibilului nuclear uzat
din bazinele de depozitare.
Zilnic, autorităţile nipone au informat instituţiile internaţionale cu responsabilităţi în domeniul
managementului urgenţelor nucleare, luând în acelaşi timp măsuri pentru protecţia populaţiei.
Oficialii japonezi au evaluat iniţial accidentul ca fiind de nivel 4 pe scara INES, chiar dacă agenţiile
internaţionale considerau că trebuie să fie clasificat de nivel mai mare. Nivelul a fost succesiv ridicat la
5 şi apoi la 7, nivelul maxim. Guvernul japonez şi TEPCO au fost criticate pentru slaba comunicare cu
publicul şi pentru eforturile improvizate de limitare a consecinţelor. Pe 20 martie TEPCO a anunţat că
centrala va fi dezafectată odată ce lucrările de limitare a consecinţelor vor fi încheiate.
Nu au fost erori de construcţie la Fukushima, pur şi simplu proiectanţii nu au luat în calcul
posibilitatea ca sursa de energie în caz de urgenţă să fie indisponibilă timp de câteva zile.
Măsurile de intervenţie şi protecţie aplicate în primele zile de la declanşarea evenimentului au fost:
- măsurarea nivelurilor de radioactivitate în jurul centralei, la diverse distanţe faţă de
aceasta;
- injectarea de apă în incintele reactoarelor şi a bazinelor de combustibil uzat, pentru răcirea
acestora;
1

- limitarea accesului personalului pe amplasamentul centralei;
- evacuarea populaţiei pe o rază de 20 km în jurul centralei Fukushima Daiichi;
- adăpostirea pe raza dintre cei 20 km evacuaţi şi 30 km faţă de centrală;
- pregătirea de pastile cu iodură de potasiu pentru a fi administrate în caz de necesitate.
Conform analizelor efectuate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare din România
- CNCAN, măsurile de protecţie implementate de către autorităţile nipone au fost anticipate şi aplicate
în mod corect, înainte de producerea primelor emisii radioactive în atmosferă, având ca rezultat
evitarea expunerii populaţiei la niveluri de radiaţii peste limita fondului natural.
Toate cele 6 reactoare ale centralei nucleare Fukushima Daiichi au fost monitorizate şi răcite
permanent pentru a se evita supraîncălzirea acestora şi topirea miezului radioactiv, încercându-se în
acelaşi timp reconectarea generatoarelor de electricitate la reţeaua externă.
În data de 17 aprilie 2011 Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei din Japonia - METI a elaborat
un plan de acţiuni pentru revenirea la normalitate după accidentul suvenit la centrala nucleară
Fukushima Daiichi. Planul se va desfăşura pe o perioadă de 9 luni şi are ca scop final remedierea
zonei afectate, astfel încât persoanele evacuate să se poată întoarce acasă şi să-şi poată relua viaţa
în condiţii de securitate. De asemenea, ca urmare a analizelor seismice pentru acea zonă, care au
evidenţiat o probabilitate de 87% de producere a unui cutremur cu magnitudine mai mare de 8 grade
pe scara Richter, într-un interval de 30 de ani, pe 6 mai METI a suspendat funcţionarea centralei
nucleare de la Hamaoka. Pentru a preîntâmpina producerea unui accident sever la centrala de la
Hamaoka se impune implementarea de măsuri speciale de protecţie pe termen mediu şi lung, dreptul
de funcţionare putând fi acordat după realizarea completă a acestor măsuri.
Depuneri radioactive
În 25 aprilie compania TEPCO a iniţiat un program de pulverizare de agent de fixare a radioactivităţii
la nivelul solului, pe amplasamentul centralei, pentru a preveni împrăştierea materialului radioactiv
depus pe sol. Agentul de fixare este o răşină sintetică ce se ataşează la particulele de sol şi reduce
fenomenul de resuspensie a particulelor de praf în aer.
După 24 aprilie depunerile zilnice de I-131 măsurate s-au situat, în general, sub limitele de detecţie,
dar se măsoară încă Cs-137 în depunerile zilnice, ceea ce înseamnă că emisiile de I-131 încep să
devină nesemnificative, dar emisiile de Cs-137 au continuat, ele nefiind complet stopate.
Radioactivitatea apei potabile a fost
monitorizată continuu de către autorităţile
japoneze, datorită creşterilor din perioada
21-24 martie fiind impuse restricţii privind
consumul şi comercializarea anumitor
alimente şi a apei potabile, care între timp
au fost ridicate.
În 22 aprilie autorităţile japoneze au adoptat
un Plan Susţinut de Monitorizare a
Radioactivităţii Mediului, cu scopul de a
obţine imaginea completă a contaminării
mediului în zona de influenţă a centralei
Fukushima Daiichi şi de a susţine prin
măsurile implementate protecţia populaţiei.
Radioactivitatea apei de mare
Autorităţile au raportat deversări accidentale de ape radioactive, survenite prin crăpăturile de la
clădirea turbinelor la unitatea U2 a centralei nucleare. Autorităţile japoneze au monitorizat şi
organismele marine, pe lângă monitorizarea apei de mare.
Din primele măsurători efectuate, rezultatele au fost sub limita de detecţie a aparaturii, ceea ce
înseamnă că organismele marine nu sunt deocamdată afectate de concentraţiile de I-131 şi Cs-137
măsurate în apa de mare.
Deversările accidentale au fost stopate şi s-au efectuat lucrări suplimentare pentru a se evita alte
scurgeri radioactive în mare.
2

Expunerea la radiaţii
Ca urmare a lucrărilor de intervenţie, în perioada 12-24 martie pe amplasamentul centralei nucleare
de la Fukushima, 28 de persoane participante la intervenţie dintr-un total de 300 au fost expuse la
doze de radiaţii de peste 100 mSv, iar 2 persoane la doze de peste 200 mSv.
Ministerul Sănătăţii din Japonia a stabilit un centru special de monitorizare a sănătăţii lucrătorilor din
centrală. Acest centru integrează datele referitoare la expunerea la radiaţii a personalului centralei, în
scopul monitorizării pe termen lung, şi inspectează, în avans, programul zilnic de lucru.
Măsuri de protecţie a populaţiei
Guvernul japonez a anunţat că aproximativ
84.000 de persoane nu se vor putea întoarce
acasă pentru cel puţin 6 luni, până când toate
reactoarele vor fi răcite, deşi neoficial există
persoane care au revenit în zona afectată. La
mijlocul lunii mai au mai fost evacuate încă
15.000 de persoane, dintr-o zonă
contaminată aflată la 30 km la nord de
centrală. Măsurile de protecţie implementate
sunt:
- restricţii temporare în consumul şi
comercializarea produselor care
depăşesc limitele maxim admise în
legislaţia japoneză (lapte, anumite
vegetale);
- adoptarea de noi valori de referinţă pentru scanarea persoanelor în vederea verificării
contaminării radioactive;
- administrarea iodurii de potasiu pe durata evacuării pentru toate persoanele evacuate;
- monitorizarea radioactivităţii apei de mare;
- îmbunătăţirea măsurilor privind controlul radiaţiilor pe amplasamentul centralei nucleare
pentru evitarea contaminărilor accidentale;
- revizuirea planurilor şi a sistemelor de securitate nucleară pentru toate instalaţiile nucleare
din Japonia, astfel încât să se poată asigura răcirea zonei active a reactoarelor şi a
combustibilului uzat din bazinele de stocare, în condiţiile în care este întreruptă complet
alimentarea cu energie electrică;
- evacuarea a peste 380.000 de persoane şi adăpostirea acestora în 2.300 de adăposturi, ca
urmare a tsunami-ului;
- interzicerea accesului pe o rază de 20 km în jurul centralei;
- interzicerea zborurilor aeriene pe o rază de 30 km în jurul centralei;
- transmiterea de recomandări pentru populaţia din zona de peste 30 km şi pentru cei
evacuaţi pentru a putea evita contaminarea cu material radioactiv depus pe sol;
- verificarea contaminării radioactive a 175.045 de persoane în perioada 13 martie-29 aprilie
2011;
- scanarea copiilor cu vârste între 0 şi 15 ani în vederea verificării contaminării tiroidei cu iod
radioactiv, toate rezultatele încadrându-se sub limita maxim admisă adoptată de autorităţi
(0,2 mSv/h);
- delimitarea a 2 zone de protecţie pe termen lung:
o „zona planificată pentru evacuare deliberată”, situată imediat după raza de 20 km –
populaţia ar încasa 20 mSv în următorul an dacă ar rămâne să locuiască în acea
zonă; şi
o „zona pregătită pentru evacuare”, distanţa cuprinsă între razele de 20 km şi 30 km
faţă de centrală. Femeile însărcinate, copiii, persoanele bolnave nu trebuie să intre
în această zonă. Grădiniţele, şcolile şi universităţile vor rămâne închise în acea
zonă;
- interzicerea cultivării orezului în zonele de evacuare;
3

- adoptarea unei strategii pe termen mediu privind folosirea cădirilor şcolilor şi a zonelor din
vecinătatea acestora, în prefectura Fukushima.
Distribuţia contaminării pe glob
Canada a raportat concentraţii foarte mici de I-131 şi Cs-137, aceste valori reprezentând urme ale
poluantului radioactiv, fără a prezenta risc pentru mediu sau populaţie.
Având în vedre circulaţia maselor de aer în perioada emisiilor radioactive, precum şi distanţele foarte
mari parcurse, ţinând cont de procesele de dispersie atmosferică şi diluţia poluantului pe durata
transportului, pentru Europa şi, implicit, pentru România, emisiile radioactive din perioada 14 martie-
15 aprilie 2011 de la centrala nucleară Fukushima Daiichi nu au reprezentat un risc radiologic.
Staţiile Reţelei Naţionale de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului din România au măsurat,
începând cu 28 martie 2011, valori de I-131 şi Cs-137 peste limita de detecţie atât în probele de
aerosoli atmosferici, cât şi în depunerile atmosferice. Valorile măsurate au fost foarte mici şi nu au
reprezentat risc radiologic pentru populaţia din România sau pentru mediul înconjurător.
Ministerul Japonez al Administraţiei, Infrastructurii, Transportului şi Turismului a emis un ghid pentru
monitorizarea radioactivităţii în porturi, cu scopul de a oferi autorităţilor portuare ale statelor străine
informaţii şi date reale privind situaţia transporturilor maritime.
Schimbul de informaţii la nivel internaţional
Schimbul de informaţii la nivel internaţional s-a realizat prin:
- Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena (AIEA):
o furnizarea de informaţii referitoare la statutul centralei nucleare şi măsurile de
protecţie pentru populaţie;
o informaţii referitoare la contaminările radioactive;
o informaţii referitoare la asistenţa tehnică şi umanitară;
- Centrul de Monitorizare şi Informare (MIC) al Comisiei Europene:
o Asistenţă umanitară;
o informaţii referitoare la asistenţa tehnică şi umanitară;
o furnizarea de informaţii referitoare la statutul centralei nucleare şi măsurile de
protecţie pentru populaţie;
- Comisia Europeană, prin sistemul ECURIE;
- EADRCC al NATO;
- Ambasada României în Japonia, prin MAE;
- Organizaţia Meteorologică Mondială (WMO)
o Pentru prognozele meteorologice
- Organizaţia Mondială pentru Sănătate (WHO)
o Pentru recomandări privind protecţia sănătăţii populaţiei.
Recomandările autorităţilor române
În contextul evenimentelor din Japonia, autorităţile române au recomandat cetăţenilor:
- Evitarea călătoriilor care nu sunt necesare în Japonia;
- Evitarea deplasărilor în partea de NE a Japoniei;
- Înregistrarea cetăţenilor români din Japonia în Registrul Unic al Ambasadei României;
- Respectarea cu stricteţe a anunţurilor şi recomandărilor autorităţilor centrale şi locale
nipone;
- Analizarea necesităţii prezenţei cetăţenilor români în Japonia şi părăsirea ţării, pentru o mai
mare siguranţă.
Cpt. fiz. Mihaela MIHĂILĂ,
Serviciul Adăpostire şi Protecţie CBRN, IGSU
(articol publicat in Revista PROTECŢIA CIVILĂ nr. 2/2011)
4