specificul consilierii psihologice în cazul refugiaţilor - JRS Romania

More documents

Recommendations

Info

SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN CAZUL REFUGIAŢILOR I. Aspecte psihosociale ale refugiului Confundat adesea cu emigrantul din cauza multelor asemănări existente între etapele procesului de migrare, ceea ce îl diferenţiază de acesta şi de alte categorii de imigranţi este caracterul forţat sau voluntar al deciziei de emigrare. În timp ce refugiatul îşi părăseşte căminul forţat de teama de a nu-şi pierde libertatea sau chiar viaţa, emigrantul alege soluţia dezrădăcinării în speranţa unei vieţi mai bune. Declaraţia de la Cartagena din 1984, a lărgit sfera noţiunii de refugiat, incluzând şi persoanele care îşi părăsesc ţara deoarece viaţa, securitatea şi libertatea lor sunt ameninţate de violenţa generalizată, opresiune externă, conflicte interne şi violări pe scară mare ale drepturilor omului sau orice alte circumstanţe ce tulbură grav ordinea publică. Nu intră în categoria refugiaţilor, conform legislaţiei internaţionale, persoanele care fug din cauza persecuţiei şi violenţei generalizate, dar nu trec într-o altă ţară şi nici persoanele care îşi părăsesc căminele ca urmare a dezvoltării unor proiecte edilitare de anvergură (drumuri, baraje), sau a unor catastrofe naturale sau provocate de om (inundaţii, cutremure, deşertificări, accidente nucleare etc). Din perspectivă psihosocială, ceea ce caracterizează experienţa refugiului în toate etapele sale (pre-migrare, migrare, stabilirea în ţara de azil) este trauma. De aceea, cea dintâi obligaţie a psihologului ce acordă asistenţă unui refugiat este informarea temeinică asupra tuturor evenimentelor traumatizante Din punct de vedere juridic, refugiatul este acea persoană care, din cauza unei temeri justificate de a fi persecutată pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau opinie politică şi-a părăsit ţara de origine şi nu poate sau nu mai doreşte să se întoarcă în ţară. 1 ce au marcat viaţa acestuia, a specificului fiecăruia şi a consecinţelor asupra sănătăţii fizice şi psihice. De exemplu, etapa pre-migrării este în general etapa confruntării directe cu evenimente traumatizante violente, ce declanşează de altfel şi procesul migrării: condiţii politice opresive, ostracizare, detenţie, viol, tortură, moartea membrilor familiei şi a rudelor. Etapa deplasării în altă ţară nu este mai puţin traumatizantă decât cea precedentă, deoarece refugiatul poate trece prin zone de conflict armat, unde poate fi victima sau martorul aceloraşi atrocităţi ca în ţara de origine. De multe ori sunt nevoiţi să se deplaseze pe jos, fiind expuşi la foame, deshidratare, hipotermie sau alte suferinţe fizice. Există de asemenea pericolul de a cădea în plasa traficanţilor de fiinţe umane. Stabilirea într-o ţară străină nu înseamnă neapărat şi sfârşitul suferinţelor fizice şi psihice. În funcţie de politica oficială faţă emigranţi şi toleranţa faţă de străini a societăţii-gazdă, ei sunt cazaţi fie în adăposturi, centre de detenţie sau tabere (alcătuite de cele mai multe ori din corturi), unde menţinerea stilului de viaţă este dificilă din cauza supraaglomerării şi condiţiilor igienico-sanitare precare. Fără drepturi legale, dependenţi de asistenţa umanitară, cu dificultăţi de integrare din cauza barierelor lingvistice, percepuţi adesea ca “ţapi-ispăşitori” pentru problemele socio-economice ale ţării de azil (şomaj, sărăcie, lipsa locuinţelor etc), refugiaţii devin categoriile sociale cele mai defavorizate.
SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN CAZUL REFUGIAŢILOR II. Aspecte psihologice ale refugiului Din punct de vedere psihologic, refugiatul este o persoană suspendată între două lumi. Pe de o parte se află ţara de origine, unde ştie că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată, dar căreia îi aparţine cu întreaga sa structură psihică, iar pe de altă parte ţara de azil, unde efortul de adaptare şi integrare îl pune în faţa unui dureros proces de reevaluare de sine şi a propriei vieţi, dar şi de construire a unei noi identităţi. De aceea, orice intervenţie psihologică în asistarea refugiatului trebuie să ţină seama de particularităţile psihologice ale situaţiei sale, rămânând în acelaşi timp circumscrisă celor două obiective majore ale consilierii: 1) asistarea în procesul complex de adaptare şi integrare; 2) atenuarea efectelor psihotraumei şi redarea încrederii şi respectului de sine. Principalele jaloane ale psihologiei refugiatului, de la care ar trebui să pornească şi să ţină seama psihologul în intervenţia sa, derivă din însăşi situaţia de refugiat: 1) tipare specifice de gândire şi simţire, transformate prin constanţă şi intensitate în adevărate „moduri de a fi”: sentimentul de înstrăinare, de inferioritate, de dezrădăcinare, singurătate, dor, vină, ruşine, regret, degradarea valorilor, amărăciune, suspiciune; 2) traumele suferite de-a lungul tuturor etapelor de refugiu; 3) cultura. 2 Consilierea este un tip de acti- ? vitate suportivă care urmăreşte, în principal, să încurajeze participarea activă a refugiatului la procesul de integrare, să conducă la conştientizarea aspectelor legate de propria experienţă şi să-l ajute să-şi identifice obiectivele în funcţie de propriile aspiraţii, dar şi mijloacele potrivite de a atinge aceste obiective, ţinând cont de propriile responsabilităţi şi posibilităţi. Este esenţial pentru psihologul care acordă consiliere să înţeleagă că toate aceste elemente cauzează, influenţează ori complică simptomele şi problemele cu care se confruntă refugiatul. De aceea, scopul muncii de consiliere trebuie să fie încercarea de a crea o atmosferă în care refugiatul să simtă, în primul rând, că poate împărtăşi experienţele sale de acasă, ca mai apoi să fie capabil, sub îndrumarea psihologului, să înveţe cum să le depăşească efectele şi să le accepte ca parte a vieţii sale pentru a-şi putea continua viaţa în ciuda existenţei lor. De asemenea, refugiatul trebuie încurajat să lupte pentru a-şi învinge problemele de viaţă apărute şi chiar să fie capabil să se dezvolte în continuare ca individualitate. 1. Tipare specifice de gândire şi simţire Situaţia de refugiat este, fără îndoială o schimbare majoră în viaţa unei persoane iar amploarea impactului, prin efectele directe şi indirecte, poate declanşa adevărate crize existenţiale, greu de stăpânit şi greu de depăşit fără ajutor specializat. Practic are loc un proces de distrugere a unei multitudini de structuri socio-culturale care, în mod obişnuit susţin identitatea unei persoane şi îl pun în faţa unor provocări psihologice fără precedent. Sentimente ca cel de înstrăinare, de exemplu, pe care în mod obişnuit le trăieşte oricine în viaţă în diferite situaţii, în cazul refugiaţilor tind să domine întreg câmpul conştiinţei, devenind nu doar filtre de interpretare a tuturor problemelor cu care se confruntă, ci şi „moduri de a fi”, de reacţie şi comportament. De exemplu, un refugiat care trăieşte cu intensitate sentimentul de înstrăinat (intrus) va avea tendinţa să interpreteze toate experienţele vieţii sale ca expresii concrete ale acestui aspect, începând cu cele mai mici şi mai neimportante lucruri, până la cele care-i pot afecta viitorul în noua ţară. Astfel,
Page 1: SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE
Page 5 and 6: SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE
Page 7 and 8: SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE
Page 9: SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE

specificul consilierii psihologice în cazul refugiaţilor - JRS Romania

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?