specificul consilierii psihologice în cazul refugiaţilor - JRS Romania

SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN CAZUL REFUGIAŢILOR
pentru a putea înţelege corect motivele pentru care
ele aleg să nu abandoneze o relaţie abuzivă.
Consilierea psihologică în astfel de cazuri
urmăreşte reconectarea femeii cu puterea ei interioară,
urmărind cu prioritate următoarele direcţii: a) stima
de sine; b) conceptul de vină; c) percepţia corpului;
d) conceptul de traumă; e) întărirea autocontrolului.
De asemenea, e necesar ca, atunci când se foloseşte
un translator, acesta să fie neapărat de acelaşi
gen cu persoana intervievată şi de preferat din
afara comunităţii, iar interviurile să se desfăşoare
întotdeauna în spaţii sigure, şi numai după ce
persoana a fost asigurată asupra confidenţialităţii
informaţiilor.
Indiferent de obiectivul şedinţei de consiliere,
este indicat ca să se formuleze numai întrebări
relevante, fiind de preferat interviul nondirectiv,
deoarece este caracterizat de un număr redus de
întrebări şi de o libertate mai mare de exprimare a
persoanei intervievate.
3. Cultura
Identitatea culturală (inclusiv cea religioasă)
este adesea singura avuţie a acestor oameni. Într-o
lume complet străină ea este singurul reper familiar
şi, ca atare, are nevoie de susţinere şi fortificare
întrucât, cel puţin în perioada de început, e sursa
lor principală de echilibru şi de atenuare a efectelor
stresante ale schimbării. Mulţi refugiaţi, de exemplu,
au devenit mult mai religioşi în afara ţării, decât în
ţara de origine. În credinţele religioase ei găsesc
BIBLIOGRAFIE
6
puterea de a supravieţui, de a merge mai departe şi
de a reduce sau menţine la un nivel tolerant efectele
traumelor.
În acest context, cunoaşterea de către psiholog
a principalelor elemente ale culturii lor devine o
necesitate. Tratarea cu respect şi consideraţie a
acestor elemente culturale reprezintă de cele mai
multe ori poarta de acces spre nivelurile intime ale
personalităţii lor. Iar manevrate cu inteligenţă şi
compasiune devin preţioase instrumente de lucru,
ajutând psihologul în găsirea celor mai eficiente căi
de uşurare a procesului de adaptare şi integrare.
În paralel, psihologul trebuie să lucreze şi cu sine
însuşi în direcţia consolidării atitudinilor de respect
şi de toleranţă pentru culturi diferite, familiarizării cu
experienţa de refugiat şi cu impactul sau consecinţele
mediului social-cultural de provenienţă, înţelegerii
complexităţii valorilor culturale, cu referinţă clară la
drepturile umane universale.
În concluzie
Refugiatul nu este un aventurier în căutare
de senzaţii tari, ci supravieţuitorul unor abuzuri şi
violenţe traumatizante, ale căror ecouri în plan fizic
şi psihic impun din partea psihologului moduri
specifice de abordare. Cunoaşterea profundă a naturii
problemelor sale reprezintă nu doar startul, ci
şi fundamentul intervenţiei psihologice, orientând
psihologul spre găsirea acelor soluţii şi direcţii de
acţiune, adaptate specificului problemelor sale şi
obiectivelor principale ale consilierii.
ú UNHCR: Sexual and Gender Based Violence against Refugee, Returnees and Internally Displaced Persons
– Guidelines for Prevention and Response, 2003
ú *** Legislaţia privind azilul în România, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2007;
ú *** Regimul străinilor în România, Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008;
ú *** Manual Referitor la proceduri şi criterii de determinare a statutului
de refugiat, în baza Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967
privind statutul refugiaţilor, Reeditare Geneva, ianuarie 1992, Biroul Înaltului
Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi;
ú Greceanu, A., şi coolab. – Azilul şi migraţia, abordări teoretice şi
jurisprundenţiale, Editura Monitorului Oficial, Bucureşti, 2008.
ú Binnie Kristal-Anderson, Psychology of the refugee, the immigrant
and their children, University of Lund , Sweden , 2000
ú Miley, K., O’Melia, M., DuBois B., 2006, Practica asistenţei sociale,
Iaşi, Editura Polirom, 2006
http://www.amnesty.org