aici - Urbanistique

‘Packing industry’
Reconversia platformelor industriale. Scenariu.
ing. peis. Condoros Andrei – URBANGreen concept
Membru asociat al Asociatiei Peisagistilor din Romania - AsoP
Rezumat: Schimbările de tehnologie ale secolului XX-XXI, datorită răspândirii tehnicilor hightech,
cât şi a transferul de la producţie la servicii, au schimbat profilul economic şi de identitate
locală, lăsând în urmă suprafeţe distruse şi poluate, astăzi parţial abandonate. Restructurate,
aceste vaste suprafeţe pot conduce la crearea unor medii de viaţă excepţionale. Conservarea şi
reconversia particularităţiilor istorice sub formă de bunuri culturale şi artistice face parte din
noua tendinţă de regenerare urbană cât şi ca strategie în atragerea de capital.
Cuvinte cheie: regenerare urbană, reconversie, platforme industriale, strategii de dezvoltare, peisaj
urban, spaţii verzi, infrastructură, parteneriat public-privat, patrimoniu cultural.
1. Introducere
Dispariţia unei părţi a siturilor industriale din cadrul oraşelor europene a permis în ultimii
ani extinderea şi amenajarea unor noi spaţii de utilitate publică şi/sau semi-publică, mai mult au
deschis noi perspective dezvoltării oraşelor. Reabilitarea vechilor situri industriale în spiritul unei
concepţii ecologiste este preocuparea principală în numeroase oraşe europene.
Datorită schimbărilor de tehnologie si răspândirii tehnicilor high-tech cât şi transferul de la
producţie la servicii, profilul economic al ţărilor europene ne apare radical modificat. Conservarea
şi reconversia particularităţiilor istorice sub formă de bunuri culturale şi artistice face parte din
noua tendinţă de regenerare urbană cât şi ca strategie de atragere de capital.
Potenţialul reprezentat de aceste platforme industriale nu poate fi trecut cu vederea. De
asemenea, o platformă industrială neexploatată, izolată, dar cu posibilităţi şi oportunităţi nelimitate
îşi pierde din consistenţă dacă nu este pusă într-un context amplificat prin intervenţii de regenerare
urbană intr-un viitor cat mai apropiat.
2. Formularea problemei
Obiectivul principal al acestei cercetări îl constituie elaborarea unui model avansat de
amenajare a teritoriului, revitalizarea şi integrarea urbană a zonelor industriale. Premergător acestui
studiu este necesară stabilirea cu exactitate a zonelor industriale, inventarierea unităţilor economice
prezente în zona industrială, cartografierea clădirilor existente. În final va rezulta o bază de date
care va conţine caracteristicile generale urbane din, echipamentele comerciale existente în zona
industrială, aspectele specifice ale platformei industriale şi posibilele modele de urmat în
dezvoltarea viitoare, în acest sens făcându-se apel la modelele de reconversie industrială similare
din ţările europene dezvoltate. După faza de analiză se cere elaborarea unor soluţii tehnice pentru
revitalizarea zonei industriale.
Planul Urbanistic Zonal pentru zona studiată şi regulamentele aferente trebuiesc de
asemenea regândite. O astfel de strategie de dezvoltare durabilă pentru zona industriala trebuie
elaborată ţinând cont de contextul local, regional şi naţional, luând în considerare conjunctura şi
perspectivele economice, văzute din interiorul şi din exteriorul ţării.
Revitalizarea zonei industriale se poate face prin dezvoltarea unui parc tehnologic cu scopul
de a atrage investiţii, pentru creerea unui centru expozitional utilizând structurile existente
construite sau pentru creerea unui centru sportiv. Patrimoniului construit şi activitatea industrială
1

actuală constituie un punct de plecare în procesul de dezvoltare şi valorificare a potenţialul acestor
spatii neutilizate.
Din această scurtă analiză se desprind trei faze de lucru. Rezultatul primei faze va consta în
obţinerea unui studiu cu privire la sistematizarea unităţilor industriale, urmat de localizarea
obiectivelor economice şi de planul de situaţie al zonei industriale. În faza a doua se va insista pe o
analiză cu privire la aspectele funcţionale şi spaţiale în contextul urban actual, precum si pe o
evaluare a avantajelor, oportunităţilor şi ameninţărilor pentru zona industrială (analiză SWOT),
culminând cu un plan de reabilitare pentru zona studiată sub forma unei soluţii tehnice. Ultima fază
cuprinde trasarea unui program de politici şi strategii de dezvoltare durabilă a zonei studiate şi
obţinerea unor simulări tri-dimensional (3D) ale planului reabilitat.
Revitalizarea zonelor industriale dezafectate joacă un rol important în evitarea dezvoltărilor
imobiliare haotice, contribuind astfel la crearea condiţiilor necesare pentru o dezvoltare durabilă.
urbană de înaltă calitate. Un mediu urban de înaltă calitate contribuie la mărirea gradului de
atractivitate pentru trai, muncă şi investiţii.
Pe măsură ce terenurile industriale dezafectate oferă noi posibilităţi de reamenajare, această
dezvoltare ar trebui să fie integrată într-un plan de regenerare şi planificare pe termen lung, cu
implicaţii din partea sectorului public şi privat. Terenurile industriale sunt, în multe cazuri, o parte
integrantă a structurii unui oraş, care afectează calitatea vieţii urbane. Problemele generate de
aceste platforme industriale dezafectate sunt multiple şi necesită intervenţii hotărâte pentru a fi
readuse la stadiul unei reutilizări, respectiv să fie reintegrate într-un ciclu economic.
În plus, zonele industriale dezafectate sunt cuplate cu o pierdere severă de locuri de muncă
şi, ca un corolar al acestui fapt, cu declinul mediului urban. În acest context, zonele industriale
dezafectate au un impact negativ asupra situaţiei economice şi sociale locale.
Problemele generate de extinderea urbană sunt multiple, precum: consumul suprafeţelor
utile de sol şi a altor resurse naturale finite; distanţele tot mai mari între domiciliu si locul de muncă
şi zonele de agrement, ceea ce conduce la o creştere a volumului de trafic, pierderea locurilor de
muncă în centrul tradiţional al oraşului, deprecierea calităţii vieţii.
Regenerarea urbană este de cele multe ori un proces derulat pe termen lung, complex şi care
implică un spectru larg de discipline profesionale (Figura 1). Acest lucru necesită sprijinul activ
politic şi o interfaţă cu diferite părţi interesate pe toată durata de viaţă a unui proiect.
Regenerarea platformelor industriale dezafectate, prin urmare, nu este doar una dintre cele
mai importante, dar si una din provocările cele mai dificile pentru dezvoltarea şi planificarea urbană
de astăzi. În cadrul unei strategii mai ample de recolonizare a terenurilor industriale degradate un
proiect se concentrează pe restaurarea şi introducerea proceselor naturale şi a caracteristicilor de
peisaj. Particularităţiile proceselor naturale în cazul terenurilor sunt valorificate prin forţarea
intervenţiilor, integrarea patrimoniului cultural, recuperarea valorilor ecologice şi o nouă dezvoltare
în cadrul unei scheme care a valorificat procese naturale nemaivăzute anterior.
2

Figura 1. Ocupaţiile implicate în procesul de reconversie a terenurilor industriale dezafectate către o utilizare
avantajoasă, durabilă. ( √ indică că această ocupaţie poate fi necesară pentru finalizarea fazei).
3. Soluţionarea problemei
O adaptare la noile economii fără a pierde complet o “identitate” locală cere inovaţie.
Calităţile specifice ale sit-urilor rezultate furnizează justificarea necesară cât şi materialul brut
pentru noile proiecte. Strategiile de peisaj au capacitatea de a provoca limitele birocratice ale
autorităţilor, în timp ce îşi extinde domeniul de aplicare al posibilităţilor.
3

Proiectarea tradiţională urbană se dovedeşte a fi costisitoare, inceată şi inflexibilă, drept
pentru care în problematici legate de infrastructură, ecologie, densificare şi extindere urbană, din ce
în ce mai des se face apel la instrumentele de lucru ale Peisagisticii. În acelaşi timp, un număr
important de proiecte de landscape urbanism au rezistat cu succes logicii speculative ale sectorului
privat cât şi a sectorului de stat, de factură tehnică şi extrem de birocratic.
În timp ce dezvoltările imobiliare au atins un prag maxim în decursul ultimilor ani,
suprafeţe întinse post-industriale necesită ‘o curăţare’ şi o reprogramare inteligentă a locului,
interpretată nu într-un sens conservator ci mai degrabă contemporan, printr-o descoperirea logică a
realităţii existente şi a capacităţii oferite de sit, diferenţiind clar ceea ce este inutilizabil de ceea ce
prezintă un real potenţial.
Din ce în ce mai mult peisagistului şi designer-ului urbanist le revine sarcina de a lucra cu
terenuri post-industriale dezafectate sau cu terenuri interstiţiale vagi, confruntându-se cu provocări
simultane de refacere a ecosistemului şi în acelaşi timp de a proiecta soluţii de îmbunătăţire
economică.
Aproximativ 120 de astfel de proiecte au fost implementate la nivel european, în cadrul unui
program de regenerare urbană integrat. Peisajul natural nu a fost restaurat ci mai degrabă stabilizat
ecologic, iar moştenirea industrială locală reciclată, iar, ca urmare a acestui fapt, uriaşe relicve au
fost adaptate şi refolosite ca centre pentru desfăşurarea unor activităţi culturale. Conform spuselor
lui Torgen Johnson şi Rossana Vaccarino ‘astfel de proiecte au devenit modele demne de urmat, în
care nevăzutul, nedoritul, resturile, sunt aduse la o nouă viaţă, cu ajutorul calităţilor sublime de
inginerie artistică şi formei’.
În cadrul unei strategii mai ample de recolonizare a terenurilor industriale degradate, un
proiect se concentrează pe restaurarea şi introducerea proceselor naturale şi a caracteristicilor de
peisaj. Particularităţile proceselor naturale în cazul terenurilor sunt valorificate prin forţarea
intervenţiilor, integrarea patrimoniului cultural, recuperarea valorilor ecologice şi o nouă dezvoltare
în cadrul unei scheme care a valorificat procese naturale nemaivăzute anterior.
Intervenţia se bazează pe un sistem « dispers şi mobil » de parcuri, care permite ocuparea
flexibilă pe măsură ce parcelele devin disponibile pentru noi intervenţii cumulate în decursul anilor.
Soluţia ia în considerare o dezvolatre ipotetică, nu o stare definitivă, ci o succesiune de stări care
corespund cu diferitele etape de metamorfozare.
Noi spaţii exterioare se vor naşte, vor dispărea, vor fi mutate, în funcţie de evoluţia
lucrărilor de construcţie şi de ritmul în care aceste vaste terenuri sunt treptat eliberate, pentru a
putea întocmi o hartă a mobilităţiilor imobiliare, asemănătoare rotaţiilor de cultură.
Fazele de lucru ale proiectului, impuse oarecum de punerea la dispoziţie, la intervale diferite,
a parcelelor utilizabile imprimă întregului proces două viteze. Facilităţiile temporare crează o nouă
percepţie a publicului larg cu privire la noua dezvoltare – o întindere semnificativă de spaţiu verde,
clustere de vegetaţie care definesc noi parcele de dezvoltare, infrastructură şi construirea progresivă
de utilităţi şi dotări care definesc în timp configuraţia spaţială proiectată. Aceste elemente se succed
şi se înlocuiesc reciproc, dispar, se compun între ele într-o ţesătură de forme singulare şi originale.
Atenţia acordată clădirilor însăşi este mult diminuată în cadrul procesului de transformare a
terenurilor. În loc ca noua dezvoltare să fie organizată prin intermediul formelor sale construite,
aceasta va avea o formă fluidă, definită printr-un sistem de goluri care garantează frumuseţe,
serenitate, accesibilitate, identitate.
Proiectul inversează rolul formal şi structural al figuraţiei şi a terenului, construind un spaţiu
deschis. În schimb, atenţia este direcţionată către diferitele goluri programate. Această reţea de
goluri rezultă în urma unei inventarieri atente asupra condiţiilor existente, habitate, fragmente
istorice, coridoare existente de infrastructură şi noile programe (Figura 2).
Acest proces de design oferă noii dezvoltări, o flexibilitate crescută, pe măsură ce modelul
creat de “arhipelag” asigură ca fiecare dintre insulele dezvoltate autonom vor asigura în final,
coerenţa întregului.
4

Figura 2. Obiective durabile de salvare şi părţile responsabile implicate in proiect.
Noile evoluţii urbane contemporane se bazează pe folosirea mijloacelor de expresie
inspirate din trecut şi din patrimoniul industrial al oraşului. Arhitectura, designul, reţeaua urbană şi
spaţiile publice, toate acestea sunt evoluţii luate în considerare în vederea conservării şi
îmbunătăţirii patromoniului moştenit.
Patrimoniului industrial este, prin urmare, considerat ca fiind un atuu, o caracteristică
pozitivă de natură să genereze o dezvoltare calitativă la nivel local, jucând un rol activ în vederea
consolidării unei identităţii locale, în beneficiul comunităţii locale dar şi a turiştilor.
3.1. Promovarea utilităţilor multifuncţionale, sporirea patrimoniul local şi încurajarea
participaţiunii publice.
În strânsă legătură cu natura terenului şi poziţia sa, noile strategii de urbanism vor trebui să
accepte responsabilitatea unei noi tendinţe în materie de dezvoltare urbană bazată pe o diversitate
multifuncţională şi în acord cu valorile moştenite, asigurând un echilibrul între funcţiunile locuirii
independente (rezidenţiale) şi comune, păstrând în aceeaşi măsură un mediu de viaţă atractiv. Este
necesară conturarea unei strategii inspirate de patrimoniul istoric şi memoria sitului, având grijă ca
obiectivele găsite la faţa locului să fie într-o bună măsură refolosite iar demolarea lor servind ca
ultimă opţiune.
Organizarea şi sprijinirea unor acţiuni care să conducă la o mai mare implicare a comunităţii
în fiecare stadiu al proiectului trebuiesc integrate în planul de management al proiectului. În acest
sens fragmentele de construcţii sau anexe din patrimoniul găsit la faţa locului poate fi reabilitat,
transformat într-un centru care să pună la dispoziţia celor interesaţi informaţii de interes public,
servind şi ca loc de întâlnire şi dezbateri ale aspectelor concrete din proiect. Ulterior, incinta poate
5

servi ca un info-centru şi muzeu, un element de atracţie, parte a unui ansamblu şi unde să fie
prezentat întreg demersul de realizare a unui astfel de proiect de regenerare, fazele de lucru,
evoluţia paşilor, sub forma fotografiilor, machetelor şi planurilor descriptive.
3.2. Crearea de noi spaţii publice, restaurarea şi transformarea celor existente.
Obţinerea unei dale urbane cu funcţiuni mixte, dinamice, printr-un proces atent de phisical
planning poate contura un peisaj urban de calitate. Spaţiul public este motorul catalizator care
susţine şi conduce procesele de transformare şi reconversie, pregătind terenul pentru schimbările
care vor urma. Această dezvoltare duce la crearea unor ansambluri de locuit plăcute, reconectarea
suprafeţelor dezafectate la viaţa interioră a oraşului, îmbunătăţirea spaţiului comun prin
promovarea modalităţilor alternative de deplasare (pietonal, ciclist) şi definirea unei noi reţele de
transport public în comun, crearea de noi accese de circulaţie care să lege noile zone reciclate de
centrul istoric al oraşului şi prin protejarea fondului vegetal existent, îmbunătăţindu-l.
3.3. Dezvoltarea noilor dispozitive patrimoniale şi imobiliare urmărind accentuarea unei
diversităţi şi identităţi proprii.
Noile dispozitive trebuie să atragă vizual, existenţa unei scenografii urbane creează
premisele unei dezvoltări durabile în acord cu tendinţele urbanismului modern. Mai mult,
posibilitatea acestora de a funcţiona ca un imens ventilator, care să atragă oameni, bani şi activităţi,
prin volumul de lucrări şi calitatea intervenţiilor, asigură succesul unei astfel de intervenţii.
Noua dezvoltare imobiliară trebuie sa furnizeze un număr semnificativ de locuinţe şi în
acelaşi timp să asigure diversitate şi un standard ridicat de calitate, integrarea şi parţial mascarea lor
în peisajul nou creat fiind o prioritate. Pentru menţinerea unui nivel ridicat de locuire, complexul
imobiliar va cuprinde construcţii cu destinaţii speciale, servind intereselor tuturor claselor sociale,
promovând astfel percepte de coeziune socială.
3.4. Contribuţia în procesul de dezvoltare economică prin promovarea şi crearea unor centre
de excelenţă.
Dezvoltarea ulterioară a sitului va face posibilă menţinerea activităţilor economice existente
cât şi atragerea altora. Menţinerea unităţilor productive la o scară mult redusă, care pot servi
interesului personal, celui al comunităţii şi în definitiv al noii investiţii este o prioritate. Prezenţa
unor astfel de tipuri de afacere şi punerea lor în contextul potrivit conduce la crearea unei identităţi
locale, focalizând atenţia marii mase de vizitatori sau riverani, animând spaţiul şi asigurându-i
continuitatea şi tradiţia.
3.5. Atragerea şi promovarea activităţilor culturale, evenimentelor şi happening-urilor.
Crearea unui centru atractiv pentru fiecare.
Un spectru larg de evenimente şi întâmplări cu tente artistice şi culturale pot fi canalizate
într-un nou centru de interes social prin crearea unei infrastructuri speciale, printr-un proces atent
de reciclare şi uz ale vechilor hale industriale, construcţii, structuri fixe sau mobile, anexe. Întregul
ansamblu, prin particularităţile specifice de arhitectură, îşi poate aduce aportul în recrearea unui
fond istoric unic, propriu, local, un cadru modernist, high-tech pentru o liberă exprimare artistică,
coregrafiată sau spontană.
Arta publică poate juca un rol important promovând un mediu atractiv, de înaltă calitate, un
ajutor redutabil în consolidarea comunităţii sau reconsolidării ei. Arta poate deveni un centru
focalizator, care să dezvolte un spirit şi o identitate a locului alături de plăcerea pe care o poate
6

oferi vizitatorilor sau rezidenţilor. Actul artistic, de creaţie, poate acţiona ca un factor catalizator al
expresiei şi experienţei culturale. Atelierele de creaţie, expoziţiile cu vânzare, arta în stradă,
târgurile ad-hoc pot anima cu uşurinţă spaţiul făcându-l atractiv.
Aceste adaosuri cu tentă culturală pot deveni elemente cheie pentru crearea unei identităţi
locale şi a unei imagini favorabile internaţional.
4. Recomandări
4.1. Recomandări esenţiale ce trebuiesc avute în vedere de către părţile interesate din proiect.
În primul rând, ca prima recomndare este înţelegerea cerinţelor culturale şi legale, de
angajare a părţilor interesate în zona destinată intervenţiilor. Ulterior, alocarea unor resursele
bugetare suficiente pentru a se asigura că angajamentul părţilor interesate este pus în aplicare si în
mod eficient pe tot parcursul întregului proiect. Costurile de investiţie sunt puţin probabile a fi mai
mari decât în cazul lucrărilor de urbanizare curente; cu toate acestea, ele reprezintă doar o mică
parte din costurile totale necesare pentru a dezvolta un astfel de proiect.
Foarte importantă este obţinerea garanţiilor de stat pentru ca obiectivele şi conţinutul
angajamentului luat de către părţi să capete consistenţă. Acest sprijin venit din partea factorilor de
decizie, la nivel politic, şi al dezvoltatorilor trebuie să ia naştere odată cu proiectul şi să continue pe
toată durata lui.
Identificarea şi evaluarea părţilor interesate de proiect şi, ulterior, alegerea metodelor celor
mai potrivite de angajament în funcţie de grupurile ţintă şi abilităţile lor este o alta recomandare.
Fiecare exerciţiu de angajament ar trebui să fie planificat în funcţie de circumstanţele individuale
implicate. Un cadru legislativ privind angajamentul părţilor interesate nu este suficient pentru a
permite maximizarea beneficiilor potenţiale ale unui astfel de proiect de dezvoltare a platformelor
industriale dezafectate.
4.2. Recomandări cu privire la investiţii şi marketing
Provocărilor ce decurg din ambiţiile dezvoltării unui astfel de proiect de reconversie
industrială nu pot fi finanţate exclusiv de către public. Este necesară atragerea unor contribuţii
substanţiale din investiţiile private. Parteneriatele public-private nu sunt un obiectiv în sine, ci
reprezintă doar una dintre tehnicile financiare pentru a dezvolta un astfel de proiect. Un astfel de
demers trebuie să aibă avantaje pentru toţi partenerii implicaţi, în aceeaşi măsură cu împărţirea
riscurilor şi aducerea în expertiză reciproce. Părţile din proiect implicate, atât de stat cât şi private,
trebuie să aibă o imagine clară asupra propriilor idei şi asteptări. Ei trebuie să ştie ceea ce vor, ceea
ce pot face şi ceea ce nu pot face. Cooperarea transparentă şi comunicarea în detaliu pe toată durata
întregului proiect este esenţială.
Partenerii privaţi ar trebui să fie selectati în cadrul unei proceduri de licitaţie deschisă,
transparentă, în urma unui dialog competitiv între părţi. Calităţile de marcă ale sectorului privat,
precum şi a partenerului public de a gestiona procesul complex al unui astfel de proiect amplu sunt
mai importante decât capacitatea de a executa diferite sarcini în sine.
Contextul financiar este doar unul dintre aspectele de luat în calcul în procesul de
reconversie industrială. Atât la nivel de echipe cât şi la nivel de societate, contextul social este la fel
de important. Promovarea unui asemenea demers are nevoie de o atenţie specială; evidentă, pentru
ca partenerii privaţi să se alăture efortului de regenerare propus. De asemenea, proiectul are nevoie
de o ‘identitate proprie’ şi de o imagine pozitivă care să se vândă, ca un prim pas spre o abordare de
marketing strategic.
Branding-ul şi comunicarea sunt activităţile-cheie ale unei abordări strategice de marketing
de succes.
7

4.3. Recomandări cu privire la patrimoniul industrial
O recomandare este crearea unui inventar şi evaluarea clădirilor de patrimoniu aflate pe situl
industrial în discuţie, ca parte a materialului pentru întocmirea unui master-plan în cunoştiinţă de
cauză. Aceasta va ajuta la atingerea unui consens în luarea unor măsuri şi decizii viitoare fără a
compromite integritatea şi istoria culturală a sit-ului. Patrimoniului cultural poate fi consolidat prin
organizarea unor evenimente de masă, consistente, tradiţionale, cât şi prin legături sociale cu
trecutul industrial. Un PR convingător şi profesionist sporeşte gradul de acceptare popularizând
patrimoniul cultural si conectând astfel trecutul industrial cu viaţa modernă.
Este esenţială o evaluare completă cu privire la nevoile specifice de conservare, costuri,
abilităţi speciale şi resurse necesare pentru ca o restaurare eficientă şi durabilă să fie întocmită.
4.4. Recomandări cu privire la durabilitatea în timp a proiectului
In acest sens sunt promovate procesele de regenerare durabilă, de înaltă calitate, pentru a
maximiza potenţialul de comercializare al terenurilor în zonele industriale dezafectate. Utilizarea
instrumentelor creative pentru a spori gradul de participare, nivelul de informare şi conştientizare
cu privire la astfel de intervenţii în zonele industriale dezafectate, în rândul publicului larg, a
politicienilor şi a profesioniştilor, de asemenea pentru a comunica cu investitorii cât şi cu alte părţi
interesate poate constitui un avantaj. Este important să se recunoască faptul că zonele industriale
dezafectate au, în mod frecvent, un impact negativ mai mare asupra aspectelor de durabilitate decât
zonele uzuale, standard, de dezvoltare urbană. Acestea ar putea fi de mediu, economice sau sociale.
Efectuarea unei evaluări a dezvoltării durabile trebuie urmată de un plan de gestionare,
susţinut de planuri de monitorizare, revizuire şi audit. Este esenţial ca toate părţile implicate în
dezvoltarea ulterioară a proiectului să convină de la bun început asupra responsabilităţiilor pentru
problemele de dezvoltare durabilă şi persoanele cu putere de decizie.
Includerea problemelor de mediu încă din faza de planificare a proiectului este esenţială.
4.5. Recomandări cu privire la probleme tehnice.
Succesul noilor tehnologii de reabilitare nu pot fi asigurate decât printr-o campanie
puternică de marketing, demonstrativă, cu scopul de a obţine acceptabilitatea opiniei publice.
Legislaţia este de asemenea un criteriu cheie pentru selectarea şi dezvoltarea soluţiilor de remediere
şi a tehnologiilor utilizate ulterior. Evaluarea ciclului de viaţă şi analiza cost-beneficiu este un pas
esenţial în procesul de planificare de remediere.
În paralel, eficientizarea mijloacelor de comunicare între sectoarele tehnice, financiare şi de
marketing, precum şi în relaţie cu clasa politică şi opinia publică, pentru care sunt necesare
informaţii concise, bine structurate despre proiect uneori doar pe câteva pagini.
4.6. Recomandări cu privire la probleme de mediu pe care un astfel de proiect le ridică.
Patrimoniul natural este important pentru păstrarea unei identităţii locale şi pentru
sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele de mediu. Legislaţia de mediu cere un plan
de gestionare şi de monitorizare a habitatelor pentru a asigura conservarea şi protecţia acestora.
Este importantă stabilirea unor valori naturale încă de la începutul proiectului. Acest aspect
poate necesita o programare atentă şi o expertiză de specialitate. Toate grupările şi organizaţiile
implicate în proiect trebuie să ia la cunoştiinţă deciziile cu privire la măsurile viitoare îndreptate
asupra patrimoniului natural. Zonelor industriale dezafectate pot fi mediul de dezvoltare a unor
habitate unice, care au luat naştere ca urmare a acestor inutilizări temporare a terenurilor.
8

5. Concluzii
Celebrarea remarcabilelor monumente industriale şi a ruinelor aflate astăzi disparate la
nivelul oraşului, instalaţii gigantice, adevărate catedrale ale deceniilor trecute, suprafeţele pe care le
deservesc, cu mare talent şi investiţii de capital privat consistent pot da startul unui amplu proces de
dezvoltare urbană şi culturală implicit, un nou stil de viaţă, un melanj de mijloace de exprimare.
Politica „tabula rasa” adică distrugerea tuturor vestigiilor trecutului trebuie să capete
accente de valorificare patrimonială, creativă. Trebuie găsit echilibru între o politică populară şi una
populistă care să atragă clienţii printr-o reconversie discretă dar eficientă a sitului.
Bibliografie:
1. Sebastien Marot, “Sub-urbanism and the Art of Memory”, London, AA Publications, 2003
2. Sebastien Marot, “The reclaiming of Sites”, in Corner, Ed., Recovering Landscape, pag.48-49
3. Rossana Vaccarino and Torgen Johnson, “Recycling Landscape: Recycling for Change”in
Landscape Architecture: Stretegies for the construction of Landscapee vol.3, no.2G, 1997
4. Dominique Perrault,”park in an Old Siderurgical Plant, Caen(France)”, AV Monographs:
Pragmatism and Landscape no.91, 2001
5. Andrea Branzi, “Weak and Spread”, public lecture at Berlage Institute, Rotterdam, Netherland,
2003.
6. Michel Desvignes, “Infiltration strategy”, Techniques and Architecture, 2001
7. Rem Koolhaas and Bruce Mau, “S, M, L, XL”, Rotterdam:010 Publishers, 1995
8. Charles Waldheim, editor, “The Landscape Urbanism Reader”, Princeton Architecture Press, New
York, 2006
9. Massimo Tadi, “Timişoara 2020 overall vision. A case study”, Ed. Alinea, 2007;
10. European Urban Knowledge Network - Romanian National Focal Point
(http://www.eukn.org/romania/) Home/E-library/Urban Environment/Urban Renewal, “Urban
rehabilitation and integration of an industrial area of Cluj Napoca city in accord with the
sustainable development requirements”
11. European Urban Knowledge Network (http://www.eukn.org/eukn/), Home/E-library/Urban
Renewal/Bownfield development/Regeneration of a former industrial zone – Seraing.
12. International Brownfields Case Study: Emscher Park, Germany
(http://www.epa.gov/brownfields/partners/emscher.html )
13. Fragmentary industrial areas and urban renewal: The case of an industrial axis in Guadalajara,
Mexico (http://www.palgrave-journals.com/udi/journal/v14/n3/full/udi200917a.html )
14. ERIGES, Seraing's Autonomous Municipal Agency ( http://www.eriges.be/ )
15. REVIT - Revitalising Industrial Sites ( http://www.revit-nweurope.org/ )
16. RESCUE - Regeneration of European Sites in Cities and Urban Environments ( http://www.rescueeurope.com/index_mf.html
) Best Practice Guidance for Sustainable Brownfield Regeneration, May
2005.
17. CABERNET - Concerted Action on Brownfield and Economic Regeneration Network,
( www.cabernet.org.uk )
9