Structura ocupaţională a populaţiei rurale din România ...
Structura ocupaţională a populaţiei rurale din România ...
Structura ocupaţională a populaţiei rurale din România ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Reconstruind Socialul. Riscuri şi solidarităţi noi<br />
Prima Conferinţă Internaţională a Societăţii Sociologilor <strong>din</strong> <strong>România</strong><br />
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca<br />
2-4 Decembrie 2010<br />
Secţiunea tematică: Schimbări în reprezentarea şi practica muncii în <strong>România</strong> după 1989<br />
Coordonator: Gabriel Troc, Universitatea Babes-Bolyai Cluj Napoca<br />
Lucrare pentru conferinţă. Nu citaţi fără acordul autorilor<br />
<strong>Structura</strong> <strong>ocupaţională</strong> a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> <strong>din</strong> <strong>România</strong>: caracteristici şi<br />
constrângeri<br />
Flavius Mihalache<br />
Universitatea <strong>din</strong> București<br />
Abstract. În contextul restructurării economiei, agricultura a devenit, după 1990, principala sursă de venit pentru<br />
un segment important al <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, jucând rolul de plasă de siguranţă pentru persoanele disponibilizate sau<br />
aflate în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Astfel, practicarea agriculturii de subzistenţă sau de<br />
semisubzisteţă (Alexandri şi Luca, 2008; Guica, 2008) a devenit o caracteristică definitorie pentru ruralul<br />
românesc.<br />
Ponderea <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> ocupate în agricultură a înregistrat valori maxime (de peste 75% <strong>din</strong> totalul<br />
<strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> ocupate) în perioada 1998-2000, pentru ca în ultimii ani să se reducă până la 60% (INS, Anuarul<br />
statistic 2008). În condiţiile în care producţia agricolă a înregistrat după 1990 un declin evident, supra-ocuparea<br />
agricolă (3,5 milioane persoane ocupate în agricultură în 1992 – 2,5 milioane în 2008) şi fărămiţarea exploataţiilor<br />
reprezintă principalele impedimente în relansarea agriculturii.<br />
Din punct de vedere al statului profesional al <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> ocupate, evoluţia de după 1990 a ruralului<br />
este marcată de reducerea semnificativă a numărului salariaţilor cauzată de tranziţia economică post-decembristă<br />
ce a avut ca efect major reducerea dramatică a activităţii <strong>din</strong> industrie. Astfel, <strong>din</strong> totalul celor 4 milioane de<br />
persoane ocupate înregistrate în mediul rural la începutul anului 2008, doar 1,56 milioane reprezentau salariaţi,<br />
comparativ cu 4,6 milioane în urban. În acelaşi timp, numărul persoanelor <strong>din</strong> mediul rural ocupate în agricultură,<br />
este cu peste 80% mai mare decât cel al salariaţilor <strong>din</strong> toate celelalte sectoare economice.<br />
Cu toate că efectivul <strong>populaţiei</strong> ocupată în agricultură a scăzut în ultimii ani cu aproape 1 milion, de la<br />
3,44 milioane persoane în anul 1992, la 2,5 milioane persoane în anul 2008 valorile sale se păstrează la niveluri<br />
foarte înalte comparativ cu cifrele înregistrate în Uniunea Europeană. Cercetări anterioare au evidenţiat faptul că,<br />
în valori absolute, populaţia <strong>din</strong> mediul rural ocupată în activităţi neagricole la începutul secolului XXI se situa la<br />
valori apropiate celor înregistrate în anii ’30 şi la aproximativ jumătate de valorile înregistrate în anii ’70 (Bleahu,<br />
2004).<br />
Cuvinte cheie: mediul rural, ocupare agricolă, ocupare în sectorul non-agricol
I. Introducere. Ruralul românesc la două decenii de la Revoluţia <strong>din</strong> 1989<br />
Datele statistice consemnate la nivelul Uniunii Europene evidenţiază un profil socio-economic<br />
distinct pentru mediul rural românesc comparativ cu situaţia înregistrată în statele Europei<br />
Occidentale şi chiar şi în noile statelor membre <strong>din</strong> Europa centrală şi de est (Eurostat, 2008).<br />
<strong>România</strong> se evidenţiază atât prin ponderea ridicată a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> (aproape 45% <strong>din</strong> totalul<br />
<strong>populaţiei</strong>, reprezentând 9,65 milioane persoane - INS, Anuarul statistic 2009) cât şi prin<br />
valorile deficitare ale indicatorilor socio-economici înregistraţi în rural. Studii efectuate în ultimii<br />
ani asupra condiţiilor de viaţă au evidenţiat multiple puncte critice la nivelul veniturilor,<br />
consumului, locuirii, sau accesului la servicii şi utilităţi publice în cadrul mediului rural (Macous<br />
şi Swinnen, 2008; Banca Mondială, 2007; Mărginean, 2006; Voicu şi Voicu, 2005; Dan, 2005).<br />
<strong>România</strong> reprezintă statul <strong>din</strong> Uniunea Europeană cu cea mai ridicată pondere a<br />
<strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, fiind urmată la distanţă semnificativă de Polonia şi Bulgaria (Eurostat, 2008).<br />
Însă, deşi în <strong>România</strong> trăiesc mai mult de o treime <strong>din</strong> fermierii înregistraţi la nivel de Uniunii<br />
Europene, valoarea producţiei agricole realizate reprezintă doar a zecea parte <strong>din</strong> cea consemnată<br />
pentru spaţiul comunitar (Banca Mondială, 2005). În mod concret, aceast lucru se explică prin<br />
faptul că mediul rural românesc continuă să fie definit pe baza ocupării predominant agricole a<br />
<strong>populaţiei</strong>, în cea mai mare parte situată în zona autoconsumului şi a agriculturii de subzistenţă<br />
sau de semi-subzistenţă (Davidova, Fredriksson şi Bailey, 2009; Guica, 2008; Petrovici şi<br />
Gorton, 2005; Eniko, 1999). Prin prisma practicării pe scară largă a agriculturii de subzistenţă,<br />
bazată pe forme tradiţionale de muncă, ruralul românesc este dominat de modelul economiei<br />
duale (Boeke, 1953 apud. Aligică, 2003; Averitt, 1987; Proto, 2007). Astfel, formele moderne<br />
ale economiei de piaţă coexistă cu agricultura tradiţională, practicată pe scară largă în vederea<br />
asigurării autoconsumului <strong>populaţiei</strong>. Agricultura de subzistenţă, s-a extins după 1990, fiind<br />
rezultatul direct al restructurării economiei socialiste şi lipsei de alternative pentru o pondere<br />
însemnată a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> (Guica, 2008).<br />
Transformările socio-econimice ce au condus la reconfigurarea ruralului, în ultimele două<br />
decenii, au avut efecte diferite asupra diverselor categorii de populaţie sau localităţi <strong>rurale</strong>.<br />
Procesul de schimbare socială în rural a fost, astfel, oscilant, neunitar şi, adesea, contradictoriu,
ceea ce a condus la creşterea diferenţierii sociale atât la nivel individual, cât şi la nivel de<br />
localitate.<br />
În paginile următoare propunem o analiză asupra structurii ocupaţionale înregistrată în<br />
rândul <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> plecând de la datele statistice oficiale furnizate de INS, considerând că<br />
aceasta determină, în bună măsură, coordonatele economice şi sociale ale ruralului românesc.<br />
Astfel, vom analiza, pe scurt, caracteristicile ocupării <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, pentru a prezenta, pe<br />
larg, cele două mari dimensiuni ale acesteia: ocuparea agricolă şi ocuparea neagricolă. În<br />
capitolul de concluzii urmărim să creionăm punctele critice şi ten<strong>din</strong>ţele evoluţiei ocupării în<br />
rural.<br />
II. Populația și ocuparea în rural<br />
Atât pentru evoluţia <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, cât şi pentru evoluţia <strong>populaţiei</strong> urbane, schimbările de<br />
după 1990 au marcat intrarea României într-o nouă fază a tranziţiei demografice, ce se<br />
caracterizează prin coordonate radical diferite de cele înregistrate în etapa anterioară (Crenshaw,<br />
Oakey & Christenson, 2000; Van de Kaa, 2002; Caldwell, 2008). Schimbările înregistrate la<br />
nivelul tuturor indicatorilor demografici, conturate pe fundalul modificării stilurilor de viaţă ale<br />
<strong>populaţiei</strong>, la care s-a adăugat efectul direct sau indirect al migraţei, au modificat substanţial<br />
profilul <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> <strong>din</strong> <strong>România</strong>.<br />
Analizele privind evoluţia <strong>populaţiei</strong> României vorbesc despre spectrul unui real declin<br />
demografic (Gheţău, 2004; Gheţău, 2007; UNDP, 2007), trăgând totodată semnale de alarmă în<br />
ceea ce priveşte impactul social al transformărilor înregistrate la nivelul <strong>populaţiei</strong> (Rotariu,<br />
2006; Preda, 2007). În acest context, mediul rural se confruntă cu probleme ce ţin de<br />
îmbătrânirea <strong>populaţiei</strong>, natalitate şi fertilitate scăzute, migraţie externă puternică şi depopularea<br />
anumitor zone. Reducerea semnificativă a numărului de naşteri imediat după anul 1990 şi<br />
migraţia externă pentru muncă, în mod special după anul 2000 (Sandu, 2006) şi au contribuit la<br />
modificarea structurii <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> prin scăderea efectivului şi prin accentuarea îmbătrânirii<br />
demografice.<br />
În cifre absolute, în intervalul 1990-2009 populaţia rurală înregistrată în statisticile<br />
oficiale s-a redus cu peste 1,2 milioane persoaneîn special ca urmare a reducerii efectivelor<br />
generaţiilor tinere născute în ultimele două decenii şi a migraţiei externe, ce s-a intensificat după<br />
anul 2000.<br />
<strong>Structura</strong> pe vârste a <strong>populaţiei</strong> a înregistrat, de asemenea, modificări substanţiale. După<br />
1990 se evidenţiază scăderea cu aproape un milion de persoane a <strong>populaţiei</strong> corespunzătoare<br />
cohortelor de 0-15 şi cu aproape 400 000 a <strong>populaţiei</strong> cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani<br />
(INS, Anuarul statistic 2009). Deşi ponderea persoanelor vârstnice a crescut cu câteva procente<br />
în ultimele două decenii, situaţia actuală nu este critică, existând încă un sector de vârstă medie<br />
semnificativ, reprezentat generaţiile născute în anii '60-'80. Pe de altă parte, populaţia de peste 65
de ani care reprezenta în 1990 doar 13% <strong>din</strong> totalul <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> a depăşit în ultimii ani<br />
valoarea de 18,5% (INS- Anuarul statistic, 2009), iar perspectivele de creştere a acestui segment<br />
sunt şi mai pronunţate.<br />
Graficul 1. Piramida vârstelor <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> 1990 şi 2009<br />
Sursă: Prelucrare proprie pe datele INS- TEMPO<br />
Între ultimele două decenii numărul de naşteri la 1000 de locuitori rurali s-a redus cu<br />
peste 4 %o, în timp ce numărul deceselor a crescut cu 1%o (INS, Anuarul Statistic 2009).<br />
Comparativ cu evoluţia acestor rate în mediul urban (tabelul 1) se constată o ten<strong>din</strong>ţă spre<br />
egalizarea valorilor ratei natalităţii în cele două medii, manifestată în special ca urmare a<br />
reducerii ratei natalităţii în rural.<br />
Valorile medii naţionale ale ratei totale a fertilităţii (RTF) s-au prăbuşit în primii ani de<br />
după 1990, pentru a-se stabiliza după anul 2000 în jurul valorii de 1.3 copii / femeie (Gheţău,<br />
2004; Ministerul Sănătăţii, 2005; UNDP, 2007). Scăderea RTF în rural nu a atins valorile<br />
minime înregistrate în cazul medului urban, însă prăbuşirea a fost mult mai puternică. Analiza<br />
evoluţiei fertilităţii în rural, în intervalul 1990 - 2009 evidenţiază existenţa a două etape distincte:<br />
1990- 2004 (cu valori în scădere ale RTF dar relativ ridicate) şi 2005-2009 (RTF constant în<br />
jurul valorii de 1,5). Dacă la începutul anilor '90 valoarea ratei totale de fertilitate era de 2,8, în
anul 2004 aceasta a ajuns la doar 1,65 (Ministerul Sănătăţii, 2005), pentru ca în anii următori să<br />
se menţină în jurul a 1,5 copii/femeie.<br />
Modelul fertilităţii tardive a prins contur <strong>din</strong> ce în ce mai pronunţat şi în mediul rural,<br />
generalizându-se în acelaşi timp şi modelul familiei cu un singur copil, în special în rândul<br />
cuplurilor tinere (Hărăguş, 2007). Datele privind fertilitatea în rural arată scăderea pronunţată a<br />
naşterilor în categoria de vârsta 20-24 de ani, fără a se consemna creşteri semnificative la<br />
celelalte categorii de vârstă. Excepţie face categoria 30-34 de ani, unde valorile ratei de fertilitate<br />
au crescut cu 10%o de la începutul anilor '90 şi până în 2008.<br />
Mediul rural românesc nu prezintă o imagine unitară <strong>din</strong> punct de vedere al profilului<br />
demografic. Astfel, întâlnim două tipuri de diferenţiere a profilului <strong>populaţiei</strong> (la nivel regional şi<br />
la nivel local). Diferenţierea demografică regională subliniază deosebirile înregistrate la nivel de<br />
judeţ, iar diferenţierea demografică la nivel de comunitate evidenţiază existenţa unor profiluri<br />
demografice diferite, având ca unitate de referinţă localităţile.<br />
Un prim nivel al diferenţierii demografice la nivel regional ţine cont de ponderea diferită<br />
pe care populaţia rurală o înregistrează în cele 41 de judeţe ale României (tabelul 2). În judeţele<br />
Bistriţa-Năsăud, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Neamţ, Teleorman şi Vrancea populaţia rurală se<br />
situează în jurul a 2/3 <strong>din</strong> total, în timp ce în judeţele Braşov, Constanţa, Hunedoara, Sibiu şi<br />
Timiş această categorie de populaţie nu depăşeşte 1/3 <strong>din</strong> efectiv. Urbanizarea în <strong>România</strong> s-a<br />
produs destul de târziu, vârful acestui proces fiind în anii '60-'70 ai secolului XX. Astfel,<br />
intensitatea la nivel de judeţ a procesului de industrializare <strong>din</strong> perioada regimului comunist a<br />
determinat în direct ponderea înregistrată după 1990 de către populaţia rurală.<br />
Tranziţia economică prin care a trecut <strong>România</strong> a fost resimţită intens de către populaţia<br />
rurală (Sandu, 1999; Heller, 2000; Schrieder, 2000; Horvath, 2008), care în mai mare măsură<br />
decât rezidenţii <strong>din</strong> mediul urban a fost afectată de sărăcie, de şomaj sau de lipsa accesului la<br />
servicii publice de calitate, factori ce au determinat precaritatea condiţiilor de viaţă pentru o parte<br />
însemnată a locuitorilor de la sate. Restructurarea economiei a dus la apariţia de forme sociale<br />
noi, precum agricultura de subzistenţă şi sărăcia extremă, forme necunoscute în perioada de până<br />
în 1989. Practicarea pe scară largă a aşa numitei agriculture de subzistenţă a repezentat, în fapt,<br />
modalitatea de autoaaptare a segmentului cel mai sărac <strong>din</strong> populaţia rurală la noile condiţii<br />
econoimce, consituind una <strong>din</strong> principalele strategii de supravieţuire în condiţiile date.<br />
Pe acest fundal s-a înregistrat reducerea semnificativă a nivelului de trai al <strong>populaţiei</strong><br />
<strong>rurale</strong>, în special în prima decadă de după 1990, când închiderea sau redimensionarea marilor<br />
agenţi economici a condus la disponibilizări masive, urmată de o relativă îmbunătăţire a acestuia<br />
în intervalul 2000-2008, pe fondul perioadei de relativă prosperitate înregistrată de societatea<br />
românească în cei nouă ani de creştere economică.<br />
Ruralul românesc continuă să fie dominat de ocuparea agricolă a populaţie, chiar dacă<br />
ponderea acestei categorii a scăzut uşor în ultimul deceniu (figura 2). Peste 60% <strong>din</strong> populaţia<br />
ocupată active, la nivelul anului 2008, în agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare,<br />
însumând peste 2,5 milioane personae (INS, Anuarul statistic 2009). În cifre absolute, reducerea<br />
numărului de personae ce activau în agricultură înregistrată în ultimii 10 ani este destul de
substanţială, de peste 1,6 milioane persoane, însă aceasta s-a înregistrat, în special, prin<br />
reducerea efectivului <strong>populaţiei</strong> şi nu atât prin creşterea ponderii ocupării neagricole. Ocuparea<br />
neagricolă se păstrează la cote foarte joase, atingând în anul 2008, 39% <strong>din</strong> populaţia ocupată.
Figura 2. Ponderea categoriilor ocupaţionale în rândul populației <strong>rurale</strong><br />
Sursă: date AMIGO, după INS – TEMPO<br />
La nivelul mediului rural putem vorbi deja despre existenţa a trei tipuri majore de<br />
localităţi, care corelează cu niveluri de dezvoltare socio-economică şi implicit cu caracteristicile<br />
ocupaţionale ale <strong>populaţiei</strong>: localităţi periurbane, unde activitatea majorităţii <strong>populaţiei</strong> este nonagricolă<br />
şi de cele mai multe ori aflată în relaţie cu oraşul <strong>din</strong> proximitate, ceea ce conduce spre<br />
valori scăzute ale ratei sărăciei, localităţi <strong>rurale</strong> izolate sau aflate la mare distanţă de centre<br />
urmane importante, unde populaţia activază local, în special, în zona agriculturii de subzistenţă<br />
sau de semisubzistenţă, unde rata sărăciei cunoaşte valori maxime şi localităţi <strong>rurale</strong><br />
intermediare, al căror profil combină caracteristicile celor două tipologii enunţate.<br />
III. Ocuparea agricolă şi agricultura de subzistenţă<br />
În contextul restructurării economiei, agricultura a devenit, după 1990, principala sursă de venit<br />
pentru un segment important al <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, jucând rolul de plasă de siguranţă pentru<br />
persoanele disponibilizate sau aflate în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă. Astfel,<br />
practicarea agriculturii de subzistenţă sau de semisubzisteţă (Alexandri şi Luca, 2008; Guica,<br />
2008) a devenit o caracteristică definitorie pentru ruralul românesc.<br />
Regiunile care înregistrează numărul cel mai mare de persoane ocupate în agricultură<br />
(SUD-MUNTENIA şi NORD-EST) au consemnat şi cele mai mari reduceri ale acestei categorii<br />
ocupaţionale în intervalul 1992-2008 (de peste 180 000 de cazuri). Aceste scăderi înregistrate, în<br />
special după anul 2000, se explică prin deceniul de creştere economică pe care l-a înregistrat<br />
<strong>România</strong> după 1999, care pe baza creşterii volumului investiţiilor străine, s-a concretizat în
crearea unui număr mare de locuri de muncă, la care au avut acces şi o parte a <strong>populaţiei</strong> active<br />
în agricultură.<br />
Regiunile în care ponderea <strong>populaţiei</strong> ocupate în agricultură în totalul <strong>populaţiei</strong> ocupate<br />
are valorile cele mai ridicate continuă să fie regiunea NORD-EST, SUD-VEST OLTENIA şi<br />
SUD-MUNTENIA. Aceste zone, reunesc atât o judeţele cu pondere foarte ridicată a <strong>populaţiei</strong><br />
<strong>rurale</strong>1, cât şi regiunile cele mai sărace2. Aceşti doi factori explicând, în mare măsură, procentele<br />
de 40-50% populaţie ocupată în agricultură înregistrate, după revoluţie în aceste zone. Pe acest<br />
fundal, al ocupării predominant agricole<br />
Tabelul 1. Evoluţia procentului <strong>populaţiei</strong> ocupate în agricultură pe regiuni<br />
REGIUNEA Anul<br />
1992<br />
Anul<br />
1995<br />
Anul<br />
2000<br />
Anul<br />
2005<br />
TOTAL ROMANIA 32% 34% 41% 31% 27%<br />
Regiunea NORD-VEST 37% 38% 45% 35% 30%<br />
Regiunea CENTRU 26% 29% 33% 26% 23%<br />
Regiunea NORD-EST 42% 43% 51% 42% 39%<br />
Regiunea SUD-EST 36% 37% 44% 35% 31%<br />
Regiunea BUCURESTI - ILFOV 4% 5% 6% 4% 3%<br />
Regiunea SUD-MUNTENIA 38% 39% 48% 39% 35%<br />
Regiunea SUD-VEST OLTENIA 42% 43% 51% 42% 38%<br />
Regiunea VEST 30% 30% 35% 26% 23%<br />
Anul<br />
2008<br />
Sursă: INS- TEMPO<br />
Productivitatea scăzută a activităţiilor agricole este dată de numărul foarte mare de<br />
exploataţii cu suprafeţe reduse, de utilizare la scară restrânsă a tehnologiilor moderne şi, nu în<br />
ultimul rând, de supra-ocuparea în agricultură a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>. În acest fel, cea mai mare parte<br />
1 Cele mai ridicate valori ale <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> se înregistrează în judeţele: Neamţ (62%), Vaslui (59%), Vrancea<br />
(62%), Călăraşi (61%), Giurgiu (69%), Ialomiţa (69%), Teleorman (66%), Olt (60%), Bistriţa-Năsăud (63%)- INS,<br />
Anuarul statistic 2008<br />
2 Valoarea PIB/ locuitor, înregistrată la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare releva o puternică diferenţiere:<br />
regiunea NORD- EST 10.295 lei, regiunea SUD-EST 13.569, regiunea SUD- MUNTENIA 13.374, regiunea SUD-<br />
VEST- OLTENIA 12.464, regiunea VEST 18.570, regiunea NORD- VEST 14.946, regiunea CENTRU 15.920,<br />
regiunea BUCUREȘTI- ILFOV 35.012 (sursă: INS, Anuarul statistic 2008)
a satelor, care continuă să fie condiţionate semnificativ de specificul activităţilor agricole de<br />
subzistenţă sau semi-subzistenţă desfăşurate de populaţie, se situează în stadii diferite de<br />
subdezvoltare economică, ceea ce reprezintă punctul critic al spaţiului rural românesc.<br />
Agricultura de subzistenţă şi cea de semi-subzistenţă, sunt definite cel mai adesea ca<br />
reprezentând activităţi de exploatare a terenului de către ţăran pe suprafeţe restrânse cu mijloace<br />
de cele mai multe ori rudimentare în folosul consumului gospodăriei proprii. Literatura<br />
economică <strong>din</strong> domeniu face referire la trei criterii semnificative pentru definirea agriculturii de<br />
subzistenţă: suprafaţa exploataţiei agricole, producţia obţinută şi măsura în care produsele sunt<br />
valorificate pe piaţă (Giurca, 2008, 216).<br />
Figura 3. Ponderea fermelor de subzistenţă şi semi-subzistenţă în noile state membre UE<br />
Sursă: EC, Rural Development<br />
ăn European Union, 2009<br />
În acest context, mediul rural românesc se confundă cu practicarea pe scară largă a<br />
agriculturii în forme tradiţionale, arhaice, în vederea susţinerii auto-consumului unui segment<br />
important al <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>.<br />
Din punct de vedere al ocupării, mediul rural de după 1990 a fost caracterizat de creşterea<br />
numărului persoanelor ocupate în agricultură (până în 2000), de reducerea numărului salariaţilor<br />
şi de numărul mare de persoane înregistrate ca aparţinând categoriilor lucrător pe cont propriu şi<br />
lucrător familial neremunerat. Scăderea economică înregistrată de <strong>România</strong> în intervalele 1990-<br />
1992 şi 1996-1999 a făcut ca numărul persoanelor ocupate în agricultură să crească pe fondul<br />
practicării agriculturii de subzistenţă, ca strategie de viaţă adoptată de categoriile cele mai sărace<br />
ale <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>. Cea mai mare parte a persoanelor ce activează în agricultură fac acest lucru<br />
pe baza unui statut pe care-l putem considera incert, dat de faptul că nu pot fi încadrate în<br />
categoria fermierilor (aşa cum se întâmplă în cazul ţărilor vest europene) şi nici în cea a micilor<br />
înteprinzătorilor.
IV. Ocuparea în sectorul neagricol<br />
Ocuparea neagricolă a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> a înregistrat un puternic regres după 1990, pe fondul<br />
restructurării economiei socialiste. Până în 1990 o mare parte a <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> activa în zonele<br />
urbane în industrie, construcţii sau comerţ, locurile de muncă <strong>din</strong> localităţile <strong>rurale</strong> fiind, şi în<br />
acea perioadă, plasate predominant în sfera activităţilor agricole.<br />
Navetesmul sat-oraş, fenomen emblematic pentru perioada socialistă s-a diminuat<br />
semnificativ în ultimele două decenii, în timp ce locurile de muncă neagricole sunt reprezentate,<br />
pentru cele mai multe <strong>din</strong>tre localităţile <strong>rurale</strong>, de postrurile <strong>din</strong> administraţia locală, învăţământ<br />
şi asistenţă medicală, la care se adaugă cele <strong>din</strong> comeţ.<br />
Lipsa de oportunităţi pe plan local, infrastructura deficitară şi nu în ultimul rând nivelul<br />
de pregătire profesională şi sărăcia au reprezentat, pentru perioada de după 1990, principalele<br />
bariere cu care s-au confruntat locuitorii <strong>din</strong> mediul rural aflaţi în căutarea unui loc de muncă în<br />
sfere economice non-agricole. Cercetări anterioare au evidenţiat faptul că, în valori absolute,<br />
populaţia <strong>din</strong> mediul rural ocupată în activităţi neagricole la începutul secolului XXI se situa la<br />
valori apropiate celor înregistrate în anii '30 şi la aproximativ jumătate de valorile înregistrate în<br />
anii '70 (Bleahu, 2004).<br />
În anul 2008, populaţia rurală ce activa în sectorul non-agricol înregistra 1, 69 milioane<br />
persoane, <strong>din</strong> care 624 de mii persoane lucrau în industrie, energie, apă şi gaze, 277 de mii<br />
persoane lucrau în construcţii, 455 de mii în servicii şi 290 de mii în sectorul bugetar. În<br />
decursul ultimilor 14 ani, cea mai puternică scădere a înregistrat-o populaţia ocupată în industrie<br />
(180 de mii de persoane), în timp ce sectorul construcţiilor a înregistrat o creştere uşoară (120 de<br />
mii de peroane). În sectorul bugetar s-au înregistrat fluctuaţii uşoare, în timp ce în sectorul<br />
serviciilor s-au consemnat variaţii importante (figura 4)<br />
Figura 4. Evoluţia ocupării neagricole în rural<br />
Sursă: date AMIGO, după INS – TEMPO
Din punct de vedere al statului profesional al <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> ocupate evoluţia de după<br />
1990 a ruralului este marcată de reducerea semnificativă a numărului salariaţilor (numai între<br />
anii între 1996 -2008 acesta scăzând cu aproape 25% <strong>din</strong> efectiv), cauzată de tranziţia economică<br />
post-decembristă ce a avut ca efect major şi reducerea dramatică a activităţii <strong>din</strong> industrie. Din<br />
totalul celor 4 milioane de persoane ocupate înregistrate în mediul rural la începutul anului 2008,<br />
doar 1,56 milioane reprezentau salariaţi, comparativ cu 4,6 milioane în urban. În acelaşi timp,<br />
numărul persoanelor <strong>din</strong> mediul rural ocupate în agricultură, este cu peste 80% mai mare decât<br />
cel al salariaţilor <strong>din</strong> celelalte sectoare economice.<br />
În categoriile lucrător pe cont propriu şi lucrător familiar neremunerat se înregistrează<br />
peste 2,7 milioane persoane, <strong>din</strong> care în agricultură activează peste 2,33 milioane persoane (INS,<br />
Anuarul statistic 2009). Aceste categorii ocupaţionale reunesc, în fapt, pătura cea mai săracă a<br />
<strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong> – persoanele ocupate în agricultură de subzistenţă.<br />
Figura 5. Populaţia rurală ocupată după status profesional<br />
Sursă: date AMIGO, după INS – TEMPO
V. Concluzii<br />
În contextul schimbărilor sociale înregistrate în societatea românească în ultimele două decenii,<br />
mediul rural parcurge o etapă sinuoasă de redefinire, determinată de o serie de procese socioeconomice<br />
precum: reîmproprietărire, restructurarea economiei, mişcarea migratorie urban-rural,<br />
migraţia externă, dezvoltarea intensă a localităţilor situate în apropierea marilor oraşe sau<br />
depopularea localităţilor izolate. În acest sens, imaginea pe care o prezintă, la nivel macro, lumea<br />
satului românesc actual este sensibil diferită de realităţile înregistrate cu 20 de ani în urmă.<br />
La nivelul ocupării populaţie <strong>rurale</strong> predomină încă ocuparea agricolă. Doar 40% <strong>din</strong><br />
totalul populaţie ocupate <strong>din</strong> mediul rural ăşi esfăşoară activitatea în afaa sectorului agricol. În<br />
ultimii ani, reducerii importante a efectivului <strong>populaţiei</strong> ocupate în agricultură, i-a corespuns o<br />
creştere uşoară a ocupării în sectorul constucţiilor şi în servicii, ceea ce a dus la o uşoară<br />
îmbunătăţire a profilului ocupaţional în rţndul <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>. Cu toate acestea, profilul critic al<br />
ocupării în rural care este dat de preponderenţa, în cadrul ocupării agricole, a ceea ce numim<br />
agricultură e subyistenţă. În sectorul agricol se înregistrează doar 100 de mii de persoane<br />
salariate (INS, Anuarul Statistic 2009), astfel cea mai mare parte a celor 2,5 milioane persoane ce<br />
activau în 2008 în sectorul agicol constituiau, în fapt, persoane ce practicau agricultura de<br />
subzistenţă sau de semi-subzistenţă.<br />
Datele avute la sipoziţie nu au permis explorarea diferenţierilor regionale şi zonele în<br />
ceea ce priveşte ocuparea <strong>populaţiei</strong> <strong>rurale</strong>, însă dezvoltarea inegală a zonelor <strong>rurale</strong> constituie o<br />
realitate socială. Multe <strong>din</strong> localităţile <strong>rurale</strong> aflate în apropierea marilor oraşe s-au dezvoltat în<br />
ultimii ani în zone rezidenţiale şi au profitat <strong>din</strong> plin de pe urma investiţiilor ce s-au concentrat în<br />
aceste zone, dezvoltându-se într-un ritm accelerat, lucru ce s-a reflectat şi în nivelul de trai al<br />
<strong>populaţiei</strong>. Totodată, în urma acestor transformări, profilul socio-demografic al <strong>populaţiei</strong> s-a<br />
modificat ca urmare a creşterii atractivităţii locuirii în aceste localităţi, ceea ce a generat<br />
imigraţie (în special <strong>din</strong>spre urban spre rural).<br />
La celălalt pol se situează localităţile aflate la mare distanţă de centre urbane importante,<br />
sau localităţile izolate geografic sau lipsite de infrastructură moderne (Mărginean, 2005;<br />
Mărginean, 2006). Aceste zone par, pe multe dimensiuni ale vieţii socio-economice, ca fiind<br />
uitate de istorie. Starea de subdezvoltare a localităţilor reflectâdu-se atât asupra nivelului vieţii<br />
economice şi sociale, asupra nivelului de trai al <strong>populaţiei</strong>, cât şi asupra efectivului numeric şi a<br />
coordonatelor demografice ale <strong>populaţiei</strong> (în aceste zone, întâlnim populaţie îmbătrânită şi<br />
feminizată, mortalitate şi morbiditate ridicate etc.). Acestea reprezintă, practic, sate care mor.<br />
După revoluţia <strong>din</strong> 1989, ruralul românesc a intrat într-o nouă etapă de evoluţie,<br />
caracterizată prin dificultăţi economice şi prin creşterea eterogenităţii <strong>rurale</strong>. Transformările<br />
economice <strong>din</strong> perioada de tranziţie au determinat, cel puţin pentru primul deceniu de după 1990,<br />
un proces de reruralizare a ţării, în sensul în care mediul rural şi agricultura au jucat rolul de<br />
plasă de siguranţă pentru segmentele <strong>din</strong> populaţie afectare de restructurarea economiei.<br />
Transformările socio-economice recente au făcut ca ruralul românesc să evolueze în mod
diferenţiat, procesul de dezvoltare inegală devenind o realitatea a societăţii româneşti<br />
contemporane.<br />
Bibliografie:<br />
Alexandri, C. şi Luca, L., (2008), Romania and CAP reform, Agricultural Economics and Rural Development, nr.<br />
3-4/2008, 161-180<br />
Aligică, P.D., (2003), <strong>Structura</strong>l constraints: implications of economic dualism for the development and<br />
international integration of South Eastern Europe. În Journal of Southern Europe and the Balkans, 5, 3,<br />
299-314<br />
Aligică, P. D. şi Dabu, A., (2003), Land reform and agricultural reform politics in Romania's transition to the<br />
market economy. Eastern European Economics, 41, 5, 49-69<br />
Agarwal, S., Rahman, S., Errington, A., (2009), Measuring the determinants of relative economic performance of<br />
rural areas. Journal of Rural Studies, 25, 3, 309-321<br />
Averitt, R., (1987), Dual economy tewnty-years later. În Journal of Economic Issue, 21, 2, 795-802<br />
Bossuet, L., (2006), Peri-rural population in search of teritory, Sociologia Ruralis, 46, 3, 216-131<br />
Bleahu, A., (2004), O perspectivă istorică asupra sectorului neagricol <strong>din</strong> mediul rural. Calitatea Vieţii, nr. 1-2/<br />
2004, 85-95<br />
Brulhart, M şi Sbergami, F., (2009), Agglomeration and grouth: Cross-contry evidence, Journal of Urban<br />
Economics, 65, 48-63<br />
Boras, S. M, (2010), Agrarian change and peasant studies: changes, continuities and chalanges – an introduction.<br />
Journal of Peasant Studies, 36, 1, 5-31<br />
Csurgo, B., Kovach, I., Kucerova, E., (2008), Knowledge, Power and Sustainability in Contemporary Rural Europe,<br />
Sociologia Ruralis, 48, 3, 293-312<br />
Davidova, S., Fredriksson, L., Bailey, A., (2009), Subsistence and semi-subsistence farming in selected EU new<br />
member states. În Agricultural Economics, 40, 733-744<br />
Dona, I., (2000), Economie rurală, Bucureşti: Editura Economică<br />
Fonseca, M-L., (2008), New Waves on Immigration to Small Towns and Rural Areas in Portugal, Population, Space<br />
and Place, 14, 525-535<br />
Fraser, E. şi Stinger, L, (2009), Explaining agricultural collapse: Macro-forces, micro-crises and the emergence of<br />
land use vulnerability in southern Romania. Global Environmental Change, 19, 45-53<br />
Giurca, D., (2008), Semi-subsistence Farming- Prospects for the Small Romanian Farmer to choose between a way<br />
of living or efficiency. Agricultural Economics and Rural Development, nr. 3-4/2008, 215-230<br />
Gheţău, V., (2004), Declinul demografic al României: ce perspective ?, în Sociologie Românească, nr. 2/ 2004, 5-42<br />
Gheţău, V., (2007) Copiii care ne lipsesc şi viitorul <strong>populaţiei</strong> României: O perspectivă <strong>din</strong> anul 2007 asupra<br />
<strong>populaţiei</strong> României în secolul XXI, în Sociologie Românească, nr 2/ 2007, pp. 7-8<br />
Hărăguş, M., (2007), Is Romania going toward the one child family model?, în Romanian Journal of Population<br />
Studies, 1, 1-2, 45-67
Horvat, I., (2008), The Culture of Migration of Rural Romanian Youth, în Journal of Ethnic and Migration Studies,<br />
34, 5, 771-786<br />
Jentsch, B., Youth migration from rural areas: moral principles to support yoth and rural communitis in policy<br />
debates, Sociologia Ruralis, 46, 3, 229-241<br />
Kok, H,, (1999), Migration form the city to the contrisyde in Hungary and Poland, GeoJournal, 49, 53-62<br />
Kuemmerle, T; Muller, D; Griffiths, P; Rusu M., (2009), Land use change in Southern Romania after the collapse of<br />
socialism, Regional Environmental Change, 9, 1-12<br />
Mărginean, I., (2006), Condiţiile de viaţă ale <strong>populaţiei</strong> <strong>din</strong> mediul rural. Calitatea Vieţii, nr. 1-2, (diponibil:<br />
www.revistacalitateavietii.ro )<br />
Mărginean, I., (2000), Proiectarea cercetării sociologice, Iaşi: Polirom<br />
McAreavey, R, (2008), Researcher and Employee: Reflections on Reflective Practice in Rural Development<br />
Research, Sociologia Ruralis, 48, 4, 390-407<br />
Mureşan, C., (2007), How advaced is Romaniai is in the Second Dempgraphic Transition, în Romanian Journal of<br />
Population Studies, I, 1-2, 46-61<br />
Petrovici, D.A., Gordon, M., (2005), An evaluation of the importance of subsistence food production for<br />
assessments of poverty and policy targeting: Evidence from Romania . Food Policy, 30, 205-223<br />
Pearce, D., Davis, J., (2000), The role of the non-farm rural sector in the reconstruction of Balkans. MOCT- MOST:<br />
Economic Policy in Transitional Economies, 10, 2, 207-228<br />
Ploeg, J., D. Van der, (2010), The peasanties of the twenty-first century: the commoditisation debate revised. În<br />
Journal of Peasant Studies, 37, 1, 1-30<br />
Preda, M., Impactul schimbărilor în structura <strong>populaţiei</strong> asupra sistemului de securitate socială, în Sociologie<br />
Românească, nr 4/ 2007, pp. 13-33<br />
Preveti, J, Pini, B, Haslam-McKenzie F, (2007), Q Methodology and Rural Research, Sociologia Ruralis, 47, 2, 135-<br />
147<br />
Proto, E., (2007), Land and the transition from a dual to a modern economy, În Journal of Developments<br />
Economics, 83, 88-108<br />
Pumain, D., (1997), City size distributions and metropolisation, GeoJournal, 43, 4, 307-314<br />
Rîmniceanu, I., Ackrill, R., (2007), EU rural development policy in the new member states: Promoting<br />
multifunctionality ?. Journal of Rural Studies, 23, 416-429<br />
Roske, O. şi Cătănuş, D., (2004), Colectivizarea agriculturii în <strong>România</strong>, Represiunea, vol. I, 1949-1953, Bucureşti:<br />
Editura INST,<br />
Rodriguz-Planas, N şi Jacob, B., (2010), Evaluating active market programs in Romania, Empirical Economics, 38,<br />
65-84<br />
Sabates-Wheeler, (2002), Consolidation initiatives after land reform: responses to multiple definitions of land<br />
fragmentation in Estern European agriculture. În Journal of International Development, 14, 1005-1018<br />
Sandu, D., (1989), Tranziţie şi diferenţiere demografică în mediul rural. Viitorul Social, nr. 4/1989, 349-362<br />
Sandu, D., (1999), Dezvoltare şi sărăcie în satele Românei. Sociologie Românească, nr. 4,1999, 117-138,<br />
Sandu, D., (2005), <strong>România</strong> rurală neagricolă, în Sociologie Românească, 3, 4, 76- 108<br />
Sandu, D. (coord), (2006) Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor: 1990-2006, Bucureşti:<br />
Fundaţia pentru o Societate Deschisă<br />
Schrieder, G., Munz, J., Jehle, R., (2000), Rural regional development in transition economy: The case of Romania,<br />
Europe-Asia Studies, 52, 7, 1213-1235<br />
Spoor, M., (2004), Inequality, poverty and conflict in transition economies. În Spoor, M., (ed.), Globalisation,<br />
poverty and conflict, Kluwer Academic Publisher<br />
Sztompka, P., (1993), The Sociology of Social Change, Oxford: Blackwell Publisher<br />
Swinenn, J., Vranken, L., (2009), Reforms and agricultural productivity in Central and Eastern Europe and the<br />
Former Soviet Republics: 1989-2005, Journal of Productivity Analysis, DOI 10.1007/s11123-009-0162-6<br />
Thomka, A., (2005), The informal economy and viability of small family farms in Romania. Estern European<br />
Contryside, 11, 89-109
Torvey, H, (2008), Introduction: Rural Sustainable Development in the Knowledge Society Era, Sociologia Ruralis,<br />
48, 3, 187-199<br />
Turnock, D., (1999), Rural diversification in Easter Europe: Introduction. GeoJournal, 46, 171-181<br />
Van de Kaa, D., (2002), The Idea of Second Demographic Transition in Industrialized Countries, paper presented at<br />
the Sixth Welfare Policy Seminar of the National Institute of Population and Social Security, Tokyo, Japan,<br />
29 January 2002<br />
Vidican G., (2009), Assessing land reallocation decisions during transition in Romania. Land Use Policy, 26, 1080-<br />
1089<br />
Voicu, B. şi Voicu, M., (2005), Acces la utilităţi publice în <strong>România</strong>, în Calitatea Vieţii, nr. 1-2/2005, 21-49<br />
Voicu, B., (2006), Satisfacţia cu viaţă în satele <strong>din</strong> <strong>România</strong>. În Dumitru Sandu, coord., Eurobarometrul rural :<br />
valori europene în sate româneşti, Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi Delegaţia Comisiei Europene la<br />
Bucureşti, 7-20.<br />
Voicu, M. şi Voicu, B., (coord) (2006), Satul românesc pe drumul către Europa, Iaşi: Editura Polirom<br />
Vollrath, D., (2009), The dual economy in long-run development, Journal of Economic Grouth, 14, 287-312<br />
*****Banca Mondială (2005), Sectorul agro-alimentar <strong>din</strong> <strong>România</strong> într-o perspectivă europeană<br />
(www.worldbank.org/ro )<br />
*****Banca Mondială (2007), <strong>România</strong>: Raport de evaluare a sărăciei, (www.worldbank.org/ro)<br />
*****EC (2009), Rural Development în the European Union (http://eoropa.eu/ agriculture/a grista<br />
/rurdev2009/RD_Report_2009.pdf)<br />
****EUROSTAT (2008), Eurostat yearbook 2008(www.epp.eurostat.ec.europa.eu )<br />
****Ministerul Sănătăţii (2005)- Studiul sănătăţii reproducerii<br />
****INS (2008), Anuarul statistic 2008 (www.insee.ro)<br />
****INS (2008), Forţa de muncă în <strong>România</strong>, INSPrint<br />
****INS (2009), Situaţia demografică a României. Anul 2008. Bucureşti: Institul Naţional de Statică