va trimit alaturat normele de thnoredactare - Annals of the University ...

More documents

Recommendations

Info

Chiar dacă turismul în mediul rural nu atrage decât 10-15% din turişti, iar creşterea ponderii acestui tip de turism este dificil de apreciat în cifre, se vorbeşte tot mai mult despre el ca despre un sector în creştere (reprezentat prin agroturism şi turism rural), un sector care include o mare varietate de servicii turistice, acţiuni, evenimente, festivităţi – toate dezvoltate într-o zonă rurală. Încă în anul 1996 Organizaţia Mondială a Turismului aprecia că “turismul rural este salvarea ţărilor europene”, acoperând activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia rurală şi bazată pe potenţialul natural, antropic şi uman propriu. Turismul rural şi agroturismul sunt considerate noţiuni diferite de unii, desemnând acelaşi lucru pentru alţii. De cele mai multe ori se apelează însă la termenul de turism rural pentru a desemna doar activităţi şi structuri turistice specifice agroturismului. Iată de ce atât în programele Leader (I,II şi III), iniţiate de Comisia Europeană, cât şi în raportul “Turismul Rural în cele 12 state ale CE” (1987), se subliniază şi se accentueză şi asupra necesităţii unei definiri mai exacte a turismului practicat la ţară, o definiţie cu care să fie de acord toate statele membre. O definiţie mai clară a turismului rural ar uşura “vânzarea” acestui produs, urmând principiul că este mai uşor de vândut ceva care este bine definit pentru consumator şi, de asemenea, ar facilita conturarea strategiilor pentru dezvoltarea acestui sector în întreaga lume, deoarece managerii din turism şi din sectoarele adiacente ar lucra cu aceleaşi concepte faţă de ceea ce se înţelege prin turism rural. Trebuie, de asemenea, să se clarifice raportul dintre turismul rural şi agroturism. În anumite state europene agroturismul este definit în funcţie de profesia acelora care operează în acest domeniu; oricine care posedă o gospodărie rurală şi o pune la dispoziţia turiştilor se presupune că practică agroturism. Dar această conceptualizare îi poate include şi pe proprietarii de gospodării mari, moderne, mecanizate în care caracteristicile rurale (care reprezintă esenţa agroturismului) sunt foarte mult estompate. În mod similar, există ţări în care termenul de agroturism poate fi folosit numai pentru a desemna acele activităţi care asigură din partea turistică a afacerii mai mult de 50% din venitul total al gospodăriei, restul fiind obţinut din producţia agricolă. Toate aceste inconsecvenţe generează o serie de probleme legate de comercializarea acestui tip de produs turistic, de mesajul care îi este transmis turistului ce cumpără produsul. TURISMUL RURAL Programul LEADER defineşte turismul rural ca “totalitatea acţiunilor turistice practicate în mediul rural”. Pentru ca turismul rural să-şi atingă obiectivele (de prestare a unui serviciu turistic, de aducere de venituri suplimentare pentru gospodăriile ţărăneşti, de revitalizare a comunităţii rurale, de protecţie a mediului înconjurător) trebuie să corespundă unor cerinţe: localizare în arii rurale (prestaţia turistică trebuie localizată într-un han, hotel, motel, sat turistic, campinguri, camere de închiriat, etc., cu condiţia să fie amplasate la sat); să funcţioneze pe principii rurale (case şi amenajări tradiţionale, contact cu natura, societăţi tradiţionale, populaţie ocupată rural, etc. ); 89
să se practice la scară rurală, mică (din punct de vedere al construcţiilor şi amenajărilor); să fie, în general, plasat sub controlul autorităţii locale şi să se dezvolte astfel încât să răspundă intereselor pe termen lung ale regiunii; să fie viabil, dezvoltarea sa să ajute la menţinerea caracterului rural particular al regiunii şi să facă uz de resursele locale; turismul rural trebuie considerat ca un instrument potenţial de protejare şi durabilitate şi nu ca un instrument de urbanizare. Astfel, turismul rural este un concept care acoperă activitatea turistică desfăşurată şi condusă de populaţia locală şi bazată pe potenţialul natural şi antropic local. Această definiţie este una care ar putea fi acceptată aproape universal, ea făcând deosebire între turismul rural şi activitatea turistică clasică desfăşurată în staţiuni sau oraşe, unde numărul vizitatorilor şi natura activităţilor elimină contactul direct între turişti şi populaţia locală. În absenţa unei definiţii unanim acceptate a turismului rural, se foloseşte tot mai mult termenul de ”turism verde”, pentru a face o distincţie faţă de turismul alb (turismul sporturilor de iarnă), de turismul albastru (vacanţe la mare) şi turismul luminilor (turismul urban). Turismul verde poate fi înţeles ca o activitate turistică practicată la ţară sau în regiuni slab populate şi poate fi caracterizat prin dorinţa vizitatorilor de a se integra în împrejurimile naturale şi umane şi prin implicarea fermă a populaţiei locale în asigurarea serviciilor pentru turişti. Ca o componentă a planificării regionale, turismul rural ar trebui să stimuleze afacerile locale, să creeze noi locuri de muncă, să fie un factor recunoscut şi înţeles în dezvoltarea regională economică şi socială, să fie clar poziţionat în termenii contribuţiei sale la diferite compartimente ale dezvoltării regionale. Localizarea afacerii în zona rurala Trasaturi rurale: pace, stil de viata, natura, traditie, recreere, aventura Servicii si produse turistice: cazare, agrement, experiente Întreprinzatorii agroturismului: taranii, managerii, comunitati -locale/organizatii Fig. 1 Conceptualizarea turismului rural Sursa: Stephen I. Page, Don Getz, International Perspectives, UK, Oxford, 1997, “The business of rural tourism” 90
Page 1: UNIVERSITY OF CRAIOVA Series: Geogr
Page 5 and 6: Agroturismul, ca formă paticulară
Page 7 and 8: În 1996, Uniunea Internaţională
Page 9 and 10: Federaţia Română pentru Dezvolta

va trimit alaturat normele de thnoredactare - Annals of the University ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?