va trimit alaturat normele de thnoredactare - Annals of the University ...

Agroturismul, ca formă paticulară a turismului rural, trebuie să fie practicată
de fermieri şi gospodari ca o activitate secundară, agricultura rămânând principala
ocupaţie şi sursă de venit.
Comisia Zonei Montane din România, în cadrul “Programului privind
organizarea şi dezvoltarea agroturismului în zona montană”, defineşte agroturismul
“ca o formă particulară de turism rural, mai complexă, cuprinzând atât activitatea
turistică propriu-zisă: cazare, pensiune, circulaţie turistică, derularea
programelor, prestarea serviciilor de bază şi suplimentare, cât şi activitatea
economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiştilor (activităţi
productive de obţinere şi de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi
comercializarea acestora către turişti, sau prin reţele comerciale, precum şi modul
de petrecere a timpului liber)”.
În cadrul conceptului de dezvoltare durabilă, agroturismul devine factorul ce
asigură păstrarea nealterată a structurilor şi modurilor de viaţă rurală, a obiceiurilor
şi tradiţiilor, într-un cuvânt a unei culturi tradiţionale pusă la dispoziţia turiştilor.
Această formă de turism este o activitate multifuncţională, ea reprezentând mai
mult decât un sejur petrecut la o casă ţărănească. Interesul în creştere faţă de
alimentaţia naturală şi raţională reprezintă un factor de atracţie ce se manifestă tot
mai pregnant pe piaţa internaţională, şi în special în ţările dezvoltate. Viaţa la ţară
asigură o odihnă activă, din ce în ce mai rară sau mai scumpă în mediul urban.
Datorită dimensiunilor relativ mici ale firmelor implicate (de cele mai multe ori de
natură familială), agroturismul este apt să satisfacă mai bine cererea turiştilor
pentru calitate, intimitate, originalitate, iar elasticitatea serviciilor cumpărate
asigură adaptibilitatea acestora la nevoile individuale.
Agroturismul poate să ajute la diversificarea şi, deci, la stabilizarea
economiei locale, la crearea unor oportunităţi de afaceri şi prin acestea la apariţia
de noi locuri de muncă, promovarea şi dezvoltarea serviciilor,diversificarea
modului de utilizare a forţei de muncă, atragerea de noi investiţii.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excedentul
de cazare care există în numeroase gospodării, pregătite şi amenajate pentru a primi
oaspeţi pe o perioadă de timp determinată. El generează motivaţia gospodarului de
a amenaja interiorul şi exteriorul gospodăriei în scopul obţinerii de venituri
suplimentare, îl stimulează să dezvolte activităţi complementare preocupărilor sale
de bază, să fie la nivelul standardelor de calitate dorite de turişti.
În esenţă, agroturismul presupune o valorificare superioară a valenţelor
economice, naturale şi antropice ale unor aşezări rurale prin turism, accentul
punându-se pe menţinerea componentelor tradiţionale atractive în paralel cu
satisfacerea cerinţelor turismului modern, competitiv; coparticiparea şi coabitareaa
reciprocă turist-musafir şi gazdă-receptor fiind elemente definitorii.
Radu Rey aprecia că “agroturismul nu este doar un factor de echilibru
economic, care angrenează o multitudine de factori adiacenţi şi resurse
reproductibile, ci devine un ambasador cultural-educaţionaal, un instrument
constant şi nu foarte costisitor-de progres social.” Prin prestaţia agroturistică intră
în contact categorii de oameni (gazde şi turişti) care provin din medii economice şi
92