descarcă articol - Centrul Sintagma

5
Studii
Definirea grupurilor de risc din perspectivă funcţională
Rezumat
Mihai Iacob, psiholog
Ionuţ Valentin Niţă, sociolog
agdr@centrulsintagma.ro
Înţelegerea grupurilor vulnerabile şi a factorilor care acţionează în sensul creşterii probabilităţii de a se
confrunta cu situaţii nefavorabile, măreşte capacitatea noastră de a acţiona eficient pentru a le reduce efectele.
Importanţa definirii a ceea ce constituie un grup de risc se manifestă la nivel atât teoretic cât şi practic. Claritatea
şi acurateţea cu care sunt definite grupurile de risc şi factorii de vulnerabilizare au un efect important asupra
capacităţii de a planifica intervenţiile, de a le implementa şi de a transfera apoi experienţa în alte contexte.
Articolul de faţă face o scurtă trecere în revistă a factorilor risc din domeniul social şi aduce în discuţie implicaţiile
identificării lor pentru construirea programelor de intervenţie.
Cuvinte cheie: grup de risc, intervenţie socială, factor de risc.
Abstract
Understanding vulnerable groups and the factors working towards raising their chance of facing
unfavourable situations, increases our capacity to act efficiently in reducing their effects. The importance of
defining what a risk group can be observed both on a theoretical level, as well as a practical one. The clarity and
accuracy with which we define the risk groups and the factors contributing to this situation has an important
effect on our capacity to plan an intervention, to implement it and afterwards to transfer the experience in other
contexts. This article briefly reviews the risk factors in the social field and discusses the implications of defining
them for the development of intervention programmes.
Key words: risk group, social intervention, risk factor.
1. Nevoia de a defini grupurile de risc
Din punct de vedere istoric, preocuparea de a-i ajuta pe semeni consideraţi ca un grup a
căpătat substanţă odată cu urbanizarea societăţii antice (Mortazavi, 2011) şi segregarea
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011

6
societăţii pe criterii economice. În acele condiţii elita economică a primit anumite roluri în
susţinerea straturilor mai puţin înstărite, fapt ce aducea cu sine popularitate şi sprijin politic.
Fără a pune la îndoială bunele intenţii ale acelor elite, practica la care ne referim nu poate fi
considerată o politică coerentă a unei societăţi ci mai degrabă o cutumă aplicată la intervale
neregulate.
De-a lungul multor secole societăţile dedicate binefacerii au fost asociate în principal cu
Biserica (Constantelos, 1991), intervenţiile lor fiind axate pe cazuri individuale. Şi în acest caz
criteriul definire al celor ce meritau ajutorul era cel economic, indiferent de cauzele care
provocau această stare (condiţii politice, războie, boală, lipsa de educaţie, etc.).
Doar odată cu epoca industrială societatea şi-a îndreptat atenţia mai mult asupra
straturilor sociale al căror evoluţie era mai redusă în comparaţie cu restul societăţii şi a căutat
să promoveze un progres egal. Din această dorinţă de evoluţie a apărut nevoia de a defini ce
înseamnă un grup vulnerabil pentru a putea articula politici eficiente.
Societatea contemporană propune o abordare pe mai multe planuri a grupurilor înalt
vulnerabile: a) îşi încurajează membrii să adopte atitudini prosociale şi de ajutoarea a
persoanelor aflate în situaţii de risc, b) oferă posibilitatea societăţii civile să se organizeze în
asociaţii care să promoveze drepturile persoanelor aflate în imposibilitatea de a-şi apăra
interesele, c) însărcinează statul cu creionarea şi implementarea de politici la nivel naţional.
În legea Asistenţei Sociale, Ministerul Muncii defineşte grupul vulnerabil ca fiind:
„persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai
din cauza unor situaţii de boală, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool,etc.”. Observăm că
idealul din subtextul definiţiei este persoana autonomă, capabilă să-şi satisfacă nevoile
cotidiene, care se află în luptă cu o serie de factori de risc precum boala sau sărăcia.
Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite diferenţiază între
grupurile vulnerabile în orice situaţie (ex. adulţi care nu pot să asigure necesarul pentru
familie din cauza bolii, a vârstei sau a altor condiţii) şi grupurile care beneficiază de resurse
reduse, care sunt insuficiente indiferent de capacitatea persoanelor de a le accesa
(http://www.fao.org/ag/wfe2005/glossary_en.htm).
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011

7
Fiecare ţară are practicile sale în definirea grupurilor de risc şi metodele de măsurare a
gradului de vulnerabilitate: barem de venit, participarea la viaţa politică, mobilitatea fizică,
locaţia unde trăiesc, standardul de viaţă, etc. În general riscul este înţeles ca o vulnerabilitate
crescută, astfel încât dacă teoretic orice persoană este vulnerabilă, doar o mică parte din
populaţia generală se încadrează în categoria de risc.
2. Factori de risc
Lipsa oricărei resurse constitutie un potenţial factor de vulnerabilitate, de aici rezultând
un număr teoretic infinit de factori care pot defini un grup vulnerabil. Pentru a facilita
comunicarea în comunităţi profesionale precum cea a cercetătorilor, a ONG-urilor din
domeniul intervenţiei sociale, a celor care propun politici la nivel naţional se utilizeză o serie
restrânsă de factori în funcţie de specificul intervenţiei care se are în vedere.
Anuarul Grupurilor de Risc are ca principală arie de interes domeniul social, factorii
aleşi spre a fi exploraţi în paginile lui fiind cei care constituie principalele cauze ale situaţiilor
problematice în acest domeniu: factori sociali, economici, medicali, educaţionali, etc.
Cercetările din acest domeniu fie pornesc de la o populaţie şi încearcă să surprindă factorii de
vulnerabilizare (e.g. Dihn, 2009), fie identifică un factor şi urmăresc manifestările lui într-un
anumită populaţie (e.g. Fernadez et al., 2006).
2.1 Factori sociali
Mediul familial nociv, lipsa unei reţele sociale de suport, perspective puţine în
accederea pe piaţa muncii, marginalizarea socială, lipsa resurselor, vârsta, locul naşterii,
grupurile de apartenenţa, lipsa unui sector al protecţiei sociale dezvoltat, controlul social
scăzut, toate acestea pot creşte gradul de vulnerabilitate a individului în ceea ce priveşte
excluziunea socială.
Capacitatea de a crea şi întreţine o reţea socială eficientă se află în strânsă corelaţie cu
funcţionalitatea individului ca membru al unei comunităţi (e.g. Keller & Baume, 2005). Lipsa
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011

8
abilităţilor sau a resurselor necesare pentru menţinerea unei reţele sociale este sinonimă cu
excluderea socială şi deriva spre zonă extrem de violentă a periferiei societăţii.
Remedierea situaţiilor de acest gen se face cel mai adesea prin programe de dezvoltare
de competenţe specifice.
2.2 Factori economici
Standardul de viaţă, locul de muncă, salariul, rata şomajului, creşterea inflaţiei sunt
doar câţiva factori economici care pot crea un cadrul favorizant vulnerabilizării indivizilor.
Aceşti factori se constituie în ceea ce se numeşte „violenţă ultra obiectivă” (Balibar, 1997), cu
alte cuvinte violenţa sistemului împotriva propriilor membrii.
Sistemul încearcă să limiteze efectele lor prin măsuri de protecţie socială: alocaţie de
şomaj, indexarea pensiilor cu un coeficient egal cu rata inflaţiei, stabilirea unui salariu minim
pe economie etc.
2.3 Factori medicali
Starea de risc a indivizilor este determinată de o serie de factori, printre care şi cei de
sănătate. Sănătatea este un factor capital în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor, accesul la
educaţie, integrarea pe piaţa muncii, îmbunătăţirea situaţiei economice etc. Sănătatea este o
resursă importantă, iar precaritatea ei conduce la scăderea capacităţii de funcţionare la
potenţialul maxim al indivizilor.
Dacă partea remedială cade în sarcina sistemului medical, în plan social programele de
intervenţie vizează prevenirea situaţiei de boală şi reducerea efectelor ei prin informarea
corectă privind posibilele cauze, măsuri de combatere şi modalităţi de control a răspândirii
(Bonuck & Arno, 1997).
2.4 Factori educaţionali
În ciuda unor excepţii intens mediatizate de persoane cu un nivel scăzut de educaţie
care ajung la succes economic, realitatea statistică ne arată că există o relaţie direct
proporţională între nivelul de educaţie şi cel economic. Acest fapt este mai accentual în
economiile emergente decât în cele dezvoltate.
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011

9
Educaţia este metoda probabil cea mai eficientă metodă din punct de vedere al
costurilor de a înlătura efectele celor mai mulţi factori de risc. Pe lângă accesul pe care îl oferă
la cunoaştere şi la capacitatea de a-şi fructifica potenţialul, educaţia îi face pe oameni
autonomi şi capabil într-o mai mare măsură să-şi satisfacă nevoile.
2.5 Factori culturali
Existenţa lor este extrem de controversată dată fiind natura sensibilă a valorilor
culturale şi felul în care ele se construiesc. Participarea la o cultură expune individul la practici
ce pot fi considerate ca indezirabile sau chiar periculoase (e.g. Dihn, 2009) de către alte culturi:
modificări ale corpului, ritualuri de trecere, roluri asumate în societate, sporturi, etc.
Dezbaterile pe marginea acestui subiect tind să pornească de la asumpţia că fiecare cultură este
valoroasă şi că istoria este cea care validează viabilitatea practicilor. Excepţie fac situaţiile care
sunt percepute a fi în conflict cu drepturile omului sau constituie un pericol iminent pentru
viaţa unui individ. Etica cercetării în domeniul social se construieşte în jurul culturii în care ea
se desfăşoară, cu toate implicaţiile sociale şi legale aferente (Loue, 2002).
3. Concluzii
Practica în domeniul intervenţiilor sociale ne arată că factorii descrişi mai sus rareori
acţionează individual, apariţia unui atrăgând după sine manifestarea celorlalţi (Bonuck &
Arno, 1997). Un nivel de educaţie scăzut limitează accesul al resurse economice şi la sistemul
public de sănătate. Reciprocele sunt şi ele valabile: a) resursele economice limitate îngrădesc
accesul la educaţie şi sănătate şi b) sănătatea precară accentuează problemele de natură
economică şi capacitatea de a participa la procesul de educaţie. De aici rezultă nevoia unei
viziuni clare a asupra factorului care produce starea de risc şi felul în care el se corelează cu
ceilalţi.
Definirea grupului ţintă ne ajută să construim programe de intervenţie cu o rată de
succes crescută. Domeniul intervenţiilor sociale ne pune în faţă o serie de factori de risc care,
cunoscuţi şi bine evaluaţi, pot fi reduşi ca intensitate a efectelor. Nu de puţine ori, definiri
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011

10
arbitrare ale grupurilor înalt vulnerabile fac intervenţiile ineficiente, greu de pus în practică şi
induc efecte perverse în grupul ţintă. Exemplul cel mai elocvent se referă la ajutoarele sociale
oferite de stat, care uneori depăşesc veniturile persoanelor active, făcând neatractivă ieşirea
din situaţia de asistat social.
Anuarul Grupurilor de Risc îşi propune să le ofere practicienilor în domeniul
intervenţiilor sociale exemple de practică şi informaţii care să le permită să articuleze
programe eficiente, fără a trebui să experimenteze întregul câmp al posibilităţilor. Piaţa
serviciilor sociale din România suferă din cauza circulaţie în cerc restrâns a informaţiei şi a
experienţei acumulate de-a lungul ultimelor două decenii, multe programe fiind condamnate
să repete greşelile predecesoarelor lor.
Dincolo de nevoia de a avea un articol programatic, studiul de faţă a pornit din
constatarea că, deşi studiul grupurilor de risc se află în oferta programelor de licenţă şi
masterale ale universităţilor din România, de multe ori studenţii nu primesc decât exemple de
astfel de grupuri şi nu o definiţie de lucru. De multe ori folosim concepte prinse din aer pe
care nu le fundamentăm prin intermediul experienţei cercetărilor, fapt care ne condamnă la a
avea o viziune distorsionată asupra realităţii pe care ne propunem să o schimbăm.
Referinţe bibliografice
Balibar, E. La violence: idealité et cruauté, în La crainte des masses, Editions Galilée, Paris, 1997.
Dinh, K. T.; González Castro, F.; Tein, J.-Y.; Kim, S. Y. Cultural Predictors of Physical and Mental Health
Status among Mexican American Women: A Mediation Model, American Journal Of Community
Psychology, Vol. 43, Nr. 1-2, 2009.
Mortazavi, M. From Ancient to Modern Urbanization: Intermediary Function of an Urban Society,
International Journal of Historical Archaeology, Vol. 15, Nr. 1, 2011.
Constantelos, Demetrios J. Byzantine philanthropy and social welfare, A.D. Caratzas, New Rochelle, N.Y,
1991.
*** Legea Asistenţei Sociale, disponibilă la http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager
/images/file/Proiecte %20legislative/150311lege% 20cadru%20asistenta%20social.pdf, accesat 7 nov.
2011.
Keller, A. & Baune, B. T. Impact of social factors on health status and help seeking behavior among migrants and
Germans, Journal of Public Health, 2005.
Bonuck, K. A. & Arno, P. S. Social and Medical Factors Affecting Hospital Discharge of Persons with
HIV/AIDS, Journal of Community Health, Volume 22, Number 4, 1997.
Loue, S. Textbook of Research Ethics, Springer, 2002.
Fernandez, W. G.; Mehta, S. D.; Coles, T.; Feldman, J. A.; Mitchell, P.; Olshaker, J. Self-reported safety belt
use among emergency department patients in Boston, Massachusetts, BMC Public Health, 8, 2008.
A n u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I , 2011