Populaţia. Definiţii şi indicatori - Departamentul de Geografie

Urbanizarea ºi distribuþia capitolul 11
Urbanizarea reprezintã creºterea proporþiei
populaþiei care locuieºte în mediul urban, ca
urmare a migraþiei cãtre oraº sau alte zone cu o
densitate ridicatã. Distribuþia populaþiei pe medii de
rezidenþã se referã la modelele de aºezare ºi
dispersare a populaþiei în cadrul unei þãri sau al
unei regiuni.
Þãrile au definiþii diferite pentru urban (engl. urban
area) deºi, în general, se considerã corect ca populaþia
urbanã sã includã persoanele care locuiesc în oraºe cu
cel puþin 2.000 locuitori ºi nu se ocupã cu agricultura.
În Japonia, þarã cu o densitate ridicatã, termenul
„urban” se referã la regiunile cu o populaþie de 5.000
de locuitori ºi peste, sau la regiunile cu o densitate de
2
peste 1.544 persoane pe km . În Statele Unite, urbanul
este considerat ca fiind format din localitãþile cu o
populaþie de 2.500 de locuitori ºi peste.
Gradul de urbanizare (engl. percent urban), adicã
proporþia populaþiei care locuieºte în mediul urban
exprimatã ca un procentaj din populaþia totalã a unei
anumite regiuni, este un indicator al urbanizãrii. De
obicei, restul populaþiei este consideratã ca fãcând
parte din mediul rural, cu toate cã unele þãri au o
categorie de mijloc denumitã „semiurban”.
Creºterea urbanã se referã la creºterea dimensiunii
fizice a unei zone urbane.
Mediul
urban
Procentul de
urbanizare
57