Conducător ştiinţific:
Prof. Dr. MSc Alexandru V. Ciurea
2010
Doctorand:
Neacşu Angela
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
• Abordul malformaţiilor vasculare cerebrale este de neconceput
fără microscop operator,
• Cunoaşterea microanatomiei este esenţială pentru reuşita şi
performanţa intervenţiei chirurgicale.
• Excizia unei malformaţii vasculare de
fosă craniană posterioară este o
încercare formidabilă
• Dificultatea tratamentului acestor
leziuni din punct de vedere
chirurgical rezidă din:
– necesitatea prezervării unor structuri neurovasculare critice din
interiorul sau din jurul trunchiului cerebral şi al cerebelului,
– necesitatea prezervării nervilor cranieni şi al nucleilor cerebeloşi
profunzi,
– dificultăţi tehnice datorită coridorului îngust de acces, mai ales
pentru leziunile profunde.
• Examinând raporturile dintre arterele cerebeloase şi structurile
nervoase din fosa craniană posterioară, se pot defini trei
complexe neurovasculare:
– un complex superior în relaţie cu SCA
– un complex mijlociu în relaţie cu AICA
– un complex inferior în relaţie cu PICA
• Fiecare complex neurovascular include:
– o parte din cele trei părţi ale trunchiului
cerebral (mezencefal, punte, bulb)
– o parte din cele trei suprafeţe ale cerebelului
(tentorială, petrosală, suboccipitală)
– unul din cei trei pedunculi cerebeloşi (superior, mijlociu, inferior)
– una din cele trei fisuri dintre cerebel şi trunchiul cerebral (cerebelomezencefalică,
cerebelo-pontină, cerebelo-bulbară).
– fiecare complex neurovascular cuprinde un grup de nervi cranieni
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
• Leziuni focale ale vaselor de sânge non-neoplastice, cu
structură sau număr anormale, compuse din artere
normale sau malformate, vene, capilare sau un amestec
din acestea, cu hemodinamică modificată, reprezentînd
persistenţa unui model primitiv cauzat de un defect în
dezvoltarea embriologică
• Clasificarea MV-C cea mai acceptată şi utilizată, pe
criteriul morfopatologic, este cea publicată de
McCormick în 1966:
1. Malformaţii Arterio-Venoase (MAV);
2. Malformaţii venoase (angioame venoase);
3. Malformaţii cavernoase (angioame cavernoase);
4. Telangiectazii capilare
5. Fistulele arterio-venoase directe:
- malformaţiile venei lui Galen;
- fistulele A-V durale;
- fistulele carotido-cavernoase.
Aspect microscopic al MAV-C
Aspect microscopic de cavernom
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI
CEREBRALEPOSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
Malformaţiile vasculare cerebrale sunt considerate a fi congenitale
Nu există nicio dată concretă (evidentă) că aceste leziuni diagnosticate la
vârsta de adult au fost prezente sub aceeaşi formă încă de la naştere
MALFORMAŢIILE ARTERIOVENOASE CEREBRALE
• Dezvoltarea structurilor vasculare este rezultatul unui complex de factori
biologici şi evenimente ce încep în perioada embriogenezei, continuă apoi
în cea a fetogenezei şi se desăvârşesc în perioada perinatală şi în primele
luni de viaţă.
• Arborele vascular este menţinut, reorganizat şi modificat în funcţie de
necesităţile metabolice, rezultatul în timp fiind o reînnoire a întregii
structuri. Aceste fenomene sunt programate şi controlate genetic.
• Astfel, arborele vascular poate avea în final o
arhitectură anormală datorită unei construcţii
ineficiente (incomplete), dar şi datorită unui
eşec în procesul de reînnoire / reorganizare a
acestei structuri. Reprezentare schematică a unei MAV
cu arterele nutritive şi venele de drenaj
TELEANGIECTAZIILE CAPILARE, MALFORMAŢIILE CAVERNOASE.
Se formează datorită unor anomalii la nivelul capilarelor
intranevraxiale
Există multiple dovezi ale formării cavernoamelor
de novo (postradioterapie, factori genetici, virusuri,
influenţe hormonale)
MALFORMAŢIILE VENOASE
Eveniment în perioada formării unei vene mari sau
a afluenţilor acesteia, care conduce la formarea unui
drenaj venos colateral.
Exprimă o adaptare produsă pe un sistem venos
preexistent care a fost transformat.
MALFORMAŢIILE ARTERIOVENOASE DURALE
Leziuni dobândite, apariţia lor fiind în strânsă legătură cu factori
multipli: tromboze ale sinusurilor durale sau ale venelor mari de drenaj,
traumatisme, stări de hipercoagulabilitate.
• Malformaţiile arteriovenoase:
– majoritatea MAV sunt considerate congenitale, deşi este posibil ca unele leziuni
să fie dobândite.
– cazurile sunt în general sporadice şi nu au fost descrise mutaţii genetice
specifice MAV
– este recomandat screeningul la persoanele cu istoric familial de MAV
• Malformaţiile cavernoase:
– cercetările recente au demonstrat cel puţin 3 gene distincte, legate de forma
familială
– 40% din cavernoamele familiale au gena CCM1 - cromozomul 7 locusul 7q11.2q21:
controlează producerea proteinei KRIT1
– 20% din cavernoamele familiale au gena CCM2 - locusul 7p15-p13: controlează
producerea proteinei malcavernin
– CCM3, a fost identificată pe cromozomul 3 locusul 3q.
• Malformaţiile venoase: a fost demonstrată o predispoziţie genetică
pentru malformaţii venoase.
• Teleangiectaziile capilare: nu au fost raportate forme ereditare şi nu
au fost identificate anomalii genetice
Componenta
vasculară
Componenta
parenchimatoasă
MAV Malformaţie
cavernoasă
Artere, vase
displazice cu
pereţi subţiri, vene
arterializate
Ţesut cerebral
displazic, gliotic
Canale vasculare
hilinizate
Ţesut cerebral
absent în interior,
glioză perilezional
Malformaţie
venoasă
Proliferare de
canale venoase
mici
Teleangiectazie
capilară
Proliferare de
capilare largi
Normal Normal
Hemosiderină Frecvent Frecvent Rar Rar
Formă
Globuloasă,
conică cu apexul
spre ventricul
Rotundă,
muriformă
Cap de meduză,
ciupercă
Mărime 1-9 cm 1-5 cm 1-5 cm mici
Localizare Toate regiunile Toate regiunile Cerebel, emisfere
cerebrale
După Yasargil, modificat
Difuză, neregulată
Punte, uzual
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
• Malformaţiile arteriovenoase cerebrale: atât istoria normală a bolii, cât şi răspunsul
la tratament, pot fi influenţate de alterarea hemodinamicii cerebrale.
• hemoragia ca mod de debut, ca şi hemoragia ce apare în cursul
evoluţiei bolii, pot fi datorate unei presiuni intranidale crescute.
• presiunea scăzută se presupune a fi responsabilă de apariţia deficitelor
neurologice (aşa numitul “sindrom de furt”).
• sursă potenţială de morbiditate secundară tratamentului: dezechilibrul
hemodianamic apărut ca urmare a întreruperii fluxului crescut din
MAV-C (hiperemie de reperfuzie şi hemoragie postoperator).
• consecinţele hemodinamice precise ale întreruperii fluxului prin
MAV sunt încă controversate şi incomplet elucidate.
Zona de hipotensiune arterială în
parenchimul cerebral înconjurător
• Malformaţiile cavernoase: extravazarea lentă a sângelui în parenchimul cerebral
înconjurător, rezultând inelul de hemosiderină şi glioză perilezional
• Malformaţiile venoase din punct de vedere hemodinamic reprezintă leziuni cu flux scăzut
şi rezistenţă scăzută, leziuni care foarte puţin probabil sângerează
• Teleangiectaziile capilare: raritatea verificării histologice în vivo a acestor leziuni indică
comportamentul clinic benign
• Malformaţiile arteriovenoase durale: creşterea presiunii venoase pare a fi cel mai
important efect hemodinamic
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
MVC-FCP: ENTITĂŢI PATOLOGICE CU CARACTERISTICI UNICE
CLINICE ŞI CONSIDERAŢII TERAPEUTICE
• Simptomatologia clinică asociată malformaţiilor vasculare
cerebrale ale fosei craniene posterioare este în strânsă legătură
atât cu tipul leziunii, cât şi cu localizarea acesteia.
• Sindroamele clinice pot fi grupate în câteva categorii:
– hemoragie,
– cefalee,
– deteriorare neurologică progresivă,
– deficite neurologice focale:
• Deficite motorii
• Deficite senzitive
• Deficite de nervi cranieni
• Diagnosticarea precoce este importantă datorită potenţialului
hemoragic al acestor leziuni
• Malformaţiile arteriovenoase ale fosei
craniene posterioare (MAV-FCP):
• leziuni complexe neurovasculare, între 10 şi 20% din toate MAV-C
• risc crescut de hemoragie, morbiditate şi mortalitate ridicate
• MAV infratentoriale: de două ori mai susceptibile de a debuta
cu hemoragie decât MAV supratentoriale (86% hemoragii)
• MAV de fosă posterioară ruptă: rata mortalităţii datorată
hemoragiei - 66.7%
• Tendinţa crescută a MAV-FCP de a debuta cu hemoragie
depinde de:
– localizarea anatomică
– factori hemodinamici, unii dintre ei unici pentru această locaţie:
• prezenţa anevrismelor (25%),
• arterele perforante şi particularităţile sistemului vertebrobazilar ,
• modificări hemodinamice deteminate de convergenţa drenajului venos în vena lui Galen şi sinusul dr.
• Tendinţa crescută a MAV-FCP de a debuta cu hemoragie, cât şi
morbiditatea şi mortalitatea asociate acestei hemoragii, mult mai mari
decât în localizătile supratentoriale, justifică atitudinea mai agresivă
de tratament adoptată de majoritatea neurochirurgilor.
• Malformaţiile cavernoase infratentoriale continuă să reprezinte
o considerabilă sursă de controverse în comunitatea neurochirurgicală
• 20% din cavernoame apar în fosa craniană posterioară (cavernoamele de trunchi
cerebral - 9% şi 35%),
• Evoluţie clinică mult mai agresivă faţă de cele supratentoriale (rata
hemoragilor este de circa 30 de ori mai mare decât localizarea supratentorială)
• Cavernoamele trunchiului cerebral: istorie naturală malignă cu 5% rată de sângerare
pe an, şi o rată de resângerare de 30%
• Mare varietate a simptomelor: mecanismul de producere al deficitelor
neurologice este sângerarea în cavernom sau efectul compresiv datorat localizării şi
dimensiunii cavernomului:
– disfuncţii de nervi cranieni,
– sindroame de trunchi cerebral
– hidrocefalie,
– alterarea cunoştintei, comă şi deces (hemoragiile mari în trunchiul cerebral,
hemoragiile în punte )
• Luarea deciziilor în ceea ce priveşte tratamentul acestor leziuni este strict
legată de compararea morbidităţii chirurgicale cu riscurile din istoria
naturală a bolii.
Malformaţiile venoase infratentoriale
rareori cauzează simptome şi sunt
de obicei descoperiri întâmplătoare
semne neurologice vagi, precum
cefaleea sau ameţelile şi mult mai
rar deficite neurologice focale,
nevralgie trigeminală
risc de sângerare extrem de scăzut
sau chiar nul
Teleangiectaziile capilare
marea majoritate sunt în mod evident asimptomatice
cele mai multe telangiectazii capilare sunt descoperiri accidentale
Malformaţiile arteriovenoase durale infratentoriale
10% din malformaţiile arteriovenoase cerebrale pot fi greu diferenţiate de
acestea din punct de vedere clinic.
circa 50% sunt în regiunea occipito-suboccipitală
tabloul clinic al MAV-D a fost clasificat ca benign sau agresiv
zgomot pulsatil
hipertensiune venoasă
hidrocefalie comunicantă
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
Diagnosticul MVC-FCP rupte trebuie să evidenţieze:
tipul şi mărimea hemoragiei;
anatomia şi relaţia cu parenchimul învecinat şi vasele nutritive (pentru
MAV);
efectul de masă
dereglările circulaţiei LCR
anevrisme asociate
edemul secundar şi ischemia cerebrală
Evaluare neuroradiologica a MAV completă include:
tomografie computerizată cerebrală cu substanţă de contrast,
investigaţie prin rezonanţă magnetică (IRM) şi angio-IRM,
angiografie cerebrală cu substracţie = diagnosticul „de aur”
• Diagnosticul hemoragiei se face prin
CT
• Anatomia MAV-C se pune în evidenţă
prin:
• IRM și angio-IRM
• angio-CT şi
• DSA (metoda gold standard)
• Sonografia Doppler transcranială
(TCD): utilă intraoperator,
contribuid efectiv la asigurarea
securităţii în timpul extirpării
operatorii a malformaţiei
CT
IRM
DSA
• Procedură screening în MAV de fosă
posterioară nerupte:vene serpigionoase şi
artere dilatate dispuse grupat
• MAV rupte: evidențiază hemoragia
(intraparenchimatoase, intraventriculare,
subarahnoidiană)
• Postoperator: edem cerebral, hemoragie şi
hidrocefalie
• Postembolizare: se poate defini precis
localizarea materialului de embolizare şi
extensia embolizării (CT cu fereastră osoasă)
• Postradiochirurgie: complicaţiile tardive-
edemul, radionecroza, hemoragia
Malformaţie arteriovenoasă
de fosă craniană posterioară,
cu vase serpiginoase în
emisferul cerbelos stâng şi
hemoragie vermiană
superioară
• Angio-CT multidetector:
rol important în studierea MAV-C mari şi gigante.
studierea MAV-C parţial trombozate şi calcificate.
completează angiografia deoarece folosind numai
DSA, este greu de vizualizat anatomia malformaţiei
şi relaţia cu structurile anatomice adiacente.
• Avantaje Angio-CT faţă de Angio-IRM :
• Pacienţii cu contraindicaţii tipice pentru IRM (clipuri
feromagnetice, pacemakeri, claustrofobie)
• mai sensibilă în studiul leziunilor vasculare cerebrale
la pacienţii cu un output cardiac scăzut.
• Artefactele vizibile în malformaţiile vasculare
cerebrale gigante la Angio-IRM nu sunt vizibile pe
Angio-CT.
• Angio-CT nu poate fi folosită în urmărirea pacienţilor cu
MAV-C tratate endovascular.
MAV-FCP: nidus de circa 10
mm, cu aferenţe din ACP
dreapta, SCA dreapta şi
ambele PICA, cu patru
anevrisme fluxo-dependente
şi drenaj venos în tescul lui
Herophil
Diagnosticul IRM se face prin secvenţe convenţionale
(T1, T2, T1 postcontrast), spin-echo(SE), angio-IRM
3D Time of Flight (TOF), angio-IRM Phase Contrast
(PC)
1. stabilește prezenţa, localizarea şi mărimea MAV;
2. evidenţiază hemoragia acută sau cronică;
3. evaluează impactul hemodinamic al malformaţiei
asupra ţesutului nervos adiacent (fenomenul de
“furt”);
4. definește pediculii arteriali ai MAV;
5. stabilește mărimea şi morfologia nidusului;
6. identifică fistulele cu flux mare si anevrismele;
7. identifică drenajul venos şi stabilește dacă este
superficial sau profund.
Malformaţie arteriovenoasă
vermiană
• În planningul terapeutic chirurgical al unei MAV-
FCP, investigaţia prin IRM este superioară
investigaţiei CT sau angiografiei cerebrale:
• delimitare exactă între creier şi malformaţie,
• redă cu exactitate nidusul, mărimea acestuia
şi localizarea neuroanatomică,
• relaţia nidusului cu parenchimul, în special
cu zonele elocvente
• se poate aprecia extensia MAV din emisferul
cerebelos în parenchimul trunchiului cerebral;
• structurile fosei posterioare (trunchiul cerebral,
pedunculii cerebeloşi, nucleii cerebeloşi profunzi):
rezoluţie superioară comparativ cu examinarea CT.
MAV-FCP gradul IV
Martin-Spetzler
• Valoarea angio-IRM: permite o redare multiplanară a MAV,
însă nu identifică toate arterele hrănitoare şi venele de drenaj în
cazul malformaţiilor arteriale complexe
• Indicaţiile Angio-IRM:
• descoperirile incidentale de MAV cerebrale
la examinarea CT
• metodă neinvazivă pentru controlul
post-excizie chirurgicală, post-iradiere,
sau postembolizare a acestor malformaţii
• în cazul contraindicaţiilor DSA, examenul IRM asigură:
Angio-IRM: malformaţie
arteriovenoasă de vermis
– urmărirea non-invazivă a pacienţilor cu MAV cunoscute
– screening-ul pacienţilor cu risc crescut (anevrisme asociate,
rinichi polichistic etc.).
• Efectuarea DSA 4 vase este obligatorie în MAV-FCP
(metoda gold standard):
• să se facă în multiple proiecţii,
• să opacifieze întregul cerc Willis,
• să măsoare diametrele MAV.
• să localizeze malformaţia,
• să-i arate forma şi geometria,
• să determine prezenţa anevrismelor asociate,
• să stabilească situaţia circulaţiei colaterale,
• să evidenţieze gradul vasospasmului
(foarte rar prezent în MAV-FCP)
MAV de emisfer cerebelos stâng cu aferenţe vasculare
din ramul emisferic PICA stângă, numeroase ectazii
venoase pe traiectul drenajului către teascul lui
Herophil
MAV vermiană, cu aferenţe
arteriale din SCA şi ACP
• Cavernoamele = malformaţii vasculare oculte sau
criptice, diagnosticate intravital doar după introducerea
imageriei CT şi IRM
• Evaluarea neuroradiologică completă a cavernoamelor include:
– CT - nativ şi cu substanţă de contrast,
– IRM (secvenţele spin-echo şi gradient-echo),
– DSA -angiografia cerebrală cu substracţie,
– Ultrasonografia
EXAMINAREA CT
nespecifică, dar cu semnificaţie clinică
este prima investigaţie efectuată de pacienţii
suspecţi de proces expansiv intracranian
poate avea relevanţă pentru chirurgie Cavernom de peduncul cerebelos
mijlociu stâng spre jonctiunea cu
emisferul cerebelos, sub emergenţa
pachetului acustico-facial
CT
IRM
INVESTIGAȚIA IRM
• investigaţia de elecţie
• aspect tipic în T1: manşon hipointens de hemosiderină
care înconjoară un centru cu intensitate mixtă, cauzată
de hemoragii repetate anterioare, simptomatice sau nu,
aspect caracteristic de „sare şi piper”
• Secvenţele gradient-echo: detectează hemoragia acută şi
cronică; aspectul tipic - leziuni heterogene „popcorn-like”
de dimensiuni diferite, cu semnal central mixt şi un inel
hipointens, periferic, de hemosiderină
• Zabramski clasifică cavernoamele în patru tipuri după
aspectul IRM
ANGIOGRAFIA CU SUBSTRACŢIE DIGITALĂ (DSA)
Cavernom de vermis şi
nu este utilă în diagnosticarea cavernoamelor
emisfer cerebelos stîng
asocierea cavernomului cu un angiom venos, aspectul tipic de “cap de meduză”
ULTRASONOGRAFIA:
diagnosticarea prenatală
un adjuvant util intraoperator
• CT-scan: descoperire incidentală
• Venografia CT: metodă rapidă şi utilă,
indicată la pacientele gravide
• IRM: ”diagnostice incidentale" (sunt
cele mai frecvente MVC -60%).
• Angiografia cerebrală cu timp venos-
investigaţia de elecţie: evidenţiază vena mare de
drenaj și aspectul tipic de
« cap de meduză »
TELEANGIECTAZIILE CAPILARE INFRATENTORIALE
• IRM- secvenţele parenchimatoase postcontrast şi cele T1 gradient-echo
MAFORMAŢIILOR ARTERIOVENOASE DURALE (MAV-D)
• CT: modificări cerebrale secundare MAV-D: hidrocefalia, atrofia corticală, şi
hemoragia
• Imagistica IRM arată semne indirecte de MAV-D (similar inestigaţiei CT):
• Angiografia cerebrală: investigația de elecție
Angio-IRM
IRM
DSA
1. ANATOMIA MICROCHIRURGICALĂ A CIRCULAŢIEI CEREBRALE
POSTERIOARE
2. DESCRIERE ȘI CLASIFICARE MALFORMAŢIILOR VASCULARE
CEREBRALE (MV-C)
3. ELEMENTE DE EMBRIOLOGIE, GENETICĂ ȘI ANATOMIE
PATOLOGICĂ A MV-C
4. FIZIOPATOLOGIA MV-C
5. PARTICULARITĂŢI ANATOMO-CLINICE ÎN EVOLUŢIA ŞI
PROGNOSTICUL MAV-FCP
6. METODE IMAGISTICE MODERNE DE DIAGNOSTIC AL
MALFORMAŢIILOR VASCULARE CEREBRALE
7. TRATAMENTUL MVC-FCP
TEHNOLOGIE MEDICALĂ AVANSATĂ
• angiografia digitală cu substracţie - DSA și angio-IRM
• posibilitatea efectuării procedurilor de neuroradiologie
intervenţională,
• performanţele de monitorizare intraoperatorie
• prezenţa sistemelor de neuronavigaţie
• neuroanestezia modernă
• utilizarea cu îndemânare a microinstrumentelor neurochirurgicale,
• existenţa unui serviciu de radiochirurgie
EXISTENȚA ȘI EXPERIENȚA UNEI ECHIPE MULTIDISCIPLINARE
formată din neurolog, neurofiziolog, neurochirurg,
neuroradiolog intervenţionist şi neuroanestezist
• SCOPUL FUNDAMENTAL AL TRATAMENTULUI:
– prevenirea complicaţiilor viitoare date de leziune, cu minim risc terapeutic pentru
pacient → eliminarea totală a leziunii.
– situaţii particulare: tratament paleativ = risc minim.
• Leziunile tratabile: procedura de tratament care oferă cea mai ridicată rată
curativă, cu cel mai mic risc.
• Alternativele terapeutice includ următoarele posibilitaţi, fie individual, fie în
combinaţie (TRATAMENT MULTIMODAL):
1. TRATAMENT CHIRURGICAL (REZECŢIE MICROCHIRURGICALĂ),
2. TRATAMENT ENDOVASCULAR (EMBOLIZAREA ENDOVASCULARA),
3. TRATAMENT RADIOCHIRURGICAL.
• Observaţia judicioasă: pacienţii cu riscuri majore datorită afecţiunilor medicale
asociate sau datorită unor caracteristici ale malformaţiei legate de dimensiunea
leziunii, localizare şi anatomie vasculară care implică riscuri inacceptabile cu orice
formă de terapie.
• Cele mai multe studii privind decizia terapeutică într-o malformaţie vasculară sunt cu privire
la MAV
• Malformaţile venoase (DVA) şi telangiectaziile capilare nu necesită intervenţie terapeutică
datorită naturii relativ benigne
• În profida apariţiei unor tehnici microchirurgicale din ce în ce mai
rafinate în ultima jumătate a secolului XX, excizia unei MAV de fosă
posterioară este o încercare formidabilă
• INDICAȚII:
• MAV localizate în arii neelocvente
– MAV cerebeloase,
– MAV localizate în cisternele subarahnoidiene
– MAV implicând suprafaţa pială a trunchiului cerebral;
• MAV mici, rupte situate în arii elocvente, care au cauzat deficite
neurologice
• CONTRAINDICAȚII:
– MAV de trunchi cerebral profunde,
– MAV cerebeloase cu implicarea nucleilor cerebeloşi
profunzi,
– condiţie clinică şi neurologică precară,
– vârstă avansată (în aceste condiţii pacientul fiind
evaluat pentru radiochirurgie sau embolizare
multistadială).
MAV de emisfer cerebelos
rezecată prin abord
suboccipital standard median
• MOMENT OPTIM:
– la 4-6 săptămâni de la momentul hemoragic iniţial: se lichefiează hematomul,
se ameliorează edemul→ excizie mai facilă;
– la circa o săptămână de la embolizarea preoperatorie: se remite edemul, se
reechilibreză hemodinamica MAV , efectul de recrutare minim;
– după embolizarea eventualelor anevrisme asociate
• MAV rupte, cu hematoame ce predispun la sindroame de angajare se operează de
urgenţă într-un prim timp pentru evacuarea hematomului, urmând ca angiografia şi
intervenţia curativă să se facă ulterior.
• Tehnica chirurgicală
• Mobilul principal al intervenţiei: îndepărtarea totală a MAV-C
cu preţul unei injurii cât mai mici asupra parenchimului cerebral.
• Interceptarea pediculilor arteriali principali dilataţi, disecţia
nidus-ului şi, la final, secţionarea principalelor vene emisare
în drumul lor către sinusurile venoase.
• Venele → prezervate până la sfârşitul intervenţiei micro-
Malformaţie arteriovenoasă
rezecată -piesă operatorie
chirurgicale pentru a preveni edemul ireductibil generat de întreruperea întoarcerii venoase la
nivelul MAV-C şi care poate compromite operaţia şi şansele de supravieţuire ale pacientului.
• MAV-FCP au fost excizate folosind tehnicile
micro-chirurgicale standard, utilizând
întotdeauna microscopul operator
• Post-operator: angiografie de control (în toate
cazurile în care starea biologică a pacientului a
permis-o)
• Fragment rezidual de nidus→ reevaluare
– Rest nidal uşor abordabil chirurgical →excizie
chirurgicală (timp II operator)
– Rest nidal profund sau adiacent ariilor
elocvent→ iradiere stereotactică a porţiunii
restante (în Centrului Gamma-Knife)
• Postoperator: deosebit de important- menţinerea
strictă a normotensiunii câteva zile, până când este
restabilită capacitatea de autoreglare fiziologică a
circulaţiei
MAV vermiană cu sursă din SCA stângă şi
artera vermiană inferioară stângă
Aceeași MAV vermiană stângă-
aspect postoperator
• SCOP: ocluzia vaselor aferente unei MAV, prin injectarea fie
de particule, fie de cleiuri acrilice.
• INDICAŢIILE TERAPIEI ENDOVASCULARE
embolizare primară (ocluzie completă angiografic, ocluzie
multistadială angiografică a MAV, ocluzia anevrismului asociat MAV);
embolizare adjuvantă (preoperator, pre-radiochirurgie, embolizare
intraoperatorie);
embolizare paleativă (↓fenomenului de furt sanguin, ↓progresiei
deficitelor neurologice, ↓efectelelor hipertensiunii venoase)
• Embolizarea izolată nu poate să fie curativă (ocluzia
anatomică completă a unei MAV) decât în MAV de talie
mică sau mijlocie alimentate de puţini pediculi arteriali.
• Embolizarea totală a MAV a fost constatată
într-un procent cuprins între 5 şi 10%
Hematom vermian şi
cerebelos drept în
resorbţie determinat
de ruptura unei MAV
vermiene
Aspect angiografic pre și
post embolizare
• În marea majoritatea a MAV de fosă posterioară, cu excepţia MAV foarte mici,
embolizarea este benefică înaintea tratamentului chirurgical.
• Adjuvant al rezecţiei chirurgicale definitive a leziunii → focusată pe arterele
nutritive care sunt foarte mari sau dificil de expus la începutul procedurii
chirurgicale.
– MAV mari de emisfer cerebelos → predominante arterele nutritive din
PICA→embolizarea preoperatorie → scăderea fluxului prin nidus.
– Arterele nutritive din ramurile ventriculare ale AICA sunt dificil de expus
timpuriu în orice abord al fosei posterioare→embolizarea preoperatorie
– SCA dilatată prin creşterea fluxului sanguin, sursa unor
artere nutritive semnificative pentru malformaţie →
embolizarea preoperatorie.
Dacă arterele nutritive provenite din SCA sunt mici, este dificil sau
imposibil de cateterizat selectiv aceste vase→
embolizarea proximală a SCA ar trebui să fie evitată
(risc de infarct în teritorii din cerebel neimplicate în malformaţie)
• Embolizarea preoperatorie nu are utilitate semnificativă în
tratamentul MAV de trunchi cerebral, datorită riscului de
infarct în trunchiul cerebral.
Calea de abord femurală
• RADIOCHIRURGIA = procedura neurochirurgicală
stereotactică prin care, folosind
fascicule ionizante înguste administrate în doză
unică, se induce efectul biologic dorit în “volumul
ţintă” fără a deschide cutia craniană şi cu
minimizarea riscurilor de afectare a ţesuturilor
neurale înconjurătoare.
• Chirurgia stereotactică distruge sau afectează
ţinte intra-craniene a căror poziţie este
definită tridimensional cu precizie submilimetrică.
• În 1971, Profesorul de neurochirurgie Dr. Ladislau
STEINER, pe baza rezultatelor primului studiu
clinic asupra efectelor razelor gamma asupra MAV-
C, a stabilit că Scopul radiochirurgiei este acela de a
iradia vasele de sânge ale MAV-C în vederea
provocării obliterării endoluminale progresive şi,
astfel, să prevină hemoragia. Prof. Dr. Ladislau STEINER
• Gamma Knife (“knife” = “cuţit” în engleză) nu este propriu-zis un cuţit,
ci un sistem de mare precizie care foloseşte 201 raze gamma
concentrice pentru a distruge cu precizie maximă numai celulele
tumorale cerebrale şi malformaţiile vasculare situate în profunzimea
creierului fără a afecta structurile normale aflate în vecinătatea acestora.
• este o procedură neinvazivă
• INDICAȚII:
MAV de trunchi cerebral parenchimatoase, profunde
MAV superficiale piale ale trunchiului cerebral (dacă chirurgul are
experienţă în chirurgia MAV, microchirurgia este însă o opţiune excelentă )
MAV cerebeloase mici (gradul I și II Spetzler-Martin) la pacienți tarați sau
vârstnici (riscuri majore chirurgicale) sau la opțiunea familiei (cu asumarea
riscului hemoragiei până la obliterarea completă, ce are o latenţă de 1-3 ani
după radiochirurgie)
MAV de mari dimensiuni care nu pot fi abordate microchirurgical (rată de
obliterare de 77% la 40 de luni pentru malformaţii de 10-15 cm3 şi 56% la 50 de
luni pentru malformaţiile de peste 15 cm3 în volum)
Plan de tratament
Obliterare completă după 18 luni
• Cele mai puţine controverse privind necesitatea şi utilitatea
abordului multimodal sunt în privința MAV-FCP (rată relativ înaltă de
vindecare şi o rată de complicaţii acceptabilă).
• Metoda de tratament→ individualizată pentru fiecare pacient de către
o echipă multidisciplinară (neurolog, neurofiziolog, neurochirurg,
neuroradiolog intervenţionist şi neuroanestezist), cu acordul pacientului şi
familiei acestuia.
• Decizia terapeutică = cunoaştere aprofundată a riscurilor şi
beneficiilor diferitelor opţiuni→ pacientul să beneficieze de cea mai
bună alegere
• Centrele neurochirurgicale cu un profil pur microchirurgical→ intervenţia
chirurgicală = tratament standard pentru MAV cerebrale, chiar şi după
introducerea şi accesibilitatea la metodele alternative de tratament.
Eficacitatea terapeutică a acestora a fost acceptată pentru grupuri specifice
sau subentităţi de MAV (trunchiul cerebral şi MAV mari saU gigante) , fiind
incluse în conceptul de tratament multimodal atunci când microchirurgia
ca „standard de aur” este asociată cu o rată inacceptabil de mare de
morbiditate sau rată scăzută de excizie.
MAV vermiană
operată
• MAV cerebeloase gradele I şi II Martin-Spetzler→ microchirurgie,
ocazional embolizare pentru obliterarea componentei arteriale profunde.
• MAV cerebeloase mari → embolizare, chirurgie şi apoi radiochirurgie
pe leziunea reziduală, dar şi observarea pentru unele leziuni gradele IV şi
V.
• MAV de trunchi cerebral parenchimatoase sau în nucleii cerebeloşi
profunzi →radiochirurgia este de primă intenţie şi unica
recomandată. Dacă obliterarea nu este realizată la trei ani, se poate lua în
considerare o nouă terapie radiochirurgicală.
• MAV de trunchi cerebral superficiale, sau care cuprind şi spaţiul cisternal,
trebuie evaluate în vederea tratamentului multimodal.
• Leziunile combinate (trunchiul cerebral şi cerebelul) = cel mai dificil
de tratat, fiind recomandat tratamentul multimodal: embolizare şi
chirurgie pentru componenta cerebeloasă şi radiochirurgie pentru componenta
din trunchiul cerebral (unii chirurgi susţin că este periculos a rezeca
componenta cerebeloasă şi a lăsa pe loc componenta din trunchiul cefrebral).
• Pacienţii tineri cu MAV-FCP asimptomatice pot fi evaluaţi pentru tratament,
dar de cele mai multe ori observaţia este conduita optimă, la fel ca în
cazul pacienţilor vârstnici, cu comorbidităţi medicale.
MAV peduncul cerebelos
mijlociu drept-radiochirurgie
gammaKnife
1. OBSERVAŢIA PERIODICĂ A PACIENTULUI
2. REZECŢIA MICROCHIRURGICALĂ
3. RADIOCHIRURGIA STEREOTACTICĂ
• OBSERVAŢIA CLINICĂ (control neurologic de rutină şi studiu imagistic)
Cavernoamele asimptomatice fără dovezi de sângerare, cu localizare profundă în trunchiul cerebral
şi cerebel
Cavernoamele incidentale fară sâgerare, accesibile chirurgical →părerile sunt împărţite,(marea
majoritate a specialiştilor opiniind pentru tratament chirurgical)
• REZECŢIA MICROCHIRURGICALĂ = terapie definitivă şi curativă în cavernoame
Cavernoamele de emisfer cerebelos, accesibile chirurgical, simtomatice sau asimptomatice
Cavernoamele de trunchi cerebral
Prezenţa a două evenimente hemoragice semnificative clinic;
Aspect pial sau ependimal al leziunilor în imaginile IRM-T1.
Statusul neurologic alterat nu constituie contraindicaţie chirurgicală.
Cavernom cerebelovermian
profund paramedian drept-
rezecție completă
• RADIOCHIRURGIA STEREOTACTICĂ este discutabilă cavernoamele de trunchi cerebral
• Obiectivele intervenţiei chirurgicale sunt:
prevenirea resângerării care implică rezecţia completă a leziunii;
minimalizarea lezării parenchimului cerebral normal care implică
alegerea celui mai adecvat abord chirurgical;
conservarea unei eventuale anomalii venoase asociate.
• Momentul optim al intervenţiei chirurgicale:
subacut 4-6 săptămâni
• Rezecţia cavernoamelor de trunchi cerebral
Expunerea adecvată a leziunii este cheia succesului procedurii
chirurgicale
Rezecția se efectuează microchirurgical, sub microscopie de mare
putere, şi de cele mai multe ori trebuie efectuată piesă cu piesă, datorită
câmpului operator îngust.
Primul pas chirurgical după: decompresiunea internă
Se evită pe cât posibil utilizarea coagulării bipolare în aceste teritorii
Pentru a evita lezarea structurilor nervoase vecine leziunii, se preferă
păstrarea intactă a zonei de parenchim cu coloraţie hemosiderinică.
Rezecţia cavernoamelor trebuie să fie completă, sângerările
cavernoamelor excizate parţial fiind adesea fatale.
Cavernom de emisfer
cerebelos stâng şi vermis
sângerat
Aspect CT cerebral la nouă
zile postoperator-rezecție
totală
• CAVERNOAME MULTIPLE
– chirurgia este indicată pentru leziunile simptomatice, care
dau hemoragie sau deficite neurologice prin compresiune şi
efect de masă.
– Dacă prin acelaşi abord chirurgical sunt accesibile şi alte
leziuni asimptomatice fără a creşte riscul de morbiditate,
acestea se pot rezeca în acelaşi timp operator.
• CAVERNOM ASOCIAT CU MALFORMAŢII
VENOASE
– se rezecă doar cavernomul, lăsând pe loc malformaţia
venoasă→rezecţia malformaţiei venoase determină o rată
crescută de morbiditate postoperatorie prin infarct venos sau
hemoragie.
Aspect CT și IRM de angiom de emisfer
cerebelos stâng asociat cu cavernom de
peduncul cerebelos mijlociu stâng
Cavernoame multiple asociate
cu DVA; aspect CT la trei ani de
la rezecția cavernomului de
vermis
• Opţiunile terapeutice disponibile în prezent includ :
– obsevaţia
– tratament conservator
– tratament endovascular definitiv sau paleativ
– tratament chirurgical,
– tratament radiochirurgical
– tratament combinat, multimodal (chirurgie
cu embolizare)
• Indicaţia de tratament se stabileşte în primul rând pe
baza caracteristicilor angiografice ale drenajului venos, şi în
mod secundar pe baza stării clinice.
• Tratamentul conservator : pacienţi cu MAV-D Borden I
cu leziuni care implică sinusurile transvers sau sigmoid.
• Tratamentului chirurgical :
scop=vindecarea permanentă a MAV-D
Înainte de alegerea tehnicii optime, este necesară o
profundă analiză a caracteristicilor angiografice
MAV-D de fosă craniană posterioară
efectul de masă determinat de
venele mari , dilatate asupra bulbului
şi joncţiunii bulbo-medulare
Angiogafia AV stanga: dilataţia
sinusului transvers şi a sinusului
lateral stâng şi fine vene stelate de
drenaj în sinusul lateral stâng
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
Scopul acestei lucrări îl constituie dezvoltarea tratamentului
multimodal al Malformaţiilor Vasculare Cerebrale de
fosă craniană posterioară ca principală metodă de
ameliorare a şanselor de supravieţuire şi a calităţii vieţii
pacienţilor cu afecţiuni vasculare cerebrale în condiţiile
medico-sanitare şi socio-economice specifice ţării noastre.
Dezvoltarea tratamentului multimodal al MAV-FCP va contribui la:
• oferirea unei şanse de viaţă cât mai aproape de normalitate
pentru pacienţii cu afecţiuni până nu de mult considerate
intratabile;
• asigurarea unei supravieţuiri de calitate, a unui confort fizic
(exprimat printr-o evoluţie somatică cât mai apropiată de
normal), cât şi psihic pentru aceşti pacienţi;
• Evaluarea caracteristicilor clinico-patologice ale
malformaţiilor vasculare cerebrale de fosă craniană
posterioară (MVC-FCP);
• Evaluarea implicaţiilor clinico-terapeutice determinate
de localizarea infratentorială-studiu original;
• Elaborarea unui protocol de tratamentul multimodal
al malformațiilor arterio-venoase de fosă craniană
posterioară
• Elaborarea unor protocoale de tratament al
malformațiilor cavernoase infratentoriale în condiţiile
medico-sanitare şi socio-economice specifice ţării noastre
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
1. MATERIAL şi METODĂ
2. PROTOCOL DE INCLUDERE A PACIENŢILOR CU MVC-
FCP
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• Malformaţiile vasculare cerebrale de fosă craniană posterioară
reprezintă una dintre cele mai redutabile situaţii patologice cu
care ne întâlnim în practica neurochirurgicală
• Odată cu introducerea pe scară largă a metodelor imagistice moderne de
diagnostic s-a putut elabora un plan integrat de abordare a acestor leziuni,
colaborarea dintre neurochirurg, neuroradiolog, neurolog si neurointensivist având
o bază materială de plecare
• Din octombrie 2004, odată cu punerea în funcţiune a Centrului de Excelenţă în
Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni” din
Bucureşti, au devenit accesibile şi pacienţilor români metodele de tratament
multimodal al MVC prin iniţierea Programelor Naţionale de tratament
endovascular prin embolizare cu cianoacrilaţi, precum şi a iradierilor stereotactice
Gamma-Knife (Radiochirurgia Stereotactică Gamma-Knife – GKRS).
• S-a efectuat un studiu prospectiv în perioada 1 ianuarie 2001 - 31
decembrie 2009 asupra unei serii de 76 pacienţi diagnosticaţi cu malformaţii
vasculare cerebrale de fosă craniană posterioară în cadrul clinicii de Neurochirurgie
a Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” Bucureşti
• CRITERII DE INCLUDERE:
diagnostic clinic şi paraclinic (CT şi/sau IRM) de malformaţie vasculară
cerebrală de fosă craniană posterioară;
evaluarea angioarhitecturii şi a hemodinamicii prin angiografie digitală
cu substracţie (DSA) carotidiană bilaterală şi vertebrală pentru
malformaţiile arteriovenoase piale şi durale;
internare în perioada 01.01.2001 – 31.12.2009;
• CRITERII DE EXCLUDERE:
pacienţii la care, indiferent de motive (deces la scurt timp de la
admisie, externare la cerere sau refuzul tratamentului, etc.), nu a fost
aplicată nici una dintre metodele active de tratament: micro-chirurgical,
endovascular, Gamma-Knife sau pasive: observaţia;
pacienţii la care perioada de urmărire post-procedură a fost mai mică
de 6 luni;
pacienţii care nu s-au prezentat niciodată la controlul post-procedural.
20
15
10
5
42,10%
0
4
DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE TIPUL PATOLOGIEI
2,63%
3,94%
51,31%
MVC-FCP
DISTRIBUŢIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ
15 14
18
14
0
6
2
3
MALFORMAŢII ARTERIOVENOASE
INFRATENTORIALE
MALFORMAŢII CAVERNOASE INFRATENTORIALE
MALFORMAŢII VENOASE INFRATENTORIALE
MALFORMAŢII ARTERIOVENOASE DURALE
INFRATENTORIALE
MVC-FCF
DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE SEX
35,52%
0% 0%
64,47%
FEMININ
MASCULIN
30
25
20
15
10
5
0
8
3
18
*un pacient a prezentat unul sau mai multe simptome
22
26
17
MVC-FCP
SIMPTOMATOLOGIE INIŢIALĂ
20
17
1
4 3
6
DEFICITE MOTORII
DEFICITE SENZITIVE
DEFICITE ALE NERVILOR CRANIENI
DEFICITE CEREBELOASE
CEFALEE
GREAŢĂ,VĂRSĂTURI
AMEŢELI
MODIFICĂRI FO
CRIZE EPILEPTICE
MODIFICĂRI ALE STĂRII DE
CONŞTIENŢĂ
SUFERINŢĂ ACUTĂ DE TRUNCHI
CEREBRAL
ASIMPTOMATICE
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
MATERIAL şi METODĂ
REZULTATE
CONCLUZII
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2009 : au fost diagnosticate 54 de MAV-
FCP în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” Bucureşti,
secţiile I şi IV Neurochirurgie.
• Toate cazurile au fost investigate în clinică în vederea stabilirii unui
diagnostic pozitiv de bună calitate (CT, angio-CT sau IRM cu angio-
IRM, DSA carotidiană bilaterală şi vertebrală).
• În urma aplicării criteriilor de includere şi de excludere a pacienţilor în studiu
a rezultat un lot de pacienţi în număr de 39 care respectă toate cele
şase criterii de includere şi excludere.
• Au fost analizate datele privind: sexul şi vârsta pacienţilor, simptomatologia
la debut şi în evoluţia bolii, caracteristicile prezentării hemoragice, hidrocefalia
asociată, localizarea malformaţiei şi gradarea ei pe scala Martin-Spetzler (în funcţie
de elocvenţa localizării, mărimea malformaţiei şi drenajul venos), anevrismele
asociate, comorbidităţile asociate, tipul de terapie aplicat, complicaţiile hemoragiei şi
postterapeutice, rezultatele clinice (outcome-ul clinic) şi angiografice şi perioada de
urmărire.
• Rezultatele clinice (outcome-ul clinic) au fost evaluate cu ajutorul scalei
Glasgow Outcome (în 5 puncte)
10,2%
MAV-FCP
DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE
SEX
35,9%
,5,2% 7,7%
5,2%
0% 0%
64,1%
FEMININ
MASCULIN
DISTRIBUŢIA MAV-FCP
FUNCŢIE DE LOCALIZARE
71,8%
emisfer cerebelos
vermis
unghi
pontocerebelos
trunchi cerebral
emisfer+trunchi
cerebral
2
MAV-FCP
DISTRIBUŢIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ
8
6
8
9
3
1
2
4
2
0
8
6
10
70 ani
Anevrismele asociate - 17,95%
Hidrocefalia asociată MAV-FCP în 25,65%
• Tabloul clinic la debut a fost dominat de hemoragia acută
17
TABLOU CLINIC LA DEBUTUL MAV-
FCP FUNCŢIE DE HEMORAGIE
47,2%
0%
0%
53,8%
HEMORAGIC
NON-
HEMORAGIC
DISTRIBUŢIA MAV-FCP
FUNCŢIE DE GRADAREA MARTIN-
SPETZLER
20
10
8
2
2
15
GRAD I
10
GRAD II
GRAD 5 III
GRAD IV
GRAD 0 V
15
LOCALIZAREA HEMORAGIEI LA DEBUTUL
MAV-FCP (21 PACIENŢI)
6
5
*pacienţii au prezentat unul sau mai multe tipuri de hemoragie
5,15%
20.5%
0%
15
10
5
0
74,35%
HEMORAGIE
INTRAPARENCHIMATOASĂ
HEMORAGIE
INTRAVENTRICULARĂ
HEMORAGIE
SUBARAHNOIDIANĂ
DISTRIBUŢIA PACIENŢILOR FUNCŢIE
DE MODALITATEA TERAPEUTICĂ
o singură modalitate terapeutică tratament multimodal observaţie
18
10
8
6
4
2
0
10
DISTRIBUŢIA PACIENŢILOR FUNCŢIE DE
METODA TERAPEUTICĂ
1
4
1 1
8
10
5
0
20
15
tratament chirurgical
tratament
radiochirurgical
embolizare
embolizare+chirurgie
chirurgie+radiochirurgie
observaţie
DISTRIBUŢIA CAZURILOR TRATATE
CHIRURGICAL FUNCŢIE DE SCALA MARTIN-
SPETZLER
9
5
Grad I
Grad II
Grad III
16
14
12
10
8
6
4
2
0
15
DISTRIBUŢIA CAZURILOR TRATATE
CHIRURGICAL FUNCŢIE DE LOCALIZARE
22%
2
0% 0%
1
78%
MAV EMISFER
CEREBELOS
MAV VERMIANĂ
MAV UNGHI
PONTOCEREBELOS
DISTRIBUŢIA MAV-FCP OPERATE FUNCŢIE
DE GRADUL REZECŢIEI
MICROCHIRURGICALE
REZECŢIE TOTALĂ
REZECŢIE SUBTOTALĂ
Rezecție totală- control CT și angiografic
Malformaţie de emisfer cerebelos
drept ruptă, cu aport arterial din
ACP şi SCA cu predominnenţa
arterei vertebrale drepte
5
DISTRIBUŢIA CAZURILOR TRATATE RADIOCHIRURGICAL
FUNCŢIE DE LOCALIZARE
2
1 1 1
5
4
3
2
1
0
EMISFER CEREBELOS
VERMIS
UNGHI PONTOCEREBELOS
PEDUNCUL CEREBELOS
EMISFER CEREBELOS+TRUNCHI
CEREBRAL
Marea majoritate a cazurilor tratate radiochirurgical ca monoterapie
au fost de grad mic (nouă cazuri din zece sunt gradul I şi II).
Plan terapeutic
MAV situată la nivelul
emisferului cerebelos drept
paramedian cu aferenţe
vasculare arteriale din AICA
dreaptă,
Aspect IRM cerebral la şase
luni postradioterapie
gammaknife evidenţiază un
volum restant de 0,21 cm3, fără
semne de radiotoxicitate
perilezională
• În lotul de pacienţi studiaţi cu MAV-FCP s-a practicat embolizarea doar în
două cazuri, într-un caz embolizare preoperatorie şi un caz embolizare
izolată, curativă.
• Tratamentul multimodal a fost aplicat la doar 2 cazuri din cele 31 la care s-a
aplicat o metodă de terapie activă, respectiv 6,45%.
• Complicaţiile postoperatorii au apărut la 11 pacienţi-61,11%
(hemoragie în patul operator, edem cerebral, infarct venos, hidrocefalie acută
postoperatorie, sindrom de reperfuzie)
• În seria celor zece cazuri cu MAV-FCP tratate radiochirurgical gamma-knife ca
monoterapie s-au înregistrat 2 complicaţii legate de iradiere (un edem
cerebral malign şi un caz cu leziuni de radionecroză la 18 luni postiradiere gammaknife).
• La cei 31 de pacienţi la care s-a aplicat o metodă de tratament activă (8 pacienţi fiind
sub observaţie), s-au obţinut următoarele rezultate postprocedural pe scala GOS :
– 24 pacienţi GOS 5
– 3 pacienţi GOS 4
– 2 pacienţi GOS 3
– 2 pacienţi GOS 2
• Seria studiată conţine un procent mare de MAV-FCP de grad mic
(I şi II), respectiv 69,2%
• Implicarea scăzută a departamentului de neuroradiologie
intevenţionistă în tratamentul endovascular al MAV-FCP datorită
dificultăţilor tehnice, dar si economice în realizarea procedurilor
de embolizare.
• Implicarea scăzută a radiochirurgiei în tratamentul multimodal
(un singur caz de iradiere gamma-knife postoperator pentru un
rest de malformaţie în zonă elocventă) în seria studiată, este
consecinţa a două fenomene:
– departamentul de radiochirurgie şi-a început activitatea în 2004, primul
caz cu MAV-FCP la care s-a aplicat terapia gamma-knife fiind în 2005, lotul
studiat cuprinzând cazuri din 2001;
– marea majoritate a cazurilor din serie, sunt malformaţii arteriovenoase de
gradul I şi II (27 de cazuri-69,2%), al căror tratament este considerat destul
de simplu şi rareori necesitând terapie multimodală.
• În seria studiată au predominat cazurile tratate cu monoterapie
→consecinţă a terapiei aplicate cu precădere cazurilor de MAV-
FCP de grad mic (grad I şi II), considerate relativ uşor de tratat şi
rar necesitând abord multimodal,
• Se impune o extindere a ţintei terapeutice spre gradele mai
mari (gradele III, IV şi chiar V)
– prin creşterea experinţei chirurgicale,
– prin îmbunătăţirea procedurilor anestezice,
– prin dezvoltarea şi susţinerea departamentului de
neuroradiologie intervenţională
• Extinderea ţintei terapeutice trebuie să vizeze în viitor şi MAV de
trunchi cerebral
– prin sporirea experienţei chirurgicale pentru malformaţiile superficiale, piale,
abordabile chirurgical în condiţii de relativă siguranţă în mâinile unui chirurg
experimentat,
– prin extinderea indicaţiilor terapiei gamma-knife la malformaţiile profunde,
inabordabile chirurgical, care până în prezent nu au fost luate în discuţie de
departamentul de radiochirurgie, în perioada de implementare a metodei şi
dezvoltare a experinţei.
• Extinderea ţintelor terapeutice menţionate = extindere a indicaţiilor
abordului multimodal (terapia multimodală triplează rata curei MAV, cu un
risc acceptabil de complicaţii şi rezultate clinice bune -81%)
• Radiochirurgia ca monoterapie ar trebui să fie utilizată pentru leziuni
intrinseci ale trunchiului cerebral,
• Terapia multimodală trebuie să fie luată în considerare la toate
celelalte localizări ale MAV-FCP.
SM grad I, II
Chirurgie +/- Embolizare
MAV cerebelos
SM grad III, IV sau
diametru ≥ 3 cm
Embolizare şi chirurgie, +/-
Radiochirurgie pentru
componenta cerebeloasă
profundă
MAV fosă posterioară
Fără tratament Cu tratament
MAV rezidual
Nu ajunge la suprafaţa
parenchimului
Radiochirurgie şi aşteaptă 3
ani pentru repetarea curei
Repetă radiochirurgia
MAV de trunchi
Localizare pială sau cisternală
Embolizare şi rezecţie
chirurgicală, +/- radiochirurgie
MAV cerebelos+trunchi
Embolizare şi rezecţie
chirurgicală pentru
componenta cerebeloasă şi
radiochirurgie prntru
componenta din trunchi
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
MATERIAL şi METODĂ
REZULTATE
CONCLUZII
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• În intervalul 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2009 a fost studiat un lot de
32 pacienţi cu malformații cavernoase infratentoriale care respectă
toate cele şase criterii de includere şi excludere.
• Au fost analizate datele:
– privind sexul şi vârsta pacienţilor,
– simptomatologia la debut şi în evoluţia bolii, incidenţa sângerării şi caracteristicile
prezentării hemoragice, hidrocefalia asociată, comorbidităţile asociate
– localizarea şi mărimea malformaţiei, forma unică sau multiplă,
– asocierea cu alte malformaţii vasculare cerebrale (în special asocierea cu
angioamele venoase şi implicaţiile acestei asocieri asupra atitudinii terapeutice),
– tipul de terapie aplicat,
– complicaţiile hemoragiei şi postterapeutice,
– rezultatele clinice şi perioada de urmărire.
• Rezultatele clinice au fost evaluate cu ajutorul scorului Karnofsky
CAVERNOAMELE INFRATENTORIALE
DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE SEX
34,4%
34,37%
0% 0%
65,6%
TABLOUL CLINIC LA DEBUT
FUNCŢIE DE HEMORAGIE
0% 0%
65,63%
SEX FEMININ
SEX MASCULIN
DEBUT NON-
HEMORAGIC
DEBUT
HEMORAGIC
11
10
5
0
CAVERNOAMELE INFRATENTORIALE
DISTRIBUŢIA PE GRUPE DE VÂRSTĂ
2
6
>10 ani
11-20 ani
21-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
6
51-60 ani
10
61-70 ani
0
10 ani
11-20 ani
21-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
51-60 ani
61-70 ani
• Tabloul clinic la prezentarea la medic a fost reprezentat de semnele şi
simptomele hemoragiei cerebrale, ale hidrocefaliei acute sau cronice, de
deficite neurologice focale (motorii, senzitive, cerebeloase, de nervi cranieni)
sau semne nespecifice
• Hidrocefalia a fost diagnosticată la 6 pacienţi (18,75%):
DISTRIBUŢIA CAVERNOAMELOR
INFRATENTORIALE FUNCŢIE DE
LOCALIZARE
9,37%
37,5%
0%
53,13%
EMISFER
CEREBELOS
PEDUNCUL
CEREBELOS
TRUNCHI
CEREBRAL
• Mărimea cavernoamelor a fost între 0,7 cm şi 4,5 cm, cu o medie de 2,2 cm.
• 29 de pacienţi au prezentat forma solitară (90,63%), trei pacienţi au prezentat
forma multiplă, (9,37%)
• 4 pacienţi cu cavernoame infratentoriale au prezentat malformaţii venoase
asociate (DVA) -12,5%,
4
3
2
1
0
DISTRIBUŢIA CEVERNOAMELOR ÎN
TRUNCHIUL CEREBRAL
4
1
4
3
BULB
BULBO-PONTIN
PUNTE
PONTO-
MEZENCEFALIC
CAVERNOAMELE
INFRATENTORIALE DISTRIBUŢIA
FUNCŢIE DE METODA DE
TRATAMENT
46,9%
0% 0%
53,1%
TRATAMENT
CHIRURGICAL
OBSERVAŢIE
DISTRIBUŢIA CAVERNOAMELOR
INFRATENTORIALE FUNCŢIE DE
GRADUL REZECŢIEI
MICROCHIRURGICALE
35,3%
5,9% 0%
58,8%
REZECŢIE TOTALĂ
REZECŢIE
CVASITOTALĂ
REZECŢIE
SUBTORALĂ
20
15
10
5
0
4
13
EMISFER
CEREBELOS
CAVERNOAMELE INFRATENTORIALE
CORELAŢIA LOCALIZARE-TERAPIE
0 0
4
9
2
1
PEDUNCUL
CEREBELOS
EMISFER PEDUNCUL CEREBELOS TRUNCHI CEREBELOS CEREBRAL
1
1
2
0
9
3
TRUNCHI
CEREBRAL
100%
50%
0%
Column1
OBSERVAŢIE
GRADUL REZECŢIEI CAVERNOAMELOR
INFRATENTORIALE FUNCŢIE DE LOCALIZARE
Niciun pacient nu a fost tratat chirurgical în stadiu acut după hemoragie. 11 pacienţi cu cavernoame
sângerate→ operaţi 7 pacienţi, 6 cu localizare cerebeloasă şi 1 de trunchi cerebral
REZECŢIE PARŢIALĂ
REZECŢIE CVASITOTALĂ
REZECŢIE TOTALĂ
•Scorul Karnofsky preoperator a fost între 40 şi 100 (media 70,3±16,3
﴾±deviaţia standard﴿.
•Toţi cei 13 pacienţi cu cavernoame cerebeloase operate s-au
ameliorat clinic şi neurologic postoperator, recuperare neurologică
completă (scor KPS 100) fiind demonstrată la 8 pacienţi din cei 13 cu
cavernoame cerebeloase operate (61,5%).
•Cei trei pacienţi cu cavernoame de trunchi cerebral operate, au
înregistrat postoperator o ameliorare a scorului KPS, dar nu s-a obţinut
la nici unul o recuperare neurologică completă (scorul KPS
postoperator la cei trei pacienţi a fost de 90, 70 şi respectiv 60)
•Deficite noi postoperator au fost înregistrate doar la 2 pacienţi: un
caz cu deficite noi de nervi cranieni şi un caz cu deficit motor
Cavernom bulbo-pontin paramedian
drept nesângerat- aspect preoperator
Cavernom bulbo-pontin paramedian
drept- aspect preoperator: rezecție
completă
• Analiza statistică comparativă a cavernoamelor operate, cu sau
fără sângerare, a evidenţiat absenţa influenţei asupra
rezultatelor pe termen lung a evenimentului hemoragic
(p>0,05).
• În schimb, scorul KPS preoperator, volumul leziunii şi localizarea
cavernomului influenţează scorul Karnofsky final
• Pacienţii cu valori mari ale scorului Karnofsky preoperator, cu
leziuni de dimensiuni mici, sau localizări cerebeloase (comparativ
cu localizările profunde sau de trunchi cerebral), prezintă
rezultate finale mult mai bune ilustrate de un scor KPS ridicat (p=
0,0006, 0,03 şi respectiv 0,02)
Cavernoame
cerebeloase
Accesibile
chirurgical
Profunde
Simptomatice CHIRURGIE
Asimptomatice CHIRURGIE
Asimptomatice OBSERVAŢIE
Cu hemoragie CHIRURGIE
Cavernoame de
trunchi cerebral
Asimptomatice
Simptomatice
Fără hemoragie
Cu hemoragie
(documentată
RMN)
Deficit
neurologic
progresiv, sever
Un episod
hemoragic
Hemoragii
multiple
Profunde OBSERVAŢIE
< 2 mm între
cavernom şi
suprafaţa pială
< 2 mm între
cavernom şi
suprafaţa pială
Profunde
CHIRURGIE
Pacient tânăr CHIRURGIE
OBSERVAŢIE
CHIRURGIE
CHIRURGIE
Profunde OBSERVAŢIE
< 2mm între
cavernom şi
suprafaţa pială
CHIRURGIE
CHIRURGIE
• Un comportament dinamic şi mai agresiv al unui cavernom
cerebral, cu creştere rapidă, cu risc crescut de hemoragii şi
recurenţe, precum şi apariţia de novo a acestor leziuni a fost
observată în următoarele situaţii:
– asocierea unei malformaţii venoase (DVA),
– multiplicitatea leziunilor,
– apariţia familială;
– detectarea la copii, adulţi tineri, sau în timpul sarcinii;
– localizarea infratentorială
• Factorii care influenţează semnificativ prognosticul sunt scorul
Karnofsky preoperator, mărimea şi localizarea leziunii, pacienţii
cu valori mari ale scorului Karnofsky preoperator, cu leziuni de
dimensiuni mici, sau localizări cerebeloase având un prognostic
favorabil
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• În intervalul 1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2009 au fost diagnosticate 6 de
malformaţii venoase infratentoriale
• 2 cazuri au fost angioame venoase infratentoriale izolate, 4 cazuri fiind asociate
cu cavernoame infratentoriale
• Angioamele venoase infratentoriale izolate = cazuri asimptomatice
• Angioamele asociate cu cavernoame → simptomatologie legată de localizarea
cavernomului
• Riscul hemoragic asociat cu o malformaţie venoasă este extrem de scăzut;
hemoragile raportate se pot datora unor mici cavernoame asociate omise din
diagnostic
• Angiom asociat cu cavernom: nu se tratează chirurgical DVA, iar în cazul
intervenţiei chirurgicale pentru cavernom, angiomul venos trebuie conservat.
• Wurm: după lezionectomia unei malformaţii cavernoase asociate cu DVA, se
produce recurenţa acesteia şi apariţia de novo a malformaţiei
Cavernoame multiple de vermis şi emisfer cerebelos
cu DVA asociat de emisfer cerebelos drept
La trei ani de la rezecția cavernomului de vermis, se evidențiază creșterea în
dimensiuni a cavernoamelor adiacente angimului venos
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• Deși MAV-D reprezintă aproximativ 10% din toate malformaţii arterio-venoase
intracraniene, în circa 50% din cazuri ele fiind localizate infratentorial, în intervalul
1 ianuarie 2001- 31 decembrie 2009 au fost diagnosticate un număr de doar 3 de
malformaţii arteriovenoase durale infratentoriale care au respectat criteriile de
includere și excludere
• Un caz Borden I → observație
• Un caz Borden II → inițial tratament conservator (compresia arterelor occipitale),
ulterior → ligatura arterei occipitale stângi
• Un caz Borden III sau tip IV Merland Djind, având risc înalt, datorită drenajului
leptomeningeal → se decide intervenţia curativă agresivă de urgenţă prin
embolizare pe cale arterială cu cianoacrilat diluat cu lipiodor ultafluid în proporţie
de 33%, realizându-se cura completă endovasculară a leziunii, cu dispariţia
simptomatologiei pe parcursul următoarelor trei zile, fără deficite neurologice
supraadăugate postprocedural
MAV-D cu aferenţe din artera meningee
posterioară stângă şi artera occipitală stângă, şi cu
drenaj venos leptomeningeal în sinusul sagital
superior treimea posterioară
Angiografia vertebrală şi carotidiană
externă de control evidenţiază cura
completă endovasculară a MAV-D tip III
Borden ( tip IV Merland Djind)
1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
2. PREZENTAREA LOTULUI GENERAL
3. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DE FOSĂ CRANIANĂ
POSTERIOARĂ (MAV-FCP)
4. MALFORMAŢIILE CAVERNOASE INFRATENTORIALE
5. MALFORMAŢIILE VENOASE (DVA) INFRATENTORIALE
6. MALFORMAŢIILE ARTERIO-VENOASE DURALE (MAV-D)
INFRATENTORIALE
7. CONCLUZII FINALE
• Malformaţiile vasculare ale fosei craniene posterioare
includ un număr de entităţi patologice cu caracteristici
unice fiziopatologice, clinice şi consideraţii terapeutice.
• Lucrarea de faţă reprezintă un studiu dedicat exclusiv
aspectelor ştiinţifice şi clinice a diverselor malformaţii
vasculare cerebrale localizate infratentorial, studiile şi
monografiile apărute până în prezent adresându-se unui
singur tip lezional.
• Analiza seriei prezentate de 39 de cazuri de malformaţii
arteriovenoase de fosă craniană posterioară, reflectă situaţia
la ora actuală din sistemul sanitar românesc şi din
neurochirurgia românească în tratamentul MAV-FCP, Spitalul
Clinic “Bagdasar-Arseni” fiind singurul centru din ţară unde
sunt întrunite toate condiţiile pentru aplicarea celor 3 terapii
active practicate în prezent, oriunde în lume, în tratamentul
malformaţiilor arteriovenoase: tratamentul microchirurgical,
terapia endovasculară şi radiochirurgia gammaknife, ca
monoterpie sau abord multimodal.
• Analiza seriei prezentate de 32 de cazuri de malformaţii
cavernoase de fosă craniană posterioară, a permis
realizarea unui protocol de management al pacienţilor cu
cavernoame infratentoriale, adaptat situaţiei actuale din
sistemul sanitar românesc şi din neurochirurgia
românească, Spitalul Clinic Bagdasar-Arseni fiind singurul
centru din ţară unde sunt întrunite:
– toate condiţiile de dotare tehnică performantă necesare
intervenţiilor chirurgicale laborioase implicând trunchiul
cerebral,
– condiţii de neuroanestezie performantă
– nu în ultimul rând, fiind centrul cu cea mai bogată experienţă
neurochirurgicală în acest domeniu de vârf
www.neurochirurgie4.ro