Protocol de diagnostic si tratament al anginei pectorale stabile l

Sunt puţine dovezi directe care susţin repetarea de rutină a ECG de repaus la intervale mici, şi
acest lucru este indicat doar pentru a efectua electrocardiograma în timpul durerii sau a intervenit
o modificare a clasei funcţionale.
Recomandări pentru efectuarea ECG-ului de repaus pentru evaluarea diagnostică iniţială
a anginei
Clasa I (la toţi pacienţii)
1. ECG de repaus în timpul perioadei libere de durere
2. ECG de repaus în timpul episodului de durere (dacă este posibil)
Recomandările pentru efectuarea ECG-ului de repaus pentru evaluarea de rutină la
pacienţii cu angină stabilă cronică
Clasa IIb
1. ECG de rutină periodic în absenţa modificărilor clinice
2. Testul de efort ECG
4.2.ECG-ul în timpul efortului este mult mai specific şi mai sensibil decât ECG de repaus
pentru detectarea ischemiei miocardice şi, din motive ce ţin de disponibilitate şi cost, este cea
mai bună alegere pentru identificarea ischemiei inductibile la majoritatea pacienţilor suspectaţi
de angină stabilă.
Recomandările pentru testare ECG de efort în evaluarea diagnostică iniţială a anginei
Clasa I
1. Pacienţi cu simptome de angina şi probabilitate pre-test de boală intermediară bazată pe
vârstă, sex şi simptome, doar dacă nu poate efectua efort sau prezintă modificări ECG care fac
ECG-ul neinterpretabil
Clasa IIb
1. Pacienţi cu subdenivelare de ST > 1 mm pe ECG de repaus sau care iau digoxina
2. La pacienţii cu probabilitate pre-test de boală scăzută (< 10%) bazată pe vârstă, sex şi
simptomatologie
Recomandările pentru testul ECG de efort ca reevaluare de rutină la pacienţii cu angină
stabilă cronică:
Clasa IIb
1. Testul ECG de efort periodic de rutină în absenţa modificărilor clinice
Folosind drept criteriu de pozitivitate prezenţa subdenivelării de ST < 0,1 mV sau 1 mm,
sensibilitatea şi specificitatea pentru detecţia bolii coronariene semnificative variază între 68% şi
77%.
Testul ECG de efort nu este de valoare diagnostică în prezenţa blocului major de ram stâng, ritm
de pace-maker şi sindrom Wolf-Parkinson-White (WPW), cazuri în care modificările ECG nu
pot fi evaluate.
În plus, rezultatele fals-pozitive sunt mai frecvente la pacienţii cu modificări pe ECG-ul de
repaus, în prezenţa hipertrofiei ventriculare stângi, dezechilibru ionic, modificări de conducere
intraventriculare şi folosirea digitalei. Testul ECG de efort este mai puţin sensibil şi specific la
femei.
Interpretarea modificărilor ECG la efort necesită o abordare de tip Bayesian a diagnosticului.
Această abordare foloseşte estimările pre-test de boală ale clinicianului alături de rezultatul
testelor diagnostice pentru a genera probabilităţile individualizate pre-test de boală pentru un
anumit pacient. Probabilitatea pre-test de boală este influenţată de prevalenţa bolii în populaţia
studiată, ca şi de caracteristicile clinice la un individ. Astfel, pentru detecţia bolii coronariene,
probabilitatea pre-test de boală este influenţată de vârstă şi de sex şi modificată în plus de natura
4