Protocol de diagnostic si tratament al anginei pectorale stabile l

capacitatea considerabilă pentru evaluarea anatomiei cardiace în totalitate şi a funcţiei. Totuşi, în
prezent ea nu poate fi privită decât ca o modalitate valoroasă pentru cercetare şi nu este recomandată
pentru practica clinică de rutină în evaluarea diagnostică a anginei stabile.
5. Tehnici invazive pentru evaluarea anatomiei coronariene.
5.1. Arteriografia coronariană deţine o poziţie fundamentală în investigarea pacienţilor cu angina
stabilă, ea furnizând informaţii corecte cu privire la anatomia coronariană, cu identificarea prezenţei
sau absenţei stenozei intracoronariene, defineşte opţiunile terapeutice (eligibilitatea pentru tratament
medicamentos sau revascularizare miocardică) şi determină prognosticul.
Recomandările pentru efectuarea arteriografiei coronariane în scopul stabilirii unui diagnostic
în angina stabilă
Clasa I
1. Angină stabilă severă (Clasa 3 sau mai mult a Clasificării Societăţii Canadiene de
Cardiologie), cu o probabilitate pre-test de boală mare, mai ales dacă simptomele nu răspund
la tratament medical
2. Supravieţuitorii unei opriri cardiace
3. Pacienţi cu aritmii ventriculare severe
4. Pacienţi trataţi anterior prin revascularizare miocardică (PCI, CABG) care dezvoltă
recurenţa timpurie sau angină moderate sau severă
Clasa IIa
1. Pacienţi cu un diagnostic neconcludent la testarea non-invazivă sau rezultate contradictorii
provenite din diverse metode non-invazive, aflaţi la risc intermediar sau înalt de boală
coronariană
2. Pacienţi cu un risc crescut de restenoză după PCI dacă PCI a fost efectuată la nivelul unei
leziuni cu localizare prognostică
. Metodele folosite pentru realizarea angiografiei coronariene sau îmbunătăţit substanţial, ducând la
reducerea ratei complicaţiilor şi externarea mai rapidă. Rata compozită a complicaţiilor majore
asociate cu cateterizarea diagnostică de rutină este între 1 şi 2%. Rata compozită a decesului,
infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral este în jur de 0,1-0,2%.
5.2. Ultrasonografia intracoronariană este o investigaţie utilizată adecvat în condiţii clinice
specifice şi în scop de cercetare mai mult decât ca o primă linie de investigaţie pentru boala
coronariană
5.3. Evaluarea invazivă a severităţii funcţionale a leziunilor coronariene Severitatea funcţională
a leziunilor coronariene vizualizate angiografic poate fi evaluată invaziv prin metode de măsurare fie
a vitezei fluxului coronarian (rezerva vasodilatatoare coronariană) sau rezerva fracţională a presiunii
de flux intracoronarian (RFF). Ambele tehnici implică inducerea hiperemiei prin injectarea
intracoronariană de agenţi vasodilatatori.RFF e dependent de microcirculaţie precum şi de
severitatea leziunii la nivelul vaselor epicardice. Aeastă investigaţie este cel mai bine rezervată
pentru circumstanţe clinice specifice sau în deciderea oportunităţii de revascularizare mai degrabă
decât pentru uzul de rutină.
6. Stratificarea riscului. Când se discută despre stratificarea riscului în angina stabilă, termenul de
risc se referă în primul rând la riscul morţii cardiovasculare şi infarct miocardic. Prognosticul pe
termen lung al anginei stabile este variabil .
Angina tipică s-a dovedit a fi un factor prognostic semnificativ la pacienţii care efectuează
arteriografie coronariană, totuşi, relaţia între angina tipică şi prognostic este mediată de relaţia
acesteia cu extinderea afectării coronariene. În schimb, modelul de apariţie a anginei, frecvenţa
acesteia, modificările ECG de repaus sunt predictori independent ai supravieţuirii în general şi ai
supravieţuirii fără IM şi pot fi combinaţi într-un scor simplu de prezicere a prognosticului, în
9