Strategii didactice interactive în activitatea instructiv - biblionline
Strategii didactice interactive în activitatea instructiv - biblionline
Strategii didactice interactive în activitatea instructiv - biblionline
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
„<strong>Strategii</strong> <strong>didactice</strong> <strong>interactive</strong> <strong>în</strong> <strong>activitatea</strong> <strong>instructiv</strong>-educativă”<br />
<strong>Strategii</strong>le <strong>didactice</strong> reprezintă căile folosite <strong>în</strong> şcoală de către profesor <strong>în</strong> a-i sprijini pe elevi<br />
să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. “Calitatea pedagogică a metodei <strong>didactice</strong><br />
presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor <strong>în</strong>tr-o cale de<br />
<strong>în</strong>văţare realizată efectiv de elev, <strong>în</strong> cadrul instruirii formale şi nonformale, cu deschideri spre<br />
educaţia permanentă.” (Sorin Cristea).<br />
În viziunea noastră, strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi<br />
ajută pe elevi să acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile,<br />
deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex şi<br />
circular de metode, tehnici, mijloace de <strong>în</strong>văţăm<strong>în</strong>t şi forme de organizare a activităţii,<br />
complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, <strong>în</strong> vederea<br />
realizării cu eficienţă a <strong>în</strong>văţării. Important este ca profesorul să prevadă implicarea elevilor <strong>în</strong><br />
realizarea acestui plan de lucru, <strong>în</strong> calitate de subiecţi activi ce contribuie la construirea propriei<br />
cunoaşteri.<br />
<strong>Strategii</strong>le <strong>didactice</strong> <strong>interactive</strong> ca strategii de grup, presupun munca <strong>în</strong> colaborare a elevilor<br />
organizaţi pe microgrupuri sau echipe de lucru <strong>în</strong> vederea atingerii unor obiective preconizate. Se<br />
bazează pe sprijinul reciproc, stimulează participările individuale. Solicită efort de adaptare la<br />
normele de grup, toleranţă faţă de opiniile, părerile colegilor, dezvolt<strong>în</strong>d capacităţile<br />
autoevaluative. Sunt strategii de interacţiune activă <strong>în</strong>tre participanţii la activitate (elev-elev,<br />
elev- profesor).<br />
Orice obiectiv al lecţiei se realizează prin intermediul unei strategii <strong>didactice</strong>, de aici rezidă<br />
importanţa acordată strategiei <strong>didactice</strong> <strong>în</strong> concepţia oferită de Ion Negreţ şi Ioan Jinga: „prin<br />
strategie didactică <strong>în</strong>ţelegem cuplul dintre sarcina de <strong>în</strong>văţare şi situaţia de <strong>în</strong>văţare elaborate<br />
pentru a-i oferi elevului ocazia să realizeze un anumit obiectiv operaţional”. Structura strategiei<br />
<strong>didactice</strong> „focalizate” pe un obiectiv operaţional este redată de cei doi autori cu ajutorul schemei<br />
următoare:<br />
În elaborarea unei strategii <strong>didactice</strong> se ţine cont de următoarele elemente:<br />
stilul de conducere al activităţii <strong>instructiv</strong>-educative:<br />
modul <strong>în</strong> care se va produce <strong>în</strong>văţarea (prin cooperare, prin competiţie, prin colaborare,<br />
prin cercetare, prin descoperire, prin problematizare, prin experimentare, prin aplicaţii<br />
practice etc.)<br />
căile şi modalităţile care vor conduce la provocarea <strong>în</strong>văţării dorite: metodele,<br />
procedeele, tehnicile, mijloacele de <strong>în</strong>văţăm<strong>în</strong>t( materialele <strong>didactice</strong>, echipamente, noi<br />
tehnologii etc...)<br />
formele de organizare a activităţii (frontală, colectivă, pe grupe, <strong>în</strong> microgrupe,<br />
individuală, mixtă);<br />
modul de participare a elevilor la activitate;<br />
timpul necesar aplicării strategiei alese;<br />
tipul de dezvoltare vizat (cognitivă, afectivă, socială, practic aplicativă);<br />
modul de prezentare a conţinuturilor;<br />
cadrul <strong>în</strong> care are loc experienţa de <strong>în</strong>văţare (<strong>în</strong> clasă, <strong>în</strong> afara clasei, <strong>în</strong> laborator etc.)<br />
Există numeroşi factori de care depinde organizarea strategiilor <strong>didactice</strong>. Factorii ce<br />
concură la proiectarea şi aplicarea strategiilor <strong>didactice</strong> sunt urători:<br />
a) Variabile care ţin de profesor.<br />
- stilul didactic, care este o rezultantă a împletirii concepţiei pedagogice personale cu cea a<br />
culturii şi societăţii contemporane şi cu factorii de personalitate ai profesorului.<br />
b) Variabile care ţin de colectivul de elevi:<br />
- particularităţile clasei, sintalitatea grupului, nevoile, cerinţele dorinţele şi posibilităţile şi<br />
experienţele cognitive, sociale şi afectiv-l emoţionale ale elevilor;
- mărimea colectivului, gradul de omogenitate, posibilităţile de grupare ori de lucru frontal<br />
sau individual;<br />
- gradul de motivare al elevilor şi pregătirea pentru a lucra <strong>în</strong> grup, <strong>în</strong> perechi, colectiv sau<br />
individual;<br />
- aptitudinile şi nivelul de pregătire pentru un anumit domeniu.<br />
c) Variabile care ţin de curriculum:<br />
-finalităţile macrostructurale şi microstructurale urmărite, gradul de accesibilitate şi modalităţile de<br />
verificare a <strong>în</strong>deplinirii acestora;<br />
- natura obiectivelor şi conţinutului pe care trebuie să-1 <strong>în</strong>veţe elevii relaţia cu achiziţile curente ale<br />
acestora, gradul de adaptabilitate, utilitatea şi importanţa acestuia pentru <strong>activitatea</strong> şi viaţa elevilor;<br />
- experienţele de <strong>în</strong>văţare propuse elevilor, gradul de problematizare şi nivelul de interactivitate<br />
solicitat.<br />
d) Variabile care ţin de organizarea şcolară:<br />
- timpul şcolar avut la dispoziţie <strong>în</strong> raport cu timpul solicitat de o anumită strategie didactică;<br />
- spaţiul şcolar avut la dispoziţie <strong>în</strong> raport cu timpul solicitat de o anumită strategie didactică;<br />
- resurse materiale (dotări, aparatură, echipamente disponibile etc.) folosite <strong>în</strong> spaţiul şi timpul<br />
disponibil.<br />
În elaborarea unei strategii <strong>didactice</strong> eficiente profesorul are de parcurs mai multe faze de<br />
preproiectare, proiectare, aplicare şi apreciere. Se propune următoarele etape:<br />
1. Examinarea scopurilor şi obiectivelor de atins.<br />
2. Alegerea conţinuturilor corespunzătoare, adaptarea, sistematizarea, organizarea acestora.<br />
3. Examinarea exigenţilor şi orientărilor impuse de normele şi principiile <strong>didactice</strong>.<br />
4. Examinarea alternativelor metodologice de predare-<strong>în</strong>văţare-evaluare disponibile.<br />
5. Analiza resurselor disponibile.<br />
6. Optarea pentru o anumită formă de grupare a colectivului de elevi.<br />
7. Alegerea metodelor, tehnicilor de instruire, mijloacelor <strong>didactice</strong> <strong>în</strong> funcţie de situaţia de<br />
instruire propusă.<br />
8. Elaborarea unor soluţii alternative asupra posibilităţilor şi căilor optime de combinare a<br />
metodelor, mijloacelor şi formelor de organizare a colectivului de elevi.<br />
9. Decizia asupra strategiei <strong>didactice</strong> de urmat.<br />
10. Aplicarea strategiei <strong>didactice</strong> <strong>în</strong> mod flexibil şi particular.<br />
11. Evaluarea permanentă a demersurilor <strong>în</strong>treprinse, corectarea şi adaptarea strategiei<br />
<strong>didactice</strong> la necesităţile elevilor şi la situaţiile spontane, neprevăzute.<br />
12. Aprecierea finală a eficienţei strategiei <strong>didactice</strong> desfăşurate.<br />
13. Emiterea de predicţii care vizează modul cum va fi folosită strategia didactică <strong>în</strong><br />
activităţile <strong>instructiv</strong>-educative viitoare.<br />
Strategia didactică devine astfel teorie şi acţiune implicate <strong>în</strong> rezolvarea optimă a unei situaţii<br />
de instruire.<br />
Criteriile de apreciere a eficacităţii şi eficienţei unei strategii <strong>didactice</strong> sunt următoare:<br />
- gradul de plăcere <strong>în</strong> <strong>în</strong>văţare pe care-l conferă strategia didactică elevilor;<br />
- eficienţa <strong>în</strong>văţării, nivelul de <strong>în</strong>suşire al cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor şi de<br />
atingere a obiectivelor propuse;<br />
- eficienţa <strong>în</strong> formarea şi dezvoltarea abilităţilor de a folosi ceea ce au <strong>în</strong>văţat <strong>în</strong> practică, <strong>în</strong><br />
viaţă;<br />
- raportul dintre necesarul de timp solicitat de strategia didactică aleasă şi timpul disponibil;<br />
- relaţia de compatibilitate dintre metodele, tehnicile, mijloacele <strong>didactice</strong> şi formele de<br />
organizare a activităţii, ca părţi componente ale strategiei <strong>didactice</strong>.<br />
Cercet<strong>în</strong>d munca profesorului cu elevii săi, stilurile şi strategiile de activitate pedagogică,<br />
N.L. Gage concluzionează asupra a şapte căi de maximalizare a eficienţei proceselor de predare<strong>în</strong>văţare-evaluare:
1. Profesorul ar trebui să aibă un sistem de reguli care să permită elevilor să conştientizeze<br />
şi să adere la propriile nevoi şi acţiuni.<br />
2. Profesorul ar trebui să monitorizeze munca elevilor, comunic<strong>în</strong>d cu fiecare <strong>în</strong> parte,<br />
fiind atent la evoluţia fiecăruia.<br />
3. C<strong>în</strong>d elevii lucrează independent, profesorul trebuie să se asigure că sarcina de lucru<br />
este interesantă, motivantă şi pe măsura posibilităţilor elevului.<br />
4. profesorul trebuie să se abţină să dea directive.<br />
5. Profesorul trebuie să creeze ocazii egale de a răspunde sarcinilor de <strong>în</strong>văţare şi de<br />
rezolvare de probleme.<br />
6. Tratarea diferenţiată şi acordarea ajutorului mai ales elevilor care <strong>în</strong>tîmpină dificultăţi.<br />
7. Profesorul trebuie să asigure un feed-back rapid şi eficient.<br />
Metodologia diversificată, îmbinarea dintre activităţile de cooperare, de <strong>în</strong>văţare <strong>în</strong> grup, cu<br />
activităţile de muncă independentă reprezintă o cerinţă primordială <strong>în</strong> educaţia postmodernistă.<br />
Specific metodelor <strong>interactive</strong> de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile<br />
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o <strong>în</strong>văţare mai activă şi cu rezultate evidente<br />
Aceste metode <strong>interactive</strong> de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, <strong>în</strong> metode de<br />
predare-<strong>în</strong>văţare interactivă - metoda predării/<strong>în</strong>văţării reciproce (Reciprocal teaching –<br />
Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); citirea cuprinzătoare; cascada (Cascade); metoda <strong>în</strong>văţării<br />
pe grupe mici – STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor <strong>în</strong>tre echipe<br />
– TGT (Teams/Games/Tournaments); metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles); metoda<br />
piramidei; <strong>în</strong>văţarea dramatizată. Metodele de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de<br />
verificare cuprind harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map),<br />
matricele, lanţurile cognitive, fishbone maps (scheletul de peşte), diagrama cauzelor şi a<br />
efectului, pânza de păianjăn ( Spider map – Webs), tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom<br />
Technique), metoda R.A.I. , cartonaşele luminoase. Cele mai cunoscute şi mai folosite metode<br />
sunt cele de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii – brainstorming; starbursting<br />
(Explozia stelară); metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono); caruselul;<br />
multi-voting; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Phillips 6/6;<br />
tehnica 6/3/5; controversa creativă; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru<br />
colţuri (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi.<br />
Voi descrie una din metode pe care o aplic foarte des <strong>în</strong> predarea matematicii <strong>în</strong> clasele liceale.<br />
Prin metoda predării/<strong>în</strong>văţării reciproce elevii sunt puşi <strong>în</strong> situaţia de a fi ei <strong>în</strong>şişi<br />
profesori şi de a explica colegilor rezolvarea unei probleme.<br />
Este o strategie instrucţională de <strong>în</strong>văţare a tehnicilor de studiere a unui text. După<br />
ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi<br />
colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev.<br />
Se poate desfăşura pe grupe sau cu toată clasa.<br />
Metoda <strong>în</strong>văţării reciproce este centrată pe patru strategii de <strong>în</strong>văţare folosite de<br />
oricine care face un studiu de text ştiinţific.<br />
Aceste strategii sunt:<br />
. REZUMAREA<br />
. PUNEREA DE ÎNTREBĂRI<br />
. CLARIFICAREA DATELOR<br />
. PREZICEREA (PROGNOSTICAREA)<br />
• Rezumarea <strong>în</strong>seamnă expunerea a ceea ce este mai important din ceea ce s-a<br />
citit; se face un rezumat.<br />
• Punerea de <strong>în</strong>trebгri se referă la listarea unei serii de <strong>în</strong>trebări despre informaţiile<br />
citite; cel ce pune <strong>în</strong>trebările trebuie să cunoască bine<strong>în</strong>ţeles şi răspunsul.<br />
Clarificarea presupune discutarea termenilor necunoscuţi, mai greu de <strong>în</strong>ţeles,<br />
apelul la diverse surse lămuritoare, soluţionarea ne<strong>în</strong>ţelegerilor.
Prezicerea se referă la exprimarea a ceea ce cred elevii că se va <strong>în</strong>tâmpla <strong>în</strong><br />
continuare, bazându-se pe ceea ce au citit.<br />
ETAPELE:<br />
1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii;<br />
2. Împărţirea rolurilor elevilor:<br />
3. Organizarea pe grupe.<br />
4. Lucrul pe text.<br />
5. Realizarea <strong>în</strong>văţării reciproce.<br />
6. Aprecieri, completări, comentarii.<br />
Se pot propune două variante de desfăşurare a strategiei.<br />
Varianta nr. 1:<br />
Se oferă <strong>în</strong>tregii clase, acelaşi text spre studiu. Clasa este împărţită <strong>în</strong> patru<br />
grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând <strong>în</strong> realizarea aceluiaşi<br />
rol.<br />
De exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă<br />
de <strong>în</strong>trebări pe care le vor adresa <strong>în</strong> final tuturor colegilor, grupul C are <strong>în</strong> vedere<br />
clarificarea termenilor noi şi grupul D dezvoltă predicţii.<br />
În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.<br />
Avantajele metodei predării/<strong>în</strong>văţării reciproce:<br />
− este o strategie de <strong>în</strong>văţare <strong>în</strong> grup, care stimulează şi motivează;<br />
− ajută elevii <strong>în</strong> <strong>în</strong>văţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de<br />
muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi şi <strong>în</strong> mod independent;<br />
− dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea cu operaţiile ei (analiza,<br />
sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea) şi capacitatea de<br />
ascultare activă;<br />
− stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a<br />
de a selecţiona esenţialul;<br />
Un anumit număr de experienţe au pus <strong>în</strong> evidenţă “efectul de <strong>în</strong>văţare”, adică<br />
beneficiul personal pe care un copil poate să-l obţină dintr-o <strong>în</strong>văţare oferită de el <strong>în</strong>suşi colegilor<br />
săi. Un elev “puţin dotat” <strong>în</strong>registrează performanţe superioare după ce a avut de acţionat ca<br />
“<strong>în</strong>văţ<strong>în</strong>d” un alt elev, decît după ce a avut de realizat complet un exerciţiu şcolar. (Allen şi<br />
Feldman, 1973)<br />
Strategia didactică descrisă o utilizez la <strong>în</strong>văţarea rezolvării ecuaţiilor de orice tip,<br />
Sistemelor de ecuaţii, temei „Funcţiile şi proprietăţile ei”, „Derivata şi aplicaţiile ei”, „Integrala<br />
nedefinită” etc... .<br />
Ludmila Baş,<br />
profesoară de matematică,<br />
grad didactic superior,<br />
L.T. „C. Stere”, Soroca