Alexandra Chiliman-Juvara 07.pdf

Curtea domneasca Mogoºoaia. Cuhnia
Alexandra Chiliman-Juvara
Geo Niculescu
Vodã Constantin Brâncoveanu a construit palatul de la Mogoºoaia
pentru fiul sãu Stefan ºi l-a inaugurat la 20 septembrie 1702. Palatul era ridicat
în mijlocul unui patrulater de clãdiri, arhondãria, unde locuiau înalþii oaspeþi,
turnul de intrare, cuhnia, gheþãria ºi alte acareturi. Biserica se aflã în afara incintei.
Dupã moartea tragicã a lui Constantin Brâncoveanu întâmplatã în 1714,
palatul a fost jefuit ºi distrus de turci ºi mai târziu, de cetele de arnãuþi ale lui
Tudor Vladimirescu. Banul Grigore Brâncoveanu a început primele reparaþii,
dar opera de restaurare a Mogoºoaiei va fi dusã la bun sfârºit de familia
domnitorului Gheorghe Bibescu.
Descrierea monumentului
Cuhnia se afla amplasatã în colþul de nord – est al Curþii Domneºti de
la Mogoºoaia. Funcþiunea ei era de bucãtãrie a palatului ºi pentru evitarea
vreunui incendiu ea era construitã departe de palat.
Antonmaria Del-Chiaro, în Istoria delle moderne rivoluzioni della
Valachia, gãsea cã bucatele româneºti, sunt veºnic reci, deoarece bucataria se
aflã prea departe de palat.
În comparaþie cu celelalte clãdiri ale incintei, „cuhnia era o adevãratã
operã de arhitecturã, ziditã cu toate precauþiunile pentru evitarea focului,
dupã tehnica timpului. Bucãtãria trebuia sã fie ceva mãret. Cu un coº ca un
obelisc, ce se deschidea ca o pâlnie, întoarsã deasupra unei bolte care acoperea
tot edificiul. Sub deschiderea cãruia era aºezat cotlonul de doi stânjeni
de lung, în care se mistuiau lemnele întregi, cum veneau de la pãdure” - dupã
cum nota Ion Ghica.
Mãreaþa înfãþiºare a cuhniei era desigur legatã ºi de importanþa palatului
ºi de numãrul mare de curteni ºi oaspeþi care vizitau curþile domneºti.
Cuhnia mãnãstirii Cotroceni, ziditã în timpul domniei lui ªerban Cantacuzino,
sau cea de la Hurez, ziditã tot de meºterii lui Constantin Brâncoveanu,
sunt remarcabile prin ingeniosul lor sistem constructiv. În 1909, Virgil Drãghicianu,
descrie cuhnia de la Mogoºoaia astfel: „Mãreaþã e ºi cuhnia din
Mogoºoaia, cu un turn lanternã, monumental, octogonal, pentru aerisitul ºi
ieºitul fumului; el se evaseazã, se lãrgeºte ca o pâlnie spre pereþii camerei,
racordându-se cu planul pãtrat al lor, printr-o bazã tot octogonala. În camerile
dinprejur, bolþite în berceau, locuia bucãtarul sas, cu ajutoarele sale. Porticul

368
Semnatar articol
din faþa ºi sculpturile din tocul de piatra al ferestrei îi dau o înfãþiºare destul
de frumoasã”.
Este publicatã fotografia ancadramentului din piatrã, pãstrat ºi azi,
fotografia laturii estice a incintei vãzutã din curte. Se observã porticul cu
stâlpi din lemn, simplii, lanternoul octogonal, cele patru aerisiri - mici turnuleþe
octogonale. Pe zidul de nord este o construcþie auxiliarã, azi demolatã.
În plan sunt trasate încãperile, deschiderile ºi traseul bolþilor. Camerele de pe
latura nordicã aveau altã împãrþire, iar unele goluri au poziþii diferite în
camerele laterale de la nord ºi sud. La încãprea centralã ºi la cea din est nu
s-au modificat golurile de uºi ºi ferestre dea lungul timpului.
Restaurarea din perioada interbelicã a adus modificãri importante în
toatã incinta. Clãdirile auxiliare de pe latura de nord au fost demolate, iar cele
istorice au fost astfel restaurate încât sã se armonizeze cu palatul, al cãrui
finisaj exterior era acum cãrãmida aparentã, în urma decopertãrii tencuielilor
degradate. În volumul Introducere în opera lui Vitruviu, în articolul Mogoºoaia,
un palat, o grãdinã, un peisaj, arhitectul G.M. Cantacuzino descrie lucrãrile
pe care le-a fãcut la cuhnie, preluând planurile arhitectului veneþian
Domenico Rupolo ºi studiind fiecare detaliu. Faþadele ºi majoritatea camerelor
auxiliare au fost decopertate de tencuialã, cãrãmidã aparentã armonizându-se
cu lucrãrile similare de la palat. In 1920, când s-au fãcut aceste
lucrãri G.M. Cantacuzino era student în primul an la Institutul Beaux-Arts de
la Paris. Iata mãrturia sa: „Am rezidit coloana pridvorului înconjurãtor al
vechii bucãtãrii. Am reconstruit turla de luminare care se prãbuºise luînd ca
model pe cea de la Antim ºi am dãrâmat resturile ventilaþiilor ruinate, care
depãºeau acoperiºul prãbuºit si el. Pentru rezidirea colonadei m-am condus
dupã o coloanã angajatã pe jumatate în zidãrie care mi-a dat dimensiunile ºi
proporþiile iniþiale”.
Lucrãrile s-au desfãºurat între anii 1920-1935, principesa Martha Bibescu
a transformat camera din nord vest în capelã. La est era altarul. Camera era
boltitã ºi cu pardoseala cu lespezi din marmurã.
Alte camere au fost lãsate cu pardoselile lor din pamânt. Spre livadã,
spre nord, camera din colþul de nord-est avea o uºã care se deschidea spre o
micã ºi intimã grãdinã de varã, organizatã în jurul torului din piatrã a unui
vechi puþ abandonat. Decoraþia interioarã a cuhniei era simplã, realizatã cu
gust, dupa cum se vede în fotografiile din albumele familiei Stirbei aflate în
posesia Arhivelor Naþionale.
Acoperiºul simplu, în patru ape a fost gândit ca sã punã în valoare
turnul lanternou central. Raportat la ansamblu, el se încadreazã perfect, fiind
liniºtit ºi echilibrat. Desigur cã forma lui nu a fost intâmplãtoare, ci rodul unui
studiu intens al fiecãrui monument în parte ºi a efectului fiecãrei restaurãri

Titlu articol 369
asupra întregii incinte. Învelitoarea a fost executatã din sitã. În curte s-a fãcut
un pasaj pavat cu pietre de moarã, de la cuhnie spre Poarta Târgoviºtei.
La uºa de acces spre cuptorul de pâine s-a introdus ºi un „lintou de
piatrã decorat cu o frumoasã sculpturã purtãtor al unei pisanii datând din 1752,
lintou ce a aparþiut bisericii din comuna Corcova de lângã Straia” 1 .
Cãrãmizile cu care s-au executat completãrile au dimensiuni de cãrãmida
de epocã ºi au fost aduse din Italia. In corespondenþa dintre arhitectul Domenico
Rupolo ºi Martha Bibescu se menþioneazã acest lucru. Este remarcabilã lucrarea
de rostuire executatã cu mortar cu adaus de praf de cãrãmida, material care a
rezistat foarte bine în timp. Caracteristic începutului de secol XX trebuie relevatã
calitatea exceptionalã a materialelor folosite si buna lor execuþie.
Prin restaurarea din perioada interbelicã s-a reuºit sã se reînvie spiritul
locului. Mogoºoaia a devenit, încã odatã în istoria ei un loc de întâlnire
pentru personalitãþile europene ale acelor vremuri: regi, aristocraþi, ambasadori,
artiºti, aviatori de seamã.
Dupã instaurarea comunismului, au urmat ani în care casele s-au ruinat
ºi grãdinile au fost invadate de bãlãrii.
În 1954, s-au fãcut planuri pentru refuncþionalizarea clãdirilor. Proiectele
au fost avizate de DMI, prin referenþi de specialitate dintre care îl remarcãm
pe arhitectul G.M. Cantacuzino.
S-au executat proiecte de restaurare ºi de refuncþionalizare. Funcþiunea
nou propusã a fost de muzeu. S-au demontat elementele componente ale altarului
capelei.
În 1979 arhitectul Ioan Dumitrescu publica în revista „Arhitectura” nr. 6
articolul Restaurarea cuhniei ºi a palatului brãncovenesc de la Mogoºoaia.
Aºa cum reiese din articol lucrãrile de restaurare începute în 1961 s-au
rezumat la:
- modificãri de goluri la ferestrele ºi uºi;
- în fosta capelã s-a demontat rabiþul ºi s-a scos pardoseala din marmurã;
- s-au gãsit coºurile mici ale aerisirilor secundare sub acoperiº ºi coºul
fostei brutãrii, în camera de sud-est; partea superioarã a coºurilor era tencuitã
cu un motiv floral ºi s-a presupus cã odatã aceastã zonã a fost vizibila deasupra
învelitorii.
S-a reproiectat acoperiºul pentru punerea în valoare a acestor mici coºuri
de aerisire peste învelitoare. Învelitoarea rezultatã era compusã din douã
trunchiuri de piramidã unul cu baza cvasipãtratã ºi celãlalt octogonal.
1 Radu Creþeanu, Bisericile de zid de pe valea Cosiþei, în „Mitropolia Olteniei”,
XIII, 1961.

370
Semnatar articol
Faza urmãtoare a proiectului a fost executatã de arhitecþii: Corina
Nicolescu, Paul Miclescu ºi C. Stopa ºi abordeazã urmãtoarele puncte în Memoriul
înaintat ministerului:
- revizuirea întregului parament, deoarece în 1959 executanþii au executat
lucrãri de slabã calitate;
- pe fereastra de vest, înlocuirea umpluturii cu un ancadramant din
piatra, desenat în formã triforã;
- executarea corespunzatoare a tavanului de lemn din portic pe latura
de sud ºi vest;
- modificarea ferestrei în uºã în faþada vest;
- desfiinþarea unui zid construit în anul 1950 între turnul de intrare ºi
cuhnie;
- executarea tavanului fostei capele din grinzi de stejar cioplite (grinzile
originare ale acestei încãperi au fost gãsite în ºarpantã);
- eealizarea pardoselior la cota stabilitã, din cãrãmidã presatã special.
Lucrãrile din cãrãmida, adãugiri ºi pardoseli s-au comportat bine în
timp. Cãrãmida folositã fiind îngustã, de epocã, de 25 cm lungime, dimensiune
care o diferenþiazã de cea veche care are lungimea de 29 cm.
În 1972, arhitecta Liliana Bilciulescu prin DMI, a finalizat lucrãrile
propuse pentru restaurarea cuhniei ºi anume:
- refacerea celor patru coºuri octogonale pe baza pãtratã, cu detalii asemãnãtoare
cu lanternoul central;
- pardoselile s-au refacut la nivelul rezultat din cercetãri arheologice, s-au
finisat cu cãrãmida, spre deosebire de fosta capelã, unde s-au montat duºumele;
- înlocuirea învelitoarii din ºitã cu una din azbociment tãiat ca ºiþa -
material folosit ºi la alte clãdiri din incintã;
- s-a executat pe peretele vestic, un ancadrament trilobat din piatrã
sculptatã dupã modelul celui autentic de pe peretele sud.
Cutremurul din 1977 a afectat clãdirile din incinta Curþii Domneºti.
Proiectul de consolidare numãrul 1703, a fost realizat de Institutul de Proiectãri
„Carpati,” ºi anume de inginerii Lazãr Dorin ºi Ion Sora ºi arhitecþii
Nicolae Vlãdescu ºi Gabriel Iordãchescu.
Cuhnia prezenta fisuri importante la turnul lanternou central. A fost
necesarã desfacerea ºi refacerea lui de la baza. Cele patru turnuleþe laterale
au fost si ele desfãcute ºi refãcute.
În urma consultãrii cu regretatul profesor arhitect Grigore Ionescu s-a
optat pentru realizarea unei corecturi a imaginii turnului lanternou. Golurile
au fost modificate, lungindu-se pentru a se înscrie pe toatã lungimea laturii
octogonului. Structura de rezistenþã a fost placatã cu cãrãmidã de epocã spre
exterior. Piesele de cãrãmidã de forme speciale, au fost modelate la faþa locului.

Titlu articol 371
Lucrãrile s-au terminat în grabã ºi ºliþurile pentru instalaþiile electrice
au fost rostuite necorespunzãtor cu mortar cu adaus de ciment. În timp cãrãmizile
folosite pentru completãri la aceastã ultimã restaurare s-au deteriorat,
devenind pulverulente. Rosturile din ciment distoneazã în ansamblu, înlocuirea
lor fiind absolut necesarã. Din punct de vedere structural la seismele
din 1986 si 1990, turnul lanternou si turnuleþele alãturate s-au comportat impecabil.
În ultimii ani s-au accentuat fisurile aparute pe zidul de nord-vest, urmare
a unor tasãri rezultate din cauza unor canale termice dezafectate.
Aceastã lungã istorie se citeste pe zidaria cuhniei, intervenþiile în timp
fiind distincte. Pe bolþile camerei centrale ºi în camera cuptorului se vãd încã
cãrãmizile arse de foc ºi înnegrite de fum de sute de ani.
Pentru restaurarea acestui parament de zidãrie extrem de interesant s-au
fãcut cercetãri în laboratorul LNC al Muzeului de Istorie. Scopul a fost de a
determina compoziþia materialelor ºi posibilitãþi de conservare.
Pentru a nu agresa monumentul cu noi intervenþii am cãutat ºi soluþii
care sã pãstreze cãrãmizile în situ ºi prin care sã evitãm înlocuirea materialelor,
scopul fiind de a conserva materialele originare (raportul domnului director
Geo Niculescu detaliazã acest aspect)
Concluzii
Monumentul este de o deosebitã valoare arhitectonicã datoritã echilibrului
în plan, a sistemului ingenios constructiv, a detaliilor, a epocii în care
a fost construit ºi nu în ultimul rând al istoriei sale. El face parte dintr-un
ansamblu unic ca valoare arhitecturalã.
Se pot formula întrebãri pentru viitor:
- uºa dinspre livadã, obturatã în 1962, nu a avut ºi o importantã funcþionalã
fãcând legãtura între bucãtãrie ºi curtea din spate?
În viitor, dacã restaurãm grãdina din jurul puþului din piatrã, nu va fi
necesarã o legãturã, ca înainte prin cuhnie între incinta principalã ºi aceastã
gradinã?
- se poate pune problema dacã pentru monument, pentru ansamblu nu
ar fi o soluþie beneficã sã se revinã la imaginea restaurãrii din 1935? Cele patru
turnuri de aerisire alãturate turnului lanternou central, formeazã o imagine strãinã
ansamblului. Acoperiºul cuhniei, cu pantele rupte, cu turnuleþele foarte apropiate,
având o arhitecturã care imitã la altã scarã lanternoul major, este foarte agitat,
fiind strãin pantelor liniºtite a celorlalte clãdiri din incintã. În plus, restaurarea din
perioada interbelicã este o restaurare de autor, arhitecþii D. Rupolo si G.M. Cantacuzino
fiind mari personalitãþi în istoria arhitecturii ºi pentru ei Mogoºoaia
fiind o restaurare de referinþã.

372
Semnatar articol
Concluziile analizelor chimice ºi stratigrafice pe monument
Pentru stabilirea metodelor de intervenþie asupra monumentului s-au
efectuat analize chimice ºi biologice, precum ºi teste de aplicare a unui consolidant.
Concluziile analizelor chimice ºi stratigrafice pot fi rezumate astfel:
- liantul dintre cãrãmizi este, în general, un mortar pe bazã de var cu
nisip relativ fin (granulaþie maximã 2 mm) amestecat cu cãrãmidã pisatã,
probabil pentru obþinerea culorii dorite, dar care poate avea ºi rol de crearea
unei reþele de silicaþi (probabil comportãri pozzolanice). Din aceastã cauzã,
compusul alb neidentificat poate fi un silicat de calciu;
- piatra de var se prezintã ca impuritate în materia primã utilizatã în
obþinerea mortarului.
Gipsul din stratul superficial poate proveni fie din intervenþii ulterioare,
fie ca produºi de sulfatare a carbonatului de calciu din stratul exterior.
Proporþiile între compuºii din amestec nu pot fi stabiliþi cu exactitate
din cauza cantitãþii mici de material prelevat ºi a neomogenitãþii inerente. În
urma analizelor biologice s-au identificat, pe plafonul din lemn al pridvorului,
pânze de pãianjeni de formã circularã ºi pãianjeni cu diametrul de circa 0,6 cm.
Se recomandã aspirarea foarte atentã a plafonului, fãrã aplicare de biocizi.
Constatându-se scãderea accentualã a rezistenþei mecanice a unora dintre
cãrãmizile din pereþii construcþiei, s-au fãcut teste de consolidare prin impregnare
cu etil silicaþi. S-a utilizat produsul Silex OH, comercializat de firma
KEIM, care a fost aplicat prin pensulare.
Cantitãþile absorbite au variat funcþie de porozitatea materialului, operaþiunea
fiind încheiatã în momentul în care suportul nu mai primea soluþia
aplicatã. Deoarece substanþa este foarte fluidã, penetrabilitatea a fost foarte
bunã ºi nu s-au înregistrat exfolieri datoritã diferenþelor de absorbþie (cruste
impregnate desprinse de stratul neimpregnat). La o zi dupã aplicare s-a constatat
creºterea semnificativã a duritãþii zonelor impregnate, faþã de zonele martor
rãmase în starea iniþialã. Din observaþiile directe, nu se constatã nici un fel de
modificare cromaticã a zonelor impregnate, în comparaþie cu situaþia iniþialã.
Având în vedere rezultatele de mai sus se recomandã impregnarea cu
silicaþi de etil a tuturor zonelor cu rezistenþã mecanicã scãzutã sau pulverulente
ºi înlocuirea cãrãmizilor, numai în cazurile în care pulverulenþa a cuprins
întregul volum al materialului (estimativ sub 2% din totalul cãrãmizilor ce
trebuiesc consolidate). Se recomandã folosirea unui impregnant cu hidrofobizant
pentru exterior ºi a celui fãrã hidrofobizant pentru interior.

Titlu articol 373

374
Semnatar articol

Titlu articol 375

376
Semnatar articol