DOCTRINELOR ECONOM10E

ARISTIDE N. B - ASILESCU 

DOCTOR IN DREPT SI STIINTELE ECONOMICE S FINANCIARE 

AL FACULTATEI DE DREPT DIN PARIS 

PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURESTI 

AVOCAT 

ISTORIA 

DOCTRINELOR ECONOM10E 

PANA LA 1NEEPUTUL SEEOLULU1 AL XV111-LEA 

■721, $.0 b"-- 

i 

ELEMENTE 

ii? - 116 . 

Toate exemplarele vor Ii numerot ate ii vor purter 

semnatura autorului. 

80-30

PREF ATA 

In primul rand, sant dator sd justifie de ce 

am oprit la inceputul secolului al XVIII-lea 

expunerea „istoriei doetrinelor economiee" pe 

care o fac in prezentul volum. 

Motivele sant simple. 

Excluderea studiului doctrinelor econo mice 

din secolele XIX si XX se justified' dela sine 

prin faptul cd, utilizand metoda si felul de 

expunere adoptate in lucrarea de fag o atat 

de vast gi complicatcl materie nu ar putea 

fi coprinsd intr'un sigur volum. 

Iar pe de Oa parte, in mai toate directiile 

si pentru qtiin(ct economicd in special, este 

incontestabil ca finele veacului al XVIII-lea 

si primele decenii ale celui urmd tor marcheazd 

inceputul unei noi ere. 

Bine inteles cd ea nu este fdrd multiple si 

strdnse legeituri cu trecutul, ea este, in cea mai 

mare parte chiar, un rezultat al evolutiei de 

panel atunci, dar nu rdmane mai putin adev 

drat ed dacd santem obligati, — .pentru usurinta 

expunerii,—sa separ dm epoci in istorie,

- 6 - 

tot revolutia francezei constitue unul din cele 

mai naturale gi justificate puncte de separatie. 

Dar atunci se vor intreba, in mod firesc, 

cititorii: de ce n' a fost coprinsei, in prezenta 

expunere, qi istoria doctrinelor din secolul al 

XVIII-lea ? 

Am exclus-o $i pe aceasta pentru cd, dupei 

peirerea mea, in materie politicd, economicei 

qi mai ales din punct de vedere al istoriei 

doctrinelor, cea mai mare parte al secolului 

al XVIII-lea se prezintei cà o epocei de tranzifie 

intre cloud lumi. 

In acest secol vin sd dispard ultimele valuri 

ale unor sisteme politice $i economice 

foarte vechi, in acest secol expirei multe doctrine 

can le serveau de suport fi tot in acest 

secol, chiar clacei nu se nasc, dar eel putin se 

generalizeazei brusc, noi sistemepolitice $i economice, 

in acest secol apar cele mai multe din 

eurentele can vor domina in doctrinele erei noi. 

La aceste considerapi voi mai addog a una 

de ordin mai putin general. 

Intre multe admirabile studii pe can le-a 

expus in cursurile pe can le face de peste 40 

de ani la facultatea de drept din Bucuroti, 

d. decan Nicolae Basilescu s' a ocupat $i de 

„cauzele rovolutiunilor socialea, de ale celei 

franceze din 1789 in special. 

Dacd acest studiu va fi publicat, ceeace sper, 

el va cons titui o minunatd sintezd a curentelor 

de idei din veacul al XVIII-lea, astfel 

eei am un motiv ma i mult opresc expunerea 

din prezentul volum la inceputul acestui

- 7 - 

In al doilea rand, sant dator th justific de 

ce mi- am consacrat intai activitatea expunerii 

doctrinelor vechi in loc de a favoriza, de indatet, 

cunoa$terea celor mai noi $i chiar contimporane 

0 aceasta cu atdt mai mult cu cat 

unii autori consider& ea' qtiin(a economic& 

dateaz& abia dela tisiocrati. 

Imi va fi u$or sci ma justific $i de data 

oceasta. 

Asupra epocii din care trebue s inceapa o 

istorie a doctrinelor economice, m& explic 

mai departe 1). 

Dar chiar unul din autorii cei mai de 

seamd,--ca d. prof. Deschamps,—care scria 

1900 ca „in istoria $tiintei (economice) nu va 

fi nevoe th ne suim dincolo de fiziocrati" declard 

in acela$ articol cd este de ileiertat 

nu s'a extras din antichitate $i evul mediu 

„minunatele invgaminte economiee pe earl 

le eontin" 2). 

Apoi d-1 prof. Deschamps insu0 consacr& 

acestor doctrine multe din cursurile pe can 

le face la facultatea de drept din Paris, jar 

cursul din 1920-1921, pe care il citez adesea 

In aceast& lucrare, be este in intregime consacrat. 

Mai adaog c intr'un studiu !stork trebue 

sci se (in& seama neaparat de ordinea cronologic& 

$i ctI deci o expunere a „istoriei doctrinelor", 

trebue sa inceap& cu cele mai vechi 

1) Vezi pag. 19 

2) Articol publioat in «Revue de l'enseignement« din 15 Marti& 

1900 oitat de Ch. Gide si Ch. Rist in Histoire de T doctrines coonomiques» 

ed. Sirey Paris 1926, in prefath, pag. XII,

-- 8 - 

fard de can cele Mai noi nu pot fi pricepute. 

In fine, o ultima considerafie ce nu mi se 

pare lipsitd de iniportanfd : asupra unora 

din curentele $i doctrinel3 mai noi existd deja 

o interesanta literaturd romdneascci, dar nu 

cunosc nici o expunere de ansamblu asupra 

doctrinelor din epocile de cari mci ocup in 

prezenta lucrare. 

lmi permit dar sá cred cei aceasta va implini 

o foarte simtita lipsci in literatura economicci 

romcineasa, permi(and cititorilor romcini 

sa capete, intr'un minimum de timp, 

cunoqtinte ce nu pot lipsi celor ce se ocupd 

serios cu studiile economice. 

Cred c metoda cea mai bund pentru a 

studia $i reda pcirerile unui autor, trebue sd 

consiste In: 

a( a ne situa iniai, printeun studiu rapid 

in cadrul istoric, social i economic in care 

trciia autoruf in chestiune ; 

b) a citi in intregime $i dacci este posibil 

ix original, intreaga operci a acestui autor ; 

c) a reciti pasajele mai interesante sau dificile 

pcind sdntem perfect stapani $i pe felul 

de a gandi pe opiniile exprimate de autorul 

studiat ; 

d) a celpdta o cuno$tinfd suficienta despre 

par erile autorilor, contimporani sau mai vechi 

earl au putut influenfa pe eel studiat. 

Opinia personal fiind puternic i emeinic 

Stabilitd:

- 9 - 

e) a citi cat mai multe conientarii $i critici 

asupra autorului in Chestiune, refinandnumai 

observagile ce se par bune. 

Dupd efectuarea acestor lucrari ne va fi 

u$or sa prezentam cat mai exact opiniile autorului 

studiat, in cadrul istoric, social, economic 

qi intelectual in care au fost cOncepute, 

precum $i cornentariile noastre, can se vor 

bucura de marea autoritate a omului 

cunoa$te subiectul (autor izolat). 

Cam astfel am 0'ocedat $i eu de cafe on 

am pregatit, pentru leceille mele studiul rofundat 

al vre-unui autor izolat. 

)57 cam tot astfel ar trebui sci procedeze zecile 

de oameni de Uinta ce ar trebui sa se 

asocieze consacre o buna pane din 

viafa pentru a pub lica, in multe zeci de volume, 

o ,istorie a doctrinclor economice", 

completa $i rezultdnd din studiul direct, amdnuneit 

$i temeinic al fiecarui autor citat. 

Am spus: zecile de oameni de $tiinfa", fiindca 

unuia sin gur nu i-ar ajunge o viata intreaga 

pentru a citi numai $i infelege opera unei 

zecimi din autorii ce trebuesc citati, fie $i numai 

pentru perioada careia i-am consacrat 

prezentul volum. 

latd de ce am fost obligat, pentru alcaluirea 

acestei lucrdri, sci md folosesc,—verificdndu-le 

pe cat posibil,—adesea, de analize fcicute de 

alfi autori, cu atat mai mult, cu cdt imensa 

ma joritate a lucrarilor vechi nici nu suns in 

comer( i mai pu(in Incd se pot gcisi in fara 

noastra.

- 1 0 

De altfel, o bund parte a datelor, icleilor $i 

doctrinelor prezent ate in acest volum fac parte, 

incd de mult, din domeniul comun al culturii 

g ener ale. 

latd qi de ce am subintitulat aceasta lucrare: 

elemente, excluzdnd once pretentie la o paradd 

de erudifie. 

Ea nu se prezinta ca un fel de reducfie, de 

rezumat, al unui studiu de genul in care am 

ardtat c a$ concepe o odeveiratd i completel 

«istorie a doctrinelor economice.. 

fiindcd scopurile urmdrite intr'un caz 

intr' altul sunt cu totul diferite. 

0 lucrare de vastd erudifie ar servi pentru 

cunnoa$terea unor detalii in genere ignorate, 

ar servi ca un imens depozit de material care 

ar putea fi folosit pentru lucreiri de specialitate, 

pentru crearea de teorii noi ; rezumarea 

unei asemenea lucthri ar lipsi-o de once valare 

Prezenta lucrare urmeire$te un scop cu totul 

diferit : de a permite eititorului sa eunoasea, 

temeinic §i precis, cu amanuntele indispensabile, 

dar si in ansamblullor, eurentele de 

idol earl s'au manifestat, in deeursul vreml 

Iii domeniul doetrinelor econoualee; tar pe de 

alta parte sit serVeasea de Prima , ealauza eelor 

ee dorese sg, studieze aprofundat o rnic parte 

a acestui domeniu. 

.Cred ca modestia pe care am ardtat-o mai 

sus imi permite sei atrag acum atentia asupra 

ceea ce cred cd constitue adevdrata originalit 

ate a acestei

A. Alegerea autorilor ce trebuesc citati inleo 

asemenea lucrare, locul uncle trebuesc citati, 

extensiunea ce trebue data studiului fiecaruia 

dintre ei, sant operatii foarte delicate, pe can 

sper ca le-am dus la bun star0t. 

A trebuit, intre altele, sd. ma feresc de a 

cita prea multi autori, Intunecand astfel partea 

genera la a expunerii, dar nici sa nu tree 

cu vederea pe cei ce au adus o interesanta 

eontributie in domeniul doctrinelor. 

B. Cu toate ca aceasta lucrare prezinta un 

caracter de asamblu, am Mutat 0 redat date 

Mt mai precise asupra fiecarui an for, iar pentru 

cei mai de second am alai tuit studii cat 

'mai complete, astfel ca cititorul, — far cl a 

pierde din vedere marile curente de idei, — 

sa poatd totu$i gasi adunate la un be elementele 

necesare pentru a-0 forma o idee 

exacta despre activitatea unui anumit autor, 

C. Am dat cea mai mare atentie incadrarii 

doctrinelor In mediul istoric, politic, social 

economic $i intelectual In care au fost conce. 

pute, considerand castudiul unei doctrine 

T§I pierde cea mai mare parte 

din valoarea sa dacá este scos din 

acest cadru Cu multiple aspecte. 

Mi-am dat toata silinta ca aceastd Incadrare 

sa fie cat mai precisa $i cred ca mul- 

(imea datelor istorice, departe de a obosi pe 

cititor, Il va scut?, din contra, de sfortarea 

de memorie sau de cercetarile Incontinuu ne 

cesare pentru a situa un autor In timpul sau. 

Mai crec cga zj trdnsa incadrare a 

s‘x

- 12 - 

doctrinelor economice va fi de itn nepretuit 

ajutor pentru cei ce vor sei-si apropieze Ninostintele 

necesare asupra unui domeniu atdt 

de vast, de mobil si de putin precis cum este eel 

al evolutieiuneiparti din gdndirea orneneascei. 

Ei vor g dsi astfel imediat la dispozitie elementele 

necesare pentru a-si incadra solid si 

precis cunostinfele dobandite. 

Gratie acestei metode de cercetare si expunere, 

— a ceirei originalit ate imi permit sã o 

revendie,--sper ca am reusit sal alcoltuese o lucrare 

unical in genul el, in care am evitat pe 

cat posibil unele lipsuri pe earl le-am observat 

in multe din „istoriile doctrinelor economice" 

pe can le-am studiat. 

Nu este locul sd fac aci . o polemical si de 

aceea nu voi cita nici un nume, dar trebue s'd 

prezint cateva observatii de principiu. 

De exemplu, lucrarea unui erudit istoric al 

doctrinelor se preziretol mai mull ca o biblio 

gratie de mare valo are e drept, decal ca o istone 

a „doctrinelor". 

Alti autori, foarte multi si nu de mica valoare, 

perfect staipani, erudifi, in materia 

uitd col nu tot astfel pot fi si imensa majoritate 

a cititorilor qi jongleazei la °rice prilej 

cu idei si nume de autori, despre can nu dau 

nici o informatie. 

Cititorii asistal la un cadril de idei, date, 

fapte, pe can nu le pot silua nici in limp 

nici in loc si nu-si pot insusi nici o cunos- 

precisol. 

Unii oactori expun doctrinele faith a le in-

-- 13 - 

cadra de loc in imprefurdrile timpului in 

care s'au produs, la-sand astfel impresia unor 

idei can plutesc Iii spatiu lard nici o legd - 

turd cu 

Altii, in fine, dau toata atentia faptelor, dar 

individualizeazd insuticient autorii citati si 

doctrinele, ceea ce insemneazd a adea in excesul 

contrar. 

Departe de mine ideia de a nega marea valoare 

stiintifical a celor mai multe din operile 

la can m'am gdndit folcdnd observatiile de 

mai sus. 

Dar cred cd dat filnd scope prezentei lucrari,--mai 

sus precizat,--metoda de cercetare 

fi expunere ce am intrebuintat aduce o reald 

contributie la rdspdndirea, in tara noastrd, a 

unor serioase si precise cunostinte in domeniul 

docrinelor economice. 

Dorinta mea cea mai vie,—ca autor si mai 

ales ca pro fesor, — este ca a4ii, observand si 

lipsurile,—de sigur multe,--pe can be prezinta 

luerarea de fad, sä lucreze mai bine ca mine 

ridice tot mai sus nivelul stiintei 2 -omd- 

nefti. 

Bueureati 21 Martie 1933

Partea I 

GENERAL1TAT 

CAPITOLUL I 

Domeniul „Istoriel Doctrinelor Economice" 

Metoda de Expunere 

Inmultirea cunoOntelor umane si nevoia de specializare 

au despartit „stiinta" in nenumarate ramuri 

si au creat In multe din aceste diviziuni, ce au 

bat fie-care In parte numele de „stiinta", noi do- 

menu i de speciaiizare 1). 

Astfel s'a creat „.,stiinta economica" pe care am 

-definit-o ca aceea care are de object studiul omului 

in raporturile sociale can tind la satisfacerea trebuintelor 

lui materiale" 2) 

Astfel s'a creat, — intre multe altele, un do- 

menitt de specializare avand de obiect studiul doctrinelor 

cu caracter economic. 

Dar trebue sa adaugam imediat ca acest domeniu este 

departe de a constitui, ptir i simplu, o sfera mai 

mica In Intregime inchisa In aceea rnai mare a §tiintei 

1) Vezi in cPrincipii de econornie politica» vol. I cap. I ee 

intelegem prin atiinta el in cap. III loeul pe care-1 ocupa

- 16 - 

economice i cä daca multe chestiuni economice raman 

in afara de domeniul „doctrinelor", apoi acest 

dorneniu depa§e§te Cu mult, in multe directii, sfera 

§tiintei economice. 

Patent num' doctrind un ansamblu de pareri despoltate 

si sistematizate. 

In domeninul economic, foarte multe doctrine vor 

fi necesarmente consacrate organizarii economice, — 

general a sau partiala, preconizarii unui anumit 

regim economic. 

Aces+a este nu numai in strabsa legatura, dar face 

un sing& tot cu regirnul politic §i mai ales cu cel 

juridic, Cu organizarea :sociala In -genere. 

Dreptul nu este altceva, aproape in intregimea 

lui, --- deck t11nta formelor In care se imbraca raporturile 

economice 

In consecinta o doctrina nu se poate ocupa de 

aceste raporturi, nu le poate explica i mai putin 

Inca poate tinde la modificarea lor, fara a proceda 

la foarte adanci i vaste incursiuni In domeniul juridic. 

Realizarea unora din cele mai modeste deziderate 

ce le au formulat vre'un doctrinar, ale lui Sismondi, 

ar fi implicat interventia statului in raporturile juridice 

dintre particulari, o grava atingere adusa principiului 

juridic, fundamental in vremea aceea, Ca vointa partilor 

trebue sä se poata manifesta liber, ca ea face 

legea partilor, ; .realizarea lor In practica ar fi trebuit 

sä inceapa printeo revolutionare a dreptului priwat 

§i public. 

Vezi «Principii. Vol. I. ed. II-a peg. 41-42.

— F7 — 

Realizarea dezideratelor 1W Saint-Simon ar fi implicat, 

— pe Miro reformarea radical a dreptului 

succesoral, — o schimbare a formei de guvernamant. 

In fine, realizarea ori-carei doctrine comuniste implica 

o revolutionare a raporturilor sociale de toate 

ordinele. 

Cel ce studiaza istoria doctrinelor economice este 

dar obligat sa le examineze si sa le aprecieze nu 

numai din punct de vedere economic, dar si juridic, 

social. 

De altfel exact acelas lucru s'ar intampla daca am 

avea in vedere doctrine pOlitice saii sociale. 

Credem chiar ca ar Ii mult mai logic sä inlocuim 

denumirea de „istoria doctrinelor economice" cu aceea 

de „istoria doctrinelor sociale" fiindca daca putem 

da un loc aparte unor doctrine juridice de specialitate, 

este aproape imposibil sä tragem o linie de 

demarcatie Intre cele economice i politice, ambele 

genuri confundl ndu-se in organizarea sociala. 

Aceleasi consideratiuni sunt valabile chiar pentru 

doctrine economice de specialitate : o reforma monetara, 

o noua metoda de salarizare, vor atrage imediat 

atentia asupra laturilor juridice, politice si in 

genere sociale, pe care le prezinta chestiunea. 

Am maiputea adauga ca nu se pot ignora nici 

efectele morale si psihologice ale masurilor ce se 

propun. 

Dar studiul doctrinelor economice depaseste con- 

siderabil cadrul stiintei economice si in alta directie. 

Spuneatn ca doctrina este un asamblu de Wired, 

un sistem ce se propune ca atare se bucura de o 

relativa llbertate fata de rigurozitatea faptelor exis- 

tente, care limiteaza domeniul „stiintei" econornice. 

Istoria Doctrinelor Economice

-- 18 - 

Nu se poate refuza luarea In considerare a unei 

doctrine economice pe simplul motiv ca este contrazisa 

de anumite fapte existente sau de parerea 

dominanta, sau chiar unanima, din timpul cand a 

fost propusa. 

Nu am fi putut, de exemplu, sä inlaturam, ca 

simpla aberatie, doctrina colectivista a lui Marx pe 

rnotivul ca in mijlocul veacului al XIX-lea soliditatea 

proprietatei individuale constitue un fapt de netagaduit 

i ca quasi-unanimitatea contemporanilor o considerau 

intangibila. 

Unele idei noi, unele produse ale imaginatiei chiar, 

pot sä merite atentie pot fi fecunde ca invataminte 

ale trecutului, pot deschide orizonturi noi pentru 

viitor. 

Produsele imaginatiei lui Jules Verne, -- redate in 

romane de aventuri — au devenit clasice in aceasta 

privinta. 

Aceasta nu insemneaza insa ca pot fi considerate 

ca doctrine once produse ale imaginatiei, certate cu 

logica cea mai elementara si in contrazicere cu anumite 

elemente materiale a caror modificare nu o yedem 

nu numai probabila, dar nici cel putin posibila. 

Va fi o chestiune da discernamant pentru cerce 

tatorul doctrinelor economice sa deosebeasca o adevarata 

doctrina de un produs dezordonat al imaginatiei. 

(kick ar fi Insa el de sever, va trebui sä- si intinda 

cercetarile, in aceasta directie, i dincolo de 

cadrul riguros ai stiintei,. sub pedeapsa de a ignora 

tocmai activitatea de avant-garda, pe a celor ce 

cauta chiar numai sä-si concretizeze i sä-si precizeze 

visurile de mai bine.

- 19 - 

Iata dar cum se delimiteaza, dela sine, in spatiu, 

domeniul istoriei doctrinelor economice care se suprapune 

pe o parte ale celor proprii economiei, 

dreptului i politicei, ramanand in legatura cu psychologia 

i morala. 

Limitele acestui domeniu sunt, este drept, cam 

nebuloase, dar cum ar fi altfel daca nu se pot preciza 

exact nici limitele stiintelor sociale, cand in 

speta este vorba numai de idei, de proecte, de nazuinte 

spre mai bine. 

De cand exist a oamenii,. acestia au avut nevoi 

materiale ; jar cand ei s'au constituit in societati, 

satisfacerea acestor nevoi a pus de indata o problema 

sociala de primul ordin. 

Nu putetn trece insa mai departe fara a adapga 

ca in interiorul domeniului delimitat gasim o imensci 

variet ate. 

0 doctrina nu poate fi conceputa deck in cadrul 

ei istoric, de unde i pentru doctrine imensa varie- 

tate pe care ne-o ofera istoria. 

Varietatea se mai arata si in obiectul diverselor 

doctrine : unele imbriltiseaza intreaga organizatie sociala, 

altele numai parti din ea ; altele se marginesc 

la chestiuni de stricta specialitate, cum ar fi, de 

exemplu, valoarca, moneta, tarifele vamale, salari- 

zarea, etc... 

Metodele preconizate sunt din cele mai diverse : 

dela cele mai abstracte deductiuni i pan la cea 

mai meticuloasa cercetare a statisticilor i faptelor. 

In fine si modurile de expunere merg dela forma 

matematica i (Jana la romanul de aventuri. 

lata dar aspectul general al domeniului doctrinelor 

economice, pe care !'am delimitat astfel In spatiu.

20 — 

Ne ocupam ins a de ,istoria" doctrinelor si ne 

vedem astfel obligati a discuta daca nu este locul a 

stabili si oarecari limite in timp i anume din ce 

epoca ar trebui sä Inceapa cercetarea istorica a doctrinelor 

aceasta cu atat mai mult Cu cat tot istoricului 

doctrinelor Ii incumba si sarcina de a stabili 

epoca constituirii stiintei economice. 

In privinta aceasta s'au formulat cele mai diverse 

pareri, dela aceea care situeaza originile acestei stiinte 

In paradisul terestru i pana la cei care-i contesta 

existenta Inainte de Adam Smith, adica la finele secolului 

al XV111-lea. 

Cele mai multe pareri se grupeaza in jurul urmamatoarelor 

epoci : antichitatea greaca (secolul lui 

Pericles), renasterea, aparitia mercantilismului, a scolii 

fisiocratice sau a celei clasice vechi. 

Nu vom trece Iii revista aceste pareri si nici nu 

vom mentiona numele autorilor can le sustin pentru 

ca solutia problemei depinde exclusiv de punctul de 

vedere pe care-1 alegem. 

Vrem sä stabilim epoca In care economia se constitue 

ca stiinta bine distincta cu legile si disciplina 

ei ? 

Nu ne vom putea urca mai sus In trecut decat 

pan a la Adam Smith, cel mult la fisiocrati. 

Vrem sa stabilim epoca cand economia Incepe a 

se constitui in „sisteme" cit pretentii de reglementare 

generala ? 

Vom merge pana la mercantilisti, ba chiar pana 

la vechii metalisti. 

In fine, vrem pur si simplu, sa studiam economia 

In originele ei, sä cautam preocuparile economice 

chiar In scrierile In can sant amestecate cu unele de 

alte ordine?

-- 21 — 

Vom putea merge paria la scrierile idocumentle 

cele mai vechi, fiindca in totdeauna oarnenii cari an 

trait in societati civilizate s'au preocupat de satisfacerea 

nevoilor materiale in cadrul social. 

Polemica, In aceasta privinta, ni se pare deci fara 

fobs. 

De altfel, cam tot asemenea se prezinta lucrurile 

pentru multe alte stiinte. 

Dela practicile curative ale vrajitorului din triburile 

primitive si pan la Pasteur este, de pilda, destul 

timp pentru a situa inceputurile stiintei medicale. 

Totul va depinde de punctul de vedere adoptat. 

In ceea ce priveste istoria doctrinelor, indiferent de 

epoca in care am considera ca s'a constituit stiinta 

economic, nu ramane mai putin adevarat, ca, din 

antichitate chiar, ganditori de mare valoare au formulat 

asupra unor chestiuni economice, opinii a caror 

cunoastere prezinta pentru noi sun multiplu interes. 

Patrundem felul de a gandi si de a expune ale 

unor mad ganditori din trecut 

Ne completam cunostintele diu istoria faptelor cu 

o parte din istoria gandirii, ceea ce este foarte util 

fiind-ca once om cult nu trebue sa neglijeze nici un 

prilej de a-si largi sfera cunostintelor istorice. 

Gasim In acest studiu si un interes actual, multe 

idei formulate cu secole inainte fiind apte de rodnice 

realizari i acum. 

Cele mai pretioase mosteniri ale omului modern, 

-- mai ales In timpurile actuale cand ayerile au atatea 

fluctuatiuni, — sant cultura experienta acumulate 

timp de multe si multe secole. 

Iata de ce vom conchide ca In timp domeniul istoriei 

doctrinelor economice nu trebue sa cunoasca 

limit.

- 22 - 

In aceste limite, campul de cercetare al istoricului 

doctrinelor economice este extrem de vast. 

Nu se va gasi om destul de erudit ca sä cunoasca 

toate doctrinele i toate ideiite interesante in legatura 

cu economia. 

Nu se va gsi viata destul de lunga pentru expunerea 

tuturor acestor doctrine si idei. 

Suntem dar obligati la o riguroasa selectiune. 

Dar cum se poate face o alegere dintr'un tot numai 

partial cunoscut ? 

IatA marea dificultate. 

0 solutie, cel putin aproximativa, se poate totusi 

gasi. 

Diverse popoare au avut epoci de stralucire intelectuala 

; au avut pleiade de ganditori in can s'au 

acumulat si s'au concentrat manifestarile intelectuale 

anterioare; ganditori ale caror lucrari au servit de aliment 

si manifestarilor intelectuale posterioare, recluse 

une-ori, timp indelungat, la simple comentarii ale 

maestrilor din timpurile de stralucire. 

Pentru studiul doctrinelor ne vom indrepta dar 

atentia, cu deosebire, asupra acestor epoci, asupra 

marilor ganditori can le-au ilustrat si prin ei vom 

privi o intreaga epoca, cate odata, chiar o intreaga 

faza de civilizatie. 

Ca in intervalele dintre aceste epoci de stralucire 

va fi existat cate o opera solitara demna de a if 

luata in consideratie, este foarte posibil i datoria 

erudititilor, descoperitori de documente i opere de 

valoare, este tocmai de a semnala oamenilor de stiinta 

aceste descoperiri interesante. 

Dar nu ra.mane mai putin adevarat ca Mta de imensul 

material ce exista in istoria gândirii, cercetarea

- 23 - 

epocilor de Inflorire a intelectualitatii ramane un 

foarte acceptabil mijloc de selectiune, cu conditie sa 

nu fie exclusiv. 

Aceasta fiind metoda de cercetare, ramane de stabilit 

cea de expunere. 

Am putea In special : 

sä urmarim In timp evolutia doctrinelor de acelas 

fel sau cari au multe puncte comune ; 

sa expunem diversele doctrine in ordine cronologica. 

Ar fi banal si obositor sa mai facem o paralela 

intre meritele i desavantajele fie-carui procedeu. 

Ne vom multumi dar sa observam 0 cel dantai 

ar avea marele merit de a ne permite sä urmarim 

filiatiunea ideilor, evolutia lor in raport cu evenimentele 

istorice. 

Considendm ?nth', Ca o doctrind nu poate ji in- 

teleasd decdt dacd ne transpunem in cadrul el is 

toric, in felul de viata i felul de a gel ndi din epoca 

respect iv . 

0 expunere, cu pretentii de generalitate, va trebui 

dar sa adopte metoda cronologica, cea dantai obligand 

la nenumarate repetari a naratiund evenimentelor 

istorice. 

Tot spre aceasta metoda. ne Indreapta i o alta 

consideratie : este foarte interesant a studia in ace - 

las timp doctrinele unei anumite epoci, fie ca se 

aseamana, fie ca sunt antagoniste ; stabilim astfel 

spiritul epocii si Intelegem mult mai usor tendinta 

fie-cArei doctrine in parte. 

Vom adopta dar ordinea cronologica, dar nu ne 

vom sfii sa o transgresam de cate on ni se va parea 

util pentru mai completa intelegere a unei doctrine 

sau a influentei sale.

CAPITOLUL II 

Irnportantat istoriei doctrinelor economice 

Este o banala necesitate de a vorbi despre importanta 

subiectului ce se expune si am cautat sä o 

evit de cke on mi-a lost posibil. 

In cazul de fata insa aceasta necesitate devine 

imperioasa. 

N'ar fi mai bine, s'ar putea spune, sa ne consacram 

timpul studiului faptelor i institutiilor econo- 

mice, a ceea ce a existat In adevar deck sd-I consacram 

istoriei unor simple pareri ? 

Voi rdspunde ca am fost si raman un partizan 

hotdrat al preponderentei studiului faptelor asupra 

celui al doctrinelor i ca lupt de multi ani... fard 

succes pdnd acum, pentru infiintarea unei catedre 

de „Istorie economicau la Facnitatea de Drept din 

I3ucuresti. 

Dar importanta istoriei economice nu o scade cu 

nimic pe aceea a doctrinelor. 

Putinta de a gandi este desigur cel mai -nobil 

atribut al omului i deci istoricul felului cum si exer- 

citat nu poate fi fära interes precum nu poate fi fara 

interes pentru ganditorii actuali de a cunoaste mecanismul, 

constructia logica,felul de expunere al marilor 

inaintasi. 

Importanta studiului doctrinelor este departe insd 

de a se limita aci.

— 25 — 

Unele doctrine si chiar simple idei s'au manifestat 

In domeniul realitatilor cu o forta ce a lasat-o mult 

in urtna pe a unor importante evenimente istorice, 

forta ideilor a creat si a modificat faptele, a determinat 

uneori cursul istoriei. 

N'a lost oare idea crestina principala cauza a cruciatelor 

? 

Dar lupta intre doua doctrine crestine : catolica 

calvinista n'a dominat ea oare, timp indelungat 

istoria Frantei, n'a avut o importanta capitala in 

colonizarea Americei de Nord? 

Care ar Ii fost oare fata imensei lumi asiatice fara 

doctrina budista ? 

Una din dogmele acestei schisme,--veche de vre-o 

trei mu i de ani , a brahmanismului consista in credinta 

ca sufletul este condamnat la o vesnica transmigratiune 

in cele mai variate vietati §i ca i se poate 

sustrage numai ajungand la perfectiune i. confundandu-se, 

astfel, prin rnoarte, in Nirvana. 

In contradictie poate, cu doctrina primitiva, s'a 

inradacinat credinta ca spre aceasta perfectiune se 

poate tinde mai ales prin contemplatie i o cat mai 

totala abstractie dela viata materiala. 

Sa lasatn la o parte once alte consideratii si sa 

ne gandim numai la consecintele economice incalculabile 

cari au decurs pentru lumea asiatica din adoptarea 

unei asemenea doctrine, la partea de vina pe 

care o are in mizeria in care traesc populatii departe 

de a fi lipsite de inteligenta i civilizatie. 

Dar in domeniul artelor? 

N'a ucis oare crestinismul frumosul al carui cult 

era atat de infloritor in politeismul grec ? 

Sa venim insa la doctrine cu caracter economic.

— 26 — 

Doctrina „metalista" Cu toate ca era empirica 

grosolana, a reusit sa se impue Intr'o mare parte a 

Europei, sa provoace fel de fel de masuri Cu caracter 

economic si politic, a avut o influenta hotaratoare 

asupra constituirii multor state. 

Apoi doctrina mercantilista a urmat pe aceeasi 

cale, accentuand politica de concurenta si ura intre 

popoare. 

Astfel, In 1651, se voteaza, in Anglia, faitnosul 

act de Navigatie al lui Cromwell. 

Franta raspunde aplicarii 1ui prin tariful vamal din 

1664. 

„Ceeace a lost Inceputul razboiului vamal si a 

„maniei de a-si face rau. A fost aproape admis ca 

„regula a dreptului gintilor ca binele unui popor ii 

pare fundamentul in raul celorlalti..." spune un bine 

cunoscut istorici). 

Dar n'avem oare sub ochi viata unui popor condus 

de oameni fanatizati de o doctrina economicopolitica 

: comunismul. 

,Tot acest popor traeste din proecte. Si acest 

,mod de a trai indulceste pentru multi (nu pentru 

,toti) sacrificiile si lipsurile orei prezente. Se con- 

,vinge fiecare ca prezentul nu este deck un defileu 

,si ca In curand se va ajunge in carnpul liber. Un 

pproverb rus spune: „toamna se numara bobocii". 

,Numai la sfarsit se pot aprecia rezultatele. Dar 

peredinta cea noua invinge cu usurinta vechea in- 

,telepciune"... scrie un recent observator al starilor 

de lucruri din U. R. S. S. 2) 

1) Cantu cHistoire universelle vol. 16 pag. 57. 

2) Arthur Feller e L'experience du bolehevisme» trad. din germane 

de Rene Janin. Ed. n. r. f. Paris 1929 peg. 37.

27 - 

Am putea continua astfel la infinit Cu exemple din 

toate dorneniile pentru a arata ca influenta doctrinelor 

poate depasi lumea teoreticienilor, Ca adesea gandul 

a provocat si chiar a invins faptele. 

Bine inteles Ca i importanta si influenta pe care 

o poate avea o doctrina sant in functiune de o suma 

de alte imprejurari : anumite stari psychologice, 

caracterele anumitor rase si asa mai departe, fiindca 

toti factori sociali stint interdependenti. 

Dar printre acestia, doctrinele si chiar unele simple 

idei ocupa un loc de frunte. 

„Dati-mi un punct de reazim si ridic cerul si pamantul" 

ar fi spus Arhimede. 

„Dati-mi o Wee i revolutionez lumea" am putea 

conchide noi, — fara prea multa exagerare,— aceste 

scurte observatii asupra imp ortantei docriinelor economice.

CAPITOLUL III 

Baza i obiectul multor doctrine economice 

Am aratat cat sunt de variate doctrinele economice 

si in fond si in forma. 

0 clasificare a lor nu ar putea Ii dar de cat arbitrara 

si lipsita de interes. In tot cazul ea s'ar putea 

stabili numai pentru perioade relativ scurte. 

Stint totusi multe doctrine can se leaga, mai mull 

sau mai putin strans, de o baza comuna, iar altele 

de un scop comun. 

Credem Ca succinte observatiuni asupra acestor 

baze si scopuri vor contribui mutt la luminarea aspectului 

general al istoriei doctrinelor si la intelegerea 

curentelor din diverse epoci ; vom atrage atentia 

cititorului asupra: insuficientii bunurilor economice, 

.1uptei de clase, luptei intre liberalism si egalitarism. 

Un tapt care s'a impus, se impune si se va impune 

necontenit, atentiei economistilor, este insuficienta 

bunurilor economice fata de nevoile oameriilor. 

Populatiunea tinde sä se Inmulteasca mereu, mai 

ales in tarile civilizate si mai ales in ultimele secole. 

Faptul acesta a preocupat pe ganditori Inca din 

cele mai vechi timpuri ; Malthus l'a expus Inteo forma

— 29 -- 

sugestiva 1); in fine cresterea vertiginoasa a popula- 

tiei este verificata prin datele statistice si indiferent 

de felul- in care o putem aprecia, este incontestabila. 

Pe de alta parte trebuintele fiecarui individ in 

parte sunt nelimitate ca numar. 

„Satisfacerea unei trebuinte creazd o alta", spun 

cei mai multi autori", ea demasca numai alta trebuinta, 

spune Banfield formuland „legea subordinatiei 

trebuintelor 2). 

Si !mewl caz si intealtul concluzia este aceiasi 

oamenii sunt din ce in ce mai numerosi si au din ce 

In ce mai multe trebuinte. 

Pentru satisfacerea lor trebuesc bunuri economice. 

Cantitatea acestora este departe de a fi atat de 

nelirnitata ca a trebuintelor. 

Unele, cum este in special pamantul 3), nu se pot 

multiplica de loc. 

Inmultirea altora, cum sunt produsele agricole, se 

loveste de bine cunoscuta lege a „productivitatii neproportionate 

a solului" 4). 

Chiar produsele industriale nu pot fi prezente in 

cantitatile necesare in toate partite unde oamenii au 

nevoe de ele. 

In fine chiar cand mijloacele technice permit o augmentare 

vertiginoasa a productiei, adaptarea productiei 

la nevoile consumatiei este atat de defectoasa 

in regimul capitalist in cat si in timpul unor crize 

de supraproductie, de exemplu de cereale, sunt oarneni 

care flamanzesc, chiar in tad din cele mai civilizate. 

1) Vezi detalii in oPrincipii Vole I. cap. XIII. 

2) Vezi detalii in «Principii» vol. 1. ed. II. pag. 113 

3) Vezi .Principth vol. I. ed. II. pag. 195-6 

4) Vezi «PrincipiiD vol. I. ed. II. pag. 207.

-- 30 — 

Teleclide ne descrie o epoca de aur In care : 

„Painea si vinul se bateau la gura muritorilor rugand 

sa fie Inghitite... Pestii mergeau acasa, se fri- 

„geau singuri si se asezau pe mast. Fluvii de sos 

„curgeau imprejurul divanelor transportand carne 

„calda... Potarnichi fripte si prajituri cu lapte sburau 

in gura muritorilor.... Oamenii erau grasi si de sta- 

„tura gigantic” 1). 

Aceasta epoca a existat ins, din nenorocire, numai 

In legenda si chiar daca s'ar repeta nu credem 

cä oamenii s'ar multumi numai cu placerile mesei. 

Natura ar trebui sa mai aiba grije de cai ferate, 

sali de spectacol, cinematografe, terenuri si accesorii 

de sport, avioane, aparate de radio si multe altele. 

Marea problem economica de rezolvat ramane dar 

mereu aceiasi: a mul(umi un numar de oameni 

mereu crescand, ale diror nevoi sunt nelimitate, cu 

bunuri economice vesnic insuficiente. 

Cand mergea prin desert, urmat de vre-o 4000 de 

oameni si neavand, pentru a-i hrani pe toti, &cat 

sapte paini si cativa pesti, Cristos s'a gasit in fata 

aceleiasi probleme pe care a rezolvat'o foarte simplu: 

a inmultit painile si pestii In cat au ramas si peste 

trebuinte. 

Economistii n'au insa puterea de a face asemenea 

miracole si de aceea au cau tat solutii in alte directii. 

Iata unul din punctele de plecare al multor doc - 

trine. 

Unii autori, In special In Franta prin secolul al 

XVI1I-lea, credeau a gasi o solutie In Intoarcerea la 

„starea de natura”, adica lmputinarea nevoilor. 

1) Vezi Vilfredo Pareto

-- 31 — 

Altii, ca Saint-Simon si unii socialisti, au atacat 

celalt termen at problemei si credeau ca poate if 

rezolyata prin marirea productiei, astfel ca toti sa 

fie indestulati. 

Unii, ca Rodbertus si alti socialisti de stat, s'au 

gandit la o altfel de repartitie a muncii si mijoacelor 

de productiune astfel ca cel putin unele nevoi, 

socotite de ei primordiale, ale tuturor oamenilor, 

sa poata fi satisfacute. 

In fine, cei mai multi cred ca problema s'ar putea 

rezolva modificand sistemul de repartitie si merg. 

dela propunerile cele mai modeste In acest sens (de 

exemplu Sismondi) si pana la revolutionarea compieta 

a .formei sociale. 

Nu este locul sa ne intrebam aci can au dreptate, 

sau cum se poate rezolva problema, elaborand 

astfel o doctrina proprie,— ci este suficient sa constatam 

ca foarte multe doctrine sunt In legatura Cu 

problema pe care am formulat-o si pe care cauta sa 

o rezolve. 

Indiferent de solutiile propuse ele au avut imensul 

merit, de a lumina, prin discutii teoretice, drumul pe 

care omenirea ii urmeaza in cautarea unei star mai 

bune. 

0 alta cauza a crearii si desvoltarii multor doctrine 

o gasim inteun vechi si constant fenomen social: 

lapta de clase. 

Inca in capitolul I al faimosului „Manifest comunist" 

') publicat In Februarie 1848, Karl Marx a 

1) Reprodus de Antonio Labriola in «Essais sur la conception 

materialists de l'histoireD trad. A. Bonnet. Ed. Giard BriEire ■ 

Paris 1902.

- 32 - 

precizat una din ideile fundamentale ale doctrinei 

sale : lapta de clasd. 

Modificarea modului de productie a dat in decursul 

istoriei diverse clase, iar revolutionarea pro- 

Iluctiel, in secolul al XVIII lea i al XIX-lea, a dat 

burg hezia. 

Aceasta la randul el creat i intretinut clasa 

proletard de care are nevoe pentru existenta capitalismului. 

Clasele sociale au fost in totdeanna In lupta pentru 

a se inlocui unele pe afteIe ; acum lupta se cla 

intre burghezie i proletariat, cand acesta va invinge 

burghezia va dispare i nu vor mat fi clase. 

Vilfredo Pareto ,), atat de opus marxismului, prezinta 

chestiunea in mod diferit. 

Societatile au fost in totdeauna conduse de elite, 

can au format varfuI piramidelor sociale. 

Aceste elite, avand puterea, o intrebuinteaza, in 

primul rand in propriul lor fobs çi ajung astfel sa 

uneasca puterea cu bogatia. 

Ele se uzeaza insa fatalmente. Razboiul, pentru 

cele razboinice, un trai prea luxos u§or, lipsa de 

selectiune mat ales, favorizata prin salvarea unui 

procent mai mare de noi nascuti, invincibila lege a 

naturii, simpla detinere indelungata a puterii,— cum 

se observa i pentru once guvern de azi,---le slabesc 

din ce in ce. 

Alte elite se simt atunci in stare sa guverneze §i 

trec la atac; elita dela putere se apara, cautand 

ate odata sa se constitue in casta inchisa, — lupta 

sociaia devine din ce in ce mai violenta. 

Istoria Romei,—continua acela au tor 2),—confirma 

aceasta teorie. 

1) In op. cit. vol. I pag. 26 i urm. 

2) Op. cit. vol. I pag. 12 i urtn.

- 33 - 

timpul lui Tarquinitts, „minores gentes" ar fi 

cautat i apoi reusit, sa imparta puterea Cu „majores 

gentes", 

Abia se aseaza repubtica lupta dintre patricieni 

si plebei duce la retragerea aestora pe Muntete Sacru 

apoi la crearea tribunatului, prin care plebeii incep 

a exercita i ei puterea. 

Elita lor intra apoi in senat obtine treptat ac- 

cesul la cele mai multe demnitati. 

Locuitorii municipiilor „sine sufragio", „libertii", 

alti necetateni, ii. deschid accesul la putere pun largirea 

cetateniei. 

In fine elitele barbare le inlocuesc pe cele vechi. 

Un fenomen interesant, pus in lumina de Pareto, 

este ca fiecare din elitele in lupta cauta sprijin in massele 

poporului. 

Aceea dela putere cauta sa-1 utilizeze prin legi, 

organizarea politica si militara de care dispune. 

Aceea care da atacul se Infatiseaza ca aparatoare 

conducatoare a masselor. 

On cat deosebi[e at fi intre parerile lui Marx si 

ale lui Pareto, vedein ca ambii constath . existenta 

unei continui lupte sociale, cand latenta, cand violenta. 

In aceasta lupta incontestabil ca doctrinele au un 

rot de primul rang ; am putea spune chiar ca sunt 

principalul instrument de lupta. 

Unele vor fi in slujba clasei dominante, vor cauta 

sa dovedeasca ca ordinea sociala existenta, anumite 

institutii, sunt cele mai bune, eventual cu mici modificari. 

Altele vor fi doctrine de atac in contra ordinei 

existente, ii vor pune in lumina, lipsurile i nedreptatile, 

vor propune sisteme noi. 

„Istoritt Doefrittelor Economice.!

1) Principii. vol. 1. cap. VI. 

- 34 - 

On cat ar fi de obiectii un authr, Cu greu se vac, 

putea sustrage el simpatiilor can II atrag in spre otabara 

sau alta. Ganditorul bogat se va sitnti atm& 

sa cladeasca pe „ordine §i legalitate d ; daca §arace§te,. 

devine revolutionar convjns. 

On cum ar fi insa nu ramane mai putin adevarat ca 

lupta sociala, intre clase intregi cum sustine Marx, 

intre elite numai cum crede Pareto, constitue urr 

foarte bogat isvor de doctrine de tot soiul. 

Catev'a exemple. 

Din lupta contra patricienilor romani au ieit teo-rule 

§i legile agrare. 

Atacul contra domihatiei clericilor ne-a dat doctrinele 

lui Huss §i Luther. 

Atacul contra aristocratiei nobiliare ne-a dat prin- 

Revolutiei Franceze. 

Atacul contra burgheziei ne-a dat , nenumarate doetrine 

socialiste! 

In fine lupta ?rare cele mai puternice tendinte sociale 

: liberalismul §i egalitarismul . este §i ea un bogat 

isvor de doctrine diverse. 

Am aratat in alta lucrare 1) imensa irnportanta 

ciala a acestor tendinte §i felul cum s'au manifestat Iry 

istorie. 

Adesea lupta intre aceste tendinte se implete§tecu 

aceea dintre clasele sociale. 

In domeniul economic, In special, vom constata ca , 

cele mai multe doctrine tind a asigura, fie cat mai 

multa libertate, fie cat mai rnulta egalitate. 

In genere, doctrinarii claselor dominante vor pled& 

pentru libertatea de a... pastra puterea, bogatiile

--- 35 - 

in genere toate avantagiile pe can si le-au asigurat 

jar cei' ai claselor celor slabi, vor pleda pentru egalitate. 

Vechia coa1a clasica, considerata ca exponentul 

capitalismului burghez este esentialmente liberala ; nenumaratele 

forme de socialism, doctrine favorabile saracilor, 

tind spre egalitariSm. 

Oprim ad i aceste observatii, can speram cä au 

izbutit sa arunce, Inca dela inceput, — putina lumina 

asupra marilor curente cari strabat intinsul domeniu 

at istoriei doctrinelor economice §i sociale.

Partea II 

Antichitatea elini i romana 

CAPITOLUL I 

GENERAUTATI 

In genere, istoricii inteleg prin „antichitate" o perioada 

de 4-5.000 de ani, care s'ar sfarsi cam .pe 

la cade.ea Romei (410) sau moartea lui Teodosiu 

cel mare (395). 

In aceasta bare lunga perioada au existat principalmente 

doua centre de civilizatie extremul orient si 

bazinul Mediteranei. 

Prea putinele studii publicate supra economiei extremuiui 

orient si Indiei, nu ne permit de a patrunde 

spiritul unei civilizatii despre care putem afirma Insa 

Ca a ajuns, pentru 'clasele dominante, la un mare grad 

de rafinament. 

In bazinul Mediteranei.i spre est in Asia„ au trait 

o surna de popoare despre .cart stim, ca au ajuns, 

Inca foarte de mutt, la un grad destOde inaintat de 

civilizatie. 

De exemplu, in, bazinul Tigrului Eufratului si Niiului 

a existat o asemenea civilizatie Cu cel putin 

3.000 de ani 1. de Chr.

— 38 

Toate aceste popoare au avut, de sigur, ganditorii 

lor, can n'au putut ramane Cu totul straini de latura 

economica a vietii sociale. 

Prea putin din aceasta gandire a ajuns insa pana 

la noi, cu exceptia ,celei a elenilor si romanilor, can 

pot fi considerati, de altfel, ca adevaratii exponenti 

ai civilizatiei antice precum $i a_doua tipuri diferite 

extrem de interesarite d Organizare politica $i sociala. 

lata de ce iie limithm observatiufille ninifai la antichitatea 

elina i roman,- regretul de a nu avea 

destule date asupra preocuparilor de viata sociala 

ale fenicienilor, perSilor, n $L Cartaginezilor. 

Ca observatie-,generala asupra organizarli .sociale 

elina $i romana putem retine .dotta principii funda, 

inentale: . . 

predominarea intereselor de stat asupra. celor indjviduale; 

. 

, o rnare, putere, a . claselor dominante asupra restului 

populatiei. . . 

0 accentuata predominare a intereselor organiza, 

lid de stat era indispensabila, In situatia de atunci, 

pentru :a mentine coheziunea sociala si pentru a-da 

claselor ..-dominante ; constituite pe cat posibil , in 

:caste,--putinta de a comanda. - 

AceaSta 'era indispensabil i pentru a putea pune 

.4rf aCtitthe,3prin Constrangerea: direct, for ta -tuna na, 

"-aprbape;shIgurai Uti1izat p raltuhci. , 

Clasele dominante Ii impun dar, adesea'man saL. 

crificii . Pentrit'binele '$i prosperitatea stattiliti Si iMpun 

$Faltora/ $1 mai grele :Sacrificii; atat in proPriul lor 

iolos cat si in al statului.

— 39 — 

In afara de aceste trasaturi comune, vom intalni 

insa o mare diversitate in organizarea sociala. 

In Grecia gasim un popor, In mare parte consacrat 

comertului, traind imbucatatit in mid „cetatia, 

cu organizari diferite, mergand dela tipul spartan la 

cel atenian si variand, cu timpul, de la tiranie la 

democratie, dar o democratie limitata tot numai la 

anumite clase. 

La Roma gasim un popor pur . razboinic, care-si 

largeste si pastreaza cuceririle prin forta armelor si 

o priceputa politica de colonizare. 

In timpul desvoltarii celei mai energice, forma de 

guvernamant este republica, a carei conducere este 

insa tot nurnai Iii mana,,anumitor clase, republica ce 

evolueaza spre autocratismul principalilor conducatori 

si apoi se transforma In imperiu absolut. 

In tot timpul insa domneste una din cele mai accentuate 

centralizari cunoscute in istorie.

CAPITOLUL II 

Doctrinele economice la elini 

§ 1. Mediul social ' 

Dupa legende, vechile popoare can au locuit Elada, 

insulele si coastele marii Egee, s'ar fi bucurat de o 

civilizatie destul de Inaintata Inca cu vre-o 17 sesecole 

I. d. Cr. 

Fapt este ca In jurul inceputului primului inileniu 

I. d. Cr. se produc importante deplasari de 

popoare, can dau Eladei aspectul sub care o gasesc 

timpurile istorice, al caror Inceput II putem situa cam 

prin sec. al VIII-lea I. d. Cr. 

In Laooconia, unul din cei doi poli ai politicei eline, 

se stabilesc dorienii si constituesc, prin lupte seculare, 

puternica cetate: Sparta. 

Celalt pol, Atena, ar fi pastrat un pronuntat caracter 

ionian si ar fi fost constituita de regele Teseu, 

cu cateva decenii Inainte de inceputul celui de al 

XI lea veac. I. d. Cr. 

Bine Inteles ca nu este locul sa refacem aci istoria 

atat de complexa, a Eladei, dar credem indispensabil 

sä prezentam cateva foarte rezumate observatii 

asupra organizarii politice a acestor doua cetati, — 

fiecare un tip caracteristic in genul sau.

— 41 — 

Organizarea politica primitiva a Spartei, atribuita 

lui Lycurg, corespunde Iii totul caracterului razboinic 

al acestei cetati. 

In fruntea ei erau doi regi, pretiO descendenti ai 

Eraclizilor, — cu atributii probabil din ce In ce mai 

mult religiose, — cinci etori, — magistrati anuali cu 

mare putere,--un senat, compus din 28 de rnembri. 

mat batranide 60 de ani i o adunare a poporultti, 

compusa din cetateni Intre 30 i 60 de ani. 

Clasa dominanta, In ansamblul ei, o formeaza cetateni 

spartani, descendenti ai dorienilor, jar restul 

populatiei era format din perieci, rnuncitori mai mult 

sau mai putin, liberi i Hog, sclavi al spartanilor. 

Toti cetatenii spartani valizi sant soldati. 

Egalitatea stabilita pe carnpul de lupta prin fratia 

de arme,--pe care nu o contrazice o indispensabila 

ierarhie militara, fundata pe merit i vitejie,--trebne 

sa domneasca §i In cetate. 

In acest scop s'a recurs, In principal la „partagnism" 

forrnandu-se un numar de lottiri egale, -- se 

spine 9.000, — atribuite cate until fiecartti -cetatean. 

S'a recurs Insa §si la comunism, rezervandtt-se In 

folosul cetafii O Mate parte din praZile de razboi, 

organizandu-se 'mese cornune, cre0ere comun a 

copiilor dupa o anumita varsta. 

Aceasta organizare economic a interesat In mod 

deosebit pe mulfi autori. 

Astfel Plutarch scrie : 

„Inainte de Lycurg inegalitatea era mare, multi 

„'s0artani rfaveatt nirnic, putinf erau bogati" 1). 

Latura comurrista;-in ;special, a 'dat Unatere Ia 

,multe torn'entatii. 

7 

1) Vezi Panto eS5isteines t3telatistes , Op. eit. Vol. I pag. 156.

— 42 

toate ca legile Jui Lyeurg,--scrie economistul 

„Sudre,r— reausegigmentat eomplet cornunismul, totusi 

„i-au facut o parte aSa de larga in Cat ,trebue sa-l- 

„considera-m .ca primul ,isvor al celor m,ai multeutopii 

„coinurnste," ). , . - 

Act este, .de sigur, o exageratie, acest cornunisin 

fund foarte departe .de cel propus In timpUrile .moderne, 

,nu nurnai.-fiindea el nu era complet intre tetatenii 

spartaPt, Oar ,,mai ales fiindea era liantat numat 

Ia. clasa , dominanta, molt alimentata de produsul 

munch elaselor : inferioare. , . 

Le altfel, ,existenta unui asemenea comunisrn este 

departe de a,,fi ,specifica spartanilor 

11 gasim cretane atrilauite, lui Minos; la 

insulelor, Lapari, pe la Cr., la 

suOii, de pe, dupa spusele lui Cesar, 

incasii din Peru; etc, 

Oricum ár fi apreciata ,insa aceasta organizare a 

Spartei, nu putem nega ca .a. corespnns,seopului ;de 

a. forma ,un ppppr . cu marl ca1itai. razboinice. 

,Dela, 873 si, pana, la 743,,spartanii due faimpasele 

raztioae contra argeenilor, pe can Inving definitiv ; 

appi, la 722.:1e. incep pe cele in contra , mesenienilor, 

jar ,pe la 550, „egemonia, Spartei asupra, ,Pelopone, 

sului este necontestata. 

Organizarea Atenei, cu O popplatie foarte ameste 7 

cata, este departe de a fi cunoscut .aceiasi stabilitate. 

- 

Regat la ,Codus, — , carp ,ar fost 

rege, — condasa. apoi 4e ,un .arllonite:nurt* viata, 

apoi numai pe zece ani, inlocuit in orata.'cu - noun at. 

4) Vezi Pardo «Systemes sociplistes» op. cit. peg.,'4'48

honti,, Atena a fnst teatrulijupor deesc,oa1e. pOpUlat 

i. u.nori maxi lup„te intrd debitoii i cfectitori. 

Cam pe Ia inceputul veacului al VII. d. cr ., Sp,log, 

reorganiZeaza Atena. . 

Situatia 'debitorilor 'este lichidataprin :fainToask 

sisachtiel , :H.- 

-Dobanzile platite , 131).treellt spi fast cpp$,WOrate 

plati din capital; restut.-capitalplui ; datoTar,,urmAnd, 

jeslituirrfara dobAudai, 

Co nstrângerea ebrpotala su- 

tat; pentru a ifacilita '-debitoritor -- achitarea, -sumelor 

ce , datoratti lls'n:'..ridicat;ifdartec. simtitot vaicatea torni#. 

nala aAnnneteIor onetaticeiTI::: , 

Organizatea politica'estd plutOcratita, cunt . era. §i 

nOrtn -ali tdtate cconierciala: , ' 

Cetatenit:sunt impartiiAn patru.clase;Iduparveint. 

Aceste palm .clase formeaza. adunarectiOporaduli 

card, 40tre.alte1e,:a1ege pe dentrititati, clasa 

44a,! adieb, ,c1Cari venit'sUb J:150: de thedithe i sant 

,Seiiiitti4'f. cOitipitis' .„ 400 de theitibtiiit , ate , MCI' de, 

fiecare trib,dar alesinuniai din membrii Primeloftreil 

clase, examineaza. in prealabil, chestiunile ce vor 'fl 

suptse adunaiii pdpdrului,' pbatd ., da:ediete Valabile 

pe , iiri n,si:'are'.iadttiniSttatia,'-:deci 0 , piepbuderenta 

necontestata in 'Stat.: - , nn , r, 

' Ataittitthild , . ','„Areopagtilup'r un. erimiiiaVsat4 

etiiie pentrü jucleC'area, 

tioVaft in dm1i1tratja )0r, 

Tot "0 Oath 14' 416 dtficä i 1rgete tit'iddiiir de 

r66ti6iie al trnbrIor acest tribunal, cothpu in 'spe - 

cial din tostii ;arhooti. _ . ,

--- 44 — 

In fine, in fruntea Cetatii, sant mentinuti arhonfi, 

ale§i de adunarea poporului; dar numai din membrii 

primei clase. 

In afara de cetateni, mai traesc In Atena stditti §1 

In dreptul civil, Solon, restrange drepturile de autoritate 

ale tatalui de familie, reglementeaza proprietatea, 

large§te dreptul de a testa. 

Aceasta legislatie este dar eminarnente plutocratic& 

Nu trece Insa malt §i cu Pisistrate, la 561, reincep 

turburarile, legislatia lui Solon continuand totu§i 

a fi respectata, dar tiranii ce-i -urmeaza o terg tot 

mai mutt guvernarea se continua Cu alternative, cancl 

spre detnocratie, cand spre dominatia personala. 

Un eveniment international, ca sa-1 numim astfel : 

razboaele cu per§ii, stabile§te un timp unirea intre 

cetatile eline. 

La 490 atenienii In frunte cu Miltiade,. ca§.tiga batAlia 

dela Maraton; la 480 are loc ba,talia dela Ter , 

mopyle, apoi, In acela§ an, cele dela Salamina, Plateea 

§i Nlicale, can au insemnat distrugerea armatei 1W 

Xerxes. 

Acum campul ramane liber pentru lupta Intre cele 

dotia pretendente la egemonje, am putea spune intre 

cele doua principii : Sparta §i Atena. 

DuPa o declaratie de razboi, In 465,—ramasa fara 

urmari din cauza revolte.i mesenienilor contra Spartei 

care-1 cleclarase, — la 431, Incepe .faimosul razboi al 

Peloponezului, care imparte intreaga .E1ac4 n , doua 

tabere §i se. termina cu victoria spartanilor egp110nia 

lor, la 404.

— 45 .77. 

Rana in acest timp se modificase, de sigur, i structura 

sociala a Spartei, despre care Aristot scrie, pe 

la 387 ca : 

In Lacedemonia toate bunurile sant concentrate 

In putine maini" (Politica v. 6. 7.) '). 

Nici razboaele !titre cetati, nici luptele sociale nu 

au Impiedecat Insa manifestarea uneia dintre cele mai 

stralucite epoci ale gandirii si artelor,—care Incepe dupa 

sfarsitul razboaelor medice, la 480, si este cunoscuta 

istorie sub numele de „secolul lui Pericle". 

Cu acesta Elada si-a atins apogeul. 

In 371 spartanii sant Invinsi de tebani la Leuctia, 

jar spre finele secolului al IV suprematia Macedonerlia 

lor, can sant si el reprezentanti ai civilizatiei eline,— 

se afirma netagaduit asupra Eladei, ce clevine o parte 

cornponenta a imPeriului rnacedonean si este cucerita 

de Romani la 146 t d. Cr. 

lata schitata, In linii largi, o organizatie sociala 

luasi-milenara. 

§ 2. Preocupdri de organizare economicd $1 sociald 

„Economia", o ramura a stiintei, este pentru autort' 

elini „arta de a-$1 guverna bine gospoddriaatum 

vom vedea ca o considera Xenofon. 

Ast-fel Inteleasa, ea este toarte departe de conceptul 

nostru modern de „Organizare economica 

sociald". 

lath de ce credem ca nu este locul sa mentionam 

§1 mai putio Inca 84 anallzarn ad, o suma de lficiari 

cu caracter practie, aprimpe 'exclusiti pradtic, 

asupra gospodarlei domestice, diVerselor felurl de 

1) Citat de V. Pareto, op. cit. vol, I pag. 150.

- 46 --- 

cUltUri agrieole, expidariIniineldr, earierelor 

Procecland ast-fel este drept ca reducem mult in- 

vestigatiile noaStre In 'dotheniul '„economiei" aSa:curru 

era conceputa atunei. 

Pentru a Ile Incadra Irma cereetarile ma i mult in 

conceptul de azi al econorniei:1 Nom fi obligati la. 

cate - v a. interesante incurstm ia doineniul „ eticeP 

adica al.moravurilor-sati at moralei, cum i s'a spts 

mai tarziw mai ales In ace! al;:. adica: 

artei de a guvernar cum o consideran anus 

th ijogi irn1ta insa observatille la strictal !weeso, 

naturik'acestui stqdiu1.. 

, 

Unii, istorici elini nu s'au oPup4t.aproape de loC` 

de, aspeCtui economic al evenimentelor t 

" Herodat (484--425 I d. Cr. aptox.), de exemplu, 

nu-i da aproape nici o importarita in descrierea razboaelor 

medice, du tbate ca adestea au'aiiiit; de sigur 

cauze i efecte economice importante. 

Takyclide (440---350 I.„d. _Cr. aprox.) . descriind, 

razboiul Peloponezului, se ocupa in treatat de mult& 

cliestiuni , ,,eC0110MiCe; ;cum ár fi ,schimbul; ceeac,e ,se 

poate explica prin faptul ca era bogat si exploataimportante 

mine' de aur. . 

Am putea, lasa .printre istorici si pe Xenofon ; 

(tar preferam past-rant iocul de discipol at lui, 

Socrate. 

,Socrate (69-399 I d. Cr s) A trait aproapetoata 

viata Ja Atena, sarac, ..donsacrandu-se filoSofiei 

edticatiei intefeCtuale a concetatenilor sai 

S'a discutat mult aSuPra personalitatii Sale ; ceea' 

s. . . .T 1 YT n,10

- 47 - 

ce credern ca, putern retine este un acord perfect intre 

opera si om: indeplinirea integrala a indatoririlor 

de cetatean, echilibru si moderatiune In toate, fara a 

ii catusi de putin ascet, con dus de ratiune in actele 

vietii si in felul, bine cunoscut, cum a sfarsit-o. 

Socrate poate a citit, In tot cazul s'a instruit, ne- 

fiind un ignorant, cum au pretins cati-va , detractori 

ai lui dar el nu a scris nimic. 

Activitatea intelectuala si-a marginit-o la meditatie, 

discutli si lectiuni orale, ale caror idei fundarnentale 

pe-au fost reclate de principalii sai discipoli: Xenofon. 

Platon i Atistot (cel din urma nascut dupá moartea 

lui Socrate), ceeace, din pricina divergentii dintre acesti 

atitori, face destul de grea,cutwasterea adevaratei doctrine 

a lui Socrate- 

Vom cauta totusi sa facem cate-va observatii de 

folQs pentru studiul nostru. 

Morala lui Socrate pare a fi bazata pe utilitarisrn 

(util in, sensul de folositor). 

ceeace este folositor este si bine. . 

Dar lucrurile pot fi si folositoare si rele, dupa cum 

le Intrebuintam; ca sa fie folositoare trebue sa stim 

sa le utilizam in fetal care convine naturii noastre 

Omul trebue SA se cunoasca cat mai bine,; scopul 

.stiintei este sa cerceteze,ceeace convine naturii umane 

astfel va ajunge sa stabileasca ce este binele. . 

Trebu sa. adaogam irnediat ca prin natura umana 

Socrate intelege pe cea morala, sufletul fiind ceea ce 

omul are mai pretios fiindca In el rezida ratiunea. 

Ajungem astfel la identitateap/ositondul Cu binele; 

ajungerp si l identitatea ,folositorului cu frtzmosul, 

peritru ca once, lncru, un cos de gunoae chiar, . 

este frumos daca este bine adaptat scoputui salt,

— 48 -- 

ajungem, cum am vazut, si la identitatea qtiinfri Cu 

Oprindu-ne, tin rnotnent asupra acestei morale atat 

de rezurnat schitata, trebue sa recunoastem, niai ales 

cand o analizam de aproape, ca este expusa pun 

rationamente pur dialectice si multe fara nici o valoare 

cu adevarat stiintifica. 

Dar mai trebue sa recunoastem ca aceas`a morala 

are si doua mad si incontestaioile merite ; pentra 

economist, In special. 

indreapta atentia concentrica a stiintei asupra riaturei 

urnane, in functiune de care trebuie sa fie toate 

activitatile; 

pune in lumina marele Principiu ca once object, 

once activitate, trebuie sa fie perfect adaptata scopuiui 

sau. 

Aplicand aceasta morala in „economie" -(dupa con- 

, , 

ceptul de atunci), SoCrate ajunge la concluzitini asu- 

pra utilitatii artelor mecanice si felului in.care trebnesc 

executate din punct de vedere technic, diverse munci. 

Aplicand-o la „politica" va gasi ca scopul el este 

de a face pe oaineni fericiti` si virtuosi si ca se confunda 

deci cu morala. 

Organizarea politic , Socrate o Concepe aristocratic, 

vorbeste adesea despre clefectele democratlei; 

ridiculileaza tragerea 'fa 'sOrti a inagistratilor ; dar 

guvernaritii, ori cat de ariStOcrati, vor trebui sa aib 

grija de a instrui popOrui si nu vbr intrebuinta , alte 

mijloace de constrangere de tat convingerea. 

SOcrate sa ocupat',de rolul ,ferneii, gospodaria , domestica, 

cresterea 'dopillor si relatille de fantilie,. dar 

flu d:dat `CtISatoriei 1 fariffliei vreun rol de 'seanaa in 

cetate.

(49 - 

El nu este adve sor at sdavajului, — chestiune pe 

care o vom discuta, pe larg mai tarzfu. 

Ridicandu-se dela cetate la univers, Socrate crede 

ca legile naturii sant inteun perfect acord cu legea 

tnorala ; ca ()rice greseala comisa in contra 1or este 

fatal pedepsita. ' 

Zeii cunosc mai bine nevoile oamenilor detat el 

Insisi ; moartea chiar poate sa fie un bine. 

Asupra imortalitatii sufletului, Socrate pore a ezita, 

ca si dealtfel .intre politeism si monism ; chestiuni 

asupra carora nu ne oprim de loc. 

In schimb, eSte foarte interesanta pentru noi metoda 

stlintifica a lui Socrate. 

dronia", prin care, din rationament, in rationament, 

duCe pe interlocutorul sau la o concluzie absurd, ii 

serve* ca sa-1 conVinga de propria lui ignotanta aSupra 

subiectului in discutie. 

Socrate, considerandu-se sl el ignorant, urtnearza 'sa 

caute adevarul, impreuna cu interlbcutorul sait. . 

.Pentru aceasta el vor exarnina diverse opinii din 

cele mai raspandite, am putea spune: ipoteze, le vor 

confrUnta unele Cu, a'tele si cu un numar cat Mai mare 

de exemple, de fapte, le vor eliniina pe unele,'COmpieta 

pe altele si astfel vor ajunge sä formuieie un 

principiu satt concept cat mai general. - 

Socrate tinde astfel spre Stilhta dniversaM. 

Din aceste eoncepte generale ? „rdin aceasta siiinta 

universala„se vor putea face apoi Oecluctiunilnecesare 

in diverse cazuri sau fenon*ne particulare.., 

, F'utem ( Qbserva ca Socrate, procrcleaza igtai la o 

rapicla induciitine din fapt,e i , diveTse Oiuii 9rente, 

cauta A4 , stabileasca , un, pri,Rgipiu F4t Anal „g9erabcu 

o puternica tendinta sl uplixeaz4 apoi 

in mod larg deductiunea.

50 - 

Nom vedea cal aceasta metoda a fost foarte mult 

-folosita in economic. - 

Xenolotz (40-350 aprox. I. d. Cr.) a cautat sa 

urniareasca de aproape in tinerete invatamintele lui 

Socrate pe can le reda, in special, In ,„Apologia 

„Nernorabilele Cul Socrate §i, „13anclzetul". 

A dus apot o viata plina de interesante aventuri, 

pe call nu le ptitein povesti aci,, fund ca mercenar 

§i in serviciul periior , ceeace i-a, pertnis ,sa scrie 

„Arabasis" , povestirea peripetiilor retragerii celor 

zCe mu de plini din Persia si „Cyropeclia" in care 

desCrie o parte a vietii lui Cyrus cel mare,, precum 

§i un „Hipparc"„ asupra cavaleriei. „ 

Se manifesta 'ca istoric i in „Elinicele" prin can 

are pretentia sa continue istoria lui Tukydide. 

'De origine ateniana, dar putin simpatizat de Ate.nieni, 

cari-I expulzeaza pe tirnp indelungat pentru 

ideile sale reactionare §i fiincica luptase In contra lor 

In randurile iacedernonienilor, Xenofon este foarte 

bine .pritnit de spartani §i traete vre-o 30 de ani 

in pelOpcinez, ceeace explica, rnulte din ideile, sale. 

militar distills, istoric de valoare,--adesea, 

-e drept, cam partial,--Xenofon , este interesant pentru 

noi mai ales prin ceea ce a scris in „Econornica" 

„Venitarile Aticei" §i „Republica Spartei". 

„Econonfica" pentru el este arta de a guverna 

bine gdspodaria'(domestica). 

RecutiOa§te imp ortanta schimburilor, comertului §i 

Impartiril munch i ptofesiuni. 

Dar se manifesta , in ceeace priveste organizarea 

sOciala ea tin adevarat aristocrat rural;,reaCtionar §i 

Maie admitator el 1egi41atiei lui Lycurg, veclie dela 

de 5=6 'seeole In tirripul -cand 'scria el

-- — 

El exalta. puterea ;de productie a liaturii‘si In cansecinta 

itoIu1 agricUltUrii. 

-Bine f InteleS, este, partiz an ‘alt 

A Baga ia,pen .tru ea, ,'CcinsiSta Ifyexcedentul butiurilar , 

, 

asupra trebuiritelor, cancel)* cse explica pan 

&tut aseetism 

- Xenbtan :ne - apare astfel in ;lumina faarte,interei,: 

santa de exponent al mentalitatii, spartane diii , timput 

saw' si ca a maittuie foarte pretibasa.ca' daea1apthta 

CaMunismtil .egalitarismur cetateni 

disparuse prin diferentierea averilor, apoi tot 4pai. 

persistau cel pu4in ea deziderat -.teoretic cperStsta 

tertdinta 'de -stricta.-ierarhiZate 'titre ciasele soCiale, 

din otganizarei - q)iiinitiva. 

In , Veniturile Aticei", opera de batranete-:-Xenofon 

isi intiride sfera de 'eercetare , -dela, ,ecanornieli asa 

cum - a definiSe, ocupAndil- ,Se '..7s1 d undle isvoare 

bogatie '41e Atetiei , tde : niljloace1 pothte .pentim 

a mari averea 

El ',va.deste 'astfel' preocupare;`' 4)entru 

economia doniestick dar;.Si; peilinr . 7 abeea `'a 'tet4ii:- 

§ 3 b0C/TOCt 

Biografia lUi Platon a dat nastere Ia numeroase, si 

, 

'indekingate disCutiuni, - mai ales In Ceea ce priVeste, 

isvdarele instructithiii sale. 

S'a nascut la Atena sau gginalic.:42t'Sdu 

d:tr.-'si' a murit In . . , 

pratoni-'w.-fast 'Un ariStad.rat.''Ulill - lpittitideati''ea; 

pridiatat sail Arfsto n, ar if 46sciti !1-'clih'iegele?Cadfus'; 

,Perictiorieea; Uri 'freAlittif - 

Solon.

- 52 - 

Fapt este ca familia lui era tnrudita Cu important 

sefi al aristocratiei ateniene si destul de bogata. 

Pe la 20 de ani, Platon, clevine un cliscipol foarte 

apropiat al lui Socrate, clupa moartea caruia (399), 

calatoreste, !titre altele, In Egipt, sudul Italiei si Si-, 

cilia, jar la Siracuza leaga o durabila prietenie.cu 

Dion, nepotul tiranului Denys cel vechi, care-1 retri- 

Mete in Elada. 

Relfitors la Atena, fundeaza o scoala, foarte frequestata, 

In fruntea careia ramane pana la sfarsitul 

vietii. 

Intre timp mai calatoreste In Sicilia. 

Prima oara, ca sa convinga pe tiranul Denys cel 

tanar Sä-i puna In practica cloctrinele politice, dar 

nu reuseste. 

Apoi, pe la 361, pentru a c.auta sä Impace pe 

Denys Cu Dion; dar tot fara succes durabil. Denys 

exileaza pe Dion; acesta isbuteste sa-i ia locul, dar 

este asasinat peste putin. 

Activitatea intelectuala a lui Platon a fost vasta 

i. s'a exercitat In domenii diverse. 

Politica, traiul oamenilor In societati, l'au preocupat 

In gradul cel mai malt; etica, economia, metoda In 

cautarea adevarului si In educatie, filosofia in alta In 

genere, de asemenea. 

Indiferent daca i se pot atribui sail nu anumite 

formule, este stabilit ca da o mare importanta 

maternaticei 

Analiza manifestatiilor ,sufletesti sub . diversele lor 

forme, a sentimentelor umane, a amorului in special, 

a fromosului, origina i naturarnisticismul, 

iaudatprilei sa se ridice pan la ccle ai inalte 

trepte ale gandirii omenesti.

- 53 - 

Toate chestiunile erau examinate cu cea mai- mare 

'obiectivitate si vederile cele mai largi; In „Academia" 

londata de . Platon au dorninat pe rand pytagorismul, 

.scepticismul, ecletismul. , 

Perfect cunoseator al retoricei, mare si convins 

partizan al superioritatei Invatamantului oral asupra 

eelui, seris, Platon a fost un orator care-si incanta 

auditorul. 

In expunerile sale a Intrebuintat „dialogul', urmand 

-astfel pe maestrul sau Soerate, si rnoda timpulul, dar 

l'a, perfeetionat,. .l'a variat Intr'atat, a dat atata viata 

personagiilor, In cat aceasta forma constitue pentru 

el un instrument artistic de expunere, 

In fine, frumusetea, limbei si stilului II arata pe 

Paton ca fin literal, chiar atunci c.and ataca problemele 

,cele mai aride. 

Operile cunoscute Si atribuite lui Platon sant foarte 

iumeroase editla ,din 1571 a lui Henry Estienne 

ajunge la peste 40 de luerari, 13 scrisori i 185 de 

debit 

Discutiile asupra autenticitatii acestOr opereati fost 

-atat de largi si de pasionate Incat numai cateva din 

-de áü scapat necontestate. 

'tngenère losa sant rectmostute ca autentice: „Phe- 

don" (despre suflet), „ Thetteta, (despre stiinta), 

„fkitIchetut".. (deSpre amor), „Phedra" (despre fru- 

iProtagaras" (despre soffsti), „ GorgiaS" (des- 

pre retorica), „Republica" (despre justitie si politka 

genere, si Tiin e (despre naturai, fizlea), pe langa 

,cari se mai pot adaoga ,aproape cu aceiasi certitu- 

dine : Cratyl" (despre nurne, logica), „Phyletra (des- 

pre placere), ,Euthydeme" (despre discutie), ,114enart" . 

,(despre virtute), 4 Critias" (despre 'etica)-si 

(despre legislatie). ,

— 54 — 

trdrioltlice;?.w i.operit- Jul 

Platdir niai-,!cotnple5ct hica. ,;:decat etle-aSupitit. 

aurenticitstk .AtiAtitg itu rerili1:tat6 cle -stunzleslab&ro 

Un oarecare acord pare a se, fiT 

whit; „Wepablicei! ätfi an gray tmot 

„Siifisquif` i „Pdtitifee's,i!,„:parrnesilidt'm,:!de altiet fOnhe' 

contestate I 0 uttimele:salt-'dpere au 'foil 

„Pr/11as" i Legile7 aceasta de .§igur ultirna - f ra - 

rn ása neterrifiria *6'. - , .; 

lungi"$ot ,,Republica" 40 , ze 

crt1 §t= „Le,ktie :dopa'SP.reieee 

e'sfe aproape egal cu 60 . '41-ftittitof 

citate cu, 40;060a :fel- to61", ' 

'riaeaSia tie atith' eath 

thifii f Or call . 

ne. vorii ocupa i noi In przentu1 tudiu , perft ji 4 

.thaj thult, Cu fb4te: 

.vedere 'particular al tOoriei doctrinelor i n alte,t*tf t ■ 

ale ,-.operii acestuLvare..,ganditpr.. 

: - ..- 

DiScutiiie :din .'„Repal* ce,. au: drept seea ca din 

tatal',.oratopului, 

actor; principal pe 

, 

Socrate,y -, 

- - , 

Acq§lia„:pleearid dela o',/clisoutie. ':a8upr,a 

A00. , 

propune.iglefir 

nitia Iui 5ifiaphide;': a 44 , :fie*Tula Ce I §ei..datoreazk 

Trasyniar6h,' - o dthhete ca finid intereSut .celiti 

maj tare : 

Sobrate cQmbate ambele pareri i nista Ca.-far.A - 

justitie nu ,po'ate dainui mci o Ocre6fe'-,§f -'1akfel:Se 

. ,

— 55. — 

_ 

purl, in cartea chestiunile fundamentale de..tratat. 

, 

Lasam 'acurn, la . a. parte, -toate peripetfile, de altfei 

foarte' interesante, .ale duelului oratoric -ce seurmeaza 

si des.prindem nutnai ideile can ne intereseazA; Cu 

sebire din punctul nostru actual de vedere. - , 

Societatile ii au origina in npvoia pe care . , oainenii 

o au unii de altii. 

Diviziunea muncii rnanuale irnpune respectarea jus-: 

titiei in schitnbuti. ‘: 

SA ne oprim, un moment, 'asupra acpstui aspect 

al realizArii justitiel i sa vedern Cum o intelege 

ton 'aial In „P4liblica" Cat si in „Legilea. 

Baia Statuliii,--Cenceputin cadtut celut Atentaii, 

aflAndu-Se In Satisfaterea fiebuinteler unian, atat 

niutica"meserlasildr icat Si' a cornerciantilor este utilA; 

Dar ei nu trebue sa trap din aceste munci decat 

uty profit legitiriz„. 

La Intrebarew,cum .se'va:.determina acesta, Piton 

tA,spunde.In , . 

..7Frebue ca , Ozitorii legilor, , adunandu-selinprennA 

oamenii,priceputi, sa' co.nsulte asupraeq4P! 

,fel de cornett si sa exarnineze„, care este,,yepitul 

,cfleltuiala dfticari rpzultA.penttu,comerciant..,tin pro- 

,fit couform;.cniatiunea si dup , 4eqea sa fixeJla 

„scris ce, poate pretinde fiecare, fata de aceea ce . 

„platit, adica pretul cu care 'se va putea vine jar 

apoi acest , regulament sa fie , splicat,' in parte de agro- 

„.nomi, In parte dediversi funttiOnart,, In 'parte ,delna- 

„gistratia. ; . , 

cal ; priyeste ,pe, tneseriasi, ei.,trebne sä eVite 

„mice minciunA,,-Ity.,,cpeace.-,priveste , Munca; lot, Si . sa 

,,,epara j ,pentru ptoa4se,te,.:1Or',numai utl pre conform 

cu tatiunee).' .‘H 

. , 

1)'142xtraedin"enrstil DIui DesChamps, in 191T ,-1920,"flieut la 

Facultatea de Drept din Paris.

56 

Na este vorba dar de faimoasele preturi maxitnale 

ci de stabilireq unei limitilri legale a beneficii/or, 

care desigur .ca se apropie mai mutt de idealul 

justitie $i $i-a gAsit numeroase aplicatiuni hi decursul 

istoriei. 

Putem conchide dar c justitia are o baza subiectiva. 

Tot subiectiva este si conceptia lui Platon asupra 

bogatiei : bogati sant cei ce an mai mult decat cek 

lalti 7 (desigur din jurul lor). 

Oricat ar recunoaste insa Platon utilitatea meseriilor 

i comertului, tot agricultura rarnane i pentrtt 

el, ca pentru multi alti autori din antichitate, ocupatia 

de capetenie, ramura fundamentala de productie lute° 

societate. 

SA ne intoarcem acum la ”Republica" §i saur 

marim maideparte .organizarea statului. 

Cand civilizatia progreseaza; penfru a-i , asigura 

stabilitatta, este nevoe de „gardieni", pentru a 

inentine justitia $i de ”razboinicia; aukiliarii lor, pendu 

a apara societatea. ' 

Trecem asupta educatiei pe care Irebue Sa o pri 

measea'cetatenii $i care trebue sA4incla spre realizarea 

until acord al opiniilor, moderatitmii in toate $i iubitii 

de frumos. ' 

lii stat vor fi dar trei clase, avand fiecare virtutea 

sa dOminanta: „gardieni, (pe car-i ii putem 'num' $i 

magistrati) vor avea intelepciunea, razboinicii vor 

avea curajtil; jar meSeriasil (alb $gunelmaibine populatia 

muncitbare) vdr avea temPeranta. ' 

Justitia si atmonta vor fl iizat Vritt subordonarea 

clasei a doua (razboinicii) fata de' tea dantai 

,prin subordonarea clasei a tteta fata de celelalte 

doua.

In ce priveste felul de viata al fieckei ciase,, sau 

parti din soeietate, -el va trebui sa fie comunismul 

pentru primele doua, o cat mai mare egalitate de 

averi pentru cea de a treia. 

Magistratit si razboinicii trebue sa se consacre 

exclusiv binelui cetatii, sa nu aiba alt scop i alta 

preocupare decat aceasta. 

Ei trebue sa se rupa dar din cercul intereselor 

afectiunii farniliare pentru -a forma o mare familie a 

„ 

cetatii. 

Deci singurul regim economic care convine este 

cornunismul, comunismul integral, Cu suprimarea ca- 

satoriei, comunismul femeilor cresterea In cornun 

a copiilor. 

Aceste idei an dat loc la multe critic' i an ali- 

mentat si multe ironii i ridiculizari. 

Platon el insu§i recunoaste chiar in ,,Republica" 

ea ele nu s'ar putea realiza decat sub domnia filosofilor. 

Jar in ,Legile", el Inlocueste acest cornunism al 

cIaselor conducatoare, cu o cat , mai egala repartitie 

a averilor. 

In cartea VIII-a a „Republkei" Platon arta cum 

forma perfecta de stat se conrupe In mod fatal, transformandu-se 

succesiv in „timocratie", „oligarh'e", 

n dernocraiie" §i .tiranie , ceea ce arata el rnai 

departe in cartea IX, merge paralel cu degenerarea 

caracterului oamenilor. 

In fine, In cartea X-a, vorbeste despre imortali- 

tatea transimigratiunea sufletului. , 

,Sa ne intoarcern irisa indata la o Chestiune care 

a fost pus a si a ramas deschisa : aceea a partilor 

sau claselor din star, la care Platon nu renunta Catusi 

de putin nici in ,Legile".

— 58 — 

Un individ trebue sa exercite o singura profesiune 

§i mai ales trebue sa ramana in aceiasi clasa. 

, ”Caci nu se vor gasi oameni, spime Platon in 

”Legile" )) can sa reuneasca intfo singura persoana 

„talentele necesare pentru a excela in doua 'arte, san 

„in doua profesiuni, sau chiar numai perttru a exer- 

„cita cu succes un mestesug si a pretinde sa con- 

„duca In acelas timp pe altul In alt rnestesug. Asu- 

„pra acestui principiu legea trebue aplicata cu stric- 

,,tete;spre pilda un mestesugar in lemn nu trebue 

,sã conduca pe rnestesugarii in fier lucrarile lora. 

-Dar ce ar fi mai gray, ceea ce ar constitui o adevarata 

crima contra 5ocietatii, ar fi trecerea de la o 

clasa la alta, de exemplu, daca un mestesugar, findca 

s'a Irribogatit, ar pretinde sa devina rnagistrat. 

Problema cea mai grea de rezolvat erea insa curn 

se va face selectiane indivizilor intre diversele clase. 

Intre „gardienia i „rdzboinicia se va face dupa 

varsta si capacitate, spune Platon in cartea III-a 

”Republicei”. 

In „Legile” gasim desvoltarea i precizarea acestei 

idei. 

„Fie-care cetatean trebue sa aiba o singura ocu- 

„patie in stat, aceea pentru care a avut, Inca dela 

„nastere, cele mai tnulte dispozitii” 2). 

Cine va stabili Insa existenta acestor dispozitii ? 

Magistratii. 

La prima vedere ar fi dar o selectiune dupd capacitate. 

Nevoia sociald va juca Insa si ea un rol fiind-ca 

magistratii vor fl dispusi sa descopere la cat mai 

1) Extras din curs Deschamps op. cit. 

2) Citat curs Deschamps. op. cit. '

' 

Anemai 'pentru'Iarnurile ;de ,activitate 

unde .se va sirnti lipsa, 'de oarneni„ , 

Dar,;-pe de -alra, parte„ - ,acestptitudinibiripl ,avan- 

Au -le Inca 'de, N :fict,ytere, sigig ergditatea 

va juca un rol imp9rtan In selectittnea L intre :.cliversel 

!parti sautclase . ale, societatii,_ 

Mingem ast-fe1 ; ,1v.:constituirea: ,unor clase; sau 

chiar:caste, ereciii4re de can ClUCatOlt: cu toate, ca 

PlatOrl,spune: ,Republica", ,cgtea 111, c merltul 

cel mare al acestora,va fi a sa riclice, 

inferioare, pana la ele, pe oomeni exceptionali. 

Corriparati&ideile ekpitse In „Republica": cu:i cele 

, din 

„Leek"- vorti‘;c6nstata - ca Platoni nu a . abando- 

nat, — cum s'a spus adesea, — in locrarea a idcitia, 

'ideilerifiridarrielithle diñ cea dihtâi 1' in special' creareáuhor 

c1asede gfiverrianti in viata carbra lega- 

11Ni-timid sa fie reguli., - 

" ACesta 'este lealizat `Insa prin '-'eotnunismui integral 

In 'priina opera, rriai mult utopica, chiar in intentia 

autni-ululi`— Orin „partagiSm a -- egalitatea de averi 

Thca de a doua care' canta sa se apropie mai 

link 'de 'practica:: ' 

S'a diSditat Mult daca nu 'cum-va Platon a fost 

fiffluentat-in-doctrina sa a organizarii cetatii de exem- 

[Al 'Spartei.' 

S'ar .ptitea Spune Cel unlit ea, ales in „Legile" 

-- a „ cautat sa contopeasCa legislatia'doriana cu cea 

ioniana. ' "- ' 

Dar unde Platon difera CU' totul "de pretinsul 

del spartan este in scopul spre care trebue sa tinda 

organiareacetatif. , , 

, ,ACeea a SparteiJindea' la etearea timid popor razboinic 

capabil de. cuceriri,, : ; .

60 — 

Iar aceea a cetatli mi Platon la realizarea ideats-- 

lui de justitie. 

De la acest deziderat pleaca Platon, Inca de la 

inceputul „Republicei", de el este preocupat In tat 

timpul, acesta reapare In ,Legile". 

lar „justitia" am vazut ca, n rezumat, se pokerealiza 

numai Inteo , societate arrnonios echilibrata, 

in care indivizii Ii au un loc conform cu aptitudinile 

lor si pot asigura in acest mod un maximum 

de fericire pentru tntreaga cetate. 

Putini autori au fast ridicati in slava mai mult 

de cat Platon, dar iarasi p4tini au fast mai atacati, 

mai. ironizati char, de cat el. 

Ori-ce am Insa, cu adevarat de buna credinta, va 

trebui sä canvina . ca Paton a reusit sa creeze ,a 

doctrina de organizare sociala cu 6 baza solida 

satisfacerea trebuintelor umane, admirabil echilibrata, 

pusa in concordanta cu cel mai malt ideal filosofic 

justitiai Ca aceasta doctrina este desvoltata prezentata 

pe cel mai inalt plan al ganclirii omenesti. 

De atunci au trecut 23 de secole, felul In pare 

aamenii inteleg justitia a vadat dupa lac si dupa 

tirnp, dar ramane incontestabil ca planut cel rnat 

Malt, cel mai frumos si am putea spune i cel mai 

pe care se poate pune o doctrina de organizare 

sociala este tot cei fixat de Platon satisfacerea 

nevoilor umane Intr'o organizatie bazatci ,pe ,un 

Malt concept , de justifie. 

§ 4. Doctrina lui Aristot 

”Daca este adevarat Pa in unii oamerri se /near- 

„neaza cate odata geniul unui popor ca ace4te

— 61 — 

„spirite vaste si puternice sant ca un fapt i 0 per- 

„fectiune In care o lume intreaga de virtualitati ik 

„gaseste realizarea i incoronarea, Atistot, mai mutt 

„decat oricare altul, a fost un asemenea om : In el, ge- 

„niul filosofic al Greciei si-a gasit expresia universala 

„si perfecta. 

„Evocam dar, In acest moment, mai mult decat - 

„gandirea nnui individ, -- de alffel considerabila, -- 

„evocam spiritul Grecieilnsasi ajunsa la apogeul ma, 

„ririi sale intelectuale” 1). 

'Apiervorarig s'a nascut In peninsula Calecidica la Stagiria, 

In 384 1. d. Cr. si a murit, la Calcis, In Eubea, 

la 322. 

Teal lui Aristot, Nicomac, descendent al tin& familii 

de medic', a fost medicul lui Amiatas at II-lea, 

tatat lui Filip, 'ceeace a dvut, de &gut, o mare influenta 

asupra felului cum s'a desfasurat activitatea 

Ini Aristot. 

Murindu-i parintii, Aristot s'a gasit, pe la 17 ani, 

In fruntea unei averi considerabile i s'a stabilit la 

Atena. 

Ad i a intrat In cercul scolii lui Platon, unde a Minas 

pana la moartea acestuia, adica vr'o 20 de ani, deck 

pana pe la 38 de ani. 

Este foarte probabil ca /flea Inainte de a veni la 

Atena, Aristot a Studiat medicina, filosofia i wide 

stiinte exacte. 

La Atena nu se tnargineste a fi un devote si entuziast 

discipol al lui Raton; studiaza diverse.le sisteme 

filosofice, Ii completeaza cunostintele In divii* 

1) Astfel Triceps, in ,La Grande Endelopedie* ed. H. Laintrault. 

et Co. Paris, excelental articol, ecllwalent Cu un volum de peste 

100 de pagini,---asupra lid Aristot articol semnat de Emile Boiltroux 

si din care extragetn unele din datele ce :Vor urma.

- 62 

-ramuti stiintific.e,Incepe sa scrie i manifest accentuata 

independenta intelectuala, sustinand chiar unele 

idei contrare doctrinei maestrului sau. „ 

- aupa , moartea lui Platon (347), % pleaca impreuna 

cu,Xenocrat, la discipolul salt Hermias,,tiran al Atarnei 

In Mysia si se casatoreste cu Pytias sorasau nepoata. 

acestuia. 

- in , 345 Hermias moare Aristot' pleaca la Mytilene, 

de unde se zice ca s'a reintors la Atena, deschizand 

o scoala de retorica in care combatea pe Isocrat. 

In ,342 primeste propunerea regelui Filip al Macedonielide 

-a lace educatia fiului sau Alexandru, in varsta 

de vre'o 14 ani. 

In acest scop rarnane la curtea macedoneana pana 

In 334, , Alexadnru intreprinde expeditia din 

Asia, apoi, se reintoarce ,la Atena unde a fundat o 

coala ce s'a,numit peripateticiana, probabil din cauza 

ca discutiunile aveau loc In timp ce maestrul si elevii 

se plimbau. 

S'a discutat mult asupra relatiunilor dintre Alexandru 

i Aristot, s'a spus chiar Ca Alexnndru ar fi insarcinat 

nenumarati oameni sa caute anitnale de tor 

soiul pentru Aristot, ca i-ar fi constituit in diverse regiuni 

adevarate gradmi zoologice. 

Fa,pt este caAlexandru a pastrat intotdeauna o 

mare stima pentru el, ca la ajutat, pe cat a putut, 

cercetarile sale, chiar cu bani, cand s'a ivit ocazia, 

-cu toate ca Aristot A fost si a ramas bogat. 

Trebtte Sa adaggam ca cl s ia.recasatorit , CU I-lerpyllis., 

' 

Cand a izbucitit razboiul lamiac (numit astfel dela 

., 

In - tare ,Ant.ipatert, a ,tb,st - :asedi4t elinii rasctii), 

In AtfV,Ilenii: au ,ccinsiderat pe „Aristot ca 

prieten al regilor 'itiatedarigni ‘0'1'ait datin`judecata.

— 63 — 

El‘ a fugit la Calcis, in Eubea, unde a murit in 322, 

In varsta dar de 62 de ani, dupa 'ce a avut cu Pytias 

o fata cu acelas nume si cu Herpyllis un flu numit 

Nicomac. 

S'a discutat mutt asupra caracterului ,acestui ganditor. 

,Din faptele sale -el ne apare ca un spirit foarte luminat, 

precis, tin muncltor neobosit si un caraeter 

nobil. , 

Principala invinuire ce i s'a adus ; simpatizarea cu 

regii macedoneni, trebue judecata tinand seama, pe 

de o parte, ca familia Iui si el insus au trait indelungata 

vreme la curtea acestor regi, ca acestia si In special 

Alexandru i-au tnanifestat foarte multa prietenie, 

iar- pe de alt parte, ca In amestecul lor in certurile 

razboaele intre cetatile eline, macedonenii nu s'an 

prezentat sub aspectul unor cuceritori straini,— cum 

au fost Perii , — ci ca elini, oameni de acelas sange 

si de aceiasi civilizatie. 

Operile lui Aristot au fost,—cum ne puteam lesne 

astepta,--foarte numeroase si variate. 

o prima editie a lor a fost intocmita, pe la 60-50 

1. d. Cr. de filosoful peripatetician Andronicus din 

Rodos. 

Este probabil Insa Ca aceasta editie nu contine toate 

operile autentice si ca unele din cele reproduse nu 

sant autentice. in tot cazul selectiunea este foarte 

grea i trecem -asupra discutiilor pe can le provoaca, 

discutii foarte complicate, dat fiind mai ales ca u.nele 

opere aveau un caracter pur didactic, altele erau destinate 

publicitatii, altele erau discursuri, scrisori, poezii, 

sau pur i simplu note persOnale,

„Putern clasa insa in modul urrnator, scrie Emile 

„Boutroux 1), scrierile stiintifice propriu zise, sau 

„scrietile ,publicate pe can le posedam i cari repre- 

„zinta, inteun mod complet, In ceea ce priveste esentialul, 

opera filosofica a lui Aristot", dupa care urmeaza 

clasamentul pe care-1 rezumam ad, cat mai 

mult. 

Scrieri de logic, reunite In epoca bizantina sub 

numele de 6pyavov= KargyopCa ; In parte de autenticitate 

dubioasa 

llcp pviuc (despre discurs sau propozitii) atribuita 

unui preipatetician din sec. 111 1. d. Cr. 

Avamixa nperuepQ (prime analize, despre silogisrn). 

Avairma iiarepa (ultime analize, despre demonstratie). 

Tonma (topica, dialectica), din care cartea IX este 

de obicei considerata ca lucrare a parte sub numele de 

llepi aocptotothiv eXaydov (despre rationarnentul sofistic). 

0 serie de scrieri de filosofie natural, cpww,01 axpoctotc, 

in opt carti : 

llp yevgoecog cpSopd; (despre generatie i distru- 

gere), rkpi apc,wa (despre cer), pEtEopokormi (meteoro- 

logie), nEpt vuxrig (despre suflet) cu care se leaga 

opuscule numite nEPI ttiaCt imopEcti (istoria anirnalelor) 

Ilepi %coy Mopion (despre partile anirnalelor), rfr oi rropEi. g 

toScov (despre organele motoare ale animalelor) 

nEpi tthow yEveGEws (despre generatiunea anitnalelor. 

0 serie de scrieri,— dintre can unele neautentice,— 

despre ceeace Aristot, numea: pruna filosofie, 

qm,x00i)cpEct, cunoscute sub numele de rnetafizica, pentru 

ca In editia lui Andronicus urmeaza dupa fizica 

(re, !du« te, Tum-,a). 

— 

1) Articol chat din «Grande Enciclopedie..

- 65 - 

, In fine, o ultima serie de scrieri : 

_ iisma Nixiia (morala catre Nicomac) ; 

nokuumd (politica) opera in mai multe carti, neter, 

minata ; 

Tern) pritoptzil (retOriCa) ; 

ripL 110'n-utz* (despre poezie). 

0 serie de opere interesante au fost din nenorocire, 

definitiv pierdute. 

Toate aceste opere au fost compuse in ultimii 12 

au i ai vietii lui Aristot (335-322), ele constituesc 

an sistem complet, cu trimiteri dela unele la altele 

si se prezinta dar ca rezultat al unei vieti de munca 

neobosita, de, experienta Malta gandire. 

Aristot Intrebuinteaza" numai partial dialogul ; pe 

alocuri are un stil atat de frumos in cat Cicero a 

putut spune Ca discursurile sale se scurgeau in uncle 

de , aur. 

Dar In unele expuneri, — in cele didactic p mai 

ales, — terrnenii capata un sens foarte precis, forma 

este ,atat de lapidara i concisa !mat se apropie de 

cea matematica. „ 

Daca am mentionat obiectul fie-carei opere a lui 

Aristot, — chiar a celor ce nu intereseaza din punct 

de vedere al studiului de fata, — am facut-o ca sa 

dam o idee cat mai precisa despre Intinderea cer, 

cetarilor i cunostintelor lui Aristot, cari merg de la 

cele mai mid detalli ale stiintelor naturale i liana 

la cele mai inalte discutii asupra sistemelor filosof 

ice. ' 

Este dar inutil sa enumaram anumite ramuri de 

stiinta cercetate de Aristot ; el a cautat sa cunoasca 

tot, sa lmbratiseze toata stiinta din timpul sau, pe 

care o considera ca o universalit ate.

— 66 -L 

Metoda de cercetare §tiintifica a lui Aristot are o , 

baza foarte solida In observarea faptelor, cunoa§- 

terea aprofundata a istoriei §i a opiniilor emise asupra 

diferitelor chestiuni. 

Atat de departe impingea Aristot dorinta de a se 

documenta, luck se spune ca Platon Ii poreclise :_- 

„ cititorul". 

Avand aceste cuno§tinte, Aristot procede, nespune 

Emile Boutroux 1), in rezumat, In modul urrnator 

: 

1) determina, Intai, cu precizie, obiectul cercetarilor 

; 

2) expune §i apreciaza cuno§tintele de fapt 

opiniile asupra chestiunei ; 

3) cerceteaza, cat mai complet, dificultatile Pe 

can le prezinta chestiunea ; 

4) pe baza tuturor cercetarilor §i discutiuniloe 

precedente, cauta sä determine esenta unica §i eternat 

a obiectului In chestiune. 

La prima vedere am putea spune dar ca metodaL 

lui Aristot se apropie mult de cea inductiva. 

Aceasta insa nu ar fi exact. 

Aristot trece destul de repede asupra observatiei 

directe a faptelor, dar examinaeza cu multa Ingrijireopiniile 

emise In chestiune, mai ales pe cele ma 

raspandite, ,comutze", „populare", am putea spune.. 

El da 0 deosebita importanta §i cuvintelor, carii, 

fac lega.tura . intre obiecte §i inteligenta. 

Dupa aceasta Insa, Aristot cauta sa degajeze, cut, 

repeziciune, o solutie, ,, a priori" rationala, pe care o. 

Intare§te punand- o fata in fata cu dificultatile la cart 

1) Op. cit.

— 67 — 

poate da na*tere i aplicand-o, ipotetic, la diverse cazuri 

sau aspecte ale chestiunei. 

Bine inteles ca schema acestei metode este departe 

de a fi identica In toate cazurile, dar ea ne 

da o idee destul de exacta de mecanismul metodei 

lui Aristot, caruia ii putem atribui astfel si meritul 

de a fi facut un mare pas pentru a scoate stiinta 

din domeniul dialecticei si a o trece spre eel al realitatilor. 

Aceasta nu insernneaza insa ca Aristot ar fi cautat 

sã dea un scop practic cercetarilor 

Din contra, pentru el, scopul stiintei este pur teoretic 

a sti pentru a sti, a aclapta lucrurile la inteligenta 

umana, a intelege rostul exigtentei lucrurilor, ; 

iar partea cea mai Malta a stintei consista In a Infelege 

scopul existentei fiintelor i omului in special. 

Aristot nu se multumeste numai sa cunoasca faptele 

asa cum sant ; dar se intreaba si cum trebue 

sa fie, deci nu-i lipseste preocuparea de finalitate. 

Filosotia, .dupa Aristot este una ; ea cuprinde 

toate stiintele, afara de istorie, de care insa se foloseste. 

Ea imbratiseaza deci toate sistemele particulare, 

dintre cari cele principale sunt : matematica, fizica,, 

etica i poetica. 

In unele locuri Aristot Imparte propozitiile In : etice 

fizice §i logice, dupa sistemul platonician. . 

Stiintele teoretice le divide in teologie, matematied 

§i fizicä, iar pe cele practice, adica tele cari 

se ocupa de lucrurile umane, be divide, in : etica', 

economie §i politica, jar adesea economicul infra In 

politic, in ceea ce Aristot avea foartemulta dreptate.

-- 68 - 

Nu insistarn mai mult asupra diviziunilor pe cart 

le mai face Aristot i punctelor de vedere de la cart 

pleaca, eele de mai Sus fiind suficiente pentru a tie 

arata locul pe care-I ocupa economia in ansamblut 

siStemului aristotelician. 

Obiectul stiintelor politico-econotnice este omul ; ar 

fi poate deci loeul sa vedem cum ii Intelegea Aristot - 

psychologia. 

Pentru a nu lungi Insa peste masura aceasta expunere 

ne votn multumi cu cate-va observatii esentiale. 

Ceeace deosebeste pe otn de eelelalte animale.este 

voi,g, care la el Sc uneste cu sufletul 

Acest vas consista in cunostiintele primelor principii, 

el este absolut, etern si vine din afara ; el nu 

a're Inceput nici starsit, este lips-it de pasivitate, et 

exiSta in fapte. ' 

Intre acesta i sufletul animal rnai este o inteli- 

genta inferioara, care poate fi numita 

voi,g actSittx6cinteligenta 

pasiva, care depinde de corp, piere cu et 

si se gaseste inteo Masuraredusa si la unele animale, 

dar pe deplin nuinai la om. 

Acest fel de vas nu gandeste de cat sub influenta 

imaginilor si a lui vas absolut, dar stiinta 

perfecta nu apartine de cat lui voiig SaoptutOs care procedeaza 

prin „a 'priori", plecand dela cauze. 

Am putea spune dar ca pentru Aristot exista um 

principiu pe care l'am putea numi divin, etern, absolut 

si o inteligenta umana care lucreaza sub influent 

acestuia si a imaginilor ce se reflecteaza dim 

afara. - 

Pentru a ne eXpliea actiunea, Aristot ne spune cat

69— 

ea rezulta dinteo combinatie a inteligentei Cu dorinta. 

Dorinta propune scopul, jar inteligenta mijloacele 

potrivite pentru a o satisface. 

La fiintele fara ratiune, dorinta poate sa nasca nurnai 

din senzatii; jar la om ea poate proveni fie din 

senzatii, i atunci este un ,apetita , sau din ratiune 

atunci este „voin(a". 

Intre apetit si vointa este liberul arbitru, sau facultatea 

de a se determina prin sine insusi. 

Virtutea si vitiul depind de noi ; esenta lor este 

spontaneitatea, care se manifesta si la animale si 

copii si preferin(a, care se manifesta la om, singurul 

in stare sä faca o alegere. 1 ) 

Existenta acestui fiber arbitru este probata prin 

imputabilitatea rnorala, presupusa in legislatie, laud& 

reprobare, sfat si interdictie. 

Aristot este dar un partizan al liberului arbitru, 

pentru Ca ii constata existenta in fapt, dar fOra a 

nega existenta unui ptincipiu superior. 

Atat acesta, cat i obiectele, faptele exterioare, 

fluenteaza actele omului, care pastreaza insa destula 

libertate pentru a-si manifesta dreptul de preferinta, 

a-si exercita liberul arbitru intre bine si posibil. 

Imensa valoare a acestei teorii nu poate sä apara 

deck cu totul imperfect din rezumarea cator-va ide4 

dar daca vom inlocui notiunea de ,ag absolut prin 

aceea de rnorala a unei epoci, vom vedea a cu 

greu am putea da o .explicatie mai satisfacatoare a 

liberului arbitru si determinismului intre can se 

poate exercita. 

Morala este discutata de Aristot in special in 

„Etica catre Nicomac." 

1) Emile Boutroux, op. cit.

— 70 

-- 

Retinem cate-va idei. 

Natura nu este ostila, nici pasiva, ea este dispusa 

spre virtute, care nu este de cat desvoltarea normala 

a tendintelor naturale. 

l3inele moral va fi tendinta spre fericire, jar aceasta 

va consta inteo activitate constanta a facultatilor 

specific umane, adica a celor intelectuale. 

„Virtutea etica _este o dispozitie sau obinuinta a 

„ sufletului, tinzand la alegerea justului mijloc, care 

„ convine naturii noastre i determina judecata pracn 

tica a omului inteligent.", 1) 

Este adevarat ca sant reguli, generale, dar mut 

inteligent va sti sa le aplice, sa le completeze in 

cazurile particulare atat de variate. 

Din varietatea relatiunilor yietii umane rezulta si 

o varietate de virtuti morale, can nu pot fi recluse 

la un singur principiu. 

Una dintre acestea este justitia, care ar consista 

In stabilirea unei egalitati proportionale in viata sodala. 

Deasupra justitiei, — care procedeaza in mod general, 

— este echitatea care tine socoteala de carac7. 

terul particular al fie-carei actiuni. 

„Economica 4 , < Otxovori txd» atribuite lui Aristot sant 

foarte probabil, neautentice. 

Fapt este insa ca prin aceasta expresie el intelege 

viata de familie, despre care sevorbe0e, i in „Etica" 

„Poetica". 

Aceasta este o societate naturala in care sant 

trei feluri de raporturi : de la barbat la femee, de 

La print i la copii si de la stapan la sclavi. 

1) Emile Boutrous, op. cit.

Femeia are o voints i virtute proprie, ea nu 

trebue tratata ca sclava, ci ca persoana libera avand 

domeniul ei propriu In gospodarie. Totusi fiind mai 

putin perfects de cat omul va fi supusa autoritatii 

acestuia. 

Parintii i copii formeaza o monarhie. Copilul nu 

are nici un drept fata de tatS, fiind Inca o parte a 

acestuia, dar tatal are datoria sa vegheze la binele 

copilului, sä comunice perfectiunea lui acestei fiinte, 

Inca imperfectS. 

Vedem ca Aristot incadreaza in familie relatiile Intre 

stapan si sclav. 

SA pastram dar acest loc chestiunei sclavajului 

sa ne oprim un moment asupra ei, atat din cauza 

deosebitei importante pe care o prezints din punct 

de vedere economic, cat si fiindca a lost una din chestinnile 

cele mai discutate, Incepand din antichitate si 

pans pe la mijlocul secolului al XIX-lea. 

Am aratat deja 1) ca institutia sclavajului a fost 

indispensabila antichitatii pentru a pune la dispozitia 

claselor dominante singura forts, utilizata pe 

atanci : aceea a omului, Inteun timp cand „frica de 

pedeapsa" cum o numeste Wagner, 2) erea mobilul 

economic dominant. 

On-cat ar fi parut Insa de naturala aceasta institutie, 

subordonarea totals unui om fats de altul a 

permis abuzuri cari au contribuit mult ca insssi institutia 

sa fie pusa in discutie. 

Acest lucru ni-1 spune chiar Aristot : 

„Unii pretind ca puterea stapanului este contra 

1) Vezi (Prinelpii) vol. II pag. 43. 

2) Vezi cPrinelpii) vol. I ed II pag. 41.

- 72 - 

naturii, ca legea singura face pe oameni liberi 

„sclavi, dar ca natura nu face nici o diferenta intre 

„oameni i ca deci sclavajul este injust".... 

„Este oribil mai spuneau altii, CA cel mai puler= 

„nic, prin simplul fapt ca poate Intrebuinta violenta; 

„sa faza un sclav din victima sa" (Politica I cap. 

2. § 2 1). 

Institutia sclavajului a gasit Insa foarte multi apa- 

Tatori. 

Unii au bazat-o pe o prezumtie de superioritate 

rezultand din forth cum ne-o spune tot Aristot. 

„Sclavajul este just cand rezulta din razboi, fiindca 

„victoria presupune totdeauna o superioritate In ade= 

„vAr i astfel fundamentul sclavajului este mai putin 

„razboiul si victoria decal superioritatea i meritele 

„demonstrate prin victorie". ' 

Argumentul acesta era departe de a putea multumi 

un spirit de valoarea celui al lui Aristot. 

„Daca un popor se prepara de lupta, aceasta nu 

„are de scop reducerea in sclavaj a unor popoare 

„cari nu merit a acest jug, dar in primul rand ca ace! 

„popor sa nu fie subjugat el Insusi..." 

Baza sclavajului Aristot o gaseste inteo sferA 

inult mai Malta in InsAsi natura omului i pentru 

a ilustra aceasta afirmatie Aristot compara 'pe sclav 

cu trupul i pe stapan Cu sufletul omului. 

„StAnanul si sclavul nu fac decat una, intocmai 

„ca sufletul i corpul, sciavul este ca o parte a stA- 

„panului i interesul acestei pArti este acelas ,ca al 

„Intregului, dupa cum interesul corpului este si al 

„sufletului”. 

„Natura a creat pe unii pentru a comanda, spune 

„tot el, si pe altii pentru a se supune ; ea a voit ca 

1) Principii vol. II pag. 42.1

73 - 

„fiinta inzestrata cu ratiune prevedere sa comande, 

„iar acea care nu dispune decat de facultati corpo- 

„rale sa se supuna.” '). 

„Fiinta este compusa din suflet i corp,,facute, in 

„mod natural, unul ca ,sa comande jar celalt ca sa 

„se supuna". 

„Aceasta este legea generala care trebue sä dom-, 

„neascä si intre oameni dupa cum domneste intre 

,trupul si sufletul omului. Cand cineva este inferior 

„semenilor sai intru atal dupa cum si corpul este 

„inferior sufletului,—si aceasta este conclitia tuturor 

celor la cari forta corporala este principalul avantaj,— 

„acesta este destinat de natura sa fie sclav" 2). 

Este chiar in interesul acestora sa fie sclavi. 

„Fiindca ei nu posed prin ei insisi ratiunea si nu 

„se pot ridica la intelegerea el decal daca le este 

,aratata. Este in interesul lor de a fi sclavi, dupa 

„cum este in interesul corpului sa lucreze sub di- 

„rectiunea sufletului. Stapanul si sclavul fac tin singur 

„tot, ca si trupul si sufletul ; sclavul este o parte a 

„stapanului, este ca o parte vie a corpului acestuia, 

„cu toate Ca este separat si interesul partii este ace- 

„las cu al intregului dupa cum interesul corpului este 

„si al sufletului” 3) 

In aceasta detnonstratie, facuta dupa moda timpului 

noi credem' ca putem descoperi adevarata baza 

economica a sclavajului: nevoto de brate. 

Este evident ca un cetatean care trebuie sä conduca 

ansamblul afacerilor lui si sa se ocupe pe 

deasupra si de cele ale cetatii, sau un ganditor 

I) Pol. I, 2 § 2 citat Curs Deschamps op cit. 

I) Politica I, eitat -curs Deschamps op. cit. 

3) Idem.

— 74 — 

oarecare nu putea hi aceias timp sa i sape ogoarele 

sau sa Indeplineasca alte munci brute, pentru 

efectuarea Mora ar fi fost insuficient un singur 

om, fie si un adevarat atlet. 

Azi forta de executie necesara se capata prin 

salariat i prin diversele moduri de a 'produce sau 

capata forta prin 

Pe vrernea aceea era indispensabil, salariatul 

fund aproape inexistent, — sa existe o forta pasiVa 

in serviciul inteligentii i conducatorilor 

aceasta forta o putea da numai constrangerea prin 

sclavaj. 

Concluzie care cadreaza cu filosofia lui Aristot ; 

sclavul nefiind capabil decat de munci corporale, 

deci aproape de animale, trebue sa apartie omului 

capabil de functiuni intelectuale si de ratiune. 

Pana ad i teoria Aristot ni se pare inatacabila 

chiar in afirtnatia Ca sclavajul profita si sclavului 

Daca in adevar acesta este un om incult u incapabil 

de a rationa, este preferabil pentru el sa faca 

parte, chiar in situatie de totala supunere, dintr'o 

familie bine condusa decat sa traiasca in voia 

soartei. 

Mult mai greu era "insa de rezolvat alta chestiune 

: gtapanii, erau in adevar cei inteligenti, jar 

sclavi cei lipsiti de ratiune ? 

Aristot a crezut ca o poate rezolva printr'o teorie 

a raselor. 

F'opoarele can locuesc climele reci sant in general 

pline de curaj dar sant desigur inferioare In inteligenta 

i pricepere In mestesuguri. In consecinta ele 

Ii pastreaza libertatea dar sant politiceste nedisci-

— 75 — 

plinabile si nu au putut vreodata sa-si cucereasca 

vecinii. ` 

In Asia diii . contra, - popoarele au tnai multa inteligenta 

si pricepere pentru atte, dar sant lipsite de 

energie si stau sub jugul unui sclavaj traditional. 

Rasa greaca, in fine, care din punct de vedere topografic 

este intermediara, reuneste toate calitatile 

celorlalte doua si poseda si inteligenta si curajul ; 

ea stie Iii acelas timp sa-si pastreze independenta 

si sa formeze guverne capabile' si daca ar fi unita 

Inteun singur stat ar putea guverna universul 1). 

lar Iii alta parte : 

„Natura a voit ca barbari si sclavii sä fie tot una 2). 

Rasa at 'fi indicat dar cine trebue sa fie stapan si 

cine trebue sa fie sclav. 

Partea aceasta a teoriei lui Aristot ar putea sa 

par a ca o aroganta comparabila pretentiei pe care 

germanii o aveau de a guverna lumea. 

Daca -ne vom situa ins, pen tru un moment, in 

timpul cand scrie Aristot (335-322 I. d. Cr.) Ii vom 

gasi indata justificari mai mult decal suficiente. 

Trecuse aproape un secol si jumatate de cand o 

parte din mica Elada reusise sa Infranga itnensele 

armate persane. 

Au urmat cunoscutele lupte intre Atena si Sparta, 

cu amestecul altor cetati si chiar al Persilor, apoi, 

cu al Macedonenilor a caror supretnatie este recunoscuta 

la 337. 

Apoi macedonenii, parte integranta din civilizatia 

elina, cu concursul multor cetati eline, incep, sub 

conducerea lui Alexandru, bine cunoscutele expe- 

1) Pol 4, 6 § 1 citat curs Deschamps op. cit. 

2) Pol 1, 1, citat curs Deschamps op. cit.

— 76 — 

ditii in contra persilor ; Darius este Invins la Issus 

In 333 si drumul Asiei deschis. 

Succesele militare si politice, oricat . ar fi de man, 

sant slabe totusi pe langa stralucirea culturii eline ; 

secolul lui Pericle este incoronat de Aristot el Insu 

si. 

Ce popor, cunoscut In bazinul Mediteranei, ar fi 

putut ridica o pretentie oricat de slaba, de a se cornpara 

cu elinii In dorneniul intelectual ? 

De sigur ca nici unul. 

Iatä dece vom conchide ca, departe de a fi o 

zadarnica aroganta, identificare pe care Aristot o 

face intre elini si stapani, barbari i sclavi, era justificata 

pentru timpul sau si bazata pe o necontestatä 

superioritate militara si mai ales intelectuala. 

De sigur Insa ca teoria numai este potrivita pentru 

timpul cand centrul politic si intelectual se deplaseaza. 

spre Roma. 

In domeniul economic (in sensul modern al cuvantului) 

Aristot nu s'a marginit la studiul unor 

chestiuni particulare ci a elaborat si o teorie economica 

mult mai larga asupra evolu(iei economice fi 

crematisticilor,—de can ne vom ocupa acum '). 

Xpfma insemneaza „bun", xpiliwzitwInsemneaza. „ negociez", 

deci prin ,,crematistica" vom putea intelege 

„atta de a caftiga bunuti". 

Conceptia lui Aristot asupra crematisticei este, in 

ad.evar, remarcabila si a servit de baza multor teorii. 

Ea este In perfecta concordant a cu filosofia lui 

Aristot,—am putea spune chiar -ca nu este decat o 

1) Reproducem pasagiils ce vor urma din cursul D-lui Deschamps 

op. 4tit.

-- 77 — 

tlesvoltare a felului cum. el concepe virtutea si bivele 

'). 

„Modul de existenta al fiecarui grup social, -- 

„spune Aristot 2), -- este in primul rand dependent 

„de modul sau de alimentatie, care are de rezultat 

„ca unii traesc In grupuri, altii Imprastiati, clupa cum 

tonvine modului lor de hrana". 

„Se Intampla cu oamenii ca si cu animarele; mo- 

„durile de existent a ale oamenilor nu sant mai putin 

variate decat ale animalelor ; unii dintre oarneni 

„traesc inteo lipsa de munca aproape absoluta, sant 

„nornazi ; hrana le este furnizata de catre animalele 

„pe, can be cresc si be sta la dispozitie fara casna 

„din partea Ion. Tot,usi ei sant obligati, pentru a 

„gasi pa.auni sa se deplaseze si sa schimbe mereu 

,,de loc cu animalele Ion, s'ar putea spune Ca ei 

„cultiva un camp viu". ' 

„Altii traesc din prada si vanatoare, dar si acea- 

,sta In diverse feluri. 

„Altii vaneaza sau rapesc turme; altii se hranesc 

,cu produsul pescuitului cand soarta i a asezat ,langa 

„,balti, rauri sau mare, bogate in peste. In fine altii 

,se hranesc CU animale salbatice, dar cea mai mare 

„parte a genului uman traeste din *produsele solului 

„si fructele pe can natura le di". , 

„lata cam can sant diversele genuri de viata ale 

„popoarelor can nu cunosc Inca decat mijloacele 

„naturale si cari nu cer schimbului si comertului 

9 

„inijloacele lor de existenta. ' 

Alte popoare traesc bine combinand aceste di- 

PP 

„Verse rnoduri de existenta ale . Caror lacune se com- 

,, 

„ 

1) Vezi mai sus emoralw, lui Aristot. - '- 

2) «Politica».

- 78 

„pleteaza reciproc. Ele sant in acela$ timp nomade 

.si pradalnice, se ocupa cu agricultura si pescuitul 

„si astfel fiecare ii are genul de viata care cores- 

„punde cu nevoile 

Traind astfel omul se mentine in domeniul bretnafiSticei 

naturale, i$i castiga existenta prin 'rnijloacele 

indicate de natura si 'pe'' can i le pune la indemana 

chiar aceasta. 

Vedem precizata aci o idee pe care o gasim la 

foarte multi autori, din toate timpurile, a unei vieti 

economice cat mai apropiata de .natura. 

Marele merit al lui Aristot consista in a fi dat 

acestei teorii, — expusA de multi ca simplu deziderat, 

— o dubla baza 

Pe deoparte, este, cum am spus, In stransA 

legaturA cu principiile de morala ale autorului. 

Pe de altA parte, Aristot ii da o baza 'materiaM: 

felul de viata al oamenilor depinde de cel de alimentatie, 

care depinde la randul lui de anumite imprejurari 

naturale; conceptie foarte apropiata de a 

lui K. Marx. 

Vom mai releva numai, — pentru a reduce aceste 

comentarii la minimum,—ca materialismul lui Aristot 

are, asupra multor alte conceptii materialiste, meritul 

de a admite o larga relativitate. 

Conceptia lui Aristo,t asupra ,crematisticei naturale 

devine mai interesantA Inca, daca , trecem la exarninarea 

principalelor proceciee ale acestei crematistici. 

1 ) Primul este vdnatoarea, inclusiv pescuitul, pentru 

can nu este nevoe de explicatii. 

Aristot coprinde insa In acest procedeu i razboial

— 79 

onsiderat de foarte multi ca un mijloc de distrugere, 

nu ca procedeu economic ! 

Razboiul, spune Aristot, este mijlocul natural de 

da gospodariei instrumentele pe can un sef de familie 

sa caute a si le procura inainte de once 

aft lucru : sclavii. 

Considerand lucrurile astfel si pe sclavii ca instrumente 

de munca, vom trebui sa convenim, in ade- 

ca prin razboi se pot crea bunuri economice, 

mai mult Inca : bunurile economice cele mai productive 

din vremea aceea. . 

Astfel conceptia lui Aristot ce explica foarte bine 

sclavajul,—despre care am vorbit deja,--ne apare 

el ca un procedeu al crematisticei naturale. 

Am mai putea adaoga chiar ca toate praziIe de 

razboi constituesc un venit economic normal Inteo 

societate in care starea de razboiu este cel putin tot 

atat de normala ca cea de pace. 

2) A doua serie de procedee ale crematisticei naturale 

o formeaza agrtcultara 1 cre.Fterea vitelor,— 

ceeace se intelege dela sine. , 

3) In fine, in at treilea rand, Aristot enumara 

schimbal. 

Aci insa trebue sa facem o importanta distinctie 

fiindca vom vedea ca Aristot consider a schimbul si 

ca unul din principalele mijloace ale crematisticei care 

nu mai este naturala. 

„Schimbul mijloacelor din crematistica naturala, 

”spune el, Isi are principiul i fundamentul In natura; 

„el rezulta din faptul Ca in unele locuri este abun- 

„denta i In altele raritate de lucruri necesare vietii". 

„La origina schimbul nu se Intindea peste limitele 

„cele ma i stricte ale trebuintelor, si schimbul era

„desigut ,intitil in primele asociatii, acele ale ,famP 

„liei; pentru ca neeesitatea schittibului .sa fie Sinititk 

„trebtila ca cercul asodiatiei SA fie inai Intim. In 

donieniul farniliei tcitni era connin !rare rnembri. Cand 

„acestia s'ati deSpartit, s'au stabilit Intte ei relatiuni 

, de schimb pentru Impartasi teeiproc ceeace 

„lipsea la tinii si era in abundenta la altii". 

Fata de felul cum a aparut schimbul si cum s'a 

impus, char In crematistica naturala, vorh conchide 

da ea din aceastd crematistica face parte numai 

schimbul care consisM pentru un individ In a da 

altuia un object mai putin pill contra altui object 

de care are mai multd nevoe. 

Obiectul capAtat prin acest schimb urmeaza dar 

a servi direct la satisfacerea nevoilor achizitorului 

sau fainiliei sale $i numai la aceasta. 

Astfel se precizeaza mai clar domeniul crematisticei 

naturale pe care am mai putea-o caraeteriza 

prin aceea ca este lipsita de artificiile econornice 

create de societate, domeniu pe care l'am putea numi 

pur i simplu ,natural", eliminand cu total notiunea 

de „crematistica". 

SA trecem acum la crematistica care numal este 

izaturald, la aceea P6 care am putea-O num' si mer- 

Cantihl. ' 

,Exista Insa i un alt mod de apropriatie,— spune 

„Aristot, — nurnit cu drept cuvant crematistica 

„care nu poseda In el Insu-si vre-o liinitare -a bo- 

„gatiei sau a activitatii. Asemanarea aceaSta cu eel 

,dantai este eauZa ca - de obicei nu. este luat In con- 

„siderare clecat tin singtir mod; adeVarul este ca ele 

om sant identide dat departate until de altul, priuml 

.„.este natural, celalt nu vine ,dela natura i este:mai

- 81 - 

,) degraba produsul unui anttmit tip i unei anumite 

barte. ' 

In acest pasaj Aristot se reff ra desigur numai la 

cele doua feluri de schimburi cari se confunda prin 

faptul Ca crematistica nenaturala ii are Origina 

schimbul natural. 

„Orice bun, spune Aristot, poate avea, pentru cel 

„cared poseda, doua Intrebuintari arnandotia It sant 

„inerente dar nu in acela§ fel. Una este speciala lu- 

„crului , alta nu. De exemplu o Incaltaminte poate ft 

„Intrebuintata de cel ce o poseda la Incaltatul pi- 

„cioarelor sale, dar mai poate fi Intrebuintata §i la 

„facerea unui schimb iata cele doua feluri de a o 

„folosi. Cel care da altuia In schimb, contra bani sau 

„alimente, o Thcaltaminte de care acesta are nevoe, 

„Intrebuinteaza incaltamintea ca Incaltaminte, dar nu 

„In functiunea el speciala”. 

„Astfel se Intampla cu toate lucrurile ce posedam 

„caci nu este nici unul care SA nu poata face obiec- 

„tul unui schimb”. 

In acest pasaj, Aristot, face In mod magistral, distinctia 

!titre ceeace s'a numit mai tarziu valoare de 

schimb §i valoare de intrebuintare, sau cum a§ 

spune eu,— intre utilitate §i valoare. 

El ne arata clar cum au aparttt, prin schimb, cele 

dotta aspecte ale bunurilor economice, dupa cum 

posesoruI lot le destina satisfacerii trebuintelor sale,— 

consumatiei, sau schimbului. 

In acest din urma caz bunurile sant privite ex : 

„marld". - 

clusiv ca 

Intre calitatite lor §i trebuintele posesorilor succe-,. 

sivi nu mai este nici o legatura, singurul lucru care-j 

intereseaza fund : cat vor putea obtine in schitnbul 

marfit ce o Poseda.

- 82 - 

Importanta calitatilor bunurilor economice ramane 

deci in umbra cat timp sant.marfuri, dar tot .aceste 

calitati sant suportul valorii de schimb, caci un lucru 

c'a nu poate fi consurnat de nimeni, nu va 

putea nici circula. 

Acest lucru nil arata Aristot expunand cum aspectut 

de ,marfa° este bazat tot pe existenta anumitor 

calitati ale lucrurilor, cum „schimbul pentru 

schimb" nu este decat o pervertire a celui natural : 

schimbul pentru satisfacerea trebuintelor. 

Pentru a nu strica unitatea expunerii, trecem acum 

asupra imensei importante pe care a avut-o in viitor 

aceasta teorie, asupra careia vom reveni insa, mai 

ales cand ne vom ocupa de K. Marx. 

„Schimbul pentru schimb",— cum imi permit sal 

numesc,—a capatat o imensa importanta prin aparitia 

monetei. 

„Cand necesitatea schimburilor,—spune Aristot,— 

„a creat moneta, a aparut un altfel de crematistica 

„consistand in a cumpara pentru a revinde". . 

„Lucrurlle s'au petrecut desigur la inceput cu sim- 

,plicitate, dar experienta l ingeniozitatea au facut 

,o arta din stiinta de a realiza cat mai rnulte be- 

„neficii prin felul cum este preferabil d a cumpara 

„pentru a revinde”. 

,lata pentru ce aceasta crematistica pare a fi avut 

drept object moneta i iata de ce principalul ei 

„scop este procurarea unei marl cantitati de moneta. 

„Aceasta crematistica este isvorul marilor averi §i 

,daca adesea se face o confuzie Intre bogie 

„abundenta de moneta este din cauza ca vanzarea 

„si cumpararea se face prin moneta". ' 

Iata cum moneta, simplu instrument de facilitare

- 83 - 

a schimburilor, devine nu numai principalul agent al 

n schirtibului pentriP schimb°, dar devine un 

Schirnbul de mai -furl se - face nurnai In Vederea 

eirculatiel rnonetei ntimai in vedere ca poseorii dé 

rnarfuri sa-§i poath apropria cat mai mult din aceasta 

Moneta." ' 

,Circulatia" bunurilor,—al carui scop natural este 

numai de a apropia bunurile de trebuintele pe cari 

trebue sä le satisfaca, adica de consumatori, -- 

devine un isvor de ImbogAtire pentru unii. 

lmbogatirea, simpla apropriatie char, nu poate 

rezulta in mod natural cleat din crearea bunurilor 

economice, din productie am putea spune. 

A intrebuinta dar schimbul ca instrument de imbogAtire, 

a-I intrebuinta numai pentru a provoca circulatia 

monetei §i numai pentru a trage un ca§tig 

din aceasth circulatie Inseamrth a ne depArta cu totlul 

de naturA, a baza crematistica pe artificiile vietii 

sociale. 

„ lath ce este crematistica mercantith. 

n ticest regim de circulatie al monetei este elementul 

i scopul acestor schimburi §i in consecinta 

n nu exista, limita pentru acest gen de apropriatie". 

„Nu vedern oare pe toti cei cari II practica ma- 

,rind la infinit cantitatea de moneta pe care o pos 

se& ? " 

In acest pasaj scopul acestei pervertiri a functiunei 

schimbului apare §i mai clar. 

Daca am vrea sä utilizm formulelele marxiste am 

putea spune cä trecem dela formula : 

Marfa--Bani--Marfa 

la aceea 

Bani—Marfa—Mai multi bani.

= 84 = 

In fine, trebue sä relevatn neaparat observatia lui 

Aristot ca aceste artificii dau monetei, simplu instrument 

de schimb, — aspectul unei adevarate avutii, 

tnai mutt Inca, o transforma in bunul economic 

eel mai dorit, supremul bun economic daca 

putem spune astfel ; idee pe care o vom regasi la 

baza tnetalismului si mercantilismului. 

Consecintele acestei star de lucruri nu se opresc 

Insa aici. 

Capacitatea de satisfacere a fie-carei trebuinte umane 

fiind limitata, tot limitata va fi si dorinta de 

a poseda anumite bunuri, chiar cele mai pretioase. 

Dori* de Imbogatire a oamenilor si-ar gasi 

ea o limita, dna nu ar exista moneta sub aspectul 

mai sus descris. 

Considerarea monetei insa ca supremul bun, face 

insatiabila dorinta de Imbogatire si Ii Impinge limitele 

spre infinit. 

Aceasta are consecinte de o imensa importanta 

atat asupra vietii sociale, cat i asupra caracterului 

innan. 

Ar fi multe de spus in aceasta privinta ; oriZonturile 

deschise de Aristot sant extretn de largi si 

ne permit a privi multe teorii moderne, cele sodaliste 

comuniste In special, sub un aspect care a 

scapat multor autori. 

Sa trecem acum, mai departe la examinarea procedeelor 

crematistice mercantile. 1) 

1) Reproducem in cele ce urmeaza o mina' parte din parerile 

exprimate de D. Prof. Dechamps in cursid facut la facultatea de 

drept din Paris in 1919 — 1920.

,85 — 

Principalele sant: 

1) cornertul, - 

2) Imprumutul cu dobanda, 

3) locatiunea de servieii. ' 

Sale analizam. 

1°. Comer(ul, este Impartit de Arlstot in trei : pe 

apa, prin transport pe uscat i sedentar, adica prin 

cumparare §i revanzare pe loc. . 

Comertul consistand din schimburi, cu scopuri de 

a realiza un castig din simplul fapt al schimbului 

este, — cum am vazut, — un procedeu al crematisticei 

nenaturale. 

Acest procedeu flind nenatural, este si Injust. 

Am aratat deja, in cele cate-va cuvinte ce am 

spus despre „Morala" lui Aristot, ca, pentru el 

titia consista in stabilirea. unei egalitati proportio- , 

nale in viata sociala. 

Aplicand acest criteriu schimburilor, el va con, 

chide ea justitia va fi respectata cand schimbul nu 

va da nastere nici la pierdere, nici la castig. 

„A stabili in acest schimb egalitatea proportio- 

„nala ast-fel ca fie-care sä primeasca atat cat da, 

„iata.ceea ce trebue, caci alt-fel nu este egalitate 

„prin urmare nici societate posibila". 

Echivalenta aceasta a bunurilor va trebui sä se 

stabileasca in iaport cu utilitatea lor. 

„Masura naturala a lucrurilor spune Aristot, este 

„trebuinta pe care oamenii o au de acele lucruri 

,utilitatea". 

Aceasta nu se poate Insa masura i iata de ce 

inoneta a fost substituita utilitatii, ca intrument sau 

unitate- de masura, cu toate ea pe aceasta cafe nu 

pot obtine de cat rezultate aproximative i iata - de 

estA nc1isnpnshi1 1th+ cilnin+4+;irve

- 86 - 

Aristot pusese deja in lumina rolurile de instrument 

de schimb si instrument de inmagazinare" at 

puterii de cumparare ale rnonetei. 

.1cum ii vedem aparand $ica!tacterWde comuna 

masura a utilitatii lucrurilor,—etalon de valoare, cum 

am *spune azi. 

Revenind la schimb, vom conchide ca el este natural 

i deci just, numai Cand nu ar aduce nici profit 

nici pierdere. 

comert, ins, toctnai realizarea castigului este 

scopul schimbului si iata de ce. comertul este un 

procedeu nenatural, care vitiaza viata sociala si pune 

In pericol Insasi existenta societatii. 

Pana ad logica lui Aristot este foarte stransa 

aceasta teorie econornica formeaza un singur tot,—a 

continuare, cu rnorala sa. 

0 explicatie pe care Aristot ar fi trebuit sä o mai 

dea este cum se face ca societati in can se practiCa 

intens comertul 'continua totusi sa existe, In ciuda 

Intrebuiritarii unui procedeu injust. 

Probabil Ca toctnai pentru a evita aceasta dificultate 

Aristot, se multumeste a califica, „nenaturale" 

unele procedee ale crematisticei, fara a insista asupra 

caracterului de „injusta. 

Sau poate Ca el prevedea o ;:naruire, sau cel putin 

o transformare a societatilor bazate pe procedeele 

crematisticei nenaturale. 

Aceste observatii se aplica, de altfel, i celorlalte 

procedee ale crematisticei mercantile, pe can le vom 

trece In revista acum. 

2°. Irnprumutul cu dobanda. „Din toate mijloa- 

„cele de a cAstiga, spune Aristot, acesta, este eel 

„mai contrar naturii, mai contrar decat comertul..."

— 87 — 

si nu gase$te cuvinte destul de aspre pentru a infiera 

aceasta operatie. 

„Pe drept este urata meseria de carnatar, spline el ; 

„care consista a scoate moneta din moneta ea insasi, 

„lucru pentru care nu a fost inventata. Ea a fost 

„creata pentru a facilita schimburile si dobanda o 

„foloseste pentru a o face sä se Inmulteasca ea In- 

„sasi ; (de unde i numele de T.ixog de la „a naste"); 

ceea ce este nascut este asemenea cu ce l'a nascut 

,si dobanda este moneta nascuta din moneta. 

Rationamentul lui Aristot este dar clar : moneta 

este ceva sterp si a percepe o dobanda inseamna 

a pretinde sa percepi produsul inexistent al acestui 

lucru sterp, deci tot ce poate fi mai contra nature'. 

Daca vrem sa intrebuintam formulele marxiste 

pentru a reda evolutia crematisticei dupa Aristot, vom 

vedea ca el a parcurs intreaga lor gama. 

Avem Intâi schimbul direct si lipsit de once idee 

dedstig, din economia naturala (M—M.)T. 

Intervine apoi moneta, ca simplu instrument de 

schimb i fara a modifica raportul de echivalenta 

(M—A—M) 2. 

Apoi schimbul intra fn domeniul crematisticei 

mercantile, echivalenta dispare i castigul devine 

scopul schimbului (M—A—M '). 

Moneta, banii, capata un rol preponderant si 

schimbul de marfuri ramane un simplu mijloc de a 

irealiza mai multi bani (A—M—A'). 

In fine, In imprumutul cu dobanda, marfa dispare 

cu totul i banii se inmultesc prin ei ini, fara 

intremediar (A —A). 

1) M = merchandise. 

2) A argent.

Moneta, ,creata ea pup ; instrument de schimb, de' 

masura a utilitatii lucrurilor si eel mult de inmagazinare 

a puterii de eumparare, a devenit pur 

instrument de castig, mai - mult, din instrument a 

devenit seop!. 1) . 

Aceasta teorie trebue privita nurnai in cadrul timpurilor 

In can seria Aristot„ In cadrul economiei antice 

si al pesigurantei pe care ,la Intretineau necontenitele 

razboae intre cetatile recesti, 

In aceste imprejurari creditul In vederea productiei 

asa cum il intelegem noi azi, flu exista. Cel 

rnult daca vre-un negustor se Imprumuta personal 

dela cineva pentru o scurta operatie. Nici gand Insa 

despre situatia de azi In care unit oameni lucreaza 

cu masse enorme de capitaluri apartinand altora. 

Imensa rnajoritate a imprumuturilor erau dar 

imprumuturi de consumatie; avansuri pe can, un om 

In lipsa le obtinea dela altul mai bogat. - 

Azi, Inca, pentru asemenea mici Imprumuturi personale 

si negarantate de cat de persoana debitorului, 

dobanzile sant enorme. Cu atat mai marl erau. 

In antichitate, din cauza nesigurantei generale. , 

Aceste dobanzi, — compuse in imensa rnajoritate 

a cazurilor, — sporeau foarte repede capitalui 

imprumutat In asa proportii, in cat clebitorul se yedea 

in imposibilitate de al plati vre-odata. 

In situatia aceasta ajung clase intregi, astfel ca 

dintr'o, operatie de drept pri,vat : Imprumutul personal, 

se naste i renaste mereu mareaAaroblerria sociala 

a ,situatiei debitorilor saraci, victim ale 

metei. 

I) M = Marehandise, M' = plus de ntarehanases. 

A = Argent, A' = plus d'argent.

— 89 — 

Nenumarate ;sant . in 'antichitate cazurileln cari 

statul, In timpul unor turburari sau pentru a le 

,preveni, — a lost silt sa intervie in favoarea debitorilor, 

prin mutatii monetare, sau acordandu-le 

reduceri de datorii. 

Am mentionat deja n sisachtia", datorata lui Solon. 

'). 

In ,primele timpuri ale republicei romane cand principiul 

executarii debitorilor s'a aplicat Cu.cea mai 

mare rigoare cunoscuta In istorie, primul avantaj obtinut 

de plebei, can se 'retrag, In 493 1. d. Cr., pe 

Muntele Sacru este liberarea tuturor celor deveniti 

sclavi sau inchii pentru datorii i anularea corn1 

pleta a datoriflor celor insolvabili. 

Infinitele mutatii monetare, — pe can le vom vedea 

adinirabil studiate de Nicolas Oresme, -- au 

avut i ele efectul de a usura incontinuu situatia de 

bitorilor. 

Oprim aci aceste observatii, pe can le-am facut 

mai mult ca sa justificam opinia lui Aristot asupra 

legilirnitatii dobanzii, foarte mult atacat pe a- 

ceasta chestiune. - 

; D. Prof. Deschamps, de pilda, In cursul d-sale 2) 

arata ca tocmai cuvantul tox6g, care desemna dobanda 

i insemna f nastere, inmultirea animalelor, 

ar fi trebuit sa atraga atentia lui Aristot, ca ceea ce 

se itnprumuta nu era banul in sine, ci un capital, -- 

idee care se gaseste i in ,alte limbi, de exemplu 

„sibtu" in babilonian Insemna dobanda i inmul- 

tirea animalelor, Joenus" in latineste insemna 

dobân.da i produsul uhor culturi agricole. 

1) Vezi pag. 43 de mai sus. 

2) Op cit.

- 90 - 

Daca In loc de bani, cu can debitorul ar cumpara 

o turma, creditorul i-ar da cu imprumut direct 

aceasta turma, incontestabil ca teoria sterilitatii 

banilor ar trebui sa cada, find ca turma da tot 

felul de produse. 

In fond Aristot este dar acuzat de a fi facut abstractie 

de existenta Imprumuturilor de productie; 

acuzatie ce ni se pare cu totul nefundata fiindca 

Aristot a judecat dupa cunostintele sale istorice 

eiupa realitatea pe care o avea sub ochi, in care 

dobanda aparea, -- in imensa majoritate a cazurilor, 

ca un instrument pentru a specula nevoile 

celor saraci, deci ca ceva odios. 

lar in cadrul general al crematisticei, daca Aristot 

a condamnat schimbul cu scop de castig, cu gat 

mai mult trebuia sa condamne Imprumutul Cu dobanda. 

Trebue sa recunoastem insa i noi cA argumentul 

sterilitatii monetei este departe de a fi unul din cele 

mai bune ce s'au produs contra dobanzii. 

Credem ca lipsa unei analize mai aprofundata a 

chestiunei se explica,—pentru Aristot,--prin faptul ca 

ilegitimitatea dobanzii decurgea prin „a fortiori" din 

aceea a schimbului cu scop de castig. 

3°. Loca(iunea de servicii. , Al treilea procedeu 

„ al crematisticei mercantile, — spune Aristot ') -- este 

„locatiunea de servicii. El se aplica fie artelor me- 

„canice, mestesugurilor, fie la munci can nu cer 

„pregatire speciala i: .unde fortele corporale sant 

„singure utile'. 

Vom releva, in primul rand, in treacat, a in acest 

pasaj, Aristot scoate la lumina ideia fortei de lucru, 

1) Reprodus din curs Deschamps op. cit.

— 91 — 

adica a munch considerata numai in cantitate nu §i 

Iii calitate, idee dela care pleaca ,,munca abstracta" 

§i onunca sociala" cari stau la baza teoriilor marxiste. 

Gasim, de asemenea, tot ad, §i o buna definifie 

a ,,muncii necalificate". 

In ceea ce prive§te acest al treilea procedeu Iii 

sine, santem alaturi de D-1 Prof. Deschamps pen tru 

regreta conciziunea lui Aristot asupra lui. 

Din teoria lui Aristot asupra sclavajului reese, in 

mod incontestabil ca folosirea muncii altora .nu este 

prin ,ea insa§i un proculeu at crematisticei mercantile, 

eel putin atat timp cat aceasta intrebuintare nu LITT 

mare§te un ca§tig banesc. 

Despre stapani cari §i-ar intrebuinfa sclavii Intfun 

asemenea scop, Aristot nu ne spune nitnic. 

Ca sa nu ne departam de ceea ce spune Aristot 

asupra acestui ; procedeu, trebue sa avem neaparat in 

vedere o locatiune de servicii. 

Aceasta nu o putem concepe deck in doua forme : 

utilizarea unor salariati ; 

utilizarea unor sclavi luati cu chide dela sstapad. 

nul lor. 

Cand asemenea operatii urmaresc exclusiv un ca§- 

tig pentru .cei ce le pi actica, se realizeaza acest din 

Irma procedeu, pe care l'am putea incadra tot in 

formula A —M — A', daca am considera munca ca o 

marfa. 

Apare deci ca printre procedeele crematisticei mercantile, 

Aristot a socotit .§i , „speculatia fortei de 

muncaa,-, idee pe care se vor baza, mai tarziu, ne 

numarate teorii. 

, 

Specularea omului de catre om in scop de ca§tig

- 92 - 

banesc nu a scapat dar lui Aristot, -- care o condamn. 

Aceasta reese din pasajul de mai sus, dar mai 

mult nu putem deduce. 

Acest fel de a veclea pune Insa In discutie din 

nou lcgitimitatea sclavajului,--cel putin partial. 

Conform teoriei lui Aristot, sclavajul este incontestabil 

legitim atunci cand slavii sant utilizati pentru 

satisfacerea directa a nevoilor stapanului si familiei 

sale sau pentru Indeplinirea anumitor servicii 

publice. 

Ce vom spune Insa de intrebuintarea sclavilor exdusiv 

lu scopul realizarii unui castig, a unei imbogatiri 

? 

Si ce deosebire ar fi, in aceasta privinta ?litre cel 

ce cumpara sclavi In acest scop si cel ce-i Inchiriaza 

? 

0 economie familiara agrara, cum gasim la Sparta 

si inceputurile Romei, poate utiliza sclavii numai in 

modul pe care Aristot 11 considera „natural". 

Dar desigur ca inteun regim de economie comerciala, 

cum era la Atena pe timpul lid Aristot, imensa 

majoritate a sclavilor erau Intrebuintati exclusiv In 

scop lucrativ. 

Daca admitem ca Aristot condamna „specularea 

fortei de munca" atunci trebue sa conchidem Ca In 

acest caz folosirea sclavilor este injusta J ca deci 

Aristot ar fi departe de a justifica sclavajul In ansamblul 

lui, ci numai In mod cu totul partial. 

Cu toate ca Aristot nu a impins analiza pana aci, 

am putea trage noi aceasta concluzie din ansamblul 

teoriei sale asupra crematisticilor, daca nu ne-am 

teme sa adaogam gandirii sale.

93 

Vom considera dar cele de mai sus ca simple co- 

'thentarii asupra crematisticei mercantile. 

Ar mai fi existand spune Aristot i o a treia 

erematistica: mixta. 

,,Exist, In fine, un al treilea fel de crematistica 

„ itermediara intre cea naturala si cea mercantila 

„tinand si de una si de cealalta. Ea coprinde ratriu- 

„rile de activitate cari exploateaza painantul pentru 

„a scoate lucruri utile altele deck fructe. Este vorba 

, de exploatarea letnnului, exttactiunea de materiale, 

de pietre si de minerale ale caror diviziuni sant 

,,atátde numeroase dupa cat sunt si felurile de 

„metale can se scot din pamanta 

Aceasta crematistica se deosebeste dar de cea naturala 

In sensul Ca produsele sant destinate vanzarii 

dar se deosebeste de crematistica mercantila, prin 

faptul ca produsele ce sant destinate vanzarii au 

fost prelevate asupra naturi direct, jar nu cutnpaparate 

In asest scop. 

Desigur Ca Aristot nu putea condamna aunt& 

crematistica, cad oamenii au absoluta nevoe de 

existenta acestor ramuri de productie. 

Cu prilejul acestei crematistici mixte santem indui 

a observa ca In teoriile lui Aristot gasim 

bazele doctrine' . fisiocratice : precaderea agriculturii, 

separatia in clase : agricultori, meseriasi, Comercianti, 

un loc a parte industriilor extractive si am 

putea spune chiar ca,—In mod foarte vag e dreptgasim 

si idea produsului net, adica numai cultura 

pamantului poate adoga ceva bunurilor existente. 

Cu aceasta, credem Ca am expus esentialul doctrinelor 

lui Aristot, pe care-I socotim, fara exagerare,

— 94 — 

ca unul din cei mai marl ganditori pe can i-a avut 

omenirea. 

1deile lui traesc i azi, — dupa. 22 de secole, — 

In mijlocul nostru, dupa ce au servit de aliment si 

baza multor mu i de autori. 

Aristot a fost si a ra.mas eel mai, stralucit exemplu 

de personalitate In care s'a concentrat expresiunea 

gandirei unei intregi epoci si a carui opera a 

ayut, in veacurile ce au urmat, o influenta care lasa 

mujt in urma pe a on carui alt autor. 

Cu Aristot vom 1ncheia si studiul doctrinelor exonomice 

la elini. 

, El moare In 322 I. d. Cr. 

Am mai putea ga.si, de sigur, i dupa aceasta 

data cati-va ganclitori de seama preocupati de unele 

chestiuni economice. 

Studierea parerilor lor nu ar ada.oga Insa mult 

peste cele spuse de Aristot. 

De aci Inainte se afirma suprematia macedoneana. 

asupra Eladei, devenita o parte componenta a irnperiului 

macedonean si cucerita de rornani la 146 

1. d. Cr. 

1ntelectualiiatea elina se va manifesta, de ad Innainte, 

mai ales In cadrul lumei romane si destul de 

putin In materie economica. 

1

CAPITOLUL III 

Doctrinele economice la roman! 

Romanii au avut, de sigur, ganditori can ocupa 

locuri de frunte printre cei ai Intregei omeniri. 

Pe de alta parte, un studiu aprofundat al organizarii 

politice i economice romane ar prezenta, incontestabil 

un mare interes. 

Dar noi ne ocupam acum, numai de doctrinele 

economice, jar atentia marilor ganditori romani a fost 

indreptata mai ales spre organizarea imediata i put 

politica a statului lor, retorica, drept, exacte 

filosofie pura. i istorie. 

Dominatia romanä este esentialmente politica 

militara i aceasta dominatie furnizeaza clasei dominante 

§i Romei In mod direct, mijloace de trai foarte 

largi. 

Jar cei ce compun aceasta clasa dominanta i char 

populatia Romei, sant atat de putini fata de imensitatea 

imperiului roman incat indata ce se trece dela_ 

forma de economie familiala la aceea a latifundiilor §i 

economiei monetare, spada romanä poate indestula 

mai Imbelpgat nevoile Romei, decat once eventuale 

planuri de organizare economica.. 

De exemplu, Sicilia, cucerita In sec. III 1. d. Cr., 

trebuia sa plateasca un tribut anual de aproxima-

— 96 

tiv 10.000.000 kgr. de grAu, ceeace reprezinta aproape 

jun-Mate din nevoile consumatiei !). Si Roma era 

Inca foarte departe de a Ii stApana lumii ! 

Chiar cand se elaboreaza planuri ce ating orgarizarea 

economic/ scopul lot este aproape exclusiv 

fiscal. 

Trebuie sä recunoastem Insa cä unii autori s'au 

ridicat deasupra preocupArilor practice si au cAutat 

ca printr'o reorganizare economica si mai ales printr'o 

mai mare si rationala desvoltare a agriculturii, sä 

ridice nivelul moral al lumii romane, dar fail a ajunge 

sä elaboreze teorii de ansamblu comparabile cu ale 

marilor ganditori elini. 

In genere Ins/ studiiie economice ale autorilor 

romani prezinta mai mult caracterul de sfaturii practice 

pentru organizarea diverselor ramuri de activitate 

si mai ales a agriculturi. 

SA Out= acum a ne apropia putin de felul de 

a gandi al romanilor in materie economic/ 

Un foe a parte se cuvine autorilor cunoscuti sub 

immele de nscriptores rei rusticae" 

Cato, cel vechi sau censorul, cum a mai fost nur: 

mit Intre alte multe calificative, — s'a nascut la Tusculum 

la 234 1. d. C. si a murit in 149 , el ar Ii 

trait deci vre'o 85 de ani. 

Nu este locul sä povestim aci viata plina de e- . 

riergie si de lupte a acestui plebeu, ajuns consul la 

39 ani, care a luat parte la multe razboae i s'a 

manifestat mai ales ca censor, ocupand de mai multe 

1) Melvin M. Knight tHistoire economique de l'Europe jusqu'a 

la fin du mo'gen age" trad. de Jean et Elise Picard et Henri 

See,. Ed, Maxcel ,Giard. Paris 19O pag. 83, . ,

— 97 — 

on aceasta demnitate, — neinduplecat in contra 

luxului si lipsei de moralitate. 

lncepand cu acuzatia de risipa pe care o , aduce, la 

205, in contra Jul Scipio AfricanuI, In calitate de 

chestor in armata acestuia, trecand prin drasticele 

masuri pe can le-a luat dupa ce a fost ales censor 

In 185 si sfarsind cu acuzatia pe care o aducea in 

149, — cate-va luni Inaintea morti, -- contra lui 

Servius Sulpicius Galba, toata viata sa publica 

nu a fost de cat o lupta pentru pastrarea vechilor 

virtuti wmane asanarea moravurilor. 

Cu toate ca foarte ..mare parte din operile acestui autor 

si din nenumaratele sale discursuri i pledoarii au 

fost pierdute, putem afirma ca el considera reintoarcerea 

la agricultura ca unul din principalele mijloace 

pr9prii pentru a realiza asanarea moravurilor. 

iEl este un partizan al micii proprietati i culturii 

directe a pamantului de catre proprietarul sau. 

In aceasta privinta nu s'a multumit a da sfaturi. 

Adesea, iarna ca i vara, isi muncea pamantul in rand 

ca sclavii. 

In fine, cu toate cä unii l'au acuzat de intemperanta 

in ultimii anl ai vietii, felul cum a trait in famule 

a lost exemplar. 

Casatorit de doua on, odata in rinerete i odata 

la batranete, el a avut un flu din fie-care casatorie . 

s'a ocupat mult timp personal de educatia primului 

fiu, pentru care a si scris o suma de opere. 

Cato cel vechi intrupeaza in mod rninunat vechile 

virtuti romane, intemeiate pe mica proprietate i economia 

agricola in lupta cu luxul i desfraul can preparau 

imperiul. 

Luclus—lunius—Moderatus Columela a trait in 

7

- 98 - 

secolul I 1. d. Cr. §i a fost un agricultor i zootech_ 

nician erudit i foarte bine documentat prin lung 

calatorii de studii §i administrarea propriilor sale 'domenli. 

A scris, Intre altele, — „De re rustica", lucraref 

ce a contribuit sä redea, pentru un moment,— agriculturii 

locul de cinste. 

0 alta lucrare a sa „ De culla hortorum" scrisa 

In decametri a fost considerata adesea ca o urmare 

a frumoaselor „Georgice" ale lui Virgiliu. 

Marcus Terentius Varro (116-27 i. d, Cr.) a 

ocupat diverse functiuni publice importante, a luat 

parte la lupte politice si a lost unul din cei mai 

fecunzi scritorii din antichitate ; s'a spus ca ar Ii 

scris vre'o 600 de volume. 

Cea mai importanta lucrare este '„De re rustica" 

in forma' de dialog §i Impartita in trei carti. 

Prima este consacrata culturii campului 1 gradinariei 

cea de a doua crqterii vitelor, jar cea de a 

treia cre§terii albinelor, pescuitului, vanatorii §i altor 

subiecte ce intereseaza economia rurala. 

In fond toti ace§ti „scriptoresc rei rusticae" considera 

ca virtutile romane, can s'au nascut in regimul 

micii proprietati, nu pot sä renasca decat repunandu-se 

agricultura la locul de cinste. 

Pentru a atinge acest scop, ei nu se multumesc 

sä diserteze asupra ridicarii moralului prin agricultura 

ci alcatuesc lucrari de interes practic, dau sfaturi 

can tind la marirea rentabilitatii In aceasta ramura 

de productie. 

Oamenii politici, filosofii, istoricii, au atins, fatalmente, 

In operile lor i chestiunile economice, forrnu-

— 99 

land cate-va pareri interesante pentru acest studiu 

al nostril. 

Marcus Tullius Cicero (107-43 1. d. Cr.) bine 

cunoscutul orator, om politic, jurist, etc... a tradus 

In tinerete „Economica" lui Xenofon si s'a manifestat 

Ca admirator al lui Caton eel vechi, partizan al agriculturii 

i adversar al manufacturii i marelui comert 

1). 

Cicero, -- ca foarte multi intelectuali romani, 

ca marele filosof Seneca, pe care-I vom mentiona 

Indata — este un partizan al stoicismului, filosofie 

cu tendinte moniste foarte pronuntate. 

Credem util sa relevam din extraordinarul complex 

al acestei filosofii, o idee care poate fi pusa la 

baza stiintei economice i chiar a unui oare-care 

materialism. 

Toate fiintele sant impinse de forte interioare 

4pl. In directiuni prestabilite. 

Fiintele can au si suflet pot fi constiente despre 

directiile in cari lucreaza aceste forte, a caror actiune 

se poate observa in special asupra fiintelor 

inzestrate cu vointa. 

Dupa Cicero, .62* , forta, fundamentala „este a- 

„ceea in virtutea careia natura recomanda, ca sä 

„spunem astfel, pe fiinta ca sa se fe- 

„reasca de cauzele de distrugere i sa se con- 

„ serve”. 

„Acest instinct primordial si universal lucreaza 

„pentru a paitra intacte corpul si membrele, pentru 

„a le thentine capabile de multiplele 'or atributiuni”. 

„Din aceasta „conciliatio" initiala iau nastere 

1) Luigi Cossa diistoire des doctrines economiques» Ed. V 

Ward & Briere. Paris 1899 pag. 151.

— 100 — 

„grape interventiei gandirei reflexive, noi din 

n ee In ce mai putin, interesate, can urmAresc un 

„scop mai general". 

„Peste" prirnele obiecte ale amorului nostru" peste 

„prirnele noastre dorinte, ratiunea ne indeatnna sä 

„punem ordine in purtarea noastra, armonizand-o- 

„cu insasi natura. (De Finibus bonorum et malo- 

„rum III. 6. 18-21). 

„Din ce In ce vointa noastra, parasind scopurile 

egoiste, va da precadere acestei concordii in reaIizarea 

careia, consista, in ultima analiza, fericirea 

virtutea”. '). 

Tata o admirabila ordonare i gradatie a mobilurilor 

economice, mult superioara celei a clasicilor 

englezi. 

Forta primordiala: instinctul de conservare ii are 

radacina In natura fizica. 

Odata asigurata aceasta conservare a individului, 

se manifesta insa alte mobiluri, putem spune, cari 

largesc, pentru actiunile umane, cadrul stramt at 

interesului individual. 

Cu cat o societate va fi dar mai civilizata i maf 

bine organizata, cu atat se vor putea manifesta mat' 

puternic aceste forte, — mobiluri din ce In ce ma 

dezinteresate, — cari vor tinde la stabilirea arrnoniei 

Intre om, societate i natura. 

In acest pasaj i aceasta filosofie mai gasim 

excelenta baza pentru legile economice: instinctul de 

conservare, interesul personal, servind de suport u- 

nei actiuni din ce in ce mai larga i dezinteresata, 

cu cat organizarea sociala este mai perfecta si tin- 

1) Francois Picard in cGrande Enciolopedie* op. cit. la auvantul 

cstoicisme* Vol. xxx pag. 511.

- 101 - 

de spre armonizarea factorilor fundamentali: om, 

societate, natura. 

Iata, In fine, o filosofie care, -- cu toate ca contine 

o importanta doza de determinism, — face o 

foarte larga parte vointei umane in perfectionarea, 

atat a omului insusi cat si a societatii. 

Lucius Annaeus Seneca (2, 3 — 6 5 d. Cr.), marele 

filosof roman, un Aristot al romanilor, am putea 

spune „toutes proportions gardees", se arata si 

el admirator al Romei antice si marilor ei caractere. 

Si el este un partizan al stoicismului, pe care am 

putea spune insä ca II imblanzeste i ii apropie mutt 

de morala crestina. 

In ceea e priveste acest studiu nu vom multumi 

sä retinem ca Seneca se declara contra excesului, fie 

In lux, fie in sgarcenie, este In fond tin adversar at 

sclavajului i formuleaza admirabile percepte pentru 

felul In care stapanii trebue sä se poarte cu sclavii 

Si servitorii. 

Caius Plinius Secundus, zis i cel vechi s'a näscut 

in 23,1. d. Cr. si a murit in 79, ca un adevarat 

savant, vrand sä observe de prea aproape o eruptie 

a Vezuviului. 

El a fost unul din cei mai eruditi savanti ai 

Romei. 

Unii, de exemplu Bunn, i-au adus cele mai marl 

laude ; altii printre can Cuvier, !'au considerat numai 

ca un erudit compilator I). 

A scris mult asupra subiectelor cele mai variate. 

Acum ne intereseaza mai mult „Istoria naturala" 

1) «Dictionaire de biographie et d'histoires de Ch. Dezorby 

et Th. Bachelet. Ed. Dezorby,E. Magdeleine et Comp. Paris 1857. 

vol. 2 la cuvantul «Pline. vol. II pag. 2144.

102 -- 

o adevarata enciclope die In 37 de carti si singura 

sa lucrare care ne-a ramas. 

Din enormul material continut de aceasta lucrare 

putem desprinde ca erea adversar al latifundiilor, dar 

recunostea totusi productivitatea superioara a marei 

proprietati ea erea partizan al retinerii monetei In 

stat prin reducerea importului, fiind deci un indepartat 

precursor al mercantilistilor. 

A incercat sa dea si oare can indicatiuni asupra 

valorii: 1). 

Jurisconsultii s'au ocupat i ei de cateva teorii 

econotnice pentru a rezoIva chestiuni de drept. 

Ne multumim sa citarn un singur exemplu in acest 

sens. Un istoric al doetrinelor considera chiar 

ca textul despre care vom vorbi este singurul ce 

tnerita a fi citat inteo istorie a doctrinelor economice, 

dach vrem sä pomenitn In ea si ceva despre 

romani. 2). 

Este bine cunoscuta controversa dintre sabinieni 

procaleeni asupra chestiunei daca schimbul 

vanzarea pot fi supuse aeelorasi reguli. 

Este bine cunoscut si textul in care jurisconsultul 

Paul arata cum vanzarea avut origina 

in schitnbul a ceea ce o parte avea In surplus contra 

ceia ce-i lipsea (legea I dig. de empt. XVIII, 3). 

Principala dificultate consta in faptul ca, in drept, 

obligatiile vanzatorului erau diferite de ale cumparatorului. 

Coelus Sabinius sustinea ca aceasta dificultate s'ar 

1) L. Cossa op. cit. pag. 151-152 

2) A. Dubois «Precis de l'histoire des doctrines economiques» 

2' vol. Ed. A. Rousseau Paris 1903. Vol. I pag. 53. 

3) Reprodus in P. Girard «Manuel de droit romain». Ed. A. 

Rousseau Paris 1911 pag. 135.

— 103 — 

putea inlatura considerand, In schimb, ca vanzator, 

pe cel ce a facut prima oferta 1). 

In fata Iui Justinian 'a triumfat teza proculeenilor, 

considerandu-sedeci schimbul ca un act deosebit 

de vanzare. 

Incheem acum aceste scurte observatii asupra doctrinelor 

economice la romani. 

Vedem ca cei cati-va autori pe cari i-am rnentionat 

au trait Trite° epoca pe care putem sä o plasatn 

aproximativ, cu doua veacuri Inainte si unul 

dupa Cristos, adica lute° perioada care Incepe intr'un 

timp cand Roma ii stabilise deja egemonia 

asupra peninsulei italice si se termina dupa ce imperiul, 

infiintat de Octavius in 29 I. d. Cr., ajunsese 

la cea mai mare stralucire a sa ; aceasta perioada 

este dar tocmai aceea a marilor cuceriri si 

organizarii imperiului roman. 

Am aratat deja, la Inceputul acestui capitol, de 

ce planurile de organizare economica nu au jucat un 

rol mai mare In preocuparile ganditorilor romani. 

Printre acestea Insa, reinvierea vechei agriculturi 

romane ocupa cu totul primul plan. 

Faptul este usor explicabil prin aceea Ca disparuse 

aproape cu totul clasa mijlocie, pe care se bazase 

desvoltarea romana. 

Legittnile se recrutau numai dintre cetateni proprietari 

funciari. 

Multi au pierit In razboae, iar cei ce se tutorceau 

Ii gaseau campurile inculte, se Indatorau si 

cadeau in starea de proletari. 

Iar patnAnturile noilor cuceriri erau ocupate de bo- 

1) Maintz Cours de droit rornaitp vol. 11 pag. 199.

104 - 

gati, primii cari se Infruptau si din prazile de razboi. 

Astfel ca In stat, raman in prezenta doua clase : 

bogati, cari detin i toata puterea, i saraci intre 

ele marirea latifundiilor i desvoltarea coinertului sapa 

o prapastie din ce In ce mat adanca jar sclavajul 

ia proportii enorme. 

0 astfel de situatie, influenta greaca si orientala, 

nu pot decat sa duca la desvoltarea luxului si tuturor 

vitiilor. 

In asemenea con ditii este foarte explicabila lupta 

Indarjita a lui Cato cel vechi i aitora pentru restabilirea 

moralitatii si echilibrului social. 

Principalul instrument de utilizat In acest scop se 

arata a fl reconstituirea unei clase mijlocii de agricultori. 

Senatul creaza, in Italia, numeroase colonii In cari 

Imparte pamantul la sAraci. 

Cativa oameni de stat se gandesc la o vasta re- 

-forma agrara, dar nu Indrasnesc sa o sustina, paria 

cand Tiberius Sernpronius Gracchus, ales tribun In 

134 1. d. Cr. are curajul sa inceapa o lupta Indarjita 

pentru Infaptuirea unei reforme radicale, obtinand 

chiar inlaturarea colegului sau M. Octavius i votarea 

unei legi. 

Dar cu ocazia luptei pentru realegerea la tribunat 

el este asasinat. 

Fratele sau Caius Sempronius Gracchus, reia lupta 

si este ales tribun In 123, cu toata opunerea indarjita 

a senatului. 

Nu putem povesti aci toate peripetiile emotionante 

ale luptei pe care C. Gracchus o duce contra oligarhiei.

-- 105 — 

In 121 I. d. Cr., moare si el, tot asasinat. 

In fine, la 101 i. d. Cr. Marius da proletarilor 

dreptul de a intra in legiuni i acestia devin soldati 

in masa ; iar la 88 1. d. Cr. cetatenia este acordata 

tuturor locuitorilor Italiei pana la fluviul Po. 

Ian faimoasa chestiune agrara nu capata alta solutie 

deck crearea de colonii, lupta pentru interesul social 

si al Statulni, pornita cu atata dezinteresare de Gracchi, 

degenerand in lupte pentru satisfacerea setei de 

putere a unora i altora. 

Iata evenimentele can explica pe deplin ca reforma 

economica pe care o doreau ganditori romanii, nu 

era crearea unei ordine economice sistematic construita,—cum 

o vedeau filosofli elini In cadrul stramt 

al cetatii,—ci pur i simplu reIntoarcerea la agricultura, 

care dase odata Romei o clasa puternica 

virtuoasa de cetateni. 

Cum vedem, incercari In acest sens s'au facut. 

Gracchi au urmarit suprimarea latifundillor, propunand 

ca nimeni sa nu poata stapani mai mult de 

500 „arpents" (aprox. 72 ha.) 1) din panfanturile publice, 

jar restul sä fie impartit, In loturi de 30 parpents" 

(mai putin de 4 ha.) ce urmau a se atribui 

cel or sa raci. 

Dar Gracchi au murit asasinati, adevatati martini 

pentru realizarea unei doctrine economice si unei reforme 

sociale. 

Erea In adevar forma de stat agricol, cu proprietate 

mijlocie, cea mai potrivita pentru a sustine marirea 

romana ? 

Iata o Intrebare pe care o lasam acum fara raspuns 

pentru a nu lungi prea mult acest capitol. 

1) Un ,qtrpentv=`/, jug.,=--circa 2.500 m. p.

- 106 - 

Cu aceasta incheiam i studiul doctrinelor economice 

din antichitate. 

Daca nu au fost mai multe i mai ales daca nu 

au fost mai caracterizate, mai precise, nu este din 

lipsa de man i ganditori, ci pur i simplu fiindca lipsea 

atat un cadrti bine delimitat, care apare rnai tarziu : 

economia nationala , sau a statului unitar, cat i elementele 

can au constituit 0 economie internationala.

Partea III 

DOCTRINELE ECONOMICE IN EVUL 

MEDIU 

CAPITOLUL: I 

Cadrul istoric 

Este destul de riscat sä incercam a deosebi diverse 

epoci in istorie §i este §i mai greu Inca sä le fixam 

linii de separatie,—In istoria universala mai ales. 

Totu§i separatia in epoci poate fi utila pentru u§urinta 

expunerii §i cu toate ca va cuprinde o mare 

parte de arbitrar. 

S'á discutat mult asupra limitelor evului mediu. 

In cc prive§te inceputul, noi 11 vom situa In mod 

necesar in epoca cand am considerat ca se termina 

antichitatea, adica in jurul anului 400 (395 moartea 

lui Teoclosiu cel Mare §i separatia imperiului de apus, 

atribuit lui Honorius, de cel de rasarit, atribuit lui 

Arcadius ; 410 caderea Romei in puterea gotilor lui 

Alaric '). 

In ce prive§te sfar§itul evului mediu, ar trebui sa 

alegern intr'un criteriile: religios, politic, §tiintific, ar- 

1) Vezi pag. 37 de mai sus.

— 108 — 

tistic, etc., dupa care vrem sä-1 determinam §i apoi 

sa raportam acest criteriu la anumite tari. 

Se poate vedea usor cat de arbitrara va fi data 

aleasa. 

Sa presupunem ca alegem drept criteriu unul din 

caracterele principale ale acestei epoci : faramitarea 

puterii centrale in regimul feudal si al organizatiilor 

locale si regLnale. 

Aceasta faramitare ia sfarsit, in Franta, in timpul 

lui Ludovic al X1-lea, care moare la 1483, dar abea 

Incepe in Imperiul de Rasarit, in secolul al X-lea, 

dupa navalirea bulgarilor si am mai putea adaoga ca 

In rasaritul Europei feudalismul este mult mai putin 

caracterizat decat in apus si centru, jar in unele tani 

nici nu a existat. 

lata de ce credem ca nu este locul sa intram in 

discutia fixarii limitelor evului mediu, ci ne vom 

tumi, pur i simplu, sa adoptam una din parerile cele 

mai raspandite care fixeaza sfarsitul evului mediu la 

cucerirea Constantinopolei de catre Turcii lui Mohamed 

al 11-lea, la 1453. 

Evul mediu ar cuprinde, asa dar, nu mai putin de 

zece sccole din istoria Europei si a catorva tinuturi 

din Asia si Africa in legatura cu desfasurarea evenimentelor 

din Europa. 

Bine-inteles ca nu este aci locul sa refacem i nici 

cel putin sa rezumam istoria acestei epoci. 

Credem Insa util, pentru acest studiu, sa-i schitam 

cadrul i sä prezentam cate-va observatii asupra 

el, pastrand cat se va putea mai rnult, ordinea cronologica. 

In evul mediu nu exista popor care sä aiba civiliza-

109 -- 

tia unitara a elinilor sau romanilor, in afara desi „Imperiu", 

organism politic „sui generis", nu exista nici 

'un stat iii orbita caruia sä graviteze celelalte. 

Istoria evului ,credem. este cea mai grea de studiat 

poate tocmai de aceea este si cea mai putin cungscuta, 

cu toate ca este din cele mai interesante 

fiitidca ne indica geneza popoarelor moderne. 

Dificultatile pe can le Intampina studiul acestei 

,epOci cresc Inca prin lipsa de documente serioase §i 

pri faptul ca fiecare colti§or avea viata sa proprie 

foate variata Insa i aceea prin interventii exte- 

Tio 

utea totusi incerca sä prezentam cate-va 

cu caracter de generalitate. 

Inceputul evului mediu a fost marcat printeo disolt41e 

generala. 

Dispare puterea i autoritatea romana. 

COzele acestui fapt §i consecintele lui sant admi- 

Tabil expuse de istoricul Guiglielmo Ferrero !). 

Tip de multe i multe secoale, o autoritate cen- 

trala extrem de puternica, tutelara, condusese lumea 

de (are tie ocupam, fusese arbitrul situatiei. 

Iiiiperiul roman a fost mai mult de cat o autori- 

-tate, politica, a fost o adevarata divinitate, o forta 

supl-a-omeneasca, pentru cei din timpul sau. 

ffaima legiunilor romane Invingea adesea inainte 

'aparitia lor materiala. 

F'restigiul imperiului roman a intrecut, de sigur, 

pliterea lui armata efectivA prestigiu care continua 

existe Inca mult timp dupa ce baza lui forta 

mata, slabise mutt. 

Vest (La ruine de la civilisation antique( Ed.ylon & Nourrit 

Earls 1921.

- 110 - 

Si puterea armatei i prestigiul, erau insa mereu 

mai adanc subminate de nenumarate cauze, pe 

cari nu este locul sä le enumaram aici. 

Simplul fapt de a detine o asemenea putere uzase 

adanc elita romana. 

Bogatia, luxul, rafinamentele civilizatiei, o conrhp 

si o slabesc. 

Armata de cetateni virtuosi se transforma in armate 

pur mercenare. 

Admirabila administratie romana se disolva, din 

ce in ce, in coruptiune. 

In fine, ceea ce erea si mai gray, vechea reigie 

pagan, suport moral puternic al autoritatii impeliale 

de drept divin, este distrusa i inlocuita cu crpstinisrnut. 

In locul unei refigii virile, in locul zeilor nationali, 

se propaga repede o credinta dulceaga i intinationala, 

molesitoare, cu tenclinte egalitare. 

Char artele, ajunse la atata perfectiune, pri esc 

o lovittfra de moarte. 

Notla doctrina a indepartarii de cele lume§ti 

trupesti a „encrassat" (in toate sensurile) Intru atat 

omenirea, in cat multe secole nu a mai inteles\ natura, 

nu si-a mai vazut nici propriile ei trupmi, a 

caror frumusete naturala si cultivata dase omeOrii 

atatea opere admirabile in toate artele. 

Au trebuit sä treaca multe secole ca adevar4u1 

frumos at naturii sa reinceapa a fl inteles ! 

Colosul se clatina dar si se prabuseste tocmai 

momentul marilor imigratiuni barbare, determinat; 

poate in parte, tocmai de aceasta prabusire. 

Se prabuseste cu intreaga lui civilizatie, din car 

nu raman de cat epave.

= 

, 

Ce ar fi fost daca imperiul roman mai rezista 

cate-va secole ? . - 

Este greu de presupus. 

Poate cä barbarii, retinuti dincolo de granitele irnperiului 

*i-ar fi constituit civilizatii proprii, s'ar fi 

civilizat pe alte locuri, ramase mult timp prada salbiticiei 

; poate ca aspectul lumii ar fi fost Cu totul 

altul. 

\Sa lasarn Insa ipotezele, oricat de ispititoare ar 

fi,i sä ne reintoarcem la realitate. 

a 395, irnperiul se scindeaza , la 410, Roma 

ca e §i apoi imperiul de rasarit devine din ce in ce 

m putin „roman" i din ce in ce mai mult „biza 

tin". 

utoritatea colosului, care stapanise lumea dispare 

Inteun imens vartej, asernanator cu cel produs 

de Ilscufundarea unei uriw nave. 

I 

h acest vartej se precipita, sant atra§i, tot soiul 

de ,barbari, cari par ca nu-si cred ochilor cand se 

pot plimba prin tinuturile fostului imper.iu roman 

fail a fi distrO, red4 In pulbere, de forta quasi 

dilind, ce-i Ingrozise atat timp. 

e desemneazd §1 se continua, cu o putere §i 

anploare necunoscute In istorie, o miFare de popcare 

dela est spre vest. 

Vandalii trec in Spania §i Africa i de acolo terdizeazd 

*i pustiesc tot bazinul occidental al Medteranei. 

Vizigotii, fundeaza sub Euric, intre Loira, Ron 

Pirinei, — deci In jumatatea de sud a Frantei de 

lizi, -- puternicul regat al Aquitaniei §i de acolo 

rec in Spania, pustiitdAt,cleyandalii lui Alaric §i 

oti. 

,', ' 'kg f i'' t ( ..., )_ 

, i.F.m/_ .. 74.. 4: 

"P

112 - 

Suevii, mult mai salbatici decat gotii, se mentin 

In Portugalia de nord. 

Pe stanga Ronului se stabilesc burgunzii, can sub 

Gondicar, la 456, fundeaza si ei un puternic regat, 

care cuprinde Elvetia de azi, Austria occidentala si 

o parte din Franta de est. 

Franca salient, lnaintau din Belgia spre sud-ves 

mn Galia, iar cei ripuari spre muntii Ardeni. 

frizonii sant deja stabiliti pe malul Marii de 1\14rd 

iar anglii, iutii i saxonli !titre Oder si Ems, avandi 

la sud pe turingieni, can se intind Intre Dunarl 

Hartz, cu Meerwig, in 416, ca prim rege cunos ut,. 

Longobarzil parasesc malurile Elbe' si trec pre 

cele ale Dunarii. 

In Europa centrala mai gasim pe gepizi, pel Ostrogop 

In Panonia si pe allemani mai la north' 

0 parte din heruli pleaca din Scandinavia, imin 

secolul al III-lea si se stabilesc tocmai pe mare de 

Azov ; jar alta pleaca, tot din Scandinavia, prin secolul 

al V-lea si ataca pe gepizi si longobarzi, dar 

sant batuti, conducatorul lor Raulf omorat, ix el 

parte distrusi, parte goniti Inapoi. 

Boemii, invadeaza Boemia, se stabilesc ad i si lundeaza, 

cu alte rase germanice, liga bavara. 

Hunii sant stabiliti In Panonia, pustiesc Eurtpa 

In lung si In bat atingand apogeul puterii sub 'Wel 

(rege la 434, mort la 453). 

Putin dupa aseasta data Incep sa se intinda, \ca 

o imensa pata de ulei, popoarele slave, cuprinzal4 

apoi tot orientul Europei pana la Baltica si Adriati a 

si partea de nord a Asiei. 

Mai putem mentiona pe avari i hunii albi, st 

biliti langa Marea Neagra.

— 113 --- 

Dacia, abandonata de Aurelian in 274, este prada 

tnultor invaziuni pana in secolul a VII-lea. 

Situatia tarilor noastre, la Inceputul evului mediu, 

nu poate fi caracterizata mai bine de cat prin versurile 

lui Vasile Alexandrii In „Sentinela roman". 

Vin i hunii, yin i gotii, 

Vin potop, potop, Cu totii. 

. . . minune! In acest tirnp Imperiul de Rasarit 

continua sa existe, sustinut de pozitia sa, de 

puternica armatura a dreptului si administratiei romane 

si de abilitatea politica ce Incepe sa devina 

specific bizantina. 

Dinastia lui Teodosiu cel Mare se stinsese definitiv 

la 451. 

De aci Inaink intrigile de curte ii capata fiber 

curs si Imperiul se mentine Inca atatea secole printet) 

adevarata echilibristica, nu fara a-si afirma, din timp 

In timp, un rest de putere, ca de exemplu, sub Justinian. 

Din cele cateva date de mai sus, putem vedea 

usor ca Inceputul evului mediu este epoca de constituire 

etnica a Europei, constuire ce rezulta dintr'o 

vasta deplasare de popoare cu directia generala dela 

est spre vest. 

Chiar si In Asia de vest vedem pe sarazini devastand 

Mesopotamia si per.cii cautand sä reziste 

si ei unor navaliri barbare cu aceiasi directie. 

Tot de la est spre vest se produce, prin nordul 

Africei si expansiunea araba care trece In Spania 

dupa 700 si o domina o buna parte a evului mediu. 

Istoria aces tor timpuri este din cele tnai interesante 

si nu poate fi Inteleasa, de cat daca facem 

completa abstractie de tnentalitatea de azi.

— 114 — 

Vedem popoare ”barbare", — cuvant care este 

departe de a fi sinonim Cu.„salbatice”, unele avand 

o civilizatie destul de inaintata, — mutandu-se din 

loc in lac, stabilinclu-se unele peste altele sau peste 

populatiile autochtone. 

Vedem, — lucru *i mai curios, — aceste popoare 

Invingatoare adoptand parti din dreptul roman si 

chiar din organizatia romana pe care o gasesc la ce i 

Invinsi. 

Se constituesc alcatuiri politice, pe can ne vine 

greu sä be numim e state" fund-ca nu corespund 

conceptiei noastre asupra naturii statului. 

Unele dureaza si se Intaresc, altele Ina, coprind 

teritorii vaste si apoi dispar fara urma granitele lor 

sant cu totul aproximative i variaza adesea din 

fel de fel de cauze. 

Unele lupte din aceste timpuri sant si ele foarte 

curioase. 

Un singur exemplu, foarte cunoscut. 

Atila, in fruntea unor imense hoarde pustieste Europa, 

dar este oprit si crunt batut, in faimoasele 

campii catalaunice (Chalons sur Marne, de azi) de 

vizigotii lui Teodoric, uniti cu Francii lui Meroveil 

cu trupele generalului roman Aetius (451). 

Totusi Atila, — se spune, favorizat chiar de Invingatorul 

sau Aetius, — se retrage nesuparat prin 

Intreaga Europa, pana In Panonia, jar In anul ur-. 

mator pustieste Italia, ajunge la portile Romei, — 

obiectul visurilor on carui barbar, — dar este oprit de 

a intra In aceasta metropola a lumei, numai de majestatea 

si prestanta papei Leon I!. 

0 epoca mare, variata, cea mai interesanta din 

istorie, iata ce au fost prirnele secole ale evuitii 

mediu.

— 115 — 

Nu este, am mai spus-o, rolul nostru sa expunem 

istoria Europei. 

Ne vom multumi dar numai sa atragem atentia 

-asupra puterii papale i cruciatelor. 

Episcopul Romei, incepe sa afirme energic veleitati 

de independenta fata de Imparati Inca din secolul 

al IX-lea; jar apoi, dela finele secolului al XI-!ea 

confirmarea imperiala nu mai este ceruta, nici cel putin 

de forma. 

Cam tot de la aceasta epoca (1073, conciliul de 

la Roma sub Grigore al VII-lea, 1073-1085) numete 

de „papa", este rezervat exclusiv episcopului 

din Roma, ef suprem al bisericei catolice i puterea 

papala ajunge atat de mare in cat imparatul 

Henric al IV-lea este obligat a se prezenta 

In fata acestui papa in costum de penitent i cu 

picioarele goale, remitandu-i coroana i cerandu-i iertare 

(lanuarie 1073). 

Acest papa nu se mu1tume0e sa afirme Intaietatea 

papei asupra oricarui print, dar prin bula „Clericis 

laicos" afirma superioritatea clericilor asupra laicilor 

interzice oricarui cleric de a plati vre-o subventie 

sau impozit, vre-unui laic i acestuia de a o primi, 

fait asentimentul prealabil al sfantului Scaun, sub 

sanctiunea' groaznicei pedepse a excomunicarei 

pentru cleric i pentru laic. 

Apoi tot el da, la 1302, bula „ Unam sanctam„ 

prin care afirma superioritatea absoluta a papei asupra 

tuturor i dreptul sau de a admonesta printii 

a-i chema in fata tribunalului sau. 

Filip, regele Frantei, reactioneaza i izbute0e a 

pune mana pe papa.

- 114 - 

Vedem popoare ”barbare", — cuvant care este 

departe de a fi sinonim Cu.„salbatice”, unele avand 

o civilizatie destul de inaintata, — mutandu-se din 

loc in lac, stabilinclu-se unele peste altele sau peste 

populatiile autochtone. 

Vedem, — lucru *i mai curios, — aceste popoare 

Invingatoare adoptand parti din dreptul roman si 

chiar din organizatia romana pe care o gasesc la ce i 

Invinsi. 

Se constituesc alcatuiri politice, pe can ne vine 

greu sä be numim e state" fund-ca nu corespund 

conceptiei noastre asupra naturii statului. 

Unele dureaza si se Intaresc, altele Ina, coprind 

teritorii vaste si apoi dispar fara urma granitele lor 

sant cu totul aproximative i variaza adesea din 

fel de fel de cauze. 

Unele lupte din aceste timpuri sant si ele foarte 

curioase. 

Un singur exemplu, foarte cunoscut. 

Atila, In fruntea unor imense hoarde pustieste Europa, 

dar este oprit si crunt batut, in faimoasele 

campii catalaunice (Chalons sur Marne, de azi) de 

vizigotii lui Teodoric, uniti cu Francii lui Meroveil 

cu trupele generalului roman Aetius (451). 

Totusi Atila, — se spune, favorizat chiar de Invingatorul 

sau Aetius, — se retrage nesuparat prin 

Intreaga Europa, pana In Panonia, jar In anul ur-. 

mator pustieste Italia, ajunge la portile Romei, — 

obiectul visurilor on carui barbar, — dar este oprit de 

a intra In aceasta metropola a lumei, numai de majestatea 

si prestanta papei Leon I!. 

0 epoca mare, variata, cea mai interesanta din 

istorie, iata ce au fost prirnele secole ale evului 

mediu.

— 115 — 

Nu este, am mai spus-o, rolul nostru sa expunem 

istoria Europei. 

Ne vom multumi dar numai sa atragem atentia 

-asupra puterii papale i cruciatelor. 

Episcopul Romei, incepe sa afirme energic veleitati 

de independenta fata de Imparati Inca din secolul 

al IX-lea; jar apoi, dela finele secolului al XI-!ea 

confirmarea imperiala nu mai este ceruta, nici cel putin 

de forma. 

Cam tot de la aceasta epoca (1073, conciliul de 

la Roma sub Grigore al VII-lea, 1073-1085) numete 

de „papa", este rezervat exclusiv episcopului 

din Roma, ef suprem al bisericei catolice i puterea 

papala ajunge atat de mare in cat imparatul 

Henric al IV-lea este obligat a se prezenta 

In fata acestui papa in costum de penitent i cu 

picioarele goale, remitandu-i coroana i cerandu-i iertare 

(lanuarie 1073). 

Acest papa nu se mu1tume0e sa afirme Intaietatea 

papei asupra oricarui print, dar prin bula „ Clericis 

laicos" afirma superioritatea clericilor asupra laicilor 

interzice oricarui cleric de a plati vre-o sttbventie 

sau impozit, vre-unui laic i acestuia de a o primi, 

lard asentimentul prealabil al sfantului Scaun, sub 

sanctiunea' groaznicei pedepse a excomunicarei 

pentru cleric i pentru laic. 

Apoi tot el da, la 1302, bula „ Unam sanctam„ 

prin care afirma superioritatea absoluta a papei asupra 

tuturor i dreptul sau de a admonesta printii 

a-i chema in fata tribunalului sau. 

Filip, regele Frantei, reactioneaza i izbute0e a 

pune mana pe papa.

— 116 — 

Acesta este ins a liberat de populatia Romei i suprematia 

papala ramane Inca neatinsa". 

Pe la mijlocul secolului at XIV-lea Incep, lnsa, discutii 

interminabile si violente intre diversele elemente 

ale lumii clericale, jar la 1378, cu alegerea lui Urban 

al VI-lea Incepe marea schism, care dureaza pana 

la 1429, slabeste mull autoritatea papei si chiar pe 

a bisericei, contribue la succesul husistilor si 11 prepara 

pe al lui Luther. 

Nu ramane Inn mai putin adevarat ca cea de a 

doua jumatate a evului mediu este dominata de puterea 

ascendenta a papalitatii, bazata pe abilita+ea 

politica a clerului, dar mai ales pe fanatismul religios 

ca istoria evului mediu nu poate fi inteleasa daca 

nu recunoastem acestui fanatism si acestei puteri 

importanta imensa pe care au avut-o. 

Trebue sä mai adaogam indata ca aproape In tot 

decursul evului mediu, pe langa o mare putere materiala, 

cierul a avut monopolul culturii intelectuale, 

foarte strans legata de religie si ca trebue sa avem 

§i aceste fapte mereu prezente in minte daca vrem 

sa patrundem- In viata si felul de a gandi de atunci. 

Tot puterea papala, clerul i fanatismul religios 

au fost si principalii factori ai ,cruciatelora , adevarate 

miscari de populatie can au avut foarte insernnate 

consecinte in toate directiile i In domeniul economic 

In special. 

F'utem spune ca, afara de una din cele opt, — 

cruciatele au Insemnat o miscare de populatie, timp 

de doua secole i mai bine, dela vest spre est, In 

sens Myers aceleia ce s'a produs In primele secole 

ale evului mediu. 

Aceasta miscare, ce se Incadreaza in secolele

- 117 - 

XI—X111, este cleparte de a fi avut importanta celei 

dantai, dar trebue totusi mentionata. 

Europa feudala sta inchisa in mici organizatii locale, 

slabita de anarhie si intrigi, inteo stare economica 

extrem de proasta. 

Ea avea nevoe de o diversiune, de miscare, de 

aer, de un nou aliment pentru spiritul de aventura. 

Nu se poate preciza cine a lansat ideea cruciatelor. 

Papa Grigore al VII-lea s'a gandit, de sigur 

la o asemenea expeditie, care a inceput sub impulsiunea 

lui Urban al II-lea. 

Prima cruciata ia aspectul unei adevarate deplasari 

de populatie ; niii, multe zeci de mu, de credinciosi 

neorganizati, mu i de cavaleri feudali se indreapta 

in dezordine spre rasarit. 

Nu este locul sä descriem aci peripetiile dramatice 

prin can au trecut. 

Cruciatele vrmatoare se prezinta din ce in ce mai 

organizate, sub impulsiunea printilor, mai bine pregatite 

politiceste, dar si din ce In ce mai lipsite de 

entuziasm si fanatism religios. 

Fapr este ca in decursul acestor succesive expeditii,---pe 

cari istoricii le grupeaza, de obicei In opt 

cruciate, sute de mu i de locuitori din Europa occidentala 

i central, parasesc cuiburi seculare si se 

avanta spre rasarit 

Orizonturile intelectuale Ii se deschid largi, ei cu- 

nosc civilizatii despre existenta caror nu aveau nici 

o idee, isi dau seama ca „infamii necredinciosia sant 

el oameni, ca au si acestia antimite calitati. 

Cei ce se intorc, yin Cu idei noi, cu experienta, 

cunostinte geografice. 

Ei se bucura si de un regim juridic special ; sant

- 118 -- 

pusi, impreuna Cu bunurile lor, sub: jurisdictia directa 

a Sfantului Scaun, li se acorda pasuirr de plata pentru 

datorii, sant scutiti de anumite impozite. 

Din aceste expeditii rasboinice nasc raporturi comerciale 

din ce in ce mai active intre orient si occident, 

care se rafineaza, devine mai doritor de lux. 

Sfera raporturilor politice se /ntinde, de asemenea, 

considerabil din locale ele devin europene, ba chiar 

intercontinentale ingloband Asia de vest si Africa de 

nord. 

Cu un cuvant, putem spune ca se datoreaza cruciatelor 

prima sfardmare a strictei cornpartimentati 

medievale. 

Miscarea de popoare de la inceputul evului mediu 

se prezinta ca un flux ce nu s'a mai retras. 

Cruciatele se prezinta ca un flux si reflux. 

Influenta acestei miscari a fost mai mare in targe 

din can a plecat decat in vestal Asiei unde s'a revarsat. 

Faptul se explica prin aceea ca occidentalii nu au 

avut o putere suficiento pentru a se impune si a ra.- 

mane in orient, unde Ltrrnarile cruciatelor sant destul 

de slabe asupra popOarelor noi i viguroase de acolo. 

Consecintele economice sant insa considerabile atat 

pentru orient cat si pentru occident. 

Primului Ii deschid diverse debuseuri, jar eel de 

al doilea incepe a-si transforma economia locala inteo 

economie nationala si a intra in orbita unei economii 

internatioriale. 

No mtilturnim cu aceste observatii de ansamblu 

lasam fStoricilor economiei sarcina de a preciza detaliile, 

atat de interesante, -- ale influentei cru- 

ciatelor asupra istoriei economice a evului mediu.

119 

Aspectele economice al e evului mediu au variat, 

bine-inteles, dupa loc si timp. 

Dupa desmembrarea imperiului lui Carol cel mare 

domina forma economica a domeniului seniorial si 

maniaosteresc ; asa nurnita „villa" rurala este principala 

unitate econornica. 1) 

Gratie sclavajului, servajului, constituirii unor grupari 

de meseriasi pe langa curtile seniorilor i manastirii, 

absorbirii proprietatii mici in cea mare, -- acestea 

constituesc centre economice, cari nu numai Ca 

produc aproape tot ceea ce le este necesar, dar produc' 

chiar si pentru schimb, participand la comertul 

redus ce se practica pe atunci. 

Tot in acest timp, Incep sa se constitue 1 corporatiile 

de meseriasi, cari vor juca un rol atat de insemnat 

in epoca ce urmeaza. 

Aceasta incepe prin secolul al XII-lea si este caracterizata 

prin desvoltarea acestor corporatii, — despre 

can am vorbit in alta lucrare 2), si a economiei 

orasenesti. 

Comertul se desvolta repede, se creaza si corporatii 

de negustori, jar clasa acestora Incepe sa devie 

una din clasele sociale puternice, — imprejurari la 

can au contribuit In larga masura si cruciatele. 

In fine ca sa incheem aceste, extrem de rezumate 

observatii, trebue sa mai spunem Ca circulatia monetara 

era pur si simplu haotica, — cum vom vedea 

ca o prezinta si doctrinarii acestei epoci. 

1) Vezi Knight «Histoire economigueo op. cit. pag 237 si urm. 

gi A. Dubois

— 120 — 

Pentru a completa fizionomia generala a a acestei 

epoci ne vom transporta acum spre sfar.Fital el §1 

vorn cauta sä redam, foarte rezumat, — aspectul 

Europei de atunci. 

Sa trecem repede de la vest spre est. 

In peninsula ibericei gasim regatul Navarei recapatandu-si,-sub 

Ioana II-a, al carui sot Pulp este 

proclamat rege la 1328, — independenta fa ta de 

regii Frantei. 

Urmeaza la 1386, Carol al II-lea, caruia ii succede 

Carol cel nobil apoi fiica acestuia Blanche 

care s'a casatorit cu Jean de Aragon, fiul lui Ferdinand 

I. 

Dupa moartea ei, urmeaza lupte pentru domnie 

print, slabi pana ce Ferdinand catolicul ocupa partea 

din Navara situata la sud de Pirinei, iar cea de 

la nord este adusa ca zestre de Jeanne d'Albert 

lui Antoine de Bourbon, tatal lui Henric al IV-lea, 

care devenind rege al Frantei, la 1589, o Incorporeaza 

definitiv acestei tAri. 

Portugalia Incepe a cunoaste inflorirea spre finele 

secolului al X111-lea sub Denis, carula ii urmeaza. 

Alfons al IV-lea care duce rasboae cu succes In 

contra matfrilor si Castiliei prosperitatea Portugaliei 

se accentueaza Inca sub Jean Bastardul, proclamat 

rege la 1385. 

Castilla a fost prada, in secolul al X111-lea si at 

XIV-lea, multor ra.zboae civile si incalcari straine 

pana se sue pe tronul ei, prin forta armelor, Fa 1368, 

Henric al Thlea, care bate pe portughezi i Intareste 

regatul. 

Un secol si ceva mai tarziu, la 1479, prin casa.- 

toria Isabelei de Aragon cu Ferdinand, Aragonul 

Castilla sant reunite sub aceiasi coroana.

— 121 — 

Grenada, era in sec() u XIV-lea singurul regat 

maur din Spania ; in 1492 este si ea cucerita. de 

crestini si dominatia arabä dispare definitiv din Spania 

unde se mentinuse aproape opt secole. 

Sa trecem acum Pirinei in Franta, a carei stare 

este suficient de cunoscutä ca sä ne multumim sä 

spunem ca la moartealui Ludovic al XI-lea (1483) 

regatul unitar a inlocuit definitiv regimul fendal. 

In Anglia, dupa o epoca de stralucire In veacul 

al XIV-lea, urmeaza, in a doua jumatate a veacului 

al XV-lea mai ales, violente lupte pentru dornnie. 

In fine, spre sfarsitul veacului al XV-lea Tudoril 

Inlocuesc pe Platageneti Anglia Isi recapata unitatea 

si puterea. 

Epoca de care ne ocupam marcheaza Inceputul 

disolvarii Imperiului de Occident, care sub Carol 

cel Mare §i Imparatii ce i-au urmat tinde sa Intocuiasca 

disparutul Imperiu Roman. 

Micile monarhii recapa.ta forte si cei mai puternici 

Incep sä se gnverneze singuri, unele orase se declara 

independente si faramitarea este generala dupa onarele 

interegn". 

Printre cei man, In secolul X1V-lea erau casele de 

. Bavaria, Boemia si Austria can disputau tronurile 

si proviinciile, jar titlul ce imparat continua sa existe 

si sä fie detinut de suverani ce nu puteau obtine recunoasterea 

tuturor supusilor lor. 

Diversele parti si cantoane ale Eivetiei profita de 

aceastä situatie pentru a-si castiga independenta, pe 

care o apara cu un curaj legendar impotriva printilor 

cei mat puternici. 

La 1513, confederatia Elvetiana este completata si 

si formata din 13 cantoane.

- 122 --- 

Italia era impartita intre o multime de suverani, 

mai tnici sau mai marl, vesnic teren de lupta si de 

ocupatii, cand de catre francezi, cand de catre trupele 

Imperiului, sfasiata, rnai rnult Inca de cat celealte 

tan, de diferendele religioase, ceea ce nu iinpiedica 

Insa Inflorirea activitatii intelectuale, artelor si comertului, 

mai ales in orasele i porturile libere, constituite 

de multe on In ligi pentru a se apara de 

tirani. 

°ragle hanseatice se constituesc In organizatii 

regulate Inca dela 1361. 

Liga inglobeaza apoi din ce In ce mai multe orase, 

aproape toate cele din Prusia. 

Danemarca, cunoaste si ea lupte pentru domnie 

un fel de independenta. 

Norvegia se instituise In regat si In 1387 sub 

regina Margherita, norvegienii invadeaza Suedia; 

jar zece ani mai tarziu cele trei regate nordice formeaza 

o uniune, sub un singur rege Eric de Pomerania, 

care uniune dureaza Insa numai pana la 1448, 

fiind refacuta apoi la 1457. 

Polonia fi Lituania au lost unite In mod stabil 

de Ladislav al V-lea la 1401. 

Urmeaza apoi Ladislav al VI-lea, ucis In batalia 

dela Varna (1454) si Casimir al IV-lea care mareste 

enorm privilegiile nobililor. 

Prusia fusese cucerita de Ordinal teutonic, 

care se stabilise ad la finele secolului al XIII-lea, si 

a dus multe lupte contra Lituanilor si Polonezilor 

pand au fost rau batuti la 1409 de Ladislav Iagelon 

regele Poloniei i apoi mai tarziu timp, de 3 

am, dela 1463 — 66, Prusia a fost devastata de polonezii 

lui Casimir al IV-lea, cea mai mare parte 

a Prusiei trecand sub suzeranitatea Poloniei.

- 123 --- 

Rusla intreaga recunoaste un singur suveran si se 

gaseste inchegata. la 1462 sub Ivan al Thlea. 

In fine Turcii, dupa cucerirea Constantinopolei 

(1453), se intind In Europa sub sultanii lor Baiazet 

al II-lea, Selim, ajungand in incursiunile lor pana in 

Carintia si Styria. 

Prima observatie care se prezinta mintii, cand 

comparam situatia din primele veacuri ale evului 

mediu cu aceea din ultimele Jul veacuri, este ca in 

primele s'au constituit popoarele, jar in ultimele sta.- 

tele si mai ales monarhiile. 

In alcatuirile politice, poporul conteaza prea putin. 

Vointa catorva nobili, jocul succesittnilor, casatoriile, 

donatiile chiar, maresc sau micsoreaza domeniul 

diversilor monarhi. 

Stabilizarea si intarirea monarhiilor, atrage insa 

dupa sine si pe aceea a statelor. 

Este drept ca Inchegarea definitiva a multor state 

moderne s'a facut mult rnai tarziu; a unora abea in 

secolul al XIX-lea dar o vedem totusi desemnandu-se 

Inca dela finele evului mediu. 

Chiar in statele ce nu ating o puternica unitate 

Inca din acea epoca, se poate observa, In genere, 

o miscare de gravitatie in sensul inchegarilor 

de mai tarziu. 

Aruncand acum o privire generala asupra putinului 

pe care l'am relevat din istoria evului mediu, 

putem sa ne dant seama ca departe de a Ii o epoca 

de amortire, aceasta perioada a fost, — cu excel). 

tia catorva secole poate, — perioada cea mai activa, 

cea mai interesanta si cea mai rodnica in consecinte 

din istoria Europe' i tarilor inconjuratoare.

-- 124 - 

La Inceputul ei vedem naruirea unei lumi i unor 

credinte, sfarWul unei civilizatii. 

Urmeaza apoi cea mai continua §i mare deplasare 

de popoare, --- dela est spre vest, -- pe care a cunoscut-o 

istoria. 

Aceste popoare se wan, se amalgameaza, produc 

noi tipuri etnice, baza nationalitatilor de mai 

tarziu. 

Dupa marile deplasari, procesul acesta incepe sa 

ia forma locala, singura compatibila cu starea de 

anarhie rezultand din lipsa unor autoritati centrale 

destul de puternice ; avem regimul feudal. 

Cruciatele ti dau o grea lovitura. §i contribuesc la 

sfaramarea compartimentarii locale. 

Autoritatea, care lipsea, incepe a se constitui sub 

forma monarhiilor. 

le§ite din preeminenta feudal, acestea cauta repede 

un sprijin in popor, pentru a distruge regimui 

care le dase na§tere. 

Ast-fel incepe sa capete importanta elementul national, 

sa se stabileasca Iegaturi puternice intre monarhie 

§i popor, sä se ajunga la stabilitatea din care 

vor ie§i adevaratele state.

CAPITOLUL II 

Ivirea preocuparilor de organizare 

economica 

§ 1. Observatii generate. 

lstoria economica a evului mediu poate constitui 

pentru cercetatori un studiu pasionant. 

Cum traiau si cum se hraneau popoare intregi in 

deplasare, cum se constitue economia locala i oraseneasca, 

cauzele i efectele economice ale cruciatelor, 

desvoltarea corporatiilor, agricultura In sistemut 

feudal, masurile luate de teama foametei si rezultatele 

lor, preturi maximale i minimale, prohibirea Imprumutului 

cu dobând i efectele ei, — sant numai 

unele din chestiunile pe earl economistii, posteriori 

acestei epoci, ar avea mare interes sä le studieze. 

Nu tot ast-fel se prezentau Insa lucrurile pentru 

actorii vietii medievale. 

Ei s'au preocupat, In primul rand, sä se conserve, 

sä-si creeze putina siguranta. 

Cadrul politic a rezultat din empirism i desfasurarea 

evenimentelor. 

Conducerea gruparilor politice a ajuns, pur i simplu, 

In mana sefului eel mai puternic. 

In asemenea conditii cu o viata economica

- 126 

aproape exclusiv locala, este firesc sä nu se Ii ocupat 

nimeni de alcatuirea vre'unor sisteme economice de 

ansamblu. 

Astfel ca observatiile Cu caracter istoric pe cari 

le-am prezentat in capitolul precedent, ne dispenseaza 

sA aratam acum mai pe larg, de ce nu este 

locul sa citam, pentru cea mai mare parte a evului 

mediu, vre-o doctrina economica sau sociala. 

Marele interes al acestei perioade pentru noi va fi 

Insa altul : vom vedea cum sistemele de organizare 

sociala i studiul chestiunilor economice reintra in 

sfera de preocupare a ganditorilor. 

lar interesul pe care-I prezinta pentru noi ideile 

ernise in aceste directiuni va fi marit prin faptul 

Ca aceasta avea loc tocmai in epoca de plina reorganizare 

a Europei si inteun timp de netagaduita 

predominare a preocuparilor religioase. 

§ 2. Preocupari economice la Arabi 

Spunem „arabi" fund-La se spune in mod obisnuit 

„civilizatia araba" coprinzandu-se sub aceasta 

denumire civilizatia rnai multor popoare musulrnane. 

Existenta acestei civilizatii nu poate fi ignorata de 

nici until din cei preocupgi de vre-un aspect oarecare 

al gandirii omenesti. 

Ea se desvolta in mod stralucit intre predicatiunea 

islamului i fuga la IN/leclina, (622) si pasna la inceputul 

veacului al XIII-lea, dupa invaziunea mongolilor. 

„Aceasta perioada este una din cele mai fecunde 

„pe care poate sa o ofere istoria literaturilor, ; poetii 

„si astronomii, literatii si istoricii, savantii de toate 

„felurile abunda. In tarile de limba araba i califatul 

datoreste splendoarea mai mult literelor decat

— 127 — 

„armelor", — spune J. Preux inteun foarte docu- 

„rnentat studiu”. 1) 

Aci ne vom limita observatiile exclusiv la doua 

puncte 

a) in ce mod s'au manifestat preocuparile economice 

in aceasta civilizatie ; 

b) in ce mod i-au manifestat acestea influenta 

asupra unor autori din apus. 

Istoridil arabi, poate mai mult de cat altii, s'au 

ocupat In mod incidental §i de unele chestiuni economice. 

0 mentiune speciala merita insa unii cari s'au 

ridicat deasupra naratiunii pentru a degaja din istorie 

sisteme de ansam131u. 

Dintre aceVia vom cita pe Ibn Khaldoan (1332 

—1378), exclusiv pentru felul in care Intelege rolul 

istoricului. 

In renumitele sale „Prolegomene" la „Istoria universala" 

el spune : 

„....istoria are drept adevarat scop sä ne faca sa in- 

„telegem starea sociala a omului, adica civilizatia 

,sa ne arate fenomenele de cari se leaga in mod 

„natural, adica viata salbatica, indulcirea moravurilor, 

„spiritul de familie §i trib, deosebitele feluri de su- 

„perioritati pe can popoarele le obtin unele asupra 

„altora i din can se nasc imperiile i dinastiile, deo- 

,sebirea de ranguri, ocupatiile carora oamenii Ii 

,consacrä munca i truda, cum sant profesiunile lu- 

„crative, mqte§ugurile, §ffintele, artele, in fine toate 

„schimbarile pe can natura lucrurilor poate sa o ope- 

„reze in caracterul societatilor...” 

1) in Grande enciclopedie» op. cit. la cuvantul »Arabe», de 

unde luam ei datele ce unneaz'a.

-- 123 - 

Ar fi desigur interesant de urmarit in scrierile ace 

stui autor felul cum aplica aceste frumoase principii 

de intelegere a vietii sociale i poate ca nu ar 

fi exclus sä-1 prenumaram printre precursorii interpretarii 

materialiste a istoriei ! 

In aceasta lucrare elementara ne vom multumi numai 

Cu citarea pasagiului de mai sus, suficient de 

clar ca sa se poata dispensa de comentarii. 

Printre savantii arabi, geografii au fost Insa cei 

cari au dat mai multa atentie chestiunilor economice. 

Geografii arabi nu au fost intrecuti pana in timpurile 

moderne, cu toate Ca nu au avut decat mijloacele 

culturale si informative din timpul evului mediu. 

Calatori pasionati, ei au cutreerat tarile pana In 

Scandinavia si China, adunand o suma de date pretioase 

prin obiectivitatea ion i fiind-ca sant stabilite 

prin observatia directa de catre autor. 

Dar lucrarile lor mai au In genere i meritul de a 

lmbratisa mai multe aspecte ale tinuturilor sau tarilor 

studiate, printre cari cele economice i chiar financiare 

ocupa un loc de frunte. 

In 891, gasitn prima geografie „Cartea tarilor" 

datorita lui YakOubi, In care, pe langa informatiile 

topograf ice, sant descrise, sistematic, marile drumuri 

comerciale, starea meseriilor, comertului, agriculturii 

din fiecare regiune i chiar productivitatea impozitelor. 

Un alt geograf Kodirma, mit In 948, descrie organizarea 

imperiului, atributinnile diverselor autoritati, 

i drumurile postale si se ocupa de organizarea 

finantelor i dreptul administrativ nu numai din imperiul 

califilor dar si din tarile Invecinate. 

Si tot ast-fel se continua ; pana la finele seco-

- 129 - 

lului al X1V-lea, seria marilor geografi, dintre cari 

multi sant si adevarati economisti i financiari, ale 

caror opere ar merita sä fie studiate amanuntit 

de cei ce se ocupa de istoria economica. 

Cultura araba a parvenit in occident mai ales prin 

Africa de nord i Spania, unde se creaza i o universitate 

celebra, la Cordova. 

Acolo invata Gerbert, viitorul papa Silvestru al 

II-lea (999-1003) 

Roger Bacon, unul din marii ganditori ai evului 

mediu (1214-1294) recomanda insistent studiul limbei 

arabe, caci spune el : „Dumnezeu da intelepciunea 

„cui vrea el; nu i-a placut sä o dea iatinilor si filo- 

„fia nu a fost desavarsita de cat de trei on de la 

„Inceputul lumii : la evrei, la greci si la arabi „(opus 

„tertium cap. X). 

Patin mai tarziu, papa Clement al V-lea prin constitutia 

„De magistris” dispune : „Ordonam sä se 

„gaseasca, in universitatile din Paris, Oxford, Bolo- 

„nia si Salamanca, savanti catolici avand o cunos- 

„Uinta suficienta a limbilor ebraica, greaca, arabil§i 

„cahaldeeana”. 

Era, in adevar mare nevoe de aceasta cunostinta, 

primele traduceri din araba fund cu totul rudimentare, 

'facute de oameni inculti sau prin traducere 

ocolita in 3-4 limbi, ceea ce intuneca cu totul sensul 

original. 

Merita sä fie relevat faptuI ca multe opere ale civilizatiei 

eline au ajuns intai la cunostiinta occidentului 

prin intermediul culturii arabe. 

Ast-fel s'a intamplat cu unele opere de searna ale 

lui Aristot, traduse succesiv in limba siriaca, in 

araba, in evree i apoi in latineste.

- 130 - 

Abea In secolul al XVI-lea incep sa apara In occident 

lucrari mai bune pentru cunoaterea civilizaiei 

arabe. 

Nu se poate contesta Insa ca Inca din secolul al 

XIII-lea, daca nu i al XII-lea, cultura araba i cea 

orientala in general exercita o puternica influenta 

asupra ganditorilor din occident. 

Credem ca am putea merge chiar mai departe §I 

atribui acestei influente rena*terea In occident a adevaratei 

culturi, ce urmeaza interpretarilor stramte, am 

putea spune chiar silabisirilor, in can se rezuma 

buna parte din activitatea intelectuala a evului mediu. 

§ 3. Scolasticii 

Prin „ scolastica" unii inteleg filosofia creata int 

§coli, atat in antichitate cat §i In evul rnediu. 

Inteun sens ceva mai restrans, prin aceasta denumire 

s'ar Intelege filosofia medievala a bizantinilor, 

arabilor, evreilor i cre§tinilor din occident. 

Intealt sens, In fine, prin „scolastica". se intelege 

o metoda de lucru comuna, care consista, In special 

In comentarea i adnotarea textelor in coala co 

mentare ce poate merge atat de departe Meat sa 

formeze o filosofie proprie, dar cladqte tot pe texte 

sau pe o filosofie cunoscuta. 

Scolastica medievala Ii gase0e plina desvoltare- 

In occidentul cretin : Franta, Insulele Britanice, 

rile de Jos, Germania, Elvetia, Italia, Spania. 

Scolasticei, — atat de hulita oi ridiculizata uneori, 

— Ii revine, In buna parte, meritul de a fi rupt valut 

de ignoranta care acoperea occidentul §i centrul Europei 

dupa navalirile barbare §i pana In secolul at 

IX-lea.

-131 — 

Carol cel Mare §i Alcain, trebuesc neaparat citati 

ca pionierii desteptarii intelectuale. 

De origina anglo-saxona, Alcuin a ramas de la 

781 si pana la 796 la curtea lui Carol eel Mare, 

unde, cu eel mai activ concurs al acestuia, a infiintat 

o scoala a curtii, devenita apoi un fel de academie 

—, instruind, in primul rand pe Carol eel 

Mare el insusi, familia lui, curtenii si chiar servitorii. 

Sub impul.,iunea lor se fundeaza si se desvolta o 

suma de scoli in sanul diverselor asezari cu caracter 

religios. 

Alcuin, el insusi, se retrage, in 796, la n abbayea 

Saint-Martin, unde conduce, Cu multa insufletire o 

scoala careia ii consacra restul vietii sale (moare in 804). 

De aci inainte Incep a se succeda scolasticii de 

seama, ale caror flume nu le mai citam, multumindu-ne 

numai sä mentionam activitatea scolastica, ca o intro- 

ducere la studiul doctrinei lui Saint Thomas d'Acquin. 

In istoria scolasticei, autorii sant In genere de 

acord In a deosebi o prima perioada, care incepe 

cu secolul al 1X-lea si se sfarseste cu al XII-lea. 

Activitatea incepe, de obicei, printr'o analiza, cu 

caracter gramatical, a vorbelor, trecand apoi la cautarea 

sensului cuvintelor, sensului frazelor si apoi al 

textului intreg. 

Se ajunge ast-fel la discutii filosofice, printre care 

aceea a n universalilora a ramas celebra. 

"Realiftii" sustineau ca real este numai ceea ce 

este universal. 

sustineau ca real este numai indlvidul 

; bine-inteles si unii si altii, cu desvoltari 

nuante ce au variat cu timpul.

- 132 - 

In §coli se predau In genere, „cele sapte arte liberale", 

deosebite In : trivium : gramatica, retorica 

dialectica si quatrivium aritmetica, geometrie, astro- 

nomie si muzica. 

Ceea ce ne uimeste este indrazneala acestor filosofi, 

toti clerici, can cautau sa explice religia prin 

filosofie sau cel putin sä le puna de acord, mergand 

pana la erezie. 

Ca un exernplu tipic a felului de a lucra din aceastd 

perioada putem cita pe Pierre Abelard (1079-1142), 

cunoscut si prin aventura sa faimoasd Cu Heloise,. 

lupte interminabile pentru a se apdra de acuzatiile 

de erezie, dar mai ales ca filosof, muzicant si pentruL 

marele succes pe care-1 aveau lectiunile sale. 

Abelard cautd sä cornpue „une sotnme" de filosofie 

si una de teologie In cari sa fie indicate, pentru 

fie-care chestiune, tot ce se gaseste asupra ei 

cartile sfinte, ce au scris teologii, filosofii si poetii, 

pentru a stabili ast-fel bazele silogismelor ce serveau 

la noui constructiuni. 

Este dar o aplicatie a sistemului eminamente scolastic 

de a baza oni-ce constructie noud pe co autoritate 

recunoscutd ; constructia cea noua fiind depura 

dialectica. 

In aceastd prima perioada este Infrant Intai normalismul, 

dar apoi si realismul, pentruca nici until 

nici altul nu se puteau Impdca cu dogmele crestine.. 

Perioada 11-a, care incepe In secolul al XIII-lea 

si se Intinde pand pe la mijlocul celui urmator, estecaracterizata 

print' o considerabild largire a orizonturilor 

scolastice.

— 133 — 

Se creaza universitati, materialul saracacios din 

prima perioada se marqte mult, mai ales prin cunoasterea 

operelor clasice si orientale, printre cari 

ale lui Aristot ocupa locul de frunte. 

Spania este in genere canalul prin care multe opere 

de valoare ajung la cunostinta occidentului. 

Cadrul invatamantului se largeste, dandu-se a 

deosebita atentie si logicei, fizicei si metafizicei. 

Unii autori de seama nu mai simt nevoia sa se 

intemeieze neaparat pe autoritati recunoscute, Ii 

construesc o filosofie si sisteme proprii. 

In aceasta perioada, la un moment dat realismul 

renaste i ajunge la maxima faimoasa „ Omnia unum, 

qua quicquid est, est Deus" (Toate fiintele sant 

una, fund-ca tot ce este este Dumnezeu), de unde, 

bine-inteles acuzatii de erezie, persecutii si discredit 

asupra scolasticilor. 

Cu Albert cel Mare Ins a creditul lor incepe a fi 

re stabilit. 

Persona] considerabil, fost „provincial" al dominicanilor, 

episcop de Ratisbona, stabilit apoi la Co- 

Ionia, acest autor contribue foarte mult la largirea 

cadrului discutiunilor scolastice, — complicate si de 

interminabile rivalitati Intre diverse ordine eclesiastice. 

El este unul din cei ce au contribuit mai mult la 

introducerea studiului de ansamblu al operilor cercetate 

si ridicarea spre orizonturi filosofice mai largi. 

Am citat acest autor mai ales fiind-ca el poate Ii 

considerat ca maestrul lui Saint Thomas d'Acquin, 

care ridica scolastica la apogeul say. 

Dupa aceasta spre finele secolului al XIV-lea, ur-

- 134 - 

meaza o epoca de rapida decadenta, pe care unii 

autori o numesc perioada a 111-a a scolasticei. 

Cauzele acestei decadente sant multiple si nu este 

locul sä le expunem ad. 

Putem totusi mentiona : o pronuntata tendinta spre 

erezie, — mergand chiar pana la negarea totala a religiei 

a carei inventie este atribuita unor impostori: Moise, 

Isus Cristossi Mahomed, — lupta papalitatii cu puterea 

temporala, convingerea tot mai raspandita ca ideile 

nu sant decat idei si cuvintele can le exprima nu au 

alt sens decat eel pe care li-1 dau oamenii,—ca deci 

„ideaux" si „universaux" desemneaza simple raporturi,—precum 

i aparitia stiintelor exacte. 

Frumoasa logica verbala, atat de scumpa 

pierde astfel baza i importanta i cu ea 

putem considera ca dispare i scolastica. 

Indiferent de valoarea ideilor propuse in acest sistem, 

trebue sä se recunoasca scolasticei nu numai 

marele merit de a ft redesteptat activitatea intelectuala 

dar si de a fi fost punctul de intalnire i fierbere,—ca 

sa spunem astfel, — a o suma de sisteme 

filosofii din can au iesit apoi conceptii noi noi 

cercetari stiintifice. 

§ 4. Reaparitia studiilor Cu caracter social 

economic 

Acura ca am fixat principalul cadru intelectual al 

evului mediu sä ne Intoarcem la obiectul preocuparilor 

noastre : studiile cu caracter economic si social. 

Reaparitia acestora poate fi atribuita intai renasterii 

economice care incepe In Spania, Italia, Germania de 

nord, Flandra, In preajma anului 1000 si se desvolta

- 135 - 

sub influenta unor cauze despre cad am spus deja 

ceva in capitolul I al acestei parti (a Ill-a). 

Comertul devenind mai activ, incepe a se forma 

o burghezie pe care o intereseaza chestiunile cu 

caracter economic. 

In consecinta incepem a vedea autori ocupanduse,—In 

mod incidental mai ales, —cu unele chestiuni 

la ordinea zilei, cum ar fi aceea a justului pre, a 

uzurii, a monetei, a mijloacelor pentru a Inlatura foametea 

i asa mai departe. 

Pe de alt parte, prin realizarea unei oarecari sigurante 

stabilitate a monarhiilor si statelor, precum i cu - 

noasterea unor opere ale lui Aristot, se pune problema 

organizarii sociale çi economice. 

Pentru a condensa insa cat mai mult acest studiu, 

ne vom multumi sä examinam, pentru organizarea 

economica i social in genere, numai doctrina celui 

mai stralucit ganditor al evului mediu : Saint Thomas 

d'Acquin. 

Vom mentiona apoi numele catorva autori cari au 

studiat mai de aproape principala problema economica 

a evului mediu : chestiunea monetara, insistand ceva 

mai Inuit asupra excelentului studiu al lui Nicolas 

Oresme. 

Data fiind importanta acestor chestiuni i acestor 

autori vom consacra un capitol lui Saint Thomas 

d'Acquin si unul lui Nicolas Oresme i chestiunei 

monetare.

CAPITOLUL 111 

Doctrinele lui Saint Thomas d'Acquin 

§ 1. Biwa/le, opere, observatii generale 

Thomas d'Acquin, supranumit mai tarziu si 

„doctor angelicus", „doctor universitatis" si „Ingerul 

s'a nascut, din nobila familie a contilor de 

Acquino, la 1227, in castelul dela Rocca Secca, langa 

Acquino (regatul Neapole). 

A studiat la Neapole, a intrat in ordinul dorninicanilor, 

cu toata opunerea familiei si a plecat apoi 

la CoIonia sä urmeze invkamantul lui Albert cel 

Mare. 

Fiind putin vorbaret, colegii lui l'au supranumit 

nboul mut din Sicilia". 

Se povesteste Ca Albert cel Mare auzind despre 

aceasta ar fi spus : „acest bou va mugi atat de 

tare Incat va fi auzit de lumea Intreaga". 

Merge la Paris, cu maestrul sau i obtine ba- 

calaureatul In teologie, este numit apoi profesor 

la Colonia, jar in 1251 se reintoarce la Paris unde 

isi obtine licenta In teologie si In 1257, este numit 

doctor. 

Lectiunile sale au un succes rasunator, i se ofera 

tot felul de onoruri pe can le refuza, primind flu- 

Thai, In 1271, sä Indeplineasca, la Roma, functiunea 

de „maestru al palatului".

' — 137 

In fine, in 1273, In drum spre conciliul dela Lyon 

se Imbolnaveste, se opreste in „abbaye" --- a cisterciana.' 

din Fossa-Nuova, unde moare, In 1274. 

Dat fiind marele sau renume, corpul este revendicat 

de cistercieni, la cari murise, de ordinul clominicanilor 

din cale facea parte si de familie. 

Tocmai In 1368, papa Urban al V-lea rezolva diferendul 

hotarand ca dominicanii sa intre in posesiunea 

corpului, Ca un brat sa fie dat bisericii Saint- 

Jacques din Paris, jar o nfana familiei. 

Dupa moartea lui Thomas, se isca vii discutiuni 

asupra ortodoxiei operei sa1e, in care In adevar erau 

cateva idei cam riscate din acest punct de vedere. 

Biserica intelege insa maretia acestei opere, jar 

papa Jean al XX-lea 11 canonizeaza, In 1322, fara a 

se face o ancheta asupra miracolelor sale,—ca pentru alti 

sfinti,— socotindu-se ca fiecare scriere a lui este un 

miracol „Quod scripsit articulos, tot miracula fecit". 

lar mai tarziu „Les Peres" (demnitarii eclesiastici) 

„ai conciliului din Tarent au voit ca in mijlocul 

„adunarii lor, Impreuna cu divinele carti ale sfintei 

„scripturi si cu decretele supremilor pontifi, pe altar 

„chiar, sa tie depusa deschisa „Somma" lui Saint 

„Thomas d'Acquin, in care fiecare sä peata gsi 

„sfaturi, ratiunea, oracole". 

Leon al XIII, in enciclica ,Aeaternis Patris" (4 

August 1879) proclama ca, intre toti doctorii scolastici, 

Saint Thomas d'Acquin, este printul si maestrul 

tuturor, Ca a mostenit inteligenta tuturor doctorilor 

can l'au precedat'). 

Acordul este general Ca acest autor a fost cel mai 

I) Datele i pasagiile de mai sus sfint extrase din «Grande Enciclopedie>> 

la articolul Saint Thomas diAcquin.

- 138 - 

mare filosof i teolog al evului mediu, unul din ace 

ganditori, despre cari am spus ca. Incarneaza si reprezinta 

spiritul unei intregi epoci. 

Activitatea lui Saint Thomas este departe de a se 

fi desfasurat numai pe terenul religios. 

Ca si marii filosofii ai antichitatii, el cauta sä armonizeze 

cunostintele si sistemele, fie filosofice, fie 

religioase. 

Nu este locul aci sa cautarn a stabili care a fost 

filosofia lui, nici sa-i trecem in revista si sa analizam 

toate operele. 

In consecinta ne vom multumi sä luam cunostinta 

de latura sociala i economica a doctrinelor sale. 

Acestea sunt expuse in „ Summa telogica"„Comenti 

ad Aristotile", „De regimine ludaeorum" §i 

„De regimine principium" (din care Sant Thomas 

a scris cartea I si patru capitole din cartea Il-a, reslul 

continuat, in acela§ spirit, de discipolul sau 

Tholomeu Piadoni, episcop de Torcello, el insusi 

un distins scriitor). 

In ceea ce priveste „ Commenti ad Aristotile", au 

fost discutiuni asupra originalitatii ideilor lui Saint 

Thomas. 

Bauman exprima parerea ca ele redau ldeile lui 

Saint Thomas. 

Antoniades crede cä ele redau, pur i simplu, ideile 

lui Aristot. 

Altii, in fine, cred ca Saint Thomas a corectat 

toata partea naturalista a doctrinelor lui Aristot prin 

conceptia crestina. Ar fi, cum s'a spus, o doctrina 

„aristotilo-tomista". 

De altfel este si discutiune asupra originalitatii

- 139 - 

celei de a doua jumatati a acestei opere, conforma 

totusi cu doctrina lui Saint Thomas. 0. 

In ceeace ne priveste, ne multumim sä observam 

ca. vom gasi, incontestabil, in analiza doctrinelor ce 

ne intereseaza, multe idei ce nu apartin lui Aristot 

o foarte potrivita conciliere intre filosofia antica si 

doctrina cretin. 

§ 2. Teorii asupra formelor de gavernameint 

Una din cele mai interesante doctrine ale lui Saint 

Thomas, data fiind mai ales epoca in care a fost elaborata, 

este acea asupra formelor de guvernilmant. 2) 

In „Etica" VIII, X § 1„De regimiize" I, „Politica" 

If, vii § 1, 111 VI § 3, IV m § 1, Saint Thomas 

.clasifica regimurile politice din diverse puncte 

de vedere, toate foarte interesante. 

Regimurile politice bane sant cele ce au de scop 

binele comun, jar cele rele interesele particulare ale 

guvernantilor. 

In fie-care fel de regim, vom putea face distinctii 

dupa numarul celor ce iau parte la guvernare. 

In regimurile bane, guvernarea unuia va fi regalltatea, 

a cator.va aristocra(ia, a marelui numar republica. 

Iar In cele rele, va fi respectiv : tirania, oligarhia, 

§i democrat:1a. 

Mai importanta Insa de cat numarul guvernantilor, 

va fi calitatea lor, ast fel ca vom avea „atotea re- 

1) Vezi Marcel Demongeot La theorie du regime mixte chez 

Saint Thomas d'Acquin» Teza la facultatea de drept din Paris 

sustinuta la 21 11 11927. Tipogran Carbone]. Paris. 

1) Foarte bine analizatti de D-I Marcel Demongeot in lueralea 

citatil, din care extragem multe din datele ce vor urma.

- 140 - 

gimuri politice cafe grade de deosebiri in bundtate 

sant tntre ceidteni" (Pol. IV n § 7). 

Hotarator in determinarea formei de guvernamant 

va fi „scopul" sau „idealul" cetatii (politia). 

0 cetate razboinica, de exemplu, Ii va da o 

forma de guvernamant apropriata si va lua drept §efi 

pe marii sai capitani. 

Scopurile acestea s'ar putea condensa in trei : virlutea, 

bogatia, libertatea, corespunzandu- le respectiv 

principiul : aristocratic, oligarhic §i democratic. 

lar primului scop, virtutea, cati-d ideea dominanta 

este unitatea, Ii corespunde regalitatea, cand ideea 

dominanta este aceea de justitie distribuiva ii 

corespunde aristocratia. 

In fine, scopurilor de mai sus li s'ar mai putea 

adaoga „egoismula guvernantilor, in care caz vom 

avea Urania", impropriu numita regim politic. 

Iar democratia satisface desideratul libertatiicelor 

„Legile umane, spune Saint Thomas, se disting 

„dupa diversele regimuri politice. Unul este regali- 

„tatea, atunci cand cetatea este guvernata de unul 

„singur, altul este aristocratia, adica guvernarea celor 

„mai buni sau mai marl, altul oligarhia, adica gu- 

„vernarea cator-va oameni bogati si puternici; altul 

„este guvernarea poporului numita democratie ; altul 

„tirania, regim cu totul vitiat (Summa teologica I-a 

II-ae q 95 art 4). 

Acestor regimuri simple, autorul le mai adaoga 

unul mixt : ,,politia” sau „republica” asupra caruia 

vom reveni. 

Cum vedem dar, clasificarile lui Saint Thomas sant 

foarte dare si pleaca de la criterii foarte interesante.

- 141 - 

SA examinam acum fie-care regim in parte si ce 

calitati ar trebui sa aiba dna ar fi In adevar ceea ce 

trebue sa fie. 

Regalitatea este guvernarea unuia singur, desemnat 

insa pentru aceasta prin virtutea sa deosebita (superexcellens 

in virtute). 

„Trebue ca regele, dna nu este rege numai de 

„forma, sa fie rege In baza unei perfecte eminente 

in virtute si bunatate." 1) 

El va trebui sa guverneze cu dragoste, sau mai 

bine zis, prin dragoste, iar nu prin forta, sau teroare, 

ca un than. 

Pentru a se asigura continuitatea In guvernare, 

regele trebue mentinut toata viata in postul sau. 

lar corolarul in guvernare, este CA puterea 

regelui trebue sa fie absolute' ; toti trebue sa-i se 

supuna, jar el sa nu fie supus nici unei legi, de cat 

celei a constiintei sale, caci ar fi absurd ca regele 

-Wand legile sa se oblige pe sine Insusi. 

Unitatea nu rezulta din egalitate, pentru ca nici 

intre cetateni nu exista uniformitate. 

0 cetate nu este o „adunatura" ci o ,multitudo 

consociata", un tot armonic ,o unitate de ordonatie 

spre un scop comae spune Saint Thomas 2). 

lata dar in ce consista principalele calitati ale regalitatii 

: virtutea, unit atea, continuitatea i cum se 

realizeaza ele. 

Gratie acestor calitati se poate realiza pacea, Inteleasa 

nu numai in sensul ,lipsei de seditiuni" dar 

In sensul mai Malt de „concordie", conlucrare a tuturor 

pentru binele comun. 

1) Vezi Demongeot op. cit. pag. 32. 

2) Demongeot op. cit. pag. 66.

- 142 - 

Aristocratia este bazata tot pe virtute. 

PrIn aceasta expresiune Saint Thomas nu intelege 

numai notiunea de opus vitiului, ci adevarata virtute 

cetateneaseei, care consista pentru guvernanti in urmarirea 

exclusiva si cu inteligenta a binelui comun, 

jar pentru guvernati in inteligenta, supunere si participare 

la trebile publice. 

Aristocratia va fi dar guvernamantul unei minoritati 

virtuoase. 

Ea are doua avantaje care-i sant proprii. 

Realizeaza un deziderat de justitiedistributivei prin 

faptul c toti cei virtuosi pot fi chemati, au vocatiune 

am put ea spune, la guvernare. 

Asigura utilizarea „eompetentei" fiecare din guvernanti 

adaogand-o pe a sa pe langa aceea a colegilor 

de guvernare. 

Din natura acestei forme de guvernamant decurg 

doua consecinte importante. 

Puterea aristocratilqr este fatal mente limitatei, 

aceea a fie carui din guvernanti find marginita de 

a celorlalti. 

Ea mai trebue sa fie si temporarei, ca toti cei 

virtuosi, — saraci sau bogati, sa poata ajunge la 

guvern are. 

Daca la guvern ar fi chemati numai cei bogati, sau 

mai bine-- zis „puternicia atunci am avea o guvernare 

„oligarhied", coruptie a aristocratiei. 

Calitatile proprii aristocratiei sant dar: virtutea, 

realizarea justitiei distributive i utilizarea competentelor. 

Democratia este regimul guvernarii de catre toti 

cetatenii; puterea de a guverna este Impartita intre 

toti.

— 143 — 

Avantajul propriu acestui regim este realizarea 

glezideratului de ,,libertate pentru toti". 

„ Justitia democratica consista In aceea cä toti tre- 

„bue sä participe la onoruri i la bunurile publice, 

„dupa o egalitate cantitativa jar nu dupa. demnitatea 

„personala a fiecaruia, sau dupa o proportie oare- 

„ care ; saracul trebue sä aiba cat bogatul, ignorantul 

„atat cat cel instruit'). 

Pentru a se asigura realizarea acestui deziderat 

„in democratie, legea a hotarat cä guvernantii vor fi 

„alesi prin tragere la sor(i”, dar totusi cu un ternperament 

indispensabil. 

„Toate functiunile trebuesc ocupate prin tragere la 

„sorti, — adaoga. Saint Thomas,— sau cel putin acelea 

cari nu cer o mare intelepciune sau o mare prudenta, 

exceptand de exemplu conducerea armatei 

„consilium° 2). 

Consecintele acestui fel de recrutare al guvernannantilor 

vor fi: 

1°. durata foarte scurta a functiunilor, pentru a 

se da cat mai multe posibilitati tuturor sä ajunga la 

guvernare; 

2 0. peistrarea adevaratei puteri de ceitre adunarea 

poporulul, guvernantii momentului fiind simpli 

ei delegati ; 

30 . necesitatea de a retribui functiunile publice, 

ca sä le poata exercita i cei saraci. 

Acest gen de guvernare prezinta doua avantagii 

a) fiecare luand parte la guvernare va urmari, 

poate, cu mai multei ravna binele comun, decat 

{Lica guvernarea s'ar face in afara de el; 

1) Vezi Demongeot op. cit. pag. 48. 

2) Vezi Demongeot op. cit. pag. 49.

- 144 - 

b) este un mijloc, cate odata singurul, de a 

evita sedifiunile, cad cineva nu se poate revolta In 

contra unei guvernari la care si el ia parte. 

Iata cum se prezinta, la prima vedere regimul democratic. 

Fie-carui regim ii lipsesc unele din calitatile celorIalte. 

Dar in afara de aceasta, Saint Thomas observa 

ca regimul democratic nu realizeaza, In fond, nici 

lacea „libertate pentrti toti" care se arata a fi caractertil 

lui distinctiv. 

Regimul democratic fiind guvernarea celor multi, si 

cei mai multi In cetate fiind cei saraci, se ajunge 

a o guvernare de cdtre saraci, de care „plebe". 

Dar toti oamenii nu sant „liberi" In sensul pe 

care Saint Thomas Il da acestui cuvant, adica In 

stare sä se 'Thdrepte singuri spre adevdratul lor 

scop. 

Acestia sant In genere in minoritate, ast-fel ca prin 

guvernarea democratica se ajunge la oprimarea claselor 

superioare de cdtre pkbe. 

„Libertatea pentru toti s'ar putea realiza dar In 

regimuI democratic numai daca toti cetatenii ar fi 

egal de „liberi", ceeace Insa nu este cazul In fapt. 

Privind formele de guvernamant, In ansamblul 

Saint Thomas le Imparte in guverne „dominative", 

— cand „guvernul este stapdnut supqilor 

aceasta forma putandu-se transforma In „tiranie" 

cand guvernarea se impune prin forta, si „despotism" 

cand este acceptata prin slabiciunea supusilor, 

si In guverne ,politice" pe can le caracteri- 

zeaza ast-fel: 

In guvernaminlele politice guvernantii i supu§ii

- 145 - 

„se schimba, cei cari ocupa o functiune in cutare 

„an, sant simpli sup* anul urmator". 

Jar mai departe nume§te tot guvernari „politice, 

pe cele In leani cetatenii sant tratati ca oameni 

administrati spre binele lor. 

lntre aceste regimuri politice simple,— bine Inteles 

ca nu este vorba de tiranie, oligarhie, despotism, 

forme vitiate ce nici nu se pot numi adevarate regimuri 

politice, -- Saint Thomas nu ar fi fost obligat 

sa aleaga. 

Fie-care cetate nu are de cat dea forma cea 

mai potrivita cu dezideraele §i scopurile sale.. 

Dore0e virtute, unitate, coninutate In guvernare ? 

Va alege regalitatea. 

Dore§te, pe langa virtute, justitie distributiva §i 

competenta ? Va alege aristocratia. 

Crede ca pentru realizarea „pacii" trebue sa se 

dea iluzia jibertdtii pentru to (1" ? Va alege democratia. 

'). 

Judecand Insa in abstracto", Saint Thomas nu-§1 

ascunde preferintele pentru regalitate. 

,,Regalitatea este eel mai bun regim §i eel mai 

„conform cu dreapta ratiune". '). 

Acest regim va Intrupa cel mai bine virtutea, unitatea, 

continuitatea. 

Acest regim este cel mai potrivit pentru a stabili 

o pace definitivd, in sensul pe care l'am precizat 

de colaborare §i concordie, cad democratia degenereaza 

repede in oligarhie §i mai ales In tiranie. 

Ar ramane de lamurit un punct asupra canna nu 

putem ft prea afirmativi: regele trebuind sa fie de- 

I) Vezi Demongeot op. cit. pag. 29. 

2) Demongeot op. cit. pag. 55.

— 146 — 

semnat prin superioritatea virtutii sale, se pare ca 

Saint Thomas ar fi un partizan al regalitatii elective, 

sau cel putin al dreptului pentru cetateni de a 

nlocui pe regale care nu are, sau nu mai are aceasta 

calitate. 

lath' pentru regimurile politica simple. 

Fie-care din ele are avantajele §i desavsntajele 

sale 

Democratia, mai ales, se arata foarte defectuoasa 

sacrificand prea mult interesului de a mentine o pace 

provizorie. 

Saint Thomas se intreaba dar, cu drept cuvant , 

klaca nu s'ar putea combina ast-fel regimurile politica 

In cat sä prezinte cat mai multe avantaje §i cat mai 

putine dezavantaje, intrebare la care raspunde afirmativ 

propunand tin regim mixt, ,republica", care 

daca nu ar fi mai buna de cat regalitatea sau aristocratia, 

ar putea, cel putin sa inlocuiasca democratia 

atat de defectuoasa. 

„Republica este ast-fel numita, spune Saint Tho- 

„mas, — fiind-ca este comuna at at bogatilor cat §i 

.saracilor" 1). 

Acest regim va fi o combinatie din cele simple, o 

mixiune a formelor acestora, asemanatoare cu cele 

din fizica, jar nu o simpla suprapunere, adica onai 

„multe lucruri reunite, nu numai fiind-ca sant supra- 

„puse in acela§ loc §i comprimate, dar constituind 

„ o adevarata uniune din care rezulta ceva formal 

,nou” 2). 

1) Vezi Demoucgeot op. cit. pag. 87. 

2) Vezi Demongeot op. cit. pag. 89

— 147— 

Dezideratul spre care trebue sä tinda un asememenea 

regim este de a multumi °I3e cat mai multi, 

dar farä a ajunge la o guvernare a plebei. 

„Un asemenea regim este jcel ce combina bine 

„regalitatea, prin faptul cä unul singur comanda, 

„— aristocratia, prin faptul ca mai multi sant la 

„putere datorita valorii lot, i democratia, prin 

Japtul ca guvernantii pot fi alesi din popor si de 

„catre el" '). 

Am avea dar un rege, deosebit pun virtute, ales 

pe viata si care at avea singur puterea de a decide 

Regele va fi ajutat de un grup de mai marl, alesi 

de popor dupa valoarea lor si ale caror functiuni 

at fi temporare ; aceasta nu insemneaza insa ca poate 

fi ales ori-cine i nici ca dreptul de vot ar fi egal 

pentru toti cetatenii. 

Poporul si-ar manifesta puterea prin aceasta alegere 

precum si prin crearea azalui (coutume). 

Regele singur poate edicta legile, dar el va tine 

seama in exercitiul acestui drept de uzurile primite 

de popor. 

Aceasta „republica" regim mixt, s'ar prezenta dar 

ca o forma de guvernamant absolut, deci cu toate 

caracterele si avantajele regalitatii, dar cu tempera- , 

mentul ca regele ar fi ajutat, In opera sa de guvernare, 

pe de o parte, de un fel de consiliu ales de 

popor, pe de alta parte direct de popor care elaboreaza 

uzul. 

Atat acest consiliu de alesi, cat i colaborarea 

directa a poporului par a avea In doctrina lui Saint 

Thomas un rob consultativ, regele putand la nevoe_ 

trece peste parerea lot, ceea ce Insa nu i-se recomanda. 

1) Vezi Demongeot op. cit. pag. 100.

- 148 - 

Prin aceasta regimul mixt al lui Saint Thomas se 

deosebeste de regimurile constitutionale de azi si se 

apropie mai mult de cele pe can istoria ni-le arata 

adesea ca regimuri de tranzitie intre absolutism si 

regimul Cu adevarat constitutional. 

Ideea unui regim mixt a existat si Inainte de Saint 

Thomas. 

Platon o emite in „Legile", dar Saint Thomas o 

combate ca fiind o combinatie de tiranie si democratie, 

doua rele din can nu poate iei nimic bun. 

Aristot ar fi pus principiul combinarei celor doua 

-forme. 

Teologi anteriori lui Saint Thomas, Saint Isidore 

in special, In sec. VII-lea In Spania, o reiau. 

Dar nici until nu analizeaza regimurile politice cu 

mai multa claritate nu deduce atat de potrivit, 

din partile bune i rele ale regimurilor simple, can 

ar trebui sa fie principiile generale ale unui regim mlxt. 

Am con siderat si sistematizat mai sus ideile lui 

Saint Thomas d'Acquin asupra regimurilor de guvernamant. 

Nu este dar locul sa mai rezumam i nici sa mai 

explicam o expunere destul de clara. 

Vom prezinta dar, drept Incheere, numai cAteva 

observatii suplimentare, in special asupra meritelor si 

importantei acestei doctrine a lui Saint Thomas. 

Studiul lui este pur teoretic si are un pronuntat 

caracter abstract. 

Totusi Saint Thomas nu pierde nici tin moment din 

vedere Ca In aplicatia practica principiile pe can le 

enunta trebuesc sa sufere importante modificari si 

adaptari.

- 149 -- 

Acestea urmeaza a se face nu numai fata de I'mprejurarile 

exterioare, dar imai ales in raport cu sufletul, 

cu psychologia umana. 

Din Intreaga teorie se degajeaza o puternica 

adanca preocupare de umanitate. 

Cetatenii, guvernantii, guvernatii, sant priviti in tot 

momentul ca oameni, cu calitatile i slabiciunile lor, 

jar nu ca simple unitati abstracte, cum ii considera 

multi teoreticieni. 

Apoi preocuparea de finalitate a lui Saint Thomas, 

derivand dintr'un cretinism iarg i bineinteles, se 

ridica deasupra celei a marilor fiiosofi antici. 

Nu numai ca organizarea sociala trebue sä corespunda 

naturii umane, dar ea trebue sä creeze un tot, 

,coordonat" , bazat pe concordie i reciproca Intelegere, 

un tot quasi -- organic, am putea spune, cu scopuri 

sociale proprii, tot insa in care §i indivizii trebue 

sa gaseasca un maximum de fericire, sä gaseasca 

conditii prielnice spre a-§i desvolta personalitatea. 

Pe aceasta desvoltare naturala i favorizata a personalitatilor 

este bazata teoria organizarii politice a 

lui Saint Thomas, nu pe aplicarea la once societate 

a unui cadru abstract *i preconceput. 

In fine, credem, ca nu putem termina mai potrivit 

aceste observatii decat reamintind a Saint Thomas 

cosidera ca adevarate forme de guvernamant, 

ca adevarate guverne, numai pe cele al caror scop 

este realizarea binelui general, interesului comun. 

Cele ce urmaresc satisfacerea unor interese per-. 

sonale sau de clasa, nici nu merita acest nume ; ele 

sant forme de opresiune, nu de guvernamant. 

Dupa mai bine de ase secole, teoriile i analiza 

Jul Saint Thomas prezinta Inca un mare interes ac-

— 150 — 

tual ; Cu cat erea el, Insa si mai mare in epoca cand 

au fost elaborate, cand tocmai se constituiau statele 

omenirea cauta cele mai potrivite forme de guvernamant. 

§ 3. Teo! la asupra cametei 

Saint Thomas d'Acquin nu s'a preocupat numai 

de organizarea generala a statului, ci Inca de multe 

chestiuni ce interesau societatile din timpul lui, printre 

can unele In cari predomina caracterul ecOnomic. 

Cea mai importanta pe atunci era chestiunea „uzurii" 

sau mai pe romaneste a „camelei", fara ca aceasta expresiune 

sä fie luata numai decat In sens pejorativ, 

ci pur i simplu pentru a desemna operatia care 

consista in a da bani cu imp rumut in schimbul unel 

dobanzi. 

Am aratat foarte pe scurt, cand am expus parerea 

lui Aristot asupra acestei chestiuni, cum erea considerata 

ea In antichitate. 

Biserica a condamnat si ea necontenit camata, 

obtinand, din cand in cand interzicerea acestei operatii 

si de catre puterea temporala. 

Desigur cä pentru epoca care a &mat dupa Saint 

Thomas, au avut mare influenta i phrerile exprimate 

de el. 

Teoria lui Aristot, — cum am aratat, foarte simplista, 

— a putut sa para suficienta atat titnp cat 

imprumuturile de consumatie erau aproape singurele 

cunoscute. 

Unele texte din cartile sfinte i alte argumente 

au fost invocate apoi Cu succe§ pentru a se mentine 

incontinuu interdictia in dreptul canonic. 

Dar cand imprejularile econtamice incep a se

-- 15 ,1 — 

schimba, cum am aratat mai sus', cand sumele luate 

Cu Imprumut de nobili si mai ales de cruciati se acumuleaza 

In proportii considerabile, atacurile In 

contra prohibitiei cametei se Inmultesc si se amplifica. 

Saint Thomas ia hotarat pozitie In contra lor. 

Teoria Jul Aristot devenise Cu totul insuficienta, 

nu numai fata cu imprejurarile economice, dar i Cu 

argumentele ce se invocau contra ei. 

Unul, foarte simplu dar convingator, era urmatorul : 

de ce ar fi ilegitim a percepe o chide pentru banii 

dati Cu imprumut, adica o dobanda, in vreme ce 

,este legitim a se percepe o Chine pentru alt bun, 

de exeniplu o casa ? 

La aceasta se raspundea Ca pentru Casa China reprezinta 

numai o justa despagubire data proprietarului 

pentru uzura materiala pe care o sufera casa 

In timpul Inchirierii; la expirarea contractului proprietarul 

casei primeste un object mai uzat de cat cel 

pe care-1 dase, In vreme ce proprietarului banilor i se 

restitue exact aceiasi suma, jar banii nu se uzeaza. 

Un spirit distins, ca al lui Saint-Thomas, nu se 

putea multumi cu o asemenea explicatie ; nu se poate 

spune ca. o casa se uzeaza Inteo zi, totusi se poate 

percepe o chine i pe o zi; china reprezinta cam 

5-10 0/0 din valoarea venala a unei case, dar o 

casa este departe de a se uza complet In 10 cel 

mult In 20 de ani. 

Saint Thomas gaseste dar nemerit sa elaboreze 

teorii proprii In aceasta privinta 2) pentru a dovedi 

1) Vezi pag. 134. t35. 

1) Rediim citatele $1 unele observatil din cursul dlui Deschamps 

la Facultateg de Drept din Paris in 1919-7920.

152 — 

ca uzura este un pacat ; teorii pe care le gasim In 

„ Summa teologica". 

In acest sens el invoca, in primul rand, argumente 

religioase bazate pe diverse texte din cartile sfinte 

cum ar fi, de pilda, cel din evanghelii : „sa dai fara 

sä speri nimic", precum si principiul religios si de 

morala, ca omul nu trebue sa-si faca un castig din 

ajutorarea aproapelui inteun moment de restriste. 

lar in al doilea rand, Saint Thomas elaboreaza o 

foarte interesanta teorie juridico-economica. 

Unele lucruri, spune el, „data hind natura lor, pot 

„fi folosite fara a ft consumate, precum o casa a carei 

„folosinta este distincta si separabila de consumatie, 

„adica, in fond, de proprietate". 

Ar fi deci ceeace not numim azi in economie „capital 

fix", compus din bunuri can pot sä foloseasca 

la mai multe acte de productiune. 

In aceasta categorie intra, de exemplu o casa. 

In consecinta, proprietarul ei poate vinde separat 

folosinta si separat fondul; el poate incasa un pret 

pentru folosinta china si un pret pentru proprietate : 

pretul de vanzare, sau poate vinde numai folosinta 

si pastra proprietatea. 

Sant insa alte bunuri can nu pot fi fplosite decat 

prin distrugerea lor, pentru can folosinta nu poate 

fi separata de proprietate. 

Ar fi deci bunurile pe cari le clasam azi sub numele 

de „capital circulant", adica cele ce se consuma, 

se distrug, la prima intrebuintare. 

Printre acestea, Saint Thomas ia ca exemplu graul. 

Nu poti sa separi folosinta graului de proprietatea 

graului ; cel ce ar primi grau cu imprumut nu-1 poate 

folosi decat dispunand si de proprietatea lui, distrugandu-1.

— 153 — 

„Or, ceeace s'a spus pentru vanzarea graului, — 

„continua Saint Thomas, — trebue spus Intocmai 

„despre moneta ; folosirea monetei are de urmare 

„consumarea sa juridica; creditorul dä Cu imprumut 

„moneta sa pentru ca cel ce se Imprumuta sa o poata 

„aliena, consuma juridiceste". 

„A cere i restituirea sumei data cu imprumut si 

„o dobanda, insemneaza a cere de cloud on plata 

„pentia acelq luau, fiindca proprietatea i folosinta 

„sant aci inseparabile". 

Perceperea unei dobanzi constitue dar un furt, 

stipulatia de dobanda este o obligatie fara cauza, 

jar daca s'au perceput dobanzi ele trebuesc restituite 

fiind-ca au fost percepute pc nedrept. 

Iata teoriile lui Saint Thomas in privinta cametei. 

Ele sant desigur foarte interesante fata de timpul 

cand au fost elaborate, dar i ca exemplu de argumentare 

scolastica, pur dialectica. 

D-I Prof. Deschamps observa Cu drept cuvant, ca 

transmiterea proprietatii nu are un caracter economic 

deosebit, ci este numai o consecinta juridica a naturii 

lucrurilor, dintre can unele fiind fungibile vor 

putea fi inlocuite, pentru restituire, prin altele asemene. 

Precum se restitue o casa, o corabie, se poate 

restitui i moneta, jar cel ce a lucrat cu banii imprumutati 

s'a folosit de ei, cum s'a folosit de corabie 

cel ce a luat-o Cu chine. 

Dar daca desbracam aceasta teorie de rationatnentul 

dialectic, — care are totusi meritele lui, laa- 7 

zat pe transmisiunea de proprietate, vedem ca ea 

are, cel putin, doua man i merite. 

Ea introduce in discutie notiunile nuniite mai tarziu 

capital fix si circulant.

\ 

- 154 - 

Corespunde cu spiritul vremii, care incepuse sa 

admita, in materie de dobanda, deosebirea intre „damnum 

emergens" i „lucrum cessans". 

Daca se putea admite ca un creditor sa fie despagubit 

atunci cand a suferit o diminuare a patrimoniului 

sau (damnum emergens), nu se putea concepe 

Inca legitimitatea unei despagubiri pentru o lipsa 

de castig (lucrum cessans) si mai putin Inca ca aceasta 

despagubire sa fie datorata „ipso facto" prin 

simplul fapt ca un creditor este momentan lipsit de 

folosinta lucrului sau. 

Avand, pentru obiectele ce nu se distrug la prima 

Intrebuintare, un drept de folosinta, distinct de cel 

de proprietate, cedarea acestui drept catre altul produce 

un minus In patrimoniul creditorului, minus pentru 

care poate fi despagubit. 

Pentru obiectele ce se distrug la prima Intrebuintare, 

pentru bani in special, aceasta folosinta neexis- 

\ -Cand i dobanda perceputa nu compenseaza nici o di- 

,!minuare din patrimoniul creditorului. 

2 

Sa ne oprim insä aci... pentru a nu fi acuzati si 

i noi Ca folosim dialectica scolastica si sä ne multumim 

r sa conchidem ca, cu toate criticile ce li se pot aduce 

teoriile lui Saint Thomas asupra cametei raman ca 

un exempIu de foarte fina analiza si potrivite cu 

timpul cand au fost elaborate. 

In fapt, nu numai ca dreptul canonic a mentinut 

prohibitia cametei, dar cateva decenii dupa moartea 

lui Philippe le Bell, nu numai ca interzice camata, 

dar acorda expres debitorilor, cari s'au angajaL a plati 

dobanzi, dreptul sa nu le plateasca, jar acelor ce 

le-au plata deja, sa le impute din capital sau sa 

ceara restituirea lor.

— 155 — 

Nici in fond, — pentru ca era adversar al cametei, — 

nu putem critica pe Saint Thomas caci daca s'a admis 

mai tarziu legititnitatea perceperei unei dobanzi, apoi 

'Ana la Revolutia Franceza si chiar mai tarziu, au 

au existat masuri de limitare a ei... far acum ifi 

urma aceasta chestiune a reintrat In preocuparile legislatorilor. 

Saint Thomas a examinat, in lucrarile sale si multe 

alte chestiuni economice i sociale. 

Noi ne-am marginit insa, a cauta sä patrundem 

felul lui de a rationa numai in doctrinele can ni s'au 

parut mai originale si interesante. 

Totusi mai putem mentiona, fiindca au ramas celebre, 

argumentele prin can justifica proprietatea 

anume : 1) bunurile sant mai bine administrate ; 2) 

ordinea este mai bine observata ; 3) pacea este mai 

bine asigurata 1). 

Proprietarul trebue sä foloseasca bunul sau in 

conformitate cu interesul general, fiind raspunzator 

fata de Dumnezeu. 

In privinta valorii, Saint Thomas, impreuna cu mai 

toti scolasticii remane foarte aproape de Aristot. 

Justul pre t trebue sä traduca justa valoare de 

schimb, dar cum aceasta nu se poate preciza exact, 

vom avea trei grade : 10 „medium justum pretium", 

20 „summum pretium", peste care nu se poate trece 

fara a spolia pe cumparator, 3 0 „injimum pretium" 

sub care este spoliat vanzatorul 2). 

Se admitea in genere ca legislatorul poate fixa 

preturi „maximalea, dar cat mai aproape de cele naturale, 

altfel sant ineficace. 

1) Joseph Rambaud «Histoire des Doctrines economiques» Ed. 

II L. Laicise Paris 1902 pag. 39. 

2) 1dem. pag. 47.

- 156 - 

Am aratat deja a Saint Thomas d'Acquin a fost 

considerat ca cel mai de seama ganditor al timpului 

sau, unul din cei ce absorb §i redau §tiinta unei intregi 

epoci; in consecinta nu vom mai cita nici un 

alt autor din secolul al XIII-lea.

CAPITOLUL IV 

Cati-va autori din secolul al X1V-lea 

In acest secol se mareste numarul celor ce se ocupa 

de chestiunile sociale §i economice, dar putint 

formuleaza teorii noi ; putini sant chiar si cei ce expun 

numai Inteo forma noua idei deja cunoscute ; 

marii scolastici, Saint Thomas d'Acquin in special, 

influenteaza Inca puternic pe mai toti ganditorii din 

aceasta categorie. 

In consecinta ne vom multumi a cita numai cate-va 

nume de autori, In ordine cronologica (dupa data 

probabila a mortii) mai mull pentru a arata cart 

erau obiectele preocuparilor momentului, — rezervand 

insa un capitol a parte lui Nicolas Oresme. 

In acest secol principalele centre intelectuale sant 

In nordul Italiei, In jurul facultatii de teologie din 

Viena, dar mai ales In Franta, a carei influenta i suprematie 

intelectuala asupra intregii lumi medievale 

ramane incontestabila. 

Egidio Colonna, a trait intre 1247-1316. 

El era de origina italiana, dar a urmat, la Paris, 

lectiunile lui Saint Thomas d'Acquin. 

Apoi a predat si el, cu deosebit succes, teologia 

filosofia,

— 158 — 

Insarcinat de Philippe le Nardi, sä instruiasca pe 

fiul sau, viitorul rege Philippe le Bel, el a scris un 

„De regimine principis" , destinat In special elevului 

sau §i tiparit apoi la Roma In 1492 '). 

0 idee originala care merita sa fie relevata, mai 

ales pentru timpul in care a fost formulata, este a 

pentru perceperea impozitelor extraordinare trebue 

ca printul sa ceara consimtimantul poporului 2). 

Acest principiu, eclipsat In timpul monarhiilor absolute, 

a constituit mai tarziu una din bazele dreptului 

public §,i financiar. 

Calugarul Paul Minorita originar probabil din 

Venetia, a fost un autor de seama din aceasta epoca. 

Intre 1313-15 a scris un „De regimine rectoris" , 

In trei carti, In care se ocupa de guvernamantul 

moral, al familiei §i al cetatii. 

Lucrarea aceasta a fost foarte apreciata §i republicata', 

la Wiena, In 1868 3) 

Pierre Dubois, s'a nascut Intre 1250 — 1260 §i 

era Inca in viata la 1321. 

El a asistat la unele lectiuni ale lui Saint Thomas 

d. Acquin, a fost avocat §i publicist, foarte dornic 

de a juca un rol politic de seam, dar fara succes 

poate tocmai pentru-ca manifesta prea multa indrazneala 

In ideile sale. 

Ataca pe papa Bonifaciu al VW-lea, pe templieri, 

scrie un memoriu prin care sfatue§te pe Philippe le 

Bel sa ceara papei de a fi proclamat Imparat, ii 

mai sfatue§te sa creeze un regat In orient, manifesta 

o vie activitate, sustine idei man, scrie, vorbe§te, 

1) «La grande enciclopediev op. cit. la caviintul «Colonna» 

2) Cossa op. cit. pag. 164. 

3) Cossa op. cit. pag. 163.

— 159 — 

solicita, dar fara a avea o influenta prea mare asupra, 

timpului sau. 

Pe noi ne intereseaza acum, In deosebi lucrarea 

lui „De Recuperatione Terrae sanctae" , in care sub 

pretext de a indica mijloacele potrivite pentru cucerirea 

locurilor sfinte, discuta o suma de chestiuni. 

Intre altele, el preconizeaza suprimarea patrimoniului 

papal si consficarea averilor manastiresti i bisericesti, 

se declara contra celibatului eclesiastic; propune 

suprimarea manastirilor de calugarite si transformarea 

lor In scoli pentru fete, In cari sa se predea 

si medicina ; se ocupa de aproape de programele de 

Invatamant si este partizan al studiului limbilor curente; 

cere simplificarea si codificarea legilor, tnochficarea 

recrutarii personalului judecatoresc, propune o 

noua procedura ; condamna alteratiile monetare ; in 

fine, propune arbitrajul internatienal ca mijloc pentru 

a asigura pacea universals 1) 

Avand In vedere timpul cand au fost formulate 

aceste idei (Inceputul sec. XIV-lea) cat i stilul 

credinta in astrologie a autorului, ele ne apar ca 

adevarate profetii, prea departate Insa de spiritul 

timpului cand au fost emise pentru a-I putea influenta, 

dar deosebit de interesante pentru istoricui 

doctrinelor. 

Intre altele, avem Inca un prilej sa constatam marea 

Indrazneala pe care au manifestat-o multi ganditori 

ai evului mediu, chiar cand scrierile lor imbracä 

forma unor sfaturi date regelui. 

Guillaume Durand zis, dupa moda timpului 

1) Ch. V. Langlois in eGrande enciclopedie* la cuvantul «Dubois ,. 

(Pierre)

160 -- 

de Saint Pourfain, dupa locul nasteili, a Inurit pe 

la 1333, dupa ce fusese episcop de Maux. 

II citam, In primul rand, pentru marea influenta 

ce a avut-o asupra decadentei Jealismului" scolastic 

renasterii „nominalismului", cat si pentru pretentiunea 

sa de a apropia religia de stiinta si a explica 

dogmele prin ratiune, ceeace l'a antrenat spre diverse 

erezii'). 

Acest autor ne mai intereseaza si ca sustinator at 

ideei ca statul trebue sä Infiinteze band, can sä vie 

In ajutorul saracimei sustragand-o speculei camatarilor. 

Jean Buridan, s'a nascut la Bethune, nu se stie 

precis cand, a urmat lectiile lui Guillaune d'Occam, 

era rector at Universitatii din Paris In 1317, traia Inca 

la 1358 si nu se stie exact cand a murit. 

El era un „nominalist'' pur, s'a ocupat, In special 

de logica si comentarea lucrarilor lui Aristot. 

Fiind nominalist, el nu admitea existenta „liberului 

arbitru", In legatura cu care se formulase un 

argument celebru, care i s'a atribuit, se pare In 

mod eronat, de oare-ce ar fi fost folosit Inca de 

unele scoli filosofice anterioare lui Aristot, nici nu 

se potriveste cu sustinerile lui Buridan si nici nu a fost 

regasit In operile sale. 

Este vorba de faimosul „rnagar al lui Buridan". 

Un magar, — se spunea, asezat la egala distanta 

de doua galeti cu apa, sau de doua poeni, ar trebui 

sa moara de sete si de foame daca nu at exista un 

,liber arbitru de indiferenta" (liberum arbitrum in- 

1) E. H. Vollet in cGrande enelelopediev la euvantul cDuranth, 

Guillaane»).

-- 161 — 

diferentiae) care sä-i permita, — cum se intampla 

in totdeauna in fapt, sa opteze pen tru o directie 

sau alta '). 

Din punctul nostru de vedere actual, Buridan este 

interesant fiindca In lucrarea sa ,Chestiuni asupra 

eticei lui Aristot" se coprinde si un scurt studiu 

asupra rolurilor economice ale monetei i fiindca 

este de parere ca sant cazuri in can trebue admis 

imprumutul cu dobanda, aceasta fiind o chestiune de 

oportunitate 2). 

Jean Gerson (1363-1429) a fost tin mare, foarte 

savant si influent teolog al timpului sau. 

El si-a desfasurat activitatea in Franta, la Colonia 

foarte putin timp la Viena, ducele Frederic de 

Austria dorind sa-1 castige definitiv pentru universitatea 

din ace! oras. 

II citam ad i pentru a a fost unul dintre rarii teologi, 

poate singurul 3) din acest timp, care a sustinut 

ca legile civilear trebui sa tolereze uzura (Imprumutul 

cu dobanda) pe care cele canonice o condamna 

caci interzicerea ei de catre legile civile produce 

perturbari prin intrebuintarea a tot felul de mijloace 

pentru a o mascasub aspectul altor operatii. 

Vedem dar, din aceasta scurta trecere in revista, 

ca In veacul al X1V-lea, tot discutiile scolastice, chestiunea 

guvernarii, a dobanzii, continua a fi la ordinea 

zilei. 

1) G. Fonsegrive in „Grande eneielopedie" op. cit. la envantn1 

„Buridan" (Jean). 

2) Cossa op. cit. pag. 164. 

3) A. Espinas cHistoire des doctrines economiques» Ed. A 

Colin et Co. Paris, pag. 106.

— 162 — 

In afara de acestea incep sa se impuna, tot maf 

mult, atentiei ganditorilor, chestiunile relative la dreptut 

printului de a percepe impozite, cele relative la invatamant, 

drepturile papei si ale clerului, a creditului, 

pentru saracime, dar mai ales cele in legatura ctt 

moneta Cu preturile.

CAPITOLUL V 

Teoriile lui Nicolas Oresme asupra 

monetei. 

Nicolas Oresme s'a ngscut la Caen la inceputul 

secolului al XIV-lea. 

A mers la Paris, unde a fg.cut studii bune, obtin5nd 

doctoratul in teologie apoi, In 1355, a ,fost 

numit mare rnaestru al colegiului de Navarra. 

Dupg aceasta ocupg cate-va functiuni eclesiastice 

In Normandia, se reintoarce la Paris, tot inteo func- 

-tiune eclesiasticg, jar in 1360, regele Jean 11 numeste 

preceptor al copiilor sgi. 

In 1363 tine In fata papei Urban al V-lea un 

discurs atat de Indraznet,Incat este acuzat de erezie, 

dat reuseste sg se disculpe., 

in fine, in 1377, Carol al V-lea, fostul sgu elev, 

11 numeste episcop de Lisieux, functiune pe care o 

pgstreazg pang la moarte, in 1382. 

Nicolas Oresme este unul din cei mai distinsi inielectuali 

ai timpului 

Stilul sgu este frumos i clar, expunerea precis, 

de o logica impecabilg, ridicandu-se, dupg imprejurgri, 

pang la cele mai inalte consideratiuni filosofice. 

-Lui i se datoreSte prima editie francezg a „Moralei" 

§i „Politicei" lui Aristot,' pe cad le-a tradus el 

frantuzeste. . -

- 164 - 

A tradus de asemenea si din lucrarile lui Petrar 

ne-a lasat si 115 predici. 

Cele mai interesante lucrari ale sale sant Insa: 

„ Petit iraite de la premiere invention des monnaies 

et des causes et manieres d'icelles" §i „De 

l'origine, de la nature, du droit, du poids et de 

l'invention de la monnaie", lucrare mai importanta 

decat prima, scrisa intai in latineste, tradusa apoi 

chiar de autor in frantuzeste, i republicata de Wolow 

ski In 1864. 

Aceste doua lucrari din urma, au fost considerate 

de unii autori ca primele lucrari cu caracter pur economic 

ce apar in istoria doctrinelor. 

Indiferent Ins a de aceasta intaietate in timp, 

aceste lucrari pot fi considerate nu numai ca cele mai 

bune lucrari economice ale evului mediu, dar ea opere 

cari pastreaza Inca i azi o deosebita valoare stiintifica. 

In prezentul capitol ne vom margini sä redam,— 

dupa ultima lucrare citata,—teoriile lui Nicolas Oresme 

asupra monetei. 

El scrie in epoca cand tocmai se consolida dreptul 

monetar. 

Abia pe la 1226, Ludovic at IX-lea afirmase dreptul 

regelui de a bate el moneta, dar numai pe aceea de 

aur, seniorii putand continua sa o bata pe accea de 

argint, „Fortune d'or est au roi, furtune d'argent 

est an baron" se spunea pentru a caracteriza aceasta 

situatie. 

Nuinai pe la Inceputul secolului al XIV-lea, deci , 

tarn pe timpul nasterii lui Nicolas Oresme, Philippe 

le Bel (1285-1314) afirmase cu succes dreptut

— 165 --- 

gelui de a bate once fel de moneta, de sigur ca 

manifestare a drepturilor sale de suveranitate, dar mai 

ales. pentru a-si produce venituri prin dese „mutatii 

mottetare", — cum era obiceiul constant pe atund. 

Oresme a scris probabil intre 1350 si 1364 lucrarea 

despre care ne ocupam acum. 

In cei 10 ani can au precedat scrierea ei, s'au 

facut nu mai putin de 71 de mutatii monetare, provocandu-se 

astfel o nestabilitate tnonetara atat de 

daunatoare populatiei j vietii economice in cat a dus 

si la revolte cum a fost si cea dela Paris, la 25 

Noembrie 1357. 

In adevar, pe ttmpul lui Carol al V-lea, care-I 

numeste, cum am vazut, pe Oresme episcop de Lisieux,— 

„livra" nu mai continea decal mai putin de 

a opta parte din argintul pe care-1 continea pe timpui 

lui Carol cel Mare (inceputul secolului al IX-lea). 

Date fund imprejurarile de mai sus, vedem ca 

Oresme ii formuleaza teoriile asupra monetei tocmai 

in epoca cand problema monetara, — sub toate aspectde 

el, — era de cea mai mare actualitate si 

momentul cand urmau a se preciza si stabili drepturile 

autoritatii asupra ei. 

Aceasta ne explica si felul in care autorul, pune 

In prologul lucrarii sale, foarte clar, chestiunea la care 

va cauta sa raspunda 

„Are dreptul regele sa schimbe monetele dupa 

„placul sau i prin acest mijloc sa caeige cat vrea ?a. 

Unii sustineau da. 

Oresme este de parere ca nu, tocmai ceea ce va 

cauta sa dovedeasca. 

1) Pasagele ce urmeaza sant extrase dm cursul d 1 ui Deschamps. 

op. cit.

- 166 - 

Inainte insa de aceasta, el constata, in fapt, doua 

rele datorate mutatiilor rnonetare. 

Primui, ç mutatiile au adus atata multiplicitate si 

dezordint in circulatia monetara, in care exista si 

monde identice ca forma si numire, dar diferite din 

punct de vedere al continutului metalic, In cat: 

„negustorii au mai mult de lucru pentru a fl de 

„acord asupra pretului monetei, de cat asupra celui 

„al marfurilor de platit". 

Iar at doilea, ca monetele cele bune au disparut 

din circulatie, ramanand numai cele rele. 

Este dar un caz de aplicatie al n principiului lui 

Gresham": „monetele tele gonesc pe cele bune", cunoscut, 

de altfel, Inca din antichitate, cand Aristofan 

scria in „Broastele" : „cetatenii cei buni sant ca §i 

inonetele cele bune, ei pleaca in strainatate". 

In fapt, se constata dar ca mutatiile au rezultate 

foarte rele. 

Oresme este Insa departe de a se multumi cu aceasta 

constatare pentru a dovedi ca mutatiile trebuesc 

sä inceteze. 

El procedeaza mult mai stiintific, studiind Intai 

origina i rolurile monetei i apoi mutatiile monetare. 

Sa-1 urmarim in studiul sau. 

El incepe prin a constata, cu Aristot, ca moneta, 

cu toate ca este facuta din aur i argint, nu este o 

bogatie naturala, ci „un instrument artificial, desco- 

„perit in scopul de a facilita schimbul bogatillor na- 

„turale. Moneta, in functiunea pentru care a fost in- 

„ventata este un simplu „instrument de schimb”. 

„Si in consecinta, continua Oresme, este un instrument 

folositor omenirii”.

- 167 -- 

Apare insa indata i un alt rol al monetei si anume 

cel de „instrument de Inmagazinare al puterei de 

cumparare" fiindca Oresme adaoga : 

„Fiind dat acest rot at monetei, ea trebue bmuta 

„dintr'o materie pretioasa: aur sau argint, si idealul 

oarSi ca aceste metale sa fie pure, pen tru a se evita 

„orice banueli si discutii". 

Pentru tranzactiile de mica importanta, trebuesc 

batute Ins a monete din metale mai putin pretioase, 

fiindca altfel ar trebui batute monete prea mid. 

Daca schimburile s'ar face cu ajutorul metalului 

nebatut, expunerea s'ar putea limita aci, aceste metale, 

fiind intrebuintate dupa greutatea si titlul lor. 

Am putea spune ca, dupa Aristot, am ramane in 

domeniul economiei naturale. 

Dar moneta este batuta i poarta anumite ”semne 

Care este rostul lor ? lata o chestiune capital. 

„Semnul nu este altceva, spune Oresme, decat o 

„figura notorie si cunoscuta, care certifica calitatea 

„materiei 5i exactitatea greuteitii ; este tin semn at 

„adeveirului materiei greutcitii... i pentru ca mo- 

„neta sa poata ft usor recunoscuta este numita : 

„livra, ban, dinar...". 

lata explicata, In foarte putine cuvinte si In mod 

admirabil, origina economica a monetei. 

Dar de ce, aceste semne sant hotarate de print, 

de ce reprezinta adesea chipul sau sigiliul sau ? 

Pentru ca : 

„Trebue ca 'monetele sa fie batute de catre o per-. 

„soana public, de catre o autoritate public. Or 

„printul este persoana public care are cea mai mare

- 168 - 

„ autoritate; este dar convenabil ca plintul, mai mutt 

„ decal oricare altul sa semneze moneta cu un semn 

„unic, care sa fie foarte greu de imitat -‘. 

lata dar, foarte clar expusa si origina ,dreptului 

regalian" at printului de a -bate moneta. 

Acest „drept" este mai mult indeplinirea unei 

„indatoriri``. 

Printul „superexcellens in virtute" cum spunea Saint 

Thomas d'Acquin, trebue sa faca supusilor sai serviciul 

de a certifica, cu marea lui autoritate, titlul si 

greutatea monetelor si de a face numai el aceasta 

pentru a impiedica pe unii particulari, mai putin 

scrupulosi, sä faca ei o certificare ce ar putea induce 

poporul in eroare, sou ca certificarea sa fie 

facuta de persoane prea putin cunoscute de public, 

ceeace ar impiedica o buna si generala circulatie a 

monetei. 

Se mai poate oare sustine, fata de cele de mai 

sus ca semnele de pe moneta ar exterioriza, pur si ' 

simplu, dreptul de proprietate at printului asupra 

monetei, cum credeau multi pe vremea aceea ? 

De sigur ca nu, cum reese clar atat din origina 

monetei, a semnelor de pe ea si a dreptului „rega- 

Ban' at printului. 

Dar moneta nu este un lucru fara stapan, ea apar 

tine detindtorilor. 

,,Moneta spune Oresme, este un instrument de 

„ sch mbat bogatiile naturale si in calitatea ei de 

„echivalent moneta este in adevarata posesie a celui 

,,sau celor carora le apartin aceste bogatii naturale 

can le-au dat in 'schimb contra monetei, cad 

,,fie-care Isi dã munca si truda propriului sau cap

- 169 - 

„pentru moneta pe care o primeste i desigur ca 

„aceasta moneta este a sa, dupa cum erau ale sale 

„truda si munca corpului sau " 

Cuvintele lui Oresme sant destul de clare pentru 

a nu avea nevoe de nici un comentar si expun un 

pcincipiu care ar trebui reprodus in bronz in cabinetele 

ministrilor de finante si pe frontispiciul bancilor 

de emisiune. 

Printul batand moneta indeplineste dar un serviciu 

public si din aceasta nu trebue sa realizeze 

nici un castig. 

Pentru baterea monetei el trebue sä perceapa numai 

cheltuelile de batere §i nimic mai mult. 

Nicolas Oresme se apropie dar foarte mult de principiul 

„liberei &Wert" a monetelor, admis in practica 

numai cu multe secole mai tarziu ca o institutie 

indispensabila pentru a asigura sinceritatea monetei. 

El face totusi printului o mica concesie. 

Quantumul cheltuelilor de batere se va putea calcula 

anticipat si fixa odata pen tru totdeauna. 

Daca din acest pret de batere a monetei mai ramane 

ceva, acest rest va putea constitui tin castig 

pentru print din dreptul sau ,,segneurial" („regaflan" 

am zice azi). 

Dupa ce a explicat, atat de clar origina, natura,, 

rolul monetei si a lamurit drepturile respective ale 

printului si detinatorilor asupra ei, Oresme, poate 

trece mai departe si trage concluziuni pentru mutatile 

monetare. 

Mutatiile consistau in diverse schimbatt In legislatia 

monetara.

— 170 — 

In privinta schimbarilor legislative in genere Oresme 

bazandu-se pe cele spuse de Aristot In „Politica" 

cartea ll-a, formuleaza un principiu care ar trebui repetat 

la inceputul fiecarei sedinte a adunarilor legislative 

moderne si anume : „ca piatra unghiulara a inte- 

,lepciunei in conducerea Statului, consista in a nu 

„schimba fara evidenta necesitate, legile, termenele, 

„statutele, can privesc comunitatea". 

„ 0 lege veche nu trebue inlocuita cu una 11011A, 

„chiar mai buna, decat in caz de progres notabil, 

„caci aceste schimbari micvreaza respectul legalitatii, 

„mai ales cand devin prea dese...". 

„De aci reese ca nu trebue facuta vreodata o 

„mutatie daca nu are o evidenta necesitate sau cel 

„putin utilitate pentru toata comunitatea". 

Sa examinam acum, cu Oresme, cele cinci tipuri 

de mutatiuni monetare. 

1. Mutatitle in figura au loc cand se schimba efigia 

de pe monete. Ele sant justificate numai daca falsificatorii 

au imitat cu succes vechea monzta sau daca 

ea si a pierdut din greutate aceasta in scop de a 

deosebi monetele bune de cele false sau uzate. 

Daca un print bate moneta noua fara a o interzice 

pe cea veche, nu este mutatie. 

II. Mutatliile In proportie au loc cand se modifica 

raportul intre monetele de aur i cele de argint... 

n aceasta proportie naturala nu trebue schimbata decat 

„ daca a variat pe piata raportul intre cele doua me- 

„tale, ceeace se intampla destul de rara. 

Aceste doua mutatii sant singurele admisibile, 

spune Oresme. 

Dar nu printul trebue sa hotarasca cand sant necesare, 

ci comunitatea sau autoritatea publica delegata

- 171 - 

de corrtunitate, caci altfel printul le-ar putea efectua 

nutria' in scopul de a trage un castig personal. 

Remarcabila este observatia lui Oresme asupra 

raportului dintre aur si argint pe care unii 11 considerau 

ca pur legal. 

III. .114utatille tn namire, au loc and se stabilWe 

o alt proportie intre monetele reale si cele nomi- 

nale (la monaie de compte). 

Intr'o epoca de atat de mare imperfectie a m onetelor 

reale, monetele nominale jucau un rol insemnat. 

Ele reprezentau o anumita can titate de metal de un 

anumit titlu. Platile se faceau insa bine inteles, tot 

In rnonete reale, debitorul fiind obligat sa plateasca 

dupa raportul stabilit de autoritate, adica de print. 

Aceste mutatii erau printre cele mai usor de 

realizat nefiind nevoe de vre'o retragere din circulatie 

sau retopire, ci numai de o masura legala, ce aducea 

insa perturbari enorme. 

Dupa cum print& era debitor, sau creditor, el putea 

schimba proportia intre monetele reale, — sau nu - 

mai unele,— i cele nominale i realiza ast-fel castiguri. 

El putea de asemenea fixa unei noi monete, pe 

care o scotea in circulatie, o valoare nominala supe- 

rioara valorii metalice si efectua plati sau cumpara 

turf. 

Publicul reactioneaza in diverse feluri contra acestei 

mutatii, de pilda : primeste nova moneta nu- 

mai pe valoarea metalica reala, la Cantu stipuleaza 

pentru viitor in monete reale, nu nominale, sau mai 

mult, in monete straine sau metal cantarit ; pretu- 

rile se ridica la nivelul noului raport. 

Dar nu ramane mai putin adevarat ca pentru mo- 

ment perturbari man i se produc, unii oameni pot ft 

saraciti, altii imbogatiti.

— 172 -- 

In consecinta aceasta mutatie trebue cu totul interzisa, 

nu numai printultii, dar chiar i comunitatii. 

IV. Mutatiile Ingreutate aveauloc cand se schimba 

greutatea pieselor fara a li se schimba i numirea 

sau valoarea nominala. 

,,Aceasta mutatie, spune Oresme, este puri sim- 

„plu ilicita pentru print, care nu poate sa faca a- 

„cest lucru in mond cinstit si drept. Printul nu poa- 

„te sa aiba alt mobil decat de a-si apropia bani ce 

„nu sant ai sai” 

„El primeste monete de o greutate dreapta si le 

„schimba cu unele mai usoare pe can le repune in 

„circulatie”. 

V. Mutatiile in materie, cand se modifica titlul 

metalului sau chiar se schimba cu totul metalul din 

care sant facute piesele. 

0 asemenea mutatie s'ar concepe numai pentru a 

corecta variatii Th valoarea respectiva a metalelor. 

In acest caz ar putea interveni comunitatea, Printul 

nu trebue sA faca o asemenea mutatie fund- cã 

„falsitatea este mai mare decat in mutatia in greu- 

„tate, caci este sofistica i greu de recunoscut”. 

Iar mat departe spune cum unii printi au pus pe 

monete efigia vre'unui sfant i o cruce ca semn de 

cinste i ca in acest caz mutatia ar fi un pacat 

mai mare pentru print care ar deveni i speriur. 

In fine, de cele mai multe on , spune Oresme, mu- 

ratiile erau „compozite”. 

Se combina de pilda o mutatie in figura Cu una 

in materie ; piesele vechi ereau demon etizate, jar cele 

Cu noua efigie erau batute cu un titlu mai slab si 

printul retinea tot surplusul metalului pretios. 

Trecand in revista diversele mutatii, Oresme a 

aratat intai Ca sant admisibile numai cele mn ti-

-173 - 

.gurda §i „in proportie", la cari mai adaoga apoi §i 

pe cele „in materie", ceeace ni se pare nelogic dupa 

condamnarea mutatiei in greutate ; posibil chiar sä 

fie o eroare de text. 

In tot cazul mutatiile „fn numire" §i „In greutate" 

ar trebui inlaturate pen tru totdeauna §i credem, prin 

.a fortiori» §i cele in mateue", oprindu-ne astfe 

la prima concluzie a lui Oresme, ca singurele mutatii 

admisibile sant cele „in figura" §i „in proportie" 

. 

Chiar §i acestea insa trebue sa se faca numai In 

cazuri bine determinate : prima, In caz de schimbare 

de print, fal§ificare sau uzura a monetelor ; a doua 

In caz de variatie a rap ortului intre pretul aurului 

cel al argintului. 

Mutatiile nu sant moduri de percepere ale impozitelor 

sustine Oresme cu energie §i in concordanta 

perfecta cu teoria generala a monetei, pe care a formulat-o 

la inceput. 

Totu§i el admite intrebuintarea mutatiilor In scop 

fiscal in doua cazuri extrem de grave pentru stat : 

cand este urgenta nevoe de bani pentru razboi sau 

pentru a rascumpa ra pe print din captivitate. 

In fine, mutatiile admisibile, astfel limitate la anumite 

cazuri precise, trebue sa poata Ii hotarate numai 

de comunitate, jar nu de print,— concluzie ce 

reese In mod logic §i natural din intreaga teorie a 

monetei formulata de autor. 

In adevar, daca moneta, instrument de schimb 

apartine exclusiv detentorilor, jar nu printului, ace§ti 

detentori, formand comunitatea, sant singurii ce pot 

fl chemati a decide asupra unui lucru care le apartine.

174 ---- 

Concluzia aceasia era departe insa de a Ii generalmente 

admisa, fie numai i in teorie. 

Ca In totdeauna, se gaseau i atunci destui teoreticieni 

dispusi a justifica actele profitabile celor marl. 

Pe langa argumentul, deja expus, ca, moneta fund 

proprietatea printului, el o poate modifica cum vrea, 

se mai sustinea ca mutatiile sant an mijloc potrivit 

de percepere al unor impozite. 

In combaterea acestei opinii, Oresme nu se multumeste 

a invoca concluziile ce rees din teoriile lui 

asupra monetei si mutatiilor, ci mai invoaca i alte 

argumente. 

Until dintre acestea cadreaza, sau mai bine zis 

continua, teoria lui Aristot asupra crematisticilor, adaogand 

i mutatiile monetare la procedeele crematisticei 

mercantile. 

„Sant trei feluri de a castiga rnoneta fara a o 

„folosi In mod natural, spume Orestne: schimbul, uzura 

mutatiile". 

Dintre acestea, castigul din mutatii este mai fraudulos 

de cat uzura (imprumul cu dobanda), care eel 

putin este rezultatul unui contract in vreme ce printul 

ia banii supusilor sai contra vointei acestora", 

In plus, acest pretins mijloc de a percepe impozitele 

mai prezinta, pentru comunitate, i alte grave 

inconveniente : disparitia monetei bane, ingreunarea 

tranzactiilor, — despre can s'a vorbit deja, strainii 

sant interesati sa contrafaca monete supra-apreciate, 

metalul pretios se pierde prin continue transformari, 

clasele muncitoare pierd, jar speculatorii de 

tot soiul castiga In dauna acestor clase. 

In privinta speculatorilor, Oresme adaoga o observatic 

care-si recapata actualitatea In toate timpurile 

cand se iau masuri in legatura cu moneta.

- 175 - 

„A specula, spune el, insemneaza a sti. i cand 

„stii faptele dinainte, daca esti amic al guvernantilor, 

„cand printul nu previne publicul despre mutatia pe 

„care vrea sä o faca, dar unii o stiu prin prietenii 

,,printului, acestia se Imbogatesc i castiga pe nedrept". 

Inca un inconvenient al mutatiilor este Ca acestea 

aduc printului an gray prejuditiu i Ii scad autoritatea 

„cand supusii 11 vad numind aur ceeace nu 

„este aur i livra ceeace nu este livra". 

Dupa ce arata aceste neajunsuri, Oresme examineaza 

i combate, unul Cate mm!, principale argumente 

ale adversarilor. 

S'a invocat argumentul delicat al ratiunei de Stat, 

spune Oresme. Dar cum este prea putin controlabil 

este bine ca nu printul ci comunitatea sä o aprecieze. 

S'a mai sustinut ca printul a capatat acest privilegiu 

dela papa, dar acesta nu poate da mai multe 

drepturi de cat are el Insusi, iar el nu are nici un 

drept asupra monetei. 

Printul ar lucru ca delegat al comunitatii, dar aceasta 

nu are a da asemenea delegatii in contra interesului 

sau. 

lar daca printul intervine fiindca membrii comunitatii 

nu se pot intelege, aceasta trebue sa o faca 

numai in interesul comunitatii. 

Printul nu are dar nici o calitate pentru a hotara 

el mutatiile de facut, chiar dna ar invoca argumentul 

ca facerea unora din mutatiile admisibile ar fi in interesul 

comunitatii. 

Cu atat mai pain are printul dreptul i calitatea 

sa ceara comunitatii a se rescumpara de o mutatie 

pe care ar intentiona sä o fan, ceeace reese mai 

mult de cat suficient din toate cele spuse mai sus.

- 176 - 

Terminandu-si argumentarea, atat de clara 

logica In cat nu mai are nevoe de nici un comentariu, 

— Oresme se adreseaza regelui in termeni energici 

„O rege, am intentiunea sa declar Ca mutatiile pre- 

„cedente sant contra onoarei i vatama succesiuneit 

„regale si copiilor sai”. 

„O asemenea frauda este un furt si nu poate fi 

„sfatuita de cat de oameni cu gandirea corupta..." 

Cuvinte cu atat mai indraznete, cu cat erau sense 

de o persoana ce a fost preceptorul copiilor regali 

s'a bucurat de Insemnate favoruri regale si si-a petrecut 

ultimii ani ai vietii ca episcop de Lisieux ! 

Indrasneala Jul Oresme nu se opreste insa aci, ea 

merge pana la Indemn la revolta, cand se adreseaza 

apoi poporului : „si daca regele violeaza dreptul sau 

Jibertatea supusilor sai, este datoria lor sa nu se 

„lase tiranizati. Fereasca Dumnezeu ca frumosul curaj 

,al francezilor sa fie atat de slabit in cat sa se lase 

,transformati In servi...". 

Opera, pe care am analizat-o in scurt, este admirabila 

din toate punctele de vedere. 

Dar a avut ea si vre-un elect practic ? 

Se pare ca da. 

Energicele lectiuni ale lui Oresme par a fi avut o 

buna influenta asupra lui Carol al V-lea, al carui 

preceptor fusese. 

in adevar In timpul domniei lui (1364-1380) nu 

s'au facut mutatii monetare. 

Ele au reinceput Insa sub Carol al VI lea (1380— 

1422), ceeace a provocat o „remontrance" adresata 

regeluide Universitatea din Paris, In 1412, probabil 

sub influenta ideilor lui Jean Buridan,-fostul ei rector, 

si ale lui Oresme.

- 177 - 

A fost Insa In totdeauna foarte greu de a impiedica 

printii sau guvernele de a realiza incaski, fie 

daunand poporului. 

Mutatiile au continuat, in asa fel, Ca livra nu mai 

continea In 1789, deck 1/86 din argintul pe care-I 

av2a pe timpul lui Carol cel Mare si V ic, din cel pe 

care-1 avea pe timpul lui Carol al V-lea. 

Nevoia de bad a printilor a fost dar, Inca multe 

secole, mai tare deck ratiunea exprimata in teoriile 

lui Oresme. 

Dar cand „comunitatea,—cum o numea Oresme,— 

a Inceput a se guverna singura, dupa trecerea furtunei 

revolutionare, s'a stabilit un regim monetar 

conform intocmai cu dezideratele acestui mare Onditor.

CAPITOLUL VI 

Doctrinele economice in secolul 

at XV-lea 

Am situat sfarsitul evului mediu pe la mijlocul atestui 

secol. 

Credem totusi, ca din punct de vedere intelectual 

intreg acest secol poate fi considerat ca facand parte 

mai degraba din evul mediu decat din epoca ce i-a 

urmat pentru ca mai este Inca, in buna parte, tot 

sub influenta scolasticismului, care dispare insa cu el. 

In asemenea Imprejurari este natural sa nu gasim 

autori prea interesanti din punct de vedere al doctrinelor 

economice. 

Vom cita totu0 acum doua nume la can se vor 

adaoga cativa „umani0", carora le-au rezervat capitolul 

ce urmeaza. 

Saint Bernardin de Sienne (1380- 1444) a fost 

un teolog italian de valoare si fanatic predicator, 

canonizat vase ani dupa moarte. 

Bine inteles ca nu ne vom ocupa de opera lui teologica, 

dar putem sa retinem ca in „Sertrzones" se 

ocupa incidental de circulatia si repartttia bunurilor, 

de valoare comert si credit. 

Este interesant de constatat ca un teolog atat de 

auster, — ajuns vicar general al congregatiunei de 

iranciscani a ,strictei observante", mai severa de cat

— 179 — 

a franciscanilor conventuali; — lncepe sä priveasca 

dobanda din punct de vedere al imprumuturilor de 

productie admitand ca uneori banul „habet seminalem 

rationem lucrosi, quem comuniter capitale vocamas" 

1) §i in consecinta, in unele cazuri poate ft 

justificata perceperea unei dobanzi. 

Aceasta marcheaza, fara indoiala, un mare pas 

Inainte In favoarea recunoasterii legale a Imprumutului 

Cu dobanda. 

Gabriel Biel s'a nascut la Spire si a murit in 

1495.. 

El a fost discipol al lui d' Occam, filosof i teolog 

de seama, ajungand profesor de teologie la Universitatea 

din Tubingen. 

I se datoreste o expunere foarte Clara a doctrinei 

nominaliste, care ar fi avut, se crede, oarecare infiuenta 

asupra doctrinelor lui Luther si Melanchton. 

II citam aci si pentruca a fost numit „ultimul dintre 

scolastici" ceeace confirma disparitia scolasticismului 

la finele secolului al XV-lea precum i pentru 

ca. a scris, sub inspiratia operii lui Oresme, o mica 

lucrare, in acela§ sens, asupra monetei, intitulata : 

„De monetarum potestate simul el utilitate 

1) Vtzi Cosa op. cit. pnk. 166.

CAPITOLUL VII 

Umanistil 

Sub numele de „urnaniti" sant clasati, de obiceiu, 

o serie de autori, can, — incepand cu Petrarc (1303- 

1374) 5i pana la finele secolului al XVI-lea, — au 

scris sau au lucrat sub influenta antichitatii, al carui 

cult unii l'au exagerat. 

Prin „umanism" unii autori marl inteleg i partea 

hterara a ren”terii. 

Alti socotesc ca umani0 secolului at XIV-lea 

at XV-lea formeaza „prerena0erea" sau o prima pe- 

Tioada a renaterii. 

Ne multumim sä mentionam aceste pared i nu 

putem sä nu fim de acord ca umanismul a dat semnalul 

ren4erei. 

Preferam tot4 sa plasam, pentru doua motive, 

observatiile noastre asupra umanismului la finele 

partii consacrata evului mediu : 

in domeniul filosofiei In genere i al doctrinelor 

sociale, vechii umani0i—singurii despre can ne vom 

ocupa, — ni se par mai aproape de marii scolastici 

decat de curentul de procluctiune neolatina, sau chiar 

originala, caracteristic In ren”tere 

toti autorii pe care-i vom cita acum au trait In 

secolul al XV-lea i foarte putin in al XVI-lea

- 181 - 

vorbind dar despre urnanisti in partea urmatoare 

a acestei lucrari at trebui sä modificam, — credem 

fara mare utilitate, — prea mult, ordinea cronologica, 

pe care facem tot posibilul sä o pastram. 

Numele de „umani#i" a lost luat Intai de unii 

savanti germani. 

Umanismul este Insa, — cum era si natural, — de 

origina italiana. 

Renasterea clasicismului latin apare pentru italieni 

CU un caracter de continuitate rezultand din faptul 

ca erau de aceiasi rasa latina, au continuat a locui 

acelas pamant, a trai printre constructiile antice, mai 

mult sau mai putin ruinate, a pastra chiar ceva din 

structura societatii romane. 

Astfel se explica si faptul ca umanismul apare in 

Italia, — cum am spus, cu Petrarc (1303-1374), -- 

mai de vreme de cat In alte tari. 

In Franta, unul dintre primii umanisti este Bade 

(1467-1540), care a dat lui Francisc I ideia crearli 

lui „ College de Prance", ale carui catedre au lost 

ilustrate de multi invatati. 

In tarile germanice umanismul Ii atinge apogeul 

cu Jean Reuchlin (1455-1522) si apoi se transforma 

in miscare contra clerului prin lupta intre 

,,poeti.'ti' i „teologip". 

Erasm este si eJ, In secolul al XVI-lea, unul dintre 

sefii umanisti si profesor la universitatea din Erfurt, 

al carei elev este si Luther, care indreapta 

miscarea aceasta intelectuala spre combaterea anumitor 

dogme. 

Studiul si Intrebuintarea limbilor nationale in literatura 

au dat lovitura de gratie umanismului.

— 182 — 

Sa vedem acum, ce chestiuni sociale si economice 

au preocupat pe cati-va autori umanisti. 

Giovani Pontano (1426-1503), a ajuns In 1447 

sa faca parte din cancelaria regelui Alfons al Neapolei, 

a fost insarcinat cu educatia lui Carol de Navara, 

secretar al ducelui Alfons de Calabria pe care l'a 

urmat in diverse razboae si a ajuns presedinte al 

academiei fundata de Panarmita. Cand Carol al V111-lea 

se stabileste In Italia, el se devoteaza acestui rege 

at Frantei In fine dupa reintoarcerea aragonezilor 

traeste retras. 

Pontano a lost poet, astronom, filosof, istoric si 

ne-a la sat scrieri in toate aceste domenii. 

II citam aci pentru sfaturile pe can le dä, in special 

lui Carol al V111-lea, dupa moda timpului, asupra 

organizatiei fiscale si moralei economice '). 

Benoit Cotrugli, si-a desvoltat activitatea tot la 

Neapole si a scris, pe la mijlocul secolului al XV-Iea 

o mica lucrare intitulata „Della Mercatura et del. 

foarte laudata, In care se ocupa 

Mercante perfetto", 

de valoare, de preturi, de schimb si de contractele 

comerciale. 2) 

Diomede Caraffa, tot napolitan, a lost un orn 

politic si autor de seama al secolului a XV-lea. 

II citam pentru lucrarea sa „ De regis et bola 

principis scrisa, Intre 1469-1482, In limba 

vulgara. 

Aceasta lucrare a fost foarte apreciata, tradustt ia 

1) Cossa op. cit. pag. 173 

2) Cossa op. cit. pag. 173

- 183 

latineste din tpitiativa Eleonorii de Aragon si republicata 

tocmai In 1668. 

In aceasta lucrare Caraffa se ocupa in special tot 

de finantele publice, aratand insa ca sistemul de impozite 

trebue sa fie adaptat cerintelor economice, ca 

activitatea comerciala este foarte utila. 

Tot Jul i se datoreste idea ca impozitele trebuesc 

stabilite pe venituri sigure si ca trebue prevazut un 

echilibru Intre veniturile si cheltuelile publice. 

El se declara partizan al concesionarii perceperii 

impozitelor. 

Matteo Palmieri (1406--1478) a lost istoric florentin 

si om politic de seama. 

A scris, in latineste opere istorice de valoare, pe 

cari nu le mai citam, 

Mai importante Inca sant doua lucrari „da vita civile" 

Si „citra di Vita" scrise in italieneste. 

Ultima parte a primei lucrari este consacrata „uti- 

„lului, adica chestiunilor de comoditate, impodobire, 

,,largime si frumusete a vietii noastre, facultatilor, 

„bogatiilor si abundentei, tuturor lucrurilor can sant 

„de fobs oameniloro. 

Pe langa aceasta frumoasa definitie a „utilitatii” 

mai este de retinut ca Palmieri se erijeaza In aparator 

al impozitului proportional 1). 

Nicollo Machiayeli, al carui flume este atat de 

,cunoscut,merita, fora Indoiala, cateva date biografice 

inteo istorie a doctrinefor sociale si economice. 

Sia nascut la Florenta In 1469 si a murit tot la 

Florenta In 1527. 

A facut putt; dintr'o familie nobila, a primit o 

1) Cossa op. cit. pag. 175.

- 184 

solid educatie si la 29 de ani (1498) este numit 

secretar al „celor zece magistrati propusi sa vegheze 

asupra pacii si libertatii", post in care ramane 14 

ani si care-i da prilejul sa calatoreasca in diverse 

misiuni, dintre can unele foarte importante. 

Tot In acest rastimp a fost numit secretar al organizatorilor 

militiei. 

Cand, In 1512, familia Medicis reia puterea In 

Florenta, Machiavelli isi pierde toate functiunile, este 

Inchis si supus la tortura, dar in curand este liberat, 

se retrage la tara unde compune o parte din 

operile sale. 

In 1520 este prezentat cardinalului luliu de Medicis 

si apoi insarcinat sa scrie o istorie a Florentei, 

cu un salariu de 100 de fiorini pe an. 

Reincepe char sä ocupe functiuni publice, se 

stradueste sa formeze o militie national, apoi sa 

organizeze apararea Florentei, dar trupele imperiale 

gonesc familia de Medicis, republica este proclamata 

si Machiavelli, suspect din cauza relatiilor lui cu aceasta 

familie ii pierde toate functiunile si apoi 

moare, In 1527, cum am spus, lasandu-si sotia 

cinci coPii In mizerie. 

0 viata foarte activa.si sbuciumata, ceeace nu a 

impiedecat pe Machiavelli sa.si noteze observatiile 

si reflexiile, cari i-au servit la alcatuirea operelor sale, 

pe can nu credem indispensabil, pentru acest studiu 

sa le enumeram, cu toate ca multe contin idei sufident 

de interesante pentru a asigura celebritatea unui 

autor. 

Putem retine astfel in treacat o idee pentru cares'a 

pasionat: inlocuirea trupelor mercenare cu o armata 

nationala.

- 185 - 

Foarte remarcabil este si felul lui de a scrie istoria. 

El nu se margineste, ca mai toti inaintasii sai, la 

descrierea faptelor, ci le cerceteaza cauzele, cauta 

legatura dintre evenimente si mai ales, plecand dela 

ideea ca oamenii sant mereu aceiasi, el cauta in istone, 

principii de organizare politica, invataminte 

pentru viitor. 

Unii au spus chiar ca lui i-se datoreaza crearea 

„politicei" pe care o scoate din domeniul sfaturilor 

filosofice pentru a o constitui in stiinta pozitiva, bazata 

pe fapte i pe istorie. 

Regretam ca nu este locul sä prezentam mai ample 

comentarii asupra principalelor lucrarj ale lui Machiavelli, 

atat de variate ca object i scrise In cea mai 

mare parte in stilul sobru si precis al omului de actiune. 

Pe noi, acum, ne intereseaza cea mai cunoscuta 

lucrare a lui „II Principe" i „Discorsi" asupra lui 

Titu-Liviu. 

Machiavelli,—ca bun umanist, de altfel,—manifesta 

cea mai mare admiratie pentru organizarea si politica 

roman. 

De ad i el deduce ca o dogma fundamental suprematia 

interesului statului asupra ori-carei alte consideratiuni 

si dreptul statului de a dispune de oni-ce 

ori-cine in interesul general. 

Religia chiar nu este decat un instrument de guvernare 

si ea trebue adaptata necesitatilor statului . 

El nu-si ascunde de altfel preferinta pentru paganism, 

care desvolta instinctul„ libertatii i. creaza 

caractere virile, MO de cretinism care propovadueste 

, dispretul, pentru cele lumesti si se rnultumeste 

cu speranta Inteo viata viitoare.

- 186 - 

Forma politica ideala pEntru Machiavelli este republica; 

dupa modelul roman. 

Pentru aceasta e insa nevoe de cinste si oarecare 

egalitate Intre cetateni, conditii can se intalnesc 

rar si lipsesc cu totul in Italia. Republica poate 

mentine statul, dar nu-1 creeaza. 

In consecinta, pentru a crea statul, mai ales acola 

uncle poporul este corupt, trebue un tiran. 

In „II Principe" i in „Discorsi" Machiavelli arata 

cum trebue, sa fie acest tiran, „printul". 

Conceptia lui apare ca diametral opusa celei a luf 

Saint Thomas d'Acquin. 

Daca oamenii ar ft buni si printul ar trebui sa 

fie bun („superaxcellens in virtute", spunea Saint 

Thomas), 

Oamenii insa sant naturalmente rai. 

Deci printul trebue sa fie in acelas timp leu, adica 

sa intrebuinteze forta si vulpe, adica siret ; el 

trebue sa lucreze fara scrupule in Indeplinirea scopurilor 

sale, dar trebue sa salveze aparentele ; virtutea 

trebue sa mascheze vitiile. 

Idei de soul acestora, exprimate clar si fara inconjur, 

au atras bine Inteles, nenumarate persecutii, 

interdictii, in contra operii lui Machiavelli si violente 

critici, alimentate Inca si de faptul ca autorul Ii 

exprima admiratia pentru Cezar Borgia, a carui cadere 

o atribue numai nenorocrului. 

Altii au vrut sa vada In aceste idei un fel foarte 

fin de a critica tirania, — ceeace este putin probabil. 

Explicatia ideilor sustinute, atat de stralucit de 

Machiavelli pare insa a se gasi In chiar opera sa 

principala „Il Principe" In at carui ultim capitol el

187 - 

Indearnna vehement pe Laurentiu de Medicis, sa libereze 

Italia de straini ; precum i multe alte pasagii 

ale operelor sale in can scrie pentru independen 

ta, i.. unificarea Italiei. , 

Vazand cum aml3itii personale si locale, lipsa de 

caracter a multora, nesfarsitele lupte interne fac din 

Italia un mozaic de statulete i un camp deschis 

pentru dominatia straina, Machiavelli ar fi dorit 

curmare acestor rele, ,independenta i unificarea prin 

violenta si once mijloace, indiferent de moralita .- 

tea lor, proprii de a realiza, cu un moment mai 

de vreme, aceste deziderate, — de unde : „scopul 

scuza mijloacele" I). 

Astfel s'ar prezenta, in mod foarte schematic 

rezumat, — doctrina politica a lui Machiavelli. 

In materie pur economica, el recunoaste ca este 

putin in curent cu chestiunile „de lana i matase". 

Totusi este un mare admirator al economiei naturale 

i s'a ocupat de diverse chestiuni economice 

printre carj,in Discorsi, de aceea a inmultirii populatiei,dandu-si 

seama ca sant cauze fizice, printre can 

faptal ca productia solului este limitata, can infraneaza 

aceasta inmultire 2). 

Incontestabil dar ca pentru noi, partea cea mai 

interesanta a operei lui Machiavelli este cea privitoare 

la organizarea politica, care si-ar putea gasi 

azi aplicatii in momente turburi. 

Cu aceasta am terminat scurtele observatiuni pe 

cari le aveam de facut asupra vechilor umanisti ; ob- 

1) Vezi pentru cele de mai sus A. Jeaneroy in .Grande Enciclopedie» 

op cit la cuvAntul > (Nicollo). 

2) Cossa. cistoire des Doctrines» op. cit. pag. 181.

— 188 — 

servatii atat de scurte in cat credem inutil sa le mai 

rezurrEarn n ansamblu. 

lar cu acest capitol incheiem i partea lucrarii de 

fata consacrata doctrinelor din evul mediu i imprejurarilor 

in cari s'au desvoltat. 

Aprecierile noastre le am facut in cursul expunerii, 

care, speram, a reusit sa redea n ansamblu, dar 

cu precizie, - aspectul doctrinelor economice si sodale 

incadrate in aceasta epoca, atat de interesanta. 

(

Partea IV 

Doctrinele economice In secolele 

XVI si XVII 

Am aratat, in mai multe randuri, ca epocile din 

istorie, indiferent dfn ce punct de vedere 

cerceta, — nu pot Ii despartite in chip precis. 

Putem, cel mult, gasi un caracter dominant in 

anumite timpuri si locuri, anumite trasaturi caracteristice, 

cari se Impletesc Ins a cu cele anterioare 

posterioare. 

Astfel se petrec lucrurile i pentru perioada deF-- 

pre care vrem sä vorbim acum. 

0 despartim de evul mediu fiind-ca in adevar formele 

politice si societatea In genere, activitatea economiza 

si intelectuala, iau un caracter foarte diferit 

de caracterele dominante ale evului mediu. 

0 despartim si de secolul al XVIII-lea. 

Ad justificarea poate sa apara mai delicata. 

De ce nu am niers pana la Revolutia Franceza 

Tocmai pentru a rezerva cea mai mare parte a 

secolului al XVIII-lea pregatirii marilor schimbari cart 

se petrec la finele acestui secol si la Inceputul celui 

ce-i urmeaza. 

Dar daca Inceputul acestei epoci (sec. XVI si XVII) 

nu este precis despartit, apoi si mai vaga va fi

190 -- 

mita care o desparte de secolul al XVIII-lea al 

carui inceput ii vom Incalca adesea. 

Epoca despre care ne ocupam In aceasta parte a 

lucrarii noastre fiind astfel determinata, vom incepe, 

conform obiceiului nostru, — deja justificat, — prin 

a schita, intfun prim capitol, imprejurarile politice 

§i de fapt, curentele intelectuale i evolutia economica 

de la can pornesc doctrinele de can ne vom ocupa.

CAPITOLUL I 

Cate-va aspecte al acestei epoci 

§ 1. Forma politica. Date istorice 

Am aratat care era aspectul politic al Europei spre 

finele evului mediu. 1) 

Trecand la perioada de care no ocupam acum yedem, 

foarte curand harta Europei apropiindu-se de 

aceea din zilele noastre. 

Faptul acesta se datoreste In primul rand dezagregarii 

Imperiului de Occident. 

Incepand din secolul al IX, cu Carol cel Mare, 

acest imperiu despre care se pretindea ca este o continuare 

a celui roman, cautase sa aiba o sfera de 

influenta cat mai larga, — cu mai mult sau mai putin 

succes, dupa imprejurari. 

Aproape toti imparatii fiind de origina germanica, 

centrul acestei influente era situat In tale germanice, 

cu axa principala. spre Roma. 

Am aratat deja ca spre finele evului aiediu aceasta 

influenta slabise considerabil. 2) 

In 1273, dupa stingerea casei de Hohenstaufen, 

1) Vezi pag. 120 1 urm. 

2) Vezi pag. 121 ai urm.

- 192 - 

Rudolf de Habsburg este ales Imparat al Germaniei 

si se introneaza noua dinastie. 

La Inceputul epoch i de care ne ocupam, Maximilian I 

(1459-1519) mosteneste Austria, Styria, o parte a 

Alsaciei i alte tinuturi de mai mica importanta. Apoi 

prin casatorie capata Olanda i Burgonia — din care 

pierde insa o parte prin moartea primei lui sotii. 

La 1494 succede ca Itnparat tatalui sau Frederic 

al III-lea i capata prin casatorie ducatul Milanului. 

In fine, insurandu-si fiul cu fica lui Ferdinand si 

Isabela, enormele posesiuni ale Spaniei trec sub autoritatea 

lui ; posesiuni ce cuprindeau, — pe fang 

Spania,-Sardinia, regatul celor doua Sicilii i aproape 

toata America de apus. 

Astfel, ca, in 1520, cand nepotul sau Carol Quintul, 

este ales Imparat, autoritatea lui, — de forma 

cel putin —, se Intindea peste un imperiu imens, 

justificand visuri de imperiu universal. 

Enorme dificultati, asupra caror vom trece, — 

incep sä se arate imediat si ma i ales o cronica lipsa 

de bani, perturbatiile produse de propaganda lui 

Luther, revolta taraneasca din statele germanice, atacurile 

francezilor la vest si ale turcilor la est. 

Cu o pricepere i energie de care nimeni nu-1 credea 

capabil, Carol Quintul, Ii menajeaza aliante, — 

cu 'Anglia In special, — Invinge pe Francisc I sub 

zidurile Paviei (1547), cumpara pe Turci promitandu-le 

un tribut. 

Dar totul este In zadar; francezii sub fienric al 

II-lea ataca imperiul, certurile de religiune se 'Inaspresc, 

o expeditie pe coasta Africei se termina dezastruos, 

dificultatile se acumuleaza,, triie . componente 

ale imperiului se supun din, ce In ce tnai putin

— 193 — 

autoritatii lui i imparatul se simte obosit i descurajat 

El nu poate nici cel putin convinge pe fratele sau 

Ferdinand sa-i recunoasca fiul ca imparat 

Bolnav, el hotaraste sa se retraga ; cedeaza fratelui 

sau Ferdinand drepturile pe care le avea asupra 

statelor gerrnanice, iar fiului sau Filip pe cele 

ce le avea asupra Olandei i Spaniel si in 1555, 

,dupa 35 ani de domnie, se retrage la manastirea 

Yuste din Estramadura (Spania), unde moare, In 

1558 de urmarile unei insolatii. 

„ImperiuI de occident", „ sfantul imperiu" traise ; 

de ad /nainte el este un corp fara consistent, jar 

statele se Intaresc, altele se constitue, — Infrangand 

influenta unei autoritati tutelare, care, — cu oare- 

cari eclipse, — se mentinuse totusi mai bine de sase 

secole. 

Prefaceri politice, cu caractere diferite se produc 

In diverse parti ale Europei. 

In Tarile de jos sufla un vant de libertate. 

Ele se revolta contra Jul Filip al II-lea, izbutesc 

sa Infrang cerbicia ducelui de Alba, faimosul ski 

general si trupelor sale spaniole si se constitue in 

republic patrician a sub autoritatea familiei de Orange, 

castiganduli independenta de fapt In 1'609, jar pe 

cea de drept In 1643, prin tratatul din Westfalia. 

Statele germanice sant Impartite Intre nenumarati 

printi, episcopi i prase libere, pustiite de nesfarsite 

lupte cle religiune i apoi de faimpsul rasboi de 

30 ani (1618 —1648). 

In acest conflict se angajeaza complica si sue- 

dezii; boemii j chiar francezii ; se disting marl Ca-

- 194 - 

pitani, cum a fost Gustav Adolf regele Suediei, care , 

moare ucis in 1632, an In care castiga faimoasa victorie 

de la Liitzen asupra lui Walenstein, mare comandant 

mercenar, care moare asasinat In 1634. 

In fine in 1648 se Incearca o pacificare prin incheerea 

pacii din Westfalia. 

Apoi Incepe sa se ridice, din acest haos, o nuoa , 

Hohenzollern de Brandenburg, ale- 

putere : electorul 

carui teritorii constituesc, In 1701, regatul 

Aceasta devine un nou centru de constelatie politica 

si se intareste considerabil sub Frederic Wilhelm 

(1713 - - 1740) si Frederic al II-lea (1740 -- 

1786). 

Statele austriace suporta grele atacuri : la vest 

ale francezilor, la est ale turcilor. 

Totusi ele ajung sa constituiasca o mare si puternica 

monarhie sub Maria Tereza (1740 — 1780) 

si sub lose! al 1I-lea, (1765 — 1792). 

Polonia isi mentine Inca puterea, pe care o avea 

spre finele evului mediu, pana cand dinastia lagelonilor 

se stinge cit Sigistnund August (1572). 

Apoi devine un fel de republica, cu rege ales, cut 

populatie amestecata, cu nobili pretentiosi i avAnct 

In dieta faimosul drept de „veto". 

Totus, la Inceputul secolului al XVII-lea mai (Istiga 

victorii importante si joaca un mare rol politic 

In estul Europei. 

Insa in a doua jumatate a acestui secol Incepe decadenta 

care va continua pana la impartirea ei. 

In Danemarca, Saxa, Toscana, Florenta, se con-

- 195 - 

stituesc §i se reconsolideaza in aceasta epoca, monarhii 

absolute. 

Spania i§i pierde in aceasta peroiada rolul de 

mare putere- la care ajunsese in cursul veacului al 

XVI-lea, gratie, — in mare parte, expansiunei sale 

coloniale. 

Portugalia, — dupa descoperirile marilor sai innavigatori, 

a ocuparii de enorme teritorii ce i-a urmat 

§i a conducerii intelepte a regilor Jean al II-lea 

(1481-1495) §i Emanuel (1495-1521) —, i§i atinge 

sub Jean al III-lea (1521— 1557) apogeul puterii. 

Tot atunci se manifesta §i o vie activitate intelectuala. 

Apoi incepe imediat decadenta. 

Tronul devenind vacant, Filip al II-lea regele 

Spaniei, se proclama rege i incepe dominatia spa7 

niola care dureaza timp de 60 de ani. 

In 1640, Portugalia Ii reca§tiga insa independenta 

§i proclama rege pe Jean, duce de Braganza, sub 

numele de Jean al IV-lea. 

In fine prin tratatul de comert incheiat de Petre 

al 11-lea (1683-1706), in 1703, cu Anglia, Portugalia 

incepe sa depinda foarte mult de aceasta tara. 

Iata situatia in care o gase§te inceputul secolului 

al XVIII-lea. 

Privirea circulara pe care am aruncat-o asupra Tarilor 

de Jos, Europei centrale §i peninsulei iberice 

ne arata dar man i transformari politice. 

Unele state se constituesc sou ii capata independenta 

: Tarile de Jos, Prusia i alte fan germanice, 

Danemarca, Saxa, Toscana, Florenta.

- 196 - 

Unele se consolindeaza marindu si din ce in ce 

puterea : Prusia, Austria. 

Attele decad : Spania i Portugalia, sau se Indreapta 

chiar spre totala disparitie : Polonia. 

Toate aceste constituiri, mutari de granite si transformari, 

se petrec inteun sir nesfarsit de razboae„ 

rascoale, lupte pentru tron si mai ales religioase. 

Fara a fi scutite de a participa la razboae, se paretotusi 

ca unele state ne dau mai multa impresie de 

stabilitate ; ele intra in aceasta perioada deja puternic - 

constituite, aproape In forma pe care o vor avea la 

sfarsitul ei, ceeace nu inseamna insa ca aufost crutatede 

once sguduire interioara. 

In aceasta categorle putern considera : Elvetia, 

Rusia, Franta si Anglia. 

Eive/iu, cea mica trece prin aceasta perioada, 

In forma pe care o avea Inca din 1514, neclintita ea_ 

stancile muntilor sai. 

Rasia se unifica, iar dupa aceasta Petru cel M ire 

(1682-1725) face considerabile sforttri pentru a (a. 

transforma din stat asiatic In stat european. 

Franta intra In secolul al XVI-lea puternic consolidata 

de Ludovic al Xt-lea (1463-1494) 

Prima jumatate a secolului al XV1-lea este caracterizata 

pentru ea prin luptele crancene pe care trebue 

sa le duca, sub Francisc I §i Henric al II-lea,- 

contra diverselor state componente ale imperiului. 

Luptele de religiune si nepricepere ultimilor regb 

din familia de Valois slabesc, spre finele secolului„ 

pozitia Frantei In afara si puterea regilor In interior-

— 197 — 

In 1589 ins, cit Henrie al IV lea (1589-1610), 

Burbonii ocupa tronul. 

Acest rege, ajutat de rnarele su minisiru Sully, 

restabile§te autoritatearegala in interior i pe a Frantei 

In afara. 

Stralucitul cardinal de Richelieu (ministru dela 

1624-1642) i abilul Mazarin (ministru de la 1643— 

1661) continua opera de intarire a autoritatii In 

interior, - uncle ca1vinitii devin, din mare partid, 

o simpla secta, — i ridica enorm, prin victorii 

stralucite §i o abila diplomatie — prestigiul Frantei 

In exterior, marindu-i §i teritoriul prin adaogarea frumoaselor 

provincii : Alsacia, Lorena i Roussilon. 

Primii ani ai dornniei lui Ludovic al XIV-lea 

(1643-1715) sant turburati de rascoalele „frondei", 

datorite In buna parte instigatiei unor nobili cari 

credeau ca. pot profita de tineretea noului rege pentru 

recapata din puterile pierdute. 

Dar feudalisrnul era mort de mult in Franta ; el 

nu mai poate sä renasca nici chiar sub forma „feudalitatii 

de apangiu", care aparuse dupa Ludovic al 

XI-lea. 

Nobilimea devine de ad i inainte exclusiv „de curte", 

burghezii sant neorganizati, jar poporul de jos muncete 

din grey. 

Cu acest rege sistemul monarhiei absolute se manifesta 

in Franta in toata plenitudinea lui, dar nu numai 

pentru stralucirea puterii regale. 

Cu ajutorul lui Mazarin Intai, al Jul Colbert pe 

urma, Ludovic al XIV-lea Indrumeaza desvoltarea 

manufacturilor, a comertului, artelor, ce se ridfca la 

inalthnea puterii politice, formand ansamblul stralucit 

cunoscut sub numele de ,secolul lui Ludovic al 

XIV- lea".

- 198 - 

Anglia este o tara In care niciodata autocratismul 

suveranului nu se putuse manifesta complet. 

„Magna carta", smulsa regelui Jean (1199-1216), 

deneaga Inca dela inceputul secolului al XIII-lea, regelui 

dreptul de a lua vre-o masura in legatura cu 

libertatea personala a cetatenilor dinteo clasa sau cu 

bunurile lor, fara consimtimantul acestei clase. 

Iar „cavalerii" alesi de comitate i burghezii alesi 

de orase formau o adunare reprezentativa, din care 

au iesit „comunele" cari ii aroga dreptul de a discuta, 

pe langa chestiunile financiare, pentru can 

erau In fond convocate, — i ori-ce abuzuri ale regalitatii. 

Epoca de care ne ocupam acum este caracterizata 

tocmai prin lupta acestor „comune" contra regalitati, 

lupta care-si atinge apogeul sub Carol I 

Acest rege cere parlamentului subsidii pentru a 

purta razboaele pe can be declarase Spaniel si Frantei. 

loc de subsidii, parlamentul ii prezinta o „petitle 

de drepturi" In care se expunea punctul de 

vedere al comunelor asupra limitelor puterii regale. 

Carol I dizolva parlamentul In 1629, guverneaza 

11 ani fara el, este obligat sa- I convoace In 1640, 

dar II dizolva in acelas an, de unde numele de 

,court parlament". 

Dar el nu mai poate guverna fara parlament si-1 

convoac iarai In Noembrie, tot 1640. 

Acest parlament, numit In urma „long parlament", 

publica o „grande remontrance" In care-si 

arata punctele de nemultumire In contra regelui si 

stabileste ca parlamentul, chiar neconvocat, se va 

intruni cel putin odata la trei ani in plus, pune sub 

urmarire pe minitrii i episcopii can au ajutat pe 

rege sä guverneze fan a parlament.

- 199 - 

In fine,- dupa multe peripetii, razboiul civil Incepe 

intre rege, care se afla la Oxford si parlament, care 

stapanea Londra. 

Parlamentul, condus de Oliver Cromwell, iese invingator, 

regele este prins si executat, dupa o sumara 

judecata, ceea ce era un act de o extrema importantai 

izoleaza pentru un tirnp Anglia de tarile 

rnonarhice. 

Totusi, sub energica conducere a lui Cromwell, 

Angia, Irlanda si Scotia sant pacificate, Olandezii 

Spaniolii Invini, administratia interioara si comertul 

reorganizate, Anglia rarnanand republica pan la 

moarte lui Cromwel (1658). 

In 1660 insa, in buna parte cu ajutorul lui Ladovic 

al XIV-lea, Carol at 11-lea, fiul „regelui martira 

intra in Anglia, unde dinastia este reinstalata, dar 

pentru scurt tirnp numai. 

In adevar Jacques al II-lea, intra in conflict acut 

cu parlamentul, este silt sa fuga in 1668 si este 

inlocuit Cu Guillaume d'Orange, calitate de sot 

al Mariei. , 

In fine, In 1714, este proclamat rege, sub _numele 

de Gheorghe I, electoral de I-Ianovra, a carui dinastie 

domneste si azi. , 

Dar parlamentul a pastrat foarte largi puteri, astfel 

ca Anglia a putu,t fi nurnita, cu drept cuvant,. 

republica incoronatei". 

lata jalonate, foarte rezumat, principalele schimbari 

politice pe cari ni le ofera istoria secolelor, 

XVI si XVII 

Vedern ca daca evnl mediu a fost epoca de constituire 

a popoarelor apoi a dinastiilor, epoca ce

- 200 - 

i-a urmat poate fl considerata ca aceea de constituire 

a statelor moderne. 

Vom expune, in paragrafele urmatoare, cate-va aspecte 

interesante ale vietii sociale din ace! timp. 

Acum insa trebue sa facern o importanta constatare 

In privinta formei politice. 

In aceasth perioada imensa majoritate a statelor 

evolueaza spre forma politica a monarhiei absolute, 

bine inteles cu modalitatile proprii caracterului fiecarui 

popor. 

Dintre statele de oare-care imp otanth, Elvetia singura 

si Anglia pentru scurta vreme, sant republici; 

Anglia singura este adevarata monarhie constitutionala. 

Din aceasta predominare a forrnei monarhiei absolute 

tocmai Intr'o epoca de prefaceri si de constituire 

a statelor s'ar putea trage multe invataminte, 

ceeace nu este Insa locul sa facern 

§ 2. Descoperirile geografice 

In cursul perioadei de care ne ocupam acurn s'au 

oferit Europei occidentale posibilitai 1 a caror iinportanta 

nu va mai putea fi atinsa vreodata daca pamantul 

nu va stabill comunicatii cu vre'un alt astru. 

Este posibil ca, Inca de prin secolul al XIll-lea, 

irlandezii cu cari hanseatii erau in ielatiuni cOmerciale, 

sa fi ajuns In Groelanda si chiar In partea de 

nord a Americei, ceeace Insa nu a dat vre'un rezultat 

apreciabil. 

In 1486, un portughez, Diaz, afirma ca facuse 

ocolul Atricei pe la sud. 

In tot cazul, fapt este ca pe la' 1498, Vasco de 

Gama ajunge In India pe acelas drum.

- 201 - 

In 1492, Cristof Coltunb ajunge In America. 

In 1519 expeditia lui.Magelan, omorat in Filipine 

In 1522, pleacA i reuseste primul ocol al pamantului, 

efectuand o calatorie ce va ramane ca un exemplu 

de pricepere, curaj si rezistenta. 

Se pare ca tot in secolul al XVI-lea Spaniolii 

'descopera Australia. 

lata dar ca se ofera, deodata, activitati europenilor 

nu numai drumuri noi de apA spre Asia, dar 

tari imense, unele foarte putin locuite i Cu nesfarsite 

bogatii naturale. 

Putem sa mai adaogam ca, tot In aceastaepoca, 

nordul Asiei, unde mongolii deveneau din ce in ce 

mai slabi, Incepe a fi cucerit de catre rusi i popoarele 

supuse lor, pana ajung la oceanul Pacific. 

Ayem impresia, azi, Ca aceste posibilitati fantastice 

de expansiune au Inceput prin a lasa nedumerite 

vechile popoare europene. 

De ele profita In primul rand Spania i Portugalia, 

prima exercitandu-si influenta In estul iar cea 

dea doua In vestul Americei de sud, iar Anglia si 

Franta ocupA cat pot din America de nord. 

Suedezii, danezii, olandezii, se reped i el, pe cat 

le permite situatia intern, sore noile teritorii. 

Suedezi nu se aleg cu nimic, danezii Cu aproape 

nimic, iar olandezii sant intreeuti, cu mult, de englezi. 

Se dau Intre aceste popoare lupte pe can nu este 

locul sä le descrim aci, iar spre sfarsitul perioadei 

de care ne oeupam acum gasim pe portughezi bine 

Infipti In comertul cu India oriental, pe Olandezi 

CU contoarea si statiuni, fortificate la capul Bunei Sperante, 

Ceylon si India orientala, uncle englezii se stabilesc 

i ei la Mardras, Bombay si Calcuta, iar francezii 

la Pondichery i Chandernagor,

-- 202 — 

In America sferele de influenta sant impartite; in 

America-` de sud, cum am aratat, hare spanioli $i 

portughezi, jar In cea de nord francezil colonizeaza 

Luisiana $i Canada, iar englezii teritoriul Statelor- 

Unite de azi. 

Trecern peste detalii ne multumim sa consta- 

tam imensitatea posibilitatilor ce se deschideau direct 

pentru aceste popoare $i indirect pentru cele cu 

can erau in relatii comerciale. 

§ 3. Deseoperirile stilifice 

Descoperirile stintifice n'au rarnas In urma- celor 

geografice. 

Roger Bacon (1210-1293) poate fi considerat 

ca precursorul celor ce vor sa transporte $tiinta din 

cabinet In clomeniul realitatilor. 

El erea 'Insa In prea mare avails asupra timpului 

sau pentru a-1 putea influenta. 

Leonardo de Vinci (1452-1519) savant florentin, 

mare artist, naturalist, anatomist, inginer, matemateclan, 

nu ajunge la rezultate stiintifice precise dar 

se releveaza ca un mare precursor $i vizionar. 

Copernic (1473-1543) ), astronorn polonez, a 

lost primul care a aratat ca pamantul se Invarte$te 

In jurul soarelui. 

Kepler (1541-1630) astronom german, arata ca 

centrul orbitelor descrise de planete este chiar soarele 

$i lucreaza, cu sarguinta, la calcule, — cate 

odata gre$ite, -- din can succesori sai au $tiut Insa 

trage mare 'profit. 

Galileo GaIllei, savant Italian, s'a nascut In ziva 

t) Vezi mai depute in cap. VII cate-va date asupra activitatii 

economics a lui Cepernic.

- 203 - 

In care a murit Michel Angelo (in 1546) si a murit In 

anul nasteri lui Newton (1642). 

El este considerat ca fondatorul stiintei dinamice. 

El a aratat ca gravitatia este aceiasi pentru toate 

corpurile a inventat pendulul si luneta care i poarta 

numele i can au pertnis facerea unor importante observatii 

astronomice. 

Tot el a mai facut i multe observatii importante 

in clomeniul astronomic si a desvoltat teoria lui Copernic 

asupra miscarii pamantului i soarelui. 

Galilei este persecutat pentnt intrebuintarea metodei 

experimentale dar mai ales pentru profesarea 

teoriei Iui Copernic „absurda si formal eretica pen- 

truca este contrara sfintelor scriptoria 

lar lucrarea sa „ Patru dialoguri asupra sistemelor 

Jumei dupe' Ptolemeu fi Copernicm ii atrage condamnarea 

de catre inchizitie la abjurarea publica a 

acestor teorii si la detentiunea perpetua. 

Newton, In fine, (1642-1727) savant englez face 

descoperiri In domeniul matematic, optic si caloric, 

dintre can fiecare in parte ar fi foSt suficienta pentru 

a asigura celebritatea autorului ei. 

-Cea mai cunoscuta este Insa faimoasa lege a gravitatieiuniversale, 

bazata pe lucrarile Jul Kepler si 

Galileo. 

Newton poate ft considrat, fara exageratie, ca unul 

din cele mai marl genii pe can le-a avut omenirea. 

Liinitam aci, acst. scurt „memento" al principalelor 

descoperiri stiintifice din epoca de care ne ocupam. 

Ele cadreaza perfect cu descoperirile geograf ice 

cart caracterizeaza aceiasi epoca i deschid gândirii 

omenesti orizonturi stiintifice nebanuite.

— 204 --- 

§ 4. Cateva observatii asupra rn4cdrii _intelectuale 

fn genere 

„Denumirea de „rena.Ftere" serveste, de obicei 

„pentru a desernna miscarea intelectuala si artistica 

s care, in Europa, a substituit ideilor si formelor evu- 

„lui mediu, idei si forme noi” '). 

Dante Alighieri (1265-1321), ilustrul poet florentin, 

poate fi socotit ca un precursor al acestei 

miscari prin paralela ce o face in ,Divina Comedic" 

Intre lumea antica si cea crestina. 

Cu primii umanisti, Petrarc (1304-1374), 13ocaccio 

(1313-1375), cu sculptorii pisani, cu pictorui 

florentin Giotto (1276-1336), se desvolta perioada 

pe cari unii autori o numesc „proto-renaftere", careia 

Ii urmeaza .rena.Fterea". 

In secolul al XV-lea aceasta este caracterizata, In 

special, prin naturalism In arta. si neo-latinism In literatura. 

De sigur ca cea mai interesanta lature a renasterit 

este tocrnai cea artistica si literara, dar despre aceasta 

nu este locul sa ne ocupam in prezenta lucrare. 

Renasterea s'a manifestat Insa puternic in do- 

meniul tnntific, culrninand in marile descoperiri, despre 

can am vorbit in paragraful precedent si asupra 

carora nu mai revenim aci.' 

Unul din domeniile asupra caruia atentia autorilor 

din aceasta epoca s'a indreptat Inca dela inceput a 

fost cel al dreptului antic, al celui roman In special. 

Centrul acestor ,StUdii era In Bolonia. 

Din ele rezulta — Intre altele, — conceptii noi In 

1) A. M. Berthelot in .Grande enciclopedie op. cit la cuvantul 

'renaissance. ,

-- 205 — 

materie de stat si pregatirea succesului n rationalismului", 

caracteristic renasterii. 

Ceeace domina spre finele acestei prime perioade 

renasterii este „purismul latin", Impins de unii 

pana la exageratia de a nu intrebuinta cuvinte cari 

nu s'ar gasi in operile lui Cicero. 

A doua perioada a renasterii este caracterizata. prin 

predominarea filosofiei eline. 

Se fac foarte man i sfortari, la Florenta in special, 

dentru invatarea limbei eline, constituindu-se „acadernii" 

pe modelul celor antice. 

. In consecinta Aristot,—cunoscut pana atunci numai 

din traduceri, — poate fi citit in textele originale. 

Pe de alta parte Incepe a fi cunoscut si Platon. 

Renasc vechile lupte Intre partizanii lui Platon 

cei al lui Aristot jar filosofia platoniciana capata o 

ioarte mare influenta asupra intregii miscari intelec- 

tuale. 

Se ajunge astfel In un adevarat „paganism intelectual" 

care contribue, prin reactiune, la infaptuirea 

„reformei". 

Religia a fost In tot timpul evului mediu domeniul 

In care s'au produs cele mai tnulte manifestari intelectuale, 

dar, cu toata indrazneala unor ganditori, 

nu s'a schimbat aproape nimic. 

Textele sfinte, deciziile papale si ale conciliilor, 

organizarea bisericei de apus, formau un tot fata de 

care principiul dominant era : „crede si nu cerceta". 

Nu este ad locul sa examinam cauzele cari au 

produs o mare, reactiune In aceasta materie. 

Fapt este ca Aprilie 1521, la dieta din Worms, 

Luther refuza sä retracteze criticile aduse autoritatii 

papale i intregului edifidtt religios, sustinAnd ca

- 206 - 

numai sfanta scriptura poate ramane in afara de discutie, 

dar tot restul: texte posterioare, deciziile conciliilor, 

organizarea bisericei, autoritatea papei, pot if 

criticate i lnlaturate cand sant neconforme Cu sfanta 

scriptura sau cu ratiunea. 

„Reforma" se intinde repede, in statele germanice 

intai. 

In 1529, opt state sant evanghelice. 

Melanchthon a colaborat Cu Luther si a lucrat 

toata viata ca sa modereze conflictele religioase 

sa inlature neintelegerile intre protestanti; In 1543„ 

ajuta pe arhiepiscopul Poloniei la introducerea protestantismului 

In aceasta tara. 

Pe de alta parte, In Elvetia, neobositul luptator 

Zwingle, obtine, in 1523, de la autoritatea civila a 

cantonului Zurich sa tolereze casatoria preotilor, se 

casatoreste el insusi, apoi, In 1425, suprima slujba 

religioasa i provoaca un razboi civil, In care piere, 

In 1531, In lupta de la Capel, unde partidul sau este 

Invins. 

Calvin, termina, in 1535, „lnstitutia cre.Ftinda In 

care precizeaza principiile reformei, pe care o impinge 

mult mai departe de cat Luther, negand prezenta 

reala, liberul arbitru, purgatoriul, oni-ce ierarhie 

eclesiastica i oni-ce forma exterioara a cultului, re- 

&Kind „sfintele tame" numai la doua : botezul 

Impartasania. 

„Reforma", in ansamblul ei, constitue o foarte 

ampla i importanta miscare intelectuala, despre care 

nu este Insa locul sa ne ocupam aci. 

Dar a trebuit cel putin sä jalonam principalele 

etape de evolutie intelectuala pe care le parcurge ea 

In epoca de care ne ocupam acum (sec. XVI si XVII)

- 207 - 

pentru ca influenta reformei religioase asupra doctrinelor 

economice a fost mai puternica Chiar de cat a 

rena§teriia literare, artistice §i filosofice. 

Am schitat ast-fel, — in modul cel mai rezumat posibil§i 

Cu excluderea partii literare §i artistice, — 

cadrul celor mai importante mi§cari intelectuale din 

cele doua secole despre can ne ocupam acum. 

§ 5. Observatil asuprd situafiei economice 

Istoria economica a acestor timpuri este din cele 

ma i interesante. 

Aci, ne vom margini sa desprindem cateva fapte 

interesante pentru istoria doctrinelor. 

Secolele XVI §i XVII sant caracterizate, in genere, 

prin sfaramarea compartimentarii economice medievale. 

In foarte multe fad economia evolueaza de la 

-forma locala spre cea nationala ; evolutie Inceata §i 

plina de dificultati fiind Ca in calea ei se ridicau nenumarate 

interese locale, ale anumitor asociatii §i 

particulare. 

„L'esprit de cloche'', cum II numesc francezii, este 

§i mai ales a fost, foarte puternic. 

Evolutia totu§i s'a operat §i a fost favorizata de 

unificarea politica, de intarirea puterii centrale, de politica 

metalista §i mercantila, de nevoile crescande 

ale fiscului, precum §i de evolutia intelectuala. 

In uneie directii evolutia economica este mai ra- 

Oda : de exemplu stabilirea unor norme de politica 

economica nationala. 

In alte directii ea este mai Inceata, de exemplu 

vamile interioare rezist hi Franta chiar §i lui Col-

--- 208 - 

bert, - corporatiile de meseriasi exists OM la Revolutie. 

'delle si mai ales unele obiceiuri sant puternic 

lnradacinate, dar ele trebuesc.sä cedeze sub presiunea 

faptelor. 

Comertul, acest puternic factor de progres, se 

desvolta enorm. 

La inceputul acestei epoci, mai gasim In plinA 

stralucire centrul comercial constituit in Italia de 

nord Inca din evul mediu. 

Dupa pacea de la Turin care a terminat, in 1380, 

razboaele faimoase pe cari Venetia le-a dus contra 

Genovei, prima îi recucereste toate provinciile pierdute 

si ii mareste Inca domeniul, in care infra 

Trevisa, Vice*, Padova, Frioul-ul, Dalmatia, Brescia 

$i Bergamul, iar In 1489 si regatul Cypru. 

Marina venetian, compusa din peste 3.000 de 

vase si 40.000 de marinari, stapaneste tot traficul si 

comertul din , bazinul oriental al Mediteranei si tr 

parte si din cel occidental. 

Acesta din urma fusese mult timp apanagiul Genovel, 

care incepe ins a a declina, mai ales dupa 

1475, cand invazia turcilor ottomani ii rapeste toate 

contoarele pe can le avea In Orient. 

In Fiore*, stralucirea intelectuala care se manifest, 

— cum am vazut, duPA 1434, cand familia 

Medicis reia conducerea,,merge paralel cu devoltarea 

productiei, -- de lux mai ales, -,-- §i cu a 

comertului cu Europa occidental i centrala. 

Mult mai la nord, Liga hanseatica, deplin constituita 

in secolul al XV-lea, este.format a din patru 

districte: Lubeck, Btunschiwick # Colonia Dantzig, 

cari grupeaza '85 de orase confederate, pe langa

— 209 — 

can se mai - adauga vre'o 40 de ora$e confederate 

din afatit,- cum erau Amsterdam $i Stockolm. 

Liga stapItieste tot-comertul din inMile nordului, 

Intr'atat, Inc.ftt In multe din -tari, printre cari $i Anglia, 

ea capStase monopolul transporturilor internationale 

pe apa. ' 

Centrele comerciale din Italia de nord $i Germania 

de nord, continua sa-$i psstreze importanta $i 

dups marile descoperiri geografice, pAnS Incepe $S 

existe oarecare organizare In Odle noi. 

Dar cu timpul intensificarea comertului CU aceste 

tarii a mutat fatalmente mai la vest centrul curentelor 

comerciale. 

Secolul al XVI-lea aduce strAlucirea comercials a 

Spaniel $i apoi a Tarilor de los, constituite In republics 

independents dups 1566. 

' In acela$ secol Ii atinge $i cornertul Portugaliei 

maximum de desvoltare. 

Fratzfa se Indreapta Cu pa$i hotarati spre exportsiunea 

comerciala care 14i atinge apogeul in secolul 

al XVII.lea. 

far Anglia, gratie pozitiei sale extrem de favorabila, 

unor lupte crancene i politicei Actelor de natie", 

nu num.-ai ca I$i,creazs tin comert vast $i solid 

stabilit, precum $i o puternica marina comerciala, 

dar tinde hotarat, spre Thiele secolului al XVII-lea, 

sa obtitis suprematia navals $i stapanirea marilor. 

Astfer ca aceasts perioada Vede declinul centrelor 

comerciale din nordul Italiei i nordul Germaniei, ridicarea 

i declinul comercial al Portugaliei i Spaniei, 

apot o mare desvoltare cornerCialS a Frantei $i tnai 

ales a Angliei. 

far in , $i orient& ,4uropei transformarile $1 

progresele sant mutt mai lente.

— 210 — 

0 atat de mare desvoltare a comertului are, — 

Intre alte cQnsecinfe,---- . i pe aceea de a ,crea marile 

averi comerciale, primele ce au o bazd economicd, 

jar nu politica, ca aceea a ,averli nobililor, -de - tot 

soiul. 

, 

Asernenea averi s'au format In toate centrele comerciale 

,clespre can am vorbit. 

Exemplul cel mai celebru i constitue averea fa-. 

Irdliei Fugger din Germania, 

Inceputa. de Jean Fugger, lubrator tesator care 

traia, pe la 1350, la Augsbourg, si continuata de 

Ulrich, de, Jacques si Antoine Fugger, aceasta avere 

ajunge enorma. 

Antoine Fugger . (1493--1560) Intretinea un vast 

.comert, ale carui ramificatii se intindeau pana In 

Venezuela si Indii ; imprumuta cu multi bani pe 

Carol Quintul i Filip al II-lea, precurn si pe multi 

alti printi; obtine tot felul de concesii i ajunge la 

o putere superioara celei a multor capete incoronate. 

Marimea acestei averi, determina. pe unii sa ceara 

4imitarea legal a capitalurilor ce se pot lnvesti In 

afacerile industriale i cornerdale si atrage o C2Mpanie 

din partea lui Luther contra acestei forme na.stande 

deNcapitalism, pe care o numete „fuggerei" 1). 

Am citat acest-exernplu pentru a ara.ta cum apare, 

In epoca de care ne ocupam acum puterea capitaiismului 

economic, care se va desvolta Insa mai 

tarziu si mai ales tocmai dupa. Inceputul secolului al 

XIX-lea. 

lncheiam ad observatiile noastre generale asupra 

secolelor XVI si XVII. 

1) Extras din Joseph liambaud ellistoire des doctrines econozniques. 

Ed. II- Larose et,Forpel. Paris, 19O2, peg. 81, 82.

— 211 — 

Este mare pa.cat ca violentele lupte de religiune 

au Impiedecat principalele popoare europene sä se 

bucure din plin de imensele posibihtati pe can le-au 

oferit aceste secole. 

Teritorii imense i admirabile le sant puse la dispozitie, 

descoperirile stiintifice permit toate sperantele, 

miscarea intelectuala deschide orizonturi noi 

largi, jar cea artistic a este alimentata din belsug 

din toate directiile. 

cand trim ingbesuiti unii Intr'altii, cand se 

discuta cine sa stapaneasca .gheturile polare, cand 

Americile resping pe nenorocitii'de emigranti ce cautä 

o bucata modestä de paine, cand someurii se flumrä 

milioanele §i zecile de milioane, cand inventiile, 

oricat de stralucite an fi, se reduc aproape 

nurnai la perfectionarea transporturilor,--azi, nici nu 

ne vine sä creclem Ca a existat o epoca In care, de 

odata, s'au deschis, largi, In toate domeniile, pentru 

oricine ar fi avut dorinta sa le exploateze, imense 

posibilitati. , 

'4;1/41 

A t 

CHM° jor. '4

CAP1TOLUL II 

Principalele problerne economice din 

aceasta epoci. (sec. XVI si XVII) 

Inainte de a cita nume de autori i imediat dupa 

observatiile generale pe can le-am facut In capitolul 

precedent, credem ca este util sa mentionam Intai,— 

fara nici o desvoltare sau comentar, principalele 

chestiuni econornice cari au preocupat societatea din 

aceasta epoca. 

Chestiunea dobil nzii, a monetei §i mutatillor, a or- 

ganizarii fiscale, a organizarii politice a statului, 

a preturitor, can au preocupat pe ganditori din evul 

mediu, continua a fi i acum la ordinea zilei. 

Departe de a se micsora, importanta acestor che- 

stiuni creste, afara poate de aceea a organizarii politice, 

cristalizata, pentru moment, In forma monarhiei 

absolute. 

Desvoltarea comertului si am putea spune chiar a 

industriei, impune admiterea dobanzii pentru imprumuturile 

de pro ductie. 

lar imprumuturile de stat, comunale i chiai cele 

de simpla asistenta, facute prin asa numitele „monti 

di pietate" ' impun generalizarea recunoasterei legitimitatii 

dobanzii.

213 - 

Aceste din urma institutii, alimentate din don atiuni , 

aveau de obiect sa ajute pe nevoiasi prin imprumuturi 

fara dobanda. 

Insuficienta fondurilor a pus in discutie, starnind 

vii polemici, chestiunea daca nu s'ar putea percepe 

o mica dobanda reprezentand cheltuelile de administratie 

; ceeace a fost admis de papa Leon al X-lea 

la al cincilea conciliu din Latran, la inceputul secolului 

al XVI-lea. 

Tot desvoitatea relatiilor comerciale face mai sirnlita 

de a avea o buna moneta i pune, din 

plin, chestiunea preturilor, cari scapa acum reglementarilor 

din trecut. 

Nevoile de bani ale statelor cresc vertiginos 

itnpun, — cum vom vedea, crearea unei adevarate 

stiinte financiare. 

Pe langa aceste chestiuni, se mai pun Insa si altele, 

printre can vorn cita: constituirea unui drept 

cambial, politica greului, chestiunea populatiei, 

organizarea bancilor de dep6zite, adoptarea unei 

litici economice a statului - 

_190 . 

Vom spune cate-va cuvinte numai, despre felul 

cunt se pune in general fiecare din aceste chestiuni 

ramanand sa vedem, In cursul expunerei ce va urma, 

parerile emise de diversi autori in legatura cu ele. 

Plata prin cambii erea cunoscuta Inca din antichithte, 

acum, din cauza amplificaiii miscarii comerciale 

i1nmu1tirIi bancilor, ea se generealizeaza 

mutt, ceeace provoaca vii discutii asupra naturii 

acestui titlu, mecanismului platilor, platii prin cambii 

In targuri, a schimbului de Intoarcere (cambio colla 

ricorsa) i mai ales asupra legitimitatii perceperi 

schimbului.

— 214 --- 

Aceasta din urrna chestiune erea In legatura cu 

ilegitirnitatea dobanzii pe care multi voiau sa o ma& 

cheze sub forma de schimb. 

In congecinta canonistil adffiiteau legitimitatea profitului 

din schimb cand aCeSta rezulta „non propter 

„tempus (adica o adevarata dobanda), sed propter 

„loci destantiam". 

Discutarea acestor chestiuni produce In cele doua 

secole de can ne ocupam si in Italia de nord mai 

ales, o bogata literatura juridico-economica, in care 

figureaza i cate-va foatte bune tratate asupra 

cambiei. ') 

Cat timp a dominat o stricta compartimentare 

economica prevenirea ,,toametei" era o chestiune 

local. 

Dar cand sera econornica rtse largeste, aceasta 

chestiune trece In preocuparile puterii centrale, Cu 

atat mai mult cu cat ,la faim est mauvaise conseilere", 

cum se spline cu drept cuvant si pregateste 

un teren proprice pentru once fel de turburari. - 

Cresterea accelerata a populatiei in secolele despre 

can ne ocupam mateSte importanta acestei probleme, 

deja destul de great din cauza difitultatilor de transport, 

a deselor clittrugeri datorate razboaelor, lipsei 

de mijloace de plata, etc. 

Cerealele i ma i ales grairl, constituind baza alimentatiei 

s'a creif un fel de politica a cerealelor:cunoscuta 

In ecormmie sub numele de ”sistime annonaire", 

asupra &Ida, thine lirteles, ca §i-au dat parerea 

-diver§i autbti i care s'a tradus in fapt 

; 

lute°, 

bOgita legtglatiel 

1) Cassa op. cit. Prig 169

- 215 -- 

Se Infiintau „des greniers d'abondance", adicd 

re zerve din anii cei buni pentru ,cei, slabi, se interzicea 

exportul i favoriza'.importul graului, se luau 

tot felul de mdsuri ea autoritatea sd poata avea ac- 

tine asupra intregului stock. grau si regle- 

nienteze pretul. 

, In aceasta directie s!a ajun§ pand la a obliga pe 

producdtor sa declare .e.antitatea de grau recoltat, 

obligatiunea pentru el de a vinde graul numai, In 

targuri, interdictie de a se .fabrica paine acasa si 

bineinteles, preturi rnaximale. 

Caracteristic este faptul eft aproape nu existd autor, 

nici din cei mai liberali, care sd critice acest 

sistem, cu toate cä in fond, se descuraja tocmai 

productia graului. 

Vorn gdsi insa multi adversari a ceeace se numea 

traite" adicd exportul de grau, permis On exceptie, 

In baza until soi de permise de expoit. 

In secolul al XVI-lea populatia Europei incepe sä 

se Inmulteascd mult mai repede de cat In trecut ceeace a 

determinat pe unii autori §i oameni de stat sd se 

intrebe dacd nu cumva aceasta ar constitui un rau 

prin mdrirea pericolului de foamete si de epidemii, In- 

multirea rdzboaelor, dificultatea de a aproviziona orasele, 

etc. 

Imensa majoritate a autorilor se declara partizand 

ai Inmultirii, oricat de rapidd a populatiei. 

Ne darn searna usor ca nici nu puteam gandi alt-fel 

in momentul cand In toate directiile se ofereau omenirii 

cele mai vaste posibilitdtf la earl a visat vre- 

°data, In momentul cand descoperirile geografice Ii 

puneau la dfspozitie teritorii atat de vaste Incat nici 

nu puteau Ii cunoscute.

216 - 

Beincile de depozite au jucat un foarte mare ml 

In epoca de care tie ocupam acum. 

Li se atribuiau tot felul de scopuri, de exemplu: 

de a atrage metal In tara, -- cum vom vedea cand 

vom studia mercantilistnul, -- de a protura bard 

printilor si oraselor, de a mentine fixitatea etalonului 

monetar, de a facilita platile prin virimente, de a 

pune la dispozitia cornertului capitalurile necesare. 

S'au creat o suma de banci dela tipul celor de 

stat i pana la tipul celor strict particulare, i s'a discutat 

foarte mult asupra tneritelor i desavantajelor 

respective ale celor doua tipuri. 

In fapt si In general rezultatele erau cu atat mat 

rele Cu cat amestecul autoritatii era tnai pronuntat, 

mai ales pentruca printii nu restituiau la timp banii 

ce-i luau cu Imprumut. 

Cele mai bune rezultate au fost obtinute de bancile 

particulare din Barcelona, Valencia, Saragoza 

multe orase din nordul Italiei. 

Acestea Ii formau, In genere, capitalul prin emitere 

de actiuni ”luoghi" prin primirea de depozite 

con statate ptin „cartulario" §i „molteplici", 

acestea din urma dand drept la o dobanda CQMpusa. 

_ 

Cu toate ca aceste band au dat rezultate mai 

bune de cat cele publice, totusi i dintre ele au dat 

multe faliment, ceeace a mentinut vie discutia asupra 

celui mai potrivit fel de organizare al lor. 

Statele se unifica, autoritatea puterii centrale este 

bine 'stabilita nevoia de bant a suveranilor, ,atat 

pentru cheltuelile lor personale, cat i pentru ale 

statului, creste vertiginos. ' „

- 217 - 

Dar „ou ii n'y a rien, le roi perd son droit" se 

spunea Cu drept cuvant bani multi In vistieria suveranului 

nu pot intra decat dacä tara este bogata 

si daca o prosperitate constanta mareste bogatiile el. 

Pe aceasta cale oamenii de stat si ganditorii au 

fost adusi sa se intrebe In ce consista bogatia si 

prosperitatea unui stat si can sant cele mai potrivite 

mijloace pentru a le asigura. 

S'a impus deci necesitatea crearii si aplicarii unui 

sistem sau plan economic de stat. 

Inca de prin secolul al XV-lea aceasta chestiune a 

Inceput a fi rezolvata prin aplicarea unei politici metaliste, 

transforrnata, In secolele ce au urrnat in politica 

rnercantilista. 

Asupra acestora votn prezenta insa un mic studiu 

de ansamblu, astfel Ca acum ne tnultumim a semnala 

numai aceasta imp ortanta chestiune.

CAPITOLUL III 

Influenfa „reformeio asupra doctrinelor 

economice si chestiunea dobanzii 

Fiindca am pomenit nu de mult despre „reforma", 1). 

§i fiindca ea se produce tocmai la inceputul epocei, 

de care ne ocupam acum, credem ca este potrivit sa 

incepem prin a ne intreba ce influenta a avut aceasta 

mare micare religioasa asupra doctrinelor econo7 

mice. 

Sa marginim acest scurt examen numai la doctrinele 

lui Luther §i Calvin. 

Martin Luther (1483-1546) se arata destul de 

conservator in materie economica. 

El a aratat, e drept, cat de asuprit i inut in mizerie 

este poporut de jos pentru a se satisf ace luxul 

printitor, nobilitor i clerului. 

Dar cand izbucne§te revolta taranilor in Germania, 

impresionat de cruzimile comise, el publica o scrisoare 

extrern de violenta „contra taranilor uciga.,si 

pradalnicia, ceeace nu-1 impiedica a se tidica 

in contra ororilor represiunei din 1525. 

In materie economics, Luther se arata partizan al 

proprietatii individuate, al preturilor fixate de autoritate 

§i masuritor contra acaparatorilor. 

1) Vezi pag. 205 ei urm

-- 219 — 

El se aratit adversar al Imprumutului cu dobanda, 

condamnand i asa numita „renta volanta" (adica 

nelegata je vre-un imobil) care servea pentru mascat;ta- 

Irnprumuturilor Cu dobanda 1). 

Din aceste scurte observatii se vede ca In materie 

econornica Luther nu este decat un continuator al 

scolasticilor, carora le datoreste de altfel primele Jul 

cunostinte. 

Putem sit adaogam, la cele de mai sus, ca In materie 

politica doctrina lui Luther respinge interventia 

oricarui intermediar, In speta a liisericei, — Intre 

suveran si supusi. 

Din aceasta rezulta, pe deoparte, independenta 

suveranilor fata de biserica In genere si papa in special, 

dar pe de alta parte se gaseste atacata una din 

bazele monarhiei absolute: lnvestitura de drept divin. 

In viitor vom avea ocazia sa revenim asupra acestor 

chestiuni. 

Jean Calvin (1509-1564), atat de puritan In materie 

religioasa se arata mai intelegator al timpului 

sau In chestiunile economice. 

Astfel In anstitutia crestina", terminata In 1535, 

ocupandu se de chestiunea dobanzii, face distinctii 

foarte interesante, 

El Incepe prin a arata ca banii nu sant sterili 

pentru ca ei nu stau inchisi inteo lad, ci servesc 

pentru a cumpara pamant, case, pentru a face co ,- 

mert, ceeace desigttr produce. 

Perceperea unei dobanzi, este dar justificata tocmai 

prin notiunea: „imprumutului de productie". 

1) Rembaud op. cit. pag. 85.

— - 220 — 

Qar , Ca aceasta sA fie just, trebuesc avute in 

Vedere sapte „LZcep(iia. 

1) Sd nu se ia dobanda dela cel nevoias. 

2) Perceperea unel dobanzi sä nu desvolte . avaritia 

celui ce o prime§te in asa grad in cat sa-1 Impinga 

a se retrage dela oficii. 

3) Dobanda sa fie in acord cu echitatea. 

4) Debitorul sa realizeze din banii imprumutati un 

castig cel putin egal cu dobanda ce trebue sa o piateasca. 

5) Aprecierea echltatii sa se faca dupa cuvantul lui 

Dumnezeu, nu dupa uzul vulgar. 

6) SA se alba in vedere i interesul public, nu 

numai cel particular. 

7) Dobanda sa nu intreaca quantumul fixat de 

lege. 1) 

Condensand aceste „excep(lia, cum le numeste 

Calvin, constatam cä el justifica dobanda pentru 

imprumuturile de productie, dar numai cu timiditate 

multe restrictii. 

De altfel in acest timp legile &vile ale Genevei, 

unde desvoltat Calvin mare parte din activitatea 

sa, permiteau stipularea si perceperea dobanzii. 2') 

Ne multumim cu aceste scurte observatii asupra 

felului cum principaLi autori al reform& au privit 

unele chestiuni economice, clupa ce, catelia pagini 

mai sus, 3) am aiatat sensul general al acestei marl 

miscari intelectuale. . 

In materie econornica vedem ca principalii autori 

ai reformei s'au ocupat In special de legitimitatea 

dobanzii. 

1) Ratnhaud .Istoire des Doctrines op. cit. pg . 86. 

2) Haubaud .Istoire des Doctrines op. cit. pat. 87. 

3) Veil pag 205 toi urma.

- 221 - 

Fiindca am vorbit despre aceasta chestiune trebue 

sa mai adaogarn Ca In epoca de care ne ocupam 

intensificarea activitatii economice impune in mod 

general recunoasterea legitimitatii dobanzii in legislatia 

civila si provoaca, chiar printre canonisti un 

curent in acelas sens. 

Autori din cei mai diversi cauta sa o justifice. 

Am 'citat pe putem sa citam acum si un 

ilustru calvinist: marele jurisconsult francez Charles 

Dunzoulin (1500-1566) care cauta sa justifice dobanda 

In „ Tractatus contractuum et usuraram' 

aparut In 1546, deci dupa „Institutia cretin" a 

lui Calvin, despre teoriile caruia Dumoulin putuse 

lua cunostinta. 

Claude Saumaise (1588-1553) a fost un erudit 

francez, foarte apreciat In vremea lui, pe care cutau 

sa-I castige, cu importante saerificii banesti, Padova, 

Bolonia, curtea engleza, cea franceza, cea suedeza, 

cea a principelui de Orange, Mazarin, academia 

din Lyda uncle a si profesat catva timp. 

Saumaise si-a indreptat activitatea In special in 

domeniul istoric si In cel politic. 

Totusi l'a preocupat si pe el chestiunea dobanzii 

pe care cauta sa o justifice In „De usuris" (1638), 

„De modo usararum" (1639) si incidental In alte 

opere. 

Jean-Hugo de Groot mai cunoscut sub numele de 

Grotuis (1583-1645) celebru jurisconsult, diplomat 

si istoric olandez, a cautat si el sa justifice dobanda, 

despre care se ocupa In cartea II-a, cap. XII din 

cea mai raspandita lucrare a sa : „De jure be/ti at-

— 222 — 

pads libri tres, in quibus jus naturae et gentium 

item furls publici precipua explicantura (1613). 

Cu toate ca la discutarea legitimitAtii dobanzii - 

iau parte ganditori atat de ilustri, Inca altii 

nenumarati, — discutia, — cum obsearva Cossa 1), 

citand pe Bohm-Bawerk, -- nu este inchisa nici azi. 

Persistenta in decursul timpului, in foarte multe 

tad, a unei legislatie In contra „cametei" (In sens 

pejorativ), dar mai ales cele ce se petrec acum 

(1933) In lume si in Ora noastra in special (citam 

numai legea cametei, conversiunea datoriilor agricole, 

suspendarea executarilor silite, prezumptii legate 

proecte de recalculare a dobanzilor), ne arata ca 

oricat s'ar fi cautat a se justifica legitimitatea dobanzii 

In sine, a ramas insa mereu In discutie legitimitatea 

quantumului ei. 

1) Cossa cHistoire de doctrines D pag. 177, de unde am extras 

sole mai multe din datele de mai sus.

CAPITOLUL IV 

Cameralistica 

Cuvantul ”Camera" desemna, in timpul regilor merovingieni, 

tezaurul printului si apoi intreaga lui avere._ 

Principiul feudal era ca din aceasta avere trebuiau 

acoperite cheltuelile ordinare ale statului, jar in cazuri 

exceptionale se putea recurge la impozite ,,des 

aides". 

Am vazut ca cei mai multi autori cari s'au ocupat 

de aceasta chestiune in evul mediu puneau principiul 

ci acest impozite nu puteau Ii stabilite fara 

asentimentul anumitor adunari. 

In Franta, acestea se numeau ,les etats-generaux", 

jar in cele gernmanice n landesstoende". 

Averea printului, alimentata din ce in ce mai des 

de astfel de impozite, era administrata de un „cameranus" 

sau nthesautarius" „Kaumergater" in V rile 

germanice. 

Jar nevoile acestei administratiuni au impus crearea 

unui ansamblu de principii si de reguli, ce se 

constitue, cu incetul, intr'o adevarata stiinta sub 

numele de n cameralistique" sau „Kameralivissenschaft" 

. 

Cu cat nevoile de bani ale printilor devin mai im, 

perioase, cu atat se da o Thai mare desvoltare stuchului 

cameralisticei.

— 224 — 

Se crede cä deja Maximilian I (Imparat dela 

1493-1519) at fi creat n curti camerale" 

Este sigur insa a sub Maximilian al II-lea (imparat 

dela 1564-1576) aceste curti au luat o mare 

desvoltare pentru pregatirea administrarii veniturilor 

exemplul acesta fiind imitat *i de multi 

alti suverani: 1). 

Principiile „cameralisticeig, In aceasta epoca (sec. 

XVI §i XVII) in special, fiind esentialmente de domeniul 

§tiintei financiare, ne multurnim semnalam 

, aci existenta, — dar fara a intra In detain §I fara a 

cita autori. 

Mai tarziu „cameralistice, se desvolta :§i 1mbrati§eaza 

studiul multor chestiuni administrative, juridice 

§i economice. 

1) Saraband .Histoire des doctrines* op. cit. pag. 78-79.

CAPITOLUL V 

Cativa autori italieni din aceasla epoca, 

can s'au ocupat in special de moneta, 

banci, impozite. 

Chestiunea monetara i cele in legatura Cu moneta 

sant din cele ce au pastrat cea mai vie actualitate 

In tot decursul timpurilor istorice. 

In consecinta, foarte putini sant oamenii de stat 

economi§tii, chiar filosofii, juri§tii §i istoricii, pe 

can sa nu-i fi preocupat, cel putin incidental, aceste 

chestiuni. 

Astfel §i in epoca de care ne ocupam acum (sec. 

XVI §i XVII) am putea g1si in toate centrele europene 

de civilizatie autori demni de citat in aceasta 

directie. 

Incontestabil insa ca in aceasta epoca, tot in Italia, 

care sta in fruntea rena§terii §i in fruntea perfectionarii 

technicei comerciale, vom gasi cele mai 

interesante studii §i pareri in aceasta materie. 

lata de ce credem nemerit sa grupam in acest 

capitol numele catorva autori italieni, din cei mai de 

seam, dintre cei ce s'au ocupat de rnoneta, plati 

banci, impozite, matginindu-ne sa retinem din scrie. 

rile lor ceeace ne va putea lamuri asupra felului cum 

erau studiate §i privite aceste chestiuni in Italia in 

secolul al XVI-lea §i al XVII-lea. 

,./storia Doctrinelor Economice 16

- 226 - 

Thomas de Vio, merita a Ii citat, pentru ca 

fost eel antai care publica, Inca In 1499, in tratat 

„De cambiis" 1), in care cauta sä prezinte un studiu 

complet asupra cambiei. 

Gaspard Scaraffi (1519-1584) din Reggio, in 

Emilia, a fost negustor, bancher i apoi adjudecatar 

al baterii monetelor. 

In n Altinolo" (adevarata lumina), scrisa In 1575, 

el expune cu multa competenta si patrundere functiunile 

monetei. 

Ca multi alti autori, el se ridica in contra clezor- 

dinei monetare din timpul sau. 

Doctrina sa este interesanta prin remediile pe cart 

le propune: un sistem monetar unic, un raport fix 

de 1 la 12 intre aur si argint (ce corespunde cu in 

raport destul de constant cu multe secole Inainte 

In timpul cand el scria), cheltuelile de batere a monetei 

sa fie suportate in parte de cel care ii trans- 

forma metalul in monete si in parte de stat 2). 

Constatam asa dar un mare pas spre princip!ut 

modern al liberei bateri a monetelor sr un progres, 

asupra ideilor lui Nicolas Oresme in aceasta privinta 

3). 

Bostichi Davanzati (1529— {606) literat florentin , 

„II Silente", avand ca deviza 

era supranumit si 

„Strictius" §i „Arctius" fiiridca vorbea foarte putirt: 

si cauta sa intrebuinteze i In scrierile sale un minimum 

de cuvinte. 

1) Cossa «Histoire des doctrines* op. cit peg. 169. 

2) Extras din C)ssa «I-1 , stoire des DoJtriirts op. cit. pag. 1 87 

3) Vezi pag. 169

— 227 — 

Dintre lutrarile sale sant interesante pentru noi 

acum „Breve notizia del Cambii" In care este analizat, 

foarte frumos i clar, mecanismul schimbului 

„Lezione delle monete", o lucrare scurt i foarte 

eleganta asupra monetei 1). 

Thomas Contarini, nobil §i senator venetian, este 

considerat ca autor a adoua discursuri in sens contrar 

pe can le-ar fi pronuntat cu ocazia discutiilor 

asupra fundarii celebrei „Banco di Rialto", ce Incepe 

a functiona in 1587. 

Se puma, in special, chestiunea, rAmasa mereu de 

actualitate, dna bancile trebuesc sa fie de stat sau 

part culare. 

In sensul primei teze, Contarini, ar fi aratat abuzurile 

savarOe de bancile particulare, pericolul operatiilor 

prea Indraznete pe can le faceau i al fahmentului 

in care erau atrase multe din ele. 

Iar in sens contrar, el ar fi aratat ca statul nu 

trebue sa devina negustor, ca obligatiile pe cari 

statul trebuia sä le ia in aceasta calitate puteau deveni 

foarte grele, ca statul putea fi tentat sa se foloseasca 

de banii depui la banc i ca falimentul 

unei band publice putea avea consecinte mult mai 

grave de cat al unei band i particulare. 2) 

In fond dar tocmai principalele argumente can au 

continuat a Ii invocate in decursul timpului in f avoarea 

celor doua teze. 

Ar trebui sä mai mentionam, tot in acest capitol 

pe De Santis i mai ales pe Antonio Serra. 

1) Extras din «Cossa Histoire des Doctrines op. cit. pag 197. 

2) Com «Histoire des drctrines. op. cit. pag. 187.

— 228 — 

Na vom putea insa trece sub tacere aceste doua 

nume cand vom vorbi despre mercantilism. 

In consecinta pentru a nu fi obligati sa ne repetam 

ii vom plasa in capitolul consacrat mercantilismului 

'), ratnanand stabilit Insa ea atat primul cat 

cel de al doilea, merita un loc de frunte printre 

economistii italieni din secolul al XVII-lea. 

1) Vni partea IV cap. XII parag

CAPITOLUL VI 

Jean Botero 

Imediat dupa autorii despre cari am vorbit putem 

sa adaogam numele Jul Jean Botero (1540-1617), 

un excelent economist Italian, pe care nu l'am inclus 

In capitolul precedent numai fiind-ca principala sa 

preocupare nu este in legatura cu moneta, ci cu 

chestiunea inmultirii popula(iel. 

Chestiunea limitarii populatiei a preocupat pe ganditori 

Inca din cele mai vechi timpuri si In special 

pe autorii de planuri de organizare sociala. 

Ast-fel Aristot, arata ca ar trebui limitata inmuitirea 

oamenilor pentru a se putea aplica proectul lui 

Platon de egalizare a proprietatii. 

Machiavelli in „Discorsi" s'a ocupat si el de 

aceasta chestiune 1), dandu-si seama ca sant cauze 

fizice, in special acee aca prod uctia solului este limitata, 

can infraneaza inmultirea populatiei. 2) 

Problema se pune Insa in mod mai imperios incepand 

din veacul al XVI-lea cand cresterea populatiei 

In Europa occidentala si centrala se accelereaza 

In mod foarte sensibil. 

I) Vezi «Principii" op. cit. Vol. I op cit ed. II. pag 201. 

2) Cos3a «Histoire des Doctrines" op. cit pag. 181.

— 230 — 

Am aratat deja ca — date fiind descoperirile geografice, 

1) — nu erau pe atunci motive de ingrijorare 

din cauza unei Inmultiri generale a populatiei. 

Dar chestiunea ramanea de actualitate in ceea ce 

privea inmultirea locala a populatiei. 

Botero are marele merit de a fi fost printre cei 

dintai cari au studiat in ansamblul ei si serios aceasta 

chestiune. 

In afara de aceasta s'a mai ocupat si despre rnulte 

alte chestiuni economice 1 financiare, fund considerat 

ca unul din cei mai de seatna economisti din aceasta 

epoca. 

Principala sa lucrare „Delle cause delle grandezza 

e manificienza delle cita" a aparut la Roma In 1588 . 

In ce priveste titlul, putem adaoga in data ca prin 

,bogeitia" statului, Botero, — spre deosebire de 

multi alti autori din aceiasi epoca, — nu intelege 

numai abundenta de bani sau metale pretioase, ci 

abundenta de tot felul de bunuri, prosperitatea generala 

a statului si particularilor. 

In aceasta lucrare Botero constata ca In epoca sa 

populatia se Inmulteste cu repeziciune, ceeace se datoreste 

puterii naturale a oamenilor de a se inmulti. 

Inmultirea ar fi si mai rapida daca nu ar fi infranata 

de anumite obstacole : foametea, ciumele, razboaele 

si ma i mult Inca de lipsa de echilibru intre 

putinta de Inmultire a oamenilor dela orase si aceea 

de a-si produce hrana necesara sau a o aduce din 

alta parte. 

Vedem dar ca Botero pune, foarte clar problema 

1) Vezi pag. 200 i urm.

- 231 - 

In cadrul unui exces local de populatie, adica toemai 

in felul In care se prezenta pe timpul sau. 

Inmultirea populatiei este Insa departe de a-I nelinisti 

din contra, el o considera ca unul din Oncipalii 

factori al prosperitatii i puterii statului,— 

ceeace a ramas, din diferite cauze, parerea dominanta 

pana azi '). 

Cand exista Insa un surplus de populatie, coloniile 

sant utile pentru a-I absorbi. 

In colonii nu trebuesc sä mearga elementele bune 

ale populatiei, ci numai cele rele i viciate. 

Coloniile nu trebuesc sa absoarba partea sanatoasa 

a natiunei, ci numai sangele corupt 2). 

Iata Inca o idee interesanta, care a lost aplicata,— 

din nenorocire, timp Indelungat si a adus nesfarsite 

suferinti In colonii i multa Intarziere in desvoltarea 

tor. 

Poate insa ca din punct de vedere al metropolei 

ideea nu este rea: pe de o parte, poate scapa de 

elementele rele pe de alta parte aceste elemente se 

pot regenera, cu incetul, in lupta pe care trebue 

sa duca acolo contra obstacolelor naturale. 

In alta ordine de idei, Botero, se declara prohibitionist 

In materie wrnala atat pentru exportul 

lui cat si pentra importul marfurilor straine manufacturate 

3). 

Botero studiat de aproape si chestiunea impo- 

zitelor, pe can le considera, — Impreuna cu alti au- 

tori din timpul sau, printre veniturile ordinare ale 

statului, ceeace constitue o schimbare a punctului de 

1) Vezi «Principiib vol. 1. ed. 11 op. cit. pag. 201 si urm. 

2) Cossa 4Histoire de Doctrines, op. cit. pag. 181. 

3) Cossa .Histoirs des doctrines op cit. pag. 206.

— 232 — 

vedere medieval, care le considera ca venituri extraordinare 

1). 

El Imparte impozitele In reale §i personale. 

In privinta celor dintai, Botero cere ca ele sa greveze 

mai mutt pamantul de cat casele. 

Obiectele de prima necesitate nu trebuesc impuse, 

ci numai cele de lux. 

lata cateva idei interesante din opera lui Botero. 

Unele sant luate din lucrarile lui Jean Bodin, ceeace 

de sigur ca micsoreaza meritele ce s'ar putea atribui 

lui Botero. 

El ramane totusi un economist de valoare, pe de 

o parte fiindca a adus vederi noi i interesante in 

materie economica, pe de alta parte fiindca este 

departe de a adopta pur si simplu once ce idee a 

lui Bodin sau altor autori. 

El le apreciaza cu discernamant, uneori le modi- 

alteori le expune In forme mai potrivite. 

Nu este o scadere pentru un autor de a repre- 

zenta spiritul timpului sau. 

2) Vezi pag. 223.

CAPITOLUL VII 

Nicolas Copernic si moneta 

Am citat, in capitolul V, cativa autori italieni can 

s'au ocupat in special de diverse chestiuni in legatura 

cu moneta, adaogand ca acestea constituiau o 

preocupare generala si de mare actualitate in epoca 

de care ne ocupam acum (sec. XVI si XVII), ceeace 

era foarte natural date fiind marile transformari produse 

de inmultirea mutatiilor monetare, importul de 

metale pretioase din noile tinuturi, cresterea nevoilor 

statelor, multe alte cauze, dar mai ales faptul ca 

acum incepe Europa sä intre in plin in regimul economiei 

monetaie. 

Am putea cita dar nenumarati autori cari s'au 

ocupat de chestiunile monetare. 

Dar fiindca dorim sa pastram acestei lucrari o 

forma redusa, fiind-ca vom reveni fatalmente asupra 

chestiunilor monetare cand vom studia mercantilismul 

si fiind-ca citand pana acum diversi autori am 

luat cunostinta de cele mai multe idei interesante 

emise in aceasta materie, ne vom multumi sä mai 

citam acum numai pe Nicolas Copernic, pe care 

l'am citat deja pentru descoperirile sale astronomice 1). 

1) Vezi pag. 202

— 234 — 

Nioolas Copernic (1473-1543) a dat nastere la 

muite discutil In ceeace priveste origina i nationalitatea 

sa. 

Aci ne vom multumi sä retinem ca a trait in Po- 

Ionia si Italia. 

Bineinteles ca nu este locul sä ne ocupam de 

lucraiile sale astronomice. 

El n'a lost ins & in mod exclusiv un savant de 

cabinet, a dus oarecari trstative diplomatice, a luat 

parte activa la dieta dela Graudenz (1522), a. practicat 

si medicina, mai ales gratuit pentru saraci, a 

fost si cleric. 

Chestiunea monetara a preocupat In mod deosebit 

acest spirit ilustru. 

La dieta dela Grcudenz deja, el arata ca numai 

o radicala reforma monetara ar putea ridica cornerindustria. 

Apoi, a scris, pe la 1526, la cererea regelui Sig:smund 

I, un mic tratat, ramas imediat pan In 1816, 

asupra monetei. 

Aceasta lucrare, intitulata , De monetae cudendae 

ratiooe" este considerata ca una din cele mai vechi 

lucrari Cu caracter pur economic. 

In ea Copernic expune Cu claritate functiunile 

monetei. 

Spre deosebire de unii contiporani, se declara 

partizan al aliajului In fabricarea monetelor, dar este 

un adversar hotarat al mutatilor. 

Avand in vedere situatia din provinciile prusiene 

supuse Poloniei, In care traia, el cere retopirea tuturor 

monetelor inteun sistem monetar unic, reluAnd 

idea deja expusa la dieta din Graudenz. 

1) Cum arat5. Cossa in cHistoire des Doctrines op. cit. pag. 185 

de nude extraaem cele ce urmeaza.

CAPITOLUL VIII 

Oliva utopiVi din aceasta epoca 

§ 1. GerteraMari 

Multi istorici ai doctrinelor studiaza utopistii Inglobandu-i 

in istoria socialisrnului 1). 

In ceeace ne priveste, am declarat, Inca dela inceputul 

acestei lucrari 2) ca vom face tot posibilul 

pentru a pastra, pe cat posibil, orchea cronologica 

In expunerea noastra. 

lar in speta nu credem ca exista vre-un motiv, In 

adevar hotarator, pentru a o parasi. 

In adevar, doctrinele intrunite de obicei sub numele 

de „socialism" sant foarte diverse si foarte departe 

de a constitui un sistem de ansamblu. 

Trebuind sã alegem Intre avantajul de a prezinta 

ideile utopistilor din aceasta epoch in cadrul socialismului 

si, cel de a le prezenta In cadrul timpului 

cand au fost concepute, optam pentru acesta din 

urma. 

Prin aceasta Insa nu Intelegem sa negam ca un 

oarecare „socialism", — in sensul de organizare a 

societatii in scopul de a asigura fericirea pentru cat 

1) De ex Rambaud «Histoire des doctrines» op. cit. pag. 547 

qi urm. 

2) Vezi pag. 23

— 236 — 

Thai multi sacrificand inteo masura variabila dreptul 

de proprietate, — a existat Inca din antichitate. 

Astfel 11 putem constata In scrierile unor filosofi 

elini §i, — cum am vazut, — in ale lui Platon in 

special. 

II regasim apoi, inteo masura destul de slaba, Intr'unele 

din primele comunitati cre§tine. 

Multe din sectele eretice medievale *i din secolul 

al XVI-lea preconizeaza comunismul, impins uneori 

pana la cel al femeilor i se dedau la violente atacurl, 

In teorie §i in fapt, in contra proprietatii, ajungand 

la jafuri §i promiscuitate. 

In fine, in epoca chiar de care ne ocupam se produe 

In Europa centrala mi§cari violente cu caracter 

comunist, in can Prof. Rambaud distinge trei perioade 

1). 

Prima o constitue faimosul „razboi al taranilora 

din tarile germanice. Rascoala incepe In 1523, fiind 

Intretinuta de profetul Mazer §i comandata de Mezler 

§i se termind prin infrangerea rasculatilor, In 1525, 

In batalia dela Frankenhausen, in Turigia. 

A doua o constitue mi§carea anabaptista din Zurich, 

care Incepe dupa declaratiile lui Zollikon, in 

can se spune ca once secta cre§tina In care nu 

exista comunismul bunurilor este o familie de oameni 

imperfecti ce s'au departat de legea fundamentala 

creVina a caritatii. MiFarea aceasta a lost reprimata 

sangeros In 1528 i 1529. 

lar a treia perioada o constitue revolutia anabaptista 

care Incepe la Minster dupa propaganda lui 

Matias §i Bocold, cucere0e ora§ul in 1534 i este 

1) Veil Rambaud cHistoire de Doctrines') op. cit. pag. 560, de 

unde extragem descrierea acestor perioade.

— 237 — 

Teprimata in 1535, dupa ce trupele episcopale cuceresc 

orasul. 

Din aceste cateva observatii vedem cat de veche 

,este ideea comunista, o forma a socialismului, 

i cä uneori s'a trecut i la fapte pentru a o realiza. 

Era dar foarte normal ca unii ganditori, poate sub 

influenta directa sau indirecta a lui Platon, — sa 

caute a imagina planuri de organizare sociala co- 

=nista. 

In adevar in epoca de care ne ocupam acum gasim 

o suma de asemenea planuri, mergand dela unele 

serioase si bine studiate pan la cea mai dezordonata 

fantezie. 

Acestea au fost desemnate in urma prin denumirea 

de „atop& jar autorii lor prin aceea de n utopisti". 

Cuvantul n utopie" a fost intrebuintat de Thomas 

Morus pentru a numi insula : „ Utopia" in care-si 

plaseaza societatea i deriva din grecescul: Tonos', 

care insemneaza : nicaeri. 

Putem acum sa trecem in revista principalele idei 

ale cator-va utopi§ti, — cei mai interesanti intre multi 

altii, — din epoca de care ne ocupam (sec. XVI si 

XVII). 

§. 2. Thomas More 

Thomas Mole, Morus dupa numele luat ca umanist, 

s'a nascut la Londra in 1478 si a murit, tot la 

Londra, in 1535. 

Biografia lui este atat de interesanta incat merita 

sä fie cunoscuta pentru ea insasi, ca o ilustratie a 

starii de lucruri din acele vremuri. 

Thomas More era flub unui jurist si a dat dovada

238 - 

de mare inteligenta chiar In timpul primelor studii, 

pe can le-a facut la colegiul Saint-Antoine din Lonra. 

El castiga simpatia cardinalului Morton, arhiepiscop 

de Chanterbury, care s'a ocupat mai departe de studiile 

lui, l'a mat pe langa el si obisnuia sa spuna 

n Acest baiat care ne serveste la masa va deveni un" 

n om remarcabil. Cine va trai va vedea". 

Thomas More lucra serios, scria poezii, facea traduceri, 

ii continua studiile la Oxford si intra in legatura 

cu grupul de eruditi can con duceau renasterea 

engleza i apoi cu Erasm, care-i manifesta o foarte 

mare prietenie i admiratie, astfel c abea iesit de 

pe bancile universitatii din Oxford, More este considerat 

ca unul din sefii miscarii intelectuale engleze 

din ace! timp. 

Inscris in barou, ales in parlament In 1504, deci 

la 26 de ani, More manifesta un spirit de independenta 

care era sa-i atraga grele represalii din partea 

regelui Henric al Vu-lea, daca nu-1 proteja arhiepiscopul 

Warham. 

Apoi, in 1505, se casatoreste cu jeane Colt, tanara, 

frumoasa, inteligenta, formand un menaj pe care 

Erasm II admira i in casa caruia scrie „Eloge de la 

folie". 

Din nenorocire, Jeane rnoare In 1511, dupa ce 

nascuse paint copii, jar More se recasatoreste, In 

acelas an, cu Mrs Midleton, cu sapte ani mai in 

varsta de cat el, destul de urata, dar buns si devotata. 

Dupa suirea pe tron a lui Henric at VIII-lea, More 

Ii este prezentat de cancelarul Volsey, este agreat 

de suveran, Insarcinat cu diverse misiuni diplomatice 

numit apoi „maitre des requetes" (un fel de ministru 

de justitie), in 1518.

z jy 

In acest timp a serfs faimoasa „ Utopia". 

Se spune ca regele tinea atat de mult la prezenta 

lui in cat cu greu ii acorda cate un concediu odata 

pe luna ca sa-si vada sotia si copii. 

In 1521, More este numit „vice-tresorier" (un 

fel de ministru de finante), in 1523 ,,speaker" in 

camera comunelor, in 1525 cancelar a ducatului de 

Lancastre, jar in 1529, dupa disgratia lui Volsey, 

mare cancelar al Angliei, cea mai inalta demnitate. 

In materie religioasa el ia pozitie contra lui Luther 

pc care-I combate cti violent i incearca sä realizeze 

reforma religioasa propusa de Colet §i Erasm. 

In acest timp Henric al V111-lea vrea sa divorteze 

ie Caterina de Aragon pentru a se casatori Cu Ana 

Boleyn. 

Papa ref uza de a acorda divortul (anularea), vazut 

CU ochi rai si de curtile europene. 

Arunci regele, dupa instigatia lui Thomas Cromwell, 

se declara sef al biserici engleze si obtine dela 

universitatile din Cambridge si Oxford, avize favorabile 

asupra legalitatii divortului. 

In calitatea lui de cancelar, Thomas More este 

obligat sa citeasca aceste avize in camera comunelor. 

Caracter cinstit, catolic convinis, More dernisio-, 

neaza si cauta sä traiasca cat mai retras. 

Chemat insa, in 1534, la Lambeth, sa jure ea 

crede in validatea divortului regal, More refuza. 

El este inchis in turnul Londrei, judecat foarte 

sumar i condamnat la moarte prin decapitare. 

Pe esafod se arata foarte demn. 

Se spune ca in momentul de a fi decapitat, el 

si-ar fi ridicat arba Cu ingrijire spunand : n ar fi 

„pacat sa fie taiata, ea care nu a tradat vre'odata 

n pe cineva".

— 240 — 

Apoi capul lui More a fost expus pe podul Londrei. 

Henric al V111-lea, care se aratase In prima parte 

a domniei un rege foarte serios i bun conducator 

al statului sau, accelereaza seria divorturilor i redrsatoririlor. 

Ana Boleyn, pentru care In fond fusese decapitat 

More, este decapitata la randul ei. 

Regele se recasatore*te cu Jeanne Seymour, care 

moare dupa 18 luni dela casatorie, ia apoi pe Ana 

de Cleves, o repudiaza i pe ea, ia pe Cathernie 

Haward, o decapiteaza dupa vase luni, ia pe Catherine 

Paar, care abea scapa i ea de moarte. 

More fusese dar victima unui rege atins, dela un 

timp, de mania divorturilor i recasatoriei, care ramane 

tot4 ef al bisericii engleze i scrie diverse 

lucrari cu caracter religios. 

La 9 Decembrie 1886, More, considerat de catolici 

ca tin martir, este beatificat de papa Leon al X111-lea. 

lata curiosul destin at unui om mare, care a avut 

calitatea, sau defectul, de all respecta prea mult 

corWiinta 1). 

Atatea peripetii i manifestari In viata publica n'au 

impiedecat pe Thomas More sa scrie i sa publice 

o suma de lucrari. 

In latine0e, a tradus, impreuna cu Erasm, „Dialogurile" 

lui Lucian i a scris „Epigrammata", 

„Epistola ad germanium Brixium", Epistola contra 

Pomeranum", „Disertatio epistolica de aliquot 

sal temporis Theologostarum 

Datele biogratice de ma i sus sant extrase din articolul hit 

Rene Samuel in «Grande enciclopedie. op. cit. la cuvantul „More' 

si din „Dictionnaire d'histoire", de Dezobry & Bachelet op cit. la 

cuvintele „More" si „Henri V111".

— 241 — 

Jar in englezeste „A mery jest how a sergeant 

would learne to playe the ',ere", ,Life of John Picus 

earl of Itlirandula"„History of Richard Ill", plus 

o suma de scrisori, polemici si poezii. 

Am citat aceste opere ca sa aratam ca More a 

fost, pe langa un om de stat de mare caracter si 

un distins intelectual, jar nu un simplu visator, cum 

l'au considerat unii. 

Aceea care i- au asigurat insa celebritatea este 

,Utopia" publicata in 1516 sau 1518, deci printre 

cele dantai. 

Titlul complet al acestei lucrari, scrisa in latineste 

si tradusa apoi in foarte multe limbi, este „De optimo 

reipublicae statu deque nova insula Utopia". 

Ea imbraca forma unei convorbiri, care ar fi avut 

loc la Bruxelles, intre autor, Aegidius — despre care 

se spune ca ar fi fost chiar umanistul Pierre Aegidius, 

— si Raphael Hytlodee, personaj imaginar y 

fost fovaras al lui Amerigo Vespuce. 

Convorbirea incepe printr'o critica a starii sociale 

contimporane, a lenei, a luxului, numarului prea mare 

de clerici si de nobili, a transformarii terenurilor de 

de cultura in pasuni si altar rele sociale .din vremea 

aceea. 

Fata de aceste critici, Hythlodee incepe a descrie 

o organizare sociala in care aceste rele nu exists, 

organizarea sociala din insula , Utopia" care si-a luat 

numele de la „Utopus", organizatorul si legislatorul ei. 

Acesta plecase de la idea ca relele sociale nu se 

vor putea inlatura atat tirnp cat vor exista posesia 

individuala si banii. 

Deci un regim comunist In descrierea caruia More 

discuta foarte importante pro bleme sociale.

— 242 — 

Utopia este organizata in republic, Cu 1fl presedinte 

ales pe viata i rnagistrati alesi pe timp determi 

n at 

In cuprinsul ei sant 55 de orase dintre can nici 

unul nu are mai mutt de 6.000 de familii. 

Restul populatiei locueste la tara i cultiva pa- 

rnantul. 

La fie-care jumatate de an cultivatorii se muta in 

°rase, iar populatia oraselor trece la tara ca sä cultive 

parnantul. 

Toata populatia locueste astfel prin rotatie cand 

la oras, cand la tara, calatoriile in exterior fiind in- 

terzise fara autotizatia magistratilor. 

Daca populatia se inmulteste prea mutt, magistratii 

hotaresc o emigratie in vre'una din insulele in- 

vecinate, desemnand pe emigranti. 

Productia se face in comun, toate produsele apartin 

statului, iar comert interior nu exist, ci numai 

schimburi intre diferitele regiuni. 

Pentru alimentarea populatiei sant piete, iar pentru 

obiectele manufacturate magazine, de unde fiecare 

Ii ia ceea ce-i trebuei 

Mesele se iau in comun, dar cu toate ca aceasta 

nu este obligatoriu locuitorii prefer a acest sistem. 

Munca este obligatorie, dar executata cu multa 

placere caci este redusa la 6 ore pe zi. 

De oarece toti trebue sä munceasca, acest timp 

redus de munca este mai mult decat suficient pentru 

a asigura fiecaruia satisfacerea deplina a nevoilor unei 

vie -0 simple si a pune la dispozitia statului o importanta 

cantitate de bunuri. 

De aceasta munca obligatoare sant scutiti numai 

magistratii, oatnenii de elita inchinati stiintei, cei in- 

firmi sau bolnavi si rninistri cultului.

— 213 

In afara de cele sase ore de munca, restul timpului 

este impartit astfel : zece ore pentru repaos sau instructiune 

si opt ore pentru somn. 

In Utopia exista familia si casatoria. 

Aceasta se contracteaza insa numai dupa ce eventualii 

viitori soti se cunosc indeajuns si se poate 

desface cu usurinta fiind admis divortul prin simplu 

consirritamant mutual. 

Adulterul este Ins a pedepsit cu moartea. 

Copiii sant repartizati de catre magistrati in mod 

egal intre familii. 

In fine, statul singur face comert cu exteriorul pentru 

a procura locuitorilor lucrurile ce lipsesc din Utopia. 

- Gratie organizarii acesteia balanta comertului este 

mereu favorabila Utopiei al anti guvern dispune de 

o mare cantitate de aur si de argint. 

Iata, rezumata si sistematizata, organizarea generala 

a Utopiei comuniste. 

In afara de aceasta mai trebtte sä relevam Inca un 

numar de idei interesante. 

In Utopia casele sant confortabile, higiena desvoltata 

ceeace are o infiuenta foarte fericita asupra 

moralitatii publice. 

In marerie penaa, se da mai multa atentie mijloacelor 

pentru a preveni crimele decat pentru a le 

pedepsi. 

In tot cazul, pedeapsa trebue sa fie lipsita de cruzime, 

in proportie cu vinovatia si de asa natura in 

cat sa nu rapeasca condamnatului once speranta de 

a putea sa reintre in randul oamenilor cum se cade. 

Toate religiile sant tolerate, Cu singura conditie de 

a nu intrebuinta nici un mijloc violent pentru a face 

prozeliti

- 244 - 

De sigur ca un rezumat, am putea spune chiar o 

schema, ca aceea de mai sus, rapeste planurilor lui 

More tot farmecul expunerii literare. 

Un astfel de rezumat este Insa suficient ca sa ne 

arate ca More ii da seama de principalele rele din 

timpul sau precum si de principalele probleme ce se 

pun cand se vorbeste de adoptarea unui regim comunist. 

O obiectie pe care o ridica. More este ca. dud 

„nu va fi posibila vre-o guvernare la un popor de 

„egalitari cari resping once superioritate". 

Raspunsul II da insasi organizarea Utopiei. Guvernul 

se baza in primul rand pe consensul cetatenilor, 

jar in contra unor eventuali recalcitranti, el va 

dispune de forta. 

O problema mult mai grava i pe care au trecut-o 

cu vederea nenumarati autori comunisti, este 

aceea a populatiei. 

Indestularea nevoilor, organizarea administrativa 

a vietii comune nu se pot face daca populatia creste 

vertiginos ; ea sparge In acest caz once cadre, precum 

le-a spart pe cele medievale. 

Solutia, More o vede in emigrarea surplusului. 

O problema, de asemenea fundamental, este organizarea 

muncli. 

„Toata lumea va fuel de muncci, spune More, 

nd nimeni nu va mai ti Imboldit de speranta 

„c4tigului i fiecare se va bizui pe priceperea 

seirgainta altora". 

Solutia : munca obligatorie, cu importante corective: 

scutire pentru anumite categorii de cetateni, 

timp de munca foarte scurt, rotatie pentru diversele 

'munci $i In special pentru efectuarea celei mai grele, 

cea agricola, care implica i locuirea la tara.

— 245 — 

In fine, o problema de importanta careia 

si-au dat seama Inca. , din antichitate este aceea 

familiei. 

Incontestabil ca familia creeaza o sfera de interese 

ce cauta a se desprinde din eel general, de interese 

anti - comuniste. 

In aceasta privinta More este timid; el nu preconizeaza. 

suprimarea familiei, dar cauta sa.-i atenueze 

individualitatea prin facilitarea divortului i egala repartizare 

a copiilor. 

Tot importanta este si procurarea bunurilor indis 

pensabile din afara, pe care More o rezolva prin 

comertul exterior de stat 

Numai revenim asupra celorlalte idei, relevate in 

rezumatul de mai sus si can se pot dispensa de 

once comentar. 

,Utopia" a avut un foarte mare succes Inca de 

la aparitia ei, succes ce ar fi depa.sit domeniul litesi 

teoretic provocand chiar unele ra.scoale, cum a 

fost cea anabaptista. din Miinster i cea din Amsterdam 

in 1534 

Data fiind forma, de istorisire din cala.torii, in care 

se prezinta aceasta lucrare, unii au crezut ca More 

s'a marginit sa brodeze pe organizarea sociala a 

unor populatii din America. 

Este insa mult mai probabil cä autorul a avut in 

vedere Anglia si ca prin „isula Utopia" a Inteles sa 

fan aluzie la Mare Britanie. 

A dorit insa in adevar More adoptarea comunis- 

-mului in tara sa, sau a cautat sa concretizeze trite° 

opera literara cateva idei pe can i le sugera situatia 

din timpul sau ?

— 246 — 

Un raspuns este greu de dat pentru ca. More se 

declara contra bazelor statului utopian cladit pe comunism, 

dar adaoga : „trebue totu.,si sä convenim cd 

„sant la utopieni matte lucruri pe can a.,9 don sä 

i le aproprieze .,si statele noastre. 0 doresc mat 

„mult decdt o sper". 

Indiferent insa de aceasta, nu ramane mai putin 

adevArat ca in „ Utopia" gasim un sistem comunist 

aproape cornplet: product!e si consumatie in comun, 

suprimarea proprietatei individuale, a monetei, a comertului 

interior, munca obligatorie i variata, timp 

uniform de mum:, limitarea populatiei, indepartarea 

copiilor din sanul farndiei i formula de repartitie a 

comunismului pur: „fiecaruia dupa trebuinte". 

Am putea spune ca lipseste numai suprirnarea familiei 

si icieea ea regimul cornunist nu poate subsista 

daca nu este generalizat. 

Originalitatea lui More, consista, — dupa Rambaud 

1), — mai ales in aceea ca More a prevazut 

comunizarea productiei, care lipsea din sistemele cclor 

mai multi predecesori ai sai. 

„Utopia" contine dar un foarte serios si aproape 

complet plan de organizare comunista. 

§ 3. Thomas Campanella 

Thomas Campanella s'a naScut in 1568 la Steynano 

in Calabria si a murit la 1639. 

Dupa ce a vrut sa studieze dreptul si 

Campanella intra in ordinul dominicarilor si atrage 

1) Rambaud .11istoire des doctrines op. Pit. pag. 561-564, de 

unde am extras citatele de mai sus precum ei unele date si observatii.

— 247 — 

atentia priri indkjirea cu care ataca doctrina lui 

Aristot. 

Este acuzat de cOmplot in contra monarhiei spaniole 

care stapanea cele doua Sicilii si de magie. 

Este inschis si supus de sapte ori la tortura. 

Sta in inchisoare 27 de ani, dela 1600 pand la 

1627, deci intre 32 si 59 de ani, cand este liberat 

prin interventia papei Urban al VIll-lea si merge la 

la Roma. 

Spaniolii cerandu-1 insa din nou, el se rejugiaza 

Th Franta, gratie ajutorului contelui de Noahles, ambasadorul 

Frantei la Roma. 

In Franta este bine primit de Ludowic al XIII-lea 

cardinalul de Riechelieu i i se da o pensie care-i 

permite sä traiasca 1initit panala 71 de ani, cand 

moare I). 

Campanella a scris cele mai multe din operile sale 

in inchisoare. 

Acestea sant foarte numeroase si au de object 

chestiuni religioase, stiintifice i sociale. 

Pe langa unele idei foarte interesante, ele contin 

o buna.. parte consacrata magiei, multe obscuritati 

multe produse ale unei imaginatii dezordonate, ceeace 

se explica prin timpul i locul unde a trait autorul 

.cat i prin lunga sa detentiune. 

Nu credem ca este indispensabil sa e n um era m aci 

titlul lucrarilor lui Campanella. 

Originalitatea lui a consistat mai ales in combaterea 

doctrinelor i sistemului lui Aristot, bazat pe 

dialectica. 

1) Date extrase din articolul lui G. Fonsegrive in «Grande enciclopedie» 

op. cit. la cuviintui «Campanella, (Thomas).

- 248 - 

In consecinta el se Indoeste de exactitatea unei 

marl parti din stiinta de pe vremea lui. 

Stiinta trebue sa revie la oatura, care este „mann- 

scriptul lui Dumnezeu" si sä utilizeze metoda experimentatd,— 

cerinta pe care Campanella este unul 

din cei dintai ce o formuleaza si care se va impune 

apoi cu mare putere, revolutionand toata metoda de 

cercetare stiintifica. 

Pe noi ne intereseaza acum, In deosebi, doctrinele 

sociale si economice ale lui Campanella, can sant 

redate Inter) lucrare, scrisa dupa ce autorul erea in- 

chis de 11 ani „Civitas solis, vel de 

Jeipublicae de ideia dialogus politicus. Interlocu- 

„tores Hospitalarius magnus et nautorum guberna- 

„tor, genovensis hospes" 

Expunerea imbraca forma unei convorbiri, — cum 

se vede chiar In titlu, intre Marele Hospitalier 

suful marinarilor, oaspete al genovezilor, care ar fi 

descoperit si descrie organizatia sociala din „ Civi- 

tas soils” (cetatea soarelui). 

Statul acesta are un sef : Hoh, sau „marele me- 

tafizician” 

El este ales de popor, care necesarmente va alege 

pe cel mai savant si mai demn de a guverna. 

Acest sef este ajutat de trei ministri : Puterea, 

intelepciunea si Amorut. 

Sub acesti conductori exista o stricta i severa 

ierarhie cu mai multe trepte. 

Fiecare locuitor al „Cetatii soarelui" trebue sä se 

spovedeasca „magistratal at- preota de care depinde, 

Acesta transmite spovedaniile superiorului sau ierarhic 

si acesta mai departe, pana ajung la seful 

suprem.

- 249 -- 

Conducatorii tin astfel strans in mana paña i 

constiinta locuitorilor, formandu-se deci un corp politic 

Cu stransa unitate si mare coheziune. 

In „Cetatea soarelui" domneste comunismul absolut; 

solarienii locuesc inteun fel de marl manastiri 

sau cazarmi, produc si consuma in comun ; lucreaza 

din dragoste de aproape si de iubire si de patrie. 

Familia nu exista, jar perpetuarea speciei este asigurata 

prin imperechieri pasagere, hotarate de magistrati, 

in descrierea carora Campanella se complace 

cu mult cinism si lux de amanunte. 

Din punctul nostru de vedere, numele lui Campanella 

merita dar a fi retinut pentru preconizarea 

metodei experimentale, stricta si severa ierarhizare pe 

care o gaseste necesara inter) organizare comunista 

pentru generalizarea comunismului OM la suprimarea 

radicala a familiei. 

Mai este de remarcat Ca acest autor crede Ca 

muncile s'ar putea efectua sub simplul imbold al 

unor mobiluri economice dezinteresate. 

§ 4. Jammes Harrington 

Jammes Harrington a fost unul din utopistii englezi 

cei mai influenti din epoca sa. Publicist activ, 

a tradus o parte din operele lui Virgil, a comentat 

aparat ideile expuse in n Oceana". 

Nascut in 1611, a luat parte activa la revolta 

„Commonwealth".ului §i a murit in 1677. 

Lucrarea care i-a asigurat celebritatea este intitulata 

„Oceana", a fost scrisa in 1656 si i-a atras 

oarecari persecutii din partea lui Cromwell. 

„Oceana" este o utopie In genul celor precedente.

- 250 - 

Autorul se arata dusman aprig al proprietatei si 

mai ales al marii proprietati funciare, foarte desvoltata 

— preconizand un regim cornunist. 

Interesant este ca Harrington este partizan al suprtmarii 

familiei argumentand ca nu se poate suprima 

proprietatea fara a se distruge familia. 

§ 5. Abatele Charles Irenee Castel de Saint-Pierre 

Acest scriitor, nascut in in 1658 si mort in 1743 

a fost un mare si renumit filantrop francez. 

A ocupat functiuni inalte, a fost membru al Academiei 

franceze si s'a remarcat prin libertatea de 

spirit cu care privea starea de lucrvri din timpul sau. 

De exemplu in „Discours sur Ia Polipsynodie" 

spunea ca Ludovic al X1V-lea ar putea fi numit „cel 

puternic", „cel temut", dar nu „cel mare", ceeace are 

drept consecinta excluderea sa dela Academie, asupra 

careia exprima apoi opinii indraznEte in „Memoires 

stir l'Academie francaise". A mai publicat si multe 

alte lucrari, &litre cari una contra inmultirii monetei. 

Opera care l'a facut insa mai cunoscut este Intitulata 

,,Pro/et de paix perpetuelle" aparuta In 1713, 

al carei titlu ne permite, - din nenorocire i acum,— 

sa punem pe acest autor alaturi de utopisti, cu toate 

ca nu este cdtusi de putin comunist. 

In ceea ce priveste pacea perpetua, abatele de Saint 

Pierre crede ea ar putea fi bazata pe tratatele dela 

Utrecht si pe o confederatie europeana care ar numi 

un consiliu permanent de arbitraj. 

In aceiasi lucrare pledeaza pentru „binefacere". 

Rambaud, spune ca abatele de Saint Pierre a inventat 

cuvantul de „bienfaisance".

— 251 — 

Nu-1 contrazicem, dar nu putem sa nu constatam 

ca. notiunea, eel putin, era deja foarte veche, — de 

sigur mai veche de cat crestinismul, jar organizatiile 

de asistenta, foarte puternice in evul mediu 1). 

Cetace este Inn Cu adevarat original este ca acest 

autor na mai considera binefacerea ca o y pomand ", 

deci voluntara, ci ca o obligatie, ce trebue sa devie 

legala printr'un regulament care sa oblige pe cei 

bogati sa plateasca partea lor de danie „de drep- 

„tate (aumone de justice) care este datorata ceta- 

„(eallor Iii pericol de a pieri de mizerie”. 

lar sumele necesare pentru aceasta ajutorare a saracilor 

s'ar putea procura printr'un impozit progresiv 

asupra chiriilor si un impozit de 10 °J o asupra succesitmilor 

colaterale mai marl de 20.000 uncii de 

argint 2). 

lata pretentii man i in materie de politica internationala 

pacea perpetua i pretentii modeste de dreptate 

sociala : asistenta obligatorie alimentata de anumite 

impozite. 

Primele au ramas din nenorocire, o utopie si in 

ziva de azi, cele de al doilea au fost mult depasite 

prin recunoasterea legal, In toate tarile civilizate, 

a „dreptului” la asistenta i chiar a „dreptului la 

Si unele i altele sant extrem de interesante daca 

ne raportam la timpul in cari au fost formulate. 

§ 6. Observalii finale 

Am extras ideile principale din scrierile catorva 

„utopi.Fti" din secolele XVI si XVil. 

i) Vezt un foarte bun studiu asupra lor in V. I. Ashley «Histoire 

des doctrines. op. cit. vol 11 pag. 347-417. 

2) Rambaud „Histoires de doctrines" op. cit. pag. 567-568.

- 252 - 

Dar „utopiftii" au fost multi in aceasta epoca t 

mai multi Inca In cele ce au urmat. 

De aci inainte Insa nu ne vom mai ocupa de ei iii 

aceasta calitate. 

Cei prea fantezisti ies din cadrul acestei lucrari, 

iar cei mai seriosi vor intra in cadrul diverselor doctrine 

socialiste, — ceeace nu inseamna Insa Ca multi 

nu vor rambe tot „utopilitia

CAPITOLUL IX 

Chestiunea urcarii preturllor si teoriile 

lui Malestroit asupra ei. 

§ 1 Vrcarea preturilor 

In decursul istoriei, preturile n'au fost nici odata 

constante, ceeace este usor de inteles. 

Una din principalele cauze ale acestor variatif 

erau mutatiile monetare. 

Alta provenea, pur i simplu, din imprejurarile 

can modificau raportul de valoare intre anumite 

metale i anumite marfuri. 

In fine, cum am vazut, ganditorii au fost preocupati 

in mod aproape constant de chestitmea preturilor, 

in care intervine adesea leguitorul. 

In secolul at XV-lea si mai ales al XVI-lea se 

intampla insa un fenomen deosebit, o urcare generale', 

constanta i rapida a preturilor. 

Nu went sa stabilim no acum cauzele acestuf 

fenomen socotind ca este mutt mai interesant sa 

reproducem opiniile scriitorilor din acea epoca asupra 

lui. 

Fapt este inlla ca atat de accentuata este aceasta 

urcare de preturi in cat produce insemnate perturbari 

in viata economica si in finante.

- 254 -- 

Consumatori se plangeau ca trebue sa plateasca 

preturi din ce in ce mai marl; toti cei cu venituri 

fixe si mai ales rentierii vedeau scazand repede 

puterea de cumparare a veniturilor lor de asemenea 

si fiscul, care cauta o compensatie in argumentarea 

impozitelor, ceeace bineinteles cä supra pe contribuabili 

si asa mai departe. 

Diversi ganditori au cautat sa descopere cauzele 

acestui fenomen si sa propue solutii pentru curmarea 

unei situatii ingrijoratoare. 

N'au lipsit, ca In toate epocile asemanatoare, 

— autori can sa atribue monopolurilor, speculei 

facuta de negustori si camatarilor aceasta urcare de 

preturi. 

In aceasta categorie putem cita pe Frank, Zwingle, 

Melanchton, Henckel. 

Episcopul Ugo Latimer o atribue capacitatii si 

sgarceniei proprietarilor funciari, can faceau tot posibilul 

pentru a-si man i renta. 

A ramas celebru, In aceasta privinta un „Diolog" 

englez din sec. XVI-lea, atribuit lui John Hales, 

mort pe la 1572. s 

In aceasta lucrare sant adunate multe fapte si 

redate multe opinii. 

Opinia autorului ar fi fost ca scumpirea este datorata 

mat ales alteratiilor monetare i transformarii 

pamanturilor de cultura in pasuni pentru oi (este 

vorba In special de Anglia); iar ca remediu ar fi 

propus diverse masuri vamale, printre can taxe mani 

pe exportul de lana i libertatea de ,export pen tru 

cereale. 

In Franta, Grarnmont de Saint Germain, ar fi

— 255 — 

scris, — din ordinul lui Richelieu, se spune, a 

lucrare asupra acestei chestiuni. 

El arata c augumentarea impoziteIor nu este de 

cat aparenta, caci tezaurut nu poate cumpara mai 

mug cu sumeie mai marl ce i se varsa cleat cumpara 

pe vremuri cu unele mai reduse. 

Cantitatea de argint, spunea el, s'a marit in mod 

efectiv si deci trebue dat mai mutt argint pentru 

aceiasi cantitate de marfuri 

lata cateva opinii razlete,I) dupa can este locul sa_ 

examinam, In restul acestui capitol, analiza lui Malestroit, 

urmand s Jum cunostinta, In eel urmator, 

de teoriile lui Jean Bodin. 

§ 2. Opiniile lui Malestrolt asupra urearii preturilor 

Monsieur de Malestroit erea consilierul regelui 

Carol al IX-lea (1550 —1574).—mai bine zis al Catherinei 

de Medic's, data fiind tineretea regelui, 

„mai& e de comptes pour le fait des monnaies" 

La „chambre de comptes" Insarcinaudu-1 sa studieze 

chestiunea urcarii preturilor, Malestroit I( consacra 

trei ani si public, in 1566, sub forma de raport 

catre rege, o lucrare bine cunoscuta sub titlur 

de „Paradoxes' (adica opinii contrare celor comun() 

Malestroit pune dela inceput problema pe un teren 

foarte solid: constatand ca urcarea preturilor este 

,generalci", el ii va cauta cauzele nurnai In ceeace 

priveste moneta. 

0 a doua constatare este ca publicul nu vrea sa 

primeasca monetele pe preturile stabilite de print 

1) Extrase din Cossa cElistoire de Doctrines x op cit. peg. 190 

2) Cele ce voe unna sant extrase, Ir bund parte, din cursul 

d-lui Prof. Deschamp la facultate de drept din Paris in 1919 1920._

— 256 — 

prin mutatii, cad „publicul continua sa primeasca 

„monetele dupa valoarea greutatii lor". 

Problema se va pune deci de a sti daca a vadat 

nu raportul de valoare intre generalitatea marfurilor, 

ci intre aceasta si metalul eantarit.. 

Examinand problema, din acest punct de vedere, 

Malestroit conchide: 

,Nu se dd mai mutt aur i argint pentru aeelas 

„lueru, de eat aeum 300 de ani, nimie nu s'a 

„seunipit" 

Iata paradoxul, formulat inteun moment in care 

toata lumea se plange de scumpire ! 

Pentru a-1 sustine, Malestroit compara preturile, 

in metal ednteirit, din timpurile mai vechi fata de 

cele din timpul sau, ale diverselor marfuri : grau, yin, 

catifea, etc., stabilind deci un fel de „indexuri" 

ajunge la concluzia ca scaderea preturilor este proportionala 

cu diminuarea cantitatii de metal din 

monete. 

In consecinta : 

„(3entilomul care are acum o renta de 500 de 

„livre , nu e mai bogat deck cel care avea atunci (cu 

„trei svcole Inainte) o renta de 100 de livre; o casa 

„care se vinde acum cu 25.000 de livre nu este mai 

„scumpa deck cand se vindea cu 5.000 de livre, 

„pentru consideratia ca aceste sume nu contin mai 

„mult argint fin azi deck contineau celelalte sume 

„pe timpul lui Ludovic eel slant". 

Deci nu exista scumpire: „Aceasta nu este deck 

„o parere nefundata, o imagine de socoteli fara nici 

„o consistenta 

Aceiasi parere o va expune si Grammont, — despre 

care am vorbit mai sus 1) peste vre'o 60 de ani 

Vezi Dag. 224- 225.

— 257 — 

mai tarziu, sustinand insa cä a scazut valoarea 

argintului, nu numai cantitatea de argint din monete. 

Daca examinam „paradoxele" lui Malestroit santem 

siliti sa recunoa§tem ca ele contin, de sigur, o 

mare parte de adevar. 

Aceasta reese din expunerile atat de frumoase ale 

Jul Nicolas Oresme ') cat §i din constatarile de fapt 

pe care le-a facut asupra decadentei

CAP1TOLUL X 

Jean Bodin 

Jean Bodin s'a nascut la Angers In 1520 §i 

murit la Laon in 1596 '). 

Se crede ca tatal sau era jurisconsult §i mama lut 

evrei ca. 

A studiat dreptul la Toulouse, unde a fost §i profesor 

; acolo a rostit in 1559, un discurs intitulat 

„Oratio de instituenda in republica juventute" ir 

care se ocupa de educatia tineretului §i apoi a scrisun 

tratat de jurisprudenta. 

Mai tarziu Insa aceste doua opere i s'au parut 

nedemne de el §i a dat ordin sa fie distruse. 

ocupat apoi de istorie, §i a publicat In 1566, 

„Methodus ad facilem historiarum congnitionem", 

In care discuta despre metoda In studiul istoriei §i 

care i a atras o deosebita consideratie din partea 

contimporanilor. 

Doi ani mai thziu, in 1568, publica o alta lucrare, 

cu mult rasunet: „Reponses aux paradoxes de M. 

de Malestroit, touchant le fait des monnaies et 

l'encherissement de toutes choses", — asupra careia_ 

vom reveni mai pe larg. 

1) Cele mai tnulte date biografiee i unele observatii asupra 

«Republicei>> sant Pxtrase din a rticolul lui Alexis Bertrand in 

«Grande eneiclopedie>> op cit. la eustantul .Bodin (Jean).

- 259 - 

Gratie renumelui castigat prin publicarea acestor 

lucrari, Bodin este numit „maitre des requetes" §i 

consilier al ducelui de Alencon, jar mai tArziu intra 

In bunele gratii ale lui Henric III. 

Cele mai multe dificultati in viata le-a avut din 

cauza luptelor de religiune. 

Fiind tolerant, Bodin apare ca suspect, era sa fie 

,omorat In noaptea sfantului Bartolomeu (22 August 

1572) si este obligat sa paraseasca Parisul unde nu- 

Thai era in siguranta. 

Devine avocat le Laon si este trimes ca deputat 

al „tiersetat", la n etats generaux" can se tin la Blois 

In 1576. 

la o parte activa la lucrarile acestei adunari, luptand 

pentru respecfarea drepturilor adunarii i apaurea 

religiei protestante. 

Publica i o dare de seama a lucrarilor adunarii 

sub titlul: „Recueuil de tout ce qui s'est negocie 

en la compagnie du tiers etat de France". 

Tot in 1576-1577 scrie si „La Republique" asupra 

careia vom reveni. 

Sustinerea opiniilor liberale si a religiei protestante 

fac suspect de erezie, If creaza multi inamici 

ii atrag disgratia autoritatilor. 

Data fiind aceasta situatie, Bodin Ii reia lucrarile 

de cabinet, face o calatorie in Anglia in suita ducelui 

,de Anjou. 

Se reIntoarce apoi la Laon, unde este numit procuror 

al regelui, dar intra In partidul ,,Ligii", in 

-care devine insa suspect prin sfaturile de moderatie 

pe can le da. 

Este prigonit si de catolici si de protestanti, insultat 

de popor, casa Ti este devastata i biblioteca 

arsa.

— 260 — 

In fine, ultima schimbare de front religios : 

seste „Lige i trece de partea lui Henric al IV-lea._ 

Intre timp scrie „Demonomanie des sorciers", publicata 

in 1580, lucrare bizara in care da foarte multaimportanta 

magiei si vrajitoriei,-- in care se arata a. 

crede,—cautand sa justifice prigoana exercitata contra 

vrajitori1or. 

Mai. scrie „Amphiteatrum naturae" o slaba lucrare 

de fizica si „Heptaplomeres",—cunoscuta Intât 

iii manuscris si publicata abea in 1841, — in care 

discuta asupra teismului si tolerantei religioase. 

Opera ;i mai ales personalitatea lui Bodin au fost 

foarte discutate. 

Unii Pau ridicat in slava. 

Baudrillart spunea despre el .ca : „ are drept sa 

,ia rang ca unul din precursorii cei mai indrazneti 

„si clar vazatori al stiintei lui Smith si Turgot" 2). 

Mai a lost considerat drept creator al filosofiei 

istoriei, precursor a lui Montesquieu, un fel de Aristot 

al epocei de care ne ocupam. 

Altii ii condamna pentru divagatiile din „Demonornania" 

§i 11 acuza de a nu fi formulat opinii suficient 

de precise. 

Fapt este ca Bodin a cautat sa fie un tolerant 

in materie religioasa ceeace i-a atras, — cum arms 

vazut, — o suma de neplaceri. 

Bazandu-se mult pe protectia celor mart, Bodin , 

nu putea formula teorii revolutionare, neavanci 

nici interes sä atraga prea violent atentie asupra sa 

in timpurile in can era suspectat cand de unii, canct_ 

de altii. 

1) In lucrarea sa Bodin et son temps.. Paris 1833. 

2) 1:ainbaud de i doctrines op. cit. pag. 87.

— 261 — 

El a fost, ceea ce se numea pe vremea aceea „un 

politique", nefanatizat de luptele de religiune, — pe 

care o considera mai mult ea un instrument de conducere 

al popoarelor, — bucurandu-se de viata, prudent 

si constient de nevoile momentului. 

0 parte din operile sale are o incontestabila va- 

loare, — cum vom vedea Cu usurinta din analizele 

ce, vor urma, — iar pentru noi, — istorici ai doctri- 

nelor, — Bodin este de sigur unul din cei mai im- 

portanti autori din epoca de care ne ocupam acum. 

Ne intereseaza in deosebi : „Reponses aux para- 

doxes de M. de Malestroit" i „La Republique". 

In „Reponses aux paradoxes de M. de Malestroit`;`, 

Bodin, dupa cum se vede in titlu, — cauta 

sa combata „paradoxele" formulate de Malestroit, 

despre cari am vorbit mai sus ') 2). 

Nu exista scumpirereala spunea Malestroit, pentruca 

raportul intre argint si marfuri in general nu a variat 

sensibil. 

Bodin incepe prin a recunoaste si el Ca .decadenta 

monetei atrage fatalmente urcarea preturilor i ca 

deci, in parte, Malestroit avea dreptate. 

Dar aceasta singura cauza nu poate sa explice 

enorma urcare a preturilor „fiindcd aceani crqtere 

„a preturilor este cu mutt superioarei slãbirii 

monetei". 

Dovada acestei afirmatiuni rezulta din faptul ca, 

de exe.nplu, grata este nu de 5 on mai scump, dar 

1) Vezi capitolul precedant. 

2) Extragem 'ea mai mare parte din analiza acestei opere din 

cursul d-lui Prof. Deschamps la Facultatea de Drept din Pakis 

in 1919-920.

— 262 — 

de 20 de on mai scump si nu decat Cu 300 de ani 

In urma, dar cu 100 de ani in urma. 

Calculele lui Malestroit sant dar fanteziste. 

Apoi Bodin ataca „indexul" pe care se baza Malestroit 

: catifeau, de exemplu este un rau termen de 

comparatie fiindca este importata din afara; de asemenea 

si produsele pamartului sant tot un rau termen 

de comparatie fiindca pretul lor variaza dupa 

productivitatea anuala. 

lu locul acestora, Bodin propune ca termen de 

comparatie pretul pamantului, a carui cantitate si 

calitate nu. variaza daca este serios cultivat. 

lata dar „etalonul de valoare" propus de Bodin,— 

mai nepotrivit Inca, — fie zis In treacat, decat cel 

ales de Malestroit. 

Examinand scumpirea In raport cu etalonul de 

valoare ales, Bodin stabileste ca Inteun timp dat 

pretul pamatului s'a intreit in vreme ce quantumul 

de metal al monetelor s'a redus numai cu o optime, 

astfel ca decathnta monetelor nu poate explica singura 

scumpirea general. 

Trebuesc dar cautate si analizate si celelalte cauze 

de scutnpire, patru sau dupa Bodin. 

Sa le trecem In revista. 

1. — „Principala cauza a scumpirii taturor lu- 

,,crarilor este abandenta a ceeace stabilete pretal 

„lacrurPor", adica a inonetei, spune Bodin, aplicand 

partial o lege cunoscuta mai tarziu sub numele de 

„teoria cantitativa a monetei". 

Pentru a intari aceasta afirmatie, Bodin ia urt 

exemplu din istorie: 

„Cand spaniolul deveni stapan- al tinuturi-

-263 

„lor noi (America), in acea tarn, tOpoarele si cuti- 

„tele ereau mai scumpe deck pietrele pretioase, caci 

in acea tara ereau putine cutite si din contra multe 

pietre pretioase”. 

„Abundenta este dar aceea care cauzeaza deprecierea". 

Dovada abundentei de moneta? 

Se poate vedea spune Bodin, din rnulte fapte, ca 

aurul i argintul s'au inmultit ; de exemplu printi 

le procura cu mai multa usurinta si in canitati mult 

mai marl deck in timpurile vechi. 

Abundenta de aur i argint fund astfet constatata 

Bodin Ii cauta i enumara cauzele. 

a) Avantal luat de industrie si cornert 

Franta fusese o tara eminamente agricola in care 

se muncea putin (idea demna de retinut). 

Actin mestesugari lucreaza ma i bine si mai mutt. 

Pe de alt parte „de 100 de ani parintii nostri 

„au gonit pe englezi, can stapaneau porturile Nor- 

Guyenei i ne inchideau drumul insulelor 

Spaniilor". 

„Portughezul a ajuns gratie busolei, in Persia si 

„si Marea Rosie si isi umple corabiile cu bogatiiie 

„Indiei i Arabei." 

„Spania, supunand tarile noi pline de aur i argint, 

„a ajuns in poseseia unei man i cantitati din aceste 

„metale". 

Or, spanioulul n qui tie tient vie que de France(' 

„(care traeste din produse franceze) fiind constrans 

,Sa i cumpere de ad i granele, stofele, panzeturile, 

„cartile i chiar manuscriptele i once obiecte manu- 

„facturate, merge si aduce din departari, pentru fran- 

„cezi, aurul i argintul”.

264 - 

„De asemenea englezul, scotianul si poporul Nor- 

„vegiei, can au o multime de mine, scot metale 

„pentru a cumpara vinul, safranul si mai ales sarea 

„noastra, pe care Dumnezeu ne-o da cu putina 

„munca”. 

In scurte cuvinte dar, desvoltarea comertului si 

mestesugurilor franceze, precum si imprejuraiile de 

mai sus, provoaca o mare crestere a exportului 

francez de marfuri de tot felul, inclusiv cerealele, 

— si deci un mare import de metale pretioase, cari 

abunda In unele tan. 

b) Anumite institutii financiare, printre cari banca 

din Lyon, au atlas in Franta mull numerar. 

„Sugestiunile unor italieni, spune Bodin, — au 

„convins pe rege ca ar putea sa atraga In Franta 

„bani din toate partile, pentru a lipsi pe dusmani de 

„ei, prin infiintarea unei Wei la Lyon, luand banii 

on cui si platind o dobanda de 8 0/0 astfel ca flo- 

„rentinii, genovezii, elvetienii, germanii, atrasi de ma- 

„rimea profitului sä-si aduca banii in Frantaa. 

Vom vedea ca In adevar acesta a fost unul din 

procedeele recomandate de metalisti pentru atragerea 

metalelor pretioase. 

„Astfel—continua mai departe Bodin,—ca Francisc 

„I, la moartea sa, In 1547, datoreaza bancii din Lyon 

„500 de „ecus”, pe care-i avea in lazile sale si Inca 

,,de patru on mai mult pe cari nu-i mai avea 

avea asigurata pacea cu toti printii de pe pamant"i 

Inca o idee demna de retinut : interesul creditorilor 

de a-si menaja debitorul. 

Claritatea expunerii lui Bodin ne dispenseaza de 

once explicatii, far aprecierile noastre asupra acestui 

procedeu de a atrage banii le vom prezenta cand 

vom discuta mercantilismul.

— 265 — 

c) Slabirea monetei, reducerea confinutului ei iii 

metal pretios a contribuit sift atragel metale pretioase 

in tard. 

„Prima inerccare, spune Bodin, care s'a facut in a- 

„ceasta tara de a se slabi argintul monetizat, ameste- 

„candu-I cu a 20.a parte arama, s'a facut pentru a 

„se da negustorilor ocazia sä-si aduca numerarul in 

„acest regat, caci trebuiau in Franta 12 „deniers” de 

„argint contra 11 '/ 2 in alta tara”. 

Deci deprecierea monetei franceze permitea strainilor, 

can aveau monete bune, sä cumpere In Franta,— - 

transformand monetele Jon bune in monete franceze,— 

mai multe marfuri deck in alta tara. 

Vom discuta mai departe acest procedeu mercantilist. 

Pentru moment ne multumim sa constatam ca 

Bodin II considera ca una din cauzele, can impreuna 

cu cele dela punctele a i b de mai sus, au contribuit 

la augmentarea cantitatii de metal pretios ce se 

gaseste in Franta si deci si la creslerea preturilor. 

In afara de marirea stocului monetar, scumpirea 

mai are si alte cauze pe cari Bodin le expune mai 

departe. 

2.— „Monopolurile", prin can Bodin Intelege 

coalitiile de negustori si mestesugari facute in 

scop de a vinde mai scump si coalitiile de „gagnedeniers" 

(muncitorii manuali) pentru a si ridica salariile, 

-- au fost si ele una din cauzele scumpirei. 

Ad, Bodin nu face deck sä adopte until din aspectele 

idei dominante in timpul sau : ca scumpirea 

este datorita in mare parte speculei la care se dedau 

negustorii si producatorii. 

3.— 0 a treia cauza a scumpirii este „la disette"

- 266 - 

adica lipsa de subsistente si in special de grane, 

ceeace le ridica pretul i deci contribue la scumpirea 

generala. 

lar la randul ei, aceasta lipsa este produsa de: 

la traite" §i „le degat". 

a) Regula general era in Franta, ca In multe 

alte tori , interzicerea exportului de grau 1). 

Totusi autoritatea permitea in mod exceptional 

acest export, ceeace se numea ,la traite" (expreshine 

ce se mai aplica si exportului altor marfuri). 

Bodin consider a ca aceasta generalizandu-se producea 

lipsa de grau. 

b) Prin „le degilt", Bodin intelege risipa in consumatie. 

Este drept, spune el, CA francezul nu poate trai 

„numai din scobitori" ca italianul, dar totusi fraucezii 

sant prea putin economi i atenti In consumatia 

lor ; consumand dar prea mult ei contribuesc 

la insuficienta stocurilor de cereale ale caror pre t se 

ridica. 

4. — 0 alt a cauza a scumpirei era, dupa Bodin 

,luxul printilor ci dorin(a altora de a-i imita". 

„Printii, spune Bodin, dau pre t lucrurilor, cad este 

„o regula general in materie de Stat si republica, 

,ca regii dau nu numai legi supusilor lor, dar le 

,schimba i moravurile si felul de a trai, dupa al lor 

„fie In viciu, fie In virtute, fie In lucruri indiferente". 

Apoi Bodin, da dvierse exemple pentru a Intari 

aceasta afirmatie, printre cari i urmatorul. 

„Stiti de cand purtam parul scurt" ? 

„Regele Francisc I, continua Bodin, s'a tuns pen- 

1) Vezi politica graului pag. 214

— 267 — 

„tru a-si vindeca o rana la cap si deodata tot! 

„ curtenii si tot poporul fura tunsi. Astfel ca azi se 

Jade de parul lung, care alta data erea semn de 

„frumuSete i libertate." 

Din aceste pasagii vedem intai cä luxul printilor 

erea o cauza directa a scumpirii prin marea 

consumatie de obiecte de lux pe care o faceau, jar 

In al doilea rand ca foarte multi cautand sa-i imite 

aceasta provoca o cerere i deci scumpire si mai mare. 

Observatiile acestea a lui Bodin nu sant fara 

temei. 

In adevar, Inca din timpul lui Francisc I, — deci 

dela Inceputul secolului al XVI-lea, — luxul devine 

foarte mare la curtea franceza. 

Astfel, la conferinta care a avut be Intre acest rege 

si Henric al VIII-lea al Angliei, s'a desfasurat un 

atat de mare lux In cat locul adunarii a fost numit 

,champ du drap d'or" fiindca multe corturi erau 

acoperite cu panza de aur. 

Hainele unor curteni erau atat de scumpe In cat 

se spunea ca „beaucoup portoient sur le dos leurs 

bois, leurs pres et leurs moulins". ') 

Luxul nu scade in timpul regentei Caterinei de 

Medicis (inceputa la 1560) si nici In timpul scurtei 

domnii a lui Carol al IX-lea. 

El ia insa proportii mult mai marl cand, dupa 

moartea lui Carol al IX-lea (1574) acesta este Inlocult 

prin fratele sau, ducele de Anjou, care ia numete 

de Henric al III lea, din curtea caruia faceau 

parte faimosii „mignons". 

Se spune ca pentru nunta favoritului sau Joyeuse 

regele a cheltuit o suma echivalenta Cu 1.200.000 

1) Cantu „Histoire Universelle" vol. XV pag 198.

268 — 

franci aur, aproape 40 de milioane lei stabilizati conform 

legii din 1929, enorma, mai ales pentru vremurile 

acelea. 

In plus Iuxul, rafinamentul si risipa nu erau apanagiul 

exclusiv al curtii regale; toata nobilimea le practica 

dupa mijloacele de can dispunea ; unele familii 

puternice, cum era, de exemplu, aceea de Guise, se 

luau la intrecere in aceasta privinta chiar cu regele. 

lata dar situatia pe care Bodin o avea sub ochi, 

— inainte i dupa publicarea lucrarii de care ne 

ocupam acum, — i care-1 indrituia pe deplin sä considere 

luxul printilor i dorinta altora de a-i imita 

drept una din cauzele scumpirii, sa formuleze i sa 

mentina ideile de mai sus. 

Putem sa adaugam, in treacat, ca dupa moartea 

lui Henric al 111-lea, Henric al 1V-lea, cu care Burbonii 

inlocuesc din astia de Valois, -- pune mai multa ordine 

In cheltueli. 

5. — Deprecierea monetelor, — deprecierea lor 

metalica am spune mai bine, — este a cincea cauza 

principala careia Bordin ii atribue scumpirea generala. 

Expunerea lui Bordin este suficient de clara pentru 

a ne dispensa de comentarii. 

Cu toate defectele ei: gresita alegere a pretului 

panfantului, drept termen de comparatie punerea pe 

acelas plan a unor cauze secundare (monopolurile si 

luxul printilor) cu altele mai importante i omiterea 

unor cauze (de exemplu, luptele interne) analiza facuta 

de Bodin prezinta totusi o adevarata valoare 

Bodin are mai ales marele merit de a fi privit 

problema sub diversele ei aspecte, ceea ce putini au 

facut pana atunci. 

Pentru Malestroit chestiunea remedierii scumpirii

— 269 

generale nu se pusese, pur i simplu, fiindca ii nega 

existenta. 

Bodin Dna o recunoaste si in consecintd se vede 

.obligat a propune solutii pentru a o remedia. 

„Acum cd am stabilit cd lucrurile s'au Scumpit cu 

„adevarat,—spune el,--si ca am expus cauzele, 11- 

„mane sa se remedieze acestui Mu". 

Bodin nu este insd prea indraznet, in propunerea 

rem ediil or. 

De altfel spune el, deprecierea monetei, (metalica 

*i din cauza abundentei ei) nu supard prea gray pe 

toti. 

Cei ce vand i cumpara nu-si vad situatia Schimbata 

cad compenseazd preturile de cumparare Cu 

.cele de vanzare, functionarilor Ii se pot ridica Wit- 

-dile la nivelul preturilor, jar particularii cad trateazd 

In sume fixe, pentru un timp mai indelungat pot lua 

masuri de aparare in contra deprecierii monetei ; masuri 

asupra cdrora Bodin stdrue mult. 

Abundenta de moneta, una din principalele cauze 

de scumpire, — departe de a trebui inlaturatd trebue 

favorizata, caci ea constitue bogatia Orli. 

lntru cat priveste monopolurile, risipa, luxul, Bodin 

cere aplicarea legilor si cat mai multd cumpdtare in 

consumatie. 

Exemplul trebue sa vie insa dela cei marl, spune 

Bodin,—examinand In amanunt, ce se poate, face in 

ceste directii. 

Apoi el trece la problema monetard. 

Descrie principalele monete din Europa, comdamna 

mutatiile i alteratiile monetei. 

El este de parere ca pentru a usura tranzactiile, 

monetele de aur i argint ar trebui sa alba aceiasi

— 270 -- 

greutate, stabilindtt-se Intre ele raportul legal de 1/12. 

care exista pe timpul sau si se aratase destul destabil 

Inca de multa vreme. 1) 

In fine, trebuesa mentionam ca, tot In „Reponses", 

Bodin schiteaza principiul diviziunei munch i Intre 

„popoare: „chiar Dumnezeu, — spune el, — a dat - 

„ordin, In' prudenta sa admirabila si a impartit astfel 

„binefacerile In cat nu este tara In lume, on-cat de 

„bogata, carei sä nu-i lipseasca multe lucruri”. 

Comertul international este deci necesar si, — 

idee interesanta, — el contribue si la stabilirea unor 

legaturi de prietenie Intre popoare. 

In consecinta Bodin se declara pentru libertatea 

exportului caci „ceeace intra In locul aceea ce iese 

„cauzeaza ieftenirea a ceea ce lipseste". 

Chiar In „Reponses", Insa, Bodin face exceptie 

pentru exportul graului, ceeace ne arata ca principiile 

politice graului, — despre can am vorbit 2),— 

ereau Inca puternic Inradacinate in toate spiritele. 

Trecem acum la opera capitala a lui 13odin „La 

Republique". 

Aceasta lucrare a fost terminata, — cum am spus 

mai sus, — in 1576-77, Hind scrisa, Intai in frantuzeste, 

Apoi Bodin, el Insusi, o traduce In latineste, ca 

sa poata fi citita de on ce om cult. 

Lucrarea este Impartita in vase carti si se prezinta 

sub forma unei adevarate enciclopedii politice, ceea 

ce face imposibila o expunere de ansamblu. Ne vom 

multumi dar sa spicuim ideile mai interesante 

caracteristice. 

Rambaud qllistoire des Doctrines » op. cit. pag. 91. 

2) Vezi peg. 214 - 215

- 271 - 

Mai trebue sa adaogam ca Bodin reda multe idei 

ale inainta§ilor sai, ceeace nu ni se pare insa un defect 

astfel se stabile§te continuitatea evolutiei 

intelectuale. 

In prefata, Bodin arata Ca lucrarea lui urmarete 

un indoit scop : pe de o parte sa apere principiul de 

autoritate, pe de alta parte, sa determine §i sa analizeze 

idealul i functiunile esentiale ale statului. 

lar scopul spre care trebue sa tinda o societate 

este fericirea fiecarui cetatean, care la randul ei con- 

-sista in exercitiul virtutilor proprii omului §i cunoa§- 

terea imprejurarilor naturale, umane i divine. 

lata directivele generale. 

Sa cautam acum a mentiona, lute° ordine, pe cat 

se poate de login', principalele idei interesante pe 

,cari Bodin le expune in aceasta lucrare. 

El da o foarte mare importanta influentei diferenlei 

de clima, adica conditiilor naturale, asu. 

pra organizatiei politice. 

Analizand psychologia diverselor popoare, — In 

special a francezilor i vecinilor lor, — el conchide 

la superioritatea celor dintai. 

Deci forma de guvernamant trebue sa rezulte din 

conditiile naturale i psyhologice. 

Dar In interiorul une tan i legislatia i organizatia 

trebuesc sa fie uniforme, caci altfel se agunge la 

anarhie. 

Baza, — am putea spune chiar geneza, — statutului, 

dupa Bodin este familia, care impreuna cu 

proprietatea sant institutii ale dreptului natural, ce 

stau chiar deasupra scopurilor statului. 

Este foarte clar deci Ca Bodin considera statul ca 

un mijloc pentru a asigura fericirea indivizilor §i rea-

272 

lizarea unor principii fundamentale, jar nu un scopt 

In sine Insusi. 

Legea nu este deck expresia permanenta si sta.- 

bilft a vointei familiilor. 

lar, la fandul ei, constitutia familiei cere afirmarea 

unei puternice autoritati. 

Bodin se declara insa adversar al sclavajului, combatand 

energic pe Aris+ot. - 

SA trecem acum la stat si forma de guvernamant. 

Aceasta poate fi: monarhica, aristrocratica sait 

populard. 

Ea va rezulta din conditiile geografice si din moravuri, 

dar Bodin nu-si ascunde preferinta pentru 

forma monarhicA. 

Intelegem Insä cu usurinta, din datele biografice 

pe care le-am dat si din felul cum Bodin a apt-at 

prerogativele adunarii (etats-generaux) de la Blois, 

ca el nu concepe forma de guvernamant monarhica 

fan puternice garantii in contra despotismului. 

Printre acestea mentioneaza: nevoia unui consimtAmant 

expres al natiunei pentru stabilirea impozitelor 

si recrutarea soldatilor, convocarea frequenta a 

adunArilor generale (etats-generaux) i provinciale 

Oats provinciaux), crearea unui Senat, cu membri 

inamovibili, care sA fie in acelas timp si consiliu de 

stat si instanta de judecatA, magistrati independenti 

de puterea regala si supusi numai legilor. 

Cu aceste puternice garantii vedem ca monarhia, 

cum o doreste Bodin, tinde a se apropia de forma 

monar hied constitutionala. 

Totusi el critica teoria celor trei puteri In stat 

refuza a se declara partizanul unui regim politic mixt, 

considerand ca forma dominanta : cea monarhicA,

— 273 — 

trebue sä dea numele regimului, cu toate importantele 

limaatiuni aduse puterii monarhului. 

Cam aceasta ar fi, in linii foarte largi, teoria lui 

Bodin asupra statului. 

Bodin se arata destul, — am putea spune chiar 

foarte, — de liberal, cum reese si din alte teorii expuse 

in „La Republique". 

El se declara partizan al libertatii muncii si adversar 

al pfivilegiilor corporative, -- ceea ce este 

interesant dat fiind timpul in care traia. 

In principiu este, in „Reponses",-- cum am \rant, 

pentru un regim vamal liberal. 

Trebue sa adaugam Insa ca in „La Republique" 

devine protectionist - mercantilist fiind partizan al 

unor taxe man i pe exportul de materii prime si importul 

de obiecte manufacturate. 

El se arata foarte increzator in puterea de export 

a frantei pentru grau, yin, sare „trei elemente de 

„cari depinde, dupa Dumnezeu, viata strainului si 

„cari nu pot lipsi" 

In chestiunea populatiei, Bodin este de parere ca 

inmultirea ei este tin element al prosperitatii publice 

si ca este o eroare de a se crede ca aceasta inmultire 

ar putea duce in viitor la o insuficienta a subsistentelor. 

Aceasta lucrare a lui Bodin mai contine pretioase 

date statistice si precizari ale unor stari de fapt din 

vremea aceea. 

Ea arata preocuparea constant a a autoiului pentru 

saracime si o cat mai dreapta avzare a impozitel 

or 2). 

1) Extras din Rambaud «Histoire des Doctrines> , op. cit. pag.93 

2) Vezi Rambaud

-274 - 

In fine, trebue neaparat sä relevam ca si Bodin 

este foarte mutt sub influenta politicei mercantiliste 

practicata in timpul sau. Daca nu-I citam la un loc 

cu principalii mercantilisti este, pe deoparte pentru 

ca formuleaza multe opinii liberale In contradictie cu 

aceasta doctrina, far pe de aka parte pentruca, incontestabil, 

merita sä fie distins fata de massa autorilor 

mercantilisti. 

Observatiile pe can le-am prezentat asupra lucrarilor 

: „Reponses aux paradoxes de M. de Malestroit" 

§i „La Republique" nu pot deck sä confirme 

ceea ce spuneam la finele partii consacrata biografiei 

lui Bodin. , 

Sant, de sigur, multe parti inutile, — mat ales in 

,La Republique",—dar aceasta nu ne poate impiedeca 

a aprecia reala valoare a unor pretioase descrier', 

culegeri de date si mai ales a unor idei si 

teorii, cati claseaza In istoria doctrinelor, pe Bodin 

printre cei mai de frunte autori at epocii de care ne 

ocupam acum (sec. XVI si XVII).

CAPITOLUL XI 

Sully 

Maxim ilien de Bethune, baron de Rosny, duc de 

Sully. (1559 —1641) era descendentul unei familii nobile. 

Ina din tinerete a trait sub protectia lui Henri de 

Navarre. 

La un moment dat in speranta de a recapata bunurile 

familiei sale, urmeaza pe ducele de Anjou, dar 

curand se intoarce pe langa Henri, devine bogat 

prin casatoria lui cu Anne de Courtenay i Inca si 

mai bogat facand comert de cai. 

Cand Henri de Navarre devine rege (1589), Maximilien 

de Bethune este confidentul Sall preferat, 

refuzand Insa de a urma pe rege In convertirea lui 

la catolicism. 

A ocupat totusi demnitati din cele mai inalte: secretar 

de stat in 1594, consilier la finante in 1596, 

„grand voyer" (am putea spune ministru de comumcatii) 

in 1597, supra intendent àl finantelor mare 

maestru al artileriei in 1599, si asa mai departe, 

jar in 1606, Henric al IV-lea i transform a proprietatea 

sa Sully in ducat, Rosny devenind astfel duce 

de Sully. 

In schimb Sully si-a servit regele cu un total devotament 

i ca ministru si ca om de Incredere.

- 276 - 

Intre altele, a pus ordine severa in finante, in 

scutirile de impozite, a redus dobanda legala dela 

8 1/3 0/0 la 6 1/, 0/ 0 si a alcatuit o foarte severa legislatie 

contra bancrutarilor, 

Ca „grand voyer" a restaurat soselele, a plantat 

multe din ele si a elaborat un vast plan de legaturi 

pe apa pun canale, printre can aceea intre Ocean 

Mediterana si in Seina si Loira, dar n'a putut 

infaptui decat canalul din Briare. 

A contribuit foarte mult la refacerea -fortificatiilor 

si a armamentului. 

Dupa asasinarea lui Henric al IV-lea (1610), In 

1611, este obligat sä-si paraseasca toate functiunile 

dar numai in schlmbui unor foarte man i avantaje materiale 

(practica curenta pe atunci). 

Ia apoi o parte activa in luptele de religiune, jar 

,din 1622 traeste retras, inteo severa eticheta, pana 

la 1641. 

Cu toate ca a dus o viata publica atat de activa 

Sully a scris Mutt: „Abrege de la vie de Henri- 

„Auguste”, „Adieu a la cour", „Paraleles de 

„Cesar et de Henri le Grand" (Henric al IV-lea, 

cateva piese de teatru In versuri, lucrari asupra razboiului, 

militiei, politiei, un roman politico-alegoric 

„Gelastide" §i altele, plus o opera cu caracter economic 

de care ne vom ocupa indata. 

Conceptiile lui Sully in materie economica merita 

o deosebita atentie, mai ales prin faptul ca traia in 

plin mercantilism. 

Este chiar de mirare Ca fiind ministru in timpul 

cand un atat de comod sistem de politica economica 

era considerat ca o axioma, el se arata mai mult 

anti-mercantilist.

— 277 — 

Dintre ramurile de productie ale Frantei, agricultura 

este aceea care i se pare demna de ce nmi 

mare interes fiindca ea asigura hrana poporului i da 

regelui soldati sdraveni. 

In aceasta privinta nu s'a marginit la teorii si a 

trecut la fapte : a pus sa se faca drenage de balti, 

defri§ari, s'a opus crearii manufacturilor de lux §i 

luxului In genere. 

tar maxima sa favorita a ramas legendara. 

„Labourage et paturage sont les deuxmamelles, 

de la Prance et les vraies mines et tresors du 

Perou" 1 ) 

Lucrarea lui cu caracter economic este intitulata 

,,Memoires des sages et royales economies d'Estat: 

„domestiques, politiques et militaires d'Henri le 

,,Grand .. et des servitudes utiles, obeissances conve- 

„nables et administration loyale de Maximilien de 

„Bethune”. 

Forma acestor memorii este cu totul deosebita : 

secretarii lui Sully ii povestesc Jul inSU§i ce a facut 

In viata §i el poate astfel sä-si aduca marl laude si 

sä-si atribue unele fapte de autenticitate indoelnica. 

In aceasta lucrare sant desvoltate ideile lui asupra 

importantei agriculturii, contra manufacturilor si mai 

ales in contra luxului ; este exprimata dorinta de a 

se lasa libera circulatia cerealelor. 

El ar fi vrut sa se numeasca cenzori cari sä denunte 

judecatorilor „pc soti fii de familie 

„si once alte persoane ce se ocupau sã clued' di- 

„solu(ia dincolo de marginile onoarei cheltuelile 

„exagerate dincolo de nevoile ion”. 

I) Cele de mai sus sant extrase din artocolul lui Henri hauser 

In qGrande enciclopeclie., op. cit. la articolul (Maximilien 

Ale Bethune).

— 278 — 

Ar fi volt sa vaza puse sub sechestru, pentrnr 

plata datoriilor, btmurile celor prea cheltuitori. 

Ar f voit sä se treaca in contractele de imprumut 

destinatia sumelor Imprumutate si sa se anuleze contractele 

in cari ittiprumutul depasea posibilitatIle de 

plata ale debitotttlui. 1). 

Sully, foarte bogat si priceput In manuirea propriei 

sale averi, s'a aratat, atat In activitatea sa oficiala, 

cat si In Scrierile lui, ca un om de mare austeritate. 

Ceeace ne intereseaza insa, in mod Cu totul deosebit, 

este concordanta Intre activitatea lui oficiala si 

ideile exprimate prin scileri in ceeace priveste preeminenta 

agrictilturii si mijloacele liberale de a o Incuraja, 

favorliand-o si prin masuri chibzuite, cum 

era de pilda ameliorarea comunicatiilor. 

Sully a foSt unul din marii ministri ai regilor Frantei 

si un dottrinar obiectiv si clar vazator in materie 

econontita. 

1) Rambaud .Histoires de Doctrines» op. cit. pag. 101.

CAP1TOLUL XII 

Mercantilismul 

§ 1. Definifie observatii generale 

Prin „mercantilism", vom intelege tin ansamblu 

de masuri economico-politice si doctrine, exisiente, 

in sec. XV—XVIII in Europa, tinzand sä airaga 

,Fi sa men(ie in granitele statului o cat mai mare 

eantitate de moneta metalled de aur fi de argint. 

Inventia acestui cuvant este atribuita, in genere lui 

Adam Smith, care in „Introducerea „ cartii a IV-a 

bune-cunoscutei sale lucrari scrie: 

„ Diferenta in mersul progresiv al imbogatirii, in 

„timpuri §i la popoare diferite, a dat na§tere la doua 

„sisteme diferite de economie politica asupra felului 

m de a imbogatii un popor. Pe unul putem sa-1 numim 

„sistemul mercantil pe altul sistemul agriculturii" 1). 

Jar apoi, in capitolul I al acestei carti, Smith arata 

,ca in sistemul mercantil „boga(ie" „bani" sant 

considerate ca absolut sinonime. 

„Se rationeaza in acela§ fel in privinta tarilor, con- 

„tinua el. 0 tara bogata este aceea in care sant 

1) Adam Smith cRecherehes sur la nature el les causes de la 

riehme des nations o trad de Germain Gamier. Ed. Cuillaumin 

Paris 1880 vol. II pag. 2.

— 280 — 

„multi bani si mijlocul cel mai simplu de a-ti im- 

„bogatii tam este sa gramadesti in ea aurul si ar- 

,.gintul" !). 

Trebue sa observa Insa indata ca daca termenul 

de „mercantil" sau „mercantilism" nu a fost intrebuintat 

de autorii pe care-i numim „mercantilisti", totusi 

titlurile itnensei majoritati a scrierilor lor au 

continut cuvantul „comer(" In sensul de „comert 

exterior" i au desvoltat idea ca prin acest cornett 

se pot atrage i mentine banii intr'o tarn. 

Unii autori au crezut ca sistemul de care ne ocupain 

acum ar fi mai bine numit „bullionism" de la 

„bullion" can in englezeste Insemneaza metal 2) si 

deci frantuzeste s'ar spune mai bine „metalisme" in 

loc „mercantilisme". 

Altii, In fine, cred ca ar fi potrivit sä se intrebuinteze 

ambele expresii i anume, aceea de „metalism" 

pentru a desemna sistemele si doctrinele In cart 

preocuparea principala, — aproape unica, — erea 

maritea stocului metalic al natiunei, al „tezaurului" 

ei, cum spuneau unii, jar aceea de „mercantilism" 

pentru a desemna sistemele si doctrinele in can 

preocuparea principala este obtinerea unei ba!ante 

comerciale favorabile. 

Distinctiunea aceasta este departe de a fi lipsita 

de temei 

Tot marirea stocului monetar apare ca scop final 

al obtinerii unei balante comerciale favorabile, dar 

aceasta are un rol infinit mai important In sistemele 

si scrierile cu adevarat mercantiliste de cat In cele 

metaliste. 

1) Adam Smith «Re?herches. op cit. vol. II pag. 3 

.?) De ex. Mae. Culloch citat in cursul din 119-1920 at D lui 

prof. Deschamps op cit

— 281 — 

Putem merge chiar mai departe i constata 4aceste 

" ;4. 

doctrine an variat Intre doua limite extreme : -eele 

mai pur metaliste considerau moneta in sine ca avutia 

prin excelenta, atat pentru particulari cat si pentrit 

stat, avutie pentru obtinerea careia trebuesc _ facute 

on-c.e sacriticii. 

lar cele mai pur mercantiliste considerau mindpalii 

factori de bogatie sant industria si comertul jar 

moneta nu este de cat un intrument necesar pentfu 

a le asigura desvoltarea, nu este de cat, cel 

_ 

mult, 

un semn al bogatiei. 

Cu - toate acestea, noi nu vom imparti sistetnele 

autOrii despre cari vom vorbi acum in metaliiti 

mercantilisti pentruca : 

o asemenea clasificare este extrem de grea si adesea 

foarte riscata caci multe sisteme si multi autori 

sant metalisto-mercantilisti; 

nu vedem necesitatea imperioasa a unei asetnettea 

clasificari si mai ales avantaje in proportie cu dificultatile 

la can ar da nastere. 

Putem insa constata, pe masura ce ne vom desvolta 

expunerea, o predominare a preocuparilor 'metaliste, 

mai ales In sistemele si la autorii tnai vechi, 

sau o predominare a preocuparilor mercantiliste, cu 

cat Inaintam in decursul istoriei. 

Vom retine deci cele doua expresiuni, dar fara -a 

le Intrebuinta pentru o prea neta clasificare. 

Trebue acum sä accentuam ca „mercantilismul" 

nu poate Ii numit 4coalcia, ci mai de graba ,sistem 

a . 

In speta nu ne gasim in fata unei grupari a mai 

multor autort In jurut unei doctrine comune, sau sub 

influenta ideilor unui om de seama. 

.

-- 282 — 

Mercantilismul a inceput a fl practicat . tn fapt 

inainte de a fi sustinut In doctrina , el a fost un 

.sistem" economico-politic care s'a constituit In mod 

spontan, iar nu rezultatul aplicarei unei doctrine preexistenta'). 

Majoritatea primelor scrieri metaliste cauta mai de 

graba sa justifice masurile luate de autoritate pentru 

conservarea si marirea stocului metalic al tarii, iar 

numai in al doilea rand cauta sa propuna mijloace 

noi in acelas scop. 

Apoi discutia asupra acestor mijloace duce tot mai 

mult spre ideia ca nu agricultura si nici chiar posesia 

unor mine de metal pretios, sant capabile sa asigure 

existenta constanta a until mare stoc metalic, ca numai 

desvoltarea comertului si manufacturilor poate atrage 

si mentine banii. 

De unde, combatere a masurilor prohibitioniste, 

mentinute de autoritate, o evolutie a doctrinei spre 

liberalism si apoi spre protectionism. 

In tot acest timp insa „sistemul" continua a Ii 

aplicat In practica. 

Chiar discutia teoretica, in cea mai mare parte a 

evolutiei mercantilismului, poarta mai mult asupra 

modificarilor de adus „sistemului" existent de cat 

asupra bazelor sale teoretice. 

Jar in aceste discutiuni intalnim o foarte mare 

varietate de opinii. 

lata de ce credem Ca expresia de „sistem" mercantil 

este mult mai potrivita de cat aceea de „scoala" 

mercantila, intrebuintat de unii autori. 

1) Vezi in acest sens si August Onleen (Gesehiehte der Nationalokonomie 

pirtea I Ed. C. L. Hirschfeld Leipzig 1902 pag.179

- 283 - 

In materie de mercantilism sistemul aplicat domina 

loarte net teoria. 

Mercantilismul ne apare mai mult ca o creatie a 

oamenilor de stat, infaptuita direct prin masurile 

ivate de autoritati, de cat ca o creatie a doctrinei, 

careia nu-i putem nega Insa, influenta asupra 

iei acestui sistem. 

In asemenea conditii, datoria noastra este sá dam 

o foarte mare atentie i faptelor, can au constituit 

sistemul mercantil aplicat, jar nu numai sa ne mul- 

-tumim a expune parerile unor autori, chiar incadrandu-i, 

— cum facem intotdeauna, In timpul In 

care au trait. 

In fine, ne-am intrebat un moment daca nevoie 

de a expune in ansamblul lui sistemul mercantil nu 

ne-an impune sa rupem, cu totul in favoarea acestei 

expuneri, ordinea cronologica i sa-i consaCram o 

„parte" sPeciala a acestei lucrari, in afar de cele 

cari rezulta din Impartirea cronologica In epoci, pe 

care am facut :o. 

Daca aplicarea i discutarea „sistemuluia ar fi trecut 

cu, Inuit peste triarginile eppcilor in can am Impartit 

aceasta iStoTie, ar Ii trebuit neaparat sä-i dam 

un loc in afara de ordinea Cronologica urmata. 

COnstatam insa ca masurile de aplicare a sistemu- 

lui nu 

'se, generalizeaza, de cat spre ,finele secolului 

al ca cei,mai vehi autori : despre can avem 

ocupa nu scrip nici ei inainte de ; aceasta epoca. 

, Mai constatarn „ca,i epoca de plina desvoltare a 

mrcfltthsmu!u1 se plaseaza In a doua jumatate a 

secolului al 'XV.I 2lea i in secolul al , XVII-lea.' 

Si mai constatarn ca Inca dela,,,,Inceputul

- 284 - 

al XVIII-lea mercantilismul este foarte viu si generalmente 

atacat si cä poate fi socotit cu totul abandonat 

dupa prima jumatate a acestui secol, chiar 

unde mai pare ca subsista, el a devenit protectionism 

pur. 

In consecinta ne credem pe deplin indrituiti a 

plasa studiul mercantilismului in partea lucrarii noastre 

consacrata secolelor XVI si XVII, fara a fi obligaff 

sa rupem nici ordinea cronologica a intregei lucrari, 

nici expunerea de ansamblu a acestui sistem. 

§ 2. Origina mercantilismului 

Timp de doua secole si mai bine ideia Ca prosperitatea 

unui stat este proportionala Cu marimea stocului 

monetar pe care-1 poseda a fost considerata ca 

o axiorna nu numai indiscutabila (ca toate axiomele,) 

dar atat de evidenta si prezenta in mintea 

tuturor In cat nici nu mai era nevoe sa fie formulata 

sau reamintita. 

Azi cand multe tari traesc fara metal pretios sau 

Cu cantitati infime ascunse intr'un compartiment at 

bancilor de emisiune, cand alte ri cu rezerve enorme 

din aceleasi metale sant bantuite de crize 

cumplite si unde milioane de someuri vad en groaza 

planand asupra lor spectrul mortii prin mizerie, persistenta 

si generalitatea axiomei mercantiliste pot sa 

ne apara cel putin bizare, daca nu chiar Ca o monstruoasa 

si inexplicabila erezie, dat fiindca epoca 

rioastra este departe de a fi monopolizat tnata inteligenta, 

ca au existat si pe atunci spirite luminate, 

ganditori si oameni de stat cel putin egali Cu cei de 

azi, daca hu superiori. 

Deslegarea acestei chestitini o vom gsi , — ca ir

-- 285 - 

imensa majoritate a cazurilor, — ineadrand studiut 

el in epoca 1-Storica respectiva. 

Sistemul apare in ultimele timpuri ale evului mediu. 

Nesiguranta care dornnise multe secole, distrugerile 

*i pradaciunile atat de dese, nevoia de a putea 

fugi In ca z de pericol, nu au contribuit putin sa inracfacineze 

ideea- ca forma ideala de bogatie o constitue 

moneta, care asigura posesorului o putere de 

cumparare universal, poate if u*or ascunsa *i usor 

tr a n spot tata 

0 - mai 'clorita forma de bogatie putea fi numat 

posesia arrumitor pamanturi de cari se legau tit -16e 

priviltgii; dar aceasta numai pentru o restransa categorie 

de seniori feudali. 

Cand spre Thrrele evului mediu economia tinde sa 

devie hotaratnfOnetara, importanta monetei nu putea 

de cat sa-ereasea *i astfel se explica indeajuns, — 

fart sa fie netoe de a rnai expune *i alte consideratii, 

spre finele evului mediu, pentru oriceptztlicular, 

banii reprezentau cea mai dorita forma at 

avutici. 

Daca dela once simplu particular, negustor sau 

meseria* treCem la seniorii feudali, constatam ea pcsesia 

banilor mai da i puterea. 

Zadarnic *Par' fi intins un senior dominatia asupra 

unor tinuturi vaste, daca nu avea *i mijloacele nPcesare 

de a Intretine trupe puternice, de a plati,chiar 

merethari. 

Saracetr prin indelungata fOr inactivitate economics, 

pun participarea Ia cruciate, prin camata in ghiarelecareia 

fatalmehte cadeau ~*i ,atatea , alte imprejurari,

- 286 - 

spre finele evului mediu seniorii Insasi ajung sa pretuiasca 

banii mai mutt de cat once alta avutie. 

Cu atat mai mult ii vor pretui dar dinastiile cari 

se constituesc In ultimele secole ale evului mediu 

Cum sä-si afirme ele puterea fata de nobilii feudali, 

cum sa. Invinga pe eel mai puternici dintre ei, 

claca nu prin forta bazata pe o armata si o administratie, 

bine organizate i puternice, deci costisitoare. 

Tezaurul printului nu este deosebit de at statului 

In alimentarea lui cat mai bogata Ii gaseste baza 

atat puterea dinastiei cat si bunul el trai. 

Cu toate 0 este vorba de dinastii vedem 0 ne 

aflam pana ad tot in domenittl economiei particulare. 

Cum a trecut Insa axioma mercantilista, sau mai 

bine zis metalista, din economia particulara In cea 

publica, cum s'a trecut de la ideea, — atat de usor 

explicabila In timpurile acelea, — ca pentru un par. 

ticular, fie el si printul suveran, — idealul economic 

este posesia unei cat mai marl cantitati de bani, la 

ideea ca In stat, In genere, sä fie cat mai multi bani, 

indiferent In mana cui s'ar afla ? 

lath ce ramane de explicat. 

Cand statul incepe, sä apara ca entitate deosebita 

de persoana suveranului el trebue sä capete o organizatie 

proprie si In special: armata, administratie, 

justitie, institutii de tot felul. 

Pentru aceasta trebuesc multi barn, mult mai multi 

de cat ar putea furniza veniturile particulare ale Orintului 

sau prazile intamplatoare de razboi. 

Se recurge tied la tot fetid de impozite Ordinare 

extraordinare,' se nage fiscalismal.‘

— 287 — 

Dar, oil ii n'y a rien le roi perd son droit" se 

spunea Cu drept cuvant. 

Statul este deci, deodata, direct interesant la bogatia 

supu0or, dar nu oni-ce /el de bogeitie, cad 

nu pamant, plantatii, castele, turme, sau alte asemenea 

lucruri le va cere, ci ban!. 

Supusii trebue sä fie cat mai bogati, mai bogati 

in bani, ca sä poata lua i fiscul cat mai multi din 

acestia. 

lata cum prosperitatea economiei particulare incepe 

sa devie, prin *fiscalism, o problema de stat si cum 

fiscalismul Impinge aceasta prosperitatea spre o anumita 

forma. 

Acestor consideratiuni putem sä le adaogam, 

usurinta, altele. 

Cand statele s'au constituit, cand prin precizarea 

intarirea, granitelor economia nationala se scindeaza 

de cele exterioare, s'a pus in mod firesc problema 

directivelor de dat acestei economii. 

De unde ereau sa se ia aceste directive daca nt 

din economia particular, singura cunoscuta pana 

atunci, mai ales ca la inceputinteresele materiale ale 

statului se confunda cu cele particulare ale printului ? 

Razboaele deveneau tot mai marl i armata tomai 

mult mercenara, deci staruitoarea nevoe de ban' , 

pentru a mentine insasi existenta politica a statului.. 

Un fel de impunere extraordinara, dar utilizata 

destul de des, am vazut ca ereau mutatiile monetare 

si este de la sine inteles ca profitul tras dints'a 

mutatie va fi cu atat mai mare Cu cat i cantitatea 

de monete din tara va fi mai mare. 

Cei ce traiau in epoca de care ne ocupam au 

putut observa C epoca de mare putere a Spaniel

— 288 — 

Portugaliei a coincidat Cu afluxul de metale pretioase 

primite din coloniile lor. 

Franta, Anglia, devin cu atat mai puternice si mai 

prospere Cu cat se credea Ca li se mareste stocul 

monetar. 

Asemenea exemple nu puteau sä nu impresioneze 

pe contimporani. 

In fine, o consideratie ce ni se pare din -cele mai 

puternice. 

Toate guvernarile, - de cand e lumea, — sant 

dispuse sa ia masuri de restrictie si * control a oricaret 

actiVitatii. 

Aceasta tendinta latenta sä transforma in cea mai 

vie dorinta daca din aceste -masuri pot rezulta 

ceva venituri pentru fisc. - 

Vami existau multe si de mult, dar 'taxele vititale 

nu aveau alta justificare de cat satisfacerea nevoilor 

celtif in fOlosul ehrOta'se liefeepeati, nü"aveau ñid o 

baza economica, nu ereau justificate din punct de 

vedere al interesului general. 

Ii inchipue dar orieirie cat de bine venit a lost 

sistemul mercantil, care justifica economiceste fngerinta 

autoritatii in toate rarmitile de activitate; implica 

o mare extindere a sferei de atributiuni a statului, 

contribuia la individualizarea fata' de strainatate 

vi... ceeace nu strica nimic... :alirnenta begat 

casele fiscului. 

Nu este dar de mirare ea ttn asettenea sistem a 

fost considerat ea ideal, ea axioma intangibilk de 

catre oamenii de - stat, pentru- ,cari eta atat 'de-bine 

venit si comod. 

Atat de bine Valli sl eefflOd in eat a ft:1st 'aplicat 

in practica inainte=*de fi" bine lamurit in teorie si

-- 289 - 

continuat a Ii aplicat In practica i dupa ce doctrina 

i-a dernonstrat falsitatea. 

Este foarte probabil ca ar mai fi fost aplicat 

azi (in fapt s'au aplicat in ultimele timpuri multe 

din „procedeele a lui), daca nu se inventa un alt sistem, 

tot atat de comod pentru guvernanti : protec- 

Iionismul. 

Nu este dar de mirare sä vedem pe unul din eel 

mai straluciti rninitri, ai celui mai puternic stat din 

vremea sa, afirmand, lute° epoca totusi foarte departata 

de obscurantismul medieval, pe Colbert, 

spunand : 

„Cred cã top' HE man cu uprinta , de acord asu- 

„pra acestui principiu cã nurnai abundenta de mo- 

„neta ditereigtiaza mãrirea i puterea unui stata 

§ 3. Scurte observa(ii asupra felului de expunere 

al evolutiei mercantilismului. 

Am aratat deja care este epoca') in care sistemul 

mercantil ii intinde dominatia asupra apusului 

centrului european. 

Este dela sine ieteles ca evolutia lui a variat dela 

o tara la alta i ca forma i ca timp'cand s'a pro dus. 

Ar fi deci firesc sä cautam a urrnari aceasta evolutie 

in principalele tan. 

Aceasta ne-ar obliga insa la foarte multe repetari, 

in special in ceeace priveste descrierea „ptocedeelora 

mercantile, foarte asemanatoare dela o tara la 

alta. 

Pe de alta parte ar trebui sä ne departam prea 

Vezi pag. 283, 284 

„lstoria Doctrinelor Economice 19

— 290 — 

mult th realitatea faptelor daca am vrea sä urmarim 

aceasta evolutie de odata in principalele tan. 

Problema e compiicata. 

Credem ca pentru a-i da o solutie cat mat potrivita 

putem stabili precum urmeaza ordinea expunerii. 

Evolutia cea mai completa si mai ales cea mai 

caracteristica a acestui sistern se poate constata In 

Anglia. 

Vom incepe dar cu aceasta, ceeace ne va da prilejul 

sa expunem i o serie de procedee mercantiliste 

asupra descrie;ii carora nu va mai fi nevoe sa revenirn. 

Pe acelas plan Ca importanta, dar clIferita ca tip, 

a fost evolutia mercantilismului In Pranta. 

Vorn continua dar cu aceasta, completandu-ne 

cunostintele asupra procedeelor intrebuintate si pe 

cari le vom fi epuizat astfel aproape in intregime. 

Iii Portagalia i Spania au predominat mult timp 

procedeele pur „metaliste" sau „prohibitioniste", 

ceeace ne va obliga la o scurta merniune a starilor 

de lucruri si catorva autori din aceste 

Italia a dat cativa autori ce au formulat multe 

pared pe can credem Ca trebue sä le cunoastem. 

In fine, pentru a arata ca sistemul mercantil a 

fost un object de preocupare generala pentru ganditorii 

din epoca de care ne ocupam, vom face cateva 

observatii si vom cita careva nume din Tarile de 

jos, tarile germanice si Rusia. 

Procedand In acest mod, evitam repetarile, evitam 

mai ales confuzia extrema pe care am constatat-o la 

multi autori can expun acest sistem plimband incontinuu 

pe cititor dintr'o tara intealta si _dela o 

doctrina la alta, evitam mai ales un studiu pun al).-

- 291 - 

stract al procedeelor mercantile, absolut contrar dorintei 

noastre hotarata i constanta de a ramane mereu 

in stransa legatura Cu realitatea. 

§ 4. Mercantilismul in Anglia 

L Observatii preliminare asupra economiei engleze 

Spre finele evului mediu economia Angliei era 

foarte departe de a Ii infloritoare. 

Nobilii stapaneau intinse terenuri, cultivate de midi 

„fermieri". 

Din cauza acestui regim agrar, cat si din cauza 

imprejurarilor naturale nefavorabile, cerealele erau 

scumpe i productia insuficienta pentru satisfacerea 

nevoilor interne. 

Una din principalele ramuri de activitate agricola 

,era cresterea vitelor si in special a pilot, ceeace da 

Angliei o apreciabila productie de Yana, principalul ei 

object de export. 

Dar tot comertul exterior era in mana strainilor, 

in special italieni si hanseati, can obtinusera diverse 

privilegii. 

Liga Hanseatica, exercita monopolul transporturilor 

de export si import, impiedecand once initiativa en- 

gleza in acest sens. 

Ian in comertul interior initiativa era de asemenea 

paralizata de tot felul de restrictii, monopoluri i privilegii, 

acordate adesea favoritilor curtei. 

0 prima reactiune in contra unei atat de rele star 

economice a englezilor este datorita unei asociatii a 

negustorilor „merchant adventurers" care obtine, in 

I 406, &la Henric IV, dreptal de a exporia stole si 

de a importa vinuri si stole italiene, fructe, diverse 

produse din tarile calde.

— 292 — 

Aceastft asociatie izbuteste chiar sa-si creeze un 

contoir la Anvers, pe lariga cel hauseatic. 

De aci inainte englezii duc o lupta darza pentru 

a deveni stapanii comeitului din tara tor si a desvolta 

acest comert. 

Lupta a fost lung, grea si !Ana de peripetii, pe 

can nu este locul sa be povestim aci. 

Hansa, in special, Ii apara, cu mare indarjire privilegiile. 

De exemplu, in timpul foametei din 1526, englezii 

fiind impiedecati sa se apfovizioneze Cu grau dela 

Dantzig, pretul acestui aliment se ridica dela 6 schillingi 

la 40 de schillingi „quater" ul, 

In 1552, Eduard al VI-lea ridica dela 1 la 20 6/0 

taxa vamala pe marfurile importate i exportate prin 

Hansa, dar in 1553 regina Maria revine asupra 

acestei mAsuri. 

In fine, dupa ce Hamburgul paraseste Hansa, regina 

Elisabeta (1558-1603) suprima monopolul hauseatic 

si Anglia, care avea deja o importanta flota 

de razboi, poate sa-si indrepte sfortarile si spre 

crearea unei flote de comert. 

Dar diverse feluri de restrictii au continuat sa 

existe; printre acestea putem cita: privilegiile cornerciale 

acordate anumitor persoane, — cari raman in vigoare 

pane spre finele domniei reginei Elisabeta, 

monopolul de export pentru anumite articole acordat 

numai anumitor orase (staple towns), plus tot felul 

de restrictii datorate politicei .mercantile, despre care 

vom vorbi acum. 

II. Prima forma a mercantilismuluiln Anglia 

Politica metalista incepe a se manifesta si in Anglia, 

ca in cele mai multe tari, in forma prohibitionista.

— 293 — 

Henric al VIII-lea Inca in primul sfert al veacului 

al XVI-lea interzice exportul aurului si argintului, 

masura ce ramane In vigoare multa vreme. 

Masura aceasta proceda de la ideea, atat de bine 

redata prin romanescul a ce-i In rnana nu-i minciuna". 

Daca aurul si argintul intra in tar, cu atat mai 

bine ; dar e.Lte mai sigur Inca sa patrezi pe cel 

existent. 

Pe cat a fost Inn de generala aceasta masura, 

pe atat s'a aratat de simplista si ineficace, chiar In 

cazul situatiei insulare a Angliei, pentru care controlul 

exportului erea deci mai usor. 

Oricat de serioasa erea paza, iesirile de metale 

pretioase nu putea fi suprimate, jar intrarea lor erea 

Ingreuiata prin insasi aceasta prohibitie care impiedica 

desvoHarea comrtului exterior, cat si prin toate 

celalte restrictii. 

HI. Balan(a contractelot ,si alte nzasuri 

Pentru a asigura, cu oni-ce pret,pastrarea si marlrirea 

stocului monetar, s'a recurs deci, Inca de pe 

la finele secolului al XVI-lea, pe langa prohibirea 

de export, si la un alt sistem, numit de Richard 

Jones') „balance of bargains", „balan(a contractelor" 

lata in ce consista acest sistem, a carui aplicare 

erea facilitata de situatia insulara a Angliei si de 

sistemul oraselor de etapcla (staple towns) despre 

can am vorbit mai sus. 

Se constitue un control riguros al contractelor intervenite 

intre englezi si straini. 

Se impune tuturor exportatorilor englezi sa aduca 

1) Vezi Cossa ,

- 294 - 

In patrie, in moneta metalica, o parte determinata a 

pretului marfurilor exportate. 

Se pun in aplicare „statutes of employment" 

(statute de reintrebuintare) pun can strainii ce vin- 

deau marfuri In Anglia sant obligati sa intrebuinteze 

banii primiti pentru a cumpara marfuri engleze. 

Vamesii (customers) din orasele de etapa" erean 

insarcinati sa supravegheze aplicarea acestor masuri. 

In plus, strainii erau obligati sä-si schimbe banii 

in moneta engleza la ghiseele unor zarafi oficiali 

(royal exchanger). 

Regimul nu poate .fl calificat de cat draconian. 

El era completat Cu o serie de masuri cari Intovarasau 

in genere prohibitia, aparata prin grele pe- 

depse, mergand pana la aceea cu moartea. 

Mutatiile monetare Ii gaseau i ele o justificare 

in politica mercantila. Ridicand valoarea nominala a 

metalului, se spunea, strainii vor putea cumpara mai 

multe marfuri cu mai putin metal de cat in tara lor, 

deci vor face cumparaturi vor lasa banii in tara 

tare si-a depreciat moneta prin mutatii. 

Sau, mai pe scurt: deprecierea monetei nationale 

favorizeaza exportul si atrage moneta straina. 

Daca vrem sä judecam acest procedeu vom trebui 

sarecunoastem, — cum am putut constata si acum dupa 

razboi, - - ca in epoca imediat urmatoare deprecieri 

monetei nationale exportul devine mai activ, pentru 

ca marfunle nationale se vand pe preturi scazute, 

sau chiar derizorii fata de puterea de curnparare a 

Monetelor strain. 

In fond deci, economia nationala sufere o paguba 

Cu atat mai mare cu cat, prin aplicatia principiului 

ml Gresham, tot moneta buna va iei cea dintai din 

tara.

- 295 - 

Dar cei ce doreau sä gaseasca o justificare in 

plus banoaselor mutatii monetare se fereau sä cerceteze 

mai departe efectele lor. 

Stabilirea sehimbului de entre autoritate era un, 

corolar direct al sistemului balantei contractelor. 

Fixandu-se un curs sub paritatea metalica pentru 

monetele straine, se lua strainului mai mult metal 

de cat i se da. 

Dar se mai sustinea i contrariul : sä se fixeze 

cursul monetelor straine deasupra paritatii metalice, 

incurajandu-se as.tfel strainii sa cumpere marfurile 

nationale, cum am aratat cateva randuri mai sus. 

Cum vedem, doua procedee antieconomice si exact 

conirare, ce urmau a se intrebuinta dupa imprejurari. 

Monetizarea gratuita a fost si ea recomandata 

pentru atragerea metalului strain, cu tendinta sa ramana 

in tara, In ale carei monete a lost batut. 

Dobanzi ureate, cari vor retine moneta nationala 

in tara i o vor atrage pe cea straina. 

Vom vedea cum a fost aplicat procedeul in Franta 

dar vedem ca si in Anglia, Elisabeta autoriza im- 

prumutul cu dobanda, pana atunci prohibit de 

dreptul canonic, i ridica dobanda legala dela 

6 la 10 Vo . 

lath cam in ce au consistat sistemele prohibitiei 

si al balantei contractelor cu anexele lor. 

IV. Doetrina fata de sistemul prohibitiei ci at 

balantei eontractelor 

lncepand de pe la finele secolului al XVI „Intalnini 

„pentru . prima oara in istoria economiei 0 polemic&

— 296 — 

„care a provocat foarte numeroase lucrari" spune un 

excelent istorfc al doctrinelor 1 ). 

putin mai departe 2) aacelas autor ne spune ca 

la Muzeul Britanic s'a constituit un catalog mentionand 

aproape o mie cinci sute de lucrari asupra 

mercantilismului si procedeelor lui. 

Faptul este explicabil daca ne gandim ca pentru 

prima oara se aplica cu hotarare o anumith politic 

economic a si ca procedeele utilizate erau aplicate 

cu severitate si resimtite de fie-care 

Sistemul prohibitiei si al balantei contractelor si-a 

gasit multi aparatori, dintre can ne vom multumi a 

cita . numai pe cel mai cunoscut. 

Thomas Milles, era functionar vamal. 

In 1604 el public: „ The customers apologie" 

The customers replie". 

In 1 609 publica , The mistery of iniquity" iar in 

1622 „An abstract almost verbatim of the customers 

apologie". 

Cum se vede din titlurile acestor lucrari, Milles 

priveste lucrurile mai mult din punct de vedere vamal. 

El studiaza impozitele In general, se arata adversar 

al companiilor de comert privilegiate si mai ales 

oarte hotarat si convins partizan al vechilor sisteme 

de prohibitie si balanta a contractelor 3). 

In timpul cAnd scria, Miles apare deja ca un pur 

reactionar. 

Cossa ,Histoire del Doevines , op. cit. pag. 214. 

2) Hem pag. 217. 

3) Cossa «Histoire de Doctrines » pag. 216.

- 297 - 

In adevar, majoritatea doctrinei condamnase aceste 

vechi procedee, dovedite ineficace si can paralizau 

desvoltarea economic a si In special expansiunea comerciala 

a Angliei. 

Eduard Misselden, contimporan cu Mules si considerat 

ca unul din cei mai buni economisti din timpul 

su , merita a fi citat printre marii adversari ai 

prohibitiei si balantei contractelor. 

In lucrarile sale „Free trade or meanes to make 

trade florish" i ,The circle of commerce or the 

balance of trade in defense of free trade" (1623), 

el se pronunta hotarat, — cum se vede chiar din 

titlurile acestor lucrari, — pentru libertatea cornertului. 

El este deci adversar atat al prohibitiei si balantei 

contractelor, cat si al sistemului privilegiilor cornerdale, 

sustin and ca singurele restrictii ce ce pot aduce 

comertului trebuesc sa fie numai cele dictate de interesul 

general i). 

Este de remarcat Ins& de pe acum Ca nici unul 

din adversarii procedeelor mercantiliste pana atunci 

folosite nu pune in discutie insusi fondtil mercantilismului 

: importanta posesiunei unui mare stoc monetar. 

Din aceste foarte scurte observatii credem ca ne 

putem da totusi seama care erea, la inceputul secoiului 

al XVII lea pozitia doctrinei engleze fata de 

vechile sisteme ale prohibitiei si balantei contractelor. 

1) Cossa oHistoire des Doctrines» op cit. pag- 216.

--- 298 - 

V. Thomas Mun 

Thomas Mun (1571-1641) a lost mult mai mult 

de cat un adversar al vechilor sisteme mercantiliste, 

el a lost teoreticianul i exponentul sistemului care 

tea inlocuit. 

Mun a lost un comerciant de frunte at timpului 

-sau, a ca§tigat o mare avere in India i a fost 

membru in comitetul companiei IncInfix. 

In 1621 el public a „A discourse of Trade from 

England into The East Indies" §i apoi, in 1628, 

adreseaza o „Petition" parlamentlui. - 

In ambele aceste lucrari, Mun cauta sa arate ca 

gratie comertului pe care-I face compania Indiilor 

Orientale exportul Angliei intrece importul §i ca deci 

comertul acestei companii departe de a reduce stocul 

monetar al Angliei, 11 mare*te. 

Lucrarea sa capital a a fost scrisa spre sfarsitul 

vietii sale, sub formä de sfaturi catre fiul sau, care 

a publicat-o In 1664. 

Ea este intitulata : „Englands tresaure by forraign 

trade or the balance of our forraign trade 

is the rule of our tresaure". 

(Tezaurul Angliei prin comertul exterior sau balanta 

comertului nostru exterior este regula tezaurului 

nostru) '). 

In aceasta luerare, care a avut mare rasunet, putem 

deosebi o parte critica. 

El critica procedeul alterarii monetelor (pe care 

11 am expus mai sus 2), fixarea unui curs de schimb 

1) Reclam ideile prineipale din aeeasta luerare dupa 1ambaud 

.1-Estoire des Doctrines op. cit. pag. 116-118, care le a extras 

lnerarea originala. 

`,) Vezi peg. 294, 295.

- 299 

avantajos pentru monetele straine, sistemul balantei 

contractelor„statates of employment" 1) precum si 

fixarea arbitrara a schimbblui pentru trate. 

El arata ca interventia autoritatii in fixarea schimbului 

este zadarnica, pentru c schimbul el insusi 

variaza dupa cum tara are mai mult de platit deck 

de primit, sau vice-versa. 

lar aceasta nu este deck un rezulat al „balantei 

comer(ului" . 

Este adevarat, spune el, ca exista bancheri cari se 

ocupa numai cu operatii de schimb, dar m*trile de 

fonduri pe can le opereaza el nu fac deck sa corecteze 

desechilibrul balantei comertului. 

In consecinta ceeace trebue avut in vedere nu este 

„balanta contractelor" ci „balanta comertului". 

Ea va fi activa sau favorabila cand valoarea marfurilor 

exportate o va intrece pe aceea a marfurilor 

importate va fi pasiva sau defavorabila in cazul 

contrar. 

Mun nu-si face prea multe iluzii asupra exactitatii 

cifrelor date de vami si dupa care se poate stabili 

balanta comertului. 

In tot cazul ins a aceste cifre trebuesc sensibil corectate 

in raport cu nationalitatea vasului pe care s'a 

facut exportul sau irnportul. 

Cifrele date de vama indica valoarea marfii. Daca 

exportul se face pe vase engleze mai trebue adaogat 

25 0/ 0 la valoarea marfii, suma ce reprezinta navlul 

ce va fi incasat tot de englezi. 

Daca importul se face pe vase engleze, din valoarea 

marfii importate trebue sa se scada 25 0/0 reprezentand 

navlul incasat de englezi. 

1) Vezi pag, 294

-- 300 

Dar daca importul sau exportul se face pe vase 

straine atunci nu mai trebue facuta nici o corectare, 

cum reese, per a contrario" din cele de mai sus. 

0 prima concluzie este Ca rezervarea comertului 

maritim pentru vasele nationale prezinta o foarte mare 

importanta si este un element ce contribue mult ca 

balanta comertului sa fie activa. 

Balanta comertului trebue sä fie deci favorabila ; 

iata scopul de urmarit. 

Vor ajuta procedeele restrictive la aceasta ? Nici 

de cum ! 

Negustorii straini trebuesc sá fie liberi de a exporta 

marfuri sau monete pentru =duffle ce importa, dupa 

cum le convihe, fiindca altfel nu vor mai face comert 

de loc cu tara care le face dificultati. 

Chiar exportul de moneta trebue lasat liber fiindca 

prin acest export este probabil ca se va produce, 

in viitor, un mai mare import de moneta. 

In adevar, moneta exportata poate ca§tiga in strainatate, 

fie pentru ca faciliteaza transporturi ce se fac 

pe vase engleze, fie prin beneficiile intreprinderilor 

pe can le creaza si acest surplus va reveni tot in 

Anglia. 

El se declara partizan al legilor somptuare, al desvoltarii 

coloniilor, importului liber al materiilor prime 

si taxarii moderate al celui de obiecte manufacturate. 

El 10 d seama ca inmultirea monetei ridica preturn?, 

1). 

Gratie deci libertatii comertului natiunea se va 

imbogati ; se vor imbogati si negustorii. 

Dar si fiscul Isi va gasi avantaje in aceasta liber- 

1) Cossa .1-listoire des Doctrines» op cit. pag. 218,

— 301 — 

tate, cad toate operatiile fiind taxate i libertatea 

inmultind operatiile, el ya 'incasa mai mult. 

In stat sant trei feluri de interese mai spune el : 

al statului sub forma de comunitate (commonwealth), 

al negustorilor si al regelui, adica al fiscului. 

Iata ideile fundamentale expuse In prinCipala lucrare 

a lui Thomas Mun. 

Ele dovedesc o mare largime de vederi. 

Nici Mun nu neap importanta posesiei unui mare 

stoc monetar. 

Dar aceasta nu se poate obtine prin forta i artificii, 

ci numai printr'o „balantet comerciale favorabila. 

In acest caz excedentul de export va trebui fatalmente 

sa fie reprezentat priteo intrare de moneta. 

Privit astfel, mercantilismul trece din domeniul empirismului 

in cel stiintific ; se degajeaza clar notiunea 

de legi economice in locul „procedelor", am putea 

spune „trucuri/or" utilizate pentru a mentine i mani 

stocul monetar. 

Privind teoriile lui Mun prin prisma de azi i s'ar 

putea aduce o invinuire : nu balanta comertului, dar 

aceea a „conturilor", trebue avuta in vedere. 

0 tart, cu supusii ei, poate avea de primit sume 

din afara si fara nici un export de marfuri, de exemplu 

ca dobanzi a unele sume date Cu imprumut, castiguri 

realizate de nationali in strainatate si transferate apoi 

in tara lor. 

Daca ne situam insa in timpul cand scria Mun, 

constatam Ca asemenea operatii erau destul de rare 

deci este foarte scuzabil de a nu be fi avut in 

vedere. 

Acest autor ramane nu numai cel mai de seama

- 302 - 

exponent at mercantilismului englez dar i unul din , 

cei tnai man 

i economisti englezi. 

VI. Aplicarea „balantei comertului". 

Idea ca exportul de marfuri atrage moneta In tara 

si ca importul o scoate erea prea simpla ca sa nu se 

fi prezentat chiar in mintea prohibitionistilor celor 

mai stramti. 

lar pentru a lua masuri contra importului de marfurl 

mai ereau doua motive foarte puternice : 

reducanciu- se importul se micsorau i sumele pe, 

can nationalii le aveau de platit In strainatate si se 

suprima deci una din cauzele cad incitau la exportul 

clandestin de numerar ; 

importul de marfuri straine erea lovit de grele taxe: 

vamale cad alimentau casele fiscului. 

Se explica deci foarte usor Ca existau masuri Inc 

contra importului Inca Inainte de a fi vorba de balanta 

comertului i ca regina Elisabeta prohiba cu 

totul, la inceputul secolului al XV1I-lea, importut 

manufacturatelor ce se puteau fabrica i in Anglia, 

ca arme, harnasamente, ace, dantele, pielarie lucrata, etc., 

Incepandu-se dar cu masuri in privinta importului 

si continuandu-se cu altele, — cum a fost de exemplu 

suprimarea monopolurilor interioare, tot de catre 

Elisabeta in in 1601, — se face tranzitia, foarte 

lunga In timp, — de la vechile sisteme spre cel al 

balantei comertului, la care ar fi ajuns desigur Angalia 

i fara Thomas Mun, ceeace nu-i micsoreaza 

meritul de a fi grabit aceasta evolutie si de a fi dat 

o forma stiintifica noului sistem. 

Aceasta erea cu atat mai necesar cu cat politica 

rea economica a Stuartilor ce au urmat dupa moar-

- 303 - 

tea Elisabetei (1603), nenumaratele taxe i monopo- 

Juni pe can le-au infiintat, cat si o mare concurenta 

din partea Olandei, au Intarziat cu cateva decenii desvoltarea 

economica a Angliei. 

Am vazut ca unul din elementele socotite de Mun 

ca de foarte mare importanta pentru obtinerea unei 

balante comerciale favorabila, data fiind mai ales 

situatia insulara a Angliei, erea utilizarea i clesvoltarea 

marinei nationale. 

Am vazut cat de stingherita a fost desvoltarea 

acesteia atat din cauza piedicilor puse comertului de 

vechile procedee mercantiliste, cat si din cauza monopolului 

hanseatilor, suprimat de Elisabeta abea pe 

La finele .secolului al XVI-lea. 

De aci inainte marina comerciala engleza Incepe 

a se desvolta, dar este prea putin ajutata in lupta 

de concurenta pe care trebue sä o duca in contra 

celor straine si In special a celei mai puternice 

cea olandeza, despre care Colbert scria marchizului 

pe Pompone, ambasadorul Frantei In Olanda : 

„Comertul pe mare al lumei Intregi se face cu 

„vre'o 20.003 de vase... Dintre acestea olandezii 

„au cam 15.000-16.000, jar Francezii cel mutt 500 

—600. ')" 

Nu politica de concesiuni fata de strainatate din 

ultima parte a domniei lui Carol I erea in stare sa 

dea englezilor posibilitatea de a lupta contra unui 

asemenea adversar si nici un vechi act de naviga- 

tiune, din 1382, adesea modificat, dar ineficace 2). 

La 30 lanuarie 1649, Carol I este decapitat si 

1) Rambaud gHistoire des Doctrines » op. cit. pag. 120. 

2) Idem pag. 119.

— 304 

onducerea Angliei trece in mama parlamentului 

mai ales lui Oliver Cromwell. 

Chiar In 1650 „lungul parlament" interzice va - 

selor straine accesul coloniilor engleze, rnai mult ca 

o mAsura de represalii in contra coloniilor can ajutasera 

pe Carol I. 

lar la 9 Octombrie 1651 este promulgat faimosul 

pact de navigatiune". 

Ulterior acest act mai este completat i Ii capata 

forma definitiva in textul promulgat la 26 Mai 1660 

de Carol al 11-lea, text care a raMaS in vigoare, cu 

oare-cari modificari, pana pe la inceputul secolului , 

al XIX-lea, deci aproape un secol si jumatate. 

lata cari erau dispozitiile fundamentale ale acestui 

act. 

Cabotajul, adica transportul intre porturile engleze, 

este rezervat exclusiv vaselor engleze. 

De asemenea si navigatiunea cu coloniile este rezervata 

tot exclusiv vaselor engleze. 

In plus, numai englezi 'puteau exercita profesiunea 

de comerciant in coloniile engleze. 

Astfel metropola si coloniile ei formeaza un domeniu 

rezervat exclusiv marinei comerciale engleze 

si comertului englez. ' 

Pentru transporturile maritime din strAinatate, principiul 

este ca marfurile trebuesc importate tot pe 

vase e ngleze. 

In aceasta privinta se stabileste insa o exceptie : 

marfurne provenite din „larile europene", — dintre can 

sant exceptate Moscovia (Rusia) i 7 urcia, — pot fl 

importate in Anglia pe vasele tarii de origin. 

Dar chiar pentru acest eaz se stabilise o lista de 

optsprezece marfuri, numite marfurile enumerate",—

-- 305 - 

tocmai cele pentru can navul era mai avantajos, — 

pentru can trebuia sä se plateasca indoitul taxei stabilita 

la 1652, daca erau importate pe alte vase de 

cat cele engleze. 

Astfel se rezerva tot marinei engleie i o buna 

parte din transporturile internationale de import 

chiar de export flindca navile straine nu gaseau nici 

un avantaj sa vie pe lest pentru a incarca marfuri 

engleze. 

Jar pentru ca in adevar numai englezii sä profite 

de aceste dispozitii, dreptul de a se pune sub pavilion 

englez este acordat numai vaselor cad: 

ereau construite in Anglia sau coloniile ei 

apartirieau in intregime unor cetateni englezi 

aveau .capitan englez i cel putin trei sferturi din 

echipaj format din rnarinari englezi. 

Contraventiile la dispozitiile actului erau sanctionate 

cat se putea de sever prin confiscarea vasului 

§i a intregii incarcaturi. 

Efectele acestui regim draconian au lost imediat 

resimtite i actul din 1660 poate fi socotit ca unul 

din principalele instrumente de desvoltare ale marinei 

engleze, tocmai in sensul vederilor exprimate 

de Mun. 

Prima foarte gray lovita de acest act de navigatie 

este marina olandeza, care transporta mai ales marfurile 

altora. 

Singura concesiune ce i se face, in 1667, este de 

a se considera ca marfuri olandeze §i cele ce 

soseau pe Rin pentru a Ii imbarcate iii porturile 

olandeze. 

Trebue, in fine, sa mentionam ca aplicarea actului 

de navigatie a atras i represalii din partea altor

306 — 

dar lmprejurarile in can se gasea Anglia, progresele 

ei industriaie si mai ales imensitatea imperiului 

el colonial, au avut de rezultat ca profitul ce 

l'a tras de pe urma actului de navigatie a fast infinit 

superior pagubelor ce i s'au adus prin represalii. 

lata dar cum &a aplicat unul din principalele procedee, 

nu inventat, dar puternic sustinut de Mun. 

0 anumita politica coloniala este un procedeu 

al balantel cotnertului care-si gaseste, in mod firesc, 

locul imediat dupa cel de mai sus. 

Nu vom face ad i istoricul imperiului colonial englez, 

cateva date fiind suficiente ca sa putem 

trage concluzille can ne intereseaza acum. 

Prima incercare de colonizare dateaza din 1601 

cand o companie care obtinuse, Cu un an inainte, de 

la regina Elisabeta, privilegiul exclusivitatii comertului 

cu India; trimete in insulele Sonda patru vase sub 

comanda lui Lancaster. 

Voiajurile se urmeaza, contoarele se Inmultesc, dar 

se ivesc i foarte man i dificultati can pun In pericol 

existenta companiei. 

In 1698 privilegiul acestei companii este suprimat, 

se formeaza o noua companie i apoi in 1702, ambele 

fuzioneaza, sub numele de „Compandle unite 

ale Iniiilor orientale", pe cad le cuceresc si le guverneaza 

pana in 1858. 

In America, colonizarea se face tot prin companii, 

Irti una, a lui Raleigh, care obtine in 1584, monopolul 

dela Elisabeta i dispare in 1604. 

Jacques 1, succesorul Elisabetei, acorda, in 1606, 

privilegiul pentru America de nord altor doua corn-

— 307 — 

panii, cari intreprind o adevarata opera de colonizare 

si dispar apoi, una in 1625, aIta in 1637. 

In 1688, regimul coIoniilor americane este modificat, 

ele sant sustrase influentei societatilor cornerdale 

si proprietarilor funciari si puse sub tutela parlamer 

tului englez, aplicanduli-se sistemul „pactalui 

colonial", practicat de mult de spanioli. 

Colonizarea in Africa incepe tot prin sistemul 

companiilor, Inca de rin 1554, dar prima achizitie 

teritoriala dateapa abea din 1641. 

Apoi imperiul colonial englez este mereu marit 

pun man i lupte si trecand prin pericole can ii pun 

uneori chiar existenta in joc. 

Cu coloniile americane legatura politica a metropolei 

a fost in genere foarte slaba, dar in schimb 

legatura economic a a fost foarte stransa. 

Iar pentru multe alte colonizari, Anglia a intrebuintat 

sistemul tratateIor de comert incheiate cu 

guvernele indigene (multe tad asiatice si In special 

indiene pana in 1858). 

In fine, altele au fost declarate pur si simplu teritorii 

ocupate (de exemplu Noua Galie de Sud in 

Australia). 

Ar fi multe de spus asupra felului, foarte diferit 

de organizare politica al coloniilor engleze. 

Ne oprim insa ad, putinele date de mai sus fund 

suficiente ca sä putem aprecia sistemele coloniale 

engIeze fata de politica balantei comertulvi. 

In genere, sistemele coloniale se pot imparti precum 

urmeaza. 

1°. Un sistem consista in administrarea directa 

a coloniei de catre metropold, din care este considerata, 

-- in masura posibilului, — ea facand parte 

integranta.

— 308 — 

Acest sistem este departe de a fi potrivit pentru 

once colonie si mai ales pentru cele ce difera mult 

de metropola ca locuitonii clima, cum este in general 

cazul. 

„Mai mult difera coloniile de metropola, scria 

„Ludovic al XV- lea guvernatorului Martinicei,— prin 

„productia lor, mai perfecte sant, fiindca numai prin 

Aceasta diferenta au aptitudinile destinatiei lor" 1). 

De altfel acest sistem nici tau permite metropolei 

sa traga maximum de profit economic din coloniile 

sale. 

2°. Sistemal pactutai colonial este numit astfel 

fikdca presupunea lncheerea unui pact, cu indatoriri 

avantaje reciproce, intre metropola si colonie. 

El era bazat pe urmatoarele principii fundamentale 

: 

colonia nu putea cumpara deck marfuri metropolitane 

; 

colonia nu-si putea vinde marfurile decat metropolei 

; 

tot traficul maritim al coloniei era rezervat metropolei; 

metropola, la randul ei, se obliga sa nu cumpere 

din alta part; ci numai din colonie, anumite produse 

coloniale. 

Aceasta din urma obligatie pare a constitui un 

avantaj pentru colonie. Este numai o aparenta, cadi 

metropola fund singura ce poate cumpara produsele 

coloniei, ea va fixa pentru acestea preturi mici, jar 

pentru marfurile ce trimete in colonie, preturi foarte 

man. 

Sistemul pactului mai era completat adesea cu 

interdictia pentru colonie de a-si crea industrie sau 

1) Reprodus din cours prof. Deschamps op. cit.

— 309 — 

marina i chiar de a cultiva anumite plante pe cari 

ar Ii putut sä le industrializeze sigura. 

Cum vedem dar, un sistem de exploatare economica 

a coloniei de catre metropola, sistem ce satisfacea 

la maximum dezideratele celui al balantei comertului. 

Metropola vindea scump, cumpara ieftin materii 

prime coloniale, incasa sume man i pentru un navlu 

scump, pentru servicii de banca, dobanzi i asa mai 

departe.- 

Acest sistem a fost aplicat de Anglia, — cum am 

vazut,—In unele colonii i in special in regiunea care 

este azi U. S. A., a caror rasvratire In contra metropolei 

a grabit.o. 

3°. Sistemul companiilor privilegiate a fost aplicat 

in special pentru a crea coloniile. 

El consista in a conceda unei companii private 

exclusivitatea dreptului de a exploata economiceste 

colonia. 

Dar nu numai atat. 

Adesea se concedau companiei si drepturi politice, 

dreptul de a avea armata si chiar dreptul de a imparti 

justitia, putand merge pana la apllcarea pedepsei 

cu moartea pentru indigeni. 

Am vazut ca acest sistem a fost aplicat In Anglia 

la Inceput in principalele sale colonii i ca in 

cele asiatice i In India in special, a presistat foarte 

mull timp. 

Si acest sistem corespunde dezideratelor politicei 

balantei comertului, fiind ca prin intermediul companiei 

care o exploteaza, colonia plateste metropolei 

mult mai mult decat primeste. 

Putem conchide dar ca in secolul al XVII-lea 

chiar mai tarziu, Anglia aplic.a In coloniile sale sis-

- 310 - 

erne ce corespund in totul cerintelor politicei baantei 

comertului. 

Regimul vamal erea bine inteles unul din mij- 

Dacele principale Intrebuintate pentru a obtine o 

mianta comerciala favorabila. 

In sistemul balantei comertului el va avea Si un 

;cop fiscal, dar principalul obiectiv urmarit va "tremi 

sa fie a favoriza balanta cornerciala. 

In consecinta se va taxa greu, importul manufae- 

Airatelor straine, prohibindu-se char cu totul irnporunora 

din ele, ceeace s'a facut in Anglia, cum 

am vazut si pe timpul Elisabetei 1). 

Se vor face dificultati char pentru importul unor 

marfuri destul de curente daca Ii au echilvalentul in 

tarn, de exemplu, conform actului de navigatie din 

1660, penttu pestele sarat sau afumat importat pe 

vase strairie, taxa erea dubla. Aci gasim un motiv, 

ca sä-i spunem astfel, „ de navigatie" dar 

si de politica mercantilista. 

Se tax a exportul materiilor prime : 

alimentele pentru a mentine un cost de intretinere 

ieftin ; 

materiile prime cari s'ar fi putut transforma si in tara, 

spre a se exporta in forma cea ma i scumpa. 

Vom reveni asupra ambelor chestiuni. 

Un exernplu tipic al celui din urma procedeu este 

prohibirea, la un moment dat, a exportului stofelor 

brute (In special nevopsite). 

In schirnb exportul manufacturatelor era cu totul 

liber si chiar favorizat, pentru motive asupra carora 

vom reveni cand vom vorbi despre desvoltarea industriei. 

1) Vezi pag 302, ,

— 311 — 

Se facea tot posibilul pentru a deschide „debouchees" 

— uri acestor produse, chiar prin presiuni de 

natura politic asupra unor state, chiar prin razboi. 

Capitalal sä fie iejtin, adica dobanzile sa fie 

mici. 

Gratie acestui fapt: 

pretul de cost al marfurilor fiind relativ redus, 

chiar daca se platesc salarii mai marl ca in alte tan, 

marfurile engleze se vor prezenta in bune conditii 

In concurenta internationala 

materiile prime, cumparate chiar in strainatate, 

costa mai putin cand pentru bani 'investiti in stocuri 

se plateste o dobanda mai mica ; 

rentierii, avand venituri mai reduse, vor consurna 

mai putin atat din obiectele importate, cat si din 

cele ce s'ar putea exporta. 

Cum vedem dar un procedeu exact opus celui 

vechi metalist de a atrage banii din strainatate prin 

dobanzi marl 1). 

Cu aplicarea acestor procedee, chestiunea uzurii 

trece, — cum foarte bine o remarca un distins economist, 

— 2); din domeniul moralei si a religiei in cel 

economic. 

Crearea Intarirea industriei na(ionale, a fost 

din toate procedeele balantei comertului cel care s'a 

desvoltat mai mult si a supravietuit, — cu oare-cari 

transformari, chiar sistemului mercantil, transformandu-se 

in protectionism industrial. 

Produsele agricole nu erau considerate ca proprii 

pentru un export banos. 


2) Prof. Deschamp, cuors. 44.4 t ri4

- 312 - 

Intai, productia agricola este lipsita de elasticitate, 

ea nu poate fi augmentata Cu repeziciune. 

Al doilea, un export de asemenea produse putea 

sa produca foamete, ceeace preocupa mereu pe gu 

vernanti, cum am vazut cand am vorbit despre politica 

cerealelor 1). 

Cu atat mai puternice erau aceste motive pentru 

Anglia - unde productia de cereale era sub nivelul cerintelor 

consumului intern. 

lar in al treilea rand, un export de cereale ar Ii 

scumpit viata, ridicat salariile i creat o situatie defavorabila 

industriei nationale. 

Trebue sa adaogam insa Indata ca in Anglia aplicarea 

principiului de a avea subsistente ieftine si 

abundente a fost adesea Impiedecata de ,landlorzi" 

(proprietari funciari nobili) can aveau interes ca produsele 

agricole sa fie scumpe. 

Intorcandu- se spre industrie (prin acest cuvant Ifitelem 

momentan i manufacturile i mestesugurile : 

In rezumat opera de transformare a produselor brute 

sau semi-fabricate) mercantilistii ii descopereau o 

suma de calitati proprii pentru a se asigura o balanta 

comerciala favorabila. 

Industria poate fi desvoltata foarte repede i nelimitat. 

Exportul produselor industriale nu lipseste tam de 

subsistentele necesare si nici de materiile prime. 

In genere produsele industriale reprezinta o va- 

loare mai mare sub un volum mai mic, de cat a 

materiilor prime si sant deci mai usor transportabile. 

Exportandu-se un produs industrial se exporta 

evident o ,materie", dar se mai exporta i ,munca". 

1) Vezi pag. 214, 215

- 313 - 

Strainii vor plati deci i materia si munca. 

Jar daca se exporta obiecte de lux, atunci strainii 

vor plati, pe langa cele de mai sus, si „arta", priceperea 

deosebita, gustul, simtul artistic, pus de nationali 

in fabricarea acestor obiecte. 

In consecinta industria este ramura de activitate a 

carei desvoltare cu cat este mai mare si mai rafimata 

este si mai proprie sa asigure o balanta comerciala 

mai favorabila. 

Conditiile necesare desvoltarii industriei le-am tiecut 

deja in buna parte in revista : o politica coloniala 

potrivita care sa asigure atat materii prime ieftine, 

cat si debuseuri bun e industriei nationale un 

regim vamal care sa protejeze industria nationala 

chiar in afara d preocuparea urmaririi unei balante 

comerciala favorabila, capital ieftin, salarii joase, obtinute 

prin trai ief tin si la nevoe prin fixare de salarii 

maximale de catre autoritate. 

Am mai putea adaoga ca trebue sa se urmareasca 

ca obiectele de lux sa nu fie consumate de nationali 

ci exportate. In unele cazuri nu vor strica 

dar legi somptuare. 

Industria engleza incepe sa se desvolte destul de 

tarziu , mestesugurile ereau i ele mult in urma fat 

de Spania, Italia st Franta. 

Una din primele industrii a fost, — cum erea 

natural, — cea a lanei. 

Pe la 1640 incepe a se crea la Manchester, si 

industria bumbacului. 

Cam in aceiasi vreme incepe la Newcastle exploatarea 

carbunilor. 

Dar de la inceputul secolului al XVIII-lea, desvoltarea 

industriei engleze, — ale carei elemente ereau

- 314 - 

pregatite din secolul precedent, — ia un astfel de 

avant in cat In primele timpuri ale secoiului al 

XIX-lea inciustria engleza este, fara indoiala, prima 

din lume. 

VII. Doctrina englezei fatci de sistemul balantei 

comertului. 

Principiul fundamental al sistemului balantei comertului, 

atat de temeinic stabilit de Thomas Mun, 

a fost in genere primit de doctrina ca o axioma ) 

ce se adaoga celei fundamentale a mercantilismului ; 

jar aceasta incepe a fi serios abandonata in .Anglia 

abea dupa prima jumatate a secolului al XV111-lea. 

Foarte multi autori discuta insa procedeele acestui 

sistem i aduc vederi noi si mai largi in aceasta 

privinta. 

Vom cita cate-va nume din seria acestora. 

Thomas Culpeper (1578-1662) a fost un economist 

englez foarte stimat. 

Cercetarile i activitatea lui s'au indreptat mai 

ales in spre chestiunea quantumului dobanzii 

In lucrarea sa , Tract against the high rate of 

Usurie" (1621) el sustine ca desvoltarea industriei 

comertului nu este posibila de cat clan dobanda 

este mica, ca numai cu aceasta condttie balanta comertului 

poate fi favorabiia. 

Mai mult: chiar proprietarii de pamant au interes 

ca dobanda sa fie mica fiind-ca aceasta va reduce 

valoarea proprietatilor ce poseda. 

Lucrarea lui Culpeper, prezeritata parlamentului, 

1) Vezi Thomas Man pag. 298 i urmilt. 

,

— 315 — 

a avut succes si a contribuit la reducerea dobanzii 

legale de la 10 0/0 la 87a, ceea ce nu a impiedicat 

pe acest autor sa continue a scri in acelas seas. 

Astfel mai publica „ Useful remarks on high interest" 

(1641). 

Cel de al treilea flu al sau, Thomas Culpeper 

1620-1626 tanarul, continua campania in contra 

uzurii si publica si o apreciata lucrare Cu caracter 

mai general, intitulata. „Essayes of Moral Discourses 

on several Subjects" (1655). 

William Temple (1628-1698 sau 1670) a studiat 

temeinic, a alatorit mult lii Franta, Olanda si 

Germania, Invatand i limbele acestor tad. 

A trait apoi retras In Irlanda de la 1654 pana la 

1660, cand este ales in camera comunelor. 

Se manifesta ca un diplomat cu totul de primul 

ordin, acreditat mult timp in Olanda, negociand foarte 

importante tratate: cel din 1665 intre Carol al 11-lea 

si episcopul din Munster, indreptat in contra Olandei 

; eel din 1668 intre Olanda, Anglia si Suedia in 

contra lui Ludovic al XIV-lea si este apoi un factor 

important In incheerea pacii de la Aix-la-Chapelle In 

1668 si In negoxierile de la Nimegue In 1674-1678. 

Infra In minister, are divergente de vederi cu 

Shaftesbury, se retrage din viata publica In 1685 

nici nu ia parte in vre'un fel la revolutia din 1688. 

El a lasat foarte interesante „Memorii", o „Introducere 

la istoria Angliei" §i mai multe alte scrieri. 

Pe noi ne intereseaza acum : 

„Observations upon the united provinces of the 

Netherlandes" aparuta in 1672 si ,,Essay of the 

trade of Ireland", aparuta In 1673, deci ambele

- 316 - 

dupa dlatoriiie de studii din tinerete, sederea in 

lrlanda si o indelungata experienta diplomatic. 

Cum am vazut din scurtele date biografice de 

mai sus. Temple a lucrat cu activitate in concra 

celor doua concurente mai de temut ale Anglie : 

Olanda si Franta. 

El este un partizan al balantei comertului, dar 

largeste discutia in jurul acesteia ocupandu-se si de 

problemele luxului, economisirii si raportul dintre 

productie si consumatie 

Josiah Child (1630-1699) a fost un mare negustor 

englez, primar al orasului Portsmouth, director 

si apoi presedinte at companiei indiilor, ale carei 

afaceri le-a condus cu un autoritarism care i-a creat 

multi dusmani. 

1 te atribue o lucrare intitulata: „A Treatise 

„wherein it is demonstrated that the East India 

„Trade is the most national of all Poreign trades", 

publicata in 1681 si in care apara politica compa- 

niei Indiiior. 

A scris si lucrari cu caracler mai general si can 

au avut mare succes „ Observations concerning 

„trade and interest of money" publicata in 1668 si 

„A new discourse on trade", publicata in 1690. 

Child ramane partizan al balantei comertului, actelor 

de navigatiune, sistemului companiilor coloniale 

si al pactului colonial. 

El formuleaza insa cateva idei noi si analize, cari 

merita a fi relevate. 

El este contra oricarui monopol in coinertul interior, 

formuleaza idei foarte exacte asupra monetei, 

populatiei. 

1) Cossa «Histoire des Doctrines" op. cit. pag 220.

— 317 — 

El eere reducerea dobanzii legale dela 6 0/ 0 la 4'7°, 

considerand quaniumul redus al dobanzii ca una din 

conditiile cari contribuesc la prosperitatea comerciala 

a Olandei ; o dobanda ridicata descurajeaza comertul, 

industria, artele. 

Un dstins istoric al doctrinelor II acuza de a nu-*i 

fi dat seama ca dobkida se fixeaza la un quantum 

determinat de conditiile economiei, jar nu de lege I). 

El propune diverse masuri pentru a se da de lucru 

saracilor, Infiintarea unui tribunal compus din 

negustori peitru a judeca diferendele maritime. 

0 idee interesanta este ca in unele imprejurari 

trebuesc tot4 mentinute relatii comerciale cu tari 

fat a de can balanta comertului este pasiva. 

In acest sens el da ca exemplu comertul Angliei 

cu Danemarca i Norvegia, de uncle Anglia importa 

mai mult deck exporta, dar care dä de lucru la 

vre-o 300 de vase de constructie engleza 2). 

Un studiu interesant este cel pe care Child 11 face 

asupra relatiunifor dintre metropola i colonii din 

punct de vedere al aplicarii mercantilismului. 

William Petty (1623-1687), era fiul unui croitor 

din Rommey, in Hampshire. 

A intrat, foarte tanar, in marina de comert, i apoi 

a ramas iii Franta, urmand scoala dela Caen a iezuitilor. 

A frequentat apoi co1iIe din Utrecht, Amsterdam, 

Leyda, Paris, unde reue*te sä intre in legatura cu 

Mersenne, Hobbes, marchizul de Newcastle. 

In 1646, deci la 23, de ani, ,se reintoarce in Anglia, 

1) Rambaud tHistoire des Doctrines» op. cit. pag. 119. 

1) Rambaud .1-listoire des Doctrines. op, cit: pag. 119.

- 318 - 

isi ia, In 1651, doctoratul in medicina si lucreaza pe 

langa marele anatomist Clayton, a carui catedra uni- 

versitara o ocupa in 1651, la varsta de 28 de ani, 

Numit medic sef al armatei irlandeze, el primeste 

insarcinarea de a intocmi cadastrul i harta Irlandei. 

Enormele dificultati pe can le intampina, inimicitiile 

pe can si le cream nu-1 descurajeaza ; sprijinit 

puternic de Cromwell, el continua aceste importante 

lucrari. 

Cum am vazut, medicina a fost principalul object 

de studii scolare a lui Petty, dar activitatea sa stiintilica 

creatoare se indreapta cu hotarare spre chestiunile 

sod ale, administrative si financiare. 

El propune reforme can pun in joc o suma de 

interese particulare si Ii creaza noi inimicitii, ceeace 

nu-1 impiedica de a-si continua cu sarguinta cercetarile, 

atat In domeniul stiintelor exacte, — facand, la 

Societatea Regala, al carui membru era, importante 

comunicari privitoare la mecanica aplicata,— cat mai 

ales In chestiunile de organizare social, cum se vede 

din obiectul principalelor scrieri. 

In 1662, publica „Natural and political observa- 

„tions upon the bils of Mortality”, iar In 1679, 

principala sa lucrare : „A treatise of taxes and contributions". 

In 1683, publica , Essay in political arithmetick": 

In 1686 , Two essays in political arithmetic/c" 

„Five essays in political arithmeick" ; jar, In 1687, 

„Observations upon the Cities of London and 

Rome". 

Cativa ani dupa twoartea sa, in 1690, mai apare 

„Political aritthmetck". 

Drept Inckee-re a acestor atat ele rezumate date

— 319 — 

biografice putem releva ca acest mare .muncitor 

mare savant era un om simplu si ca in doua randun 

i a refuzat titlul de lord. 

,William Petty, scrie Karl Marx, este jondatorul 

„economiei politice moderne. Genial sau i origi- 

,natitatea sa sant lard pereche" 1). 

„William Petty, scrie Cossa, este until din cei 

„mai ilu.Ftri precut-soil ai stafisticei ca mijloc de 

n cercetare" 2 ). 

Este dar locul sa cautarn a pa trunc:e putin doctrina 

acestui mare economist, ceeace nu este tocmai 

usor, date fiind obscuritatile inerente expunerii primelor 

cercetari intr'un domeniu in buna parte nou. 

In consecinta, nu vom intra in detaliile foarte meticuloase 

ale unor rationamente, ci vom cauta sa 

degajam numai cateva idei esentiale. 

Este Petty mercantilist? 

Putem raspunde ca da, dar in Parte slabd masara. 

Poate fi socotit ca mercantilist pentru ca se arata 

preocupat de obtinerea unei balante favorabile a comertului 

si de necesitarea acumularii de metal pretios, 

dand si o deosebita importanta statisticei vamale, 

gratie careia guvernul trebue sa se poata informa 

asupra oscilatiilor balantei comertului. 

Vom vedea, de asemenea, ca este un partizan indarjit 

al unuia din procedeele mercantiliste : salarii 

cat mai reduse. 

Dar aceasta nu-1 impiedica sa combata cele mai 

multe din procedeele balantei comertului si in special 

pe cel principal : regimul vamal. 

1) Karl Marx cHistoire ' des doctrines economiptee'D publicata 

de Karl Kautsky, trad. J. Molitor. A. Costes Paris, 1924; 8 vol. 

vol. I, pag. 1. 

2) 41istoire des doctrines'> op. cit. pag. 254.

- 320 - 

Acestuia 1i gaseste o multime de defecte, atat din 

punct de vedere economic cat si fiscal si propune 

suprimarea ori-carei descriminatii i Inlocuirea tuturor 

taxelor printr'o taxa pe tonajul vaselor ce 

intra sau ies din porturi, sau chiar printr'o taxa 

statistic, 1) ceea ce Insemmeaza aproape abandon 

area intregii „politici" mercantiliste. 

Dar Inca si mai putin 11 vom considera mercantilist 

daca vom cauta sä patrundem mai departe fondul 

doctrinei lui. 

Petty crede tn existenta unor legi economice naturale. 

„Este zadarnic i inutil, scrie el, de a edicta legi 

„pozitive, contrare legilor naturale." 2) 

tar combatand prohibitia de export a lanei din Anglia, 

scrie : 

„Insemneaza a vrea ca sä rezisti naturii, a vrea 

„ sa opresti vanturile i ma rile. Insemneaza a vrea 

„sa convingi apa sa se ridice deasupra isvorului sau. 

,Un medic priceput nu-si medicamenteaza bolnavii 

,la exces, el cauta sa le cunoasca constitutia i sa 

,i se conforme, iar nu sa o violenteze prin doctorii. 

„Astfel trebue sa se faca si in economia politica, 

,fiind-ca Naturam expellas turca licet, usque rem- 

„rrit.” 3) 

lata exprimat, cu multa energie, fundamentul intregii 

doctrine a scolii clasice de mai tarziu. 

Totusi, Petty cere interventia statului In trei directii 

: in contra luxului, pentru a men(ine ridicat 

1) A. Dubois «Doctrines economiques , op. cit vol. I pag. 249. 

2) Treatise of. Taxes" cap. V citat de A. Dubois «Doctrines economlques" 

op. cit. vol. I pag. 240. 

'3) «Treatise of. Taxes>, citat de A. Dubois «Doctrines economiques4 

op. cit. vol. I. pag. 249.

— 32 

1 — 

preful graului, prin magazii publice in can sä se 

retraga, In anii de abundenta, o parte din recolta, --- 

pentru a mentine cat mai jos nivelul salariilor. 

In aceasta din urma privinta, el, — ajuns foarte 

bogat, — emite opinii In adevar surprinzatoare 

revoltatoare. 

Califica muncitorii drept „o parte de dispretuit 

„a umanitOtii, „brute", can sant atilt de vitioV "Mc& 

„munCesc numai pentru a manca, sau mai binezis 

„a beau 1) ! 

aceasta nu este o simpla expunere de sentimente 

; Petty demonstreaza pe larg, ca daca salariile 

se vor ridica, societatea va pierde o insemnata cantitate 

de munca. 

„Legea nu .ar trebui sd acorde muncitorului de- 

„cat exact cat ii trebue ca sã trdiascd, — scrie 

„el ; indata ce i se dã dublu el nu mai pds- 

„treazd de cat jumeitate din munca de care era 

„capabil si pe care jar Ii prestat-o fard aceasta. 

„Rezultd dar pentru public pierderea unei egale 

„same de muncd”. 

Cu alte cuvinte, — spune K. Marx, care reproduce 

acest pasaj, :daca pentru sase ore de munca 

s'ar plati lucratorului, valoarea acestor sase ore de 

munca, el ar prim Indoit cat primeste azi pentru 

douasprezece ore de munca i In consecinta nu ar 

mai lucra de cat sase ore pe zi, in loc de douasprezece 

cat lucreaza acum. 

Ne dispensam de once comentar asupra acestor 

idei, in stransa legatura Cu teoria lui Petty asupra 

valorii. 

1) «Political Aritmetick , cap. II citat de A. Dubois «Doctrines 

economiques>, op. cit. vol. I pag. 250. 

Istoria Doctrinelor Economice” 21

— 322 

Aceasta este atat de complicata luck nu credem ca 

este locul sä o expunem aci in detaliu. 

Credem insa ca nu ne departam prea mult de 

ideile autorului afirmand ca, pentru el, munca determinei 

valoarea. 

„Sä presupunem, spune el, cd pentru a se ex- 

„trage din minele Perului i a se aduce la Lon- 

„dra, o uncle de aur, un om intrebuin(eazd acela$ 

„timp ca pentru pro ductia unei masuri de rau: 

„aurul va Ii pretul natural al grdului”, adica valoarea 

lui 1). 

Dar ce munca si cdtd munca ? 

Nu munca prestata pentru producerea fiecdrui 

object In parte, ci valoarea medie a munch. 

lar aceasta, la randul ei, cum se va stabili ? 

Ea va ft determinate' de subsistentele necesare 

pentru hrana zilnicd mijlocie a unui muncitor 

adult. 

— „aceasta este masura ordinard a valorii 

„pare a avea aceia.,si regularitate .,si constantd ea 

„valoarea argintului 2) 

In fine, sa cautam a concretiza si teoriile lui Petty 

asipra rentii solului i dobazii.. 

Renla este datorita, in primul rand, departarii locului 

de productie. Pretului natural al graului care 

cieste la 1 mila de Londra, i se va adaoga o renta 

reprezentand cheltuelile de transport pentru 39 de 

mile, daca piata Londrei ar avea nevoe si de graul 

care se cultiva la 40 de mile. 

1) «Histotres des doctrines» op. cit. vol. 1, pag. 3. 

2) «Polltical Anatomy of Ireland» citat de K. Marx «Histoire 

des Doctrines» op. cit. vol. 5 pag. 3, in nota.

— 323 

Jar in al doilea rand, renta va fi datorita §i diferentei 

de fertilitate a solului, idee pe care-§i bazeaza 

mai tarziu Ricardo teoria. 

Din renta, astfel stabilita, — Petty deduce pan- 

lam& dobanzii „care nu poate Ji inferior rentei 

,produsa de peimantul ce s'ar putea cumpara cu 

„aceias sumac. 

Si tot din renta Petty mai deduce §i pretul 

mantului care „nu reprezinta alt-ceva decal o renta 

„capitalizata pe timpul cat stapaneste pamantul in 

„medie tin om descenden(a dui imediata."]) 

Acest timp, Petty Il evalueaza, pentru Anglia, la 

21 de ani, ceeace ar duce la rezultatul, destul de 

exact, ca pretul pamantului reprezinta cam de 21 de 

oil venitul dat de acest pamant,— dar nu da nici o 

baza acceptabila acestei bizare teorii, cu totul arbitrara. 

Ea ramane totu§i foarte interesanta cu prima analiza 

aprofundata asupra unor probleme care vor da mult 

de lucru economi§tilor. 

Petty a mai elaborat Inca foarte multe alte teorii 

interesante, dar credem, ca, dat fiind caracterul acestei 

lucrari, trebue sa ne oprim ad sa ne multumim cu 

enuntarea principiilor fundamentale, mai sus mentionate. 

Charles Davenant (1656-1714) flu! poetului §i 

autorului dramatic William Davenant, a fost tin om 

politic §i scriitor foarte cunoscut, discipol al lui W. 

Petty. 

The True Picture of a modern whir' publicata 

in 1701, este considerata ca cea mai buna lucrare 

a lui. 

1) Rep odus de K. Marx cHistoires des Doctrines' op. cit. vol. 

I pag. 9.

- 324 - 

Din actualul nostru punct de vedere sant mai intere 

sante : 

„Essay on the East India trade", publical a in 

1696 —97. 

„Discourses on the public revenues and on the 

„trade of England", publicata in 1698; 

„Essay on the probable means of maknig a 

„pleople ganiers in the balance of trade" publicata 

in 1699. 

„Essay upon loans" publicata in 1710. 

Davenant se arata putin convins de exactitatea 

datelor si calculelor dupa cari erea stabilita faimoasa 

balanta a comertului. 

El se arata in genere mult mai liberal de cat alti 

mercantilisti, fiind mercantilist mai mult cu numele 

de cat in fapt, spune un excelent istoric al 

doctrinelor 1), 

Un alt autor 2) Ii mai atribue si marele merit de 

a fi atras atentia asupra legii lui King. 

Gregory King (1648-1712) a fost asistent 

at „heraut d'armes" al coroanei, heraldist, desinator 

si genealogist apreciat. 

El sa ocupat insäsi cu statistica in timpul cand 

ea erea foarte putin cunoscuta, spune acelas autor, 

si observand fluctuatiile pretului graului, conchidea 

ca pe o plata inchisa, ca a Angliei, deficite de recolta 

de 1, 2, 3, 4 si 5 zecirni, provocau scumpirea 

graului cu respectiv 3, 8, 16, 28 si 45 de zecimi 3). 

Aceste observatii au fost reconfirmate de Tizorold 

1) Cossa .Histoire des doctrines op. cit. pag. 220. 

2) Rainbaud .Histoire des Doctrines'> op. cit. pag. 118. 

3) Rambaud.Histoire des Doctrines op. cit. pag. 220.

— 325 — 

Rogers §i corespund cu principiul pus mai tarzis 

de Condillac In teoria valorii 1). 

John Locke (1632— 1704), celebrul filosof englez, 

fondatorul empirismului modern si premergatorul psy- 

chologiei experimentale, merit, fara Indoiala, o men- 

tiune si in istoria doctrinelor economice pentru ideile 

expuse In „ Two treatises on governement", publi- 

cata in 1690, „Some considarations of the consequences 

of the lowering of interest", publicata ii 

1691, si Inca alte lucrari cu caracter politic-economic. 

Locke a fost mercantilist si a perfectionat chiar 

unele din doctrinele mercantiliste 2), dar prezinta 

teorii in contrazicere Cu aceasta doctrina. 

El este mai interesant Inca, din punct de vedere 

economic, prin teoriile sale asupra dobanzii, valor'd 

proprietatii. 

Quantumul dobanzli, dupa Locke, este In functiune 

de cantitatea de bani disponibila fata de tievoile 

pietii. 

Valoarea lucrurilor este datorata, in cea mai mare 

parte, muncii. 

Poate ca si natura contribue cu ceva la create& 

dar tot munca ramane factorul fara de interventia 

caruia un object nu poate capata o valoate 

de uz, baza a celei de schimb. 

Tocmai interventia muncii justifica i apropriafia 

individualei. 

Mijloacele naturaie de pro ductie sant proprietate 

comuna. 

„Dar Cu toate ca pamantul i toate fiintele infe- 

I) Vezi A. Basilescu , op. cit. pag. 225.

— 326 

,rioare apartin in comun tuturor oamenilor, fiecare 

„individ posecia totusi In propria sa persoana o pro- 

„prietate asupra careia numai el are drepturi. Putem 

n afirma Ca in echitate munca corpului sau si opera 

„mainilor sale ii apartin. Indata ce transforma o opera 

,,oarecare a naturii, incorporeaza In aceasta munca 

„sa, incorporeaza ceva al carui stapan este ; acest 

„lucru devine astfel proprietatea 

„Acest object, munca sa l'a luat din mainile na- 

„turii, unde nu era decat proprietate comuna si a- 

„partinand, cu acelas titlu, tuturor ; i astfel a de- 

„venit proprietatea sa personala" 1). 

Iata dar teoria proprietatii bazata pe munca. 

Din cele de mai sus, Locke trage consecinta 

logica 

„Natura a limitat piecis proprietatea omului 

limitdndu-i munca si trebuintele,” 2). 

Locke nu se opreste ins a la aceasta teorie prea 

revolutionara pentru timpul sau i recunoaste ca 

,omul este Indrituit sa acumuleze oricat de multe din 

bunurile cari nu pier §i in special banii, fiindca atunci 

aceste bunuri nu mai constituesc o acumulare de 

bunuri inutile. 

Iar banii, aurul argintul, au o valoare fiindca 

lumea a bine voit sa admita in mod tacit folosirea 

monetei 3). 

Iata, desigur, teorii foarte interesante, lntre multe 

altele elaborate de Locke si cari meritau sa fie re- 

. Ievate, chiar In aceasta forma extrem de rezumata. 

Faptul cä discutiile asupra balantei comertului de- 

1) Reprodus din K. Marx tHistoires de Doctrines» op. cit vol. 

I pag. 18 

2) Reprodus de K. Marx .Ilistoirs des doctrines » op. cit. Vol. I. 

wag. 19. 

3) ldem pag. 20 si 21.

— 327 — 

yin din ce In ce mai libere, nu impiedica insa inarea 

rnajoritate a autorilor, precum si o buna pane din 

public& cult SA continue a crede In exactitatei principiului 

ei. - 

Ne vom multumi sa citam In acest sens tin singur 

fapt. 

David Hume (1711-1776), marele filosof si istoric, 

s'a ocupat si de politica, precum si de economie, 

cum o dovedeste titlul uneia din lucrarile 

sale : „ Observatii asupra balantei comertului". 

In aceasta lucrare Hume citeaza un alt autor Gee,— 

foarte probabil. Joseph Gee, care :a publicat, In 1727,, 

o lucrare intitulata „ Trade and navigation of Great 

„Britain", --- i descrie „Ingrijorarea generala care a 

„coprins Anglia dud s'a vazut in scrierile domnului 

„Gee un fel de demonstratie, bazata pe detaliile cele 

„mai amanuntite, pentru a dovedi cä balanta co- 

„mertului, era atat de nefavorabila In cat natiunea 

„urma sa fie lipsita cu totul de aur si de argint peste 

„cinci sau sase ani” 1). , 

Cu aceasta credem ca am mentionat, pe cat aim 

putut de sistematic, un minimum de fapte, de procedee 

si de opinii necesare pentru a tie face o idee 

suficient de exacta asupra evolutiei mercantilismului 

In Anglia. 

Pe de alta parte, descriind destul de clar ttnele 

procedee si doctrine mercantiliste engleze, ne arm 

ttsurat expunerea de facut In paragrafele , ce r or urma 

In sensul ca atunci cand vom intâlni Inatte tan ides 

sau doctrine asemanatoare va fi suficient Sa tie referim,, 

; 

I) Reprodus dup'd Rambaud 01- -listoire des Doctrines* op. cit. 

peg. 220.

— 328 — 

In privinta lor, la caracterizarile din prezentul para- 

graf, in care ne-am ocupat de evolutia cea mai com- 

pieta parcursa In vre- o tara de sistemul mercantil. 

§ 5. Mercantilismul in Pranfa 

I Prima forma a mercantilismului In Franfa 

Inca dela centralizarea monarhica, Infaptuita in 

ha* in secolul al XVI-lea, practicarea mercantilisnmlui 

a fost admisa „de piano" ca sistem economic. 

De altfel, preocuparea de a aduna metalul in tara 

era departe de a fi o noutate. 

Inca In edictul din 1466, prin care Ludovic al 

XI-lea lnfiinta „fabrica din Lyon", se spunea : 

„Considerand marele export de aur si de argint 

,pe care fiecare Il face din regatul nostru pentru a 

,cumpara stofe de aur si de matase... care, dupa 

,cum iii s'aaratatpoatelnsuma dela 400.000 —500.000 

,dcus" aproximativ pe an".... 

Justificandu-se astfel crearea acestei tabrici prin 

dorinta de a se opri exportul de numerar. 

Si in Franta, ca mai in toate tarile, mercantilismul 

Incepe prin a se manifesta in forma prohibitionista, 

cu procedeele ei : mutaliile monetare, faarea arbi- 

Iraqi a schimbului monetelor, men(inerea unor dobanzi 

urc ate si bine inteles prohibirea exportului 

de metal prefios, procedee pe cari le-am descris 

mai sus '). 

Nu este probabil sä se fi putut aplica In Franta 

sistemul balantei contractelor, situatia prezentandu-se 

en totul altfel deck In Anglia. 

In schimb, am vazut ca Insusi Bodin constata existenta 

unor procedee pentru a atrage moneta : des- 

Vezi pag. 290 1 urm.

- 329 - 

voltarea industriei si comertului, muta(iile morzetare, 

crearea unor anumite institutii firanciare 

Ne vom opri un Moment asupra acestni din urns* 

procedeu. 

In Italia si In Franta era foarte raspandita credinta 

ca. moneta strain a poate fi atrasa prin dobanzi matt 

De unde preconizarea procedeului de a se entite, 

de catre comune sau chiar de stat, titluri de Lupinmut, 

Cu dobanda mare, de a se crea banci de depozit, 

cari de asemenea sa plateasca dobanzi mart. 

0 asemenea banca am vazut ca a fost aceea din 

Lyon creata de Francisc I. ; o alta s'a mai creat la 

Toulouse. 

Procedeul este simplist i ineficace. 

Este posibil ce dobanzile marl sa atraga ceva moneta 

straina In tara, mai ales daca se ofera si oarecari 

garantii de rambursare. 

Dar efectul unei asemenea masuri va fi numai momentan 

fiindca .dupa scurt timp, se va crea, pentru 

plata acestor dobanzi marl, un curent de moneta fn 

sens contrar, jar cand va trebui rambursat i capitalul, 

rezultatul final al operatiei va fi ca se va fi 

exportat mult mai multa moneta de cat se importase. 

Este dar un procedeu asemanator cu imprumuturile 

moderne externe contractate In scopul de a linbunatati 

cursul monetei nationale. 

0 imbunatatire se poate produce, se va produce 

chiar dar cand va Incepe plata dobanzilor i amentismentelor, 

balanta conturilor tarii care a contractat 

imprumul va fi Influentata In mod foarte defavorabi1- 

2) Vezi pag. 262 i urm 

1) Vezi pag. 264

- 330 - 

de aceste pI4i, ceeace va influenta tot In rdu si cursul 

,monetei nationale. 

In ciuda unor critici atat de hotdratoare, -asemenea 

procedee au fost Intrebuintate fiind foarte agrea- 

guvernelor can, astfel o scuza sail mai 

:.bine zis un motiv, pentru a si procura barn prin im- 

Trumuturi. 

Can ar Ii guvernantii ce an putea rezista deliciilor 

de ,a cheltui din banii Imprumutati, din banii ce nu 

-au fost storsi prin impozite? 

„De sigur numai o infima minoritate. 

led dar cum se prezinta prima forma a mercantilismului 

In Franta. 

Credem ca ne putem margini la ceste scurte observatii 

si la cele la cari ne-am ref erit, procedeele 

prirnelor faze ale mercantilismului fiindu-ne deajuns 

de cunoscute din paragraful precedent. 

II. Doctrina francezei fate"! de prima former' 

a mercantilismului 

Trebue sä observam de Indata, spre onoarea oamenilor 

politici francezi si mai ales a doctrinarilor 

francezi mercantilisti, ca vechile procedee metaliste au 

lost foarte repede abandonate. 

Motivarea credrii „fabricii din Lyon" I), In 1466, 

doctrina lui Bodin expusa in lucrari publicate In 1568 

si 1577, se apropie mult mai mult de sistemul n balantei 

comertului" de cat de vechile procedee m etaliste. 

Iar doctrina unora din vechii mercantilisti francezi 

de seamd se prezinta tocmai Ca 0 protestare in contra 

sistemului mercantil prohibitionist. 

1) Vezi pag. 328

- 331 - 

Iata numai do la exemple in acest sens. 

Barthelemy de Laffemas (1545-1612), , fost 

„valet de chambre" al lui Henric el IV-lea, s'a ridicat 

prin propriile lui merite 'Ana la demnitatea de 

controlor general al comertului Frantei. 

A scris destul de mult in contra monopolurilor, 

luxului sl chiar asupra unor subiecte de specialitate, 

ca de exemplu: cultura si altoirea dudului alb. 

Dar a publicat si lucrari cu caracter mull rnai general. 

Citam: 

„Reglement general" din 1597; 

„Les tresors et richesses pour mettre ?Etat in- 

„en splendeur”, din 1598. 

„Comme l'on droit permettre la liberte du trail- 

„sport de for et de ?argent hors du royawne, et par 

tel moyen conserver le nostre et attirer celui deg 

„estrangers”, din 1602. 

„Lettres et exemples de la feu royne mere comme 

„elle leroit travailler aux manufactures... avec la 

„preuve certaine de faire des soyes en ce royaune"- 

din 1603. 

„Histoire du commerce de la France" din 1606. 

Leffemas, care ocupase o inalta functiune, cornbate 

totusi prohibitia de export a metalelor pretioase, 

ceeace rezulta chiar din titlul uneia din lucrarile de 

mai sus. 

El sustine c numai desvoltarea manufacturilor ar 

putea Impiedeca iesirea numerarului si din contra provoca 

intrarea lui In Franta. 

0 browra anonima care i se atribue este intitulata : 

„Mijloace pentru a ardta cã de acum chiar Pran-

— 332 — 

,cezii se pot lipsi de manufacturatele straine de aur, 

,argint 0 matdsuri precum i de materiile strdine 

„crude fi lucrate i peste 12-15 ani vor putea prin 

,aces t mifloc sel impiedice transportul a mai bine 

,de 12 milioane de livre afard din regat qi din 

„contra sä atragd in acesta bogatia cea mat lichi- 

,dd a Italiei i parte din cea a Spaniel fi Levan- 

„tului.” 

lar in „Regulamentul general" de la 1597 Laffemas 

area castigul pe care-I realizeaza Italienii din 

exportul panzelor de aur, argint i matase In Franta 

conchide : 

astfel prin industria celor cari au trimes in 

,Fran(a in a.,9a de mare cantitate panzd de matase 

,s'a facut un mare serviciu inamicilor Regelui qi 

,Statului, cad au scos din Franta tezaure despre 

,car( se spline cd sant nervul rdzboiului. Ida dece 

„Regele i poporul sail sant lipsite de mijloace" 1). 

Cele de mai sus sant sufictente pentru a ne arata 

ca Laffemas este un convins mercantilist, dar mare 

adversar al sistemului prohibitionist si din contra 

partizan al unui sistem ce se apropie mult de cel 

al wbalantei comertuluia, pe care Insa Thomas Mun 

11 pune la punct abea cu vre'o 50 de ani mai 

larziu 2). 

Antoine Montchretien (1576-1621) sau „Monchrestien", 

cum iscaleste el mai In urma, erea fiul 

maul larmacist. 

La 20 de ani publica o tragedie „Sophonisbe", 

apoi Inca patru tragedii, o reface pe cea dintai sub 

1) Reprodus dupa Rambaud cHistoire des doctrines>, op. cit . peg. 96. 

2) Vezi pag. 298 si urm.

- 333 - 

un nou titlu, mai publica in 1604 o piesa intitulata 

„Hector" §i lucreaza in acela§ timp la o „Histoire 

de Normandie", care a fost pierduta. 

Un duel, in care-§i omoara adversaru1,11 obliga sä 

fuga din Franta. 

Se refugiaza in Anglia unde II atrag studiile cu 

caracter economic calatore§te §i in Olanda. 

Gratie interventiei lui Iacob 1, regele Angliei pe 

langa Henric al IV-lea, se poate intoarce in Franta 

pe la finele domniei acestuia (1589-1610). 

Se casatore§te cu o vaduva bogata §i fundeaza o 

otelarie la Aussonne-sur-Loire §i o sucursala la Paris. 

Gratie sotiei sale, care erea de familie buna, se 

lanseaza in societatea inalta din Caen §i ia titlul de 

„ecuyer et sieur de Vasteville". 

In 1615 publica faimosul „ Traite d'economie politique". 

Asvarlindu-se in luptele de religiune,— se crede cä 

de partea protestantilor cu toate ca fusese catolic,— 

este ucis inteo lupta langa Falaise, in 1621. 

Cum vedem, o viata destul de aventuroasa §i 

rodnica in toate directiile, fund data mai ales scurtimea 

ei 45 de ani. 

Montchretien este cunoscut mai ales prin importanta 

pe care Th. Funck-Brentano a dat-o „Tratatului" 

sau de economie politica. 

Tratatul de economie politica" dedicat Mariei 

de Medicis §i lui Ludovic al X111-lea, 1§i datore§te 

tiflului o parte din renumele de care s'a bucurat, fiindca 

dupa multi autorii, este pentru prima oara cand s'a 

intrebuintat expresiunea de „economie politica" pentru 

a se desemna studiul chestiunilor economice in 

cadrul statului.

— 334 — 

Lucrarea este impartita in patru carti !). 

In cartea intaia, autorul se ocupa de artele economice, 

regulamentul manufacturilor i alegerea mestesugurilor 

mai folositoare comunitatilor. 

In cartea a doua, se ocupa de comertul interior, de 

c!1 exterior si de moneta. 

In cartea a treia, se ocupa de navigatie, colonii si 

comertul Cu orientul. 

lar cartea a patra, este consacrata uncr sfaturi date 

printilor asupra caritatii, militiei, finantelor, magistraturii 

si multor alte probleme de organizare publica. 

Meritele acestei lucrari sant foarte discutate, mat 

ales fata de continutul pe care 11 anunta un titiu 

thstul de pretentios. 

Pe noi, acum, ne intereseaza in special faptul Ca 

Monchretien se manifesta ca mercantilist. 

„Majestatile voastre sa nu permita, spune el 

„In cartea 11 a, — sa se irnporte manufacturate da- 

„torate artei oamenilor I nici sa se exporte materii , 

2) 

„brute din acest regat.” 

El sustine dar principalul procedeu al balantei comertului, 

si se arata, de altfel, partizan al multor 

procedee mercantiliste restrictive. 

Unul din marile merite ale lui Montchretien consista 

insa in fi dat seam t ca desvoltarea manufacturilor 

este departe de a fi singurul factor de 

prosperitate. 

Este adevatat, spune el, ca progresele mecanice 

usureaza munca si permit marirea productiei si reducerea 

pretului de cost al marfurilor, dar aceasta 

nu-1 Inpiedica de a vedea canu trebue neglijata. nici . 

1) Al caror continut 11 rezumam dupd angliza facAta. de Ram. 

baud in .Histoire des doctrines» op. cit. pag. 99. 

2) Reprodus de Rambaud

- 335 - 

clesvoltarea agriculturii si de a formula, Inca din 

cartea 1 o idee loarte justa 1) pe care nu o prea 

intalnim pana aci : 

„Fericirea oamenilor consista mai ales in bogatie 

„§i bogatia este datorita munch". 

Cu drept cuvant putem dar considera pe Montchretien 

printremercantilisti cu vederi largi. 

latä dar cum se prezinta doctrina lui Laffemas 

(1545-1612), principalul autor mercantilist francez 

al secolui al XVI-lea si aceea a lui Montchretien 

(1576-1621), principalul autor mercantilist al secolului 

al XV11-lea. 

Daca apropiem aceste doctrine de ale lui Bodin 

(1520-1596) si Sully (1559-1641),despre cari am 

vorbit deja 2), putem conchide spre marea onoare a 

doctrinei franceze, mentionata pâna acum, ca daca 

importanta stocului monetar 1111 era contestata, aceasra 

nu o impiedeca de a manifesta vederi mult mai largi, 

mult mai liberale, dealt autorii contimporani din alte 

tan, de a nu fi hipnotizata numai i numai de marimea 

stocului national de metale pretioase. 

Vom vedea ca daca aparenta este alta pentru 

Colbert, aceasta se datoireste calitatii sale de ministru 

al finantelor. 

III. Jean—Baptiste Colbert 

A. Consideratii generale 

Mercantilismul, inteo forma care se apropie de a 

„balantei comertului" a mai fost numit de unii autori 

„colbertisin". 

1) Rambaud .Histoire des Doctrines. pag. 99 

2) Vezi pag. 258 i urm. si pag. 275 $ i urm.

- 336 - 

Totusi Colbert este departe de a fi doctrinarut 

vre-unui sistem economic. 

Ideile lui asupra politicei economice nu le gasim , 

expuse in vre-o lucrare de ansamblu ci raspandite 

in documente, rapoarte, memorii, scrisori. 

Colbert a fost un ni de actiune, un mare infaptuitor 

si daca vrem sa stabilim spre ce „sistem" economic 

inclina, trebue sä-i consultam mai de graba 

opera de om de stat de cat scrierile. 

lath de ce credem util sa stabilim liniile principale 

ale acestei opere. 

Dar cunoasterea felului in care Colbert a reorganizat 

economia franceza mai prezinta pentru noi un 

mare interes si din alte puncte de vedere : 

vom vedea care era organizarea economica a Frantei 

in secolul al XVII-lea, In care, sau in preajma 

caruia, traesc un numar de autori francezi despre 

can ne-am ocupat, sau ne vom ocupa ; 

vom vedea din realitatea faptelor, — careia ii dam 

totdeaitna precadere asupra expunerilor „In abstracto", 

-- can au fost procedeele intrebuintate in ultima 

si cea mai caracteristica forma a mercantilismului 

francez. 

In fine, a cauta sa stabilim can au fost ideile unui 

om de stat fara a cauta sa ne dam seama cum le-a 

aplicat, ar insemna a face o cercetare din care ar 

lipsi tocmai partea principala. 

Vom incepe deci cu cateva scurte date biograf 

ice si vom urmari apoi, in rezumat si excluzand 

partile ce nu intereseaza economia, — opera lui Colbert, 

mentionand, — cand va fi locul,— si unele idei 

mai interesante pentru noi, pe can le-a exprimat.

- 337 - 

B. Biografie 

Jean-Baptiste Colbert (1619-1683) si-a petrecut 

tineretea In comert si apoi a devenit secretar al lui 

Le Miler, gratie caruia a capatat, in 1649, titlul 

de consilier al regelui si care, in 1651,1-a prezentat 

cardinalului Mazarin. 

In foarte scurta vreme castiga increderea lu Mazarin, 

care- i lasa pe mana Intreaga sa avere, evaluata 

cam la doua sute de milioane franci aur. 

Mai mult Inca : Mazarn Incepe sa-i ceara sfatul 

In afacerile publice si In special in administrarea finantelor, 

ceeace determina pe Colbert sa-i adreseze 

In 1659, un memoriu asupra acestei chestiuni In 

care preconiza masuri drastice in contra prevaricatiei, 

o mai buna repartitie a impozitelor, un plan de 

economii, precum i un plan de desvoltare economica, 

de refacere a marinei i incurajare a comertului. 

Mazarin nu mai avea nici puterea nici autoritatea 

morala spre a Intreprinde asemenea vaste reforme. 

Dar murind (1661), recomanda pe Colbert regelui, 

se spune, cu urmatoarele cuvinte : „Sire vã datorez 

„totul §i cred Ca ma pot achita lath ndu-vci pe Colbert". 

Colbert avea 42 de ani. 

Regele, care avusese deja ocazia sa aprecieze calitatile 

lui Colbert, Ii acorda Increderea sa. 

Imediat Colbert Incepe o lupta, darza si de fie ce 

moment, in contra lui Fouquet, supra-in tendentul finantelor, 

care depasise chiar larga masura obisnuita 

in timpul acela In pradarea averii publice si nu se 

sfiia sa se Intreaca, In un lux si magnificenta, cu Insusi 

regele. 

In cateva luni Colbert iese victorios din aceasta

— 338 — 

lupta, ceeace nu fusese usor, Fouquet avand foarte 

multi partizani. 

Postul de supra-intendent al finantelor este suprimat, 

Fouquet si alti sant judecati de o „chambre 

de justice" special e constituita i condamnati sä restitue 

tezaurului o suta zece tnilioane de livre. 

Colbert este numit controlor al finantelor. 

De ad inainte,—avand si increderea regelui si puterea,—el 

incepe sa puna planurile aplicare—, vom 

vedea in ce fel. 

In 1669, este numit secretar de stat, apoi ministru. 

Din acest moment el exercita puterile repartizate 

azi intre ministri de finante, de marina, ai coloniilor, 

de agriciiltura, lucrari publice, comert, arte si chiar 

instructie si interne 1). 

Cu un cuvant, adaogand calitatilor de mai sus si 

pe aceea de om de mare incredere al suveranului, 

Colbert este atotputernic in conducerea economic, 

adrninistrativa si politica a Frantei, cu o usoara exceptie 

poate pentru politica externa condusa mai 

mult de rege. 

Din aceasta situatie Colbert trage i foarte mani 

avantaje materiale pentru el si familia lui. 

Marea dificultate care a apasat tot timpul asupra 

lui Colbert a lost nesfarsita nevoe de bani a regelui 

si a statului. 

Cu to ate ca ridicase enorm veniturile publice, cum 

vom vedea, luxul lui Ludovic al XIV-lea, cladirile pe 

can le facea si mai ales razboiul contra Olandei 

maretele planuri ale regelui, impun lui Colbert sa 

1) Vezi articolul lui L. Delttvaud in »Grande enciclopedie» op. 

cit. la cuvantul «Colbert «Jean Baptiste» ministre de Louis XIV.

— 339 — 

consimta,—nu fara o violenta opunere,--In 1673, la 

imprumuturi. 

Dupa pacea din 1678 se parea ca totul va putea 

reintra in ordine si se vor putea repara dezordinele 

financiare din ultimii cinci ani, in care scop Colbert 

i-a imediat o Serie de masuri. 

Dar cheltuelile merg tot crescand, deficitele se accentuea 

za 

Toate Incercarile lui Colbert pentru a se diminua 

cheltuelile si a se mai usura sarcinile fiscale ale poporului 

raman zadarnice. 

Colbert, adversar Inversunat al cheltuelilor exegerate, 

adversar al planurilor de marire i expeditiilor 

rasboinice dorite de rege, apare, din ce in ce mai 

mult acestuia ca o piedica in calea politicei pe care 

vrea s'o urmeze, ca un turburator al splendorii 

luxului de care intelegea sa se Inconjoare. 

De pe la 1679 putem spune ca marele Colbert 

incepe sä cada in disgratie, influenta lui fiind 

inlocuita cu aceea a lui Luvois. 

Pe de alta parte urmarirea constanta a abuzurilor, 

politica lui de economii, stransa lui administratie,il 

facusera antipatic multora i chiar poporului, 

Si totgi in 1683, anul In care moare trist 

amarat, el adreseaza regelui un ultim memoriu in 

care cere reducerea cheltuelilor si a impozitului numit 

,la taille" care apasa cel mai greu asupra poporului 

de jos. 

lata, foarte pe scurt care a fost viata omului, care 

dela 1661 si pana la 1679, deci timp de mai bine 

18 ani, a tinut in mana o buns parte din destinele 

Frantei si a fost principalul creator al stralucitului 

n secol al lai Ladovic al XIV-lea".

— 340 — 

C. Politica lui Colbert 

Pentru a aprecia opera lui Colbert se impune sä 

schitam, foarte pe scurt, situatia economica i financiara 

pe care o gaseste cand ia in man conducerea. 

Domnia lui Henric al 11, subjugat de favorita Diane 

de Poitiers, a lui Francisc al 11-lea, regenta Catherinei 

de Medicis si ultimii regi din familia de Valois: 

Carol al IX i Henric al III lea, erau departe de a 

fi contribuit la consolidarea economiei i finantelor 

franceze. 

Faimosul masacru al hughenotilor in noaptea de 

Sf. Bartolomei a avut loc in 1572 si dupa aceasta 

luptele de religiune a continuat neincetat. 

Henric al IV-lea (1589-1610), ajutat de Sully, 

a carui activitate ca ministru s'a incheiat, cum am 

vazut 1), la moartea regelui pe care-I servise, — au 

facut mult pentru a pune ordine in finante si a imbunatati 

situatia economica a Frantei si in adevar se 

poate constata o sensibila ameliorare fata de starea 

de lucruri de pana atunci. 

Dar Ludovic al X111-lea, devenit rege, la varsta de 

noua ani sub tutela mamei sale Maria de Medicis, 

atat de .slaba si influentabila, declarat major la 13 

ani, este dominat de ministri slabi, pana in 1624, 

cand incepe sa se afirme puterea lui Richelieu, care 

moare Insä In 1642. 

Succesorul sau, Mazarin, este departe insa de a-1 

egala. 

Ludovic al X1V-lea, devenit rege, sub tutela mamei 

sale, Ana de Austria, la varsa de 5 ani, in 1643, 

vede razboaele si turburarile continuand i ia con- 

1) Vezi pag. 276.

- 341 - 

dacerea efectiva a Frantei, abea dupa moartea lui 

Mazaria, in 1561. 

,latta dar Ca tulip de o jumatate de secol, de la 

moarte,a lui Henric al 1V-lea i pAna la 1661, situatia 

economica si financiara a Frantei nu gaseste prilei 

de indreptare. 

Siguranta indispensabila desvoltarii economice erea 

departe de a domni. Din contra trupele de tot felul 

can circulau de la tin capat la altul al tarii, luptele 

date in interiorul ei, descurajau once intreprindere 

serioasa. 

Nici pa.za oraselor nu erea suficient de asigurata, 

mai ales in timgul noptii. 

Pe langa nesiguranta, agricultura mai erea greu 

lovita de repetate rechizitii si de masurile drastice 

ale autoritatilor pentru a obtine vanzarea cerealelor 

pe preturi mid. 

Jar in ceea ce priveste finantele, este destul sä cunontem 

doua cifre ca sä ne dam seama de intinderea 

pradaciunilor: in 1661, din 84 de milioane de 

livre efectiv incasate, numai 32 de milioane intrau 

efectiv in tezaur, iar dezordonate scutiri de impozite 

aveau de rezultat ca intreaga sarcina fiscala apasa 

asupra poporului de jos, redus in cea mai trista 

sitnatie. 

lata, in scurte cuvinte ce a gasit 'Colbert, caruia 

i se impunea sarcina sdrobitoare de a trasforma Franta. 

Asanarea finantelor erea desigur prima directie 

in care Colbert trebuia sä lucreze. 

Am vazut dela cum incepe lupta contra defraudatorilor, 

el 0 continua apoi cu energie, „la chambre 

de justice" functionand pana in 1669 si and

— 342 — 

pedepse foarte grele, pana la munca silnica si spanzura 

toare. 

Suprima apoi o surna de oficii de finante declarä 

pe eele conservate „casuels" adica viagere, sau chiar 

reVo ca bi le. 

Urmareste in toate directiile, cu energ,fie, ca statul 

4). reintre in drepturile de can fusese lipsit in mod 

usuratec, creand in 1667 si o comisiune speciala Cu 

scop de a readuce in patrimoniul statului partile din 

domeniul public alienate in mod neregulat sau 

zurpate. 

Reorganizeaza contabilitatea publica. 

15n „buget', sau cel putin vre'un sistem de a se 

cauta echilibrarea intre cheltueli si venituri, nu exista. 

Colbert intocmeste „des etats de prevoyence" in 

cari ereau trecute veniturile si cheltuelile probabile. 

Perceperea impozitelor se facea prin concesionati 

„fermiers generaux", can obtineau aceste banoase 

exploatari prin tot felul de favoruri. 

Colbert restabileste licitatia publica pentru acordarea 

concesiunei. 

Statul, mereu in mare nevoe de bani, obtinea, dela 

incasatorii de impozite, avansuri asupra impozitelor . 

de Incasat. 

Colbert ii obliga sä remita statului „obligatii" cu 

scadenta de 15 luni, gratie carora statul isi putea 

procura fondurile necesare fara a le mai fi dator. 

Gratie acestor masuri si altora de mai mica importanta, 

aparatul fiscal este reorganizat ; ordinea si 

cinstea domnesc, — bine inteles in masura posibila. 

In vremea aceea, in administrarea finantelor publice. 

De o importanta si mai mare era sistemul de impunere.

— 343 — 

Biserica, nobilii, pamanturile nobile, clerul, erau 

scutiti de impozitele directe si Colbert nu putea 

sthimba aceastA stare de lucruri. 

Nu,. , el a procedat la o severa revizuire a scutirilor 

§i readucand in categoria contribuabililor o 

sum& de falsi nobili i pamanturile lor, suprima 

unOr orase i districte. 

Pe de elta parte, el cauta sä creeze i sa augmenteze 

unele Itnpozite indirecte can apasau asupra celor 

mai avuti; de e)cemplu veniturile din impozitele pe 

cartile de Joe, eaft4t, vin, loterii, trec repede dela un 

jumatate la peste doua zeci i unu de mix 

lioane anual. 

In schimb reduce i reorganizeaza impozitele 

cari apasau mai greti Niracimea, In special ,la 

gabelle" Ompozitul pe sat i ,la taille", impozitul 

personal, pe care incearct chiar sa-I transforme 

in impozit real in unele provine,a, concomitent cu cadastrarea 

proprietatilor. 

Rezultatui acestui ansamblu de Masud n'a intarziat 

sa se manifeste : dupa cinci an activitate al 

lui Colbert, totalul incasarilor din irnpotite trece de 

la 84 la 95 de milioane de livre anual, jar In tezaur 

intra. efectiv 63 de milioane de livre anal in loc 

de 32. 

Veniturile ereau astfel dublate cu toate ca totalul 

irnpozitelor percepute crescuse foarte putin i ca O. 

pulatia saraca fusese degrevata intr' o larga mastlra. 

Colbert s'a ocupat, bine-inteles, de a pune ordine 

si in cheltueli. 

0 surna de pensiuni, ajutoare date unor nobili prin 

favoruri, sant suprimate, se pune ordine i econo. 

mie in cumparaturile facute de stat ; dobanda legala

-- 344 -- 

si deci si-a rentelor de stat este redusa dela 51/9 

la 5°/ a . 

Gratie tuturor acestor masuri „deficituP care atingea 

70 0/ 0 din totalul incasarilor, dispare Cii desavtirsire, 

— cu o exceptie pentru anul 1670, — pana iii 

1672, cand dupa cum am aratat deja, Colbert este 

fortat a consimti sa se recurga la impruniut pentin 

acoperirea cheltuelilor necesare sustinerli razboiulut 

contra Olandei, inceput Inca din 1667. 

Cerintele enorme de bani ale domniei fui Ludovic 

al XVI-lea i desechilibrul financiar care unneaza 

dupa 1673, nu-1 dezarmeaza pe Colbert. 

Dupa 1678 incepe a proceda la repararea neajunsurilor 

financiare cauzate de razboae si made &el-- 

tueli facute de Ludovic al X1V-lea : reduce din non 

„la gabelle" i „la taille" can fuse sera urcate intre 

timp, reduce din nou la 5% dobanda, care se ridicase 

si ea mult, restabileste ordinea acolo uncle ea 

slabise. 

In 1682 restituise sau convertise 90 de mil -wane 

de livre din imprumuturile facute. 

Trebue sä mai mentionam ca tot Colbert a hat 

masuri de reorganizare finantelor comunafe. 

Dizgratia si moartea au pus apoi capat aceetei iui- 

si chibzuite opere financiare, care ar fi fost singura 

suficienta ca sä ne indrituiasca a considera pe Colbert 

ca principala coloana pe care s'a ridicat splendoarea 

domniei lui Ludovic al XlV-lea. 

Administraga interioard nu a lost lipsita de atentia 

lui Colbert. 

lnceputul II face cu Parisul, unde cu consursul Jul 

La Reynie, pentru care se creaza functinnea de

- 345 - 

TI lientenant de police" restabileste, in primul rand 

siguranta, gratie ,unor garzi de zi si de noapte si 

ikrnünärü orasului in timpul noptii cu 5.000 de felinare 

(mare inovatie!). 

Apoi masuri asemanatoare se iau si in principalele 

*raw din provincie. 

In general, administratia interioara este reorganizata 

pe bazele serioase si mai ales in vedere de a 

se inlatura concusiunea si dezordinea. 

Calle de comunica fie erau in stare foarte rea si 

refacerea lor a preocupat pe Colbert in mod deosbiL 

Sp oselele sant considerabil ameliorate; se creaza 

senricii permanente si rapide de posta i caiatori. 

Gratie lui Colbert, Pierre Paul Riquet a putut 

inc.eapa, in 1666, constructia marelui canal din 

Languedoc, terminat in 1681, vase luni dupa moartea 

ini Riquet. 

Acest canal a costat 34 de milioane franci aur si 

leap, pun Garona, marea Mediterana cu Oceanul 

Atlantic. 

Vdmile interioare constituiau o foarte serioasa 

piedica in calea desvoltarii comertului si unificarii 

economice. 

Colbert ar fi volt sa le suprime Cu totul, dar nu 

a reusit. 

A haft totusi un mare pas inainte in aceasta directie 

suprimandu-le intre 14 provincii si mentinan- 

numai ?litre 5 provincii, intre_cari era impartit 

intregul teritoriu.

-- 346 -- 

El a mentinut Insa sistemul „des pays a l'instar 

de l'etranger", adica, din punct ,de vedere vamal, 

anumite parti din teritoriul francez erau considerate 

ca nefacand parte din teritoriul francez. - 

Probabil ca s'a isbit, in aceasta directie, de puternice 

interese locale precum i de interese fiscale, 

In favoarea carora a fost continuat acest sistem. 

Reglementarea muncii a lost una din partite cele 

mai discutate ale activitatii lui Colbert. 

El a procedat la o stricta reglementare a munch. 

Regimul corporativ a fost reorganizat si generalizat. 

Monopolul corporativ este extins multe orase 

unde Inca nu exista. 

Acest monopol este extins i la oare-care distanta 

dincolo de zidurile oraselor ca sa se aplice i in 

nrgurile periodice ce se tineau, de obiceiu, in aceasta 

zona precum i fata de meseriasii ce s'ar fi stabilit 

in imediata vecinatate a oraselor si ar Ii cautat 

sa concureze pe cei ce faceau parte din corporatiile 

orasenesti. 

Vechile ,regulamente de fabricatie" se aplica din 

nou Cu strictete si se creaza altele noi, prin edictele 

din 1666 si 1669, precum i prin „instructiunea" din 

1671 in 317 articole, asupra vopsitulii lanei si altor 

lucrari. 

Desigur ca interesul fiscal,— avand in vedere yeniturile 

pe cari tezaurul le obtinea din taxele stabilite 

asupra corporatiilor i mesterilor si din acordarea 

unor noi monopoluri,— a lost una din cauzele principale 

cari l'au determinat pe Colbert sa ia asemenea 

masuri.

- 347 - 

Fapt este ca reg1ementarea muncii a fost atat de 

stricta i multipla in cat Colbert a fost acuzat In 

urma a fi confirmat ca „dreptul de a munci" este 

un drept „domanial" adica un drept pe care numai 

statul 11 putea acorda. 

Ca prim autor al unei asemenea masuri este indicat 

Henric al III-lea. 

La acreditarea acestei opinii a contribuit Le Trosne, 

care in „de ?Administration provinciale et de la 

reforme de Pimptit" ed. 1779, spune Ca, printr'un 

edict din 1583, Henric al III-lea ar fi declarat dreptul 

de a munci ca „domanial". 

De asemenea Turgot, in preambulul edictului din 

6 Februarie 1776, vorbeste despre timpul ,in care 

„cateva persoare sutineau ca dreptul de a munci era 

„un drept regalian pe care printul putea sa-1 vanda 

„supusii trebuiau sa -1 cumpere". 

Fata de marea autoritate a acestor autori, problema 

merita un examen serios. 

Excelentul autor dupa care reproducem citatele de 

mai 9us 1), crede ca Le Trosne si Turgot au exagerat, 

de oarece Henri at Ill-lea a luat o masura pur 

fiscala percepand ca „clomaniala" o taxa pe care o 

percepuse pana atunci un ofiter civil „regele mercierilor", 

pentru exercitiul anumitor feluri de comert. 

Iar in secolul al XVII lea, continua d-sa, Colbert 

nu putea considera aceasta chestiune ca transata in 

principiu, dar el acorda oarecari privilegli can impiedicau 

concurenta. Aceasta, de altfel, se face si azi 

cand se acorda privilegii pentru exploatarea unor 

brevete de inventiuni, cteace impiedica pe altii de a 

1) Zarnbaud gl-Fstoire des Doctrines» op. cit. pag. 106.

- 318 - 

folosi asetnenea procedee, chiar dad ar dovedi 

le all inventat, fan sa fi cunoscut brevetut. ) 

In ceea-ce ne priveste, vedern chestiunta hi media 

urmator. 

Dreptul de a executa once let de munca a fost 

si este si azi supus unor numeroase resttictii. Azt, 

de exemplu, nu oricine poate exercita profesimite de 

medic, avocat, chiar daca ar avea cunostintete nemsare 

pentru aceasta, nu oricine poate deschide 

farrnacie, chiar daca are toate diplornete de capacitate 

necesare si asa mai departe. 

Mai mult, exercitiul multor profesiuni este atat de 

greu impus in cat taxele sant prohibitive pentru 

multi ce au talentul, diplomele chiar, dar n'au miiloace 

suficiente. 

Nici azi chiar, exercitiul dreptului de a mud in 

once directie nu este fiber. 

Cu atat mai putin in timpul lui Colbert pentnica: 

exercitiul anumitor profesiuni in anumite iocalitati 

constituia un privilegiu acordat numai unora; 

anumite munci, de exemplu vopsirea stofefor, iretrebuiau 

facute conform unor precise dispozitii regulamentare; 

dreptul de a crea anumite intreprinderi trebnia 

obtinut dela stat. 

Principiul erea dar tot Jthertatea awned% dar 

restrictiile au fost dud mai mici, cand mai mart ca 

tocmai pe timpul lui Colbert. 

In stabilirea acestor restrictii el a fost nasal; Tub 

primul rand de interesul fiscal, dar poate ca *i de 

cel economic al unificarii §i progresului general fortat. 

„Regulamentele lui Colbert au transformat in lee 

,generale procedeele cele mai perfectionate pe call

— 349 — 

au putut sa le , descopere primii fabricanti din Eu- 

„ropa, procedee pe can rutina, Inca a tot puternica, 

„le-ar fi respins Inca timp de generatii intregi: aceste 

„regulamente ofereau, in acelas timp, cumparatorilor 

„cele mai puternice garantii de cinste a comertulul 

„si de calitate a produsului” scria Henri Martin ') 

Avantajele acestea ereau departe de a fi fost de 

despretuit Intrun timp cand, din cauza Incetinelii 

comunicatiilor, rutina erea a tot puternica si cumparatorul 

in imposibilitate de a se documenta suficient 

sau de a alege Imre mai multe produse. 

Totusi vont vedea ca intregul sistem de restrictii pe 

can l'a stabilit nu va impiedica pe Colbert sa formuleze 

opinii liberate in materie de munca. 

Manufacturile, i industria in genere s'au bucurat 

de un foarte mare sprijin din partea lui Colbert. 

Manufactura regala de covoare, prima creiata In 

Franta, la Luvru in 1604, este transferata intro casa 

numita „la Savonnerie" i reorganizata de Colbert. 

In timpul lui Francisc I, Giles Gobelin fundase 

la Paris, in n faubourg Saint Marcel" o manufactura 

de vopsit lana. In 1667, sub impulsiunea lui Colbert, 

Ludovic al XIV-lea o cumpara, o transforma In manufactura 

de covoare, incredinteaza directiunea ei 

pictorului Lebrun da numele lui Gobelin. 

In afara de aceste doua manufacturi de stat, se 

mai creeaza Insa si altele, numite „regale". 

Acestea ereau insa intreprinderi particulare, patentate 

de rege, bucurandu-se de anumite avantaje printre 

can scutiri de impozite pentru Intreprindere 

1) Citat de L. Delavaud in Grande Enciclopedies) op. cit. la 

articolul «Colbert>, Jean Baptiste, ministre de Louis XIV.

- 350 - 

lucratori, subsidii din partea statului sau din caseta 

particulara a regelui si altele. 

Mai ereau si . manufacturi priveligiate numai prin 

acordarea unui monopol. 

Se fa.cea tot felul de sacrificii pentru a atrage lu- 

cratorii straini specialisti, a pune mana pe secretele 

de fabricatie, cum a fost cel englez al caliri otelului, 

jar pe de alta parte se edictau pedepse severe contra 

lucratorilor francezi can si-ar ft exercitat arta in stra- 

inatate sau ar fi tradat secrete de fabricatie. 

Nici un sacrificiu nu a fost dar socotit prea mare 

pentru a asigura desvoltarea 

In acelas sens a fost indreptata si politica de aprovizionari 

a statului: toate materialele trebuiau sa 

fie de origina franceza in afara de unele metale si 

piese de lemn. 

Rezultatele au fast stralucite : se infiinteaza ma- 

nufacturiie de la Beauvais (1664) (covoare), Abbe- 

ville) Louviers, Elboeuf (stofe) si multe alte tesatorii 

metalurgii, sticlarii. In 1669, 44.000 de razboae ereau 

intrebuintate pentru tesutul lanei. 

Regimul vamal i comertul exterior ereau conduse 

dupa principii net mercantiliste. 

Exportul metalelor pretioase ramane prohibit. 

Se prohibeste importul cator-va obiecte straine de 

lux de exemplu : in 1666 si 1667 dantelele si fireturile 

de aur si argint. 

Prin tariful din 1667, taxele de import asupra 

fabricatelor straine sant dublate. 

De asemenea se maresc si taxele de export asupra 

materiilor prime. 

In schimb se reduc taxele de import asupra materiilor 

prime si unor produse tropicale.

- 351 - 

Pe langa politica colonial, despre care vom vorbi 

Indata, Colbert face tot pos4oilul pentru a desvolta 

exportul francez reusind a-i da o mare extensiune 

in special in Levant si 'Ana in Armenia si Persia. 

Marina de razboi cat si aceea de comert au 

preocupat pe Colbert Cu atat mai mult cu cat Franta 

nici nu conta in aceasta privinta in fata Olandel, 

avand, cum scria Insusi Colbert ambasadorului Frantei 

in Olanda, vre'o 5-600 de vase f4a de aproximativ 

16.000 olandeze. ') 

Colbert fundeaza portul Rochefort, Intareste si 

Dunkerque, creeaza turnatorii de ancore i tunuri, Ii 

asigura, prin relatiile cu Suedia si Norvegia, lemnul 

necesar constructiei vaselor, ordonand sa se cerceteze 

si posibilitatile de a se Intrebuinta si lemnul francez 

In acest scop. 

Constructiile vaselor ia imediat mare avant si se 

face cu o repeziciune uimitoare ; de exemplu la Rochefort 

Inteun singur an, 1671, se construesc 13 

vase tie razboi si se armeaza 31. 

In 1651, marina de razboi franceza, numara numai 

30 de vase de lupta, peste zece ani trece la 196 de 

vase si apoi, in 1683, cand moare Colbert, la 276 

de vase. 

Paralel cu constructia de vase sant organizate 

arsenalele si toate stabilimentele necesare marinei. 

Dar vase fara echipagii bune, nu Inseamna nimic. 

Recrutarea echipagiilor era defectuoasa i disciplina 

lasa mult de dorit. , 

Colbert, prin ordonanta din 1668, este fondato- . 

rul sistemului „inscriptiei maritime", care a asigu- 

1) Vezi textul la pag. (mercantilismul englez)

- 352 - 

rat Frantei echipagii pricepute compuse din oameni 

familiarizati cu marea. 

In 1685, inscriptia maritima. da Frantei 78.000 de 

marinari. 

In fine, Colbert creaza. o scola. de hydrografie, 

una de „gardes-marines" si cauta sa atraga in marina. 

ofiteri cat mai straluciti, atat dintre nobili, cat 

si din buni capitani ai marinei de comert. 

Grape protectiei marinei de razboi se putea desvolta 

i cea de comert. 

Pentru a se putea atrage in aceasta. directie activitatea 

claselor de sus, un edict declara 0 exercitarea 

comertului maritim nu constitue o derogare de 

la regulile onoarei pe can trebue SA le urmeze nobilimea, 

far regele prezideaza el insusi consiliul de 

comert, infiintat in 1664. 

Statul acorda prime constructorilor si armatorilor 

de vase de comert maritim, celor ce efectuau anumite 

transporturi. 

In fine politica coloniala si de expansiune cornerciala 

dusa de Colbert, da marinei de comert ocazia 

sa se desvolte. 

Politica coloniald nu putea sa nu fie, in ansam- 

blul operii lui Colbert, una d n partile principale. 

Canada, Acadia, Terra-Nova, Saint Pierre si Mi- 

quelon formau ,Noua Frantd". 

Saint Domingue, Martinica, Quadelupa, Tobago, 

Barbada, rascumparate dela particulari, formau in 

Antile tin adevarat imperiu colonial francez. 

Tot colonii franceze erau si Cayenne, in Guyanne. 

In Africa, Franta avea Fort-Louis In Senegal, Bour- 

bon si Madagascar.

- 353 - 

In India avea Pondichery. 

Colbert a fost acuzat de a nu fi urmat o politica. 

coloniala bine definita. 

Fapt este ca pentru a asigura desvoltarea coloniilor 

si unui comert favorabil rnetropolei, el aratase, 

Inca din 1653, nevoia de a se urma o anumita. politica 

coloniala si a Intrebuintat sistemul marilor cornpanii 

si toate mijloacele cari i s'au parut potrivite. 

Pentru exploatarea coloniilor din America de Nord 

se fundase, Inca din 1590, compania Acadiei si Canadei, 

jar pentru comertul cu Sumatra, lava si insulele 

Moluce, se crease o companie in 1600. 

Era o aplicatiune a sistemului marilor campanii 

centralizate. 

Dar Richelieu revine la sistemul privilegiilor multiple 

pentru exploatarea unor teritorii mai putin Intinse 

i pe termene mai scurte, Intre 15-20 de ani. 

Intre 1626-1645 se creaza. multe i concesiunia de 

acest sot 

Acest sistem 11 gaseste In fiinta Colbert, care revine 

la sistemul marilor companii centralizate. 

In 1664 se creaza marea Campanie a Indlilor 

Orientale, pentru care se strang subscriptii cu concursul 

activ al guvernului §i careia i se acorda monopolul 

comertului cu Indiile, dreptul de a ocupa si 

coloniza Madagascarul precum i adevarate drepturj 

politice ca cel de ,haute, moyenne et basse justice' 

asupra indigenilor, dreptul de a declara razboi sau a 

face pace cu triburile indigene. 

In acela§ an se fundeaza si Compania Indiilor 

Occiclentale, care da. rezultate foarte proaste §i este 

disolvata In 1674. 

Jetoria Doctrinelor Economice 23

— 354 -- 

Pe de alt parte nici Compania Indiilor Orientale 

nu reue*te opera de colonizare a Madagascarului si 

Colbert este suit sä revie in oare-care masurd la sis- 

temul companiilor multiple. 

In timpul lui Co'bert, Franta nu a aplicat sistemul 

pactului colonial si libertatea de desvoltare a colo- 

niilor a fast destul de larga. 

Monopolul a inlaturat pe straini, dar In cele mai 

multe colonii nu a impiedecat pe colonii francezi sa 

creeze once fel de Intreprinderi. 

Bine inteles Insa ca once transporturi maritime 

erau rezervate companiei concesionare. 

Fapt este ca In t mpul lui Colbert coloniile frau- 

ceze cunosc o epoca de mare prosperitte si con- 

tribuesc, in cea mai larga masura, la desvoltarea 

comertului maritim francez. 

Agricultura, In fine, ar fi fast cu totul neglilata 

de Colbert. 

Fapt este ca In timpul rascoalelor Frondei, mize- 

ria in Franta era foarte mare, jar graul extrem de 

scump. 

Colbert provoaca importul de grau strain, apoi de 

la 1669 si pana la 1685, autoriza, in 9 ani, iarasi 

importul graului, 

Pe de alta parte, circulatia i vanzarea cerealelor 

In interior erau supuse la multe restrictii, ceea ce 

bine-inteles, nu putea incurala agricultura. 

Colbert a luat insa i oare-cari rnasuri in favoarea 

agriculturii : vitele de munca nu puteau fi vandute 

pentru neplata impozitelor sou datorii, s'au admis 

oare-cari degrevari fiscale, ridicarea taxei de import 

pentru vite suprimarea taxelor can se percepeau la 

trecerea vitelor dintr'o provincie intr'alta.

-- 355 --- 

Una din marile sale opere in aceasta directie este 

„l'ordonance des wax et forets" din 1664, prin care 

se asigura rationala conservare a paduriior i un bun 

regim pentru ape. 

Legislatia, datoreaza mult lui Colbert: in 1667 

apare ordonanta civila, in 1670 cea criminala, In 

1681 aceea a marinei, un edict din 1672 reorganizeaza 

regimul ipotecar, ordonanta din 1672 reglementeaza 

jurisdictia starostelui negustorilor, jar justitia 

senioriala este suprimata in Paris In 1674. 

Ineurajarea artelor i literilor nu a gasit in Colbert 

un adversar, Cu toate ca nu i-ar putea Ii atribuita. 

Dar el a secondat pe rege In aceasta.' directie. 

Am rezumat, cat am putut mai sistematic, diversae 

laturi ale politicei economice a lui Colbert. 

Examinand procedeele pe can le-a intrebuintat putern 

conchide ca activithtea lui a fast dominata de 

preocuparea satisfacerei necesitatilor financiare, dar 

aceasta prin aplicarea unor principii de ordine, bunã 

gospodarie si dreptate. 

Administratia interioara, caile de comunicatie sant 

enorm ameliorate suprimarea partiala a vamilor 

interioare contribue si ea la unificarea si desvoltarea 

economica. 

Reglementarea muncii este restrictiva si indreptata 

:->:3 re favorizarea meseriasilor i negustorilor constituiti 

in asociatii destul de inchise. 

Manufacturile i desvoltarea industriala in general 

sant cat se poate de favorizate. 

Regimul vamai extelior, desvoltarea marinei, po-

- 356 

litica coloniala sant conduse dupa principiile politicei 

mercantile ale balantei comertului. 

Agricultura nu este napastuita din principiu dar - 

sufere consecintele unui regimm al carui scop este 

In primul rand desvoltarea industriala (in sens larg> 

comerciala. 

Politica lui Colbert a fost Indreptata dar inteun , 

sens net mercantilist, jar n unele procedee se Indreapta 

spre protectionism. 

Spunem numai : in unele procedee, fiindca vont , 

, 

vedea Ca scopul suprem ramane tot marirea stocului 

Santem dar indrituiti sa tragem din politica lui 

Colbert concluzia ca el a fost nu numai un infaptuitor 

al politicei mercantiliste, stabilita in linii mad , 

prin edictul dat, In 1603, de Henric al IV-lea, dar 

un precursor al protectionismului industrial de mai 

tarziu. 

Trebue sa mai relevam, in fine ca politica lui Colbert 

a fost ensentialmente aetatiste. 

Cum am vazut, statul este amestecat In toata activitatea 

economica: restrictii In unele directii, incurajari, 

subsidii, privilegii, monopoluri intealtele 

controleaza si indrumeaza toata activitatea ecoriomica 

spre anumite scopuri. 

Centralizarea este regula, ea se Intinde si pana la, 

fundatiile cantabile din can se creaza ales hopitaux - 

generaux". 

lata politica lui Colbert, cu calitatile i defectele 

ei. 

Unii au laudat-o, alp au criticat-o acuzand-o, Ia 

special ca a descurajat initiativa particulara i agrigricultura. 

monetar.

- 357 - 

Descurajarea agriculturii nu este deck un efect al 

aplicarii sistemului mercantilist. 

In ceeace priveste „etatismul" el trebue judecat in 

lumina timpurilor cand a fost aplicat. 

Noi nu ezitam sa ne exprimam convingerea ca radicala 

transformare a economiei franceze avea nevoe 

de o puternica r lovitura de bid' (coup de fouet) pe 

care numai puterea statului putea sa o dea. 

Ca un asemenea sistem nu este de dorit ca perpermanent 

santem de acord, dar ca a dat minunate 

rezultate sub impulsiunea lui Colbert, nu putem sa 

nu o recurioastem. 

D. Doctrina lui Colbert 

Doctrina lui Colbert este foarte sensibil diferita 

de politica lui. 

Aceasta nu este o iriconsequenta. 

Colbert a guvernat si guvernand este foarte greu 

a se aplica intocmai ideile formulate sub forma de 

teorie. Adevarul acesta este prea evident ca sa fie 

nevoe sa mai insistam asupra lui; cati „liberalia 

„sociali,Fti" nu au fost acuzati de reactionarism and 

au venit la putere? 

Dar Colbert exercita, cum am spus, cam atributiunile 

repartizate azi ministrilor de firiante, marina, 

colonii, agricultura, lucrari publice, comert, arte, instructie, 

interne, etc. 

Dintre aceste atributiuni, aceea care l'a obsedat 

"fatalmente pe Colbert a fost cea de ministru de finante. 

„Minstrul de finante se arata mereu sub ceeace 

r am putea numi azi ministrul comertului §i prosperirtatea 

in loc de a-i apare ca un scop, nu-i aparea

— 358 --- 

decat ca un mijloc de a sluji politica marelui rege", 

spunea, cu drept cuvant un distins istoric al doctrinelor 

'). 

In discursurile i memoriile sale Colbert se arata 

mutt mai liberal de cat In masurile pe can le ia. 

Astfel inteun discurs al sau, Colbert se declara partizan 

n al noilor stabilimente can sant totdeauna 

„avantajoase pentru popor" §i adversar „al privili- 

„giilor can constrang in totdeauna comerful .,si 

„libertatea publica”. 

Si totusi cine le-a constrans mai mult de cat 

Colbert? 

Chiar si protectia acordata industriei trebuia sa 

fie temporarei In intentia lui Colbert. 

Vorbind negustorilor lyonezi, el le spune ca are 

intentia sa le retraga mai tarziu „carjele pe can 

le imprumutase" 2) vorbind astfel intocmai cum va 

vorbi, mai tarziu cum mult, Friederic List 

Colbert pozeaza astfel In liberal. 

Ceeace nu se poate nega ins, este ca erea un 

mercantilist convins ; convins mai ales prin necesitatile 

financiare ; daca nu sant multi bani in tara de 

unde s'ar gasi multi bani pentru tezaurul public? 

Astfel se explica mentinerea stricta a ordonantei 

din Orleans, din 1561, elaborata de cancelarul „de 

?Hospital" care interzicea exportul de monete 

pedepsea contraventiile cu o amenda reprezentand 

impatritul sumei al carei export se incercase. 

Astfel se explic a. fraza lui ramasa celebra Ca: 

nnumai abunden(a de aur si de argint deosebeste 

1) Rambaud «Histoire des Doctrines' op. cit. pag. 108. 

2) Idem pag. 105. 

Rambaud «Histoire des Doctrines" op. cit. pag. 108.

— 359 — 

„un sfat in marire i putere" precum i parerea 

lui de rau ca : „12 pana la 18 milioane de livre 

„ies in fie-care an din regat pentru marfuri straine" '). 

Tot Colbert scrie unuia din agentii sai din Rouen, 

cu privire Ia sosirea unui transport de aur de 

un milion de livre dela Cadix : 

„Am fost putin mirat ca nu am primit aceasta stire 

„dela Dv., care stiti ca nimic nu poate If mai agreabil 

„regelui de cat asemenea tiri. Nu omiteti dar in 

„viitor Sa le transmiteti" 2). 

E. Concluzii 

Asa dar, in eonvingerile lui, Colbert a lost mercantilist, 

pentru el abundenta de aur i argint In 

regat ramane supremul scop economic. 

Dar nu cumva a lost „protectionist' ? 

Credem ca nu-I putem numi ast.fel cu toate ca 

adesea, cand vorbeste de desvoltarea industriei formuleaza 

principii protectioniste, pen truca seopul pentru 

el ramane cel mercantilist desvoltarea industriei 

nu este de cat un mijloc, subordonat acestui scop; 

pe cata vreme In regimul protectionist scopul 11 constitue 

insasi desvoltarea industriala. 

Cu atat mai mult am putea gasi, printre procedeele 

politicei lui Colbert multe din cele ce se vor 

aplica mai tarziu in regimul protectionist, ceeace nu 

schimba insa concluziile noastre de mai sus. 

Asemanarea, sau chiar identitatea, provine din aceea 

ca desvoltarea industriei a fost considerata ca tnijlocul 

cel mai potrivit de a atrage repede foarte 

multi bani in tail. 

1) Rambaud «Histoire des Thotrines. pag. 108-100. 

2) Rambaud «Histoire des Doctrines' op cit. pag. 108.

- 360 - 

De altfel daca aruncam o privire asupra politicei 

aplicata de Colbert vedem ca el a recurs §i la multe 

alte procedee din sistemul balantei comertului. 

Regimul vamal este tipic mercantilist. 

Desvoltarea „fortata" a marinei, de asemenea. 

Politica coloniala tindea spre acela§ scop. Daca 

nu s'a putut Intrebuinta §i sistemul pactului este 

probabil fiindca cele mai multe colonii erau in epoca 

de constituire. S'a Intrebuintat deci sistemul companiilor, 

utilizat §i de Anglia. 

Ieftinirea capitalului a fost, de asemenea urmarita 

de Colbert, care a redus In mai multe randuri doban 

da legala. 

In fine, gasim „neglijarea agriculturei" mai mult 

Inca deck au permis'o „landlorzii" In Anglia. 

lata de ce putem spune Ca tabloul desvoltarii economice 

a Frantei, pe care l'am prezentat in rezumat, 

in timpul lui Colbert, poate fi considerat, in acela§ 

timp ca un tip de aplicare a mercantilismului „balanfei 

comerfalur Intarit Inca prin pastrarea prohibitiei 

de metal pretios, — bine-Inteles cu oare-cari 

exceptii. 

Colbert, unul din cei mai marl organizatori, finan- 

economici, pe can i-a avut candva omenirea, 

ramane, in acela§ timp §i cel mai de seama, cu 

mult, — exponent al mercantilismului francez. 

IV. Vauban 

Sebastien Le Prestre, marquis de V a ub an, 

(1633-1707) era fiul unui cadet de familie sarac. 

La varsta de zece ani ramane orfan, dupa care 

este crescut de preotul satului pana la 17 ani, cand 

se /nroleaza In regimentul lui Conde, care atunci

- 361 - - 

lupta impreuna Cu spaniolii in contra regelui Frantei. 

De atunci chiar, Incepe sa arate foarte pronuntate 

dispozitii pentru arta fortificatiil or. 

In 1653, deci la 20 de ani, este prins de trupele 

regale, jar Mazarin ii numeste locotenent in aceste 

trupe, sub ordinele cavalerului de Cierville, cel mai 

renumit ofiter de geniu din vremea aceea. 

Peste doi ani, Vauban isi obtine brevetul de inginer, 

apoi se distinge atat de mult In unele lupte 

de asediu in cat, in 1658 i se incredinteaza directiunea 

asediului mai multor importante orase fortificate. 

De aci inainte, sub protectia lui Luvois, cariera 

militara a lui Vauban devine din ce in ce mai stralucita, 

dar nu despre aceasta ne vom ocupa. 

In timpurile mai calme, Vauban se ocupa si de 

lucrari fara caracter militar. Intre altele perfectioneaza 

canalul lui Riquet ') si dirijeaza con structia apeductului 

dela Maintenon. 

Cariera lui militara urmeaza, cu mare activitate, 

pana in 1697. 

In 1699 este numit membru onorific al Academiei 

de Stiinte, jar in 1703 maresal al Frantei. 

Ne mai putand servi, din cauza gradului sau superior, 

sub ordinele vre-unui general pentru a dirija 

luptele de asediu, el se ocupa sa puna ordine in 

vastul material documentar pe care-1 adunase. 

Voltaire, Fontenelle, Saint-Simon, vad in Vauban 

unul din cele mai drepte caractere ale secolului sau, 

tin mare militar si un mare cetatean. 

Opera sa cea mai importanta atat practica, cat si 

teoretica, este de'sigur cea militara. 

1) Vezi pag 345

- 362 - 

El s'a ocupat InsA si de chestiunile economice, 

publicand, In 1707 „ La Dime royale", care a avut 

trista soarta de a fi condamnata, in acelas an, „au 

piloria de consiliul regelui, ceeace a amarat mult 

ultimele momente ale vietii lui Vauban. 

Multe note si aprecieri ale lui Vauban, — printre 

cari multe cu caracter economic, — au fost puse In " 

ordine de el In ultimul timp al vietii i publicate apoi 

sub titlul de „ Oisivetes de NI. de Vauban. 

SA spicuim acum cateva din observatiile si ideile 

mai interesante ale lui Vauban in materie economic. 

In nenumaratele sale peregrinatii prin Franta, Vauban 

fusese impresionat de mizeria generala pe care 

o constata. In cele mai multe tinuturi si care s'a accentuat 

si mai mult dupa ce a inceput epoca razboaelor 

purtate de Ludovic al XIV-lea i dupa ce a 

murit Colbert. 

Vauban, credea ca politica economica si mai ales 

financiara era principala cauza a acestei deplorabile 

star de lucruri. 

Totusi, el nu poate fi considerat ca un adversar 

convins al mercantilismului. 

El doreste protejarea manufacturilor nationale, can 

ar putea sä inabuse, prin concurenta i in mod pacific, 

comertul olandezilor. 

Propune sa fie inobilati toti negustorii cari au 

agonisit o avere de 200.000 de „ecus". 

Blamenza revocarea edictului dela Nantes, care 

intre altele,,a avut de rezultat expatrierea a circa 30 

de milioane de numerar sunator si a multor lucratori 

„cari atrageau in Franta multi bani din toate 

tinuturile Europei".

— 363 — 

Este contra cumparArii de n coloniale" din India 

Orientala i ar don i sa se faca, in sudul Frantei, 

Incercari de cultivare a arborelui de cafea pentru a 

se diminua importul cafelei. 

El atribue puterea Angliei faptului Ca englezii „s'au 

„facut stapani si sant dispensatorii numerarului din 

„Europa, din care numerar cea mai mare parte este 

„in mana Ion". 

Vauban Ii manifesta multumirea constatand ca 

Uliii straini „sant obligati sa-si satOaca din Franta 

„nevoile In schimbul aurnlui i argintului Ion". 

In fine, in privinta comertului exterior Vauban este 

si mai categoric. 

„Comertul care trebue sa ne aduca numerar nou 

„trebue cercetat cea mai mare ingrijire. Comertul 

„strain poate sa fie permis numai pentru marfurile 

„necesare vietii, anumite doctorii si pentru oare-cari 

„obiecte manufacturate ale caror materiale nu se ga- 

„sesc la not. Trebue sä fie interzis cand, pentru 

„marfuri can nu privesc decat luxul si moda, scoate 

„din regat mai multi bani decat aduce; dar comertul 

„care poate sa ne aduca bani noi trebue sa fie fanvorizat 

Cu cea mai mare ingrijire". 

Excelentul autor, care reproduce ideile de mai sus 

dupa „Oisivetes" §i „La Dime royale" 1) este dar 

cu totul indrituit sa claseze pe Vauban printre mercantilisti. 

Vauban aduce Insa si idel noi, cani-i dau un loc 

cu totul aparte In seria acestor autori. 

In primul rand, trebue sä citam constatarea rnizeriei 

cauzelor ei, despre can am vorbit mai sus, iar 

apoi, imediat conceptia sa ca adevarata bogatie con- 

1) Rambaud cHistoire des Doctrines>, on. nit. rtnr, 1,19

— 364 — 

sista In „multimea subsistentelor a caror folosinta 

„este atat de necesara sustinerii vietii oamenilor in 

„cat nu s'ar putea lipsi de ele" 1). 

Cum s'ar putea Inlatura Trim mizeria ? 

In primul rand printr'o reforma care sa asigure o 

mai potrivita repartitie a impozitelor. 

„La taille" si multe alte impozite ar trebui des- 

Mutate si inlocuite cu un impozit proportional cu 

veniturile fiecaruia fi de care sã nu fie sculit 

nimeni. 

Ce indrazneala, mai ales din partea unui mareal 

al Frantei, de a formula si publica asemenea 

idei in primii aril ai veacului al XV111-leal. 

Nobilii i clerul sa plateasca impozite si Inca proportionale 

cu veniturile lor ! 

Nu este de mirare ca ,La Dime royale" a fost 

condamnata ,au pilori" ! 

Dar mai mult : impozitul ar trebui sa fie, pe cat 

se poate, unic i platibil in natura, atat ca sa se 

u§ureze plata de catre contribuabil, cat si pentru a-1 

mentine in legatura cu abundenta i pretul recoltelor. 

In aplicarea lui, sistemul de impunere, urma sa se 

imparta in patru ramuri („ fonds"). 

Prima si cu mult cea mai importanta, ar fi o c Ulna 

in natura din produsul brut al solului ; dijma 

care sa fie in general de 1,/„ sa nu se ridice de 

cat in caz de mare necesitate la 1/ acest pro- 

dus brut. 

AstfeI impozitul va fi drept, se va putea plati cu 

usurintt si agricultorii nu vor mai fi descurajati de 

a-si ameliora inventarul sl culturile. 

1) «Dime royale> citat de Rambaud «Histoire de Doctrines> , 

op. cit. pag. 125.

-- 365 — 

A doua ramura ar Ii tot o cota-parte („dime") din 

venitul caselor, rentelor, sau banilor, pensiilor si beneficiilor 

industriale, evaluate de „camere de comert". 

A treia ramura, — care se cam departeaza de prin- 

fundamentale puse de Vauban, ar fi ,la 

gabelle" taxa pe sale, deja existenta de mult, dar 

care ar Ii trebuit considerabil redusa. 

In a patra ramura, ar intra veniturile „fixe", adica 

ale domeniilor statului, cele din diverse oficii, amenzi, 

din taxele vamale si din impozitele „voluntare" 

-adic,a cele puse pe obiecte de folosinta facultativa : 

tutun, ceai, cafea, etc. 1). 

Iata in ce consista, In rezumat i linii marl, doctrina 

economica a lui Vauban inspirata din ideile dominante 

pe vremea lui, dintr'o mare dragoste fata 

de popor, de un caracter ferm si drept si mai ales 

.dinteo mare si nestramutata iubire de patrie. 

V. Melon 

Jean Francois Melon s'a nascut la Tulle si a murit 

la Paris in 1738. 

El a lost avocat pe langa parlamentuI din Bordeaux, 

apoi a lucrat pe langa ducele de la Force, — 

and acesta a fost ministru sub regenta, -- pc langa 

d'Argenson, cardinalul Dubois, Law si In fine, a lost 

-secretarul regentulul Philippe d'Orleans. 

El si-a capatat renume ca economist prin lucrarea 

sa „Essat politique sur le Commerce" publicata 

la Amsterdam in 1734 si foarte laudata de Voltaire. 

„Mellon este primul, — spune un excelent istoric 

1) Analiza extrasA din Ramband «Ristoire des Doctrines » op 

cit. pag. 123, 129.

— 366 — 

„al doctrinelor, ') — care a facut, In adevar, in Franta 

„teoria sistemului mercantil, dar cu o moderatie care 

"11 face foarte apreciat". 

Lucrarea lui Melon s'a impus prin multa metoda 

claritate. 

Ea a avut mare succes In strainAtate i la special 

In Italia si Portugalia, unde Melon a avut discipoli. 

Melon se declara partizan al libertatii comertului 

and acesta consist a in schimbul superfluului contra 

necesaruIui. 

Dar adrnite o multime de restrictiuni la import 0- 

export, companii privilEgiate si este partizan al imprumuturilor 

publice, pe can le numeste datorii ale 

main drepte catre mana stag. 

El merge chiar pân a admite alteratille monetare 

pentru a se atinge scopul mercantilismului : augmentarea 

stocului monetar. 

VI. A(acurile contra politicei mercantile. 

Boisgailebert. 

Ludovic al XIV-lea domneste pan in 1715, deck 

Inca vre'o 35 de ani dupa sfarsitul administratiei lui 

Colbert. 

Sfortarile economice can se fac In toate directiile 

— afara poate de agricultura, — sub puternica im- 

pulsiune a acestui ministru, unite cu ordinea pe care 

izbuteste sa o puna in finantele publice, aduc pro- 

speritatea In Franta, cu toate ca unii sustin ca si pe 

timpul acela poporul de jos traia in mare mizerie. 

Fapt este Insa, in tot cazul, ca nevoile crescande 

de bani ale statului si curtii, renasterea favorititis- 

1) Rambaud “Histoirc de Doctrinesx op. cit pag. 136.

- 367 - 

mului, razboaele, produc o saracie generala, cu atat 

mai mare cu cat ne apropiam de finele domniei marelui 

rege. 

Jar mizeria celor de jos este cu atat mai vizibila 

Cu cat se sapa o prapastie mai mare intre acestia 

clasele conducatoare, al caror lux este din ce in ce 

mai mare. 

Procedeele politicei mercantile, can constituiau un 

sistem economic de ansamblu, sant, din ce in ce 

mai mult, intrebuintate In scopuri exclusiv fiscale sau 

pentru satisfacerea unor interese particulare. 

In asemenea conditii, evident ca trebuiau sa se 

produca critici In contra acestor procedee si a politicei 

mercantile In genere, acuzata in special Ca 

pentru nesigure intrari de numerar tine in mizerie 

tot poporul de jos si loveste in agricultura care furnizeaza 

subsistentele acestui popor. 

Pierre Le Pesant sieur de Boisguil le bert 

(1646-1714) este unul din cei mai caracteristici 

reprezentanti al acestor critici. 

Boisguillebert a ocupat postul de locotenent general 

al ,,bailliage"-lui din Rouen, jar In 1699 publica 

lucrarea care i-a asigurat celebritatea : „Le De- 

„tail de la Prance sous le vegne de Louis XVI 

„la cause de la diminution de ses biens et la facilite 

au rernede, en tournissant tout l'argent dont 

le roi a besoin et enrichissant le pays” reimprimata 

la Bruxelles, In 1712, sub titlul de „ Testamentpolitique 

de M. de Vauban". 

Boisguillebert ofera „Le Detail de la Prance" 

ministrului Pontchartrain ; acez,ta refuza de a lua in 

serios ideile expritnate in aceasta lucrare, In care 

erea atacata violent politica Jul Colbert.

— 368 --- 

Mai tarziu, in 1707, Boisguillebert publica un, 

„Suplement au Detail de la Frave" care este con- 

fiscat de autorita.ti, jar autorul exilat in Auvergne. 

Ca opere economice acelas autor a mai scris un 

„Traite des grains", „Disertation sur les richesses, 

„l'argent et les tributs" „,Le Factum de la France.. 

El a mai publicat si cate-va lucrari literare. 

Ce idei revolutionare in materie financiara si economica 

contin principaiele lucrari ale lui Boisguillbert y 

idei can sa justifice ma.surile luate contra lui ? 

Henri Martin Ti califica, „o exagerare a lui Vauban 

1). 

Boisguillebert, ca si acesta, este viu impresionat 

de mizeria in care tra.ia o buna parte din populatia 

Frantei. 

Principala cauza a acestei star de lucruri o vecie 

in politica mercantilista. de restrictii a lui Colbert, sf 

In napastuirea agriculturii, precum si in vitiile sisternului 

de impunere. 

In „Disertation", Boisguillebert se ridica encrgic 

contra principiului mercantilist el Insusi. Formula 

boga.tie=moneta a facut, spune el, mai multe dis- 

„trugeri de cat cei mai indarfiti du.,smani strainia 

Banii sant numai un mijloc de schimb, jar adevarata 

boga.tie consista. On a satisface nu numai 

„nevoile vietei, dar a avea chiar superfluur. 

Bazat pe aceste principii, Boisguillebert propune 

remediile. 

1) In Histoire de France vol. X1II—XIV citat de Louis Forges 

In .Grande Enciclopedie', op. cit la cuvantul «Boisguilebert* 

(Pierre le Pesant), de unde am extras uncle date de mat sus. 

2) Rambaud .Elistoire des Doctrines ,) op. cit. pag. 129, de uncle 

extragem unele din ideile i citatele ce urmeza.

- 369 - 

In primul rand libertatea comertului sub toate 

formele §i in special pentru grane. 

„trebue sa se permita poporului sa. fie bogat, sa 

are (sa cultive pamantul) sä faca comert". 

El se declara adversar al piedicilor puse exportului 

de cereale, precum §i al ,granarelor de rezerva.". 

Numai putand sa. profite de libera - valorificare a 

produselor sale, se va putea desvolta productia agricola 

i marl principala bogatie a Frantei. 

Poporul, in ansamblul lui, /mboga.tindu se, statut 

§i regele, vor avea de unde Incasa impozite. 

In privinta acestora, Boisguillebert nu cere o diminuare, 

dar o mai buna repartitie, dupa principiile 

puse de Vauban : generalitate §i propor(ionalitate 

Cu venitul. 

Am va.zut ca. §i Sully s'a aratat un convins partizan 

al agriculturii, I) dar Boisguillebert se distinge 

cum vedem, prin aceea ca imediat dupa ce merantilis - 

mul 1§i atinge in Franta apogeul cu Colbert, el It 

ataca. In mod hotarat §i in proLedeele i in principiul 

sa.0 fundamental., 

Iata dar reverimentul de opinii care incepe sa se 

produca in Franta In privinta mercantilismului, Inca 

inainte de finele secolului al XVII- lea. 

§ 6. Mercantilismul in celelalte girt 

Analiza felului cum politica §i doctrina mercantilista. 

s'au desvoltat In Anglia i Franta, pe care am. 

facut-o, este credem, suficienta ca sa ne lamureasca 

pe deplin asupra evolutiei procedeelor i ideilor 

mercan bliste: 

1) Vezi pag. 275 ?I ilrm.

370 — 

Ne vom multumi dar sa aratam acurn ca Anglia 

si Franta n'au fost singurele tan i In can politica 

mercantila a fost aplicata si ca mai sant cateva 

nume de autori mercantilist cari trebuesc citate. 

I. Portugalia, descoperind si folosind drumul 

Indiei si a desvoltat foarte mutt comertul In aceasta 

aplicandu-i procedee restrictive Inca de la 

inceputul veacului at X1V-lea. 

Mult timp transportul maritim in aceasta directie 

s'a facut exclusiv pe vasele statului, constituite In 

man i flote ce plecau periodic. 

Pentru acest transport statul per cepea 30 0/0 din 

valoarea marfurilor. 

Portughezii au fundat numeroase contoare in Asia 

pe coastele Africei, cautand bine-inteles sä le asi- 

gure monopolul comertului. 

Cand colonizeaza apoi anurnite parti din America 

de Sud, portughezii aplica, cu strasnicie, procedeele 

exclusiviste practicate In sistemul „pactului colonial", 

transportul maritim este rezervat vaselor portugheze, 

comertul de asemenea numai portughezilor, etc. 

Mai mult Inca, cam Intre 1525 si 1640, portu- 

ghezii au reusit sa faca comert si In unele colonii 

spaniole. 

S'au acordat si privilegii, chiar exhorbitante unor 

companii pentru exploatarea anumitor teritorii. 

Cuceritorii portughezi au gasit si luat de la indigeni 

man i cantitati de metale pretioase si pietre 

scum pe. 

Apoi, spre finele secolului al XVII-lea, au desco - 

perit si s'au exploatat exclusiv de catre stat, mine 

de aur si diamant.

— 371 — 

Cam tot in aceasta epoca insa incepe o rapida 

decadenta. 

Contrabanda in coloniile portugheze ia proportii 

enorme, conducerea exploatarilor i comertul le scapa 

din mart. 

lar prin tratatul faimos din 1703, Portugalia Insasi 

devin un debuseu pentru fabricatele engleze. 

Din foarte scurtele observatii de mai sus putern 

conchide ca portughezii nu a ajuns niciodata sa practice 

sistemul „balantei comertuluia, Cu toate Ca au dat 

o foarte mare desvoltare exploatarii coloniilor si comertului 

maritim. 

Mercantilismul portughez, mai ales dupa ce se 

pierde quasi- exclusivitatea comertului asiatic, a fost 

esentialmente prohibitionist §i Inca de un prohibitionism 

special : a lua cat mai mult din tarile noi si 

o pastra apoi In tara metalul pretios. 

Aceasta stare de lucruri se reflecteaza si In doctrina 

mercantilista portugheza. 

Chiar dupa inceputul secolului al XVII-lea, autori 

portughezi de seama cer aplicarea prohibitionismultn. 

Putem cita in acest ses pe : 

Duarte Gomez, care publica in 1622 „Discursos 

sobre el commercio de las duos Indias" si pe 

Juan de Castanarez, care publica in 1626, „Sisteme 

sobre prohibit la entrada de los generos estrangeirosu. 

Ambii cer prohibirea importului de marfuri straine, 

sau cel putin taxe foarte marl de import si masuri 

pentru a se pastra in tara metalul pretios adus din 

colonii. 

1) Cossa cHistoire de Do:trines» op. cit. pag. 21'.

- 372 -- 

II Spania a practicat, la un moment dat, cel mai 

taracteristic sistem prohibitionist. 

In secolul al XIV-lea si at XV-lea marina castilana 

ajunge la o mare desvoltare, dar decade dupa expulzarea 

maurilor. 

Dupa aceasta Spania cunoaste o epoca de pros-. 

peritate datorita exploatarii coloniilor sale din America 

centrala si de sud impartita de Papa Alexandru 

al VI-lea, in 1494, intre Spania si Portugalia printeo 

tide dreapta longitudinala trasa la o anumita distanta 

la vest de insulele Capului Verde; Spania fiind considerata 

ca stapana la vestul, iar Portugalia la estul 

acestei 

Exploatarea acestor colonii incepe prin regimul 

monopolurilor si se urmeaza In spiritul de a se scoate 

cat mai mult din ele si a se da cat mai putin in 

schimb. 

Bogatiile indigene, metalurile pretioase, sant pur 

simplu pradate. 

Apoi Incepe perceperea unor tributuri si exploatarea 

minelor. 

Tot comertul este rezervat Spaniei, nu numai cel 

de obiecte manufacturate, dar chiar si vanzarea vinului 

si a untdelemnului de mas'ine. 

Iar ca sa se poata exercita un control cat se poate 

de riguros, traficul cu coloniile se face numai prin 

Sevila si apoi numai prin Cadix, .de unde plecau, In 

genere, odata pe an, doua flote : una spre coasta 

Pacificului, cealalta spre Mexic. 

0 camera de comert „ Casa de contractacion", 

lixa natura si calitatea marfurilor de exportat 

1) August Oncken

373 --- 

Jar produsele americane erau centralizate, pentru 

exportul spre Spania, in Porto Bello si Vera Cruz. 

Spania avea insa, din ce in ce, mai putine produse 

de exportat, astfel ca in secolul al XVII-lea se 

stabileste sistemul de a trimete In aceste colonii 

produse nepotrivite cu nevoile populatiei, cari erau 

repartizate pe cale administrativa si in mod silnic, 

luandu-se in schimb aproape numai metale pietre 

pretioase. 

Deci cel mai caracterizat mercantilism,—am spune 

mai bine metalism, — prohibitionist. 

Un asemenea regim, exercitat pe regiuni extrem 

de vaste i deci putin pazite, trebuia fatalmente sa 

atraga contrabanda. 

Si in adevar s'a practicat una din cele mai vaste 

cotrabande cunoscute In istorie. 

Contrabanda a inceput pe chiar vasele spaniole 

apoi portughezii o practicau trecand marfurile prin 

coloniile lor spre cele spaniole. 

Englezii, olandezii, o practica direct cu vasele lor, 

far fairno0 „flibustiers", corsari celebri in istorie, 

nu se multumesc sa practice contrabanda, ci ataca 

vasele spaniole, orasele chiar i le prada de boga- 

-tiile pe can be contineau. 

Sub puternica impulsiune a Jul Alberoni, ministru- 

'sub Filip al V *i energica sa sotie Elisabeta de 

Parma,— se fac man i sfortari, Intre 1714-19,rpentru 

ia se aplica si in Spania mercantilismul colbertian. 

Se face tot posibilul pentru crearea unei industrii 

nationale, dar fara mare succes fiindca Spania se 

arata incapabila de a produce suficient pentru aProvizionarea 

propriilor ei colonii §i mai putin Inca 

pentru export in tarile europene.

374 

Sfortarile politicei economice se marginesc dar la 

captarea metalului pretios din colonii i mmtinerea 

lui pe cat posibil, in tarn. 

In acest sens scriu cei mai de seams mercantillsti 

spanioli. 

L. Ortiz, public in, 1588, „Menzotial al Rey para 

prohibir la salida del oro". 

Sancho de Moncada sustine aceleasi idei in „Restauracion 

politica de Espana" publicata in 1619, 

jar in 1621, Damian Olivarez publica „Memorial para 

prohibir la entrada de los generos estrangeros" '). 

Doctrina se mentine dar prohibitionista, alaturi de 

politica practicata de stat, ceeace se explica usor 

prin situatia speciala a Spaniei, care primea mult 

metal pretios din colonii, dar avea o economie prea 

slab pentru a incer casa-1 pastreze alt-fel de cat prin 

forta prohibitiei. 

Trebue sa ajungem pan in 1724, cand Jeromino 

de Ustariz publica lucrarea lui „TeOrica y practica 

de Commercio y Marina", ca sa vedem doctrina 

mercantila spaniol pasind spre procedeele „balantei 

comertului" si cerand aplicarea unei „noi politiciu, 

care-si atinsese apogeul in Franta, spre 1670, sub 

impulsiunea lui Colbert. 

Ustariz doreste sa se transforme „commercio 

danoso", de pana atunci, care scotea banii in schimbul 

marfurilor, in „commercio util" in care sa se 

Intample contrariul. 

Pentru aceasta el cere desvoltarea manufacturilor, 

flotei comerciale i exportului prin toate mijloacele 

1) Cosa “Histoire des Doctrines. op. cit. pag 212-213.

— 375 -- 

si in special: monopoluri, prohibitii si taxe man i de 

import, tot felul de restrictii, subventiuni si tot cortegiul 

de reglementari Intrebuintate pentru a foga 

exportul manufacturatelor i intrarea si pastrarea banilor 

in tarn. 

Bernardo de Ulloa publica in 1740 o lucrare intitulata 

n Restabliecimento de las Fabricas y Cornmercio 

Espanol" In care reia teoriile lui Ustariz, 

largindu-le si aratand ca prosperitatea nu se poate 

obtine numai cu forta si prin restrictii, dar printr'o 

potrivita desvoltare a economiei nationale 1). 

III. Principalele state italiene au practicat i ele 

rnercantilismul. 

Venetia, de exemplu, a folosit tot soiul de monopoluri, 

privilegii si prohibitii. 

Nu vom putea cerceta Insa aci complicatele conditii 

ale acestor state fiindca am Ii antrenati 

In prea lungi si multiple expuneri. 

Ne vom multumi numai cu observatia generala ca 

cele mai multe state italiene ajung la apogeul desvoltarii 

lor econornice spre finele evului mediu (sec. XV-lea) 

Luptele crancene pe can le duc unele contra altora, 

— adesea tocmai pentru egemonia comerciala — dar 

mai ales descoperirea noului drum spre India si Americi, 

deplaseaza centrul comercial spre vestal Europei 

provoaca inceputul decadentei comerciale a multor 

state italiene. 

Nu vom urmari deci aplicarea „politicei" mercantiliste 

In Italia, dar cedem indespensabil sä citam 

numele cator-va autori mercantilist' italieni ce nu pot 

fi trecuti cu vederea. 

1) Oncken „Gesehickte" op. cit. pag. 184-185.

— 376 — 

Mare Antonio de Santis de Nocera, In „Discorsia 

scrise in 1605, sustine, cu convingere, ea interdictia 

exportului de moneta trebue neaparat aplicata cu strictete 

pentru a pastra -moneta In tan, — In speta 

regatul Neapole. 

Tot In vederea mariri stocului monetar, el sustinea 

fixarea legala a schimbului, considerand ca un schimb 

defavorabil pentru moneta nationala 'produce raritatea 

monetei, ceeace bine-Inteles este o idee gresita, 

schimbul fiind el Insudeterminat de abundenta sau 

raritatea monetei pe o pia. ') 

Ideile lui de Santis, dealtfel In totul de acord cu 

politica prohibitionista oficialP, au inspirat adesea masurile 

cu caracter economic luate de guvernul napobtan. 

Antonio Serra sa nascut la Cosenza spre mijlocul 

secolului al XVI-lea. 

Spre finele secolului a fost Inchis de guvernul 

napolitan, — unii spun ca fiindca a luat parte la 

conspiratia lui Campanella, alti sustin ca sub acuzatia 

de a fi falsificat moneta, — In Inchisoarea 

Vicaria, unde scris principala opera. 

Lucrarea sa „Breve trattato delle cause cue pos- 

„sono fare abondare ii regni d'oro d'orgento dove 

„non sono miniere" a fost redescoperita de Intieri 

si data lui Galiani care In tratatul sau „ Della moneta" 

(1780), 11 lauda foarte mult. 

Apoi Serra a fost cosiderat de multi autori ca 

fondator at economicei politice. 

Chiar eruditul autor 2) care gasqte exagerate la- 

1) Cossa «Histoire des Doctrines. op. cit. pag. 194-95. 

2) Cossa .Histoire des Doctrines op. cit. pag, 192-194 de 

unde extragem date asupra acestm autor.

377 - 

udele ce s'au adus lui Serra, considera ca i se cu- 

vine, din mai multe pucte de vedere i inconstestabil, 

primul loc printre economistii primei jumatati a 

secolului al XVII-lea. 

Cum o indica si titlul lucrarii sale, Serra a avut 

o preocupare si a urmarit un scop esentialimente 

mercantilist: abundenta de aur si argint Intr'un 

regat care nu are mine, In speta Neapole. 

El erea dar tot atat de mercantilist ca contim- 

poranul i concetateanul sau de Santis, cu care 

polemizeaza asupra mijloacelor de a atinge scopul 

de mai sus. 

Abundenta de aur i argint poate rezulta din 

cauze naturale: minele, pe can le-ar poseda si exploata 

o tara, ceeace tocmai nu erea cazul. 

Ea mai poate Ii datorata !ma i unor cauze 

artificiale. 

Pe acestea Serra le imparte In „accidente proprii" 

§i „accidente comune. 

Primele nu pot fi create, ele sant: un excedent 

al produselor solului asupra nevoilor consumului 

intern si o pozitie geografica favorabila comertului. 

Cele de al doilea pot fi create printr'o politica 

potrivita, ele sant: numarul manufacturilor, calitatea 

populatiei, desvoltarea comertului sub Indemnul 

cu ajutorul guvernului. 

Reese deci cä pentru a se man i exportul si a se 

atrage bani In tara nu se poate recurge la desvoltarea 

agriculturii, a carei productie este limitata prin chiar 

natura ei, ci numai la aceea a manufacturilor si co- 

mertului, pentru cari nu exista o asemenea limitare. 

Schimbul nu trebue fixat de autoritate, cum sus- 

tinea de Santis ; daca este defavorabil aceasta se

— 378 — 

datoreste slabei desvoltari a manufacturilor, absen- 

teisrnului unui mare numar de bogatasi i faptului 

ca o mare parte din comert este in mana strainilor. 

Sc spune ca guvernul, fata de aceste critici, l'ar 

fi chemat pe Serra din inchisoare ca sa-i ceara solutii 

practice pentru Imbunatatirea situatiei. 

Solutiile sale fund socotite Insa ca simpla vorbarie, 

Serra a fost retrimes In inchisoare, unde a mai stat 

foarte mull timp. 

Din cele ce am spus asupra parerilor lui Serra, 

putem conchide ca el preconiza, In aplicarea mercantilismului, 

procedeele balantei comertului si era antiprohibitionist. 

Nu se pare Insa ca teoriile lui Serra sa fi avut 

mare succes in timpul sau, nici chiar printre doctrinari. 

Vittorio Lunetti, de exemplu, un alt napolitan, 

care sciie ceva mai tarziu ramane tot convins partizan 

al prohibirei exportului de moneta, In lucrarile 

sale : „Thhtici mercantile" (163J) „Ristretto de'i 

tesori" (1640) 1). 

IV. Teirile de Jos, Incep sa joace un rol important 

In comertul international Inca de prin ultimele timpuri 

ale evului mediu, creandu-si cele mai moderne institutii 

comerciale, jar distrugerea faimoasei flote spaniole 

„Invincibila Armada", In 1588, le asigura 

stapanirea marilor si posibilitatea unei Intinse dominatii 

coloniale. 

Pentru exploatarea coloniilor s'aIntrebuintat sistemul 

marilor companii privilegiate, fundadu- se, in 1602 

marea „ Companie olandezd a Indiilor de rdsdrit" 

i) Cissa «Histuire des Do3trines» op. cit. pag. 195.

--- 379 — 

prin care 'rade de jos due un advarat razboi colonial 

i exploateaza coloniile prin sistemul exclusiv 

al monopolurilor. 

Jar ca politica generala putem spune ca Tadle de 

Jos au practicat foarte curand i intensiv pe aceea a 

„balantei comertului", adaptata la situatia lor speciala 

de popor esentialmente comercial, deci cu o mai mare 

libertate pentru comert decat in alte tan. 

Printre doctrinarii lor de seama am citat deja pe 

Hup,o Grotius (1583-1645) 1). 

Pieter de Groot, fiul sau, inteun memoriu pre- 

zentat, ca ambasador al Taritor de Jos, Jul Ludovic 

al XIV-lea, in 1670, starue asupra faptului ca Dumnezeu 

a oranduit ca, prin yariatia climei i solului, 

diversele tari sa produca lucruri deosebite pe can au 

interes sa le schimbe intre ele i ca deci comertul 

exterior nu trebue privit inteun spirit de du§manie, 

ci ca fiind in interesul tuturor tarilor earl II practica. 

Pieter de la Court (1618 —1685) „ cel mai Astra 

n din vechii economiqti olandezi", cum II numete 

Cossa 2), a profesat un mercantilism potrivit pentru 

situatia Olandei. 

El se arata mare adversar al corporatiilor cerAnd, 

fara succes, radicala lor reformare. 

Este partizan al impozitului funciar. 

Lucrarea sa „Het interest van Holland" (1662),— 

din care se spunea ca inslisi marele pensionar Jean 

de Witt ar fi scris dote - -, a avut mare 

rasunet. 


2) ellistoire des doctrines» op. cit. pag. 234.

— 380 — 

Court, fiind contra privilegiilor i monopolurilor 

comerciale, a fost considerat, de unii autori, ca 

adversar al mercantilismului. 

Onken ') socotWe ca aceasta opinie este gre*ita 

ca liberalismul acestui autor este, pur i simplu. 

potrivit cu interesele burgheziei comerciale olandeze, 

0 tara spline el, trebuie sä caute a desvolta ramurile 

de activitate in can este mai tare, sacrificand 

cele in can este mai slaba. 

Olanda trebue sä desvolte : comertul maritim, constructia 

vaselor, pescuitul, marile manufacturi. 

Adevarata prosperitate nu poate Ii datorata de cat 

comertului exterior pentru-ca prin schimburile luterioare 

nu se realizeaza alt-ceva de cat ca unul tra.- 

e§te din produsele altuia. 

lar pentru favorizarea desvoltarii comertului exterior, 

trebuesc suprimate restrictiile vamale i mentinut 

un quantum cat mai redus al dobanzilor. 

Jean de Witt a reu§it sä reduca dobanda legala 

de la 612 0/ 0 la 5°/ a . 

Pieter de la Court nu este dar un precursor al 

fisiocratilor, — spune tot Onken, — cum au sustinut 

unii, fiind-ca nici nu mentioneaza agricultura printre 

ramurile de produce ce trebuesc favorizate, jar liberalismul 

sau nu este de cat un mijloc de a asigura 

o balanta comerciala favorabila pentru Olanda, a 

carei intensa activitate comerciala — maritima" nu putea 

fi decat influentata foarte defavorabil de unele din 

obipuitele procedee restrictive ale politicei mercantiliste 

a balantei comertului. 

V. In pile germanice, politica mercantilista a fost 

1) Gesehichte der Is ationolokonomie. op. cit. pag. 194, 195.

- 381 - 

aplicata pe cAt o permiteau imprejurarile politice, 

geografice si economice. 

Observam in special o mare desvoltare a micii 

burghezii i economiei orasenesti,—ceeace nu Impiedica 

i formarea unor man i averill — o pronuntata preferinta 

pentru comertul intern si,—de pe atunci Inca,— 

o organizare foarte biurocratica si irraibizata. 

Se manifesta, foarte de vreme, o tendinta de unificare 

economica a tarilor germanice. 

Erasmus,— despre care am mai vorbit,— 2) propune 

Inca din 1522 o uniune vamala Intre aceste tari. 

Johann loachim Becher. in celebrul lui „Politicher 

Discurs" (1668), manifesta un mare interes pentru 

inmtiltirea popuJatie i studiaza mijloacele de a o 

provoca, insistand asupra necesitatii de a o hrani. 

El marnfesta insa i preocupari mercantiliste socotind 

drept un comert daunator pe cel ce scoate band 

din tarn. 

Veit Ludwig von Seckendori in „Der teutsche 

farstensdat", publicat in 1655, se arata preocupat - 

rot de inmultirea populatiei si mai putin da aplicarEa 

rnercantilismului. 

Ph. W. von 1-1Ornigk, in „Osterreich fiber ales,. 

wann es nur will", publicata in 1684, preconizeaza 

o cat mai mare independenta economica si reducere 

a importului. 

El merge !Ana a sustine ca este mai bine a plati 

doi taleri pentru o marfa daca acesti doi taleri ra- 

1) Vezi wag. 2W. 

2) Vezi pag. 181, 239.

382 - 

man in tan, de cat un taler daca acesta trebue sa 

treaca in strainatate, Ca este mai bine sä se consume 

miere produsa in tara decat zahar importat. 

Hornigk este un mercantilist ce se preocupa in primul 

rand de a evita importul i prea putin de export 1). 

Wilhelm von Schroder, in „Fiirstliehe Schatz und 

Rentkammer" publicata in 1686, se arata partizan al 

„balantei comertului" 

„Nu intrarile si iesirilor de bani, intereseaza, — 

spune el, — dar balanta comertului cu alte sari 2) 

Multi alti autori desvolta principiile de inmultire .a 

populatiei si mercantiliste ale lui J. J. Becker. 

In ansamblu, doctrina germana din epoca de care 

ne ocupam se arata mai ales doritoare de Inmultire 

a populatiei si de asigurarea independeritei economice, 

atat pentru a putea asigura, prin mijloace proprii 

hrana acestei populatii, cat i pentru a evita 

iesirile de numerar. 

In Rasta nu se poate spune Ca s'ar fi aplicat Cu 

Cu hotarare o politica mercantilista. 

Petra Cel Mare, (irnparat 1689 — 1725), face, e 

drept, tot posibilul pentru a crea manufacturi i o 

industrie ; nu se poate afirma insa ca In scop mercantilist, 

ci mai de graba pentru a crea un instrument 

de satisfacere a nevoilor imensului sau imperiu 

agricol. 

Iwan Possoschkow (1665 — 1726) inteo lucrare 

intitulata „Sdielcie „si bogdtie", publicata in 1824, 

expune principalele idei mercantiliste, dar dä toata 

atentia i desvoltani agriculturii. 

1) Oncken .Geschichte op. cit. pag. 230-31. 

2) « « 231—.

— 383 — 

Mi tarziu, Caterina Ii-a (Imparateasa 1762-1786) 

se declara, in principiu, pentru libertatea comertului.: 

ceeace nu inseamna insa ca acesta nu trebue serios 

reglementat. 

B n les ca tJt 131)unatatirea productiei agri- 

cote constitue principala sa preocupare economica '). 

§ 7. Sande concluzii asupra mercantilismului 

Politica mercantila a mai fost practicata In oarecare 

masura i In alte tan afara de cele pe can le-am 

mentionat ; ea a mai fost discutata Inca de multi 

autori afara de cei pe can i am citat si-a capatat o 

forma mai atenuata In doctrina celor mentionati de 

unii istorici ai doctrinelor sub numele de 0ariergarda 

mercantilismului". 

Noi insa ne vom opri aci, socotind ca cele ce am 

spus sant sufiLiente pentru a tie lumina atat asupra 

formelor pe cart le a imbracat practica mercantil sta, 

cat i asupra doctrinei acestui sistem. 

Pe c1-2 alta parte, am facut deja multe aprecieli 

generale asupra originii, naturii si importantei acestui 

sistem '), a carui desvoltare cit torul a putut-o urmari, 

de altfel, In realitatea istorica. 

Ne vom putea multumii dar acum cu foarte scurte 

concluzii. 

Mercantilismul a fost judecat, de nnii autori, cu 

foarte multa severitate, a fost considerat chiar de 

unii ca o inexplicabila aberatie economica. 

Fundamentul lui Insusi, apare ca o oroare grosiera ; 

moneta-marfa si mai putin Inca moneta Senn, nu sant 

1) °flaw' .Geschicht9v op. cit. pag. 243. 

2) Vezi parag. 1, 2 §i 3 pag 21-8-289.

- 384 - 

bootie prin excelenta ; moneta nu este deck un 

instrument de schimb. 

In consecinta, stocul monetar trebue sä fie proportionat 

cu nevoile circulatiei ; augmentarea stocului de 

moneta peste aceasta limits, departe de a fi un bine, 

va produce o turburare a intregii vieti economice, o 

ridicare de preturi si tocmai stanjenirea acelui export 

pe care-1 doreau mercantilistii. 

In plus, mercantilistii par a nu se fi gandit de loc 

la importanta vitezei de circulatie a monetei in anumite 

locuri si timpuri, ceeace are o mare importanta 

fata de marimea stocului monetar. 

In fine, o alta eroare, tot atat de fundamentala 

era de a urmari numai Irnbogatirea prin acapararea 

unei avutii deja existenta In loc de a urmari imbogatirea 

prin crearea de bunuri noi. 

Daca dela ideea fundamentala a acestui sistem, 

trecem la procedeele Intrebuintate, constatam si rnai 

man i greseli. 

Nici nu mai este nevoe sa vorbim de procedeele 

prohibitioniste si ale balantei contractelor, combatute 

chiar de adevarati mercantilisti ; procedee dovedite 

de altfel, cum am vazut, ineficace. 

Dar chiar procedeele „balantei comertului",—presupunand 

ca aceasta s'ar putea stabili cu oarecare preciziune, 

--- nu insemneaza nimic, fiindca exportul si 

importul nu sant singurii factori cari determina ce 

are de luat si de dat, o tara; pe langa ei mai trebuesc 

avute In vedere si celelalte elemente ale balantei 

conturilor, precum si faptul ca multe plati nu 

se fac in numerar. 

In tot cazul deci „balanta comertuluig ar fi trebuit 

Inlocuita cu aceea a „conturilorg.

- 385 - 

Apoi ce insernifeaza: aceasta dorinta - de a exporta 

cu „orice prep ? 

Agricultura poate sa piara, populatia sa traiasca 

In mizerie, ba chiar trebue sa traiasca in mizerie, 

numai si numai sa se exporte Inuit pentru a se 

introduce mai mUlti bani in tara, ceea ce prin scumpirea 

ce se va provoca, va paraliza exportul in 

viitor ! 

Ce sa mai spunem de masurile luate pentru a favoriza 

comertul exterior, paralizandu-1 In acelas tiny 

prin tarife vat -hale arbitrare, interzicerea sau cel putin 

serioasa limitare a exportului de moneta i atatea 

alte restrictii, monopoluri, privilegii, fixarea arbitrara 

a schimbului i asa mai departe ? 

fara a extinde critica, motive suficiente de a 

condamna mercantilismul si In practica i In teorie. 

Dar rnercantilismul mai prezinta o bizara particularitate: 

fiecare tara ar vrea sa vanda fara sa eumpere, 

ar vrea sä importe moneta, dar sa nu exporta 

moneta! 

„Nu Se poate augmenta cantitatea de bani din 

„Franta,,— spunea Cu drept cuvant Colbert, lui Lu- 

„davie al XIV-lea,--fara a lua dela statele vecine o 

„aceiasi cantitate ; de unde o indoita consecinta : 

„pe deoparte sporiti puterea Dv., pe de alta parte 

„o inicsorati pe a inamicilor Dv.". 

Dar daca vecinii practica aceiasi politica, vor rezulta 

fataltnente conflicte, razboae comerciale i militare, 

cum au. si fost intre Anglia, Franta, Portuglia, Spania, 

Mercantilismul, sistem „economic" are drept eonsecinte, 

de neinlaturat, tocmai crearea unei situatii 

plstoria Doctrinelor Economice" 25

- 386 - 

care diminuand puterea de productie a tuturor, chiar 

si a invingatorului, micsoreaza masa de bunuri in 

loc sa o mareasca, duce la saracire in loc sa duca 

spre imbogatirea urmarita! 

Concluzia tuturor celor de mai sus at trebui sa 

fie o severa condamnare a Intregii politici mercantile 

si mai mult Inca a doctrinarilor can au sustinut-o_ 

Arn face insa o mare gresala oprindu-ne asupra 

acestei concluzii. 

Intai, poate, fiindca ne lipseste autoritatea morala 

pentru a condamna pe mercantilisti. Ar trebui , 

sa vedem intai barnele din oichii nostri i pe urma 

paiul din oichiul mercantilistilor. 

In adevar masurile economice luate azi ln cele 

mai multe tan i nu dovedesc numai aplicarea unor 

sisteme gresite, dar lipsa oricarui sistem, fie si rau, 

o totala anarhie, un haos economic care a adus 

popoarele disperate la o stare de quasi-nebunie economic. 

oar s Lie intoarcem la mercantilism. 

Vont constata In primul rand ca desvoltarea lui 

a corespuns unei realitOti economice: transformarea 

economiei medievale In economie pur monetara 

unor realitei(i istorice puternice si bine constatate, 

ceeace am pus in lumina chid am aratat care a fost 

origina merzantilismului '). 

Doctrinarii n'au avut sa creeze „in abstracto" 

un regim economic idea! ei au avut sa justifice 

o serie de masuri necesare pentru Inchegarea natiuunilor 

si a s -atelor, teoria a ie.Fit din fapte: ea a. 

ie$it iin vointa 'guvernantilor fi a popoarelor: toff 

1) Vezi "rig. 284. §i urm.

— 387 — 

all vrut sã alba cal mai mullet moneta, au avut 

nevoe chiar de cat mai mullet monetcl in situatia 

economica de atunci, situatie rezultata din evolutia 

istorica. 

In al doilea, rand vom constata ca in dosul ,rnercantilismului 

sta unul din cele mai puternice sentimente 

: sentimental national. 

Aceasta impingea spre unitate, intarirea si mai 

ales individualizarea statului si natiunei. 

Aceasta indtvidualizare, in circumstantele istorice 

pe can le-am trecut in revista, avea nevoe de , o intarire 

a granitelor si vamilor aveam nevoe de o- justificare 

pen tru a sustine rolul, din ce in ce mai im 7 

portant, al statului in confundarea indiVizilor Inteo 

singura mash sub autoritatea sa. 

Si aceasta justificare a fost gasita in sistemul mercantil. 

In forma, in doctrina, sisternul mercantil apare 

ca tin scop, in fond ins a a fost un simplu instru 

ment de intarire si individualizare a statelor. 

Jar in al treilea rand, vom conStata in ceea ce 

priveste consecintele aplicarii acestui sistem : restrictii, 

regulamentari, etatism economic, — Ca ele corespund 

sentimentului ci dorintei generale ale guvernantilor 

din taate, timpurile. 

Daca intot deauna guvernele au cautat sa-si largeasca 

si intareasca sfera de activitate, 'cum nu 

ereau sa doreasca aceasta tocmai in epoca constituirii 

statelor ? 

Trebuia un motiv pentru aceasta. 

Care putea fi mai bun decat goana dupa aurul 

§i argintul dorite de toti, dela rege i pan la cel 

din urma cersetor ?

388 

Cum s'ar fi putut renunta dar la o politic carejustifica 

imixiunea guvernelor In viata economic& 

prin urmarirea unui scop universalmente considerat 

ca bun : sa fie multi bani In tara ? 

Atat de adevarata este aceasta observatie ca 

atunci cand doctrina a izbutit sa arate fal$itatea 

principiilor fundarnentale ale mercantilismului si mat 

mit Inca : ineficacitatea interventionismului de stat 

chiar pentru a realiza scopul mercantilismului,—intervenfionismul 

de stat tot nu a incetat. 

I s!a cautat alta justificare, iar guvernantii s'au , 

grabit sa adopte i sa aplice cu eel mai mare entaziasm, 

unul din procedeele mercantiliste, putin, 

modificat 4j mat ales generalizat „protectionismul, 

Judecat cu obiectivitate teareticd, protectionism!, 

care. a Inlocuit. rnercantilismul, I depaseste mit in 

absurditate. 

Mercantilistli c.onsiderau desvoltarea industriala ca 

ui instrument ; sacrificiiie facuto pentru - industrie 

trebuiau sa fie rasplatite prin&un aflux de aur 

argint, cele mai; dorite , hunuri, pe vremea aceea. 

Protectiorli$fit cer sacrificii pentru indostrie,.... no , 

ea sA. fie imlustrie. 

Dar oit este locul, m judecam, aci protectionismuL 

Am vrut sa aratam numai ca mercantilisMul n'a 

fost o; simplaz erezie, ec.onomica, ci un sistem seriqs, 

bin inchegat si conform cu econornice r 

istaTiqe,, inietuL. rbational i o. tending ve$nica: 

claselor guvernante. 

rnii

CAPITOLUL XIII 

Hobbes 

Credem ca numelelui Thonlas Hobbes (1588-1679) 

marele filosof si socioldg englez, nu trebue sa lipseasca 

dinteo istorie a doctrinelor economice. 

Nascut, in 1588; la Nlalmesbury, in Wiltshire, Hobbes 

intraln 1605 la uniyersitatea din Oxford, uncle-0 

face studfile, ceeace nu-I Impiedica de a judeca cu 

asprime intelectualitatea universitara din vremea so. 

Este apoi insarcinat s. educatia conteluf 

de Cavendisch, cu a carui familie ramane In cele 

j. strAnse legaturi i ceea ce Ii prilejueste mai multe 

calatorli In Franta si Italia. 

Pe continent ia contact cu inttlectuali din cei titai 

distinsi: Gasendi, Mersenne, Galile, Descartes. 

A scris si a polernizat foarte mutt. 

Icleile pe can le formuleaza indispun Intâi pe revolutionaril 

englezi, obligandu-1 sa se refugieze la Paø . 

ris, cand acestia devin puternici. 

Acf fade Insa o situatie iniposibila, prin atacurl 

contra dobilflor clefului; ceta'*ce ft Oligi sa „ 

treaca, iarasi in Anglia uncle Cromwel era la putere 

f'Zestaufatia, cu Carol 'al ii-lea, ii Rune din nou. Irs 

perreol, de Care nu scapa de cat, promitand ca nit 

va mai scrie nimic asupra politicei si religiei.

- 390 - 

In consecinta, consacra literaturii si matematicei 

ultima decenie a lungii sale vieti, — 91 de ani, — 

domenii in cart activitatea sa a fost mult mai putin 

reusita de cat In eel politic si sociologic. 

In ordine cronologica, cele mai importante lucrari 

ale sale sant : 

„Elementa philosophica a (1640). 

,De Cive" (1662). 

„Leviathan, seu de materia, forma et protestate 

„civitatis eclesiasticae et civilis" (1651). 

„De corpore politico" (1655). 

„De homine" (1658). 

Filosofia si logica lui Hobbes tind sä se apropie 

cat mai mult de forma matematica, cu intrebuintarea 

multor rationamente „a priori" si ignorarea cercetarilor 

experimentale. 

In psichologie, Hobbes bazeaza cunostinta exclusiv 

pe simturi. 

Intreaga lui filosofie este materialista si determinista. 

Iar morala lui este bazata pe egoism. 

Ceea ce ne intereseaza insa acum este conceptia 

lui Hobbes asupra alcatnirii politice. 

Pentru individ, morala se reduce In a-si Intrebuinta 

facultatile si energia in scop de a-si apara cat mai 

bine „viata si membrele". 

Deci o dominatie exclusiva a ceea ce numim azi 

,interesul personal' derivat din „instinctul de conservare". 

Aceasta Wind morala indivizilor, in ,starea de nature!" 

exista o lupta continua intra indivizi i o 

stare de anarhie in care nu-si pot crea o suficienta 

siguranta.

— 391 — 

De aceea s'a creat un corp politic, artificiaL a carui 

menire este de a crea si pastra ordinea si siguranta. 

La acest corp, la acest cobs creat din vointele 

particulare, face aluzie titlul de „Leviathan*, al operil 

principale a Jul Hobbes. 

Acest corp va fi condus de eel mai puternic a 

carui vointa va fi hotaratoare. 

Cine are „forte are i „ireptal"; forta este baza 

dreptului. 

In consecinta vointa celui mai tare trebue sa fie 

pe deplin suverana, sa nu cunaasca nici o 

Sau ne aflam in y starea de naturn" i atunci 

„hono Itommini lupus", s'au ne aflam Intr'o societate 

ordonata i atunci „horno homini deus". 

Monarhia cat mai absoluta este dar forma politica 

ce deriva direct din natura umana i din dreptul 

creat prin forts. 

Unitatea politic care detine puterea, -- fie ea un 

suveran, o oligarhie, sau chiar o adunare democratica, 

— va trebui sa aiba in mana el toate puterile 

In toate domeniile : politic, juridic, educativ, religios, 

etc. 

lata, redusa la extrem, schema felului in care 

Hobbes intelege organizarea politic. 

Bine Inteles c o asemenea conceptie brutal a a 

dat nastere la multe discutii si mai ales multe atacuri, 

desigur in mare parte justificate, dar despre 

cari nu este locul sa ne ocupam aci. 

In alt ordine de idei si din punct de vedere economic 

mai trebue sa mentionam ca Hobbes a sustinut 

in materie de impozite o teorie care s'a generalizat 

mult si anume ca impozittle platite de fiecare 

trebue sa fie proportionale cu serviciile pe can i le

- 392 --- 

face statul, ceea ce se poate rnasura dupa consumatia 

fiecaruia. 

Limit= aci scurtele observatii pe can doream sä 

le prezentam asupra unuia din filosofi §i sociologi 

caruia i se pot aduce multe critici dar trebue sä i se 

recunoasca neaparat meritul unei puternice i originale 

personalitati.

CAPITOLUL XIV 

Puffendorf 

Samuel Puttendorf (1632-1694) trebue citat 

dupa Hobbes pentru felul in care i-a atenuat teoriile 

politice. 

S'a nascut in Saxa, a facut studii foarte serioase, 

in special in domeniul juridic si a primit apoi sa fie 

preceptorul fiului ministrului Suediei la Copenhaga. 

Ad i a studiat in mod aproftindat lucrarile lui Grotius, 

Hobbes si Cumberland si a publicat „Elementa 

jurisdrudentiae universalis method° matematica" 

(1660), in care expune dreptul sub forma de teoreme, 

axiome i corolarii. 

Succesul acestei lucrari determina pe electorul 

palatin Carol Ludovic s creeze pentru el in 1661, 

la universitatea din Heidelberg, o catedra de drept 

natural. 

In 1667, publica, la Paris, o lucrare „De statu Imperil 

Germanici", in care critic a foarte violent „adunatura 

bizarr de printi, prelati i suverani, mai mult sau 

mai putin legitimi, cari compun acest imperiu. 

Lucrarea provoaca mare emotie la Viena i Puffendorf,—cu 

toate ca o publicase sub pseudonimul 

de „ Severinl Mozambani Veronensis", — gaseste 

mai prudent sa treaca in Suedia, unde Carol al XI-lea

— 394 — 

Ii ofera o catedra de drept natural la universitatea din 

Lund. 

Aci publica, in 1672, lucrarea sa capital& „De 

jure naturae et gentium", In opt carti, reeditata de 

multe ori, tradusa in multe limbi si care provoaca 

multe discutii si comentarii. 

Regele Suediei continua sa-1 sustie in contra tuturor 

atacurilor, 11 cheama la Stockholm, unde 11 numeste 

secretar de stat, 11 face baron si 11 Insarcineaza 

sa scrie istoria domniei sale, — care este publicata 

In 1695. 

Stabilindu-si o mare reputatie ca istoric, capata 

apoi o insnrcinare similar& in 1686, dela Frederich 

Wilhelm, electorul de Brandenburg pe langa care ramane 

'Ana la moarte (Berlin 1694). 

Afara de lucrarile susmentionate, Puffendorf a mai 

publicat i altele cu caracter juridic, politic si istoric 

') 

Pe noi ne intereseaza conceptia lui asupra organizarii 

sociale si politice. 

El este de acord cu Hobbes ca Inaintea crearii 

institutiilor sociale nu poate exista justitia. 

„Sociabilitatea" este principiul drepturilor si obligatiilor. 

Dar, spre deosebire de Hobbes, el considera raporturile 

dintre oameni ca realitati metafizice „entia 

rnoralia", (fiintele morale), can au fost create de 

Dumnezeu pentru a stabili ordinea si armonia in 

viata oamenilor. 

Dela aceste entitati: familie, paternitate, obligatii 

1) «Dictionnaire d'histoire. Bachelet op. cit. la cuvantul .Puffendorf. 

(Samuel).

- 395 - 

civice, — se poate descinde, prin deductie, la aplicarea 

raporturilor in cazurile particulare ale relatiilor dintre 

oameni 

,Entia morallaa , fiintele morale, Ii gasesc reprezentantii 

in cele reale sau in grupurile de indivizi. 

In fond deci organizarea sociala este bazata pe 

un drebpt natural, de esenta superioara omului, dar a 

carui existent& ii are origina In nevoia oamenilor de 

a trai in societate. 

Santem foarte departe de conceptia lui Hobbes a 

dreptului derivand din forta. 

In rezumat Puffendorf n'a fost decal un fericit 

„vulgarizator al teoriei dreptului natural al lui Gro- 

„tius, pe care a complicat-o numai printr'un suparator 

„galimatias, ceeace i-a atras critici foarte acerbe din 

„partea lui Leibniz" inchee Th. Ruysen observatiile 

de mai sus 1). 

El ocupa locul de mijloc Tntre Grotius si Hobbes, 

spune Onken 2). 

1) In erticolul « "nffendorf. (-;amuen in «Gennde riCielupedie« 

op. Cu. 

2) Gseld^hte der Nationa'olcornie op. nit. peg. 2'26.

CAP1TOLUL XV 

Observatii finale asupra acestei perioade 

(sec. XVI si XVII) 

Am aratat, in mai multe randuri, cat este de riscat 

a formula observatii cu caracter de generalitate 

asupra unei intregi epoci. 

Riscurile de erori se reduc insa daca in Joe de a 

pretinde sä stabilim caractere „generale" ne multumim 

sa le punem in evidenta pe cele n clominante". 

Pentru epoca de care ne- am ocupat in partea a 

IV-a (sec. XVI si XVII-a) a acestui volum, lucrul 

este usor. 

Aruncand o privire asupra doctrinelor pe can le-am 

mentionat, vom putea sa constam ca atentia s'a 

dreptat, mai cu deosebire, asupra banilor ci problemelor 

In legaturei Cu circulatia i acumularea lor. 

Este drept ca unii autori de seama s'au ocupat 

de chestiuni cu totul de alt ordin: populatie, agrieultura, 

politica graului, organizarea politica a statului, 

forma social, fericirea oamenilor In general si 

altele, — dar trebue sa recunoastem ca preocuparea 

dominanta s'a indreptat spre moneta, band, plati, 

impozite §i mai ales spre studiul mijloacelor proprii 

pentru a atrage §i pastra moneta Inteo tard, adica 

spre intregul complex de masuri despre can ne-am

- 397 - 

ocupat in capitolul, atat de lung, consacrat mercantilismului. 

0 reacfiune In contra acestei stari de lucruri era 

Viata economica este foarte complex, domeniile 

de activitate economica sand foarte numeroase jar 

economia este seincitoasei numai atunci cand exista 

un echilibru, cat mai bine stabilit, Intre diversele 

famuri de activitate economica. 

In epoca de care ne ocupam „politica banului" 

deschilibrase, din ce In ce mai mult, economia mul- 

tor tad. 

Tipicei era, in acearta privinta, situatia din Franta 

uncle reactiunea, — cum bine spune Onken,-- I) se 

produce in special in patru directii : 

contra reglementarii excesive a oricarei act ivitati 

economice ; 

contra neglijarii intereselor agriculturii; 

contra sistemului, — sau mai bine zis a lipsei de 

sistem, — de impunere; 

contra prea marei importante ce se acorda metalelor 

pretioase. 

Trebue sa mai adaogam indata Ca in Franta rezultatele 

„politicei banului" sant agravate de epuizarea 

poporului francez prin politica, atat extern a cat 

intern, a lui Ludovic al XIV-lea. 

Stralucirea „secolului lui Ludovic al XIV-lea" 

nu a fost obtinuta fara man i istovitoare sfortari. 

Reactiunea, despre care am vorbit mai sus, se va 

1) op. eft. pag. 248 oi urm.

- 398 - 

desvolta pe deplin in secolul at XVIII-lea, despre 

care nu ne ocupam in acest volum. 

Dar ea incepe a se desemna, destul de clar, 

— cum am vazut deja din examinarea doctrinelor, — 

Inca din epoca de care ne ocupam acum. 

Suprimarea monopolurilor $i reglementarii excesive 

in domeniul economic, a corporatiilor in special, 

Incep a fi cerute chiar din secolul al . XVI-lea. 

Putern cita in acest sens pe Hales, in Anglia, pe 

la mijlocul secolului al XVI-lea, pe Bodin In Franta, 

In jurul lui 1570. 

Apoi in secolul al XVII-lea mi§carea aceasta se 

amplifica mult, cum putem vedea 4or din cxaminarea 

doctrinelor pe can le-am citat in cursul acestei 

lucrari. 

Incepand cu formularea pretentiei de a modifica 

regulamentele corporative, doctrinele se Indreapta din 

ce in ce mai mult spre Itberalismul, care va ttiumfa 

in doctrina spre finele secolului al XVIll-lea. 

Reorganizarea agriculturii preocupase deja pe 

Sully, la inceputul secolului al XVII-lea; Vauban 

apoi, Boisguillebert mai ales, urmati de multi alti 

autori din toate tarile, se ridica energic contra sacrificarii 

agriculturii in politica mercantila. 

In directiunea aceasta, evolutia va fi i mai rapida 

decat In spre liberalism, prin desvoltarea deplina a 

fisiocratismului in mijlocul veacului al XVIII-lea. 

In 1664, Ludovic al XIV-lea prezidase „consiliul 

comertului", nu trece un secol i fisiocratii, preotii 

agriculturii, sant singurii scriitori agreati de Ludovic 

al XV.lea 

Impozitele, rezultat at empirismului i nevoilor momentului, 

formau un amalgan, foarte apasator pentru

399 - 

unii, amalgam in care predominau impozitele indirecte, 

ceea ce se explica mai ales prin faptul . ca nobilii nu 

putea fi supu§i la plata de impozite directe. 

Studii serioase incep in aceasta privinta, in Italia 

Intai, apoi Vauban, in primii ani ai secolului al 

XVIIIlea, ataca energic dezordinea in impunere, 

carneralistica se desvolta foarte mutt in acela§ secol 

stabilind legatura Intre finante ansamblul politicei 

economice. 

Lupta doctrinarilor se indreapta intai spre gene- 

Talizafea „proportional/Mil" ln impunere, ceeace nu 

era u§or din cauza dificultatii de a impune pe nobili. 

Fisiocratii pun In discutie chestiunea faimoasa a 

impozitului unic. 

Se ajunge §i in aceasta directie la stabilirea caton-va 

principii fundamentale, dar trebue sa recunoa§tem ca 

on-cat de bine s'ar stabili in doctrina anumite principii, 

ansamblul impunerilor s'a prezintat §i se prezinta 

§i azi tot sub forma haotica, pentru simplul 

motiv ca guvernele cauta sa scoata venituri prin once 

mijloace, preocupandu-se prea putin de adoptarea 

unei politici fiscale. 

In aceasta privinta ne multumim dar a inregistra 

protestele §i studiile doctrinarilor fait sa putem stabili 

net o anumita evolutie. 

In fine reacfiunea contra importantei prea marl 

ce se da metalelor pretioase ataca insu§i axiom a 

fundamentala care dominase economia secolelor XVI 

§i XVII. 

Am vazut autori, chiar foarte vechi, aratand ca 

adevarata bogatie nu consta numai in bani, ci In 

posesiunea unui ansamblu de bunuri potrivite diverselor 

nevoi ale oamenilor.

— 400 — 

Ideea aceasta , si-a croit drum din ce in ce mai 

larg, astfel ca in epoca chiar de care ne ocupam, 

multi autori, chiar ferventi mercantilisti, numai considera 

banii ca bogatie , prin excelenta, ci numai ca 

”reprezentan(ia al bogatiei. 

Continuandu-se in aceiasi directie, desvoltarea inclustriei, 

considerata mult timp numai sub aspectul 

de nprocedeu" potrivit pentru a atrage banii in 

tara, — incepe sa apara ca scop de sine statator ; 

mercantilismul se transforma in protectionism 'industrial, 

dar acesta nu se va generaliza de cat mult 

mai tarziu, ,tocrnai pe la mijlocul veacului al XIX lea. 

Intorcandu-ne acum la banf, putem constata cu 

Onken 1) ca : 

„Doua roluri au banii In spiritul care domma pe 

„la sfarsitul evului mediu : until ca valutA sau mA- 

„surd a valorii si altul ca reprezentanti ai bogatiei 

sau capital”. , 

In aceasta din urma calitate, importanta banilor a 

mers descrescand, cum am aratat cateva randuri 

mai sus. 

Dar nu era Inca in discutie, — spune si Onkcn, — 

rolul banilor ca etalon de valoare Si putem adaoga 

noi, — nici ca instrument de schimb. 

Spre finele secolului al XVII-lea Incepe inn a se 

pune si problema detronarii monetei rnetalice si din 

aceste roluri, jar la inceputul secolului al XV111-lea 

ea este trecuta din domeniul teoretic in eel practic 

prin experienta faimoasa a lui khn Law of Lauriston 

(1671-1729), care tindea la suprimarea totala din 

circuiatie a monetei metalice. 

.1) , , p. pag. 257.

— 401 — 

Iata dar cat de departe a ajuns, In unelele directii 

reactiunea contra „politicei banilora, — cum ne-am 

permis sä o numim, — a banilor metalici, ar trebui 

sä adaugam pentru mai multa preciziune. 

In aceste scurte observatiuni finale, nu am avut 

catu§i de putin intentia sä revenim asupra celor expuse 

In partea IV-a a acestui volum pentru a degaja 

vre-o generalitate §i mai putin Inca pentru a rezuma 

vre-un curent de idei; nu am avut nici pretentia 

de a schita curentele de idei ce se vor desvolta 

In secolul al XVIII-lea §i mai tarziu. 

Am tinut numai sa terminam aceasta „parte" al lucrarii 

noastre §i acest volum, punand Inca odata in 

lumina caracterul evolutiv al economiei, dorind sä 

lasam cititorului impresia foarte neta §i ultima Ca 

evolutie continua, ca ceea ce a fost socotit exact inteo 

anumita faza a succesiunei istorice §i sociale, 

poate fi socotit ca eroare mai tarziu, cã economia 

este o $tiinfa ce trae,Fte odata cu societatea.

Cuvant catre cititori 

Cititorul care va fi studiat coprinsul acestui volum, 

sau ii va fi consultat numai, va putea judeca lipsurile 

si meritele lui. 

In ceeace ma priveste, Indraznesc sa sper Ca scopul, 

anuntat In prefata a fost atins si Ca studiul pe 

care l'am prezentat poate fi de fobs celor ce vor sa 

cunoasca, — in ansamblu dar i Cu oare-care precizie 

i in cadrul lor, curentele de idei cad s'au 

manifestat pâna la inceputul secolului al XVI1I-lea, In 

domeniul doctrinelor economice. 

Mai Indraznesc sä sper ca, — grape felului cum 

am prezentat doctrinele economice, gratie stransei lor 

Incadrari In faptele istorice i felului in care am ales 

autorii citati, — coprinsul acestui volum va putea servi 

ca punct de plecare i indrumare celor ce vor voi 

sa intreprinda vre-un studiu aprofundat de doctrine 

economice sau chiar de istorie economic, in legatura 

cu materia de care m'am ocupat. 

Modestia rolului meu in acest caz : a pune pe altii 

pe calea continuarii cercetarilor, nu ma va impiedeca 

sa-I revendic Cu mandrie, caci astfel se iniatueste 

progresul rodnic. 

Acesta flu poate fi pregatit de cat de oameni ce 

cunosc trecutul, iata un adevar care nu va putea fi

— 404 — 

repetat in deajuns in epoca noastra de dominatie 

politica a ignorantilor i semi-doctilor, mai periculo§i 

Inca decat ignorantii. 

„Nici un ganditor nu poate pretinde „ca organi- 

„zarea economica actuala este singura posibila §i cea 

„mai dreapta. Este deci indispensabil de a §ti ce au 

„gandit i altii asupra unor chestiuni ce au ramas 

„fara raspuns", spune cu drept cuvant Kantz 

Cate nu sant azi, dupa atatea secole de studii §i 

gandire, chestiunile economice i sociale fara raspuns 

satisfacator ? 

Nenum arate ! 

Iata de ce imi permit sa cred ca acest volum poate 

avea, pe langa interesul pur tiinific§i marele interes 

practic de a ajuta la documentarea celor ce lupta 

acum pentru rezolvarea grelelor probleme economice 

§i sociale pe can ni le pune actualitatea. 

Sã nu uitam un singur moment ca" ,actualitatea" 

nu este deceit continuarea trecutului si pregatirea 

viitorului. 

1) Hector Denis «Histoire des sistemes economiques et sodalistes» 

Ed. V. Giard & E. Briere. Paris 1904, 2 vol. Vol. I, pag. 2

TABLOUR1 

EXPLICATII 

Trebue sd ma scuz in primul rand, de a zu 

publica o „bibliografie" completei asupra materiei 

care face obiectul prezentului volum. 

Motivul este foarte simply. 

Ca sd aibd o adevdratd valoare 

o asemenea bibliografie trebue sa- Tie: 

completd si la zi, 

sd nu cuprindd decal ceea ce este adevdrat 

necesar, 

sd fie clasatd din diverse puncte de vedere. 

Dar imprejurdrile actuale, neingdcluindu-mi 

consultarea marilor biblioteci europene, m'au 

pus in imposibilitate de a indeplini aceste 

condifii. 

In consecintd, de cat sd public ceva „aproximativ" 

$i necontrolat, am preferat sã renunt 

la publicarea unei bibliografii, multumindu-md 

sd recomand celor interesati consult area excelentelor 

bibliografii pe can le or gdsi in 

lucrdrile lui Luigi Cossa $i August Oneken, 

completate, — la nevoe, — cu date mai noi 

din rev istele de specialitate. 

Ei vor avea ast,fel in mand, in mod sigur, 

unul din cap3tele firului conduceitor, care-i va 

indruma in direcfia cercetdrilor dorite.

406 

Am crezilt de datoria mea de a facilita cititorilor, 

cat mai mult posibil, consultarea datelor 

adienate in acest volum. 

In aced scop am alceituit trei tab bun. 

I. Un tablou sau index alfabette, al tuturor 

autorilor de can m'am ocupat $icari au trait 

In epaet ce se sfeir$e$te °data cu veacul at 

In west tab lou am trecut chiar i numele 

gdnditorilor can feirei a fi economi$ti meritel 

atraget atentia istoricului doctrinelofr 

economice $i sociale. 

Iar pentru a inlesni geisirea numelui cautat, 

multi autori i-am trecut qi la litera primului 

$i la litera celui de al doilea nume sau Calificativ. 

In fine, in dreptul fiecarui name figureazei 

paginile unde este citat, jar in cele indicate 

cit semnul * am insistat ceva mai mult asupra 

autorului indicat. 

II. Un tablou eronologie, in care santlrecute 

acelea$i nume ca in prec, dentul si care poate 

fi util atat pen tru fixarea cnnoqtintelor, cat $i 

pentru urmeirirea vreunei idei in decursultimpului. 

III. Un tablou al luerarilor eitate, care poateservi 

pen tru a gasi, Cu u$urinte numele autorului 

$i titlul comp let at unei lucreiri citate,. 

fa'rei a o mai ceiuta Iii notele din josul paginilor. 

In acest tab lou nu este treeuld nici una din 

lucreirile autorilor citati in primele cloud, ti, tlurile acestor lucreirii fiind repro duse chiar 

In text la paginile indicate in indexul alfabetic..

Abelard (Pierre) 132*. 

Index alfabetio 

Albert cel mare, 133*, 136. 

Alcuin, 131*. 

Aligheri (Dante), 204. 

Andronicus, 63. 

A 

Antoine Montchrotien de VasteviTle, 332*— 335. 

Antonio Serra, 227, 376*_ 379 

Aristofan, 166. 

Aristot, 60*-94, 133, 135, 148, 150, 151, 163, 166, 205. 

Bacon (Roger) 129, 202*. 

Barthelemy de Laffemas 331*-332, 335. 

Becker (Iohann Ioachim) 381*. 

Benoit Cotrugli 182* 

Bernardin de Sienne (Saint), 178*-179. 

Bernardo de 171loa, 375*. 

Biel (Gabriel), 179*. 

Bocaccio, 204 

Bodin (Jean) 257, 258*-274, 328, 335, 398. 

_Boisguillebert (Pierre Le Pasant siettr de) 366, 367*-369.

— 408 — 

Bostichi Davanzati, 266*-227. 

Botero (Jean) 257, 258*-274, 328, 335, 398. 

Buda, 181. 

Buridan (Jean 160*-161, 176. 

Caius linius Secundus, 101*. 

Caius Sempronius Gracchus, 104*-105. 

Calvin (Jean) 206, 218, 219*-220. 

Campanilella (Thomas), 246* —249, 276. 

Caraffa (Diomede), 182*— I 83. 

Carol cel mare, 131. 

Castanarez (Juan de), 371*. 

Cato (cel vechiu), 96*-97, 104 

Charles Irene %.1astel de Saint-Pierre, 250*-251. 

Charles Davenant, 323*-324. 

Charles Dumolin, 221. 

Child (Josiah), 316*---317. 

Cicero (Marcus-Tullius), 99*-101. 

Claude Saumaise, 221 * . 

Colonna (Egulio), 157*-158. 

Collumella (Lucius--Iunius—Moderatus) 97*-98. 

Contarini (Thomas), 227*. 

Copernic (Nicolas) 202, 233*-235. 

Cotrugli (Benoit), 182*. 

Court (Pieter de la), 379-380. 

Crommwell (Oliver), 304, 389. 

Culpeper (Thomas) 314*-315. 

Culpeper (Thomas junior) 315. 

Damian Olivarez, 374. 

Dante Aligheri, 204.

— 409 

Davanzati (Bostichi), 226*-227. 

David Hume, 327. 

Davenant (Charles) 323*-324. 

De Santis, (Marc Antonis) 227, 376*-377. 

Diomede Carafa, 182*-183. 

Duarte Gomez, 371*. 

Dubois (Pierre), 158*- 

Dumoulin (Charles), 221. 

Eduard Kisselden, 297*. 

Egidio Colonna, 157*-158. 

Era= 181, 239, 381. 

Estienne Henry 13. 

Frank, 254. 

Gabriel Biel, 179*. 

Galileo GaWei, 202. 

Gaspard Scaruffi, 226*. 

Gee (Joseph) 327. 

Gerson (Jean) 161*. 

Giotto, 204. 

Giovani Pontano, 182*. 

Gomez (Duarte) 371*. 

Gracchus (Caius Sempronius), 104*_ 105. 

Grachus (Tiberius Sempronius), 104*-106. 

Grammont de Saint Germain, 254*--255, 256. 

Gregory King 342*. 

Groot (Grotius) (Jean Hugo de), 221*--222, 379, -393, 

395.

410 — 

Groot (Pieter de), 379*. . 

Guillaume Durand de Saint Pourgain, 159*--160. 

Hales, 398. 

Harrington (James), 249*— 250. 

Henckel, 254. 

Henry (Estienne), 53. 

Herodot 46*. 

Hobbes (Thomas) 389* — 392, 393, 394. 

H8rnigk (Ph. W. von) 381*— 382. 

Hume (David), 327. 

Ibn Khaldoetin 127. 

Iosiah Chilid, 316*-317. 

Iohan Ioachim Becker 381*. 

Isidore (Saint) 148. 

Ivan Possoschkow, 382. 

Jammes Harrington 249* — 250. 

Jean Baptiste Colbert 207, 289, 303, 335,* —360, 367, 

368, 369, 374, 385. 

Jean Boatn, 257, 258*-274, 328, 335, 398. 

Jean Botero, 229*- 232. 

Jean Buridan, 160*- 161, 176. 

Jean Francois Melon 365*- 366. 

Jean Calvin, 206, 218, 219* — 220. 

Jean de Witt 379, 380. 

Jean Gerson, 161. 

Jean Renchlin, 181.

— 411 — 

Jeronimo de Ustariz, $74°---3 75. 

Jean Hugo de Groot 221*- 222, 379, 393, 395. 

John Law de LauriatSu 365, 400. 

John Locke 325*-3,27. 

Joseph Gee 327. 

eslalhaVed e E Csuez, 371. 

Kepler, 202. 

Khaldofin (bn) 127*. 

King (Gregory) 324*. 

Kodeana, 128*. 

Laffmase (Barthelemy de) 331*--332, 335. 

Latimer (Hugo), 254. 

Law (John de Lauriston) 365, 400. 

Locke (John) 325*-327. 

Leonardo de, Vinci, 202. 

L. Ortiz 374. 

Lucius-Annaeus-Seneca, 191 * - 

Lucius-Iunius-Moderatus-Columella, 97*-98. 

Lunetti (Vittorio), 378. 

Luther (Martin) 179, 181, 205, 218*-219. 

Lycurg 41*. 

Machiavelli (Nicola), 183*-187. 

Malestroit (Monsieur de) 225*-257, 257. 

Mare Antonio de Santis de Nocera 227, 376*, 377 

Marcus Tulius Cicero, 99*-- 1,001""rtrC 

"\syt% s 

Marcus Terentius Varo, 98*.

Marius, 105 

— 412 — 

Martin Luther, 179, 181, 205, 20 *-219. 

Mattes) Palmieri, 183*. 

Maximilien de Bethune, baron de Bosny, due de Sully 

275*-278, 340, 369, 398. 

Melanchton, 179, 206, 254. 

Melon (Jean Francois), 365*-366. 

Mlles (Thomas), 298*-302 314. 

Minorita (Paul), 15 8*. 

Misselden (Eduard), 297*. 

Aloncada (Sancho de), 374. 

More, (Morus) (Thomas), 237*- -246. 

111un (Thomas) 298*-302, 314. 

Nicolas Coperaic, 233*-235. 

Nicolas Oresme, 135, 163*-177, 179, 257. 

Nicol° Alachiaveli 183*-187. 

Newton, 203. 

Occam (d'), 179. 

Olivaxez (Damian); 3'74. 

Oliver Cromwell, 304, 389. 

Oresme (Nicolas} 135, r6*_ i77, 179, 257. 

Ortiz (L), 374. 

Palmieri (Matteo), 183*: 

Paul Minorite, '1 *5-8*. 

Pau1ur4'r16124: : 

Petrarc, 180, 181, 204.

X!etty 317*-323. 

— 413 — 

Ph. W. von Hornigk, 381*-382. 

Pierre Abelard, 131*. 

Pierre Dubois, 158*. 

Pierre Le Pasant sieur de Boisguillabert 366, 367* -- 

369, 398. 

Pieter de Grot, 379 *. 

Rieter de la Court, 379*-380. 

Platon 51*-66, 148, 205, 237. 

Piinius (Caine Sean=lus) 101*. 

Plutarch, 41. 

Pontano (Gi(Arani), 182. 

Possosckow (Ivan), 382*. 

Puffendorf (Samuel) 398* -395. 

Benchlin (Jean), 181. 

Roger Bacon 129, 202. 

Ruger 4Thoro14)! 324-325 

Samuel Puffendorf 393*-395 : 

Sancho de Aloncada, 374. 

Santis (de Noceva) 227, 376*-377. 

Saint Bernardin de Sienna, 178*-179. 

Saint Isidore, 148. 

Saint-Germain (Grammont de) 254*-255, 256. 

Saint Pourgain (Guillaume Durand de) 159*. 

Saint Thomas d'Aquin, 133, 135; 136*156; 157, 158, 186. 

Saumaise (Claude), 221*. 

Scaruffi (Gaspard), 226*. 

Schroder (Wilhelm von), 882*.

— 414 

Sebastien Le Prestre marquis de Vauban, 360*-365 

367, 369, 398. 

Seckendorf (Veit Ludwig von) 381. 

Seneca (Lucius Annaeus) 101*. 

Serra (Antonio) 227, 376*-379. 

Socrate, 46 *-59. 

Solon 43*, 89. 

Sully (blaximilien de Bethune, baron de Rosny, duc de) 

275*-278, 340, 369, 398. 

Temple (William), 315-317. 

Tiberius Semronius Grachus, 1O4* 105. 

Thomas Campanella, 246*-249. 

Thomas Contarini, 227*. 

Thomas Culpeper, 314*-315. 

Thomas Culpeper, (lunior) 315. 

Thomas de Vio, 226*, 

Thomas d'Acquin, (Saint) 133, 134 136*-156, 157, 158, IN 

Thomas Hobbes, 389*-392, 393, 394. 

Thomas Mines, 296*-297. 

Tbomas More (Morns), 237*-236. 

Thomas Man, 298*-302, 314. 

Thorold Rogers 324-325. 

Tukydide, 46*. 

Ugo Latimer, 254. 

Ulloa (Bernardo de), 375*, 

, . , 

Ustariz (Jeronimo de), 374*--3 5. 

V 

Varo (Marcus-Terentius) 98*.

— 415 — 

Vauban (Sebastien Le Prestre marquis de) 360*-365, 

367, 399, 398, 399. 

Veit Ludwig von Seckendorf 381. 

Vinci (Leonardo da), 202. 

Vio (Thomas de), 226*. 

Vittorio Lunetti, 378. 

W 

Wilhelm von BehrOder 392*. 

William Petty, 317-323. 

William Temple 315*-317. 

Witt (Jean de), 379, 380. 

Xinofon, 45, 50*-51. 

Takoubl, 128*. 

Zollikon, 236. 

Zwingli, 206, 254.

Tablou cronologiO 

Solon (640-558 1. de Cr.). 

Herodot (484-425 I. de CO. 

Socrate (468-400 sau 399 1. d. Cr.). 

Aristofan (450-380 1 , d. 

Tukydide (440-350 1. d. Cr.). 

Xenofon (430 sau 425-352 i. d. Cr.). 

Platon (429-347 1. d. Cr.). 

Cato (cel vechiu) (234-149 I. d. Cr.). 

Tiberius Gracohus (163-133 1. d. Cr.). 

Marius (156-86 1. d. Cr.). 

Marcus Terentius Varo (116-27 in. d. Cr.). 

Cicero (107-43 1. d. Cr.). 

Andronicus (tntocme§te pe la 60-50 1. d. Cr. prima editie 

a operilor lui Aristot). 

Caius Plinius Secundus (23 t d. Cr.-76 d Cr.). 

Seneca (Lucius Anaeus) (2-65). 

Plutarch (e celebru pe la 45-50). 

Columela—sec. 1. 

Saint Isidore, sec. VII. 

Alcuin, (735-804). 

Carol cel Mare (742-814). 

Kodama (moare in 994). 

Abelard (1079-1142). 

Albert cel Mare (1193-1280).

Roger Bacon (1214-1294). 

— 418 — 

Saint Thomas d'Acquin (1237-1274). 

Dante Alighieri (1265-1321). 

Colonna (Egidio) (1247-1316). 

Dubois (Pierre) OAK Intre 1250-60 -- mort dupa 1321). 

Ocoam (IT) (1270-1347). 

Giotto (1276-1336). 

Ghillaume Durand de Saint Poureain (t 1333). 

Petrarc (1304-1374). 

Paul Minorita (scrie „de regbnine rectoris" Intre 1313- 1315), 

Bocaccio (a313- 1375). 

Nicolas Oresme (flaw. Inceput. sec. X1V —i- 1382). 

Ibn Hold8un (1332-1378). 

Sant Bernardin de Sienne (13041-1444). 

Buridan (t dupa 1358). 

Mateo Palmieri (140g- 1478). 

Giovani Pontano (1426- 1503). 

Leonardo da Vinci (1452-1519). 

Jean B enehlin (1455-1522), 

Brame (1467-1536). 

Bade (1467-1590). 

Nicolo Machiaveli (14e9-1527). 

Copernic (Nicolas) (1473-1543) 

Thomas More (Morns) (1478-1535). 

Biel (Gabriel) (t 1495). 

Martin Luther (1483-1546) 

Melanchton (1487-1546). 

Thomas de Vie (scrie oDe Combas. in 1499). 

Benoit Catrngli (sec. XV). 

Diomede Caraffa (scrie pe la 469-148'2 «De regis et 

boni principis 

Charles Dumou in (1500-1566). 

Jean Calvin (1509-1564). 

Gaspard Scharuff. (1519-1584).

Jean Bodln (1520-1596). 

— 419 — 

Bostichi Davanzati (1529-1606). 

Jean Botero (1540-1617). 

Kepler (1541-1630). 

Galileo-Galilei (1564-1642). 

Laffemas (Barthelemy de) (1543-1612). 

Hales (mijloc. sec. XVI). 

Malestroit (scrie la 1566 „Paradoxes)". 

Sully (Blasisnilien de Bethume de) (1559-1641). 

Thomas CampanellA, (1568-1639). 

Thomas DT= (1571-1641). 

Bstienne Henry (publica operile lui PIaton In 1571). 

NEontchretien (1566-1621). 

Saumaise (Claude) (1588-1653). 

Antonio Serra (sec. XVI §i Inceputul sec. XVII). 

Thomas Culpeper (1578-1662). 

Thomas Contarini, (cloua discursuri in 1587). 

Hobbes (Thomas) (1588-1779). 

Ortiz (L.) (publica In 1598 un „memorial al re)". 

Cromwell (1599-1658). 

Marc Antonio de Santis de Nocera (public „Discorsi" Ir 

1605). 

Thomas Mines (publica 3 luceari intre 1604- 1622). 

James Harrington (1611 - 1677). 

Juan de Castanarez, (publica in 1626 : „Sisteme sabreprohibir 

la enrrada de los generos estrangeros)". 

Pieter de la Court (1618- 1685). 

Sancho de Nitoncada, (publica in 1619: „Restauracion politica 

de Espana)". 

Jean Baptiste Colbert (1619-1683). 

William Petty (1623-1687). 

Damian Oltvarez (sctie In 1621 „Memorial para prohibit la 

entrada de los generos estrangeros)".

— 420 — 

Duarte Gomez (scrie in 1621 „Discours sobre el commercio 

de los duos Indios)". 

BIisselden, (clod lucrari in 1623). 

Iohann Ioachtm Becker (1625- 1682). 

William Temple (162S-1698). 

Vittorio Lunetti (scrie douA lucrari !litre 1630-1640). 

Josiah Child (1630-1699). 

Samuel Puffendorf (1632-1694). 

John Locke (1632-1704). 

Vauban (Sebastien Le Prestre marquis de) (1633- 1707). 

Newton (1642-1727). 

Gregory King (2648-1612). 

Veit Ludwig von Seckendorf. (publicA, in 1655, cteutsche 

FurstenstatD). 

Charles Davenant (1656- 1714). 

Charles Irene Castel tie Saint Pierre (1658-1743. 

lwan Possoschow (1665-1726). 

Jean de Witt. (sec. XVII) 

Pieter de Groot, (ambasador al tarilor de jos in 1670). 

John Law de Lauriston (1671- 1729). 

Hornigk (Ph. von) (scrie In 1684 : cOstereich fiber alles)D. 

Schroder (Wilhelm von) (scrie In 1686. „Farstliche Schatz 

and Reutkammer)". 

Jeronimo de Ustari. (publicA, in 1724, „Torica)". 

Jean Francois Melon (f 1738). 

David Hume (1711-1776. 

Joseph Gee (scrie in 1727 „Trade and Navigation of Great, 

Britain)". 

Bernardo de Ulloa (public In 1740 „Restabliecimentos de 

los fabricas y commercio Espanol)".

Lucrari citate 

Asheley (V. Y.) „Histoire et doctrines economiques de l'Attgleterre". 

Trad. de Baudois Ed. Giard et Briere. 

Paris. 1900. 2 vol. 

Basilescu Aristide, profesor. „Principii de economie politica". 

3 vol. publicate in Bucure§ti in 1926, 

1927 §i 030, apoi vol. 1 ed. 11 in 1933. Edit. 

A. Th. Doicescu. 

Baudrillart „Bodin et son temps". Paris 1853. 

Berthelot (A. M.), articol la cuvantul „renaissance" in, La 

Grande enciclopedie". 

Bertrand (Alexio) articol la cuvantul «Bodin» (Jean) in «La 

Grande encyclopedie". 

Boutroux Emile, articol asupra lui «Aristots. in „La Grande 

en cyclop6die" 

Cantu „Histoire universelle". 18. vol. 

cossa (Luigi) „Histoire des doctrines economiques". Ed. V. 

Giard et Briere. Paris 1899. 

Condillac „Le comerce et le gouvernement consideres relativement 

l'un a l'autre". 

Denis (Hector) „Histoire des systemes economiques et so - 

cialistes". Ed. V. Giard et Briere, Paris 1904 

2 vol. 

Demongeot (Marcel) „La theorie du regime mixte chez Saint 

Thomas d'Aquin,. Tipogr, Carbone', Paris, 1927. 

Deschamps (A) profesor. Articol publicat in «Revue de l'en- 

M rti lu1K

— 422 — 

Deschamps (A) Curs facut la Facultatea de Drept din Paris 

in 19i9-1920. 

Dezorby (Ch.) et Bachelet (Th) Dictionnaire de Biographie 

et d'Histoire. 2 vol. Ed. Dezorby i E. Magdeleine 

et comp. Paris 1857, 

Delavaud (L.) articol in «Grande encylopedie» la cuvantu 

Colbert' (Jean Baptiste). 

Dubois (A.) ‹Precis de Phistoire des doctrines economiques" 

Ed. A. Rousseau. Paris 1903. 

Espinas (A.) «Histoires des doctrines economiques» Ed. A. 

Colin et Co. Paris. 

Peiler (Arthur) L'experience du bolchevisme), trad. din 

germand dr. Rene Janin. Ed. N. R. F. Paris 1929. 

Ferrero (Guglietmo) «La ruine de la civilisation Antique» 

Ed Pion et Nourrit Paris 192 1 . 

Forges (Louis) articol in „Grande encyclopedie" la cuvantul 

«Boisguillebeth (Pierre de Pesant). 

Fonsegrive (G) articol la cuvantul qBuridan» (Jean) in 

«Grande encyclopedie». 

Fousegrive (6) articol la cuvantul «Campanella» (Thomas) 

in «Grande encyclopedie». 

Funck-Brentano «Traite d'economie 

Grande encyclopedic) ed. H. Lamurault & Co. Paris. 31 vol. 

Gonna,rd (aene) «Histoire des doctrines economiques» Ed. 

Valois Paris 1930. 

Hauser (Henri) articol la cuvantul «Sully» (Maximilien de 

Bethune) in «Grande encyclopedic". 

Tones (Richard) «Primitive political economy of. Englanth in 

«Literary Remains" edited by W. London pag. 

1859 pag. 291-236. 

Iorga N. «Essai de synthese de l'histoire de l'humanite. Ed. 

Gamber, Paris 1926, 1927, 1928-4 vol. 

Jeaneroy (A) articol la cuvantul «Machiavel» (Nicolo) in 

«Grande encyclopdeie». 

Knight (Melvin M.) ,,Histoire econoinique de l'Europe jusqu'a 

la fin du emoyen age trad. de Jean et Elise 

Picard et Henri Sec. Ed. Marcel Giard 1930.

— 423 -- 

labriola (Antonio) cEssais sur la conception materialiste de 

Phistoire Arad. A. Bonnet. Ed. Giard et Briere. 

Paris. 

Langlois (V) articol la cuvantul «Duboisz. (Pierre) in cGrande 

encyclopedie». 

Le Trosne ape l'administration provinciale et la reforme de 

l'impot. 

Maints, „Cours de droit romain" 2 vol. 

Marx (Karl) ,,Histoire des doctrines economiques" publicata 

de Karl Kautsky. Trad. de G. Molitor. Ed. A. 

Costes, Paris 1924 2 vol. 

Martin (Henri) ,,Histoire de France" vol. X111--1V. 

Onken (August) „Geschichte der Nationaleekonomie. Ed. C. 

L. Hirschfeld, Leipzig, 1902. 

Psreto (Viltredo) „Les systemes socialistes" Ed. 111902 Ed 

M. Giard, Paris, 1926, II vol. 

Picard (Francois) articol asupra „stoicismului" in „Grande 

encyclopedie". 

Preux (J.). Articol la cuvantul ,,arabe" In „Grande encyclopedie 

Rambaud Uoseph). „Histoire des doctrines economiques" 

Ed. 11. L. Larose. Paris 1902. 

Ruysen (Th.) articol in „Grande enciclopedie" la cuvantul 

,,Puffendorf" (Samuel). 

Smith (Adam) „Recherches sur la nature et les causes de la 

richesse des nations", trad. de Germain Gamier 

Ed. Guillamin, Paris 1880 2 vol. 

VoIlet (E. H.) articol la cuvantul „Durand' „Guillaume, In 

Grande enciclopddie". 

WeIs H. G. „Esquisse de l'histoire universelle, Ed. Payot. 

Paris 1926.

Tabla de Materii 

Pag. 

Prefata, . .. . ... . . ..... 5 

Partea I. ienera1ithti 15 

Capitolul I. Domeniul „Istoriei Doctrinelor 

Economice".—Metoda 

de expunere 15 

Capitolul II. Importanta istoriei doctrinelor 

economice 24 

Capitolul III. Baza f I obiectul multor doctrine 

economice 28 

Partea II. Antichitatea Oink' i ro- 

mana 37 

Capitolul I. Generalitati 37 

Capitolul 11. Doctrinele economice la e- 

lini 40 

§ 1. Mediul social . . . . . .... . 42 

§ 2. Preocutdiri de organizare economicii §i sociala 45 

§ 3. Doctrina lui Platon 51 

§ 4. Doctrina lui Aristot nil

— 426 — 

Pagina 

Capitolul III. Doctrinele economice la romani 

95 

Partea III. Doctrinele economice in 

evul mediu .... 

Capitolul I. Cadrul istoric 

Capitolul II. Ivirea preocuparilor de or- , 

ganizare econornica . . 125 

§ 1. Observatii generale . . . . 125 

§ 2. Preocupari economice la arabi 126 

§ 3. Sco/asticii 130 

§ 4. Reaparifia studiilor cu caracter social qi eco- 

▪ 

107 

107 

nomic 134 

Capitolul Ilf. Doctrinele lui Saint Thomas 

d'Acquin 136 

§ 1. Biografie, opere, observatii generale . 

§ 2. Teorii asupra formelor de guvernamant . 

§ 3. Teoria asupra cametei 150 

Capitolul 

Capitolul 

Capitolul 

Capitolul 

▪ 

136 

139 

IV. Cativa autori din secolul 

al XIV-lea 157 

V. Te or ii le lui Nicolas 

Oresme asupra monetei 

VI. Doctrinele economice In 

secolul al XV-lea . . 178 

VIII. Uman4tii . . 180

— 427 — 

Pagina 

Partea IV. Doctrinele economiee in 

secolele XVI si XVII . . . 189 

Capitolul I. Cate-va aspecte ale acestei 

ale acestei epoci . . . 191 

§ 1. Forma politicd. Date istorice 192 

§ 2. Descoperirile geografice . 200 

§ 3. Descoperirile 202 

§ 4. Cate-va observatii asupra miqccirit intelectutuale 

in genere 204 

§ 5. Observatii asupra situatiei economice 207 

apitolul II. Principalele probleme economice 

din aceastA epoch' 

(sec. XVI si XVII) . . 212 

'Capitolul III. Influenfa „reformei" asupra 

doctrinelor economice. 

Chestiunea dobanzii . . . 218 

Capitolul VI. Cameralistica 

Capitolul V. Cafi-va autori italieni din 

aceastA epoca cari s'au ocupat 

In special de monetb, 

bAnci, impozite, . . 225 

Capitolul VI. Jean Botero 

Capitolul Vii. Nicolas Copernicsi moneta 233 

Capitolul VIII. Cafi-va utopisti din acea- 

sta epocA . . .. .. . 235 

323 

229

— 428 — 

Pagina 

§ 1. GeneraNati 235 

§ 2. Thomas More 237 

§ 3. Thomas Companella 247 

§ 4. Jammes Harrington . . . ..... 249 

§ 5. Abatele Charles Irene Castel de Saint-Pierre 250 

§ 6. Observatii finale . . . . . 251 

Capitolul IX. Chestiunea urcfirii preturilor 

i teorilIe lui Malestroit 

asupra el 25/ 

§ 1. Urcarea preturilor 251 

§ 2. Opinitle lui Males troit asupra urccirii prefurilor 255 

Capitolul X. Jean Bodin 

Capitolul XI. Sully 275 

Capitolul XU. Mercantilismul 279 

§ 1. Definifii qi observatii generale 284 

§ 2. Origina mercantilismului . 284 

§ 3. Scurte observafii asupra felului de expunere 

al evoluliei mercantilismului 289 

§ 4. Mercantilismul In Anglia 291 

I. Observatii preliminare asupra economiei engleze 

. . 291 

II. Prima forma a mercantilismului in Anglia 292 

III. Balanta contractelor Qi alte masuri . . . . 293 

1V. Doctrine feta de sistemul prohibitiei ei al 

balantei contractelor 295 

V. Thomas Mun 298 

VI. Aplicarea „balantei comertului" 302 

VII. Doctrina engleza fa tft de sistemul balantei 

comertului 314

— 429 — 

§ 5. Mercantilismul in Franta 328 

I. Prima forma a mercantilismului In Franta 328 

II. Doctrina franceza fata de prima forma a 

m ercantilismului 380 

III. Jean Baptiste Colbert 835 

IV. Vauban 

2.1. 

A. Consideratii generale 335 

B. Fjografie 837 

C. Politica lui Colbert 340 

D. Doetrina lui Colbert 357 

E. Concluzii 359 

▪ 

360 

V. Melon 385 

VI. Ataeurile contra politicei mercantile. Bois. 

guillebert . . . . . . . 368 

§ 6. Mercantilismul in celelalte tart . . 

309 

I. Portugalia 370 

IL Spania 372 

III. Statele italiene 375 

IV. Tarile de jos . . . . ..... 

378 

V. Dirile germanice 380 

VI. Rusia 382 

§ 7. Scurte concluzii asupra mercantilismului . 383 

Capitolul XIII. Hobbes 389 

Capitolul XIV. Puffendorf . . . 

Capitolul XV. Observatii finale asupra 

acestei perioa de 396 

Cuvant chtre cititori 402 

393

DOCTRINELOR ECONOM10E

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?