SimonescuCon 333p.pdf

LITERATURA ROMÂNEAScA 

DE CEREMONIAL

c,4 

ci 

44E60f' 

LITERATURA ROMANEASCA 

DE CEREMONIAL 

CONDICA LUI GHEORGACHI, 1762 

STUDIU *I TEXT DE 

DAN SIMONESCU 

BUCURE*T1 

FUNDATIA REGELE CAROL I 

1, Strada Wilson, 1 

1989

IN THODUCERE 

Nu cunosc in literatura româneasca veche o opera peste care 

sa se fi trecut cu mai multà usurinta decal, s'a trecut peste Condica 

ce are intru sine obiceiuri vechi si noue't a prea inediatilor Domni 

scrisii de Gheorgachi 1 al II-lea logofat, la 1762, in Iasi, din porunca 

Domnitorului Grigorie Calirnachi. 

Indiferenta cu care s'a privit pand acum aceasta opera literard 

este cu atat mai nedreptalita, cu cat Condica este nu numai o 

opera unicci in literatura romaneasca, in ceea ce priveste genul 

caruia Ii apartine, dar prezinta, dupii cum vom vedea, o mare 

insernnatate din punct de vedere istorico-politic, etnografic, din 

punctul de vedere al evolutiei ceremonialului bisericesc si al lirnbii 

in care este scrisa. 

Opera a intrat in patrimoniul public, prin tiparirea ei in caractere 

cirilice de care M. Kogalniceanu, in colectia Letopisitile 

Teira Moldova, torn. III, lasi 1846, p. 287-328, cu urrnatorul 

titlu: Condicei ce are intru sine obiceiuri vechisinoue a prea ineilta- 

(ilor Domni care s'au facia din poronca prea ineiltatului, luminatului 

si iubitorului de Hristos Domnului rneu ci oblätduitorului a 

toatä Moldavia Ion Grigorie loan V. V. Care s'au alcittuit i s'au 

scris de mine prea plecatei slugei Gheorgachi al doile logofat aici in 

orasul Iasului, la anii 1762 Noenwrie 5 2. 

Despre numele autorului, v. mai jos p. 241, nota 1. 

2 Acesta este, cu oarecari modificari, titlul manuscrisului original, pe care-1 

imprumutase M. Kogalniceanu dela vornicul Alecsandru D. Sturza MiclAusanu, 

pentru a-I publica. (Vezi: Letopisijile Tara Moldova, III, Iasi 1846, 

p. 2 nenumerotatà dela slarsit). Despre circulatia operii in forma manuscrisà, 

vezi mai jos, p. 242-245.

6 INTRODUCERE 

Republicarea Condicei, de data aceasta in caractere latine, 

de M. Kogillniceanu, in 1874 1, a contribuit la o mai largd cunoastere 

a ei. Condica incepe sa fie consultatd ca izvor de infor- 

matie istoricd, mai ales in legdtura cu moravurile noastre sociale 

si 

politice in secolul al XVIII-lea. 

Astfel, pentru a cita pe cei mai de sear* Alex. Papadopol- 

Calimah numeste pe autor lordachi al doilea logordt, iar din opera 

lui scoate stiri interesante despre curtea domneasca din Iasi 2. 

V. A. Urechia, descoperind un manuscris grecesc din secolul al 

XVIII-lea, care cuprinde intre altele si 3 fragmente de ceremonial 

din vremea lui Mihail Sutu, compara in mod foarte sumar Condica 

lui Gheorgachi cu acele fragmente i gaseste c5. « nu s'a schimbat 

mult din obiceiurile descrise de Gheogache, decat ca s'a substituit 

boierimei române fel de fel de venetici » 3. A. D. Xenopol &este 

opera lui Gheorgachi « interesanta din punctul de vedere al moravurilor 

secolului al XVIII-lea » pentruca « descrie cu deamanuntul 

toate ceremoniile, toate serbarile politice i religioase ate se 

faceau la curte si la biserica Sf. Neculae, de exemplu ceremonia 

incoronarii domnilor si altele » 4. 

Gheorgachi si opera lui figureaza si in istoriile literare; istoricii 

literari insd n'au facut o analiza a Condicei, nici n'au determinat 

izvoarele ei. Cu exceptia d-lui N. Iorga, nimeni n'a cautat 

sa identifice autorul, nimeni n'a incercat s. schiteze macar o 

biografie a lui. 

Unii dintre ei, cum de ex. Aron Densusianu, au avut chiar o 

prirere ciudata despre opera: o considera ca produsul unei epoci 

1 M. Kogillniceanu, Cronicele Romaniei sau Letopisetele Moldaviei fi Valahiei. 

A doua edifiune. Tom. III, Bucuresti, 1874, p. 297-333. 

2 Alex. Papadopol-Calimah, Amintiri despre curtea domneasca din Iasi, 

in Convorbiri literare, 18 (1884), p. 408. 

3 V. A. Urechia, Istoria Romanilor, torn. V, Bucuresti, 1893, p. 535. 

Asupra acestui manuscris grecesc din secolul al XVIII-lea, cu fragmente 

de ceremonial rornânesc, pe care V. A. Urechia le-a crezut dela curtea lui 

Mihail *utu, deci posterioare Condicei lui Gheorgachi, vezi pe larg mai jos, 

p. 179-187. V. A. Urechia, Din portololiul doctorului Sutzu (1740-1766), In 

Ateneul Roman, 1 (1894), p. 257-268. Manuscrisul acum este la Academia 

Român6 si are cota nr. 116, fondul grecesc. (Cf. Const. Litzica, Biblioteca 

Academiei Române, Catalogul manuscriptelor grecgti, Bucuresti, 1909, p. 

396-398). 

4 A. D. Xenopol, Istoria gi genealogia Casei Callimachi, Bucuresti 1897, 

p. 59-60.

INTRODUCERE 7 

de decadentà literarà §i atribue caracterul ei de ceremonial imprejuràrii 

ca. nu mai existau fapte care sä merite atentia cronicarului: 

« De atat se mai interesau oamenii, caci domniile treceau iute, 

una dupá alta, Vara' fapte de valoare ; tot ce se mai vedea, erau 

ceremoniile seci, cari se repetau la särbdtori... »I. Aceasta conceptie 

ciudat5. asupra genezei operei se datore§te insd necunoa§terii 

genului in care se incadreaza opera i anume literatura de 

ceremonial, atat de raspandità la Bizantini, care este cu totul 

altceva cleat cronica istoricà, obisnuitd. 

Petre RäFanu folose§te deseori Condica lui Gheorgachi, dar 

grese§te cand afirmg c5. Gheorgachi a scris despre obiceiurile 

curtii « din ordinul lui Grigore A. Ghika » 2. 

D-1 N. Iorga este cel dintai istoric literar care acord5. Condicei 

§i autorului ei atentie: « Asupra cuprinsului zice d-sa e putin 

de spus. E pe atat de pretios, pe cat de neanalizabih 3. Negresit, 

inteo lucrare de sintezA ca Istoria literaturii romdne, ar fi greu 

sa scrie cineva pe larg i sä analizeze Condica, bogath in a§a de 

multe amànunte ; noi totu0, aici, vom incerca o analizd sistematica 

a Condicei, pentrucA succesiunea diferitelor ceremonii in 

opera lui Gheorgachi urmeag un plan bine definit. 

Pe d-1 N. Iorga 11 preocupà insá alte cloud probleme §i anu me : 

identificarea autorului si determinarea izvoarelor Condicei. Pentru 

d-sa Gheorgachi nu poate fi altcineva decal Iorgachi sau Iordachi 

Sutu, pentruca urmArqte in operA « cu deosebit5 atentie i simpatie 

pe membrii puternicii familii a Sute§tilor » 4. Se schiteazd 

chiar o biografie a autorului, urmArit in documente, incepand cu 

7 Oct. 1777 0 sfarOnd cu anul 1802. 

Manuscrisul grecesc cu nr. 116 din Biblioteca Academiei Romane, 

care nu este altul decat portofoliul Dr. Sutzu (1740-1766) » 

studiat de V. A. Urechia 5 (aceastA identificare a rimas neobservatA 

' 

Aron Densusianu, Istoria linzbei Si literaturei romdne, Iasi 1885, p. 186 

(in ed. II, Iasi 1894, p. 234). 

Lefile si veniturile boierilor Moldovei in 1776. Document de la Grigorie 

A. Ghica V.V. publicat cu o introducere de Petru Rdscanu, Iasi 1887, p. III; 

repet'a greseala si la p. XLV. 

3 N. Iorga, Istoria literaturii romine in secolul al X VIII-lea, vol. LBucuresti 

1901, p. 496-499 (In ed. II, Istoria literaturii rominevi, II, Bucuresti 

1926, p. 554-557). 

Ibidem, ed. II, Bucuresti 1926, p. 554. 

5 Vezi mai sus. p. 6, nota 3.

8 INTRODUCERE 

d-lui N. Iorga si in ed. II, Buc. 1926) da prilej d-sale a se 

pronuni a si mai precis asupra autorului i asupra izvoarelor Condicei. 

Autorul, Iordachi sau Iorgachi Sulu, este stranepotul lui 

Constantin Sutu, zis Draco, fost capuchehaie a Moldovei la 1711. 

« El a avut Insà un frate adaoga d-1 N. Iorga acest frate un 

fiu, poet, scriitor, diplomat, autorul interesantului carnet grecesc 

(ms. gr. 116), iar fiul acestui nepot al Dracului e Iordachi, care 

a redactat Condica de obiceiuri »1. Si, pentruca interesantul 

carnet grecesc cuprinde, cum am mai spus, intre altele, trei fragmente 

2 de ceremonial, faptul acesta determina pe d-1 N. Iorga 

si ajunga la concluzia cá Gheorgachi a redactat Condica dupa 

insemndrile acestea ale tatalui sau. 

Deci, in timp ce V. A. Urechia socotia fragmentele de ceremonial 

din « portofoliul dr. Sutzu » posterioare Condicei, d-1 

N. Iorga, nu numai ca le socoteste anterioare, dar le considera 

in stransd dependenta cu Condica lui Gheorgachi, careia i-au 

folosit ca izvoare. 

Nu voiu lamuri aceasta controversa in introducere, pentruca' 

prin ea nu urmaresc altceva, decat sá arat care este stadiul actual 

al cercetarilor in jurul Condicei ce-mi propun a o studia. Sigur este 

insa ca i a1i cercetdtori ai nostri au admis parerea d-lui Iorga 3 

si 

Pentru a incheia aceasta introducere, trebue sa mai amintesc 

parerile lui D. Russo, care a determinat, cel dinthi, genul 

literar in care se incadreaza opera: « In timpul Fanariotilor in 

special, se dadea o deosebità important:à ceremonialului 0 nu 

N. Iorga, 1st. lit. rom., II, Buc. 1926, p. 556; N. Iorga, Docurnente privitoare 

la familia Callimachi, vol. I, Buc. 1902, p. CXVII, nota 1: Condica de 

ceremonii a lui Iordachi S'uttt. 

2 Academia Romand ms. gr. 116, f. 7 r.: TL cpirr et. & x&p.r, ixetvo; Orcoil 

inco'cyer. 1th ouxapeptou yepp.Onn. xcd yo6vocv et; Eva ccii06vrriv xati v -hvipocv ToTi 

eamytou (Ce trebue s facti acela care se duce cu firman de mucarer si cu 

blarià la Domn in ziva alaiului). F. 25 r.: 'II TCepep.6vra (Simi) ytve.rou. Tv 

Traprzy.ov-Ip To"», Odyroiv (Ceremonia care se face in ajunul Bobotezei). F. 25 

V. 26 r.: 'H 

-repep.dvt.x Onoii ytve-rat Tiv tpv TiLv Oeopavekov (Ceremonia 

care se face in ziva Bobotezei). C. Litzica, op. cit., p. 397, n'a observat 

aceastil din urmil ceremonie. 

3 Gli. Adamescu, Istoria literaturii romdne (Biblioteca pentru toti), p. 

169; S. Puscariu, Istoria literaturii romdne. Epoca veche, ed. II, Sibiiu 1930, 

p. 245; P. P. Panaitescu, Ceildtori poloni in girile romdne (Academia Romanal, 

Studii si cercetiiri, XVII), Buc. 1930, P. 260, in indice: 

logofilt (Sulu) *. 

Gheorgaki, al doilea

INTRODUCERE 9 

lipsesc anume tratate cari prescriu foarte amanuntit ceremoniile 

si 

obiceiurile ce se fac la ocaziuni solemne, ba chiar i la ocaziuni 

cu totul ridicule ». 

D. Russo a pus intr'altfel i problema izvoarelor: « in condica lui 

Gheorgachi al doilea logo fat gasim intre altele: ceremonia domniei 

noud, aind vine domnul in scaun, cerernoniele in ziva nasterii domnului, 

la Sidntul V asile, ceremoniile ce se fac la solii straini, etc., 

ceremonii cari au fost inspirate, parte de cartea lui Constantin 

Porfirogenit "ExOemq 7-ng Pacrad.ou Tgecoc (Descrierea ceremoniilor 

curtii), parte din cartea lui Pseudo-Codin: Ilept Tidy 

Opcpt.xf.(i.p.) (Despre demnitatile palatului) » 1. 

Mergand pe urma acestor precizari i pe urma altora sugerate 

de d-1 N. Cartojan, caruia Ii aduc §i pe aceasta cale deosebite multumiri, 

am ajuns in posesia unui bogat material de investigatie. 

Datele pe care ni le da d-1 G. Pascu in Istoriea literaturii romine 

din secolul XV III. I. Cronicarii moldoveni i munteni, Buc. 

1926, p. 94-95, nu adaoga nimic la cele cunoscute ; in ultimul 

rand (« opera este foarte interesanta pentru terminologiea vremii »), 

d-sa pune insa o problema foarte indreptAità §i insemnath, a 

carei clocumentare va avea partea ei in monografia de fata. 

Problemele care raman deci deschise unei monografii asupra 

Condicei sunt urmatoarele: 1. Determinarea genului de literatura 

aceasta luata in sensul larg al cuvantului din care face 

parte. 2. Dece acest gen a culminat in literatura romilneasca prin 

Condica lui Gheorgachi, in vremea domniei lui Grigorie Calimachi. 

3. Analiza completa a operei, care sti pue in adevarata lui Iuminil 

ceremonialul politic, cel bisericesc, elementul etnografic §i cel 

folkloric, elementul descriptiv i narativ. 4. Izvoarele. 5. Studiul 

limbii. 6. Autorul probahil §i personalitatea lui culturala, pentruca, 

dupticum se va vedea, de o identificare a lui precisd nu poate fi 

vorba, lipsind documentele necesare. 7. In sfarsit, circulatia operei 

§i studiul editiilor. 

Am gasit absolut necesar, in urma studiului ediiiIor, sa public 

textul Condicei dupd manuscrisul original 2 

N'am inteles sa fac un comentar editiei, intrucat insuO studiul 

ce precede publicatia textului constitue un fel de comentar. Arha- 

1 D. Russo, Elenizmul in Romdnia. Epoca bizantina* i fan-arioWi, Bucuresti 

1912, p. 60. 

2 Biblioteca Academiei Române, ms. rom. nr. 19.

10 INTRODUCERE 

ismele §i strainismele i§i vor gasi explicatia in capitolul cu studiul 

limbii. Am gasit insa de cel mai mare folos alcatuirea unui indice 

de nume proprii i de lucruri, fard de care ar fi fost greu pentru 

cititor sri gaseasca ce-i trebue, ori de cate ori ar fi recurs la 

Condicd. 

In cuprinsul studiului, citatele din Condicii s'au facut pe baza 

editiei de fat,a. In textul editiei am notat, la margine, numerele 

foilor din manuscrisul original, cat §i numerele paginilor din editia 

a doua a lui M. Kogalniceanu, acestea din urma notate cu K.

LITERATURA DE CEREMONII INAINTE 

DE GHEORGACHI 

LITERATURA DE CEREMONII LA POPOARELE 

INVECINATE 

Condica de ceremonii a lui Gheorgachi, sau « de obiceiuri 

vechi i nouil », cum ii zice autorul insusi, nu este o cronic6 propriu-zisä. 

Elementul informativ, desi foarte bogat i interesant, 

nu este de ordin istorico-politic, ci de ordin protocolar, tratând 

despre: incoronarea Domnilor, eanduiala boierilor si a divanului, 

reinoirea domniei (mucareriu) i despre primirea solilor. Intr'o 

alth" serie de capitole autorul arat5. diferitele ceremonii desMsurate 

la curtea i biserica domneascg, cu prilejul marilor s'arbdtori, Ca: 

Ajunul Cräciunului, CrAciunul, Sf. Vasile, Ajunul Bobotezei 

Boboteaza insäsi ; obiceiuri in postul mare, la Inviere, la Sf. Gheorghe 

si la Sf. Paraschiva. In legaura si imediat dupà aceste capitole 

urmeaza expunerea festivit4i1or la instalarea rnitropolitului 

sau episcopului, precum i acelea la demiterea lor. Cu aceste numeroase 

festivitati se intretes elemente de folklor si de cronica: obiceiuri 

azi dispdrute sau schimbate ; scurta naratiune a instaMrii 

Domnului Grigorie Calimachi, sau amanuntita povestire a petrecerii 

lui Hamza Pasa la Iasi. 

La Bizantini. Opera, prin aceastà impdtrita inMtisare in economia 

ei, este unicá in literatura româneasc5. veche. 

Genul literar in care se incadreaz5 trebue cAutat cu cateva 

secole mai inainte, la Bizantini. Gdsesc necesar sà precizez ce a 

fost literatura de ceremonial, aratând i evolutia ei, nu numai 

pentruc5. opera lui Gheorgachi urmeazii in multe puncte cele mai 

si

12 

CEREMONIALUL LA POPOARELE INVEC1NATE 

reprezentative opere bizantine ale genului, dar §i pentruca la noi 

opera lui Gheorgachi a fost consideratà ca o opera de decadentA 

literara 1, in timp ce ea, prin sobrietatea expunerii si prin exclud 

erea amanuntelor inutile si ridicole, intruneste toate calitatile 

acestui gen 2. Studiul operelor bizantine invedereaza in ce mare 

rnasura ceremonialul bizantin a patruns in toad lumea: « Paradele 

si ceremonialul bizantin traesc pada' astazi in multe curti 

moderne si chiar democratice, ba si ceva mai pompoase, desi mai 

putin pitoresti » 3. 

Petrus Patrikios. Pentru prima data, putin material de acest gen, 

aduce PetrosPatrikios;supranumit si Magister, dupa rangul de magister 

ollicioram ce a ocupat la curtea imparatului Justinian (527-565). 

Opera lui, Rept TcoAt.Ttx-ijc xccrao-co'camc (Despre ránduirea 

1 Vezi mai sus p. 6-7. 

2 MS voiu mtirgini sS dau aici numai bibliografia generalei asupra literaturii 

bizantine de ceremonial, pe care am si utilizat-o. Bibliografia specialei 

sS se vadrt la fiecare categorie de ceremonial, in parte. 

A. Rambaud, L'Entpire grec au dixieme siecle. Constantin Porphyrogénète, 

Paris 1870, in 60, 551 pag., dar mai ales capitolul Du role littéraire de Constantin 

VII, p. 51-78. Dr. Ferd. Hirsch, Kaiser Constantin VII Porphyrogennetos, 

in Jahresbericht iiber die Konigstädtische Realschule.. ., sub directia lui Franz 

Wenzlaff, Berlin 1873, p. 1-25. 0 autoritate in ce priveste studiul vietii 

si operii liii Constantin Porphyrogenetul este germanul Dr. Hermann Waschke; 

dintre multele lui studii, de aproape intereseazrt mai ales Studien zu den Ceremonien 

des Konstantinos Porphyrogennetos, in Zur Begrii.ssung der XXX VII. 

Versammlung deutscher Philologen und Schulmanner in Dessau, Zerbst 1884, 

p. 6-14. Karl Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian 

bis zum Ende des ostromischen Reiches (527-1453). Zweite Auflage. 

München 1897 si anume: p. 237-240 despre Petros Patrikios; p. 252-257 

despre Konstantin Porphyrogennetos; p. 422-427, despre Georgios Kodinos. 

Nutneroasele informatiuni bibliografice indicate de Krumbacher mdresc 

valoarea lucr5rii, dar studiile citate nu se grisesc in bibliotecile din tard; 

pe unele dintre ele le-am folosit in biblioteca lui Ghenadius din Atena. H. 

Leclercq, Constantin Porphyrogenete et le livre des ceremonies de la cour de 

ByzancP, in Dictionnaire d'archeologie chretienne et de liturgie publicat de 

Fernand Cabrol si Henri Leclercq, III, Paris 1914, col. 2695-2713 ; aici 

altri bogatil bibliografie, care completeaa in mare parte pe aceea data' de 

Krumbacher. Pentru materialul publicat in Byzantinische Zeitschrift (in primele 

12 volume) vezi Byz. Zeitschrift, General-Register zu Band IXII, 

1892-1903 alcrttuit de Paul Marc, Leipzig 1909, p. 250-251 (Konstantinos 

VII Porphyrogenetos). 

3 D. Russo, Lec(ie de deschidere a cursului de bizantinologie, Ianuarie 1915 

(curs dictat).

LA BIZANTINI 13 

cuprinde intre altele, si descrierea festivitatilor la instalarea diferitilor 

demnitari ; ea insa ni s'a transmis numai atata, cat a intrat in 

compozitia primei car ti din De cerimoniis a lui Constantin Porphirogenetul, 

unde, dupà concluziile celor mai multi bizantinologi 

alcatueste in mod sigur capitolele 84 si 85. 0 parte din evenimentele 

relatate poarta pecetea contemporaneitatii, amintind pe 

Justinian ca fiind in vieata 2 Pentru imparatii anteriori lui Justinian 

se dau amanunte care nu se pot explica, deck, ca fiind povestite 

de cineva mai din apropierea acelor evenimente. Aceasta a 

facut pe bizantinologi sh le atribue unui contemporan. Si, pentruca 

in De cerimoniis sunt amintite ca fiind dintr'ale maestrului Petru, 

sau numai ale acestui Petru 3, s'a identificat acest Petru, cu Petru 

Patrikios, maestru de ceremonii la curtea imparatului Justinian. 

Philotheus. Pela anul 900, sub Leon-cel-intelept (886-912), 

protospatarul Philotheus alcatueste o lista in care erau insirati 

demnitarii bizantini i oaspetii straini in ordinea in care, conform 

rangului, luau parte la ospetele dela curtea imperialà: 'AxptpoAoytcc 

-r7] c TEA? 6ccatXmaiv xkl-rcopicov xccracr-r&crecoq xcd. LltdC6TOU TiLV CCF,CCO- 

1.1.GCTO.Y.) Tcp6cravrtc zod TLA auvroczOEZcsoc & apxockw xAryrcopoAoyicov 

eni AiovTog Tot,' paozpicrrov xcd aosocoTkrou ';11.tiov Poccraecog, ppd. 

fe-rr-regpicp tvaLx.r. y'. ifToug ecnO x-rivewq x6cy.ou, clm' 

Unt (LoaoOkou 

PocatAmoi; nparcocrnocOapiou xcd. rivrptxXivou. (Precizarea randuielii 

ospetelor imperiale i invitarea i valoarea fiecareia dintre demnitati, 

alcatuità, dupa cletorologhioanele 4 vechi, in vremea iubitorului 

de Christos si prea inteleptului nostru imparat Leon, in luna 

Septemvrie, indict. 3, anii dela facerea lumii 6408 (--=-900), de 

1 Krumbacher, op. cit., 239. Diferitele disculluni sunt urmilrite critic de 

H. Leclercq, op. cit., col. 2699. 

2 T61. el'icnOkarcerov i.Cw Secur&rm 'Iouanvta.v6v ( pe prea evlaviosul 

nostru stapAnitor Justinian), Const. Porthyrogeniti, De ceritnoniis, (titlul 

complet, v. mai jos, p. 15, nota 2) I, 95, p. 432-433 (apud Leclercq, loc. 

cit., nota 3, unde se trimite i la alte pagini, la care gilsim expresii ca: TO 

sUaerioi.1; iw.64v szan&rol) 'Tooa-cutAvou = ale evlaviosului Domnului nostru 

Justinian, etc.). 

3 'EX TE)11 TO5 Mayial-pou HiTpoo, De cerinwniis, I, 84, p. 386; TO ceinoi; 

Ifkpou, ibidem, I, 85, p. 388 (apud Krumbacher, op. cit., p. 239). 

° lOcriropt.ov = Convivium Imperatoris, cf. Du Cange, Glossarium ad scriptores 

mediae et infilnae Graecitatis, I, Parisiis & Lipsiac, 1905. Suidae Lexicon 

graece et latine, Halis et Brunsvigae, 1853, t. II, col. 295: KX711-6(3t.ov potcratxil 

TpckrrEct. KkimopoX67Eov doctrina rituum illorum est, quibus sollenes epulae

14 CEREMONIALUL LA TOPOARELE INVECINATE 

dare Philotheiu protospiitarul imperial §i atriclin). Dar §i acest 

tratat al lui Philotheiu s'a pastrat datorita tot lui Constantin 

Porphyrogenetul, care 1-a intercalat in De cerimoniis, unde 

formeaza capitolele 52-56 din cartea II-a. Dintre acestea, cap. 

54 nu apartine lui Philotheus, ci, dupd cum aflam din titlu, este 

alcatuit de arhiepiscopul Epifanius al Ciprului (sec. IV) §i trateazd 

despre locurile de onoare ce trebue sa ocupe patriarhii §i mitropolitii 

la ospetele imperiale 

Const. Porphirogenetul. Oricat de Insemnate sunt aceste 

inceputuri pentru evolutia genului, ele insa erau numai scrieri 

fragmentare §i unilaterale. Nu imbrati§au intregul ceremonial 

al curtii imperiale §i nici nu subordonau aceasta descriere a 

ceremonialului unei conceptii mai inalte despre vieata statului §i 

a monarhilor. Acela care a ridicat aceste simple insemndri la 

rang de gen de sine statdtor, a fost Constantin VII Porphirogenetul, 

fiul lui Leon VI cel intelept. Nascut in 905, dupa 

tatá era nepotul marelui Vasile I Macedoneanul, iar dupa 

mama nepotul Sf. Theophanes (741-775)2. Inca de tanar a 

aratat aptitudini §i o dorinta netiirmurita pentru studii. Biblioteca 

era locul unde-§i petrecea tot timpul, inconjurat de o 

pleiadil de scriitori renumiti. In campanii militare pleca 

intotdeauna cu bibliotecd ambulanta, din care nu lipseau carti 

bisericesti, militare §i meteorologice 3. 0 trasaturd caracteristica a 

activitatii lui de Imparat (913-959) §i chiar de scriitor a fost 

traditionalismul. Increzator in vechile tactice militare si in vechile 

formule magice, intreprinde o actiune vastd de colectare a vecbilor 

comori literare bizantine, cu scopul de a le folosi cat mai spornic 

spre binele statului §i al bisericii. Urmarind aceasta, nu numai 

ea' indemna §i ajuta pe scriitorii generatiei lui, dar el insusi a desfa- 

Impp. Cptanorum celebrari solebant De cerim., I, p. XXX, comentariul lui 

Reiskius ; sau cum 1i zice Leclercq (1. c., col. 2700): a Traité des festins 

impériaux k 

0 editie independentil de textul lui Const. Porphyrogenetul a 

publicat, ImpreunA cu un studiu introductiv, J. B. Bury, The Imperial 

Administrative System in the Ninth Century with a revised text of the Kletorologion 

of Philotheos, London 1911 ; textul dela p. 131-179. 

1 De cerimoniis, vol. I, p. 791-798: 'Ent.cpavEou &pxtemax6noo Kinspou 

gxecaLc noorroxArptiLv noc-rptapeav .re xod torrponat.sc7.w (A lui Epifaniu, 

arhiepiscopul Ciprului, aratarea locurilor de onoare ale patriarhilor i mitropolitilor) 

; Krumbacher, op. cit., p. 255. De cerimoniis, vol. II, p. 892. 

2 H. Leclercq, op. cit., col. 2696. 

3 Alfred Rambaud, op. cit., p. 64.


surat o bogata activitate Voiu trece peste alte opere ale lui i voiu 

ramâne la singura opera importanta pentru subiectul nostru, 

anume: ["ExTeaLq Poccraeiou TOcEecoc.] KuwaTocv-rEvou Toi5 cp.Auxpia-rou 

xcd iv ccirrq.) T(7) XpLas-4.) cdcovtiii f3ocatlei: pocatAkwg uto5 Movrog 

Toti aocpoyrCc-roo xcet. Ccetp.*Tou pc(crakco; ov-racylIci rr xo craetoo 

arcouNg 61PTCO; gLOV 7C01111,CC 2. 

(Descrierea ceremoniilor curtii imperiale. Lucrare a lui Constantin 

iubitorul de Hristos si a Imparatului intru acest Hristos vesnic 

imparat, fiul Imparatului Leon cel prea intelept si in veci neuitat, 

fiind opera demna de silinta imperiala). 

Opera nu ni s'a pastrat sub forma ei initiala, ci singurul manuscript 

complet 3, cunoscut, un pergament din secolul al XI- 

1 Krumbacher, op. cit. p. 252-257. 

2 Krumbacher, op. cit., p. 254. Editia de care m'am folosit este din Corpus 

scriptorum historiae byzantinae : Constantin Porphyrogeniti Imperatoris, De 

rerimoniis aulae Byzantinae libri duo, graece et latine, e recensione Io. Iac. 

Reiskii cum ejusdem commentariis integris, vol. I, Bonnae 1829 ; vol. II, 

Bonnae 1820. Vol. I cuprinde: ldmurirea lui Niebuhr (VVIII) alta din partea 

Directiunii colectiei (IXX) ; dedicatia lui Chr. Andreas Leich, primul 

care s'a ingrijit de o editie a cártii De cerimoniis (XIXII) ; prefetele foarte 

importante ale lui Reiskius, care, termindnd editia lui Leich, a insotit-o de 

traducere i comentarii in limba latind (XIIIXXXI); studiul despre vieata 

si faptele lui Constantin Porphyrogenetul, alcdtuit de I. Henr. Leich (XXXII 

LX) ; textul cdrtii I-a (97 capitole, p. 1-443) ; urmeaza Appendix ad librum 

primum. Constantini, Romanorum Imp. Porphyrogeniti, praecepta Itnperatori 

Romano bellum cogitanti, ad castra pergenti, in castris agenti, in hosticum intranti 

et inde cum victoria in Urbem redeunti, observanda. Item de ipsius comitatu, 

sellariis, sagmariis, cibo, potu, supellectile vestiaria et culinare, vigiliis 

castrensibus, congiariis, aliis, expositio, ad Romanum, Imp. Porphyrogenitum, 

filium (p. 444-508). Textul cdrtii a II-a (56 capitole, p. 509-807). Volumul 

II, 

903 pag., cuprinde comentariile bogate in informatii scrise de Reiskius 

(putine si de Leich) ; la pag. 905-940 indice de lucruri si de autori. 

Editia inceputd de Leich i terminatd de Reiskius s'a tipdrit intai la Lipsca 

1751-1754 si a fost reprodusd in Corpus script. hist. byz. 0 editie noud, in 

curs de tipdrire, a dat Albert Vogt, Constantin VII Porphyrogenete. Le livre 

des cérémonies, Paris 1935, 2 vol., in Collection byzantine ... Guillaume 

Budé *; restabileste textul grecesc si-1 traduce in limba francezd. PAnd 

acum s'a publicat numai cartea I, cap. 1-46 si comentarii asupra ei. (Recensii: 

V. Grumel, Echos d'Orient, 35 (1936), p. 117-121. Ph. Kukules, 'Exert)* 

ercreLpetacc B14av-rwc.7p, anouSav, 11 (1935), p . 458-463). 

3 A rämas neobservat cercetdtorilor un ms. fragmentar i nedatat, din 

Biblioteca orasului Hamburg; Ii descrie H. Omont, in Centralblatt flit. Bibliothekswesen, 

7(1890), p. 364, nr. 41.

16 CEREMONIALUL LA POPOARELE INVECINATE 

XII-lea din Biblioteca oraseneasca din Lipsca (Leipziger Stadtbibliothek) 

are interpolari ulterioare si disparate. Din cauza adaoselor 

ulterioare si a variatelor izvoare utilizate, opera n'are o unitate 

de stil i forma (limba i planul) 1, ci se prezinta ca 0 

o massa foarte 

incurcata » 2. 

Nu e locul nimerit sa fac aici o analiza a operei despre ceremonial 

a lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul 3. Totusi e necesar 

sil arat in linii generale cuprinsul operei, pentruca, dupa cum 

se va vedea 4, prezinta unele analogii cu Condica lui Gheorgachi, 

atat in ceea ce priveste elementele de protocol, cat si in prezentarea 

lor. 

Ceremoniile descrise sunt religioase, civile i profane. 

In cartea intaia, primele 37 capitole descriu ceremonii de 

ordin religios : alaiul ce se face, cand merge imparatul la Sfanta 

Sofia, precum si la intoarcerea de acolo la palat 5. 

Arata protocolul desfasurat cu prilejul diferitelor sarbatori: 

Boboteaza, Pastile, Inaltarea, Rusaliile, Sf. Ilie, Sf. Dumitru, 

Ziva Praznuirei Sf. Cruci, Craciunul i Sf. Vasile. 

Capitolele 38-64 cuprind material de ceremonii civile: la 

incoronare, la nunti imperiale, cand se naste copil de imparat, 

cu prilejul infiintarilor de demnitati i functiuni superioare, sau 

la ziva de nastere a imparatului. 

1 Asa, cartea a II-a cuprinde in mare parte aceleasi ceremonii ca i cartea 

I-a; dar, in timp ce pentru ceremoniile cartii I-a a consultat numai sursa 

literarã scrisà, pentru aceleasi ceremonii In cartea II-a, n'a consultat deca.t 

traditia. Astfel, bine observa Leclercq (op. cit., col. 2697): Le livre II semble 

done, en plusieurs parties, comme un auctarium du livre I «. 

2 Dr. Ferd. Hirsch, op. cit., p. 23 (eine sehr verworrene Masse), sau 

cum o caracterizeazá Leclercq (op. cit., col. 2696): « une compilation 

curieuse et indigeste «. 

3 0 analiza completà, bazata pe ultimele cercetäri i cu o bogat6 informatie 

bibliograficri, a dat H. Leclercq, loc. cit. Se citeaza adesea mie mi-a 

Minas inaccesibil studiul clasic al lui Bury, The Ceremonial Book of Constantine 

Porphyrogennetos, In The English historical review, 22(1907), p. 

209-227, 417-439. 

Vezi mai jos, p. 187-194, capitolul despre Izvoare. 

a Rolul Sfintei Sofii si al palatului in vieala particulara si publicá a ImpAratilor 

bizantini, asa cum reiese din cartea de ceremonii, s'a studiat, intre 

altii, de J. Ebersolt, Le grand palais de Constantinople et le livre des Ceremonies, 

Paris 1910 si In Sainte-Sophie de Constantinople, Etude de topographie 

d'après les Ceremonies, Paris 1910. 

si


0 parte insemnatA ocupd ceremonialul profan (cap. 64-83), 

avAnd informatiuni despre primirea impäratului in hipodrom 

despre ospete, dupd care urmau jocuri i dansuri ; despre organizarea 

i desfAsurarea curselor, impArtirea premiilor, etc. 

Materialul de ceremonial din cartea a doua, desi bogat, este 

insA imprAstiat in diverse capitole distantate intre ele. Astfel, 

in cap. 1-2 si 6-13, gdsim ceremoniile receptiei in palatul imperial 

si ale procesiunilor la diferite biserici. In capitolele 3-5, 

24-25, 33-34 si 36 se aratà formalitAtile ce se fac cu prilejul 

numirilor si inaintArilor in diferite demnitAti si functiuni. Grisim 

informatiuni cu o desvoltare mai redusA : nasterea, botezul si 

tunderea noului ndscut imperial (cap. 21 23) ; sArbAtorile cunoscute 

sub numele de Brumalia 2 (cap. 18) ; dansuri i receptii intre 

partidele hipodromului (cap. 32-35) ; lista obiectelor si hainelor 

scumpe pAstrate in palat (cap. 40-41), etc. 

Scriitorul impAratpurta o grije stAruitoare sa" pue sub ochii tuturor 

vechile i uitatele obiceiuri ale patriei sale si, ca pe niste flori culese de 

pe ogoare, sale foloseascA spre stkilucirea incomparabild a I mperiului 3. 

Intl° altd parte, autorul afirma cA opera lui, care, poate, unora 

li se pare nefolositoare, nu urmAreste decAt sà arate demnitatea 

imperiului intr'o luminä mai strAlucitoare, sA o ridice la o impodobire 

i glorie mai mare, pentru a fi obiect de admiratie nu numai 

strainilor, dar chiar cetiltenilor bizantini 4. 

1 Asupra hipodromului le miroir de la socidtd grecque au moyen Age 

cum II caracterizeazd A. Rambaud, a scris Alfred Rambaud o tez5. latinà 

De Byzantino Hipodromo et circensibus factionibus, Paris 1870, rezumatä 

apoi sub titlul Le sport et l'hippodrome a Constantinople, fn Revue des deux 

mondes, 41 (1871), p. 761 794. Articolul s'a republicat de Ch. Diehl, cu 

adnotdri li 

completari bibliografice, in A. Rambaud, Etudes sur l'histoire 

byzantine, Paris (Armand Colin), 1912, p. 1-61. Albert Vogt, L'hippodrome 

de constantinopole, in Byzantion, 10 (1935), p. 471-488. 

2 Brumalia erau sarbaori de iarna la Romani, IncepAnd dela 24 Noernvrie-17 

Dec., adicá 24 zile, dup'd literele alfabetului grecesc ; v. Dr. P. Caraman, 

Substratul mitologic al sarbatorilor de iarna la Romani i Slavi, Iasi 1931, 

p. 4 ; extras din Arhiva, 38 (1931). 

. . 11-rs StA Ljr"A incews-ric TOL'46.); 77)c PoccrOssiou tipT7); astxvug; xoal.uto- 

Tipac xcet 7rp6g Tb dicrxv.toviaTepov eacerps-tolialc xcet && Toilto accup.cca-ril; o ficr% 

geveat -re =1 ikt.eTkpor.; (De cerimoniis, I, p. 3-4). 

4 . TM5TOL cpclon6vcp ;10km ix rcoUiLv kpavicracsOca x0d pb; e5aljy077:010 

XrXTVal et/LV TC;) rcapdvt t. ix0icseca cpacrrexv-hvAll., xat TC3:-rpio.w i0c7w napecopcg.tivcov 

Tra0.8ocnv To% v.d3' LTç ivarAvaa0ca, xcci. &snip TIME 4v07) & XeLv.d.wcav 3 psgallivouc 

dc Cecrrx pm), eivrcoilTetow .erjPocc at.x.y) vmpcceiaCiat Xettir:96---tp. (De cerinioniis,I, p. 4). 

2


Opera Despre ceremonii a Porphyrogenetului a fost si este mult 

prquita 1 pentru bogalia informatiilor In care se oglindesc asa de 

bine moravurile societatii bizantine. Pentru noi este si mai importantil, 

Intrucat ea reprezinta genul literaturii de ceremonial la 

maximum de desvoltare i pentruca, duph cum vom vedea mai 

jos (p. 63 si 191-192), a fost cunoscuta in tarile noastre, ba chiar 

a influentat pe Dim. Cantemir i pe Gheorgachi, cand acestia au 

descris ceremoniile curtii domnesti din Moldova. 

Pseudo-Codinos. Dupa bogata opera a Porphyrogenetului, genul 

literaturii de ceremonii nu a mai fost cultiva t ; de altfel, nu stim ce 

s'ar mai fi putut adaogi ca protocol si ceremonial la amdnuntita expunere 

din cartea Despre ceremonii. Thrziu, la cAteva secole dupa 

opera Imparatului Constantin VII-lea, se iveste o noua lucrare de 

ceremonial, cunoscutd indeobste sub titlul: Rept TE)v OfpcpLxtdOacov 

To13 naAocriou Kcovo-rocwrt.vou7raecog Opytxtaw t=i)c I.Leyciaal; 

xXrpiocg. (Despre oficialitatile Palatului din Constantinopole 

xoct ..r(7o'v in- 

despre oficia1itile marei Biserici) 2. Aceasta opera, transmisa 

anonim de cele mai multe manus.crise, este atribuità In allele 

si 

anume In acelea provenite din copia facutd in prima jumatate 

a secolului al XVI-lea de cunoscutul copist, Epirotul Andreas 

1 Operele Porphyrogenetului sunt asa de importante pentru istoria sudestului 

european, incat Comisia ruso-bizantin d. istorico-lexicala din Rusia a 

liotarit, In sedinta din 10 Apr. 1918, sa se reediteze De cerimoniis pe baza 

colationarii cu ms. din Leipzig si cu un comentar foarte lntins. A. A. Vasi- 

Bev a tradus mult din opera si pregateste un studiu asupra lui Constantin 

Porphyrogenetul. (Byz. Zeit., 25 (1925), p. 507-509). Vezi i studiul asupra 

activitatii literare a Porphyrogenetului, publicat de V. Laty5ev, In Vizantijskij 

Vremennik, vol. 22-23 (1915-1916), p. 13-20. 

2 Va fi citatd sub titlul De officiis, dupa editia din Corpus scriptorum 

historiae byzantinae : Codini Curopalatae de officialibus Palatii Cpolitani et 

de off iciis Magnae Ecclesiae liber. Ex recognitione Immanuelis Bekkeri, Bonnae, 

1839, XII+ 435 pag. Cuprinde: dedicatia lui Jacobus Goar catre Arhiepiscopul 

Michael Mazarinus (p. VVII). Lamurirea lui Jacobus Gretserus, 

primul interpretator stiintific al operii (p. X). Prefata lui Goar catre 

cititori (p. XXII). Textul In greceste si latineste (p. 1-108). Interpretarea 

eruditd a textului, precum i explicarea altor monumente greco-latine In 

legatura cu opera, redactate de Gretserus, care insa a folosit in note, si observatiuni 

ale lui Goar (p. 109-384). Indicele (grec i latin) sunt ale lui Gretserus 

(p. 385-435). Asupra operii v. Karl Krumbacher, op. cit., p. 422-427, 

cu bogata bibliografie. Pentru studiile publicate in Byz. Zeitschrift (primele 

12 volume) v. Generalregister zu Band, IXII (1892-1903), alcatuit de Paul 

Marc, Leipzig 1909, p. 241 (Kodinos Georgios). 

si

L A BIZANTINI 19 

Darmarios 1 prea infeleptului curopalat (Too croyoyro'cTou KouponoVitTou), 

sau, land acest nume de functiune 2 drept nume 

propriu, lui Curopalat. 

Lucrurile, incurcate de Darmarios, au fost si mai mult incurcate 

de Franciscus Junius, editorul operii, la 1588 si 1596. 

Editia din 1588 3 atribue opera lui Curopalat, despre care, in 

Andreas Darmarios, copist cunoscut prin procedeul de a amesteca continutul 

operelor copiate, hick, cu greu se putea deosebi o opera de alta (asa 

a facut cu metafizica lui Herennios, pe care a amestecat-o cu parti din operele 

lui Philo, Alexandru de Aphrodisias, Proklos, Damaskios si Georgios Pachymeres), 

dar mai ales prin procedeul de a inventa titluri i autori la opere lipsite 

de aceste elemente (asa a facut cu 'Icrropto: cpucaxii atribuita lui Pseudo- 

Julios Polydeukes si cu opera lui Curopalat). Exista, de altfel, o intreaga 

scoala de copisti cari intrebuintau aceste procedee de falsificare; v. Krumbacher, 

op. cit., p. 363-364. 431 si 542-543 i studiul, nefolosit de Krumbacher, 

scris de Dr. Ludw. Schmidt, Andreas Darmarius, in Centralblatt far 

Bibliothekswesen, 3 (1886), p. 129-136. 

2 Acest nume a produs multe confuziuni, liana sa se stabileasca adevaratul 

lui sens. Astfel Hoefer, in Lexique de ntytologie a mers pana acolo cu confuzia, 

incat a socotit acest nume ca pe al unui zeu asociat Irenei, zeita pacii 

(vezi Thóodore Reinach, Un intrus byzantin dans le Pantheon helrnique : le 

faux dieu de Kyropalates, in Byz. Zeitschrift, 9 (1900), p. 52-62). Acum 

in urma M. F. Martroye, L'origine du Curopalate, in Melanges offerts a M. 

Gustave Schluniberger, I, Paris 1924, p. 79-84, examinand Notitia dignitatum 

Occidentis et Orientis, editata de BOcking, revizuind parerile lui J. B. Bury 

asupra sistemului administrativ imperial in sec. IX, sustine cS aceastil institutie 

dateaza din secolul al V-lea, fiind creata la curtea imparatului Anastase 

(491-518): functiunea cura palatii sau curae palatiorum nu se marginea, 

cum spune Du Gauge, la a intendance des batiments 4, ci un fel de e maréchal 

du palais sacré, disposant de toutes les troupes qui en formaient la garde 

et dont l'effectif s'élevait... a dix mille hommes k 

Cu titlul de cura palatii 

mai exista i un grad secundar i subordonat, functiune exercitata de diversi 

titulari, numiti insa, pentru un timp oarecare, la anumite palate. 

3 Doua exemplare din aceasta rarisimd editie am gasit in Biblioteca lui 

Ghenadius, din Atena ; au adnotari cu cerneala, in latineste si frantuzeste, 

importante pentru discutia paternitatii. Titlul: To5 cr000rci-rou KouponoOkrou, 

.nepl 176)v bcpcpwcAtcov To6 rroa.riou Kcovatcoravounazcog, xat 6pcpodcav 

Tijg t.t.cyZ-Kic 'Exxknatxg. Sapientissimi (Curopalatae, De Officialibus Palatii 

Constantinopolitani, & officiis magnae Ecclesiae). Libellus Graece & Latine 

nunc primum in lucem editus, ad historiae civilis, ecclesiasticae & totius 

antiquitatis intelligentiam perutilis & necessarius. Ex bibliotheca viri 

clariss. et consultiss. Julii Pacii I. V. D. Additus in fine Notarum libellus. 

Cum indice rerum et verborum locupletiss. Apud Ioannem Mareschallum 

Lugdunensem MDLXXXVIII. (necunoscuta lui E. Legrand). Dupti 

Curopalatae urmeaza, scris de mana, cu cerneala (cca. sec. XVII): Georgii 

2*


nota dela p. 244, spune: Curopalcitae) KouponoalTou. Hoc nomen 

autoris proprium videtur esse, a quo hic liber conscriptus est. In 

editia aceluiasi, din 1596 1, se precizeaza pentru prima data, inca 

din titlu : Fecopytou KcAvou. Georgii Codini (sive, ut vulgo, 

Curopalatae), pentru ca la pag. 20, nota 3, Junius Franciscus 

sa adaoge: Georgium Codinum) recopyiou Tor) Kwaivou, 

alii Koatvou prius magis probo ex conjecture et librorum probatiorum 

fide. De hoc autem non memini adhuc me usquam legere. Codinensem 

qui verlunt, a loco appellatum patent. Ego magis familiae 

nomen esse putaverim. Dar, cu toata lipsa de informatie asupra autorului, 

totusi opera este pana azi cunoscuta ca a lui Georgios Codinos 2. 

Tot atat de nesigur se poate fixa data scrierii acestei opere, pentruca 

ea nu este aratatd. Krumbacher (op. cit., p. 425) bazat pe 

« frapanta descriere » ce se face imparatiei lui Joan Cantacuzen 

(1341-1355), admite ca nu a putut fi scrisa inainte de 1350, ba 

chiar presupune Ca autorul a trait in timpul domniei acestuia. 

Opera este de mare important:à pentru studiul ceremonialului, 

cat i pentru evolutia acestui gen de scrieri. Cuprinde 22 

capitole, care se pot imparti, dupil cuprins, in patru mari grupe: 

1. O/icialitàti bisericevi, civile ci militare (cap. 1, 2, 5, 16 si 20), 

tratand despre diferitele lor ranguri ; despre datoriile fiecdrui 

demnitar in parte, la palat, sau in armata. 

Codini. Apoi o Franciscus Junius, éditeur de cet ouvrage c'est cache sous le 

nom de Nadabus Agmonius. L'édition d6-1596 porte son veritable nom .. 

(Cf. Krumbacher, boc. cit., p. 426). Pe alt exemplar al aceleeasi biblioteci, 

pe titlu, cu cerneala: Auctor esse dicitur Codinus 

1 Am consultat exemplarul Bibl. Ghenadius din Atena. Titlul grecesc, la 

fel ca in ed. 1588; cel latinesc: Georgii Codini (sive, ut vulgo, Curopalatae...) 

restul la fel ca in ed. 1588. Apoi continua: F. Junius in Latinum sermonem 

transtulit, notis illustravit & recens lacunas non exiguas ope Mss. Palat. 

bibliothecae August. & Scileranae supplevit. Apud Hieronymum Comasselinum, 

Anno CI)IDXCVI (cu cerneala: 1596). Pe fisa catalogului din sala de 

citire se arata locul imprimarii: Heidelberg, amanunt observat qi de Krumbacher, 

op. cit., p. 426; editia insa este necunoscuta lui Legrand. Alte editii 

cunoscute: Paris 1625, ed. ingrijita de J. Gretserus; Paris 1648, ingr. de J. 

Goar; Venetia 1729; Bonn 1839, ingr. de Bekkerus (fiind editia de care m'am 

folosit, am descris-o mai sus pe larg); editia lui Migne, Patr. gr. 102, 563-574. 

2 C. N. Satha, NecOalvotil cpaoXoyfa, I, Atena 1868, p. 103 (nota 2) emite 

o idee foarte ingenioasa: mai de graba crede cá lui Codinos i s'a dat porecla 

de Curopalat, tocmai cS. scrisese despre oficia1itile palatului, decat sä admita 

ca ar fi obtinut vreodata aceasta demnitate.

LA BULGARI 

2. Itnbriicamintea demnitarilor (cap. 3 si 4), descriind atat 

confectionarea hainelor, cat si a palariilor cusute cu fir de aur sau 

argint, din postavuri fine sau blanuri scumpe. 

3. Ceremonialul bisericesc (cap. 6-15) cuprinde partea cea 

mai desvoltata si arata alaiurile si obiceiurile la Craciun, Boboteaza, 

Inchinarea Sf. Cruci, Florii, slujba in Saptarnana-mare, 

Pastile i vizitele imparatului, facute la diferite lacasuri sfinte in 

alte sarbatori ale anului. 

4. Ceremonialul privind persoana imparatului insu§i (cap. 

17-19, 21-22), o parte foarte importanta din punct de vedere 

istoric, prin desele comparatii ce le face cu formele mai vechi de 

manifestare protocolara. Gasim deschisil incoronarea, confirmarea 

lui in domnie, precum i aratarea diferitelor obiceittri i hainele 

la inmormantari i logodne imperiale. 

Opera lui Pseudo-Codin a fost mult cdutata in orientul Europei 

; a fost mai raspandità chiar decat opera lui Constantin Porphirogenetul, 

dupa cum dovedesc numeroasele copii manuscrise 

din bibliotecile diferitelor manastiri 

La Slavi. Bizantul exercita o puternica influen Va. asupra popoa- 

relor slavice, mai intai la Bulgari i Sarbi, apoi la Rusi, atat 

asupra organizarii politice a statelor, asupra vieii sociale, cat si 

asupra literaturii i culturii in genere. Cu toate acestea, nu exista 

in nici una din literaturile slavice o opera literard, nici istorica, in 

care &à se evidentieze preocuparile de ceremonial. Nu avem la 

Slavi nici o opera literard consacrata exclusiv studiului diferitelor 

ceremonii dela curte sau bisericesti. Cand se descrie cu mai 

multe amanunte o ceremonie oarecare, aceasta se face incidental, 

in cadrul unei opere pur istorice, iar nu ca preocupare de sine 

statatoare, cum am vazut in literatura bizantina si cum e cazul 

Condiceilui Gheorgachi, din literatura româneasca. 

Bulgarii. Aceasta nu inseamna ea' nu se practicau asemenea 

ceremonii. Din cercetarile facute pana acum in aceasta directie, 

se constata, cum am spus, o asemenea vieatia de fast si protocol, 

imprumutata direct dela Bizantini. La Bulgari, de pilda, tarul, 

desi avea o putere ingradità in marginea atributiunilor boljarilor, 

1 La Cutlumuz si Pantelimon din Muntele Athos (cf. Sp. Lambros, Catalogue 

of the Greek manuscripts on Mount Athos, vol. 1, Cambridge 1895, p. 

299, nr. 3293 14 si p. 303, nr. 5658141. 

1 

21


totusi primea o veneratiune deosebita, care se manifesta mai ales 

prin multimea titlurilor onorifice 

Piosul si credulul cavaler cum ii zice Gaston Paris-- Robert 

de Clary (lib-1ga Amiens) ne povesteste, cam pe la 1210, ca la 

nunta fiicei lui Boril, Maria, cu imparatul franc Henric « 60 de 

de vite de povard au adus zestrea ei, compusa din aur, argint, 

matase si podoabe ; fiecare animal era acoperit cu catifea rosie, 

care attirna dupd el ca o trena, in lungime de cdteva picioare 2. 

0 0 

idee despre bogatia i gustul rafinat la curtea bulgard ne putem 

face si dupd darurile pretioase ce s'au fricut de tari in diferite 

imprej urari 3. 

Georgius Akropolites (1217-1282) a petrecut din iarna anului 

1260 pdna in vara anului 1261 la curtea arului Constantin, ca 

trimis al imparatului Mihail al VI II-lea al Bizantului. « S'au 

nimerit, spune el, tocmai sarbatorile Nasterii si Botezului lui 

Christos, cu care prilej tarii bulgari desfasoard cel mai mare fast 4 . . . ». 

Vanatoarea se desfdsura la curtea tarilor bulgari cu un fast 

si cu o pasiune deosebite. Când Sf. Sava a venit la Trnovo ne 

spune Jire6ek 5 tarul Asan II il intampind, dar imediat dupd 

indeplinirea acestei indatoriri oficiale, 11 pardsi pentru a se indrepta 

spre palatele sale de vanatoare, unde-1 asteptau soimii i ogarii 

dresati de un anumit functionar, ce se numea psari sau pesjaci ; 

iar printre darurile primite de impdratul Friederich I, la 1189, 

in Nis, dela Nemanja al Sdrbilor, erau 

-- 

si animale, precum foce, 

mistreti Si cerbi domestici. 

Groaznica infrângere pe care au suferit-o Bulgarii din partea 

SArbilor, in lupta dela Velbu'id (Sambata, 28 lunie 1330), grabi 

sfarsitul acestei vieti de fast si de bogatii. 

1 

Const. Jireëek, Geschichte der Bulgaren, Praga 1876, p. 387. 

Insusi titlul vechiu bulgar de IA hcapb era tot una cu pocaack (cf. St. 

Romanskij, CrimeonoeaTa THUM glcapb, in Bisarapcitn lIpernem, I (1929), 

125-128. 

2 Apud C. Jireèek, op. cit.,p.389.Ultima editie a operii lui Robert de Clary, 

La conquete de Constantinople, a publicat-o Philippe Lauer, Pa is 1924. 

8 C. Jiraek, op. cit., p. 390. 

Apud C. Jire6ek, op. cit., p. 389 (foloseste ed. Bonn, cap. 84, p. 187). 

Vezi i Georgii Acropolitae Opera. Recensuit Augustus Heisenberg. Vol. I, 

Lipsiae MCMIII, p. 17526_17610. 

6 Op. cit., p. 390. Comparã cu ceea ce ne informeazil D. Cantemir (Descrierea 

Moldovei, ed. Gh. Adamescu, p. 98-99) si Gheorgachi (mai jos, p. 

167-168) despre vânRoarea domnilor romani.

LA SARBI 23 

Scriitorul sarb, episcopul Danilo (Daniil), ne arata ce 

prada bogata de vesminte, comori i cai minunati au luat Sarbii dela 

Bulgari. Tanguirea boerilor dupd tarul lor Mihail (1323-1330), 

cazut in luptd, este foarte semnificativa din punctul nostru de vedere 

si deaceea o reproduc intreaga: « unde este acum tronul tau de 

aur ? unde este faima bogatiilor tale ? unde sunt perlele tale 

nepretuite i giuvaerurile si feluritele tale vesminte de aur ? » 2. 

1 

Hegemonia in Balcani trece dela aceasta data de partea Sârbibor. 

Cu privire la Sarbi, informatiile in acest sens sunt si mai numeroase. 

Vecindtatea cu Italia, legaturile cu intregul Occident prin 

Ragusa (Dubrovnik), artera atat de vestita in evul mediu, au 

contribuit ca vieata politica si sociala in Serbia sal se desfasoare 

cu o stralucire mai mare cleat la Bulgarii ramasi izolati i apasati 

de Turci. Dela 1346, cand tefan Dusan (1331-1355), in urma 

stralucitelor victorii repurtate in contra Bizantinilor, se incoroneaza 

ca car Srbljern i Grkorn poccraek xoci. ocot.o)cpCmhp Zep6iocg xoci. 

To.y.ccvioc; in catedrala din Uskub, Serbia imprumuta tot mai 

mult organizarea imperiului bizantin. Insusi ceremonialul incoronarii, 

prin primirea coroanei si a sceptrului imperial, prin imbracarea 

unor vesminte de purpura, dupa moda bizantina, inseamna 

o ruptura cu trecutul » 3. Demnitarii curtii au imprumutat odata 

cu titlurile demnitarilor bizantini i costumele de ceremonii 

insemnele bizantinc. tefan Dugan schimba pana i felul vechiu 

de a saluta boerii pe rege: in loc &A se coboare de pe cai i regele 

boerul, pentru da obisnuitele imbratisari i sarutari (era 

si 

obiceiul salutului, fiind ambii pe cai), el introduce ceremonialul 

I Mort in 1338, a fost istoricul epocii, biograful mai multor regi i episcopi 

predecesori lui. A jucat mare rol in vieata statului sarb, fiind consilierul 

regilor si un diplomat abil. Opera lui istorica, plina" de amAnunte, este foarte 

exact'a i utilizatà cu multà incredere de istoricii sArbi vechi si moderni. 

Descrierea creacenei lupte dela Velbuid este unul din pasagiile cele mai 

plastice din opera lui istorick prin descrierea realistà a tuturor mizeriilor 

rdzboiului. Cf. Pavle Popovió, La littérature yougoslave, Paris 1931, p. 17-19. 

2 Apud Jire6ek, op. cit., p. 389. 

3 Const. Jirgek, La civilisation serbe au moyen dge, Paris 1920, p. 7 (traducere 

din nemteste de L. Eisenmann, cu prefata de E. Denis, in Collection 

historique de l'Institut d'études slaves, no. 1). Aceastá carte este traducerea 

cap. V si VI din Geschichte der Serben, vol. II, Gotha 1918, p. 3-95 

(in colectia Geschichte der europaischen Staaten). 

ai


bizantin cu sarutarea piciorului. Imparatul ramanea calare, in 

timp ce boerul, descalicand, saruta genunchiul imparatului 1. 

Numai child primea vizita vreunui episcop, imparatul ii intampina, 

ii conducea calul de frau, Ii ajuta sa se coboare de pe cal 

§i 

primea apoi binecuvantarea sfânta 2. 

Jirdek ne chi un interesant tablou, in care se poate urmari pas 

cu pas tendinta de a imita fastul bizantin, in ceea ce priveste 

ceremonialul receptiei ambasadorilor i solilor la curtea regala 

sarba 3. Calugarul i scriitorul sarb Teodosije 4, precum i diferiti 

cronicari bizantini, ne povestesc Ca la mesele pe carele da Stefan I 

(+24 Sept. 1228) se putea asculta cu placere o muzica din tobe 

flaute. Curtea lui Stefan Urcg I (1243-1276) se prezenta destul 

de saracacioasa. La curtea lui Stefan Dragutin (1276-1282), 

sotia lui, Catherina, unguroaica de origine, a fost vazuta, spre 

uimirea solilor, invartind vartelnita de depanat, imbracata intr'un 

costum simplu. La 1299, Metochites viziteaza pe Urog II, despre 

a carui curte spune ca era « o copie dupa fastul bizantin, regele 

fiind in costum de ceremonie, acoperit de diamante si de perle...#. 

Un scriitor mai fin si cu un simt, al realitatii mai accentuat, Nicefor 

Gregoras, intrebuinteaza urmatoarea email ironie fata de imitatia 

servila a fastului bizantin, dela curtea lui Urog III (1327): 

« Maimutele lucreaza dupti obiceiul maimutelor, iar furnicile dupd 

acela al furnicilor ; ele nu pot face aceea ce sunt ohinuii vulturii 

1 C. Jireöek, op. cit., p. 89. Practica acestui fel de salut e amintita liana 

si in cartile bisericesti sarbesti. Astfel, In epilogul Psaltirei tiparità la Milegeva 

(pe valea Lim-ului) In 1544, de ieromonahii, instruiti in arta tiparitului la 

Venetia, Mardarie i Teodor, acestia spun, textual: Va rugdm pe voi pdrinti 

si 

frati Intru Dumnezeu i cu genuchii ne atingem, daca va fi ceva gresit, 

nu prin 'nand ci prin limbd (M4 Z1 on CI W rn (WM 11 664114, ii KoirktilVAVI. KriCAIOCF 

41 HI POIt'liONJ Ilk 11:161KOMIs; tqll 0IrAfTk 4TO norfrktunino. Vezi I.Karataev, Ornicanie 

CASIIRAIO-PreCKIIX1. WOW% HanemaTaliblx-E. KIWIWORCIIHMH OSKILIMH, In C6opmirb 

11eHig pyccKaro sinnta 0 cnoseticm IbmepaTopcmil Aitagemill Hay0-E., 1883, 

p. 103). 

2 G. Jiredek, La civilisation serbe, p. 89. 

8 Ibidem, p. 85. 

4 

Nu se stie exact daca Teodosije a trait la sfarsitul secolului al XIII-lea, 

sau la Inceputul secolului al XIV. Acest calugar, lnvatat la Athos si biograf 

al Sf. Sava, a scris o opera cu Insusiri de roman; prin naratiunea naturala, 

prin frumoasele descrieri, prin limba dal% i simpla, opera lui s'a bucurat 

de o popularitate mare In timpul si dupd evul-mediu. Cf. Pavle Popovia, 

La litterature yougoslave, p. 15. 

§i

si 

LA POLONI 25 

leii sà faca. Fericit este deci cel care a venit in lume ca Elen 

si nu ca Barbar » 1 

Bogatiile Sarbilor se cunosc din inventarele comorilor regelui 

Vladislav (inceputul secolului al XI-lea), ale despotului George 

Brancovici (1428), dar si ale numerosilor nobili 2 

Cerceii femeilor, din aur sau argint, imbodobiti cu diamante, 

erau asa de man i grei, Inca se atasau de par, in pieptanatura, 

cu lantice de metale pretioase 3. Fruntile lor erau impodobite de 

diademe speciale, facute din 29 placi de argint, fiecare din ele 

purtand o perla 4. 

Ar fi sa depasim prea mult scopul lucrarii noastre, daca 

continua cu relevarea unor asemenea manifestari protocolare si 

de ceremonial la popoarele slavice sud-dunarene, dupil toate 

izvoarele care ne stau la indemand. Am vrut numai sà arat, cu un 

numar mai restrans de exemple, oh' aceste ceremonii politice, 

aceasta vieafa de stat si de curte a existat, fastuoasd la popoarele 

sud-slavice invecinate cu noi i e de mirare cum genul literar al 

ceremoniilor nu .se &este reprezentat in literaturile acestor 

popoare. Importanta acestor constatari, pentru lucrarea de fatd, 

este ca ele invedereaza posibilitatea imprumutului unor forme de 

ceremonial bizantin pe cale indirecta, dela aceste popoare slavice 

sud-dunarene 3. 

Polonii. Popoarele slavice, dela nord-estul tarilor românesti, n'au 

atata impor Lan ha, 

pentru noi, ca cele din sudul Dunarii, din punctul 

de vedere al ceremonialului, pentruca la primele atingeri ale 

noastre cu Polonia si Rusia, noi imprumutasem formele organizarii 

noastre interne dela Slavii sud-dundreni. De altfel, ceremonialul 

dela curte n'a fost o chestiune care sa predomine in 

preocuparile cercetatorilor poloni i rusi, incat, din aceasta cauza, 

ne lipsesc i izvoarele necesare. 

Apud Const. Jirgek, La civilisation serbe, p. 85. 

2 Const. Jireek, Geschichte der Bulgaren, p. 388-389. 

3 Idem, La civilisation serbe, p. 82. 


5 N. Iorga, Le caractere commun des institutions du Sud-Est de l'Europe, 

Paris 1929. Despre Indatoririle i originea dregátorilor sub influenta aceasta 

bizantino-slavd, vezi C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregeitorii 

in secolele XIV 5si XV, In Buletinul Comisiei istorice a Romdniei, 5, Bucureti 

1927, p. 1-176 0 ace1a0, .Noi contributiuni la studiul marilor dregeitorii in 

secolele XIV ft: XV, Bucure0i 1925. 

as


Po Ionia, prin religia ei catolica, prin puternica influenta a 

renasterii italiene, s'a izolat de masa popoarelor slavice si a primit 

formele culturii latine apusene. Influenta ei asupra noastra trebue 

considerata mai mult ca o influenta occidentala decat slavica ; 

ea a avut un caracter mai mult cultural si literar, decat de organizare 

politica interioara, incat nu putem gasi analogii cu ceremonialul 

nostru. 

Fara ca ceremonialul sa iasa in evident:á intr'o anumità opera 

in Polonia, totusi se gasesc pasagii interesante din acest punct de 

vedere in opera Historiae Polonicae a lui Ian Dlugosz (1415-1480), 

in Kronilca wszystkiego iwiata (Cronica lumii intregi) a lui Martin 

I3ielski (1495-1575) si in Polonia sive de situ, magistratibus, legibus 

regni Poloniae a lui N. Cromer (1512-1589). 

Amintesc, de pilda, relatiunea lui Bielski (dupa Ign. Chrzanowski, 

Historja literatury, Varsovia 1920, pag. 104-106), despre 

moartea i inmormantarea lui Sigismund I (1506-1548). Fiecare 

stegar de provincie, cu steagul sàu i blazoanele locale, mergea 

pe cal in armura, urmat de 130 calareti, imbracati in brocart 

de colori diferite. Inaintea sicriului mergea Ian Tarto in platosa 

daruità mai inainte regelui Maximilian al Austriei. Insemnele 

regale spada, bula imperiala i sceptrul erau purtate de 

inaltii demnitari. Milretia slujbelor religioase din catedralele Cracoviei 

este descrisd de Bielski cu multe amanunte: frangerea 

sulijei lui Sigismund, aducerea armurei langa sicriu, inmanarea 

pecetei regale tandrului rege Augusf, etc. 

0 alta relatiune de ceremonial, in versuri, a scris Matei Stryikowski 

(1547-1582), tiparita la Cracovia, 1574, sub titlul: Przestaunego'wjazdu 

do Krakowa i pamieci godnej koronacjej Henryka 

Walezius za. . . . opisanie (Descrierea streducitei inträri in Cracovia 

fi a amintirei adrnirabilei incoronliri a lui Henric de Valois). 

Aceasta, domnind dupà primul interegn (1572-1574), a fost incoronat 

cu atata fast, incat 1-a ispitit pe Stryikowski sa scrie o 

poemti in versuri, chiar in acelasi an. La inceput autorul face o 

introducere, vorbind in general despre alte celebre incoronari din 

istoria universala. Incoronarea acestui fiu al Frantei, care avea 

sa domneasca numai cinci luni, dar foarte sbuciumate, a avut 

loc la 21 Fevr. 1574 ; autorul insa descrie i intrarea lui glorioasa 

in Cracovia, la 18 Fevr. El arata cu multä scrupulozitate insiruirea 

participantilor, cu steaguri, calari, sau pe jos, infatisarea

LA RU$I 27 

regelui, cum i s'a oferit paine si yin, cuvintele rostite regelui 

cele rAspunse de el, etc. 1. 

Ru§ii. Rusii au intensificat raporturile cu Bizantinii, dela crestinarea 

lor 2 si pAnA prin sec. al XVI-lea, fapt care a avut urmAri binefAcAtoare 

mai ales asupra indrumArii vietii crestine a Rusilor, asupra 

organizArii bisericii lor si asupra formelor artistice in constructia 

bisericilor si palatelor care, erau de o bogAtie strAlucitoare. Dar 

treptat, Rusia iese din sfera influentii bizantine, primind reforme 

occidentale i aceasta modificare a vietii Rusilor s'a ardtat, mai 

intAi, in timpul domniei lui Alexis Mikhailovici (1645-1676). 

Editii noua: 1843, la un loc cu alte obiceiuri in Polonia, editor Kraszewski, 

Varsovia 1846, la un loc cu cronica lui. Nu este lipsit de interes st 

adaog cateva note bibliografice in legatura cu studiile de ceremonial in Polonia: 

Ferd. Bostel in Elekcya Aleksandra Jagiellónczyka (Alegerea lui Alexandru 

Iagelon) in Przewodnik naukowy i literacki, 15 (1887), p. 515-517, redii 

ceremonialul religios al incoronarii dupa un manuscris al catedralei din Cracovia. 

E o scriere care s'a facut inainte de incoronare, ca sa serveased episcopilor 

pentru oficierea serviciului divin. 

Stanislaw Kutrzeba, Koronacye Króldw i Królowych w Polsce (Incoronarea 

regilor si reginelor in Polonia), Warszawa 1918, 22 pag. + 10 gravuri; precizeaza 

chiar origina acestui ceremonial, ca venind dela Roma si se gaseste 

intr'o eolectie de ceremonialuri, intitulata: Ordo Romanus. Dela Roma s'a 

raspandit in tarile 

catolice, la Nernti, Francezi, Cebi, etc. Se pastreaza 

copii in diferite biblioteci. lingerea n'a fost intotdeauna la fel. 

Multe elernente de ceremonial se gasesc in lucrarea lui Wladislaw Lozinski, 

Zycie polskie w dawnyeh wiekach (Vieata polond in veacurile trecute), editia 

a 5-a ilustrata, Varsovia 1934, 251 pag. + 3 planse. E o lucrare de sinteza 

in care autorul s'a servit de multe si diferite izvoare, fara sa le citeze intotdeauna. 

Vorbeste de imbracamintea luxoasa dela curte (p. 99); de tinuta 

magnatilor la zile de sarbatoare; deschiderea dietei, la incoronare, serbari 

regesti in capitala (p. 207) ; de tinuta cancelarului, de foi de zestre in lumea 

nobililor, etc. La pag. 178 se reproduce un tablou care reprezinta tin banchet 

la curtea regelui August I I I (1736-1763): o masa rotunda, la care stau regele, 

regina, oaspetii, nelipsind taraful de lautari, impartiti in douti colturi ale salii 

(o mica apropiere de vecbile petreceri din trecutul romanese). 

Mai cunosc lucrarea lui Jan Stanislaw Bystrón, Historja obyczajów w 

dawnej Polsce, wiek XVIXVIII (Istoria obiceiurilor in trecutul Poloniei a 

veac. XVIXVIII), t. I, Varsovia 1932, t. II, 1935 (unele informatii le 

datorez bundvointei d-lui Ion Chitimia, fost bursier roman la Varsovia). 

3 Principesa Olga merge In 975 la Bizant pentru a confirma imparatului 

patriarhului convertirea ei la crestinism; se botezase probabil mai inainte, 

In Rusia. Imparat era Constantin VII Porphirogenetul care a descris in De 

cerimoniis receptia i onorurile fdcute Olgal (v. S. Platonov, Histoire de la 

Russie des origines a 1918, Paris 1929, p. 41).

28 CEREMONIALUL LA ROMANI 

Se pare ciudat cand in Moscova pravoslavnica, diplornatul nobil 

Matveiev deschide, in acest timp, un teatru de comedii in saloanele 

propriului sari palat, invaIà pe amicii lui arta dramatica gi-i face 

sa traiasca o vieata de conventionalism si eticheta ca in apusul 

Europei. Se aminteste in aceasta epoca chiar de un Ritual al 

incoroneirii tarilor 1. Cu toata sliabiciunea caracterului sail, Alexis 

Mikhailovici, intelegand pericolul acestor « innoiri a 

patrunse in 

mijlocul nobilimei moscovite, « punea toata energia lui pentru a 

mentine ordinea seculara a vietii religioase i eticheta nu mai 

putin seculard a vietii dela curte » 2. 

De unde aceste reforme occidentale sub Alexis Mikhailovici 

si sub Fedor Alexievici (1676-1682) se margineau mai ales la 

vieata galanta a nobililor si la organizarea armatei dupil modelul 

european, sub Petru cel Mare (1682-1725) aceste reforme modified 

intreaga vieata sociala a Rusilor i patrund intregul organism de stat. 

Aceste manifestdri de lux, fast si protocol din Rusia nouà, 

au patruns la noi si au lasat urme in diversele noastre ceremonii, 

cat si in limba, in timpul veacului al XVIII-lea, prin desele atingeri 

ce am avut cu ei si prin desele ocupatiuni rusesti 3. 

Din randurile scrise 'Ana aici se desprinde origina literaturii 

de ceremonial, luata ca gen de sine statator si evolutia acestei 

literaturi ; de alta parte, am vrut sa ardt vieata sociala si politica 

a popoarelor invecinate, sub aspectul ceremonialului. M'am oprit 

la Bulgari, Sarbi Poloni i Rusi, deoarece cu acestia atingerile 

noastre au fost §i mai dese si mai efective. Aceste popoare neavand 

o literatura de ceremonial propriu zisa, a trebuit sà ma multumese 

numai la relevarea elementelor de vieata sociala si politica 

in legatura cu ceremonialul. 

LITERATURA DE CEREMONII LA ROMANI 

Dupa ce in paginile precedente am aratat care au fost operele 

istorice i literare de ceremonial la Bizantini i la popoarele slavice 

inconjuratoare, cred cà acum se impune o privire i asupra ceremonialului 

in literatura romaneased 'Ana la Condica lui Gheorgachi. 

1 S Platonov, op. cit., p. 481-482. S. Soloviev, klcropiff Poccin 

Apemtliwnrb Bp em ewb, vol. XIII, Moscova 1879, p. 54-92. 

2 S. Platonov, op. cit., p. 487. 

a N. Iorga, Histoire des relations Russo-Rountaines, I*1917, in 80 ink, 

367 pag.

CEREMONIALUL LA RomANI 29 

Numai privind in aceastd perspectiv5 a timpului, ne vom putea da 

seama mai bine de noutatea pe care o aduce, la 1762, alcatuirea 

unui asemenea manual romanesc de ceremonii ; numai din studiul 

ambiantei literare se vor desprinde mai clare nevoia si imprejuearile 

care au determinat aparitia Condicei. 

Aceastd privire istorico-literard se impune si din alt punct de 

vedere. Se va face intr'un capitol intreg analiza operii lui Gheorgachi. 

Va fi nevoie cu acest prilej sà raportdm informatiile Condicei 

si la alte informatiuni mai mult sau mai putin similare, cuprinse 

in diferite opere anterioare. Pentru a nu strica unitatea analizei 

prin notite sau digresiuni care sil informeze pe cititor asupra 

acestor opere i asupra caracterului lor de ceremonial, voiu ardta 

de acum care sunt aceste opere, cine sunt autorii lor, cand le-au 

scris si care este valoarea lor pentru subiectul nostru. In felul 

acesta, la capitolul analizei, raportul lor cu Condica se va vedea 

in mod neintrerupt. 

Tin insà de acum s. fac o precizare. 0 lucrare care studiaz5 

literatura romaneascd veche de ceremonial, avand ca punct central 

Condica lui Gheorgachi, adic5 punctul culminant al acestui gen, 

este o lucrare, in primul rand, istorico-literarà. Ea deci va lua 

in seamd numai produsele nationale de acest gen si le va judeca 

din punct de vedere istorico-literar. Dar ideea nationalà in veacurile 

trecute n'a avut o geed, nici un continut, asa de clare, de precise 

ca astdzi, din cauza organizàrii insdsi a statului romanesc 

si a evenimentelor politice. Noi am inceput prin a avea cultura 

in limba slava, pentruc5. i organizarea politico-bisericeascd era 

de tip slay. Inca un exemplu: din timpul Brancoveanului, la 

curtea cdruia au prins rdddcini atatia strdini invdtati, mai ales 

Greci, si mai departe in secolul al XVIII, o buna parte din literatura 

scrisd aici, la noi ci pentru noi, a imbrdcat forma limbii 

grecesti, pentrucd Inii autorii erau greci sau romani, cari stiau 

greceste, Idea ca aceasta sa" perieliteze ideea nationala de atunci. 

Asa se explica, dac5, in randul operelor amintite, vor figura si 

din cele scrise in limba greacd. Acestea au fost scrise la noi, pentru 

nevoile noastre, au circulat aici; prin larga lor aplicare la vieata 

nationala s'au incetalenit, fac acum parte din istoriografia grecoromand 

a secolelor XVII si XVIII. 

Informatiile de ceremonial din memoriile cdhltorilor strdini 

caH ne-au vizitat tara, sunt i ele enorm de multe si de importante.

30 CEREMONIALUL IN LITERATURA PARENETICA 

Autorii lor, izbiti de originalitatea manifestdrilor protocolare, le 

descriau cu deosebita atentie, ca pe un lucru rar. Ceremonialul 

rezultat din asemenea memorii de cdIdtorie ar putea forma, el 

1 nsu0 subiectul unei lucrdri deosebite, dar trece de marginile 

impuse lucrdrii noastre. Informatiunile acestora vor fi amintite 

numai la nevoie, in capitolul analizei, in raport cu informatiunile 

Condicei. 

Ceremonialul la Romani, pada la Gheorgachi, 11 gdsim exteriorizat 

prin patru feluri de opere scrise: 1. scrieri parenetice ; 2. opere 

cu caracter geografic ; 3. cronici i kronograle ; 4. opere propriu-zis 

de ceremonial. 

Dacd asupra primelor trei feluri de opere, cercetarea poate fi 

i mai generald, intrucat elementul ceremonialului figureazd numai 

sporadic in ele, asupra felului din urmd privirea va trebui sà fie 

cat mai atentd 0 desvoltatd. 

1. ELEMENTE DE CEREMONIAL IN LITERATURA PARENETICA 

Operele parenetice din literatura bizantind i, prin imitatie, 

d in literatura romand, urmdreau scopul de a forma o educatie 

aleasd politicd, sociald §i morald principilor mo0enitori §i viitorilor 

conductitori ai statului 1. Aceascd educatie se lacea sub 

forma' de sfaturi, de inveiNturi scrise. Data fiind preocuparea 

acestor opere, nu ne mirdm dacd in ele se gdsesc 0 elemente de 

ceremonial. Interesant este cd primele. notiuni scrise asupra ceremonialului, 

la Romani, in operele parenetice 10 fac aparitia. 

Inviipturile lui Neagoe Basarab. Fie ca admitem teza d-lui 

N. Iorga 2, sau pe aceea a lui D. Russo 3, Inviitaturile lui Neagoe 

1 Literatura romana parenetica este studiata de putini: D. Russo, Elenizmul, 

p. 58-60. N. Cartojan, 4 Ceasornicul Domnilor * de N. Costin si originalulspaniol 

al lui Guevara, in Revista Istoricd Romdnd, 3 (1933), p. 159-171 

si 334-346 ; acelasi, in Literatura rorndnd in epoca fanariotd, curs univenitar 

tinut in anii 1932-1933 si 1937-1938, la Facultatea de litere din Bucuresti, 

p. 312-333si 284-300. 

2 Ultima formulare din Istoria tit. romdnesti, introducere sinteticii, Buc. 

1929, p. 56: o Si Neagoe a avut de sigur un astfel de ajutor (Ca cei cari au ajutat 

Porfitogenetului sa scrie cartea De administrando imperio), dar sint fara 

Indoiala si parti dictate de dânsul .. 

3 Teza lui D. Russo se poate concentra in propriile sale cuvinte din 

Studii fi critice, Buc. 1910, p. 4 : autorul este un

INVATATURILE LUI NEAGOE 31 

clitre fiul salt Teodosie este prima opera parenetica la Romani 

care cuprinde elemente de ceremonial. 0 analiza a operei din 

acest punct de vedere este necesara. 

Capitolele care ne intereseazd sunt cele din partea a 5-6-a 

si trateaza despre cinstea boerilor si a slujitorilor, tocrnirea boierilor, 

despre sederea la math §i despre soli (ed. N. Iorga, tiparita la Valeniide-Munte 

1910, pag. 184-215). 

Domnului spune textul mai intai « nu i sa cade sa aiba 

rudenii, ci numai slugi drepte », chiar dacd sunt recrutate aceste slugi 

(demnitari, boeri) dintre cei saraci, dar « cari se silesc si se nevoiesc ». 

Boerul trebue numit de Domn, dupa ce-i cunoaste el personal 

vrednicia, iar nu dupd indemnul unora sau altora, ctici acestia, 

« ce-ti zic tie, pentru dansii », au luat 

Ocupandu-se apoi de modul « cum se cade Domnilor sa saza 

la masa, cand vor manca i vor bea », sfaturile care se dau, au 

un caracter mai pronuntat de etichetd si protocol. « Daca va avea 

la masa sa glasuri i cantece, sa nu i se clued' mintea spre dansele, 

sau care jocurile cele de multe feluri ». Rezultà din text ca boerii 

cari sedeau la masa domneasca aveau locurile lor anumite: « Asijderea, 

chid sezi la masa si vrei sd aduci la masa boierii cei mari 

pi 

suit& 

cei de al doilea i cei mai mici i pe altii pe toti, sa Ii pazesti 

locurile, ca, la a doua sedere, sä nu li schimbi ». Dar interesanta 

este aici conceptia de a privi lucrurile, pentruca pretindea sa nu se 

schimbe locurile i rangurile la masa, nu pentru a nu se abate 

dela o reguld de ceremonial, ci pentru un motiv de ordin psiho- 

si unde amintirea i cultul sau a trait viu prin traditie timp indelungat » (sec. 

XVII). 0 bibliografie cu privire la Invdjeituri, reimprospatatd, a dat St. 

Glixelli, Regulile de purtare la masei in romdneste, in Rev. 1st. Rom., 3 (1933), 

p. 327-336. A ramas totusi neobservata lui St. Glixelli, parerea lui P. P. 

Panaitescu, dupd care Invapturile s'au scris in limba slava, probabil In a 

doua jumatate a secolului al XVI, de vreun calugdr carturar, inteuna din 

ctitoriile lui Neagoe si au fost atribuite acestuia din cauza cultului care i se 

inchina domnitorului in manastirile ridicate de el ; cf. P. P. Panaitescu, La 

litterature slavo-roumaine ( XV-eXVII-e siecles) et son importance pour 

l'histoire des litteratures slaves, Praga 1931, p. 9-10. Adaog o notita, pe cat 

de importanta, pe atat de nebagata in seamd: in biblioteca din Blaj a se pastreazd 

si cea mai veche traducere romaneasca a Invilidturilor a (cf. Al. Lupeanu, 

Blajul i biblioteca lui, Blaj (1932), p. 9). 0 editie fragmentard a publicat 

D. Ciurezu, Invddturile lui .Neagoe Basarab Voevod (Bucuresti) 1938, in 

Biblioteca Albina (Fundatia culturald regald Principele Carol) nr. 4.

32 CEREMONIALUL IN LITERATURA PARENETICA 

logic, sentimental: « dacà ... tu-1 pui mai jos, intr'acel ceas i se 

intristeazd inima si se scArbeste »1. 

Partile privitoare la soli lag &à se vadd multe amànunte 

privitoare la protocolul receptiei solilor. Solul este intAmpinat 

cu cinste, bucate si bduturà din destul. Prezenta dregatorilor pe 

langd Domn, in acele momente, se impune ba Inca « imbodobiti 

frumos », in timp ce toti ceilalti, boeri mai tineri sau dregatori 

mai mici « sd stea, pe rand, care unde-i va fi locul ». Solul este 

chemat « sà-si dea solia ». Urmeazd mai multe sfaturi de cum sa 

trateze cu solul, dar ele nu prezint5 important:a din punctul nostru 

de vedere. Masa se servea solilor cu cinste mare « cum este legea 

si obiceiul ». I se mai fiicea si un dar, a cgrui valoare sà n'o 

precupeteascd si &A i-1 dea din toad inima, incAt sii reflecteze solul: 

« Mare lucru! Eu de-abia as fi vilzut un lucru minunat si frumos ca 

acesta, iar el iath csa mi 1-a ddruit mie ! Dar la dansul Ina. cAte 

vor fi römas ! » 2. 

GAsim, deci, in Inviitilturi elemente de ceremonial privitoare 

la recrutarea dregátorilor, la sdvArsirea ospetelor si la receptia 

solilor ; insà motivele care stau la baza acestui ceremonial sunt 

de ordin etic, iar nu de ordin protocolar propriu zis. Apoi conceptia 

religioasà, din care sunt privite faptele, intunecd insemn6tatea 

lor, Inca aceste elemente de ceremonial apar mai mult ca niste 

efecte ale intelegerii divine. 

Inviipturile lui Nicolac Mavrocordat. Cam pe la 1725, Nicolae 

Mavrocordat intocmea, dupd modelul bizantin, pentru fiul sdu 

Constantin, niste Inveiteituri. Desi ceremonialul figureazil in ele ca 

element secundar, totusi, indemnurile tatAlui spre o vieatà simplà, 

modestà, lipsità de str5lucirile desarte, venind in contrast cu 

ceea ce a aplicat fiul din aceste sfaturi, contribue la interesul 

acestor invatAturi. Medicul Petre Depasta din Peloponez (mort 

la 1770), biograful lui Const. Mavrocordat, ne spune ca tatAl « ii 

intrepunea cate odat5 o inv6Taturà preliminarà, initiAnd pe 

tAn5r in lupta cea agitat5 a domniei » pentruca « sbl devind diriguitor 

statului si popoarelor, acel ce cAndva pAnd la satin fu educat in 

1 Vezi si lucrarea citata a lui St. Glixelli, la p. 31 (nota), de altfel, singura 

in limba romana, asupra regulelor protocolare la masa', din trecut. 

2 Raporteaza aceste elemente la ceea ce ne da Gheorgachi, v. textul, mai 

jos, p. 2691-2705 (boeriile) ; 28110-28320 (masa la Graciun) ; 30531-30635 

(receptia solului).

OPERA LUI NICOLAE MAVROCORDAT 33 

stiini si in ocupatiunile cu dânsele i crescut in scoala rneditatiunilor 

politice, consurnandu-si anii vietii in aceasta 

Invdtdturile scrise poartil titlul urmdtor, transrnis cam la fel 

in diferite manuscrise : 2 NooCleciat To5 dcotaitiou cc60frrou NutoXIou 

Boe66aoc -r6v 

in 

ut6v czkoi3 Kma-mv-L-tvov Bos66k oci)O6v.rrp 8o0ei:aar. 

gTEL (Sfaturi ale r5posatului Domn Nicolae Vorld 

care fiul sliu Constantin Vodrt, date in anul 1726). 

Invatatul Domnitor Ii recomandd u pristrarea demnitritii »; dar 

nu aceea pe care ti-o (Id forma exterioard, ci aceea rezultat5 din 

caracterul sobru, din severitate fata de dregritori, din vieatd 

corecta: « Fala desartii, multele haine, multele podoabe, rnullimea 

de cai, clildirile sti lipseascri. Darurile frird m5surti, fie catre strdini, 

fie cdtre ai tdi, aduc nume rriu . . . Cautd sii te lipsesti de clridiri ; cold 

vreme esti Domn, ai palate, cAnd esti la Constantinopole, iti ajunge 

vatra p5rinteasca ». Intr'altd parte ii da sfat sa nu risipeascri 

averea pe mese copioase, nici in v5n5tori deptirtate, nici in plimbdri. 

Vedem in aceste sfatuiri influenta lecturilor bisericesti care 

recomanda vieata austerA. Cerernonialul este deci infdtisat, dar 

sub aspectul lui negativ. 

Nicolae Mavrocordat, Teatrul politic. Dar opera pe care si-o 

insuseste Domnitorul si mai mult, pentru morala ei severi si religioas5, 

este Teatrul politic pe care o si traduce in limba greceasca 3. 

I Const. Erbiccanu, Cronicarii greci carii au scris despre Romani, in epoca 

lanariotd Bucuresti 1890, p. 303. 

2 Folosese textul transmis de Daponte in ms. grecesc al girnnaziului 

Zographeion din Pera-Istambul, publicat de A. Papadopulos-Kerameus, 

Texte grecesti privitoare la istoria romdneasca, Buc. 1909 (in colectia Hurmuzaki, 

XIII), p. si 459-462. Vezi i Scrieri si documente grecesti privitoare 

la istoria Romdnilor din anii 1592-1837, culese i publicate in tonzul 

XIII din documentele Hurmuzaki. . traduse de G. Murnu si C. Litzica, 

I3uc. 1914, p. XLIVXLV si 415-416. Pentru alte mse , vezi E. Legrand, 

Ephemirides Daces ou chronique de la guerre de qualre ans (1736-1739), vol. I, 

Paris 1880, p. XXIXXXX; ibidem, vol. II, p. X XIXXVII: ms. gr. 87 

din Bibliothéque Nationale, copiat tot de Daponte, dupi,1 originalul Domnitorului 

Insui. Gh. Erbiceanu in Arhiva Soc. tiinfifice i literare, Iasi 2 

(1890-1890, p. 372-377, despre o copie dupil 1770. Const. Litzica, Catalogul 

ms. grecesti din Bibl. Acad. Ronzdne, p. 127 si 399 (nr. Academiei 456 si 144, 

ambele din secolul al XVIII-lea). 

3 Editii la 1758, 1776 (Lipsca), 1802 (Venetia) si 1933 (Volo) ; f. Dan 

Simonescu, 0 nouci editie din o Teatrul politic tradus de Nicolae Mayrocordat, 

In Rev. 1st. Rom., 4. (1934), p. 294. 

3

34 CEREMONIALUL IN CRONICI 

In aceasta opera sunt mai multe capitole adresate direct capetelor 

incoronate, subordonandu-le puterea lor domneasca, puterii dum- 

nezeiesti. Intre altele recomanda « sà uneasca puterea stapanirii 

cu invaptura cartilor..., sa cinsteasca pe cei virtosi si lova, 

sa citeasca cu sarguinta sfintele carti »1. 

Am spicuit elementele de ceremonial transmise in societatea 

româneascd veche prin intermediul operelor parenetice. Am vazut 

Ca aceste elemente se marginesc mai mult Ia formularea principiilor 

generale ale ceremonialului, dar nu avem o descriere precisa a 

faptelor ; iar intr'alte opere parenetice 2 ceremonialul lipseste cu 

desavarsire. Importanta literaturii parenetice pentru ceremonial 

nu este cantitativa, nici calitativa, ei cronologith, fiind primul 

mijloc literar (scris) de transmitere a ceremonialului. 

2. ELEMENTE DE CEREMONIAL IN CRONICI SI HRONOGRAFE 

In cronicele moldovene pada la Gheorgachi gasim putine eleme 

nte de ceremonial: cateva randuri la Miron i Niculae Costin, 

la Pseudo-Amiras si Neculce, despre instalari domnesti, receptii 

de soli si despre nunti. 

Aceste fragmente abia sunt observate din multimea stirilor 

p olitice, care preocupa intr'o masura mai mare pe cronicarii 

moldoveni deck, pe cei munteni ; ceremonialul deci nu se desprinde 

ca o atentie speciala a cronicarilor in scopul de a ne 

informa despre diferitele festivitati. La acestea ei asistau zilnic, 

le indeplineau potrivit obiceiului transmis i tocmai de aceea nu 

le acordau o atentie specialà. 

1 Capitolele 15-17, ed. rornAneasct In traducerea lui Gr. Plesoianu, 

torn. II, p. 69-133. Titlul complet: Theatron politicon alatuit mai IntAiu 

In limba latineascd, apoi tdImdcit In cea greceascd vorbitoare de rdposatul 

Intru fericire Domnul Nicolae Mavrocordat, iard acum In zilele prea Indlta- 

Lahti nostru Dornn Alexandru Dirnitrie Ghica. Prin Indemnarea si stdruirea 

iubitorului de Dumnezeu Episcopul Buzeului Kyriu Kyr Chesarie. Td1mPicindu-se 

In romAneste de D. Grigorie Plesoianul si theorisindu-se mai pe urmä 

si de aIii, s'au typárit cu toatd cheltuiala cuviosului iconom al sf(i)ntei episcopii 

Buzeul, Kyr Filotheiu. In typografia sf(i)ntei Episcopii Buzeul. La anul 

mAntuirii 1838, Octovrie in cinci. Supt direxia D. Vel pitar Vasilie Manolea. 

2 Cum de pildd Pareneticele lui Agapet i InvitIciturile lui Vasilie Macedoneanul 

cdtre jiul situ Leon, traduse ambele din greceste In romAneste in 

cursul veacului al XVIII-Iea (cf. D. Russo, Elenizmul, p. 58).

MISAIL CALL GARUL 35 

Misail Cillugàrul. Am vAzut ins5, cu prilejul cercetdrii operelor 

bizantine de ceremonial, mai ales a Porphirogenetului (v. mai 

sus, p. 14 18) si a lui Pseudo-Codinos (v. p. 18-21), Ca ele cuprind 

si lista diferitelor demnittiti, atributiunile lor i, cAteodat5, chiar 

ceremonialul instaldrii in asemenea demnitdti. Din acest punct de 

vedere, observilm Cu istoriografia ia inaintea tuturor manifesturilor 

literare -vecbi, « prima expunere, facutd de un pamântean, asupra 

dregAtoriilor moldovenesti » 1 fiind interpolarea la cronica lui 

Ureche, asupra asezdmintelor lui Alexandru-cel-Bun. Aceast5. 

interpolare, transmisti numai in patru msse 2 (din 11), grupate de 

Const. Giurescu, editorul cronicei lui Ureche, sub sigla M, a fost 

atribuita lui Misail Calugdrul, care a scris-o intre 1660-1667 3. 

Fragmentul cuprinde informatii scurte, dar precise, asupra a 

27 dregdtorii, incepand cu logofatul cel mare, terminând cu paharnicul 

al 3-lea, ardtând atributiunile lor. Pentru unele din ele, in 

afard de atributiuni, se mai aratd i unele obiceiuri ale dregdtorilor 

in diferite cerernonii, obiceiuri care sunt intotdeauna in legaturd 

cu atributiunile lor. Spatarul este « cu obiceiu imbr5cat la 

zile mari cu haind scumpd domneascd i dvorbitoriu, cu arme 

domnesti incins, la spatele domnului ». Paharnicul mare, « cu 

obiceiu sà dreaga Domnului la zile mari cu pàhar la mas5 ». 

Stolnicul mare « tocmeste pre masa inaintea Domnului cu tipsiile » 

bucatele. Comisul mare impodobeste povodnicii in podoabe domnesti. 

Medelnicerul cel mare tae fripturile ce se aduc la masa 

Domnului. Vamesul mare duce « dulceti si cofeturi la masa Domnului 

la zile mari ». Interpolarea, pe limgd informatiunile acestea 

protocolare, mai cuprinde si altele de ordin religios : infiintarea 

1 C. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregdtorii, p. 15. Autorul 

in cuprinsul lucrdrii arata raportul dintre informatiunile atribuite lui Misail 

5 

acelea ale lui Miron Costin (in Poema polond) i D. Cantemir (in Descriptio 

Moldaviae). Noi vom addoga in capitolul analizei i raportul cu Gheorgachi. 

2 Mss 103, 169, 440, 2506 din Bibl. Acad. Române. In Cronicele Romdniei 

(ed. M. Kogalniceanu), I, p. 138-139 fragmentul este atribuit lui Grigore 

Ureche. In Letopiselul Teirii Moldovei pdnd la Aron Vodd (ed. C. Ciurescu 

in Conzisia Istoricei a Romdniei), Buc. 1916, p. 2021 2414, e socotit ca interpolare 

a lui Misail C5Iugäru1 si deci reprodus in subsol. In Gr. Ureche qi Simion 

Dascedu, Letopisetul Tdrii Moldovei (ed. Const. C. Giurescu in Clasicii romdni 

comentali), Craiova 1934, este omis ca neavând valoare istorica, 4 fiind rezultatul 

unor confuzii sau informatii gresite (p. LVII). 

3 Const. C. Giurescu, prefata ed. cit., p. LVLVIII. 

3*

36 CERI.MONIALI'L IN CRONICI 

mitropoliei de Suceava, a episcopiilor de Roman si Radauti, 

intemeierea bisericii din Vaslui, a bisericii Sf. Niculae-Domnesc din 

Iasi, a manastirii Sf. Dimitrie din Suceava, toate ctitorii ale lui 

tefan-cel-Mare. Ori, tocmai caracterul religios al acestor informatiuni 

a filcut sa se creada mai mult in paternitatea lui Misail 

CalugaruP, desi s'au ridicat si obiectiuni in contra acesteipaternitati2. 

Importanta fragmentului interpolat, pentru studiul dregatoriilor 

exactitatea lor, se poate desprinde din studiul citat al d-lui Const. 

C. Giurescu asupra marilor dregatorii. Gaud d-1 Const. C. Ginrescu 

caracterizeaza cá « aproape toate interpolarile din aceste patru 

msse n' au valoare istorica » 3, desigur s'a gandit la excluderea din 

cuprinsul acestei caracterizari, tocmai a informatiunilor protocolane, 

utilizate de d-sa in studiul despre marile dregatorii 4. 

Informatiunile au fost utilizate si de Miron Costin in Poema 

polonci, de D. Cantemir in Descriptio Moldapiae ; prea putine au 

avut de adilogat acestia la cele interpolate in cronica lui Ureche 

si anume ceea ce timpul adaogase ca element non in atributdiunile 

fiecarui dregator. 

Miron Costin. Miron Costin admite fastul la curte in li mita disponibilitatilor 

materiale. Dupa el, podoaba si luxul arata lipsa de 

intelepciune din partea celui care le practica, sau le pretinde. 

Scriind domnia a doua a lui Radu Milinea (1623-1626), afirma 

ca el a Mcut « mare pustie tate -Orli 

». Nedumerit asupra cauzei 

acestei memorabile saracii, adaoga : « Ce pricind are hi fostu, nu 

stiu, faril de totu sburdata podoaba curtii. Nime din boieri pan 

in cei alu treia, cu haine cevasi proaste sa nu hie, ca era de scarba. 

Postelniceii, copiii de case cu mari podoabe i cu fotaze la cai... 

Mare intunecare, ca' Domnul este sa se poarte cum birueste venitul 

tarei »5. 

' Const. Q. Giurescu, Gr. Ureche Si Simion Dascala. Letopisetul Tatra 

Moldovei, Craiova 1934, p. LVILVII. 

2 I. Minca, Din istoria culturii romdnesti, 1, Iasi 1935, p. 135-136. 

3 Const. C. Giurescu, Gr. Ureche fi Simion Dasceilu, p. INII. 

4 Const. C. Giurescu, Contribufiuni..., p. 15 (ca izvor), 83 (pentru vornic), 

102 (pentru logollt), 115-116 (p. vistiernic), 127 (p. spritar), 137 (p. paharnic), 

145 (p. stolnic), 152 (p. comis) si 161 (p. postelnic). Pentru valoarea 

istoridi a interpol5rii, vezi si C. C. Giurescu, Noi contributiuni la studiul 

rnarilor dregatorii in secolele XIV fi XV, Buc. 1925, p. 50-52. 

5 Letopisetul Tarei 11.1oldovei (1594.1662), ed. Kog5iniceanu, Cronicele 

Romdniei, 1, p. 287.

NICOLAE comN 37 

Intealta parte 1 ne descrie cerernonialul receptiei solului polon, 

ducele de Zbaraz 2 (la Miron Costin Cneazul Desbaraj) la Tarigrad, 

in 1622, probabil dupa izvoare polone, dar si cu elemente legendare 

3. Suita era de 300 ostasi, ci1Iiri, pedestri si in carete ; 'Ana si 

vizitiii spune Miron Costin erau imbracati cu ursinice ; 

ciuberele cu care adapau caii erau de argint, iar potcoavele de 

argint erau batute asa de slab, cu cate un cuiu, Inca, cazand pe 

ulie1e Tarigradului, sà se sperie Turcii de bogatia lor. Despre 

trecerea solului prin tara, cronicarul spune numai crt «1-au 

petrecut cu cinste ». 

Nicolae Costin. La fiul sàu, Niculae Costin, ceremonialul este 

tratat cu mai multa bogatie de amanunte. Ne vom opri, de pildri, la 

pasagiul de ceremonial exotic din marea lui compilatie de cronici: 

* Despre obiceele Leiborü cand facA craiü nou» 4. Incoronarea se facea 

la Cracovia (« la Cracau »), in biserica Episcopiei lui Stanislav, cu 

episcopi, tot clerul i o 

sfetnicii craiei ». Craiul este adus dela 

curte la biserica cu alai, in care, fireste, aveau loc i coalele. 

Craiul este imbracat in haine episcopesti, ceea ce arata gat de 

bine conceptia divinA ce aveau despre regi si imparati. Printre 

insemnele puse pe altar, in afara de coroana, sceptru i sabie, 

figureazd i un mar de aur, « rotunzirea lumei inchipuindA ». Dupti 

multe rugaciuni, cantece i oraii, craiul se desbraca de hainele 

preotesti, primind apoi ungerea cu sfantul mir. Imbracat in alte 

haine, cele craiesti, primeste pe rand insemnele, insotite de armmite 

oratii, « dupa care obarsescii ortinduielile i obiceiurile coronatiei 

». A doua zi dupà incoronare, « ispravnicii targului » aduc 

« in tipsie de aur, acoperitä cu tafta rosie, cheile targului, facute 

de aur i alte daruri ». Desi exotic, ceremonialul acesta este insemnat, 

fiind cea dintai incercare la cronicarii nostri, de a-i consacra 

un capitol unitar si de sine statator. 

In privinta izvorului folosit de N. Costin pentru acest pasagiu, 

trebue sa precizez cd a urmarit traducerea in polond a cronicei 

1 Ibidem, p. 284-285. 

2 P. P. Panaitescu, Ceildtori poloni in Nrile romdne, Bucuresti 1930, p. 

13-21. 

3 Al. Cioranescu, Dela Gesta francezd la Miron Coslin, in &vista Fundatiller 

Regale, 1 Mai 1934, p. 384-394, unde se precizeazil si izvoare similare 

din literatura medieval5. francezil. 

4 M. Kogillniceanu, Cronicele Romciniei, f, p. 176 (nota 21-1770 400-403.


lui Guagnini (1538-1614), Sarmatiae Europeae descriptio. Intre 

versiunea latina si. cea polond a cronicei exista mici deosebiri. 

In ceea ce priveste tema noastra de ceremonial, versiunea latina 

prezinta ceremonialul de mai sus pentru incoronarea lui Henric 

de Valois I, la fel reprodusa si de Pistorius 2 Traducerea lui 

M. Paszkowski prezinta acelasi ceremonial de incoronare, insa 

pentru Sigismund al III-lea 3, in timp ce N. Costin arata aceastä 

ceremonie cand scrie « de moartea lui Albert, craiul lesesc » 

(+1502). 

Trecand la cealalta opera a lui si anume Cronica domniilor lui 

Niculae Mavrocordat fi a lui D. Cantemir, observam ca, mai 

mult ca M. Costin, Niculae, fiul, se ocupa de caftane, de insta- 

1616 domnesti, imbracaminte, despre soli, despre conace, deci un 

material destul de bogat. 

Astfel intrarea lui Niculae Mavrocordat in Iasi (25 Ian. 1710) 

a fost « cu mare pohfalii, cu alaiu imparatesca si cu iscusite podoabe 

»4. Biserica Sfântului Niculae din Iasi este aratatii de toti 

cronicarii ca fiind locul unde mitropolitul facea ungerea Domnului. 

Instalarea lui Dumitrascu Vodd Cantemir (10 Dec. 1710) se 

face cu obiceiuri mai putin obisnuite, pe care cronicarul le descrie 

cu oarecare mirare. In apropierea Iasilor boerii ii ies in intampinare 

cu tabulhana si cu alai, apoi continua : « in loc de oarecare 

semnii, venia inaintea lui un Turc cu o ghiga lunga de lemn, 

tiind a mâna » 5. Dupà molifta de domnie, i se citeste firmanul 

in divan, apoi boerii ii sarutd mana si poala. Caimacamii sunt 

linbracati in caftane, apoi domnul incepe cuvantarea, « cä era 

slovednic la aceste » adaoga Niculae Costin. 

Cand Sultanul imbraca pe Alexandru Mavrocordat Exaporitul 

cu bland de sobol, cronicarul adaoga imediat: « aceasta este cinstea 

cea mai mare la Turci... si nice odata aceasta pana atunce nu 

1 Sartnatiae Europeae descriptio, ed. II, Spirae, 1589, f. 29-32. 

2 Polonicae historiae corpus, t. II, llasileae 1582, p. 373-379. 

3 Gwanin Al., Kronika Sartnacyey, Cracovia 1611, p. 228-238. M. Stryikowski 

are si el o descriere a ceremonialului de incoronare (cu prilejul Intro- 

Mirii lui II. de Valois, petrecutá la 21 Febr. 1574) sub titlul Matys Strykovius 

Preconides czytelnikowi ( = M. S. P. dare cititor), Kronika, I I, Varsovia 

1846, p. 458-466 (v. mai sus, p. 26-27). 

4 M. Kogalniceanu, Cronicele Romdniei, II, p. 74. 

5 Ibidem, II, p. 89.

ION NECULCE 39 

se Mouse, ca sa mai imbrace pe vreun crestin cu blana, nice pe 

Domnd, nice pe alth cineva »I. 

Axinte Uricaral. Axinte Uricarul continuAnd scrierea domniei 

a doua a lui Niculae Mavrocordat in Moldova, de unde o lasase 

Niculae Costin, ne vorbeste intai (25 Sept. 1711) despre imbracarea 

caftanului, in « saraiul imparätesc » unde « inerg domnii sà 

sarute poala sau pamh.ntul inaintea Imparatului »; 2 si al doilea 

despre ungerea lui ca Domn, in Iasii Moldovii, unde fricu i masa 

mare, cu jocuri i cântece: a §i 

dupd ce au giucatti, au daruit 

Nicolai Voda tuturoru boierilor cdte un postav i cate un atlaz » 3. 

Alexandru Amiras. Crortica anonimei a Tarei Moldoni (1662 

1733), titlu sub care a publicat-o Kogrdniceanu atribuith 

insä lui Alexandru Amiras, cuprinde si ea ceremonialul inschunhrii 

lui Grigore Ghica Vodd, ba chiar cu multe amanunte. 

Grigorie-Vodd a intrat in Iasi la 18 Dec. 1726. S'a dus la biserica 

Sf. Niculae, unde 1-au primit mitropolitul, episcopii i preotii, 

imbracati in odajdii ; a intrat in altarul bisericii i, cazand in 

genuchi, a primit binecuvantarea care se citeste de obicei in asemenea 

imprejurari de mitropolit. Mitropolitul i-a tinut un logos in 

limba moldoveneasca. S'au dus toti apoi la curte, unde a fost 

inschunat de schemni-agasi. Apoi a imbracat cu caftane pe 

demnitarii tarii i pe caimacami 4. 

Ion Neculce. Cronica lui Neculce, atal de bogata in informatii 

istorice, ca nici o alt5 cronica moldoveneasca, este mai putin insemnath 

din punctul de vedere al ceremonialului, care nu-1 atrhgea pe 

cronicar. Abia gasim la el caeva mentiuni, cum de pildd: despre 

alaiul hatmanului Buhus « cu dobe, cu surle, ca unui hatman ce era 

vestit »5. and are prilej s scrie mai mult, ca unul care reprezentase 

Moldova la nunta lui Dinu Brdncoveanu (1706), trece 

repede cu vorbe ca acestea: « ...care s5. zicem. nu era nunta domneasca, 

ce putem zice craiascd » 6. Instaldrile domnesti pentru 

Neculce se marginesc la imbracarea caftanului i numirea boerilor. 

1 Ibidem, II, p. 73-74. 

2 Ibidem, II, p. 128. 

Ibidem, II, p. 131. 

4 M. Kogalniceanu, Cronicele Romeiniei, III, p. 157. 

Cronica lui _loan Neculce, ed. Al. Procopovici, Craiova 1932, colectia 

Clasicii romdni comentafi, p. 72. 

8 Ibidem, p. 225.


Despre inscaunarea aceluiasi Grigore Ghica, in 1726, despre 

care ne-a scris Amiras, scrie i Neculce ceva mai mult 1, parandu-i-se 

ceva putin obisnuit : « Iarà Grigorie Voda duph ce au 

agiuns la Braila, n'au venit pre uscat ca alti domni, ce dela Braila 

au sezut in doua saici si au venit tot pre aptl, cu multa pohvala, 

zicand din trambite si din naiuri i dand si din pusce, pana ce au 

agiuns la Gala ti i s'au impreunat to-0 boierii cu dansul dupà obiceiu ». 

Istoriografia munteanit Trecand in domeniul istoriografiei 

muntene, vom vedea ca si aici, ca si in cea moldoveneasca, 

ceremonialul nu figureazd ca element de sine statator, ci intercalat 

in expunerea evenimentelor pur politice, ca element narativ 

si 

descriptiv. Din aceasta cauza el constitue in cronici farmecul 

lor literar, aducand mai multà varietate, mai multà plasticitate 

Si comunicativitate. 

Pasagiile in care sunt descrise, uneori mai amplu, alteori mai 

sumar, asemenea ceremonii, sunt numeroase ; ma voi opri numai 

la cateva dintre ele, i aceasta numai pentru a vedea cum se 

incadra ceremonialul in conceptia istorica i literara a cronicarilor 

munteni. 

Radu Greceanu i Cronica anonimä. Ceremonialul instalarii 

Domnului in tron este acela descris cu mai multe arnanunte, 

pentruca acestui eveniment i se acorda cea mai insemnata atentie. 

Dintre instalarile domnesti, a Brancoveanului (9 Noemvrie 1688) 

este mai importanta, fiind descrisa in douà cronici : a lui Radu Greceanu 

2 si in Cronica anonima 3 aceasta din urma cu mai multe 

amanunte. 

Domnul imbraca caftanul imparatesc, i se citesc in biserica 

molitvele « de domnie », dupd care i se stirutd mAinile, zicandu-i-se : 

« multi ani ». 

Ibidern, p. 383-384. 

2 Cronica lui Greceanu o folosesc in editia din Magazin istorie pentru 

Dacia, II, p. 132-133. 

Este vorba de Istoria Terei Romdnesti de la anuld 1689 incoace, continuatd 

de unii Anoninni, publicata in Mar. ist. pentru .Dacia, V, p. 93-184 ; despre instalarea 

lui Brancoveanu, v. p. 95-99. Aceasta cronica a fost atribuitä de I. 

G. Sbiera si N. Iorga lui Radu Popescu, caruia insa i s'a contestat paternitatea 

de Const. Giurescu. 0 expunere clara a discutiunilor paternitatii, 

impreuna cu vederi noua, o analiza a cronicii i bibliografie, vezi N. Cartojan 

Literatura ronidnd in epoca lui Const. Brdncoveanu, curs Vinut in anul 1931 

1932, la Facultatea de Litere din Bucuresti, p. 147-190.

RADU GRECEANU 41 

Esind din biserica Mitropoliei, incaleca calul « cu toata podoaba 

si toti slujitorii », indreptandu-se spre curtea domneasca, 

in timp ce rasunau clopotele bisericilor. La instalarea lui in scaun, 

se slobod tunurile, cânta « trambitasii domnesti i turcesti ». Ajunsi 

la curtea domneasca, intra din nou in bisericii, in cea dornneasca, 

pentru depunerea juramantului « pre o foaie de liar tie scrisa », 

apoi saruta toti icoana. Se duc cu totii, in sgomot de clopote 

si de « zicaturi », in divanul cel mare, unde diferitii grdmatici 

anunta, fiecare in limba proprie, alegerea lui ca Domn. La 

cateva zile soseste si confirmarea Porii, adica vizirul ii aduce 

« cartea », caftanul, cuca, in timp ce se dau tunuri i canta 

« niusicile ». Sfarsindu-se i aceasta ceremonie, vizirul este condus 

la gazda lui. 

0 incoronare care impresioneaza pe Radu Greceanu, careia 

Si i 

consacra douà capitole din cronica sa, este: « ...coronatia lui 

Tukeli, cum s'au coronat a fi craiu Ardealului » 1 Incoronarea 

s'a facut la satul « Carstianul », iar nu la « Beligrad », unde este 

« scaun craiesc ». Oastea se ridica din tabere « dupil porunca cu 

gatire de alaiu, sà clued pe Tukeli Craiu cu pompa mare in sat, in 

Carstianul ». Veni Brancoveanu, Pasa, Serascheriul, au vorbit la 

cortul craiului « panh s'au rânduit toate ostile, cu alaiu sà mearga 

cinesi dupd randuiala lui. ». Alaiul: « ...Pasii cati era cu oastea 

turceasca i dupà dansii Sultanul i dupa Sultan, Domnul Tarii- 

Rumanesti Costandin Voda si pre urma Domnului mergea Serascheriul, 

iar pre urma tuturora venia Craiul ». Au intrat in biserica. 

« Deci numaidecat cu trambitele au inceput a zice in biserica si 

cantaretii canta dupd al lor obiceiu si randuiala ». Apoi « popa 

cel mare al lor » tinu « predicatie »; craiul jura. « Deci pre Cabigibasa 

inca cu cinste mare acolea aducându-l. indata imbracat-au 

pe craiu cu caftanul cel imparatesc, captusit fiind cu cojoc de 

samur ». « Atuncea dar si Maria Sa Costandin Voda facut-au 

Craiului frumoasa oratie pentru norocirea i inaltarea ce Dumnezeu 

11 invrednicise si ca sa-i fie intr'un ceas bun craiea i alte 

cuvinte frumoase ». Apoi s'au suit « sus in case » unde Serascher- 

Pasa II felicita. A doua zi, craiul « facut-au ospat mare Marii Sale 

lui Costandin Vodd . 

». « Cum au venit Capegibasa imparatesc 

de au adus caftane Serascheriului, Sultanului, Craiului, Domnului, 

Cronica lui Radu Greceanu, ed. cit., p. 167-173 (cap. 20-21).


de i-au imbracat pentru izbande ce au facut »,... « intai pre Sultanul, 

Pasa-Serascheriul . .. 1-au irnbracat cu caftan, apoi ... 

pre Tukeli Craiul si dupà dansul ... pe Maria sa Costandin VIAL .. 

1-au imbrkat cu caftan impdratesc » si pe alti 10 boeri de-ai 

Brâncoveanului. 

Radu Popescu. Trecand la cronica recunoscutd de toti ca a lui 

Radu Popescu 1, observ5m ca ea contine multe elemente de ceremonial, 

si de multe ori cu note noi si pitoresti. Asa, vorbind de 

incoronarea grabita a lui tefan Cantacuzino, spune &à: « nefiind 

cu caftan gait, s'a desbràcat Mustafa Aga de contes », imbràcând 

contesul in locul caftanului. Caftanul cel oficial, adus « degrab » 

de Bujoreanul, a lost apoi imbracat cu « pompd domneasca, cu 

toata taifaoa, cu zicaturi » mergand si la curtea domneasc6 2. De 

altfel singura calitate pe care o recunoaste cronicarul lui tefan 

Voda Cantacuzino este ca avea « chipul si termoniile cum se 

cade » 3. Instalarea lui Niculae Mavrocordat s'a facut si ea « cu 

pompà mare ... si alte tarimonii » 4. 

Un loc insemnat in intelegerea si explicarea evenimentelor 

la Radu Popescu il ocupà cum zice el insusi « impreunarea 

IIanului cu Serascheriul », intalnire descrisa de cronicar intr'un 

capitol intreg 5. Hanul Bengli-Gherei se intalnea cn Adulah Serascheriu 

la Smil. Corturile si mutpacul (bucatarie < turc. mutfak) se 

intind cale de doua ceasuri depdrtare de locul intalnirii, unde are 

loc si ospatul. Darurile ce-si fac, sunt dintre cele obisnuite: Serascherul 

primeste un cal alb si un armäsar vanat. Dela corturi, in 

drum spre Smil, mergeau calari, dar Hanul « putintel mai nainte 

si Serascheriul putintel mai pe urmil, ca cum ar veni capul calului 

Pasii drept piciorul Hanului ». Numai in oras mergea Pasa inainte 

« ca in chipul unui postelnic mare ». Ajunsi in targ, « loc ca de 100 

de pasi » se inchind de trei ori cu mainile la parnânt, Seraskerul duce 

pe Han in saraiu cu « frumoasa terimonie » si se slobod 12 tunuri. 

Dupil ospat, la care s'a servit « cu argintdrii si cu multe bucate », 

este rândul Pasii sa ddruiasca pe Han ; acesta primeste, deci, o 

1 Este vorba de Cronica Tarii-Romdnepi (1714-1729), de Radu Popescu, 

publicata in Magazin istoric peraru Dacia, IV, p. 21-62, 93-178. 


2 Ibidern, p. 38. 

4 Ibidem, p. 104. 

5 Ibidern, p. 160-162.

CEREMONIALUL IN HRONOGRAFE 43 

bland de samur, 3 pungi cu bani §i alte « osebite daruri ». *ederea 

Hanului a fost de trei zile, dupa care se indreapth spre Chilia. 

Nu mai putin insemnata, ca ceremonie bisericeasca, este tarnosirea 

Mandstirii Vacdresti, la 13 Sept. 1724, slujba la care a 

oficiat mitropolitul Daniil insu§i, « cu sfintele moa§te tiindu-le 

in cre§tet » 

Min de uimire se arata cronicarul cu prilejul intalnirii lui 

Niculae Mavrocordat Voda cu Hrisant, patriarhul Ierusalimului, in 

luna lui Septemvrie a anului 1728 2. Marele sluger Mihalache Roset 

iese Patriarhului intru intampinare la Dunare §i-1 duce 'Ana la 

Vacaresti, unde ies inainte chiar beizadelele, Constantin §i Iancu 

Mavrocordat ; cand a venit la Curte, insu§i Domnitorul a e§it 

inainte « pand in pridvor ii 

acolo i-au sarutat dreapta ». Cronicarul 

apoi asistand la convorbirea dintre cei doi mari invatati, in spataria 

mica, exclama : « ...mintea a ma ajunge ca sä le scriu pre 

largil, nu este cu putinta ». 

Comparand istoriografia munteand cu cea moldoveana, din 

punctul de vedere al cere monialului, observam in cronicele muntene 

o bogatie mai mare de amanunte §i de pasagii cu protocol, pe cand 

cronicarii moldoveni erau p reocupati mai mult de desfil§urarea 

si expunerea evenimentelor politice. In linii generale, insa, 

eeremonialul ambelor tali este infatipt la fel de cronicari. 

Hronografele. Vom vedea acum ce aduc in aceasta privinta 

hronografele. 

Aceste vaste compilatiuni de istorie universalà, in care intervine 

deopotriva farmecul legendelor istorice, poporane §i hagiografice, 

au format si ele, Inca din secolul al XVIII-lea, gustul 

literar romanesc, caruia i- au strecurat cateva notiuni despre ceremonialul 

curtii imperiale bizantine si anurne ceva din majestoasa 

organizare prin numero§ii ei dregatori. 

Ambele feluri de hronografe r omane.,ti, care reflecta cele doua 

tipuri de hronografe bizantine, al lui Dorotei de Monembasia 

al lui Cigala, cuprind la sfarsit, intocmai ca in modelele lor grecesti 

3, cateva pagini cu expunerea celor 79 dregatorii dela curLea 

imparatilor greci, incepand fixeaza ele dela Constantin-cel- 

1 Ibidem, p. 138-139. 

2 Ibidem, p. 152-454. 

3 D. Russo, Elenizmul, p. 33-38, dar mai ales p. 35-37 (nota). 

si

44 CEREMON1ALUL 1N IIRONOORAIE 

Mare. WA ce spune o copie din anul 1689 in aceasta privintà: 

« Aicea scrisai boeriile a Inpariltaii Grecilor, carele au miluit s-au 

deplinit marele Constantin t(a)riu i asemenea cu apostolii, incepatoriu 

i intaiu inparat Grecilor si crestinatatai, carele pusa nume 

pre rand boeriilor si le tocmi precum sint aici mai gios » 1. Dupa 

ce insird 79 dregatorii, face urmatoarea observatiune, pe care o 

gasim si in modelele lor grecesti: « Acestea sint boeriile inparataii 

grecesti. lar boiarii cei mari de svat au fost purtand palarii in 

cap dup5 obiceiu ce-au fost avand ; dece, dela boeriia ce sa chiama 

Kesariu-pan ipersevastos au fost purtand pi1àrii rosii cu aur, 

pand la boeriia ce sa zace stratopedarhul ; iar dela acesta, pant' 

la boeriia lui Curopalat, pre rand au fost purtandu palarii prisne 

(prinse cu ?) sarma » 2. 

Felul cum traducatorii 3 au tradus in romaneste oficiile palatului 

din Tarigrad, arat5 cum se intelegeau la noi aceste dregatorii, 

atat de numeroase 4, fata de ceea ce vedeau ei la curtile voevozilor 

nostri. Cand acestor dregatorii le corespundea o dregiitorie 

1 Ms. rom. al Academiei Române, nr. 86, f. 423 v. Dintre ms. de hronograte 

aratate de D. Russo, op. cit. in nota precedenth, au Oficiile palatului 

constantinopolitan, urmatoarele: nr. 108, f. 414 r. 

r. 573 r; nr. 1469, f. 401 r 402 r. 

415 v. ; nr. .3517, f. 571 

Iatd in original, mult mai simplificatA decAt traducerea româneasdi, notita 

din hronograful lui Cigala, Mot 0-15votI,K, Venetia 1650, p. cpx;'-cpxn': Ta. 

'Oppbwx 7;54 Bxoaciocc -riLv Ton.ixtow, 67coi5 eTtinoysev, >cat T& iCrrr,csev oo'n-6c 

6 pkyxc KCJVCETCV/Tivoc 7rpc7.yroc Troy `Pcop.cLicov Bocatlek. 

2 Ms. rom. al Academiei Române, nr. 86, f. 424 v.-425 r. $i aceastki 

notitil, in original, Cigala, op. cit., p. 9)01', este mult mai simplificata: Tet 

xpocsox6xxiva axol&oc .r& Lpopoilaocv &ith t11 navurcepaikaTov. Mix3t-coi5 plya 

aTpx-rorreadepru. Tec 81 atpp.rx-repri axt.ciaim &t ro p.e-rdcAou flptc.i.p.ixtiptou pixpc. 

toi3 Kooporcoadrrou. 

3 Traduckorul hronografului lui Dorothei al Monembaziei, MACON) bTO ptAv, 

Venetia 1631, este Grigore Dascalul BuzA, iar al lui Matei Cigala din Cipru, 

Niot aUvoik, Venetia 1637 este PAtrasco Danovici. M. Gaster i I. G. Sbiera 

cunosc manuscrise in care se amintesc ca traduditori pentru tipul Dorothei 

al Monembaziei, Nicolae sin Mihalache si Ion Buburuzili (cf. N. Cartojan, 

Legendele Troadei in lit. ()eche rorn., in Anal. Acad. Rom., Mem. sect. 

Seria III, tom. III, (1925-1927), p. 78-80 ; in extras p. 22-24). 

lit., 

4 In versiunile românesti se numAril 79 boeri, cate sunt expuse i in 

modelele lor grecesti. Acestea insi numcirii gresit 80 de boierii. Greseala, la 

Bi6Aiov itrropix6v, se explicil prin repetarea dregatoriei 6 cbtoAoo96c, trecutii 

odatil la nr. vy' si a doua oaril la nr. ye. 

Cigala observ6 repetitia, dar, 

ca EA fie la fel cu modelul, sare pur i simplu, dela nr. 78 (on') la 80 (r.').

CEREMONIALUL IN IIRONOGRAFE 45 

cunoscutil si la noi, titulatura era insotita de echivalentul boeriei 

dela noi: 

Cigala, op. cit. : Ms. g6: 

6. '0 7Cpbyrocr-rpo'c-rcop > Intaiul ostilor, adeca hatmanul. 

8. '0 1./.6-roc.; 6TpccronEaci.pm; > Mare stratopedarhu de pre 

oastea pedeastra, adeca aga. 

10. '0 t.tlyag xcArrocrrociAo4 > Contostavlul cel mare, adeca comisul 

eel mare. 

12. '0 TCporrock6xcrrog > Proto sevastos, adeca postialnicul cel 

mare. 

13. '0 inLx6pv.").; > Epicurnis, adecil paharnicul cel mare. 

18. '0 aoplatizog T7ig BoccrOaxT)g TpunKric > Domiastihul measai 

inparatesti, adecà medelnicear mare. 

19. '0 int orrig Tpcmg-ig > Cei de pre giur masa, adecil modelnicearii 

ai cloi s'ai trei. 

20. '0 Xoyo06.77); cOin yuvouxeliv > Logofatul muerilor. 

54. 'o stxoctorpaoc,) Dikeofilaxu, adecii socotitor de direptate, etc. 

Dregatoriile carora nu le corespundeau boerii la noi, au 

fost traduse dupa inteles: 

26. '0 7cCcv-row Toiv 9cXocr6pcov > Filosoful de presto toti filosofii. 

55. '0 Oppocvcr-cp6poq > Orfanotrofosu, adeca liranitoriul de 

saraci. 

69. '0 801.1.6ITLY.0; T(.7)10 eMITOXWV 9EliCKTG.P.1 > 

Logofatul de toc- 

mealele rasaritului, etc. etc. 

Alteori aceste dregatorii au fost reproduse in forma lor greceasca, 

fAra de nicio explicatie, fiind complet necunoscute la noi: 

1. '0 ada.c-roxpc'crcop > Savastu-crator. 

14. '0 rcapoczot414.evoc 7-7,g csoeva4.)v-.; > Oparakimomenos tis 

sfendonie. 

15. '0 TCV-pacxotpiSilevor.-, TOLI xot.Tvog > Oparakimomenotu kitonos. 

46. '0 'Ax-roucipLoc > Actu ariul, etc. etc. 

Daca in operele parenetice si ale cronicarilor ceremonialul 

apare ca un element disparat ; dacii in hronografe apare intr'un 

mod foarte redus i nurnai ca element exotic, privind curtea imperiala 

constantinopolitana, cu totul altfel vom gasi ceremonialul in 

operele cu caracter informativ, geografic si istoric. In acestea, serise 

de Romani. pentru a informa pe straini despre tarile romane, 

el apare mai individualizat si mai bine definit.

46 CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICE-ISTORICE 

3. CEREMONIALUL IN OPERE CU CARACTER INFORMATIV, GEO- 

GRAFIC SI ISTORIC 

In manifestarile literare vechi studiate pana acum, ceremonialul 

s'a infatisat disparat, ca un element de infrumusetare a 

stilului si a limbii si de inviorare a naratiunii. Un anumit fel de 

ceremonial, acela referitor numai la dregatorii, am gasit, compact, 

in interpolarea din cronica lui Ureche (v. mai sus, p. 35 36) si-1 

vom gasi deasemeni, dar mult mai bogat, intr'un nou gen de opere 

literare vechi: in operele cu un pronuntat caracter informativ 

geografico-istoric asupra tarilor i obiceiurilor noastre. Aceste 

opere le-am desprins din randul cronicilor, ele prezentandu-se 

mai ales ca opere geografice. Felul cum se infatiseaza ceremonialul 

in ele, este cu totul deosebit, incomparatie cu operele de pana acum. 

M. Costin, Poema polonrt. In ordine cronologica, prima opera 

de acest fel este Pomo polond datata de Miron Costin, din Julie 

1684, la Dazsow, unde se gasea refugiat, in preajma casei regale 

de vanatoare. Poerna, scrisa in versuri polone si inchinatá regelui 

loan al III-lea Sobieski (1674-1696), cuprinde la sfarsit mai multe 

pagini, acestea in proza, despre Fungiunile Tara Moldoveil, care 

se integreaza in cadrul literaturii de ceremonial. Fata de elementele 

precedente, acestea ale lui Miron Costin sunt superioare prin: 1) o 

prezentare mai sistematica a lor ; 2) o referire mai completa 

asupra atributiunilor ; 3) o tendinta de a se arata i originea drega- 

toriei. 

1. Functiunile sunt clasate in patru categorii: 

Clerul este compus din mitropolit i episcopii de Roman, Ra- 

&anti, Husi i cel catolic din Back'. Informatiunile despre episcopul 

catolic sunt nu numai mai bogate, decat despre ceilalti, 

abia mentionati, dar i magulitoare pentru Polonii catolici, pentruca, 

spune el, dupa traditia orala a Moldovenilor, episcopul 

catolic « pe vremea domnilor celor vechi i intelepti, era mai sus 

de cei trei vladici si sedea in fata mitropolitului ». 

Fungiunile laice, sunt impartite in cloud grupe, din punctul 

de vedere al participarii in divan. Participa: marele logofat, cei 

1 Citez du0 editia publicatà de P. P. Panaitescu, Miron Costin, Istorie 

in versuri polone, despre Moldova i Tara-Romeineasca (1684), Buc. 1929 (extras 

din Anal. Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., Seria III, Tomul X, Mem. 7), p. 

114-121, si anume versiunea manuscrisului bibliotecii Czartoryski din Cracovia, 

care, in ce priveste functiunile, este cea mai completd. 

.

MIRON COSTIN, POEMA POLONA 47 

doi mari vornici (al Tarii de jos si al Tarii de sus), hatmanul, 

marele postelnic, marele spAtar, marele paharnic, marele vistiernic. 

Nu participg, sau mai bine zis participd numai « in cazuri de 

nevoie grabnicd, de pildA la orAnduirea haraciului »: marii stolnici, 

comisul, medelnicerul, sdrdarul, clucerul, sulgerul, jitnicerul, 

pitarul, sdtrarul, armasul, aga i cei doisprezece vornici de poart5. 

Fungiunile teritoriale, in care Miron Costin insirA pdrcAlabii 

diferitelor linuturi, fie ea" unii din ei primesc alte diferite numiri, 

ca starosti (cel dela CernAuti i Putna), hatman (cel dela Suceava), 

vornic (cel dela Botosani). PArcAlabii au ca subalterni pe cdpitani 

hotnogi, « dupá limba turceascA iusbasi, aclicà sutasi ». 

2. Referin tele lui Miron Costin asupra atributiunilor sunt 

mai bogate si mai precise decat cele din interpolarea cronicei lui 

Ureche si chiar decAt ale lui Dimitrie Cantemir, din Descriptio 

Moldaviae Gheorgachi, care nu trateazA in Candied in mod special 

dregtitoriile, ci atributiunile lor reies numai din deseivarfirea 

diverselor ceremonii, are, fireste, date si mai putine. Miron Costin 

dà o deosebità importantA indatoririlor fiecirui dregAtor i aratd 

insemnele fiecAruia, prin care dregAtorul se evidentia in fata 

multimei, impunAndu-i o deosebità stimd ; aceste insemne contribuiau 

nu mai putin la imprimarea unei note de fast si solemnitate 

in diferite ceremonii politice sau bisericesti 2. Logoftitul cel 

mare purta « un baston verde, placat cu os vtipsit in galben auriu ». 

Marii vornici aveau « baston cu impletiturA de aur pe fond alba- 

stru ». Hatmanul in divan purta « baston rosu impletit cu aur s, pe 

&and in tabArd avea buzdugan. Postelnicul purta inaintea Domnului 

un « baston acoperit peste tot cu argint », iar vornicii de 

poartà aveau bastoane vopsite numai in « culoare simplA ». 

Un element nou de ceremonial la Miron Costin este si precizarea 

pentru unii dregAtori, a hainelor de sArbAtoare i descrierea 

1 Pentru contributia lui Miron Costin la studiul dregatoriilor, vezi citatele 

studii ale lui Const. C. Giurescu, Contributiuni... i .Noi contribufiuni... 

Competenta cu care sunt tratate de autor diferitele probleme in legdtura 

cu dregatoriile, mi scuteste de a relua problema, care, de altfel, privita 

istoric, trece dincolo de marginile lucrarii de fata. Un studiu numai despre 

personalul din cancelaria domneasca (marele logofat, logofetii 2 si 3, uricard 

ri 

diecii) a publicat Nicolai Granada, Cancelaria domneascii in Moldova, pdrui 

la domnia lui Constantin Mavrocordat, in buletinul Codrul Cosminului, 9 

(1935), Cernauti 1935, p. 129-231. 

2 Const. C. Giurescu, .Noi contribuliuni, p. 41-49.

48 CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICE-ISTORICE 

lor, aratandu-se uneori i insemnatatea lor simbolica. Astfel, 

marele spatar, la ceremoniile publice, imbraca o haina de brocart 

§i 

o pillarie care aminteste mitra princiara. 0 alta dovada ca el 

avea dreptul de a reprezenta puterea domneasca (jus gladii), este 

ca in lama Domnului mergea avand atarnata de bratul stang o 

sabie, iar cu dreapta linea buzduganul. 

Mare le paharnic sedea la masa domneasca in caftan de brocart, 

incins cu brat] de ma Lase rosie i umplea primul pahar la masa. 

Mare le stolnic era imbracat la solemnitati intr'un caftan impodobit 

cu ornamente in unde, un fel de stofa cu galon ; braul care-1 incingea 

era, ca si la paharnic i medelnicer, de matase rosie. In 

schimb, caftanul marelui medelnicer avea podoabe in unde intretaiate. 

Vedein, deci, ca Miron Costin merge pana la notarea celor 

mai mici amanunte. Sunt preocupari carora i reprezentantii 

ceremonialului bizantin, Porphirogenetul i Pseudo-Codinos, le 

acordau aceeasi insemnatate. 

3. Am spus cii. Miron Costin are i preocuparea savantil de a 

ne arata origina unora dintre dregatori: logoratul, hatmanul, 

postelnicul i spiltarul. Functia logofatuluii « a fost luata spune 

el dela imparatii greci: 6 &yoc Aoyo06-rIc, din A6-yo4 i cgpco 

adica purtator de cuvinte »1. Hatmanul a fost importat din Po- 

Ionia de Ieremia Movila (1595-1606). Postelnicului ii corespunde 

maresalul polon. Cat priveste pe spatar, acesta vine tot dela imparatii 

bizantini « cari aveau cu acelas ceremonial pe protospatari 

». S'a dovedit ca niciuna dintre aceste afirmatii ale lui Miron 

Costin nu rezista criticei istorice 2 Pentru noi prezinta important5 

numai faptul ca el este primul cercetator roman, care ii indreapta 

atentiunea spre ceremonialul bizantin, care cunoaste literatura 

bizantina de ceremonial si care este izbit de analogia termenilor 

dregatoriilor bizantine i romane. Ar fi prea pretentios lucru sa 

cerem lui Miron Costin, la 1684, sa deosebeasca influenta bizantina 

' Aceeasi prirere a sustinut N. Iorga, dar a fost combatut5 de D. Russo, 

Elenizmul, p. 63, nr. 1. 

2 Const. C. Giurescu, Contributiuni, p. 98-100 si 108: logofatul, imprurnutat 

dela Bizantini prin intermediul Slavilor de sud i anume dela 

Sarbi; p. 15: hAtminia este pomenitd SIAM inteun document din 2 Apr. 

1588, deci sub Petru Schiopul, sau poate chiar mai de vreme (v. nota 6, p. 

15); p. 162: vornicul corespundea slujbei de maresal, iar nu postelnicul; p. 

131-132: sp5tarul este probabil eun termen creiat In Moldova * dela spatli.

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE 49 

indirectä, prin intermediul Slavilor sud-dundreni, de cea directa, 

când astazi, dupà mai bine de cloud veacuri, cercetatorii intarnpina 

dificultati, in deslegarea acestei probleme pentrucd tirile 

despre dregatoriile bulgaresti i sarbesti stint Inca insuficiente. 

Importanta mai prezinta Istoria in versuri si din punctul de 

vedere al utilizarii ei. Unul dintre manuscrisele operei lui 

Miron Costin, infatiseaza aceste elemente de ceremonial, cu o 

bogatie de informatii mai mare decat celelalte douà ; i anume, 

este un ms. fost al lui Iosif Wargalowski, secretarul pohln al lui 

Constantin Cantemir, care 1-a dat la 10 Sept. 1700 unui Polon, 

membru al soliei lui Rafael Leszczynski, pentru a se informa 

asupra Tarii-Romanesti 1 

D. Cantemir: Descriptio Moldaviae. A doua opera cu informatii 

bogate asupra obiceiurilor curtli domnesti este cunoscuta 

Descriptio Moldaviae, a lui Dimitrie Cantemir, terminata in 

Rusia intre 1716-1717 2. Dintre predecesorii lui Gheorgachi, 

Dimitrie Cantemir este cel mai de searna, opera lui tratand, ca 

ci 

ai 

Condica de obiceiuri, desfasurarea diferitelor ceremonii politice 

bisericesti ; in plus feta' de Gheorgachi, adaoga ceremoniile 

catorva acte din vieala rustled a poporului moldovean, ca logodna, 

nunta si inmormantarea. 

Intinderea operei lui Cantemir, modul stiintific de a trata 

chestiunea, bogatia cunostintelor i planul dupd care sunt desvoltate, 

fac din Descriptio Moldaviae o opera cu mult superioara 

Condicei lui Gheorgachi, chiar in ce priveste ceremonialul. Ori, 

tocmai aceasta superioritate ar implica un studiu mai amanuntit 

si mai atent deck, asupra Condicii lnsài. Un asemenea studiu s'a 

ai 

facut de regretatul profesor Constantin Giurescu, care a expus 

la Universitate un curs (mie inaccesibil) despre Descriptio Molda- 

1 P. P. Panaitescu, Miron Costin, Istorie in versuri polone, p. 2-3 si 

ace1asi, Influenfa polond in opera qi personalitatea cronicarilor Grigore Ureche 

Si Miron Costin (extras din Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., seria III, torn. IV 

(1925), p. 125, nota 6). 

2 Dintre lucrarile mai recente asupra operii Descriptio Moldaviae intereseaz6 

subiectul nostru: I. Minea, Despre D. Cantemir, omul, scriitorul, domnitorul, 

Iasi 1926, p. 79-101 si 283-284. P. P. Panaitescu, Le prince Demetre 

Cantemir et le mouvement intellertuel russe sousPierre le Grand,in Revue 

des etudes slaves, 6 (1926), p. 245-262 (in legatura cu Descriptio, p. 248, 

253-255). Bibliografie cornpletà, v. S. Puscariu, /st. lit. nun. Epoca veche, 

Sibiu 1930, p. 238-240. 

4

50 CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE 

viae1. De alta parte, materialul pe care-1 aduce Cantemir in legatura 

cu dregatoriile a fost §i el utilizat de Const. C. Giurescu §i 

pus in justa lui valoare 2 De aceea aci ne vom margini sa privim 

in mod general elementul de ceremonial qi numai acela care nu se 

gas e§te in Condica lui Gheorgachi 3. Apoi vom fixa locul operei, 

in literatura romaneasca de ceremonial. 

In Descriptio Moldaviae, conceputa in trei pàri, numai partea 

a doua cuprinde elemente de ceremonial §i este numita de autor 

Pars politica 4. Din 19 capitole, caste sunt in aceasta parte, numai 

12 au ceremonial. Clasificand informatiunile lui Dim. Cantemir, 

le vom putea grupa in jurul a patru feluri de ceremonii: 

1. Ceremonial privitor la diferite acte ale Domnitorului. 

2. Ceremonial privitor la boieri gi dregeitoriile lor. 

3. Ceremonialul judeceirii proceselor §i 

4. Ceremoniile la logodnei, nuntei ci inmormeintare, in vieala particularei, 

mai ales cea rusticd. 

1. Actele Domnului in legaturá cu vieata de stat §i de curte, 

sunt infati§ate de Cantemir cu multe amanunte: alegerea lui la 

Tarigrad, intronarea la Ia§i (cap. 3), confirmarea in domnie (cap. 4) 

si 

demiterea lui (cap. 5). Urmeazd descrierea alaiului cand Domnul 

ie§ea din palat, precum §i protocolul meselor domnesti (cap. 8), 

sau despre vanatorile Domnului (cap. 9). Capitolul 10, despre 

inmormantarea Domnului, incheie acest ciclu. 

Cu privire la Intronarea Domnilor, autorul deosebe§te datine 

ceremonii vechi ci nouei. Cat timp a existat succesiunea ereditara 

« era prilej de putine ceremonii », fiind nevoie «numai de o proclama- 

-thine pentru urcarea pe tron » 5. Mitropolitul rostea mai intai 

1 Const. C. Giurescu, .Noi contribufiuni. . p. 10, nr. 4 §i Contribufiuni, 

P. 16, nota 3. 

2 Citatele opere Contributiuni... i Noi contriburiuni.., la care sa se 

adaoge studiul lui Const. Giurescu, Despre boieri, Buc. 1920 (publicatie 

postuma), p. 5-9. 

3 Pentru analiza partilor comune Condicei lui Gheorgachi, v. mai jos, 

p. 75-111, capitolul Analiza Condicei. 

Ma folosesc de urmatoarele editii: Operele Principelui Demetriu Cantemir, 

tipetrite de Societatea Academica Romeinei, tomul I, Descriptio Moldaviae, Buc. 

1872 (text latin, publicat de A. Papiu llarian). Dimitrie Cantenzir, Descrierea 

Moldovei, tradusa de Gh. Adamescu, Buc. (a. 1935), editie ingrijita §i foarte 

folcsitoare prin indicele de persoane i lucruri (p. 161-168), cat §i prin 

explicatiile complementare. 

6 D. Cantemir Descriptio Moldaviae, ed. Adamescu, p. 49.


o cuvantare. laudand pe Domnul disparut, apoi logofatul cetea 

testamentul i proclama pe noul Domn, care, stand in picioare 

si cu capul descoperit, raspundea pui,ine cuvinte. Dela curte mergea 

cu alaiu la biserica, unde se ceteau rugaciunile obisnuite la incoronarea 

imparatilor bizantini, apoi 11 ungea cu Sf. Mir si imbraca 

caftanul. Intorsi din nou la curte, Domnul primea in sala divanului 

felicitarea mitropolitului, a clerului, a boerilor, cari, dupà 

rang. i sarutau mane i poala. 

Cu totul altul este modul de a se inscauna Domnul Moldovei, 

zice Cantemir, de cand toate s'au turburat prin tirania Turcilor. 

Despre inscaunarea Domnilor in timpul suzeranitatii turcesti 

trateazd i Gheorgachi, dar numai dela venirea alaiului domnesc 

la Galati, adica procesiunile locale, din tard. Condica lui Gheorgachi 

fiind un manual oficial al protocolului, nu inregistra deck, 

datele folositoare boerilor, pentru procesiunile de aici. Existau, de 

sigur, si la Tarigrad asemenea tratate de ceremonial in limba greceasca, 

sau in limba turca, potrivit carora se desfasurau numeroasele 

ceremonii la investitura Domnului roman i unele din aceste tratate 

au ajuns pang in zilele noastre 1 Altfel stau lucrurile cu Descriptio 

Moldayiael Aceasta fiind opera de pura informatie pentru strainii 

cari nu se cunosteau, autorul se simte dator sa dea cat mai multe 

amanunte. Mai mult: Cantemir fiind un orientalist de seama, 

cunoscand aceste ceremonii si din propria-i experieffta, ca fost 

Domn al Moldovei, cunoscand intimitatile Curtii imperiale otomane 

si insasi limba turceasca toate aceste imprejurari fac din 

opera lui Cantemir 11I1 izvor pretios prin autenticitatea lui, pentru 

cunoasterea ceremonialului dela curtile noastre domnesti. 

Fiindca Gheorgachi nu arata ceremonia investirii Domnului 

la Tarigrad, voiu arata cum o descrie Dim. Cantemir 2 Vizirul 

este cel care sugera sultanului pe noul Domn, printeun act 

scris (talhis), care trebuia aprobat de sultan si de ministrii lui. 

Criteriile dupa care vizirul recomanda pe candidatul tronului, erau 

1 D-1 Emil Virtosu imi atrage atentia ca advocatul Vlastos din Istambul 

are o tipairiturä greceascd, traducere din turceste, care trateaza despre 

diferite ceremonii ale Domnilor români la Poartd. D-1 Vlastos a promis Inteo 

scrisoare ca va traduce in limba francez5 acest tratat 5.1 

va publica in Revista 

Istoricd Romdmi. Scrisoarea am driruit-o arhivei Revisiei Istorice .Romdne. 

D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Adamescu, p. 52-63. 

4*


posibilitàtile de a scoate cati mai multi bani, sau insusirile lui 

räzboinice. Aprobarea sultanului luat6, candidatul cerea audientà 

vizirului, care-1 primea cu fast (functionari i servitori, 

asezati in randuialii, de o parte si de alta a sAlii), II saluta cu denumirea 

de Principe. Acesta siiruta un caftan, pe care apoi Ii imbràca, 

sàruta mana vizirului i cerea protectia pentru el, cat i pentru 

reprezentantul ski. la Poartà (Kapu Kehaiasi). Prilejul de bucurie 

mai sincerd era in camera kehaiei, dupA iesirea dela vizir. Cat 

timp kehaia ii trata, imbrohorul vizirului aducea un cal frumos 

impodobit Domnului, insotit de o sutà de cavaleri (ofiteri superiori), 

24 ceausi càlàri i patru alergatori pedestri, care tineau sc5rile 

calului. Dupii ce Domnul era parfumat cu diferite mirodenii, 

obiceiu practicat la despàrtirea cuiva, Domnul calare 

cu acel alaiu, se indrepta spre biserica Patriarhiei din Constantinopol. 

Alaiul turcesc oprindu-se la intrarea in curtea Patriarhiei, 

Domnul trecea dela formele protocolare musulmane i pggâne, la 

forma de ceremonial bizantino-crestin. Clerul in frunte cu Patriarhul 

II intampina ; se cantau axionul, ecteniile, rugilciunile de incoronare 

a imp5ratilor ; i se ungea fruntea cu mir. Dupil polihronion se 

incheia slujba, Domnul se sAruta cu Patriarhul, dupá care era 

prirnit din nou de suita turceascA, care-1 conducea acasa 

din partea Domnului diferite daruri. 

i primea 

Ziva a doua era destinatà ceremoniilor de receptie a ambasa- 

dorilor strAini, care veneau st-I felicite. 

In ziva a treia Domnul se supunea din nou obligatiunilor protocolare 

musulmane, primind steagul (sangiacul) i douil coade de 

cal (tuiuri), dar platind si din indatoririle la care se obligase pentru 

a lua domnia. Ceremonia investiturii la Constantinopol se incheia 

prin prezentarea Domnului in fata sultanului, inainte de a pleca 

spre taril, cand primea cuca, impodobità cu un surguciu din 

pene de strut. In fata sultanului Domnul Ii pleaca capul panh la 

p5mant, la al treilea si la al saselea pas. P6r6sind sala de audiente, 

mergea deandaratelea, nefiind permis sà" intoarc6 spatele sultanului. 

Domnul primea si dela sultan un cal, cu frau impodobit cu 

aur i pietre scumpe, covor cusut in aur i argint, sabie i topuz. 

Diferiti slujitori turci 11 conduceau in alaiu din nou la Patriarhie, 

apoi acasà, de unde pleca spre tarA, insotit pe lângi5. boierii (ten, 

de numerosi Turci, cu tabulhana.


Trecand peste capitolele cu elemente de ceremonial comune 

Condicei lui Gheorgachi (inscaunarea la Iasi 1, mucarerul, iesirea 

la biserica, ospete, vanatoarea), voiu mai ardta cum infiltipaza. 

Cantemir demiterea Domnilor din domnie si inmormantarea lor. 

Capugibasa vine la Iasi cu cloud ordine, al caror continut 

autorul il reproduce in intregime, ca pe un formular. Unul se adreseaza 

in termeni foarte politicosi Domnului demis 2, iar celalalt 

caimacamilor noului Domn. Dupa cetirea decretului, capugibasa 

ia de subtioard cu mare respect pe Domn si-1 coboara din tron, pe 

un scaun mai jos. Dupd trei zile, cu alaiu, este pornit spre Constantinopole, 

unde i se mai acorda in cazul cand nu i se gase§te vina 

mare 'Inca privilegii deosebite, precum: calul poate fi oricat de 

impodobit, oamenii lui continua a fi imbracati in haine de orice 

coloare, (cad vreme ali crestini n'auveau voie sa poarte haine 

verzi, nici cisme galbene). 

Dim. Cantemir, dupd modelul tratatelor bizantine, voia sá 

prezinte cat mai complet actele de ceremonial domnesc, de 

aceea nu lipseste nici inmormantarea 8. Iasii, capitala, iau un 

aspect de doliu ce cade asupra intregei populatii, care creste in 

numar considerabil prin venirea din provincie a tuturor boierilor, 

a episcopilor, a tuturor egumenilor de mandstiri, sau a altor calu- 

0'6 cuviosi. Toti au capetele descoperite pand la inmormantare 

clopotele suna ziva i noaptea. Cortegiul funebru este incadrat 

de trupe militare, care merg cu steagurile i armele plecate. 

tetea generald cauta sá o comunice 'Ana i cailor, cdrora le provoacd 

lacrami, picandu-le in ochi zeamd de ceapd. Nu lipseste nici 

discursul funebru, rostit de un predicator in amvon. Dacd este 

inmormantat intr'o manastire, insemnele se pun pe peretele bisericii 

si tot acolo i se picteaza portretul 4 acest din urma amanunt 

1 0 expunere amanuntita a incoron5rii lui D. Cantemir in IntAia domnie, 

la 29 Martie 1693, reconstitue dupa Descriptio Moldapiae, I. Minea, Despre 

Dimitrie Cantemir, p. 345-346. Mai aproape de adevar este reconstituirea 

ce face N. lorga, dupa cele trei izvoare contemporane (Nicolae Costin, Neculce, 

Muste), care aratil din contra, un ceremonial foarte redus si simplu ; cf. N. 

lorga, Practica domneasal a unui ideolog : Dimitrie Cantenzir (Acad. Rom., 

Mem. Sect. Ist., s. III, t. XVI (1934-1935), p. 211-2191. 

2 D. Cantemir, Descrierea Moldoczei, ed. Adamescu, p. 70-77. 

3 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, ed. Adamescu, p. 99-100. 

° 

Tris- 

Compara aceste bogate date, cu putinul ce se povestestn In cronica lui 

N. Costin despre inmormantarea lui Const. Cantemir (M. Kogalniceanu, 

Cronicele Rorndniei, II, p. 391.


ne face sa acordam o insemnata valoare de autenticitate portretelor 

domnesti zugrdvite pe zidurile din interioeul bisericilor. 

Privind ceremonialul actelor domnesti transmis de Dim. Cantemir, 

constatdm din capul locului cd el este primul scriitor roman 

de ceremonial, care-i acorda un interes deosebit, infatisandu-I 

intr'un cadru mai complet i cu amanunte bogate. Aceasta conceptie 

despre ceremonial o vedem si in altà opera a lui, anume 

in Istoria itnperiului otoman, in care intercaleaza numeroase 

descrieri §i informatii cu privire la protocolul curtii imperiale 

otomane si al curtilor domnesti romane, cum de pildd investirea 

Domnilor romani la Constantinopol 1, la fel descrisa ca in Descriptio. 

De mare importanta in literatura de ceremonial a lui Dim. 

Cantemir este informatia privitoare la vieata de curte a Otomanilor. 

Importanta este cu atat mai mare, cu cat izvoarele in 

privinta acestei chestiuni sunt reduse ca numiir si de calitate 

inferioara 2. Dim. Cantemir venea cu o dubla pregatire : cunostea 

foarte bine limba i vieata turceasca, pentruca traise i invatase 

la Constantinopol ; cat priveste protocolul turcesc, raportat la 

cel romanesc, ii cunostea din proprie experientd, fiind nevoit 

a-I aplica, in calitate de Domnitor. Din itnportanta ce acorda 

in operele lui protocolului, deducem ea a fost un Domn iubitor 

de ceremonii, pe care le savarsea intocmai, dupa datele traditionale 

i dupa recomandatiile protocolare curente. Asa se explica, dece 

intr'o altà opera pe care o cunoastem numai din titlu (De statu 

politico aulae othomanicae), s'a ocupat « de Turcarum jurisdictionibus, 

moribus palatii, institutionibus, dogmatibus, exercituumque 

ordinibus, necnon de bassalatuum (pasalacuri) numero et officialibus 

» 3. 

D. Cantemir, lstoria imp. otoman, trad. romana de Dr. Jos. Hodos, 

I3uc. 1876, p. 276-279, nota 43. Pentru alte informatiuni ibidem, p. 49, nota 

11 (atributiunile agrii turc) ; p. 90, nota 11 (prezentarea in pasi iuti in fata 

sultanului) ; p. 163, nota 1 (sandgiak, guvernator de provincie) ; p. 201 

(solemnitati la incoronarea lui Selim o, 1522) ; p. 323, nuta 6 (despre 

Impártirea bacsisurilor) ; p. 404, nota 13 (distinctiunea cu tugul la Domnii 

Moldovei) ; p. 427, nota 16 (atributiunile seraskierului) ; p. 542, nota 101 

(procesiunea aducerii moastelor St. Paraschiva la Iasi); p. 581, nota 3 (bulukagalari, 

comandantii regimentelor de ieniceri) ; p. 647, nota 10 (despre fnuzica 

militará, tubulchana) ; p. 700, nota 23 (despre ceaus), etc., etc. 

2 0 numarare a lor, v. I. Minea, op. cit., p. 61-62. 

lbidem, p. 64 si 286.

D. CANTEMIR, DESCRIPTIO MOLDAVIA 55 

2. Cu privire la ceremonialul dregAtoriilor, Cantemir are dour' 

capitole speciale Despre boierii Moldovei fi rangurile lor (cap. 6), 

Despre nobilirnea Moldovei (cap. 15) si gdsim unele elemente insemnate 

si in cap. 8. Despre ceremoniile curlii cand ies Domnii 

din palat qi cand dau ospete. 

Desi autorul nu poate contesta origina slava a termenului boier, 

totusi pentru origina institutiunilor ne trimite la Bizantini si citeaza 

opera lui Georgius Codinos 1, in care vom gasi, spune el, « aceleasi 

nume, aceleasi ocupatiuni, aceleasi indatoriri de a sta la sfat ». . . 

etc. Generalizarea lui Cantemir s'a aratat a fi pripita, in timp ce 

denumirile dregatoriilor noastre implied o tripld influentd : « o 

influenta bizantina, indirecta, prin intermediul sArb (logofatul, 

vistierul) si bulgar (comisul), o influenta sud-slavica, sArba 

(vornicul, paharnicul, postelnicul) si bulgard (stolnicul) si in sfarsit, 

o influenta ungara (banul) » 2. 

Pe dregatori ii imparte la inceput, in cloud clase : a) boieri de 

sfat sau consilieri si b) boieri de divan, sau ajutatori. 

Ordinea ierarhica a boierilor de sfat si atributiunile lor sunt 

aceleasi la Dim. Cantemir, ca si la Miron Costin si anume : marele 

logofat, cei doi vornici, hatmanul, marele postelnic, marele spatar, 

marele paharnic si vistiernicul. Amanunte privind atributiunile 

lor dà mai multe Miron Costin, afard de cazul vistiernicului, despre 

care aflam nou la Cantemir ca n'avea scaun, nici rol in sfat ; chiar in 

chestiuni bAnesti era executorul hotaririlor luate de ceilalti: mai 

mult cu numele era al optulea intre sfetnici, ne spune Cantemir ; 

el tinea cheile sdlii unde se tinea sfatul. 

1 Dacä lectiunea Curopalates et Georgius Codinus singulari commentario 

persecutus est * (Ed. Acad., p. 77) nu este gresala vreunui copist, care a adãogat 

un et inutil, atunci este negresit o confuzie la D. Cantemir, cand ne trimite 

la doi scriitori de ceremonial: Curopalates si Georgius Codinos, cand in realitate 

a fost unul singur, Georgius Codinos Curopalates (v. mai sus, p. 18-20). 

Eu cred insä di mai de grabä este gresala unui copist, care, neexplicându-si 

titulatura Curopalates, 1-a considerat drept nume propriu; uitând insa, potrivit 

interpretArii lui, sA acorde predicatul cu subiectul la plural, a 15.sat persecutus 

est, cum era In original, In loc de persecuti sunt. In orice caz, interpretarea 

lui G. Adamescu (ed. cit., p. 77, nr. 4), care identific6 pe Curopalates, 

cu Ioanes Skylitzes (la Adamescu: Scybitzes ? I), este cu totul neintemeiatd, 

pentrucà Skylitzes n'a scris opere de ceremonial, ci numai o cronicA pentru 

evenimentele dintre 811-1079, din istoria Bizantului. 

' Const. C. Giurescu, Noi contribufiuni, p. 58.


Boerii de divan sunt impartiti de cantemir in trei clase. Miron 

Costin nu mai fdcea aceastd clasificare a boerilor divaniti, in care 

numea 12 dregiltori. Acestia corespund celor din prima clas6 a lui 

Dim. Cantemir, care insd numárd 18 (mai mult cu 6) i anume: 

1. marele stolnic 

2. » cornis 

3. a medelnicer 

4. » clucer (in ierarhia lui Miron Costin serdarul e al 

4-lea si clucerul al 5-lea). 

5. serdarul 

6. marele sulger 

7. » jitnicer 

8. » pitar 

9. * sAtrar 

10. * armas 

11. » logoMtul al II-lea 

12. >> user 

13. » aga 

14. » postelnicul al II-lea 

15. » logofiltul al III-lea 

16. * cApitanul de darabani 

17. s vamesul 

18. * cilminarul. 

Pe acestia doi M. Costin Ii omite, 

venind al 11-lea aga si al 12-lea 

vornicii de poartti, ultimii din divaniti, 

la M. Costin, dar omisi 

de D. Cantemir. 

Cantemir precizeazd insd cà cei dela nr. 11, 14, 15, 16, 17 si 

18 erau privilegiati in aceastri clasil, desi locul lor era mai nimerit 

in clasa a II-a, din cauza serviciului care-i cerea prezenti zilnic 

pe lang6 principe ; dintre ei, ultimii doi (nr. 17 si 18) nu aveau nici 

rmIcar loc hot:6ra in divan. 

Boerii divaniti de clasa II-a sunt 13 in lista lui Dim. Cantemir, 

ierarhizati astfel: 

1. spiltarul al II-lea 8. sulgerul al II-lea 

2. paharnicul a 

9. jitnicerul 

3. vistiernicul a 

10. pitarul 

4. stolnicul 11. setrarul 

5. comisul a 

12. armasul 

6. medelnicerul » 13. usierul 

7. clucerul

Ierarhia celor 10 boeri 

toarea: 

1. postelnicul al III-lea 

2. spatarul 

a 

3. paharnicul a 

4. vistiernicul 

5. comisul 

a 


divaniti de clasa a 1II-a este urmil- 

6. sulgerul 

al II I -lea 

7. jitnicerul 

8. carnara§ul de sulgerie 

9. camarasu1 de jitniVa. 

10. vornicii de poarta 

(patru la numdr, nu 

12 ca la Miron Costin). 

In afard de acesti dregatori, recrutati toti dintre nobili, autorul 

mai insira alti 18 slujbasi mai mici, numiti boierinqi. Acestia, spre 

deosebire de ceilalti, nu se recrutau numai dintre nobili, ci chiar 

dintre robii cei mai de jos, acordandu-li-se chiar privilegii boieresti. 

Jatà si lista acestor slujitori mai mici, dupd ierarhie : 

j. marele camaras 10. camarasul de dulceti 

2. vataful de aprozi de divan 11. camarasul de rafturi 

3. vatafu1 de stolnicei 12. pivnicerul 

4. vataful de paharnicei 13. logofiltul de vistierie 

5. cuparul 14. camarasul de catastife 

6. ciohodarul 15. camarasul de lumini 

7. medelniceri (3 sau 4) 16. vornicul de targ 

8. camarasul dinnauntru 17. vataful de aprozi de targ 

9. vataful de copii 18. vataful de paici. 

Cinci dregatori (doi vornici, un comis §i doi cluceri) sunt in 

slujba Doamnei. 

Ca sá firn completi in redarea acestei armate de slujitori dela 

curtea domneasca descrisa de D. Cantemir, trebue sà amintirn i pe 

slujitorii de serviciu zilnic, functionari nobili cari se pregateau 

'« pentru demnitati mai mari ». 

50 camerieri ai divanului 

24 camerieri de spatarie 

12 camerieri ai cancelariei mari 

3 camerieri ai Cancelariei mici 

7 postelnicei superiori 

24 (sau mai multi) postelnicei 

inferiori. 

a n 

50 aprozi de divan 

24 paharnicei 

24 stolnicei 

60 armasei 

Usieri (pentru gazduirea Turcilor 

trimisi dela Poarta si a 

Tatarilor H anului).

58 CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFIC 0-ISTORICE 

Daca numaram dregatorii (man i mici) ai curtii domnes,ti 

dela sfarsitul secolului al XVII-lea i inceputul secolului al 

XVIII-lea, vedem ca ei apropiau numarul de 450, §i acestia 

numai din slujitorimea civila 1. 

Atributiunile lor sunt ardtate 

de Cantemir aproape la fiecare, dar pe acestea le voiu aminti 

numai in comparatie cu cele constatate si de Gheorgachi, cateva 

decenii mai tarziu, la curtea lui Grigore Calimachi. Unele din 

atributiuni i anume ale boierilor din sfat si ale divanitilor de 

prima clasa sunt aceleasi ca cele amintite de Miron Costin, analizate 

mai sus. 

Insa relatarile lui Cantemir privitoare la felul boierimii dupa 

origina titlului de noblete (v. cap. 15) sunt, dupti cum a constatat 

C. Giurescu 2, confuze, din cauza nepreciziei cu care interpreteaza 

situatia reizefilor, considerati mai bine colonos liberos quam nobiles. 

in afard de razesi, mai numara clasa marilor boieri, a curtenilor 

§i a ccileirailor. La toti acestia nobletea apare ca o consecinta a 

slujbei. 

Nu mai putin importante pentru subiectul nostru sunt informatiile 

lui Cantemir despre protocolul asezarii boierilor in alai, 

cand iese Domnul din palat i acela al locurilor pe care le 

ocupau boierii in biserica. Pentru acestea autorul, in afara de 

expunerea amanuntita, trimite si la o ilustratie 3, care insa nu 

s'a gasit i deci nu exista in editia Academiei. Pentruca a existat 

in intentia autorului aceasta ilustratie, pentru a nu repeta expunerea 

lui Cantemir, care ar trgui facuta cu aceleasi vorbe, 

dar mai ales pentru a fixa printr'un procedeu cat mai practic 

obligatiunile protocolare in cele cloud imprejurari amintite mai 

sus, voiu reconstitui, dupd indicatiile lui Cantemir, ilustratiile 

pierdute. 

Sistemele de clasificare i ierarhizare ale lui Cantemir au fost primite 

intocmai de Gr. G. Tocilescu, Manual de istoria Ronuinilor, Buc. 1899, p. 

498-499, in capitol& Dregiltoriile in Moldova (omite insä din clasa I-a a 

boierilor divaniti pe serdar i cdminar). Dela Ioan Bogdan, Docunzente priviware 

la relatiile Tdrii-Romanefti cu Bro.yovul i cu Tara-Ungureascd in sec. 

XV,ci XVI, vol. I, 1905, p. XII, afldm cd Tocilescu a rezumat, fáth sä citeze, 

cursul lui I. Bogdan, Vechile afezeiminte romdne ; deci i Ioan Bogdan in 

acest curs tinut la Universitate la 1898, a utilizat acelasi material dela 

D. Cantemir, cu privire la vechile asezdminte. 

Const. Giurescu, Despre boieri, Buc. 1920, p. 5-9. 

Descrierea Moldovei, ed. Adamescu. p. 93.


I. ALAIUL IN DRUM SPRE BISERI CA : 

Soldatii si alergAtorii, cari cunosc drtnnurile 

.z..' 

c cilldrimea 

crs 

-cs steagurile 

c 

ca trupa 1-lui regiment 

8 

o trupa 2-lea regiment 

cA 

comandan Iii 

cilàraii si alergatorii cu qefii lor 

caii si tunurile primite dela sultan 

marele postelnic 

§i postelnicei 0 

beizadelele 

DOMnul 

spiltarul 

.5. 

= 0 cornisii si sefii 

curtii 

bulucbasi 

0 

-J 53 

.5- 

:..-: 

functionarii intimi 

copiii de cash' cu vataful lor. 

pdharnici 

stolnici 

3 steaguri 

0 bulucbasi 

seimeni seimeni 

(supraveghiati de ceausi) (supraveghiati de ceausi) 

tabulhanaoa 

boierii veliti En- 

boierii cl. I 8 

;-. 

cd 0 

P.. 

cti . cl, II ctl 

cl. III 

boierii scosi din slujbli 

ceatà amestecatli (slugi boieresti, 

cetateni, negustori). 

a

stranele psaltilor 

greci 

logolatul al 3-1ea 0 

logofdtul al 2-lea 0 

2. ALAIUL IN BISERICA: 

Altarul 

I I i I I I 

coloan'à 

coloana 

tronul 

beizadelelor 

o 

0 

n3 

tn 

0 

cd 

E 

a. 

a) 

-ci 

,.. 

(I> 

0 

4: 

0 

boierii Mil slujbe 

cApitanii de mie 

alti capitani 

lume amestecata 

Amvonul 

0 

de slujbA 

tronul 

Domnului 

vistiernicul (gata pentru 

plata bacsisului) 

stranele psaltilor mol- _ doveni 

_ 

egumenii mân'astirilor din tara 

O episcopi 

O mitropolitul 

postelnicul 0 0 0 spAtarul (cu sabia pe umAr) 

postelnicei cu 

bastoane 

cei doi vornici 

0 F. 

. fa 

-. 

0 d) 

t4 .0 

O - 

coloand 

Ironul Doamnei 

dom CI nitele 

0 0 0 cameristele 

coloana 

sotiile boierilor 

fdr5. slujbe 

CEREMONIALUL IN OPERE GEOGRAFICO-ISTORICE

D. CANTENIIR, DESCRIPTIO MOLDAVIAE 61 

Aceasta, expunere s despre rAnduiala scaunelor in biserica*, zice 

Cantemir « nu va fi fard interes » (ed. Adamescu, p. 93) si intr'adevar 

avem posibilitatea sa constatam ca cele relatate de el se practicau 

si la Tarigrad. Astfel, cAnd sosea Domnul la Patriarhie la 

Tarigrad, pentru incoronare, descalica la o anumità piatra din 

curtea Patriarhiei, unde ceausii ii adresau cuvinte solemne 

« la multi ani » (ed. Adamescu, p. 56). La aceeasi piatra Ii 

intAmpinau sau ii petreceau pe Domn toti clericii Patriarhiei. 

(ibidem, p. 57). La fel in Iasi, la piatra intrarii din curtea bisericii 

ceausii ii strigau « intru multi ani »; clerul Ii iesea inainte 

cu cddelnite, cu Sf. cruce i Evanghelia pe care o saruta Domnul 

(ibidem, p. 33). 

3. Planul dupa care a conceput D. Cantemir opera sa este original 

si larg cuprinzator, iar informatiile lui sunt foarte bogate 

Si 

interesante. De pilda, cap. 12 (Despre juded(ile Domnului i ale 

boierilor) cuprinde inforrnatii de cloud feluri: de ceremonial, descriind 

sala in care se tine divanul, insiruirea boierilor in divan ; 

de organizare strict judecatoreasca, aratAnd felul judecatilor, eine 

le facea, efectul lor, etc. Oprindu-md aici numai la informatiile 

in legaturd cu ceremonialul, retinem urmatoarele obiceiuri: Domnul 

judeca in divan de 3-4 ori pe sapttimana ; se suspendau procesele 

in zilele de sarbatoare si la marile ajunuri. Sala divanului 

era situatii in mijlocul palatului, iar in mijlocul salii era tronul 

Domnului, impodobit deasupra cu icoana Mântuitorului, drept 

judecator, la care ardea intotdeauna o candela. Pe scaunele asezate 

de-a-lungul peretilor din stAnga i dreapta luau locuri mitropolitul 

i boierii in functiune, in stAnga (dupa obiceiul Turcilor, la 

care locul din stAnga este cel de onoare), iar ceilalti mai mici sau 

f osti In functiune, in dreapta ; procesele erau publice. La dreapta 

Domnului spatarul tinea spada. Postelnicul i postelniceii formau 

un sir tot in dreapta, iar alti functionari mai mici, ca aprozii, armaseii 

sedeau in fata tronului domnesc. Judecata incepea printr'o 

rugaciune rostità de insusi Domnitorul. 

Datele lui Cantemir sunt exacte i esentiale. ComparAndu-le 

cu acelea ale lui Bandinus 1, care a descris un asernenea divan pe 

vremea lui Vasile Lupu, constatam oarecare schimbare dela o epoca 

1 V. A. Ureche, Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierei lui Bandinus 

dela 1646 (extras din Anal. Acad. Rom., Ist., s. II, t. 16), Bun. 1895, p. 

CXLVIICXLVIII si p. 146-147: De tribunali Principis.


la alta ; de pilda, Bandinus arata o asistenta mai mare de ostasi si 

curteni. Felul judecdrii proceselor i reflexiile generale asupra 

severitatii i spiritului de dreptate al Domnitorului, sunt aceleasi. 

4. Faptul ea' D. Cantemir se ocupa in douà capitole despre inmormantare 

(cap. 10: Despre inmormdntarea Domnilor §i cap. 19: 

Despre inmormántare in popor, aceasta din urinal punandu-o alaturi 

de Ceremoniile la logodnd i la nuntd in vieata rustica, cap. 18), 

ne dovedeste distinctia ce facea autorul intre ceremonialul propriu 

zis si intre etnografie. Diferitele obiceiuri inregistrate in literatura 

de ceremonial urmaresc a ne da imagina manifestarilor externe, 

cu un scop utilitarist: acela de a ne conforma in imprejurari similare, 

potrivit protocolului cerut. Etnografia infatiseaza obiceiurile, 

ca sa redea prin ele psihologia poporului ; ea ne arata anumite 

ineIinaiuni sufletesti in popor, care il due spre anumite feluri de 

superstitii, potrivit conditiunilor de existenta: rasa, traditia, asezarea 

geografica, varsta, sexul, etc. De aceea obiceiurile protocolare 

se nasc din pur conventionalism si mai ales in clasele sociale 

inalte, care detin anumite demnitati de stat, cata vreme obiceiurile 

populare se practich in mod involuntar pe baza traditiei si mai ales 

in clasele sociale de jos, care stau departe de vieata de stat. 

Pe cat recunosc de mult importanta capitolelor lui D. Cantemir 

despre inmormantare, logodna i nunta in popor, ca preocupari 

etnografice, pe atat constat cã sunt straine subiectului de faVa, care 

urmareste numai ceremonialul dela curte. De alta parte observam 

ea' ceremonialul acestor evenimente lipseste in Condica lui Gheorgachi. 

Dintre precursorii lui Gheorgachi, Cantemir este cel mai de 

searna ; elementele lui de ceremonial, numeroase i variate, sunt 

puse in stransa legatura cu ceremonialul la Turci. El, spre deosebire 

de ceilalti cronicari si intr'o masura mai mare decat Miron 

Costin, nu socoteste expunerea unui obiceiu protocolar drept procedeu 

literar i stilistic, nici ca pe un element extraordinar prin 

neobisnuitul lui, ci ca o informatie necesara, alaturi de cele geografice 

i istorice, pentru a da o imagine completà a vietii dela 

curtea Domnului moldovean. Era la el o conceptie istorica mai 

largà cleat a predecesorilor, de a imbratisa i studiul institutiunilor, 

al organizarii sociale si al diferitelor procesiuni. Faptele de 

ceremonial descrise, amintesc pe cele din literatura bizantina si 

mai ales pe Pseudo-Codin, citat, dupa cum am vazut, de Cantemir

DESCRIEREA ANONIMA, 1760 63 

insu§i. Faptele comune cu Constantin Porphirogenetul §i cu Pseudo- 

Codin sunt incoronarea, obiceiurile la nunti i inmormântarea 1 

Daca nu se poate stabili o identitate de amanunte intre opera lui 

D. Cantemir i izvoarele bizantine, apoi la acestea trebue sá ne 

indreptam pentru conceptia lui larga istorica de a studia §i institu- 

tide, 

procesiunile i ceremoniile 2. 

Descrierea anonimii TAM 1tomânesti (circa 1760). 0 alta 

opera româneascd istorico-geogra flea, dar mai putin cunoscuta, 

este cea publicata de N. Iorga cu titlul 0 descriptie a 7' (Ira 

Ronuinefti a. Importanta cuprinsului ei a aratat-o N. lorga 4; 

ramâne sa facem aici cateva observatii asupra autorului i timpului 

in care s'a Boris §i sa vedem, apoi, ce elemente de ceremonial 

aduce. 

Opera ni s'a transmis fragmentara (a§a de pildö, la p. 56, ed. N. 

Iorga, spune vorbind despre Constantin Postelnicul Cantacuzino : 

« Pentru care mai pe largu la randu neamului boeresc vom gral 

§i neterminata, legata gre§it o parte la inceputul manuscrisului 266 

din Biblioteca Academiei Române, iar restul la sfar§itul lui. Din 

cele dona table de materii ramase, se poate vedea ce capitole mai 

1 Sugestii pretioase despre un studiu al obiceiurilor la inmormântare, la 

Bizantini, pe baza izvoarelor bizantine i In special pe baza cartilor lui 

Pseudo-Codinos i Constantin Porphirogenetul, a dat Phaedon Koukoules, Sur 

les coutumes des Byzantins relatives a la mort (in Bulletin de l'Institut archeologigue 

bulgare, tome 9, 1935), Actes du IV-e Congres international des etudes 

byzantines, publies sous la redaction de Bogdan D. Filov. Premier volume, 

Sofia 1935, p. 238-241. V. I. Dràghiceanu, Les coutumes d'enterrement des 

princes roumains, in Bulletin de la section historique,11 (1924), p. 110-114. 

2 Pentru Iucràri strdine istorie.o-geografice anterioare i contemporane cu 

D. Cantemir, v. I. Minea, Despre Dimitrie Cantemir, p. 80-82. V. Mihordea, 

0 descriere a Moldovei inainte de Cantemir (1676), Bucuresti 1937, extras din 

Revista istoricd, 23 (1937), nr. 4-6. Franz Babinger, 0 relatiune neobservatd 

despre Moldova sub domnia lui Antonie-Vodd Ruset (1676), Bucuresti 1937, 

extras din An. Acad. Rom., ist., s. III, t. 19. 

3 N. Iorga, Studii fi docurnente, Ill, Buc. 1901, p. 46-59. La pag. 47, 

r. 15: vorbele Pentru zidiri vechi, in original sunt scrise ca titlu. La pag. 56, 

r. 19-20: Rdmnicului la mdmistirea Hurez, ce este zidita de Constantin Voevod 

Brdncoveanu, trebuiau transcrise dup5. randul 14, continuand cuvintele 

eparhiia episcopii Rdmnicului.... La aceeasi pagina (56) nota trebue semnat5 

nu dupd cuvântul episcopii, ci dupa cuvintele coala, elineascd, la care se 

refer5, potrivit originalului. 

4 N. Iorga, 1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, vol. I, p. 502-504 (ed. II, 

Buc. 1926, p. 559-561). 

»)


trebuiau scrise: marimea Tarii-Romanesti, judetele, eparhiile si 

tinuturile ei, despre organizarea financiara, cronologia domniilor, 

orasele, 

bisericile, aerul, apele, despre manastiri i episcopi si despre 

Cuto-Vlahi. S'au pastrat, cu stersäturi, corectari, intercahlri, 

urmatoarele capitole: hotarele, numele tarii i stapanirile anterioare, 

despre religie, zidiri, 1 ucruri rare, limba, comert, obiceiuri 

si scoli. Nesemnata i nedatata, a fost considerata ca scrisa de un 

« boier sau logofilt muntean, un om invatat, o inteligenta clara si 

scrhtor corect », dintr'o « epoch' mai tarzie » deca a stolnicului 

Constantin Cantacuzino 1, cu a carui opera se aseamana ca plan 

si mai ales ca preocupari. 

Opera cuprinde totusi elemente care ajuta la o datare, insa 

aproximativa. Intr'o notità la capitolul despre « cole » si « vivliotichi 

» autorul spune ca a vazut el insusi («cu ochii nostri») risipirea 

(« rapunerea ») bibliotecii lui Nicolae Mavrocordat din Tarigrad, 

« la casele lui, la Bata », cand toate cartile « le-au luat datornicii ce 

imprumutase bani fiiu-sau Costandin-Voda » a Mai sus aminteste 

de cea « mai mare vivliotichi », cu ca'rti

DESCRIEREA ANONIMA, 1760 65 

Capitolul care ne intereseazA este intitulat Pentru obiceiuri. 

Autorul, inteo romaneasca confuza, incepe prin a arata nestatornicia 

obiceiului, care depinde de mila Domnului. Inscaunarea se 

face cu veselie, « cu tunuri, cu zicaturi de trambite, meterhane, », 

apoi la 2-3 zile, intocmai cum scriu a1i cronicari, ca la D. Cantemir 

si 

Gheorgachi, se dau boieriile. « Trebile », adich atributiunile, sunt 

clasate aici dupa alte norme decat in operele precedente si anume: 

boieri judecatori (« de are acea purtare de grija a judeca ») boieri 

ai fiscului (« purtare de grijä a lua, a da si a socoti pe cei ce srângeu 

bani ») boieri in administratia interioara (« cercetarea de 

de grija. ca sä pazeasca tara de hoti, a trimite cu porunci domnesti 

»). Vedem deci o prezentare mai generala a boierilor, orientandu-se 

dupA cele trei ramuri principale de organizare a statului: 

judecatoreasca, economica i administrativa. Autorul ii da seama 

ci planul operei lui trebue sa fie mai complex, pentruca ne spune 

(ed. Iorga, p. 56, nota) « la randul boierilor vom arata acum pe 

fiestecare cu treaba sa » parte care, insA, nu ni s'a transmis. 

Un amanunt in plus fatid de ceilalti, gAsim cu privire la adunarea 

boierilor la curtea domneasca, despre care spune ca se facea 

numai

66 OPERE DE CEREMONIAL 

nabil la cerintele protocolare, pe care le ignoreaza, le dispretueste, 

pentruca se tot « stramuta ». Un plan sistematic in descrierea obiceiurilor 

nu gasim, ci numai o preocupare de a nota caracteristicile 

vremii. 

4. OPERE PROPRIU-ZIS DE CEREMONIAL 

Am lasat intentionat sá vorbesc despre aceste opere la sfarsitul 

capitolului de fata, pentruca ele fac legätura directa, dela operele 

in care ceremonialul 1-am gasit numai ca element sporadic, la 

Condica lui Gheorgachi, care ramane ca preocupare speciala de a 

zugravi, in mod oficial si de sine statator, obiceiurile protocolare 

la curtea Domnilor moldoveni i, prin extindere, i la aceea a 

Domnilor munteni. 

« De cerimoniis » a lui Const. VII Porphirogenetul n'a avut ráspândire 

la Romani. Opera lui Constantin VII Pophirogenetul n'a 

avut rdspandire la Romani, ca i aiurea ; nu se &este tradusä in 

limba greceasca vorbita i cu atat mai mult nu s'a tradus in limba 

romanti. Opera lui, scrisa Inaintea operei lui Pseudo-Codinos, a ramas 

invechità pe langa a acestuia din urma. In schimb, De of iciis 

a lui Pseudo-Codinos, conceputa cu mai mult simt al realitatii 

pe un plan mai clar si mai unitar, oferea un interes practic mai 

mare decht De cerimoniis a Porphirogenetului, scrisa cu mai multà 

eruditie si cu numeroase digresiuni istorico-geografice ; valoarea 

acesteia din punct de vedere practic era redusa. 

Ioan Stauos despre soil. C. Litzica, descriind manuscrisul 

grecesc al Academiei Romane cu nr. 239, &este la f. 22 v. si 

« cunoscuta scriere despre solii, cuprinzand excerpte din istoricii 

greci pand In sec. al X-lea »1. Iar In indicele aceluiasi catalog 

(p. 551) precizeaza cá aceasta descriere este anume din « Constantin 

(Porfirogenetul), despre solii ». S'a corectat insa aceasta greseala, 

afirmandu-se eh ea « este copiata dupa BE6Aog zpovt.wil rceptlxouacc 

Tip laTopEccv vrix 

M4ocv-aog a lui Ioan Stanos, vol. 5; p. 1 (Venetia 

1767)»2. Comparand intr'adevar operele, gasesc ca Despre solii 

Const. Litzica, Catalogul manuscriptelor grece.,sti din Bibl. Acad. Rom., 

p. 423-424. Ian., In traducere româneasck titlul: Introducere adic6 cuprinsul 

scrierii despre solie, cum adica se trimeteau soli càtre p6ga'ni din partea 

ImpAratilor Romeilor si cum primeau pe ai acelora 

D. Russo, Studii i critice, Bucuresti 1910, p. 113, Despre compilatia 

lui Stanos, v. acelasi, Elenizmul in Romania, Buc. 1912, p. 56-57. 

si

PSEUDO-CODINOS LA ROMANI 67 

nu cuprinde decAt p. 44-46 (numerotatia cu cerneald a originalului) 

din manuscris i corespunde cu p. 1-2 din Stanos. Restul din 

manuscris, dela p. 46-265, copiazd mai departe din 13i6Xoc zpo- 

vm-?1, 

p. 3 133 (extrase din Fotie, Suida, Petru Patrikios, Priscus 

retorul, etc.), oprindu-se brusc, cam la mijlocul capitolului din 

Menandru, privitor tot la solii 

«De officiis » a lui Pseudo-Codinos, la Romani. Opera lui 

Pseudo--Codinos a avut un rdsunet mai mare in Wile romAnesti. 

Cea mai veche traducere din bizantind in greceasca noud, vorbitA 

cunoscutd pand acum, dateazd din 28 Dec. 1691 si se 

datoreste ieromonahului Hrisant, patriarhul de mai tarziu al Ierusalimului. 

Inviltatul Stolnic Const. Cantacuzino este acela din 

indemnul cdruia s'a fAcut aceastà traducere. Titlul, dupd un manuscript 

din biblioteca metohului S. MormAnt 2, este urmatorul: 

Tot", cropu.yrkrou K011pO7C1XciT011 nept Tto, Orptxicov TOU 7TcOATEOU 

Kwva-ravv.vounaewg xca TEL%) Ocrpcx.f.wv Traig Msycfcc 'Exxkyrrifxq. 

Nu putem sti sigur, din descrierea pe care o face C. Erbiceanu, 

dacA acest manuscript din Constantinopol este sau nu originalul 

lui Hrisant Notara. Manuscriptul a circulat insd mai mult timp in 

tara noastrA pe vremea Mavrocordatilor. 0 notiVA, scrisd de ieromonahul 

Gavriil din Galata, aratd cii Niculae Mavrocordat 1-a 

daruit lui Anastasie Gordios din Agraf 3, el insusi traducator in 

greaca vorbitA al unor vieli de filosofi, culese din Laertius i altii 4. 

In biblioteca lui A. Gordios, inseamnd cilugdrul din Iasi, s'a 

gasit manuscriptul. Diferite notite dintre 1752-1760, privitoare 

la evenimente din Moldova 5 i 

Valahia, aratd circulatia lui in 

ambele tari, in aceasta epoch'. Cum de a ajuns apoi dela noi la Con- 

1 La pag. 265 a manuscrisului este aceastil not:à contemporand italiand: 

4 Riveduto non fu da me; ritrovato alcuna cosa contro la religione, prencipi, 

e buoni costumi. Dn. Agapito Loverdo Revisor, 21 Oct. 1766; Natal dalle 

Laste Rev(isor) s. Agapius Loverdo este insusi ingrijitorul tipdririi vol. 5 

din Stanos, amintit in titlul compilatiei. 

2 L-a descoperit Const. Erbiceanu i 1-a descris in Biserica ortodoxd rowind, 

14 (1890), p. 423-428. 


4 Vezi Biblioteca Academiei Române, manuscrisul grec nr. 239, p. 273 

411 (cf. C. Litzica, op. cit., p. 424). 

Notita ca la 1 lunie 1761, Alexandru Calimah a succedat la domnia 

Moldovei, tatdlui plecat la Constantinopole, trebue corectatd, schimbând 

Grigorie in loc de Alexandru. Bis. ort. rom., 14(1890), p. 426-427. 

5*


stantinopol, nu ne mirdm, pentrucA transporlul cArtilor si al 

obiectelor de artA in intreg sud-estul Europei, in trecut, a fost 

frecvent. Cuprinde 21 capitole 1, cu toate ceremoniile descrise in 

Pseudo-Codinos (vezi mai sus, p. 20 21). Hrisant adaogii traducerii 

filcute 2 elegii personale, in care « deplange soarta acestui schematism 

de boerii ale curtii imperiale din Constantinopol, descris 

de Curopalat » 2. 

Limba traducerii, ne asigurA C. Erbiceanu, este foarte corectd 

ci ingrijitd ci apoi de o claritate rarä. Iara'si, bine observii, eh' 

traducerea s'a cerut « spre a se easpAndi cunostinta insemnritalii 

fiecüreia boierii i dintre care multe erau introduse si la Românii 

din Valahia ». Stolnicul Constantin Cantacuzino, c'drturarul de 

elitA, care avea sa impresioneze atAt de plAcut si solemn pe 

oaspele strain, epigrafistul Edmund Chisthull, la 1702, pentru 

intovArgsirea crtruia fusese autorizat de Const. BrAncoveanu 

cetise mai inainte aceste regule de politep bizantina si le-a aplicat 

cu prilejul recepiei solului strAin. 

0 copie dupti traducerea lui Hrisant Notara s'a fAcut la 11. 

Sept. 1741 de Const. tefan Daponte, dascAlul dela scoala 

din Bucuresti i secretarul Domnului Const. Nic. Mavrocordat, 

ceea ce dovedeste necesitatea acestui tratat de cerernonii si la 

curtea domneascil 4. 

lirisant Notara, Ilept TiLv Orinxicov (1715). Traducerea oficiilor 

din Pseudo-Codinos nu este singura atingere a lui Hrisant 

Notara cu ceremonialul, in cuprinsul tArii noastre. Traducerea 

Si aceasta prelucrare neogreceasca a operii De of are 21 capitole, 

iar nu 22 ca ediii1e bizantine. Comparand prelucrarea neogreadi publicari 

de Stanos (op. cit., IV, p. 313-382) cu ed. Bonn, observ ca Stanos a milk cap. 

I, adica impartirea oficiilor bisericesti in pentade si modifica simtitor pe 

celelalte. Ca versiunea dela Metohul Sf. Morrnant trebue sa fie la fel cu cea 

din compilatia lui Stanos, deduc si din faptul ca ambele sunt urinate de descrierea 

zidirii Bisericii Sf. Sofia (11zpi. -rij; oxooth rç exyia; Eopiac; la 

Stanos, op. cit., IV, p. 457-1169 ; tol Ncto5 in lov de Tii4 cityi.cq Zocpi.cq. 

a Bis. ort. rom., 14 (1890), p. 425. 

a Edmund Chisthull, COliitorie prin Tara-Romjneased (1702), trad. din 

englezeste de Caterina Pitesteanu, 13m. 1925, extras din Buletinul soc. regale 

rom. de geografie, 41 (1922). 

4 Copia este in Biblioteca Camerei deputatilor din Atena (ins. 35). A 

fost semnalata de Sp. Lambros, Ni04ÈXAvop.vl3u.cov, 2 (1905), p. 234-2.35. 

Vezi si D. Russo, Elenizmul, p. 60-61 (nota 3). N. lorga, Recista istoricd, 

19 (1933), p. 101. 

3, 

elinA

CONST. ROSSET 69 

amintita cuprindea indatoririle mai ales cele de ordin politic. 

Lipsea un cod al ceremoniilor religioase, care totusi erau aplicate 

cu multa strictetà. 0 asemenea culegere cu date privitoare la 

demnitatile i ceremoniile bisericesti, urmata de instructiuni 

asupra organizarii scaunelor patriarhale i mitropolitane din trecut 

pang in vremea lui, a tiptirit Hrisant in greceste, la Targoviste, in 

1715: Hept -r6v 'OppLxiwv, KX71pLxl-rcw xat 'Apzov-nxim -L-55g TOU 

Xpurroi5 ckyiocc 'ExxX-ricriag, xat -Lijg (nlp.occrictg ock&iv (Despre ofi- 

ciile, dernnitatile bisericesti si boeriile sfintei biserici a lui Christos 

si 

insemnarea lor) 1 Izvoarele acestei culegeri, dupd declaratiile 

autorului insusi, Mcute in titlu, sunt trei: diferitele manuale despre 

ceremonii, insemnarile scrise sporadic si descoperite de el, dar mai 

ales studierea personald a lucrurilor intr'o calatorie a sa. Comparand 

intre ele culegerea lui Hrisant si De officiis, constattim ca aceasta 

sta la baza primei parti din culegerea lui Hrisant, adica aceea privitoare 

la oficiile si dernnitatile bisericesti: TA ixxX-no-Locaxa Ocpsoixt.a. 

Titlurile acestor demnitali in De of ficiis sunt insirate in 9 ierarhii, 

fiecare din ele avand cate 5 functiuni (pentade). Exact aceiasi 

ierarhizare i succesiune a titlurilor urmeazii culegerea lui Hrisant 2. 

Numai ca Hrisant, dupà ce inirà aceste titluri, revine la fiecare 

in parte, pe pentacle, expunand mai pe larg insemnatatea 

rolul fiecarei demnitati in ierarhia bisericeasca 3. Restul din 

culegerea lui Hrisant nu mai are nimic comun cu cpera lui 

Pseudo-Codin, precum nici cu ceremonialul insui, ci urmeazd cu 

totul alte izvoare. 

Preocuparile stolnicului Const. Cantacuzino si ale lui Hrisant 

Notara, deci, par a fi cele mai vechi (1691-1715) in legatura cu 

ceremonialul, in cuprinsul tarilor romanesti. 

Const. Rosset i literatura de ceremonii. Const. Rosset, marele 

boier al Moldovei si din Noemvrie 1732 socrul Domnului Const. 

Mavrocordat, nu stim daca va fi vazut, sau nu, in biblioteca 

ginerelui sat], Codul cerenioniilor dupà Pseudo-Codin (copia lui 

Daponte amintita rnai sus), atat de folositor celor cari participau 

la asemenea ; sigur e ea in biblioteca lui s'a grisit o 

Titlul complet i descrierea v. la I. Bianu-N. Hodo*, Bibl. rom. veche, 

I, I3uc. 1903, p. 499-500, nr. 173. 

Pseudo-Codinos, De officiis (ed. Bonn), p. 3-6: IIrisant, HEpt rcS 

Ecpcputicov p. y'-e'. 

3 Hrisant, op. fit., p.


copie a tratatului atribuit lui Pseudo-Codinos. Titlul copiei, dupa.' 

manuscrisul din Biblioteca Academiei Române 1 este urnid- 

torul: Tog aocpurckrou KouponcaCcrou nepi Tc7.)v Optxt.catwv TOL' 

n COATE() ll KCJVCITCCVTLVO unciArw; xod TC7N le cp cputicov -Lijg 1.1.cyci?oic 

ixx?olcsiccg xod rcprovov rcepi. Td3v Orpt.xim Tijg p.eyc'EXIg ixxXlcriocg. 

Copia, in afard de primul capitol care este modificat 2, urmeaz6 

intocmai textul bizantin al celor 22 capitole, asa cum e publicat 

in editia Bonn. 

Din studiul istoriografiei greco-române in legaturä cu ceremonialul, 

pand la Condica lui Gheorgachi, expus Vand acum, se 

poate desprinde o constatare generalà: interesul pentru aceasta' 

literaturà a fost viu la noi, incepAnd dela 1691, dar mai ales in 

vremea lui Niculae si Const. Mavrocordat, pand pe la 1750. Interesul 

s'a manifestat mai ales pentru opera atribuitä lui Codinos, 

care a fost cunoscutd integral. Deci n' au fost insistence asupra unui 

anumit fel de ceremonii, ceitre care sei mearga preferinCele copivilor, 

ale alceituitorilor, sau ale acelora din indemnul cilrora scriau. 

Existà Irish' in instoriografia greco-romanä i lucrári mai mici, 

care privesc numai un anumit fel de ceremonial, fie politic (de ex. 

incoronarea, numirea boierilor, etc.), fie religios (de ex. orânduiala 

ceremoniei la Boboteazà, la Pasti, etc.). Acest fel de ceremonial 

divizat, in ordinea cronologic6 a aparitiei lui, urmeaza celui precedent. 

Deci, atat din punctul de vedere cronologic, cat si din acela 

al cuprinsului, studiul acestui fel de ceremonial, Ca manifestare 

istorico-literaril, se impune in rândurile care urmeazd. 

Gh. Papadopol despre Ineoronare. Cere. monialul lncoronàrii 

se gilseste mai intAi insemnat in limba greacd de un Gheorghe 

Papadopol, unul dintre mulii profesori greci ai scoalei dom- 

1 Ms. grec 725, descris de Const. Litzica, op. cit., p. 333, nr. 630 (725). 

Ultimul capitol din ms., corespunzator ultimului din Pseudo-Codin (al 22-lea 

ed. Bonn), se termina la f. 86 r., iar nu la 169 v., cum zice Litzica, pentruca nu 

a fricut comparatia textelor. Dela 86 v.-169 r. ms. cuprinde: Tgt.; ispoxx0eSpEcq 

TCP, XyLunc'corcov TcourpmpziLv( Orânduiala scaunului sfintilor patriarhi), anexata 

de obicei la prelucrdrile neogrecqti ale lui Pseudo-Codin, care ins5. nu este 

opera lui. Un asemenea adaos vezi §i la Stanos, op. cit., IV, 383-395: 

Tecopytou to Kco&voi5..., MO. -cii7w nompicov ,ri); KOAKFTCCNIMIOUTRAEC. 

I Ms. are in plus urm6toarele: f. 3 r.-4 r., tabloul oficialitAtilor nu pe 

pentade ; f. 6 r.-9 r., acelea§i oficialit54i, studiate mai pe larg, de data aceasta 

pe pentade ; f. 9 r.-10 v., Motrecciou vovxxoti, nept Tc7.)v OrpotEwv Toi5 11cOaTto') 

rfis 

Kawcrravrcvour:aeog.

CONST. DAPONTE 71 

ne§ti din Bucure§ti. Fragmentul ocupd cdteva pagini din manuscriptul 

colectiei Cornul Amaltiei (TO x6paq -* 'Al.taXOrtaq) 

a lui Daponte, dateaz5, dupd parerea lui A: Papadopulos-Kerameus, 

care 1-a §i publicat 1, dintre 1730-1780 §i are titlul 

urmdtor: TgLq yt.voi.tbm et; (yrkt.lAv ociAbrrou (Orandueala obi§nuità 

la incoronarea Domnului). Dascdlul Papadopol relateazd 

momentele slujbei cu precizie, ca si cum le-ar fi vdzut, dar, repet, 

numai momentele slujbei biserice§ti: iese arhiereul intru intAmpinarea 

Domnului, se opresc amândoi in mijlocul bisericii, Bunt 

tilmdiati de diacon, arhiereul intrà in altar, §i dupd cântarea 

rugdciunilor de incoronare (da interg cuprinsul uneia), Domnul 

este binecuvantat i incoronat. Reproduce apoi i molifta 

post-incoronarii. Dupd ectenii, arhiereul §i Domnul iau locuri 

in scaunele lor « dupd obiceiu », in timp ce corurile cânta, « cel 

din dreapta in cinstea arhiereului, iar cel din stânga in cinstea 

Domnului ». 

Calitatile literare lipsesc acestui fragment, un motiv In plus 

ca termenul literaturci de ceremonial trebue luat in acceptiunea 

larga a cuvântului 2; nici valoare istorica n'are, rimânând o 

insemnare care a fost folositoare cel mult in cercul oamenilor de 

biserica. 

Constantin Daponte despre Investitura lui loan Mavrocordat. 

Secretarul Domnului Const. Mavrocordat, scriitorul cu o inteligenta 

atAt de vie si cu o activitate at'at de bogatii si de interesanta 

pentru istoria Românilor, care a fost Const. Daponte, are in Pewypacpt4 

icrropioc, lucrare scrisd in versuri cam pe la 1760, un pasagiu 

de 56 versuri in care descrie investitura, la Constantinopole, a lui 

loan Mavrocordat, Domnul Moldovei ( Mnoykviag). Fragmentul 

nu prezint5. importanta din punct de vedere documentar, pentruc5 

adev5ru1 istoric este subordonat elementului literar, autorul voind 

1 A. Papadopulos-Kerameus, Texte grecesti privitoare la istoria romdneascei, 

Bucuresti 1909 (in colectia Hurmuzaki, XIII), p. tice (despre autor), 533 

536 (textul). Vezi si Scrieri si docurnente grecesti.. . culese qi publicate in tomul 

XIII din documentele Hurmuzaki. . ., traduse de G. Murnu si C. Litzica, 

Bucuresti 1914, p. XLVI si 481-482. 

I De aceea amintesc si HoAuxpóvt.ov Toil 3o.:668ce OUTypo6Acexlac, Mt.za.ip, 

`Pcoso6iTC,cc xxl Ti-jg Up-% "Awn; (semnalat de 8. Legrand, Bibliothéque 

grecque vulgaire, IV, Paris 1888, p. XIV) care s'a cântat, de sigur, la incoronarea 

lor, lui Mihail Racovità si a Doamnei Ana.


sh infhtiseze investitura intr'un ton de humor si cu un sentiment 

de admiratie pentru « Mavrocordatii siii » (ot MocupoxopaccroE p.ou) 1 

Amanuntele, desi neprecise, totusi prezinta valoare, judecate 

prin prisma cerernonialului. 

Actul se petrece in Serai, intr'o camera impodobità cu arme 

cu doi crocodili dela Nil, impaiati. Domnul este introdus in camera 

impreuna cu boierii, printre care si autorul. Dupil ce, intr'o altd 

camerh, convoiul salutd pe vizir, ies toti in meidan. Din cele 4000 

de pungi de bani, puse la usa camerii, se platesc soldele ienicerilor, 

ciirora li se asterne si masa ; iau apoi masa bogata i buna i boerii, 

cu elgizii (Tok 'EATWocLc). Dupà mash Domnul este prezentat 

Sultanului, fiind prezenti vizirul i dragomanul. Primeste caftanul, 

cuca i un cal cu ziibale de aur, impreund cu topuzul; aici autorul 

accentuiaza, « numai cu topuz, nu si cu sabie ». Se formeaza alaiul 

cu meterhanea de ieniceri, pe jos si boieri &Mari, Can conduc pe 

Domn la Fanar. Alt cal, la fel cu cel imparatesc, primeste dela 

vizir, care mai drt si Cate o blana de samur, atat Domnului, cht si 

boierilor. 

Relatarea merita atentiune si din punctul de vedere al formei, 

fiind versificatil. Este o incercare izbutità de a se face din ceremonial, 

element de poezie i aceasta inainte de 1762, data 

aparitiei Condicei. 

Voiu termina capitolul acesta, semnalând i lucrhrile de ceremonial 

bisericesc. 

Tipicuri de ceremonial biscricesc. In Condica lui Gheorgachi 

se acorda o deosebith importanta ceremoniilor bisericesti. Acestea 

toate urmau, in desfasurarea lor, tipicul bisericii grecesti. Emil 

Legrand a descoperit printre manuscrisele bibliotecii Sf. Mormant 

din Constantinopol i un tipic grecesc, dupà care se practicau 

1 Textul grecesc s'a publicat de Emile Legrand, Bibliothèque grecque vulgaire, 

III, Paris 1881, p. 247-249 ; semnalat apoi de D. Russo, Elenizmul, 

p. 61 (nota 1). Despre Const. Daponte (Miscut pela 1713, mort la 4 Dec. 1784) 

vezi pe larg E. Legrand, Ephemerides daces..., 3 vol., Paris 1880-1888, 

dar mai ales vol. al 3-lea, in care este studiul viet,ii i operii lui Daponte, 

cu bibliografie foarte bogatS. La aceasta sd se adaoge Const. Erbiceanu, 

Cronicarii greci..., p. LXVILXIX ; p. 5-63 (0 pag. IIII cu note explicative) 

; p. 87-227. 0 analiza amanuntit5 a operii rewypozymil tcrTopta, din 

care capitolul 15 trateaz5, despre Dacia, v. Emile Legrand, Ephemerides 

daces, III, p. LVIILXXV. 

si

TIPICURI BISERICESTI 73 

diferitele ceremonii bisericesti la curtea palatului domnese din Tara- 

Rornâneasca. Manuscrisul pe care Legrand nurnai ii semnaleazil 1 

trebue sd se fi scris la curtea vreunui Domn fanariot in jurul 

anului 1750. Titlul este urmiltorul : 

Tc'et,g yLvollev-q 1-51: ety icf. xat tLeyda-n Ilkirm-fi iv -rep' sijg OUyypo- 

6Xoczi.ocq oci)Oev-rty4 7ccaoc-ricp, )4TOE. Toi3 tepoil vor1-71poc, xcci, Tot; ii.ey«Xou 

Eac66c;c-rou, Tor) Ilaccarx, -C-e) flepc-c7) Tr4c ataxouv-r,crip.ou, Taiv Oeopa- 

veiwv, x-rA. 

(Rânduiala ce se face in sfânta i marea Joi, la palatul domnesc 

al Ungro-Vlahiei, adicii a sfintei sp5rdri (a picioarelor) i cea a 

Sâmbetii mari, cea dela Pasti, din Joia sàptmânii luminate, dela 

Boboteazil, s. c. 1.). 

Lucrarea de fatà prezintà o mare importantii, nu numai pentru 

genul literar urnitirit in aceste pagine, dar chiar pentru problerna 

izvoarelor Condicii lui Gheorgachi 2. 

LiisAnd la o parte mijloacele indirecte care au r6spAndit notiunea 

de ceremonial in rândurile claselor sociale din trecutul 

nostru i oprindu-ne numai asupra operelor propriu-zis de ceremonial, 

observ6m cä, inainte de Condica lui Gheorgachi, a existat 

o multime de mici tratate pentru determinarea ceremonialului 

politic, cat i cel bisericesc. S'au Mout din indemnul Domnilor, 

uneori si pentru folosinta de toate zilele la curte, traduceri din 

rnanualele mari bizantine de ceremonial ( De of f iciis). Toate izvoarele 

externe, precum memoriile de càlritorie ale lui Paul de 

Alep, ale numerosilor soli str5ini pe la noi 3, ale multor stràini 

cari ne-au cunoscut de aproape, ca Anton-Maria Del Chiaro, Bandinus, 

Sulzer, etc., confirrat desfilsurarea diferitelor ceremonii 

p otrivit acestor mici regulamente protocolare. Lipsea numai 

1 Emile Legrand, Bibliotheque grecque vulgaire, IV, Paris 1888, p. XIII. 

2 Vezi mai jos, textul, p. 2921.35 Joia-mare i spAlarea picioarelor; p. 

2934-29637 Sambna-mare i zilele Pastilor; p. 29625-37 Osfestania din Joia 

sriptdmânii luminate; p. 28618-2907 Ajunul Bobotezii i I3oboteaza Insasi. 

2 Se &este material imens, de pildà in volumele lui N. Iorga, Istoria 

.Romdnilor prin ceilcitori, ed. II, 4 volume, Bucuresti 1930-1929. P. P. 

Panaitescu, allatori poloni in girile romcine, etc., etc. Pentru aceasta sà se 

vada i rara publicatie neterminatà a lui Al. Sadi Ionescu, Bibliografia 

caldtorilor straini in rinuturile romdnefti 1246-1650, Bucuresti [19163 in 80, 

160 pagini (199 cantori).


adunarea acestora intr'un corp unitar, redat in limba românii si 

considerat ca oficial al curi,ii domnesti. Condiiiile prielnice 

alcdtuirii unui asemenea corp s'au ivit mai ales in timpul domniilor 

primilor Calimachi, loan (1758-1761) si fiul sdu Grigore 

(1761-1764), ceea ce se va arita mai pe larg la inceputul capitolului 

urm6tor.

ANALIZA CONDICEI 

CEREMONIALUL POLITIC 

Am vazut in capitolul precedent &à uncle ceremonii dela curtile 

domnesti din tarile romane se faceau potrivit obiceiului, sau chiar 

potrivit unor precise indicatiuni protocolare scrise (mai ales ceremoniile 

bisericesti). Am mai vàzut ea elementele de ceremonial nu 

lipsesc din operele istoriografice anterioare lui Gheorgachi, dar 

ele figureaz6 mai mult ca elemente pitoresti. 

Primul domnitor roman, care se gandeste la o fixare a acestor 

ceremonii intr'un corp unitar, este Grigore Calimachi al Moldovei, 

in intaia lui domnie (1761-1764) si insarcineaz6 cu aceasta codificare 

a regulelor protocolare pe Gheorgachi al II-lea logofdt 

(1762), care, prin atributiile lui la curte in calitate de fost tretilogofat 

(din Condica lui insusi reiese ca treti-logofatul fdcea toate 

isvoadele ceremoniilor si el le randuia) cunostea foarte bine toate 

aceste ceremonii 1. 

Mediul. Fara sa infdtisez aici istoria acestui domnitor 2, voiu arata 

totusi numai acele date din vieata lui si din istoria acestei domnii, 

1 Pentru elemente de ceremonial la curtile domnilor, inainte de Gr. Calimachi, 

v. N. Iorga, Istoria Romdnilor, VI, Bucuresti 1938, p. 124 (la curtea 

lui Matei Basarab), 148-159 (la aceea a lui Vasile Lupu); vol. VII, P. 86 

(la curtea lui Grigore Ghica, suit in tronul Moldovei In Oct. 1726). 

2 Pentru domnia lui vezi A. D. Xenopol, Istoria Si genealogia Casei Callimachi, 

Buc. 1897, P. 55-71. N. Iorga, Documente privitoare la familia 

Callimachi, vol. I, Buc. 1902, p. CXXVIICLIX, cat si material foarte 

bogat de documente publicate in acest volum (pag.) si in vol. II (Buc. 1903, 

XXXVIII + 760 pag.). Acelasi, Istoria Ronidnilor, VII, Bucuresti 1938, 

p. 177-190 (despre Theodor si Grigore Calimachi).

76 CEREMONIALUL POLITIC 

care explicti foarte bine formalismul protocolar al acestui Domn, 

care a ordonat lui Gheorgachi, alcrttuirea Condicei. 

Grigore Calimachi a fost fiul lui Joan Th. Calimachi, fost 

dragoman al Portii otomane (1741-1758) i apoi Domn al Moldovei 

(1758-1761). Tatà1 a dat copiilor säi (Alexandru era mai 

vioiu si mai cu talent) o educatie aleasd cu dasai straini, la Constantinopol. 

Dintr'o sursa contemporand afldm c'd loan Vodti ii 

crestea copiii intr'un mediu de largti sociabilitate, obligAndu-i 

sti ia parte la toate festivit5tile curtii. Cand la mucarerul Domnului 

s'a incins petrecerea « cu mare bucurie si veselie », beizadelele 

au luat parte, pentrucd, adaugti cronicarul, « orice nuntti. 

sau ztiefetu se fricea, trebuia sa meargti Calatorii 

str5ini cari 

au vizitat casa britrânului loan Calimachi si mai tarziu curtea 

lui Gr. Calimachi, ni le aratil pe acestea impodobite cu mare 

bogritie i cu gust artistic. Baronul de Tott a fost poftit (1767) de 

Gr. Calimachi pe fauteuils-uri de postav rosu turcesc, a fost tratat 

cu dulceturi, primire care 1-a cam obosit 2. Abatele Boscovich 

ne descrie audienta pe care a avut-o la palatul lui Grigore Calimachi 

(1762), care i-a vorbit greceste. Exteriorul palatului ltisa de 

dorit, calificandu-1 « une antiquaille sans goilt » 3. A fost totusi 

mirat de preocuptirile stiintifice ale Domnului, care 1-a dus in 

camera obscurti pentru experiente astronomice si a regretat c. 

1 Cronica atribuitS lui Ienache Kogalniceanu, publ. de M. KogdIniceanu, 

Cronicele Romdniei, III, P. 239. 

Mémoires du Baron de Tott sur les Turcs et les Tartares, 2 vol., Paris 

1785; pasagiul citat, vol. I, p. 172. 0 copie din secolul XVIII, Mémoires 

du Baron de Tott, seconde partie, am vraut in ms. nr. 90 din Biblioteca Ghenadiu 

din Atena. Vezi i N. lorga, 1st. Rom. prin cdldtori, vol. II, Buc. 1928, 

p. 190-194. I. Huditil, .Mentoriile baronului de Tott, in Arhiva, 29 (Iasi 1922), 

p. 354-371. 

a B. P. loseph Boscovich, Journal d'un voyage de Constantinople en Pologne, 

Lausanne, 1772, p. 268-269. Pentru opera acestuia mai vezi editia 

in italianá, Giornale di un viaggio da Constantinopoli in Polonia, Bassano 

1784 ; ed. germank Leipzig 1779. Uricarul, XXIV (Iasi 1895), p. 254-333 sunt 

traduceri duplet ed. ithlianà. N. Iorga, 1st. Rom. prin ailatori, vol. II, Buc. 

1928, p. 173-186. Buletinul Ion Neculce, 7 (Iasi 1928), p. 219-239, interpretilri 

de Gb. GhibAnescu, dupà traducerea Multi-& de Dochia Enrico 

Mezetti. Elena Eftimiu, Un dalmatin prin Moldova anului 1762, in Adevarul 

lit. i artistic, 13 (1934), seria II, nr. 720, p. 3; nr. 722, p. 7; nr. 723, p. 3. N. 

lorga, Rogeriu Josif Boscovich i Moldova, in An. Acad. Rom., ist., s. III, t. 

19 (1936), p. 153-165.

MEDIUL LA CURTEA CALIMACIIILOR 77 

nu a putut prelungi discutiile stiintifice cu abatele 1 Mai mirat 

rAmAne Ruggiero Giuseppe Boscovich de palatul dela Frumoasa, 

care servea pe vremea aceea pentru primirea solilor. Era un palat 

mare si comod, mobilat cu sofale multe. La intrare se inältau 

scAri mari de piatrA, cu coloane pictate in aur i impodobite cu 

sculpturi de pret. Pe lacul din jur se puteau face plimbàri frumoase 

in gondole luxoase 2 

La Copou, Joan Vodd batrAnul Meuse pentru beizadelele lui, 

un frumos chiosc inconjurat de grAdind cu trandafiri, rdeoritoare 

in zilele cAlduroase de yard 3. 

Numerosi strAini opriti la curtile noastre domnesti, incA dupd 

timpul lui Niculae Mavrocordat au trezit i cultivat treptat gustul 

artistic al domnitorilor, obisnuindu-i cu vieata protocolard distinsA. 

Nicolae Mavrocordat a avut ca secretar pe doctorul Daniel de 

Fonsega, fostul medic al ambasadei franceze ; Grigore Ghica 

(1747) pe Milo, francez ; alt francez, Linchoult, pe vremea lui 

Scarlat Ghica. Grigore Ghica a colaborat en italianul Gian-Pietro 

Nagni, cAsAtorit in Moldova 4. 

Grigore CalUnachi avea ca secretar pe francezul La Roche, 

foarte devotat Domnitorului, cdruia Ii inea o corespondentil 

intinsa i variatd, mai ales cu agentul clandestin din Polonia, 

Francesco Giuliani, chruia, cAnd ii multumea pentru felicitärile 

ce trimisese Domnitorului, cAnd ii cerea cAini de vAnAtoare, &and 

lua informatii despre bucAtari iscusii, când II ruga s'a. procure 

&Atli latine (Diarium Europeum), enciclopedii voluminoase, sau 

hArti i globuri geografice 5. 

1 R. P. Ioseph Boscovich, Journal, p. 271-274. 

2 

Buletinul Ion Neculce, 7 (Iasi 1923), p. 222-223. 

8 N. Iorga, Vico lui Alexandra Vodd Callimachi, in Anal. Acad. Rom., 

ist., s. II, t. 27 (1904-1905), p. 81. 

4 Andrei Otetea, Infiintarea consulatelor franceze en Wile romdnevi, In 

Revista istoricli, 18 (1932), p. 330-349. 

3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, p. 268-269, 270, 292 (felicitAri 

de anul nou, de mucarer) ; vol. II, 130 (pentru ogari) ; ibidem, p. 2,92 (buciltar) ; 

ibidem, p. 301, 306 (cArt.i); ibidern, p. 299, 306 (hArti). Pentru alte nurneroase 

scrisori dintre La Roche si Giuliani, v. acolo indicele. N. Iorga, Istoria Roindnilor, 

VII, Bucuresti 1938, p. 189, nota 3. Cu mult folos pentru legaturile 

noastre politice Cu Apusul se poate consulta studiul lui V. Mihordea, Politica 

orientald francezei cl Tdrile rorndne in secolul al X VII I-lea (1749-1760). 

Dupei corespondenta agenfilor dela Secret du roi , Bucuresti 1937, in 8°, 

552 pagini.


In ace st mediu de civilizatie importatil din Occident, alaturi 

de elemente de vieatA orientald si-a desf4urat Grigore Calimachi 

cei cativa ani de domnie siiraci in evenimente politice de seamg, 

dar bogati in receptii i in ceremonii fastuoase. 

Acest mediu a pregatit 0. a impus nevoia alcàtuirii unei Condici, 

care sd dea toatà splendoarea curtii §i sd fixeze toate regulele 

ei protocolare. 

Condica, de0 are un continut foarte variat, totu§i ceremoniile 

descrise in ea se grupeazd in jurul a douà feluri de acte: politice 

§i biserice§ti. Dar, in afard de ceremoniile cu caracter politic §i 

bisericesc, mai sunt presilrate elemente de un interes pur etnografic 

§i folcloric. 

0 analizd completä a Condicei va trebui Mcutà, deci, din aceste 

trei puncte de vedere 1. 

LUAREA DOMNIEI 

Investitura. Actul cel mai insemnat, care se fàcea cu o deosebità 

ceremonie, era instalarea in domnie. Ceremonia incepea la Constantinopol, 

când Domnul primea « steagul de domnie » 2, dela sultan, 

continua In drumul ce-1 stra'atea alaiul dela Constantinopol la 

Jai (sau la Ducure§ti) i se sfAr§ea in capitala Orli, cu incoronarea. 

Prima ceremonie, investitura,-de0 se filcea tinându-se seama 

1 Codul ceremoniilor la Curtea regald sub regele Carol I prevedea tot 

trei categorii de ceremonii, in cadrul urmdtoarelor titluri: 1. solemnitati si 

primiri oficiale ; 2. solemnitdti religioase (Sf. Vasile, Boboteaza, Pasti, Sf. 

Constantin si Elena, Crdciun, aniversdrile familiei domnitoare) ; 3. serbdri 

la curte. Vezi (Th. Vdcdrescu), Ceremonialul curpi domne.,sti a Romdniei, 

Bucuresti 1876, in 8°, 112 -I- IV pag.; editia a II-a a apdrut la 1882, dupd 

proclamarea regatului României, cu titlul Ceremonialul Curfei regale a 

Romdniei, in 8°, 173 + peste 2 pag. ; a treia editie, de titlu numai, th 

acelasi an. 

2 Cronicele vechi pomenese des aceastd expresie (Magazin istoric pentru 

Dacia, I, p. 303), precum i aceea de a lua cArti de domnie 0. Mai multe steaguri 

de domnie ne descrie Generalul Radu Rosetti, Evolufia mijloacelor si a 

chipului de fdptuire a rdzboiului dela moartea lui yStefan-cel-Mare pdnd la aceea 

a lui Matei Basarab, in Anal. Acad. Rom., ist., S. III, t. 11 (1931), p. 266; cu 

drept cuvânt autorul face deosebire intre steagurile de domnie i cele de 

unitAti, (ibidem p. 267-268).

ME NZILUL 79 

de numeroase regule protocolare otomane 1, totu0 in opera lui 

Gheorgachi nu figureazà, pentrucd el fdcea un cod al regulelor 

practicate numai aici in Ord. Din aceastd cauzd nu vom addoga 

alte cuvinte, decht cele scrise la pag. 50-52, unde am ardtat acest 

ceremonial dupd opera lui Dim. Cantemir. 

Menzilul de la Constantinopol la Ia§i (sau Bueure§ti). Putine 

cuvinte, de asemenea, scrie Gheorgachi 2 0 despre menzilul 

Domnului, adica despre drumul ce-1 strAbdtea dela Constantinopol 

spre Moldova, pAnd la Ia0, care constituia al doilea 

element de ceremonial in cadrul ludrii domniei. Astfel, grija 

Domnului era sd plece de acolo « cu zapt ferman §i cu cartile 

» domniei, insotit de alai, din care autorul nu pomene0e deaf, 

pe cdldrasi. Inlocuitorii Domnului din lard, caimacamii, aveau 

grijd sd trimeatd Domnului rddvane, carete 0 care pentru transportarea 

in taxa' a « agarldcului » 3. La Galati « la vadul Dundrii », 

Domnul era intAmpinat de boieri, care-1 conduceau pe Domn in 

saivant « de-i saruta maim §i poala », dupd obiceiul cdpeteniilor 

turce0i, care sdrutau la instalare poalele caftanului sultanului 4. 

Dupa aceastd ceremonie a prezentdrii boierilor in saivant, mergea 

fiecare la gazda lui. A doua zi, Domnul impartea dreptate norodului 

in « divan de judechli » 0 apoi pornea cu alai la Ia0. La 

conacele menzilului Domnul tinea iar divanuri, asigurând norodul 

« a vor avea toti o dreptate ». Obiceiul tinerii divanurilor de judecata 

in drum, spre Ia0, este confirmat 0 de alti cronicari moldoveni 

5. In apropiere de Ia0, la santa, il intdmpinau alte alaiuri 

1 Foarte multi scriitori au descris asemenea Investituri: D. Cantemir, 

M. Guer, Muradja d'Ohsson, Hammer, At. Comnen-Ipsilant, N. Sutu, etc. 

0 build parte dintre aceste izvoare au fost folosite de Const. I. Karadja, 

Despre investitura domnilor romdni, in Bulet. Comis. monument. ist., 20 (1927), 

p. 57-59 si de L. S5ineanu, Infl. orientald, asupra limbei 5 i culturei romdne, 

I, p. CXLICLIV. Hurmuzaki, VII, p. 18-19, ceremonia investirii lui Const. 

Mavrocordat, fn Muntenia. 

2 V. mai jos textul, p. 2643-265u. 

3 tr. agyrlyk := bagaj greu de transportat. 

4 M. Guer, Moeurs et usages de Turas, II, Paris 1747, p. 5. 

5 In cronica atribuia lui Ienache Kogalniceanu, publ. de M. Kogalniceanu, 

op. cit., III, p. 229 (Const. Racovita Cehan, la Focsani, trei zile a cautat 

giudecatile s'aracilor a; ibidem, p. 231: Scarlat Grigorie Ghica fricand divanuri 

locuitorilor a.

80 CEREMONIALIIL POLITIC 

pregatite de hatman, de agd i alte rufeturi. La santa 1 (in vremuri 

mai vechi, (4 din giosu de Fântana Papii » si in vremea cronicarului 

la manastirea Galata) descaleca Domnul pentru schimbarea 

imbracamintei si pentru o tratatie cu cafea. Amanuntele 

protocolare de acum inainte se inmultesc, dat fiind ca erau regule 

ce trebuiau bine pastrate de Domn i boierime. Cu acestea intram 

in a treia faza a ceremonialului 1ujrii dornniei, ceremonialul 

Instalarea §it insomnele Domnului. Ceremonialul instalarii avea 

o dubla infatisare, dupa locul unde se desfasura: in palatul 

manastirii Galata si in spataria palatului domnesc, dupà regule 

protocolare turcesti ; in biserica Sf. Nicolae, dupa ritualul bizantin, 

asupra caruia voiu insista insä in cadrul ceremonialului bisericesc. 

A doua zi, dupti ce Domnul descalecase la Galata, se facea 

ceremonia instalarii. Domnul imbraca haina imparateasca numita 

cabanità, punea apoi cuca pe cap. Se alcatuia alaiul 2, care inconjura 

pe Domn si pe skemni-agasi (reprezentantul sultanului) si 

intrau astfel in Iasi, pe la Varna', indreptandu-se spre biserica Sf. 

Nicolae, care era in fata curtii domnesti. Strazile orasului pe unde 

trecea alaiul erau impodobite 3. Skemni-agasi ramanea la curtea 

dornneasca, in timpul oficierii slujbei de incoronare. Dupà 

slujba, 

ceremonia se continua in divanul cel mic, unde erau asezate 

scaune pentru Domn, pentru reprezentantul sultarnilui, pentru 

prelati i boieri. Domnul scotea din san hatiseriful imparatesc, 

II saruta, II inalta liana in dreptul fruntri 0i-1 

da apoi in lama lui 

divan-efendi, care, pe langa alte atributiuni avea i pe aceea 

I Ibidem, p. 231, alai In intAmpinarea lui Scarlat Ghica. Emil Turdeanu, 

Contributiuni la studiul cronicelor rirnate, I3uc. 1936, (extras din Cercettiri literare 

publicate de N. Cartojan, vol. II) p. 18, IntAmpinarea aleasd Licutà lui 

Grigorie Ghica, tot la Santa. 

2 D. Fotino, 'Ia-ropEx. -rijq ndace, Acodocc, III, Viena, 1819, p. 436-447 

descrie alaiurile tuturor ordinelor. Pentru alaiuri v. C. C. Giurescu, Le voyage 

de Niccol6 Barsi en Moldavia (1633), ParisBucarest 1925, p. 16-17. (J. 

L. Carra), Histoire de la Moldavia et de la Valachie, Neuchatel 1781, p. 14-23, 

relateazil ceremonia instalfarii aproape identic cu Gheorgachi. 

3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, 129. 

4 Th. Thornton, Etat actual de la Turguie, II, Paris 1812, p. 494 si La 

Moldavia en 1785 faisant suite au journal d'un voyage de Constantinople it 

lassy par le come d'Hauterive, publicat dupil editia lui Ubicini, in Memoriu 

asupra vechei Si actualei stdri a Moldovei prezentat. ... la 1787 de Cornitele 

d'Hauterive, Bucuresti 1902, p. 356, nota 1.

INSTALAREA DOMNULUI 81 

de a ceti si talmaci fir manurile si poruncile adresate Domnilor de 

care sultan. 

Dupd cetirea hatiserifului se slobozeau tunuri, canta mehterhaneaua, 

dupd care urma ceremonia irnbracarii caftanelor, obiceiu 

de origina turceasca. Divan-efendi imbraca cu bland de 

samur, daruità de Domn, pe skemni-agasi. Mare le vistier cetea 

« talcuiala » hatiserifului, apoi marele postelnic imbräca pe divanefendi 

si pe marele vistier in « blane randuite ». Apoi marele vistier 

imbraca Turcii care insotiserd pe Domn dela Tarigrad, « pe 

unii cu blane, pe altii cu caftane, pe altii cu capoturi si pe al tii cu 

binisuri de postav, pe fiestecare dupd cinstea sa ». 

Beizadelele si inaltul cler sArutau mana Domnului, boierii 

ssarutau Juana si poala cabanitei si treceau apoi toti in spatarie, 

sa bea cafea. In spatarie Domnul mai imbraca si pe caimacami 

cu blane sau caftane si astfel se terminau si festivitatile instalarii. 

Gheorgachi completeazil in Condica lui informatiile referitoare 

la ceremonialul luarii domniei si printr'un alt capitol, de data 

aceasta nu cu caracter protocolar exclusiv, ci cu caracter narativ; 

este capitolul in care povesteste instalarea lui Grigore Calimachi 

in scaunul Moldovei 1, Joi 7 Iunie 1761, in locul si cu buna invoiala 

a tatalui, batranul Joan Th. Calimachi, care domnise dela 

7 August 1758. 

Gheorgachi, obisnuit ca domnia sa se dea dela Constantinopol, 

in schimbul unei mari sume de bani 2 si in urma unor mari interventii, 

se minuneaza de acest procedeu exceptional al Turcilor 

la instalarea lui Grigore Calimachi si de aceea adaoga « ... acesta 

lucru, care n'au fost obiCnuitii nici s'au intamplata la vreo 

Domnie a vremilor trecute ». Inteadevar, se numea un Domn 

roman, fara sä fi facut ceremonia investiturii in capitala imphratiei 

otomane, Med sa fi obligat prin stdruintele lui pe toti 

dregatorii turci din jurul marelui sultan. Mai mult, sultanul 

insusi trimitea « fara zabava vreme » (cum zice Gheorgachi) 

1 V. mai jos, textul, p. 271,8-27339. 

2 Se cheltuise totusi In aceastà vreme, pentru ocuparea ambelor domnii, 

din Tara-Romaneasca si din Moldova, ca la 800 pungi, adica 400.000 lei vechi, 

cf. N. Iorga, Documente Callimachi, I, p. 17-18 si Hurnzuzaki, I X, partea 

2-a, p. 50. 

6


doi oameni impdrAtesti, pe savica spahilar-agasi i pe Ahmet-Bei 

la Iai cu sangeac, caftan, cucA, tuiuri si cal Impdrdtesc 

cu tacdmul lui. Acest regim exceptional acordat de Turci este 

explicat de Gheorgachi prin vointa sultanului Mustafa : « sä mAngde 

batrdnetele bdtrAnului Joan Vodd #. La aceastà presupunere 

a cronicarului trebue sd addogdrn insd i explicatia raportului 

ambasadei olandeze 1, in care se afirmd cd Joan Calimachi se 

bucura la Poartd de o deosebità favoare, pentru marile servicii 

aduse Portii, in rdstimpul dela 1740-1750 si 1752-1758, cAnd 

fusese mare dragoman 2; ca rdsplatd a aces tor servicii, Turcii au 

admis punerea in domnie a propriului ski fiu. 

Alti doi cronicari contemporani evenimentelor povestesc 

instalarea lui Grigore Calimachi. Joan Canta povesteste in termeni 

foarte asemdnAtori cu aceia ai lui Gheorgachi 3. Ienache KogAlniceanu, 

in cronica ce i se atribue, reproduce si discursul ce-1 va fi 

rostit voevodul mazil, noului domn 4. Gheorgachi, spre deosebire 

de acestia, dä o desvoltare mai mare elementului descriptiv, notand 

cu precizie diferitele momente in desfäsurarea festivitdtii. Iatá 

aceste momente: 1. proclamarea noului Domn ; 2. aducerea firmanului 

de cdtre Alexandru Muruzi, imbrdcarea lui in contes de 

samur, fricAndu-1 si mare cAmdras 3. intAmpinarea oamenilor 

impdriltesti la Frumoasa, care duceau insemnele domniei ; 4. cetirea 

in cortul din fata mtindstirii Frumoasa a hatiserifului ; 5. alaiul 

dela Frumoasa la biserica Sf. Nicolae ; 6 ceremonia bisericeascd ; 

7. in divanul cel mic se ceteste hatiseriful in traducere romAneascd 

gi 

urmeazd ceremonia imbrdcdrii caftanelor ; 8. conducerea lui 

spahilar-agasi la logordtul Sturza, gazda lui, in timp ce Ahmet- 

Bei « condcise » la Frumoasa. 

Am stAruit intr'adins asupra acestor momente de ceremonial, 

risipite intr'o naratiune, pentru ca sA se vadd ca., in desfAsurarea 

1 N. lorga, Documente, Callimachi I, p. 16-17. 

A. D. Xenopol, 1st. Si genealogia Casei Callimachi, P. 19-53. N. Iorga, 

Documente Callimachi, I, p. XXXIIILXXXVIII §i Epaminonda I. Stamatiade, 

Biografille marilor dragomani (interprefi) greci din imperiul otoman, 

trad. de Const. Erbiceanu, Bucuresti 1898, p. 72 si 73-74. N. Iorga, Documente 

grecesti, In Hurmuzaki, XIV, partea 2-a, Buc. 1917, p. 1148 (At. 

Comnen Ipsilante despre retragerea lui loan Th. Calimachi). 

" 

M. Kogrdniceanu, Cronicele Romdniei, 111 P. 191-192. 

lbidem, P. 244-245.

INSEMNELE DOMNULUI 83 

lor, sunt aceleasi cu cele relatate de cronicar in capitolul destinat 

exclusiv regulelor protocolare. 

Din toate amanuntele expuse mai sus r5sare in mod luminos 

puternica influentà turceascd ce pAtrunsese in interiorul curtilor 

noastre domnesti, cat si in ceremoniile impuse de situatia de 

Domnitor. Prezenta Inalilor demnitari turci ca reprezentanti ai 

sultanului, prezenta paicilor turci in alai, dar mai ales inlocuirea 

vechilor insemne ale domnilor pamanteni (coroana, buzduganul, 

poate sceptrul) 1 cu altele de origine turceasca (sangeacul, cabanita, 

caftanul, cuca, tuiuri!e i calul tablabasa) sunt atatea elemente care 

confirma in fluenta turceasca asupra ceremoniei instalArii Domnitorului. 

Cabanita (tr. kabanitza) era o pelerind scurta de blanà scumpa, 

de obiceiu vulpe neagra, pe care o purtau sultanii la solernnitati 

mari. Aceastà hain5 de inalta distinctie o acorda sultanul numai 

la 3 dintre demnitarii turci (marele Vizir, Cairn Mecam si Aga 

al ienicerilor), banului Crimeei i domnilor tarilor romanesti. 

Caftanul (tr. kaftan) era o haina mai lungA decat cabanita, 

de blana de diferite animale (zibelinA, hermin5, ras, etc.), dupd 

rangul aceluia caruia se oferea. In ceremonialul nostru marele 

vistiernic era obligat sa indeplineasca imbracarea boierilor cu caftane. 

Cuca (tr. kuka) era o cased de argint, impodobitA cu pietre 

scurnpe i pene de strut, pc care o acorda sultanul comandantului 

ienicerilor i domnilor nostri. 

Sangeacul era un steag format din 2-3 coade lungi albe de cal, 

prinse printr'o capsuld de aur, de un bat rosu ; deasupra globului 

de aur era aplicatA semiluna. Acest insemn simboliza autoritatea 

si 

comanda militarA si de aceea se acorda vizirilor guvernatori de 

provincie. Un alt termen intrebuintat la noi pentru desemnarea 

acestui steag, mai era si turcismul tuiu, iar domnilor romani li se 

da cate 2 tuiuri (ickituilai) 2. 

1 Const. C. Giurescu, Istoria Rorndnilor, vol. II, partea inthi, Bucuresti 

1937, p. 355-357. 

2 Am crezut ch nu este necesar sh insist mai mult asupra acestor termeni, 

pentruch ei sunt in parte cunoscuti din numeroasele opere scrise despre Turci, 

dar mai ales a Iui M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire Othoman, vol. 

VII, Paris, 1824, p. 42, 106-107 (cabanith); p. 173, 199, 497 (caftan); p. 

275-276 (sangeac, tuiuri). Journal d'Antoine Galland pendant son se/our 

a Constantinople (1672-1673) publii et annoté par Charles Schefer, vol. II, 

Paris 1881, P. 114-115. 

6*


Tablabapz era calul alb pe care-I daruia sultanul Domnului la 

primirea domniei, in Constantinopol. « Tacãmul a 

(harnachement. 

ul) lui era alcatuit din pielea cea mai bung', iar piesele erau impodobite 

cu buctiti de aur si chiar de pietre scumpe, impodobire pe 

care o luase orientalii (Arabii si Turcii) dela Bizantini, impreuna 

cu simbolica acestor impodobiri, asa cum a dovedit invatatul rus 

Nicodim Kondakov, din studiul miniaturilor secolului al XVI-lea 1. 

Desi amestecul Turcilor in numirea domnilor români data 

ceva mai de mult dupà impotrivirea lui loan Voda Armeanul 

(1574) si mai accentuat dupa razvratirea lui Miron Barnovschi2 

(1629) totusi aplicarea ceremonialului instalarii cu fastul caracteristic 

otoman (ceremonia investiturei la Constantinopol, a menzilului, 

pe drum dela Constantinopol la Iai sau Bucuresti i aceia 

a cetirii hatiserifului la resedinta scaunului domnesc) dateaza 

numai dela inceputul secolului al XVI II-lea, odata cu primii 

domni fanarioti, considerati ca reprezentantd supremi ai sultanului 

in Virile romanesti. Mai tarziu, in 1832, M. Sturza imbraca 

pentru prima data hervaneaua in locul cabanitei i fesul in locul 

cucei 3. 

MUCARERUL 

Un alt act de searnti in vieata Domnilor nostri era inoirea imputernicirii 

de a domni, acordata d_e sultan, act care se facea de 

asemenea cu deosebità ceremonie, careia Gheorgachi Ii consacra 

un capitol insemnat 4. 

In limba turceasca miikerrer este adjectiv, i inseamna répéte, 

redoubl é 5, de aceea in vechea organizare politica a tarilor romanesti, 

mucarer insemna actiunea de reinoire a domniei din partea 

Portii otomane, obiceiu introdus din vremea lui Mihai Racovita 6 

Cronica cunoscutd sub titlul Istoriile Domnilor arii-Romeinegi si 

publicata de N. Iorga, pe numele lui Const. Cap. Filipescu, zice 7, 

1 Nicodème Kondakov, Un detail des harnachements byzantins, In Melanges 

offerts a M. Gustave Schlumberger, II, Paris 1924, p. 399-407. 

D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gli. Adamescu, p. 48 si 66-67. 

3 L. *ilineanu, Influenta orientald, II, partea I, p. 68 si 148. 

o V. mai jos, textul, p. 2706-27117. 

6 

S. Muhtar Alus, Tiirkce-fransizca yeni lagat, Ankara 1930. 

o L. *dineanu, I nfluenta orientold, II, partea 2-a, p. 82-83. 

7 Pag. 159.

MUCARERUL 85 

ca in timpul lui Radu Voda Leon (1665-1669) au infiintat Turcii 

obiceiul confirmririi domniei, din 3 in 3 ani (mucarer mare), cand 

Domnul trebuia sa mearga la Poarta « sa sarute mana Imparatului, 

sa-si innoiasca Domniia ». Afar insil de marele mucarer, mai era o 

confirmare din an in an (micul mucarer) 1, pentru care nu era nevoie 

sa mearga Domnul la Poarta, ci sultanul trimetea Domnului, 

fireste in schimbul unei sume de bani, caftanul i firmanul de reinoire. 

Ceremonia micului mucarer este descrisa de Gheorgachi in felul 

urmator : 

« Unul din boierii cei mai alesi ai Tarigradului » care insotea caftanul, 

tragea la mangstirea Galata. A doua zi, iesea Domnul intru 

intampinarea caftanului, insotit de alai, « Cate doi, cate trei in 

sireag », avand in frunte pe hatman i pe aga. Alaiul se oprea la 

« ceardacul lui Mihai Voda », spune Gheorgachi. Acest ceardac, 

cunoscut si sub numele de « ceardacul lui Ferent, a fost ridicat 

pe dealurile dintre Nicolina i Cetaluia, langa Iasi, alaturi de o 

cruce mare, de Mihai Racovita, in amintirea victoriei sangeroase ce 

a avut asupra ostirilor nemtesti conduse de Ferentz Ernö » (1 Ian. 

1717) 2 Laugh' acest ceardac istoric se fricea un cort domnesc (saivant), 

dupd modelul turcesc, in care astepta Domnul apropierea 

caftanului. Dregatorul turc purta pe bratele intinse caftanul 

blana de samur trirnise dela imparatie. Domnul lua intaiu hatiseriful, 

II sàruta, II ridica in dreptul capului, ii punea apoi « la san »; 

imbraca blana i pornea alaiul mai departe in cantecele muzicilor 

turcesti si in sgomotul clopotelor dela biserici, parirt se oprea la 

scririle palatului domnesc. Aci se scoteau tuiurile, sub care se injunghiau 

doi berbeci « pentru unit semnii de biruinta ». 

Sacrificarea berbeciler. Obiceiul taierii berbecilor se practica si la 

inceperea unei domnii, adaoga Gheorgachi. Era un obiceiu iiispandit 

la Turci i Condica de cheltueli pe anii 1763-1764, adicd tocmai din 

vremea lui Grigore Calirnachi, inregistreaza sume date « pentru 2 berbeci 

ce s'au taiat la Pasti, cand s'au scos tuiurile dupA obiceiu»3. Deci, 

D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gli. Adamescu, p. 70. 

2 D. Russo, Cronica Moldovei de N. Chiparissit (1716-1717), in Revista 

istoricei romand, 3 (1933), p. 133-151; dar in special p. 140, nota 1 (bibliografie). 

Aurel H. Golimas, 0 informatie nefolositii despre luptele Nernfilor 

cu Moldovenii Si Tittarii pe dealul Ceteituei si Hlincea, in Arhiva, 43 (Ia0, 

1936), p. 224-227. 

3 N. Iorga, Documente Callirnachi, II, p. 127. 

Ai


oH de ate ori se scoteau tuiurile, se tàiau berbeci. La Turci obiceiul 

sacrific5rii oilor era foarte rAsphndit. Sultanul insusi, de Bairam, 

filcea ceremonia aceasta in palat, simulând injunghierea unui berbec 

cu coarnele aurite. Aveau credinta c& astfel cerul ii va lua 

sub protectia lui i vor birui in viealà 1. In ajunul vreunei c5ltitorii 

dep5rtate, a doua zi dup5 intoarcerea dintr'o c515torie ; cand o 

familie are pe cineva bolnav; din ordinul guvernului, la deschiderea 

vreunei expozitii publice, sau la inaugurarea unei ci ferate, 

etc., iatil prilejuri binevenite pentru Turci sti sacrifice oi. In timpurile 

vechi, din oile sacrificate se preg5tea mâncare si se irnp5r- 

-tea vecinilor 2. 

Dupii sacrificarea berbecilor sub tuiuri cerernonia mucarerului 

continua in divanul cel mic, unde divan-efendi cetea cu glas tare 

hatiseriful i dupá cetire Domnul sdruta caftanul imbrdca. 

Urma cetirea traducerii « pe românie » a hatiserifului de dare marele 

vistier si ceremonia se termina cu irnbeacarea caftanelor daruite 

de Domn demnitarilor turci, care aduseseri mucarerul. In- 

Ohio 

beizadelele i apoi boierii s5rutau mana i poala Domnului. 

In timpul lungei domnii a lui Const. Brâncoveanu cheltuelile 

mucarerului apasau mult si des bugetul %aril 3. De asemenea in 

condica de cheltueli din vremea lui Grigore Calimachi se pomenese 

astfel de cheltueli 6. 

Informatiunile lui Gheorgachi despre mucarer sunt foarte 

exacte. Au rezistat, cum am vazut,--puse in M.O. diferitelor m5rturii 

contemporane, interne si externe. Alte izvoare narative din 

Moldova, contemporane cu Gheorgachi, confirma i ele afirma- 

tiunile 

autorului nostru. Astfel, cronica atribuita lui Ienache Kogilniceauu, 

infatiseaza mucarerul lui loan Mavrocordat 5 §i mai 

ales al lui Ioan Calimachi 6, cu aminunte asem5natoare acelora 

B-is. ort. rom., 3 (1876-1877), p. 126. 

2 Journal d'Antoine Galland pendant son sejour a Constantinople (1672 

1673), ed. Charles Schefer, vol. I, Paris 1881, p. 103. 

3 Revista istoricd a Arhivelor Romdniei, Buc. 1873, p. 14. Revista romdnd, 

1 (1861), p. 664, 671, menliuni din Foletul novel al lui Const. Brancoveanu, 

publicate de Al. Odobescu. Hurmuzaki, supl. 1, vol. I, Buc. 1886, 

p. 705-706 (cheltuieli pentru mucarer in Aug. 1757). 

N. lorga, Documente Callimachi, II, p. 112. 

5 Cronica atribuitd lui Ienache KogAlniceanu i publ. de M. Kogdlniceanu, 

Cron. Rorn., III, p. 208-209. 

o Ibidem, p. 239.

PRIMIREA SOLILOR 87 

din opera lui Gheorgachi: condcirea la Galata a trimisului turc, 

intAmpinarea acestuia cu alai, cetirea firmanului la curte, ceremonia 

imbrAcArii caftanelor, sa'rutarea mAinii i poalei Domnitorului. 

Mucarerul era un eveniment care avea rdsunet si in strAindtate. 

tirea, comunicatd vecinilor, aducea dup5. sine felicitari din partea 

agentilor diplomatici strdini i multumirile Domnului, prin secretarul 

sdu, pentru atentia de a-1 fi felicitat 

De altfel Gheorgachi asistase pe la sfArsitul lunei Iunie 1762 

la ceremonia mucarerului lui Grigore Calimachi 2, cdruia ii slujea 

ca logotat al 2-lea, iar la 5 Nov. din acelasi an terminase redactarea 

desfdsurdrii ceremonialului la care asistase ; observatiile si impresiile 

erau deci proasp ete. 

P RIM I REA SOLILOR 

Am vdzut mai sus (p. 32) ce indrumAri generale, izvorite mai 

mult dintr'o datorie crestineascA, se gAsesc, cu privire la primirea 

solilor, in cea mai veche operd romAneascà de ceremonial, in I nvaraturile 

atribuite lui Neagoe-Basarab, cAtre fiul sdu Teodosie. 

Alte regule scrise despre receptia solilor, pAnd la Gheorgachi, 

nu cunosc. Domnitorii se orientau, negresit, dupd traditie. CAnd 

solul polon Rafael Leszczyliski (1700) pretindea o primire mai 

demnd din partea lui Antioh Cantemir, acesta i-a rdspuns ca. « obi- 

ceiurile poruncesc altfel », dar cd, in contra acestor obiceiuri, el to- 

tusi va ceda la anumite cerinte protocolare ale solului: de a-I conduce 

personal la gazda, de a trage focuri de tun, de a descdleca la 

sosirea solului, etc. 3. Deci existau anumite obiceiuri impuse de 

traditie, dupd care se orientau. 

Gheorgachi imparte in douA instructiuniIe privitoare la receptia 

solilor: instructiuni cu privire la receptia solilor straini cari treceau 

prin Iai spre Tarigrad i instructiuni pentru receptia Hanului 

I La Roche multumeste la 14 Iunie 1762 lui Giuliani pentru felicittrile 

trimise prin curier extraordinar a l'occasione du moucarrer s. Cf. N. Iorga, 

Documente Callimachi, II, p. 287-288. 

3 La Roche scria lui Giuliani (21 Iunie 1762): . . le sieur Alexandre 

Ypsilanti est en route dépuis environ une semaine avec le cafftan ., cf. N. 

Iorga, Documente Callimachi, II, p. 288. 

si 

3 P. P. Panaitescu, Cálàtori poloni in Pile ronuine (Acad. Rom., Studii 

cercetári, XVII), Bucuresti 1936, p. 100-101.


sau a Pasei cu 3 tuiuri ( iuciutuiulun Pap). Acestia din urma nu 

mai erau considerati ca « str5iini », ci Hanul ca un egal al Domnului, 

in ce priveste supusenia lui fatti de Turci, iar Pasa ca un agent 

de control, de a ctirui ptirere atarna in fiecare moment siguranta 

domniei. 

Receptia solilor. Tara-Roinaneascti, dar mai ales Moldova, situate 

intre regatul polon i imperiul rusesc de o parte si imptir5tia 

otomanti de alta, au servit nu numai drept camp de luptà intre 

armatele acestor popoare, dar i ca drum de trecere pentru intensele 

leg5turi economice-comerciale si pentru cele diplomatice. De 

aceea Gheorgachi dela inceput precizeaza, cà ceremoniile care vor 

urma se practicau pentru « soli moschicesti sau lesesti », cei care 

treceau mai des prin Iasi 1. Cronicarul imparte acesti soli in « oameni 

mai mici, » i « obrazil de cinste » sau « sol mai mare ». Pentru soli 

mai mici hatmanul, cu alaiul respectiv, conducea solul din marginea 

Iasilor, la gazdd. Pentru soli mai de seam5, alaiurile de intampinare 

erau mai multe : hatmanul la distanta de 2-3 ceasuri de Iasi ; rufetul 

agrii cu mehterhaneaoa, paici si ciohodari. Locul de intampinare al 

primului alai nu-1 aratà Gheorgachi, dar stim dintr'o altd parte a 

Condicei 2, precum si din alte numeroase izvoare ea era Scanteia, 

localitate instdrità i frumoas5, la trei mile de Iasi, spre Sud ; 4 

era loc de conac pentru postà. Alaiul agdi int,Ampina pe sol chiar la 

marginea orasului, dup5 ce, intre cele douti distante, ii iesise marele 

postelnic (maresalul palatului) inainte i ii rostise cuvant de 

bun6 sosire. Ajuns la gazda lui (de obiceiu casa incdpdtoare a vreunui 

boier mare), se slobozeau tunurile la curtea domneasca. A 

doua sau a treia zi, avea loc audienta solului la Domn, solul sezand 

pe scaun la stanga Domnului, locul de cinste, dupá obiceiul 

turcesc. Pan6 la domnia lui Matei Ghica, Domnul oferea si 

mash' copioas5 solului i acesta Domnului 5. Acesta mai oferea 

1 Vezi mai jos, textul, p. 30531-30630. 

2 V. mai jos, textul, p. 30838, 3091-2. 

8 P. P. Panaitescu, Caldtori poloni, p. 27. J. Deny, Les pérdgrinations du 

Muezzin Evliyci Tchelebi en Roumanie (XVII-e siècle), in Melanges offerts 0 

M. Nicolas Iorga, Paris 1933, p. 204. Cronica lui loan Neculce, ed. Al. Procopovici, 

Craiova 1932, p. 24. 

4 Scânteia este azi localitate in jud. Vaslui. 

5 Pentru mese cu prilejul receptiei solilor, v. P. P. Panaitescu, op. cit., 

p. 10, 17, 51, 69 75, 115-116.


solului diferite daruri, la care solul raspundea cu alte daruri ; 

se daruiau cam aceste lucruri: casete si vase de argint, 

cai frumos impodobiti, bijuterii, stofe, si blanuri scumpe, 

tabac 1, etc. Gheorgachi aminteste de solia lui t( Voevoda Mazovetchie, 

care sol ca acesta foarte rar s'au intamplat de au trecut » 

si de aceea Domnul ins usi i-a iesit calare intru intampinare, mergaud 

amandoi caldri, Domnul la dreapta solul la stanga. Intr'adevar, 

solia lui Stanislav Chomgtowski, voevodul Mazoviei, a avut 

loc in 1712-1714, pe vremea lui Nicolae Mavrocordat si relatia 

de calatorie a solului, aceea a secretarului sau, cat si aceea a unui 

participant din solie, iezuitul Francisc Gogciecki, au fost publicate 

in limba polond si in traducere romaneasca, de P. P. Panaitescu, 

impreuna cu pretioase note lamuritoare si bibliografice 2. 

Datele lui Gheorgachi nu sunt, cum am vazut, prea multe, 

ele se marginesc numai la indicarea darurilor, la intampinarea si 

la plecarea solului ; instalarea lui la o gazda si in mod sumar descrie 

receptia ce i se filcea la palatul domnesc. 

Mult mai bogate informatii gasim in rapoartele si relatiile 

strainilor despre calatoriile intreprinse. Ceea ce pentru Romani 

era lucru obisnuit, deci nebagat in seama, constitue pentru straini 

un amanunt exotic, caruia ii da cea mai mare insemnatate. 

Din acest punct de vedere sunt foarte pretioase rela tiile celor 

20 de soli poloni (1557-1843) cari au trecut prin tarile noastre, 

publicate in limba originala, si in traducere romaneasca de P. P. 

Panaitescu, Cedatori poloni in tdrile romdne. 

N. Iorga, In afard de cele 5 volume din Istoria Romdnilor prin 

ealatori, a mai publicat o serie de asemenea relatii de calatorie, 

sub titlul Cedeitori anzbasadori fi, misionari in pile noastre 3. Aceste 

douà lucrari le citez in mod deosebit, pentruca ele mi-au folosit 

continu la verificarea si completarea informatiilor date de Gheorgachi. 

1 N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 116-117, 131. 

2 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 119-146. 

8 In Buletinul Soc. geograf ice romcine, 19 (1898), p. 51-129. N. Iorga, 

folose§te datele lui Gheorgachi, cand descrie ceremonia strillucitei ambasade 

a rusului Kutuzov in Moldova (1793), in articolul Sfdrvitul ceacului al XV III-lea 

in tdrile romcine. Dupd o anonimd carte de cdlcitorti, v. Arhiva, 3 (Ia§i 1892), p. 

196-220.


Obiceiul intAmpinarii solului si oferirea de daruri era vechiu 

in ceremonialul romAnesc. Stefan-eel-Mare trimitea in intampinarea 

craiului polon Albert (1497) pe logofatul Taut si pe vistiernicul 

Isac, cu multe daruri 1. IntArnpinarea este pomenità in mai 

toate relatiile polone, incepAnd cu secolul al XV-lea si terminand cu 

secolul al X I X-lea 2. Alaiurile care insoteau pe sol in drum spre Iasi, 

sau la plecarea lui, se gasesc pe larg descrise cu prilejul diferitelor 

calatorii: Tommaso Alberti 3 (1612), Than Gninski 4 (1677-1678), 

Mniszek 5 (1755-1756), dar mai ales din solia lui Iosif Podoski. Iosif 

Podoski, solul regelui polon August al III, a trecut prin Iasi spre 

Tarigrad in 1759, adica tocmai in timpul domniei lui Joan Th. 

Calimachi, in timpul cdruia, am vazut cd pretentiunile protocolare 

au atins treapta culminanta. Douà relatiuni ale acestei &Alatorii, 

franceza 6 si polond 1, se completeaza una pe alta si arata 

pe batrAnul Domn ca pe un om de lume, cu mare experienta si diplomatie, 

amator de fast, insusire pe care dorea sa o insufle si copiilor 

lui, pe care-i lua la toate festivitätile. 

Solii trebuiau distrati, dupa obiceiul ceremonialului turcesc. 

Distractiile erau foarte variate si din cele mai ciudate, ca si la 

Turci: « tobosari, cantAreti din caval, jongleuri, precum si alti muzicanti 

si scamatori » 8, bufoni, vAnatoare 9. tim bine ca aceleasi 

distractii se ofereau solilor si in Tarigrad 10 . 

Domnia lui Grigore Calimachi insusi a fost bogata in asemenea 

vizite de ambasadori straini. Porter, amabasadorul Angliei la 

1 I. Bogdan, Vechile cronice moldovenefti panic la Ureche, Buc. 1891, p. 197. 

' P. P. Panaitescu, Cdleitori poloni, p. 42, 72, 95, etc. 

5 N. Iorga, op. cit., din Buletinul Soc. geogr., 19 (1898), p. 60-61. 

' N. Iorga, Acte si fragmente, I, p. 88-95 si P. P. Panaitescu, op. cit., 

p. 66-79. 

5 N. lorga, op. cit., din Buletinul Soc. geogr., 19 (1898), p. 78-90. 

o N. Iorga, ibidem, p. 90-100. 

7 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 174-214. 


o Ibidem, p. 52, 96, 201, etc. 

10 Rândueala primirii prietenesti a marelui sol al Moscoviei Procopie 

Voznitin *, 18 Martie 1682 In Constantinopol, cf. G. Murnu si C. Litzica, 

Scrieri f i documente grecefti privitoare la ist. Romdnilor din anii 1592-1837 

culese f i publicate in tomul XIII din Docum. Hurniuzaki, de A. .Papadopulos- 

Kerameus, Buc. 1914, p. 41-42 (tradusä In româneste); textul grec v. Hurmuzaki, 

XIII, p. 44-45.

PRIMIREA HANULUI 91 

Poarta, a trecut in cursul anului 1762 prin Iasi, insotit de tandrul 

baron de Hochepied si de abatele Boscovich, care a si scris despre 

aceastä solie 1. In a doua lui domnie (1767-1769), in anul 1767, 

11 viziteaza baronul de Tott 2. Unii dintre acesti straini nu erau 

amatori de primiri fastuoase si luau locuinta indepartath de Iasi 

« pour éviter tout cérémonial avec le prince » (cazul lui Porter) 3 ; 

altii, (cei poloni) din contra pretindeau, dintr'o mandrie si ambitie 

inäseute, cat mai multe onoruri si sunt dese cazurile cand solii duceau 

prin secretarii lor disculluni aprinse asupra felului cum sil fie 

primiti de dornnitori: Wojciech Miagtkowski discuta cu Vasile 

Lupu (1640), Rafael Leszczynski cu Antioli Cantemir (1700) 4. 

Reeeptia hanului Eitilrese. De o parte si de alta de gura Nistrului, 

uneori 'Ana peste Prut, era o rarnasith de populatie tatarasca, 

vesnic in lupth cu Moldovenii, chrora le pretindea bani, vite, grane, 

de multe ori in eantitati mari. 

In secolul al XVI I I-lea, Tatarii au ajuns sh incalce chiar din pamantul 

moldovenesc. Erau constituitd intr'o unitate politica nu atat 

de bine definith, totusi erau temuti din cauza cruzimii lor si din 

cauza raporturilor bune ce aveau cu Turcii. eful lor era un han, 

care deseori se intampla sh se fach bei turc, Bugeac-caimacan, sau 

Bugeac-serascher 5. Gheorgachi a iinut sh fixeze ceremonialul receptiei 

si a hanului tatarasc °. 

Intalnirea Domnului en hanul avea Ioc sub un saivant, and 

Domnul trebuia sh se supue unui obiceiu tatárhse si sh shrute piciorul 

hanului. Shrutarea se facea cu capul descoperit, Domnul &and 

« gugiumanul » 7 unui copil de cash, care trebuia sà-I puna pe capul 

Domnului, imediat duph shrutarea piciorului ; descoperirea 

hanului in timpul sdruthrii era pro forma, pentruch spune Gheorgachi 

« de abia numai il (slicul) atinge cu palma ». Apoi Domnul 

se aseza in genunchi pe macat si vorbeau impreunil « cele de 

I V. mai sus, p. 76, nota 3. 

6 V. mai sus, p. 76, nota 2. 

6 N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 292. 

4 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 48, 100-103. 

5 Un scurt istoric asupra Tatarilor in sec. XVIII a facut N. Iorga, Studii 

fi documente, vol. 24, p. 88-99. 

6 V. mai jos, textul, p. 3077-3. 

7 Caciulii de samur, cu fundul alb pentru Vod'a si beizadele, sau rosu 

pentru boieri (tr. gOgemann).

92 

CEREMONIALUL POLITIC 

trebuinta pricini ». Se pare ea in timpuri mai vechi, nu se saruta 

piciorul, ci numai poala hanului 1 

Receptia Pa§ei cu trei tuiuri. Pentru receptia Pasei cu trei 

tuiuri, Gheorgachi consacra mai multe pagini ; odata descrie scurt 

si precis receptia 2; a doua card povesteste, cum anume a primit 

Grigore Calimachi in Iulie 1762 pe Hamza Pasa, &and trecea 

spre sarhatul Hotinului 3. 

Cu drept cuvant Axinte Uricarul regreta in cronica lui luarea 

de catre Turci a cetatii Hotinului, comparand aceasta cucerire cu o 

rana in trupul àrii, caci rana, desi la marginea trupului, dar imbolnaveste 

i slabeste tot trupul 4. Aceasta veche cetate romaneasca, 

asezata intr'un minunat punct strategic, era stapanita 

cand de Romani, cand de Polonezi, cand de Rusi, &and de Turci 6. 

Cucerità in 1712 de la Rusi de Turci, a fost transformata din anul 

1713 in raia turceasca 6; condusd de un Pasa imputernicit de sultan, 

cu 3 tuiuri 7. In trecerea lui dela Tarigrad la Hotin, Pasa se oprea 

prin Iasi, unde era gazduit cu mare pompa de Domnitor. Trecerea 

lui prin tard, insolit de un alai de peste 100 Turci, rilmanerea lui la 

conace, aduceau mare cheltuiala tarii si de aceea in cronica atribuita 

lui Ienache Kogalniceanu gasim compatimiri ca acestea de 

pe urma conacelor Pasii: « au trasil bietii saraci cu conacele lor » 8; 

sau « tragandii mare suparari lacuitorii cu trecerea .acestui Pasa, 

atat saracii, cat i boerii » 9. Din punct de vedere politic, ei 

exercitau o continua supraveghere asupra Moldovei, avand gata 

oricand i armata pentru a putea face NO unor eventuale nevoi 19. 

1 Axinte Uricarul povesteste intalnirea lui Nic. Mavrocordat (1713) cu 

hanul, v. M. Kogalniceanu, Cron. Romdniei II, p. 160. 

z 

O 

V. mai jos, textul, p. 30714_20. 

V. mai jos, textul, p. :70727-31230. 

M. Kogalniceanu, Cron. Romdniei, II, p. 158. 

5 Const. C. Giurescu, Istoria Ronzdnilor, vol. II (v. indicele, p. 714). 0 

descriere a Hotinului sub ocupatia turceasca ne-a dat Marcelle C. Karadja, 

Principatele romdne vdzute de un functionar turc din veacul al XVIII-lea, 

in Arhivele Olteniei, 12 (1933), p. 269-273. 

6 P. P. Fanaitescu, Cdldtori poloni p. 147 

7 Dcspre tuiuri, v. mai sus, p 83. 

8 M. Kogalniceanu, op. cit., III, p. 206-207 (trecerea Pasii Mosunol, 

sub loan Voda Navrocordat). 

o Ibidern, p. 224 (trecerea lui Numan-Pasa, sub Mihai Voda Racovita). 

" 0 lista a Pasilor de Hotin a dat N. lorga, Studii fi documente, vol. 24, 

p. 85-86.

PRIMIREA PA*EI 93 

Ceremonia ce a pregatit Grigore Calimachi in Iu lie 1762 la trecerea 

lui Hamza-Pasa a fost deosebitil, pentruca Pasa era ginerele 

sultanului Mustafa. 

Vel userul Dumitrache stiind turceste, a fost trimis intru intampinare 

cu daruri pana dincolo de Dunare, « in locurile tarei turcesti 

», iar la Galati 11 astepta « o cocie bunà impodobitil si cu sase 

telegari buni, potriviti la toate ». Acest dar era obisnuit capeteniilor 

turcesti, inca de pe vremea Iui Const. Brancoveanu 1 Marele ban 

Vasile Costachi supraveghea conacele (« conacci-basa »). Se insira 

purtatorii de griji ai conacelor dela Galati-Iasi: GalatiPrival 

PuteniBarlad--VasluiScanteiaIasi 2. La Scanteia au venit 

marele logofdt Ion Bogdan si marele postelnic sa se intereseze de 

sanatatea Pasii. Domnul insusi a iesit calare intru intampinare, 

la Ezareni, insotit de cativa boieri. 

&And s'au apropiat unul de altul, Pasa a incalecat (era in careta), 

iar Domnul a descalecat ca sa sdrute « scara calului cea din 

dreapta », dupd obiceiu, iar boierii sarutau picioarele Pasii. Dupà 

aceasta, Pasa a invitat pe Dorian sä incalece si a mers Domnul 

2-3 pasi, inaintea Pasii ; din cand in cand Pasa chema pe Domn 

vi 

sedea de vorbd « de aproape » adica fiind amandoi pe aceeasi 

linie. Gheorgachi descrie sumar alaiul care a condus pe Hamza 

Pasa la palatul dela Frumoasa, unde a stat « oturac 3, trei zile. 

Manastirea Frumoasa i casele din jurul ei, reparate cativa ani 

mai inainte (1753) de Matei Ghica, erau locuinta de -yard a Dom- 

nitorului. 

Un lac mare in jurul palatului, pentru care Grigore Calimachi 

Meuse un frumos oak 4, racorea aerul i da o priveliste frumoasa 

ochilor. Acest loc 1initit i frumos era ales pentru gazduirea Pasilor 

; in timpul sederii lor la Iasi, ei fiind pagani, in « dumnezaestile 

lacasuri » nu se mai trageau clopotele, dar preotii savarseau liturghia. 

Cat timp a stat Pasa, Domnul venea zilnic sti-1 vadd si sedea 

toata ziva in cortul sau dela Frumoasa, iar seara venea in Iasi. 

1 

Revista romdnit, 1 (1861), p. 673. Rev. ist. a Arhivelor 1?omdniei, Rue. 

1873, p. 15, 103, 190, etc. 

2 Popasurile ohisnuite moldovene, cf. N. lorga, Un drum la Tarigrad, in 

.secolul al XVIII-1-a, in Rev. ist., 10 (192,1), p. 245-248, completeazil pe 

Gheorgachi, indicand conacele dela Focsani-Constantinopol. 

3 tr. oturak «lieu ou l'on fait halte, siege, station «. 

4 N. Iorga, Documente Callimachi, II, 129. 

.


Cu o zi inainte de plecare, Pasa a imbracat in blàni de samur pe 

Domn, iar pe ceilali cu bldnuri simple, cu caftane, capoturi pi 

benisuri. Ca distractii: cânta la chindie mehterhaneaoa turceasa, 

jocuri i « lupaturi de pehliveni », muzica" româneascà, despre care, 

spune Gheorgachir c5. « au foarte pl'acut Pasei mestesugul §i zicàtura 

a ei. La plecarea lui din Iasi, Domnul 1-a condus pe Pas6 

« p"and aproape de iazul mitropoliei pe, Cacaina i i-a randuit, spre 

Hotin, 3 conace: la Podul lui Gherman, la Tabärd si terdnesti. 

Un alt trimis extraordinar al Portii otomane, care a vizitat 

Iasii in August 1763, fiind oaspetele lui Grigore Calimachi, a fost 

istoricul Resmi-Ahmed Efendi. Trimis intr'o misiune stiintific6 

In Polonia si in Germania, a alcdtuit jurnalul càldtoriei lui, in care 

gdsim descrierea frumosului palat dela Frumoasa, rezervat a pentru 

trimisii Inaltei Poiti »1. Gheorgachi, care terminase redactarea 

Condicei in Noemvrie 1762, n'avea cum sa aminteascA despre receptia 

acestui sol turc, dar stim dintr'altà parte 2, câtà grije purta Grigore 

Calimachi bunei petreceri a suitei, pansa la hotarele Moldovei din 

spre Polonia. 

Din expunerea critic6 de mai sus, rezultà c. Domnitorul acorda 

solilor turci o atentle mai mare cleat celor de alt neam, dar in 

acelasi timp i Pasii turci considerau pe Domnitor, ca un reprezentant 

al sultanului in tdrile românesti si de aceea Domnitorul 

se bucura de toatà consideratia. 

* * 

* 

Dacà aruncAm o privire generald asupra actelor de ceremonial 

analizate i studiate pand aici, constatdm o insusire comun6 a lor. 

Luarea domniei (exceptând ceremonialul slujbei divine) cu cele 

1 Partea referitoare la Moldova, s'a publicat de B. P. Hasdeu in Archiva 

istoricd a Romdniei, I, partea 1-a, Buc. 1865, p. 183. 

2 N. Iorga, Acte fi fragmtnte cu privire la istoria Romanilor, Bucuresti 

1895, vol. I, p. 379 (Extrait d'une lettre du prince de Moldavie Grigore 

Calimachi au Sr. Boscamp). In opera greceasca cunoscutà sub numele 

Cronica Ghiculestilor, se povesteste despre venirea in Moldova a imbrohorului 

Mustafa-bei (1747-1748). Amdnuntele povestirii confirmd datele lui 

Gheorgachi: intampinarea la Focsani, nu la Galati, pentrucd solul venea din 

Tara-Romaneascd; altä intAmpinare, a beizadelelor, in apropierea ; 

audienta la curtea domneascd i vizita repetata a Domnului la imbrohor; 

Domnul Si ddrueste bland de samur. Cf. D. Russo, Cronica Ghiculestilor, in 

Buletinul Cornisiei istorice a Romdniei, vol. 2, p. 71-72.

BOERIILE 95 

trei elemente de ceremonial (investitura, menzilul, instalarea), 

mucarerul §i. prinzirea solilor strAini si turci, se faceau toate in cadrul 

unor obligatiuni protocolare, influentate adanc de ceremonialul 

otoman. Limba actelor oficiale in legAturà cu aceste ceremonii 

(firmanul de numire si de innoire a domniei) era intAi cea turceascA 

si apoi se cetea « talcuiala pe romanie ». Persoana care prezida 

oficial ceremonia, era un Turc (divan-efendi). 

Dupd ce acesta, prin predarea insemnelor imperiale, imputernicea 

pe Domn si pe boieri, deveneau si acestia participanti oficiali 

ai ceremoniei. AceastA stare de lucruri a durat numai in timpul 

domniilor fanariote, pentrucA pand la 1711 si 1714 amestecul Turcilor 

in actele de ceremonial nu se afirmase pand intr'atata, iar de 

pe la 1832, interventia lor ia o aItA infatisare. 

In actele de ceremonial politic ce ne-au mai Mynas a fi studiate 

(constituirea guvernului, functionarea divanului si impArtirea 

darurilor de Pasti) Turcii nu mai intervin direct. Aceste ceremonii 

descrise de Gheorgachi, se infaliseazd ca niste « obicee vechi », 

transmise din generatie in generatie, WA vreme celelalte erau 

« obicee nouà », rezultate din noile conditii de vieata politica. Se 

vede de aici cat de cugetat si indreptAtit este titlul pe care 1-a dat 

Gheorgachi operei lui. 

BOERIILE 

Gheorgachi nu a alcAtuit in opera lui ceea ce au alcAtuit Miron 

Costin si Dim. Cantemir. Acestia, dupà cum am vAzut , au intocmit 

scurte relatAri asupra dregAtorilor, au arAtat atributiunile lor, 

precizand, aceasta mai rar, chiar rolul kr in diferitele ceremonii. 

Gheorgachi face numai o lista a dregatorilor si alta a slujitorilor, 

insirati in ordinea lor ierarhicA. Atributiunile lor nu le aratá, iar 

rolul lor in diferite ceremonii ale curtii domnesti nu este infalisat 

la fiecare in parte, intr'un capitol unitar, ci reiese din descrierea 

diferitelor ceremonii. 

Gheorgachi se ocupà in trei randuri de boieri: la starsitul capitolului 

despre domnie nouà 2 ; inteun capitol separat, intitulat 

1 V. mai sus, p. 46-49 si 55-61. 

2 V. mai jos, textul, p. 26724-26839.


4Alte boerii a curtii carii au osilbità rânduialà*1 si in sfarsit, intr'un 

capitolas care are ca titlu, « Partea slujitoreasc6 ce rânduialà are » 2. 

A treia zi dela instalare, Domnul constituia, ca sg ne exprirn6m 

cu vorba de astAzi, guvernul. Data aceasta (a treia zi i in cronica 

lui Neculce) se schimb6 la alti cronicari in a patra zi (Ionità Canta), 

iar dupd Ienache KogAlniceanu, boieriile se irnparteau chiar a doua 

zi 3. Gheorgachi aratA ca" in timpurile din urmil (deci apropiate 

de 1762) lAmurirea orânduelii boierilor se filcea cu IntArziere chiar 

de o stiptiirmln6 4. 

Iatil lista boeriilor, asa cum rezultd din relatdrile lui Gheorgachi: 

1. Mare le logofiit 17. Mare le medelnicer 

2. » vornic de Tara de jos 18. » clucer 

3. » * D * * SUS 19. » serdar 

4. Plircalabul de Hotin 20. * sluger 

5. » » Neamt 21. » cgminar 6 

6. » » Cetate-Noao 22. » jicnicer 

7. » » Suceava 5 23. » pitar 

8. Hatmanul 24. » siltrar 

9. Marele postelnic 25. » armas 

10. 

11. 

* 

» 

splaar 

spritar 

26. Al II-lea logofilt 

27. Marele user 

12. » ban 28. » ag;Pi 7 

13. » paharnic 29. * gramatic 

14. » vistiernic 30. » cAmaras 

15. » stolnic 31. » vames 

16. » cornis 

1 V. mai jos, textul, p. 2691_26. 


loan Canta, M. Kogalniceanu, Cron. Rom., III, p. 183; lenache Kog., in 

M. Kog., op. cit., III, p. 197, 198, 203, etc. 

Vezi si Alex. Amiras, M. Kog., op. cit., III, p. 157. 

5 D. Cantcmir ornite parealabii. 

B La D. Cantemir ocupa rang inferior, dupä vel vames. 

7 Din timpul domniPi a doua a lui Grigore Ghica (1735-1739) vel aga 

ocupil rang superior, dupä vel comi i purta toiag in loc de baltag.

BOERHLE 

1. Al II-lea postelnic 

2. Al III-lea logofilt 

3. Al II-lea spdtar 

A doua clasci : 

9. Al II-lea 

10. * * 

11. 1) * 

clucer 

sluger 

jicnicer 

4. » » paharnic 12. * * pitar 

5. * * vistiernic 13. * * siltrar 

6. * * stolnic 14. o * armas 

o * 

15. * * user 

7. 

8. 

* 

* 

comis 

inedelnicer 

A treia clasc 1 : 

1. Al III-lea postelnic 9. Al III- lea medelnicer 

2. o * spiltar 10. * * clucer 

3. o * paharnic 11. 1> » sluger 

4. » » vistiernic 12. o * jicnicer 1 

5. Logo fàtul de vistierie 13. * » pitar 

6. Logofiltul de taina, zis si ctimii- 14. * * sdtrar 

ras de izvoade 15. * » armas 

7. Al III-lea stolnic 16. * » user 

8. * » comis 

Luand in seamti deosebirile dintre Cantemir si Gheorgachi, 

semnalate mai sus, observgm eh ierarhia rangurilor boieresti din 

secolul al XVIII-lea nu mai era intocmai aceeasi ca in secolul al 

XVI I-lea. 

De altfel insusi Gheorgachi semnaleaz6 cAteva deosebiri de 

mare importantà pentru studiul unora dintre dregátorii: 

1. In urma concluziilor la care au ajuns Teodor Man si Const. 

V. Dimitriu in niste lucrdri documentate si bogat informate 2, 

1 Dela jicnicer inainte nu se mai pot urmari comparativ cele dou 5. liste, 

pentruca, in timp ce D. Cantemir continua in mod ordonat lista lui (v. mai 

sus, p. 56-57), Gheorgachi trece la o alta clasificare. Rangurile 13-16 la D. 

Cantemir sunt inlocuite cu camarasi de slugerie, de jitnicie si cu vornicii de 

poarta. 

9 Teodor Man, Vornicia in Moldova, in buletinul Codrul Cosminului, 7 

(1931-1932), p. 61-204 ; in chestiune p. 168-169. Const. V. Dimitriu, 

Doi dregatori moldoveni I. Portarul de Suceaoa ; II. Hatmanul fi pdrcdlabul 

de Suceava, Buc. 1935, in 8°, 136 pag. Un rezumat al parerilor mai vechi si 

precizari noui a facut general Radu Rosetti, Studii asupra chipului cum 

se Riptuia rdzboiul de cdtre tefan-cel-Mare, In Anal. Acad. Rom., ist., s. III, 

t. 4 (1924-1925), p. 396-398 (in realitate 496-498). 

7 

97


vedem cat de exacte sunt observatiunile lui Gheorgachi, cu privire 

la titulatura hatmanului: acesta se numea

BOERIILE 

pastreaza ierarhia lui Ion Neculce, dela care mai imprumuta §i 

precizarea venitului, cu ace1ea0 cuvinte un ban de drobul de sare 

dela ocria ». Cum se face ca Dim. Cantemir, care a scris lista boeriilor 

in 1715 pentru Deseriptio Moldaviae, n'a amintit totu0 aceasta 

boerie, de0 exista din 1705, de0 el insu0 numise 1 printre hoierii 

divanului, in 1710, pe Dabija, vel ban ? Un singur raspuns se poate 

da. Cu toata confirmarea lui Ion Neculce, cred cà bania nu luase 

o forma definitiv5 intre dregdtoriile moldovene0i, decat pe la 

1720-1730, dupd ce a scris Dim. Cantemir opera lui. Acest 

raspuns justified §i mai bine expresia lui Gheorgachi « nu de mult 

s'au adaos §i aceastd boerie ». 

3. Cetim printre rândurile lui Gheorgachi amaraciunea ea in 

timpurile lui, boeriile nu-0 mai pazesc cinstea §i randuiala lor. El 

semnaleaza cazuri chid Domnitorii nu mai respectau ierarhia 

dregatoriilor, ci schimbau vornicii mari in hatman 0 In vistiernici, 

adica din al 2 0 al 3-lea rang, intr'al 8-lea 0 al 13-lea rang. Aceasta 

nu era propriu zis o degradare, ci simtml demnitatii la boieri fusese 

inlocuit cu lacomia imbogatirii rapide, luand o functie « mai cu 

venit », cum zice cronicarul 

4. Gheorgachi se opre0e cu mai multe ldmuriri asupra logoratului 

de vistierie i asupra logoratului de taind. Spune ca logofatul de 

vistierie s'a imbracat in caftan, dela Constantin Mavrocordat 

Moon, 

insuei. 

o influentd vdditd din Tara-Romaneasca. 

Celdlalt logofat, de taina, era functionar in cancelarie. Avea 

camera de lucru osebitd, la curtea domneasca, numità §i ea « camard 

de taing », dar in acela0 birou scriau §i uricarii i « diecii de divan », 

care, din aceastà cauza, nu s'au mai numit asa, ci s'au numit 

« dieci de Camara' ».


particulari ai Domnului si de aceea, negresit, se numeau « de 

thing * 

Informatiile lui Gheorgachi despre dregAtorii nu sunt numeroase, 

dar sunt foarte exacte. Erau, cum am Wizut, unele dintre ele 

creatiuni ale secolului al XVIII-lea, dar in organizarea intimil a 

lor, in succesiunea ierarhiei, ele reproduceau obiceiul vechiu, 

traditia. Comparate cu ceea ce stim dela Dim. Cantemir, aceste 

informatiuni se suprapun ; se suprapun i altora 2 din cursul veacului 

al XVIII-lea, cum de pildà « Intâia condic6 de orânduieli a lui 

Grigore-Vodd Ghica, Domnul Moldovei (1775) * 3. 

* * * 

Gheorgachi trecând la alta categorie de boierii cu « osebitii 

randniald *, alditueste urmtitoarea : 

1. Vornicul Doamnei. 

2. Cupariul (dela Const. Mavrocordat « vel cupar »). 

3. Vataful de paranicei. 

4. a o stolnicei. 

5. o * aprozi (aprozi de tArg pi 

aprozi de curte). 

' Pentru organizarea cancelariei domnesti, vezi studiul amanuntit (totusi 

n'are nimic despre logofetii de taina) al lui Nicolai Gramada, Cancelaria 

dontneascd in Moldova pdnd la domnia lui Constantin Mavrocordat, in buletinul 

Codrul Cosminului, 9 (1935), p. 129-231. 

2 Reforma lui Matei Ghica, din 23 Noemvrie 1754, publicata' in Uricarul, 

vol. II, ed. 2-a, p. 273-283 (orig. la Acad. Rom., doc. 323, X). T. G. Bulat, 

Boeriile-slufbe din Tdrile Romdne la sfdr.situl secolului al X VIII-lea qi inceputul 

celui al XIX-lea, in Arhivele Basarabiei, 4 (1932), p. 32-46, 179-203. 

Capitolul 33 din ms. 19 al Bibliotecii Episcopiei unite din Oradea-Mare; V. 

descrierea lui Dr. lacob Radu, Manuscriptele din Biblioteca Episcopiei Unite 

din Oradea-Mare, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III, t. 1 (1923), p. 266: 

Boeriile Tarii-Runianesti i fiestecare ce purtare de grip are supt ocarmulala 

boerii sale. Bolarii curtii domnului ; o copie lotografica a paginilor 

care alcatuesc acest capitol, atat de insemnat pentru studiul dregatoriilor, 

se gaseste in biblioteca Seminarului de istoria literaturii romane vechi (Facultatea 

de litere din I3ucuresti). 

In Monitorul Oficial, 1860, p. 742, col. 1, punctul c, se porneneste de o 

carte a m-rii Radu-Voda din Bucuresti, intitulata. Tipicul boerilor de Crisant, 

in lirnba greceasca, pentru boieri; din acest tipic continua notita s'ar fi 

putut vedea multe obiceiuri vechi ale tarii 

3 Publicatia de N. Iorga, Studii i documente, XXII, p. 1-1'.& i observatiile 

din introducere, p. 9-2:;. 

1

B OERIILE 101 

6. Vel cafegiu. 

7. Credinceriul. 

8. Al doilea cArnAras. 

9. VAtaful de copii (copiii de cas5). 

10. Divictariul (dela Grigore Vodà Ghica ; ingrijea de penele 

de scris Si de cAlimara Domnului). 

11. Mehtupciul (sau chiesadariu, arhivarul divanului). 

12. Cibucciul (curAta, umplea i aprindea ciubucul lui 

13. Ciohodarul (ingrijea de incAltilmintea Domnitorului). 

14. Beceriul. 

15. Pivnicerul. 

16. Satarbas (cApetenia satArilor, adicti grupul de ciohodari ce 

intrau in alai). 

17. Bas-ciohadar. 

Cu privire la vritaful de aprozi, cronicarul constatil cu pArere 

de rilu cii breasla a decAzut: nu li se mai du cinstea de odinioarA, 

cAnd boierii Ii primeau chiar in casele lor, ascultAnd porunca 

Domnitorului transmisa prin ei, cu capul descoperit i stand in 

picioare. Apoi, pAna i neamurile cele mai de cinste (de exemplu 

al Cantacuzinilor) dAdeau vAtafi de aprozi, iar acurn ei se fac din 

« oarneni prosti », de origine joasd. 

« Osabit » in aceasta rAnduialii, vedem lucrul urmAtor: grupa 

este formatA numai din boerinasi, care fAceau servicii intime 

ale Domnitorului, unele dintre ele creatiuni noui, sub impulsul 

influentei otomane (boieriile dela nr. 10-17). 

Pentru a termina tabloul lui Gheorgachi cu dregatorii, va trebui 

sa alcatuesc si lista « partii slujitoresti », cum o numeste el: 

1. Marele cApitan de Iasi. 

2. Marele cApitan de Codru ; comanda pAlcurile ostlisesti in 

tinutul Filciului. Se numia « de Codru », fiindca sub comanda lui 

erau Codrenii, adicA locuitorii dela Codrul Tigheciului, cari in 

vechime erau toti ostasi. Avea rerdinta la TArgul Rilciu 

3. Marele cApitan de Colman (era judet in Bucovina, azi incorporat 

la jud. Cernauti). 

4. Marele cApitan de Soroca. 

5. * * 

» Tecuci. 

Vodii). 

' Melchisedek, Cronica Ilusilor i a episcopiei, Bucurqti, 1869, p. 48. 

1.


6. Mare le capitan de Ropcea (era judet in Bucovina, azi incorporat 

la jud. Storojinet). 

7. Mare le capitan de Dorohoiu. 

8. » // » Cohurlui. 

9. Porusnicul hatmanesc. 

10. Capitanul de darabani. 

11. Polcovnecul. 

12. Bas-bulucbas de curte (comandantul. arnautilor si al seimenilor 

din garda domneasca). 

13. Bulucbas al doilea. 

14. Capitan de driigani. 

15. Sotnecul de Cazaci. 

16. bas-bulucbas hatmanesc. 

17. » n 

agesc. 

18. Capitan despre Doamna (comanda un steag de calarasi, pusi 

in serviciul Doamnei). 

Vedem din acest tablou Ca numai capitanii catorva judete 1 

se bucurau de cinstea de a fi pusi in randul slujitorilor domnesti. 

Atributiunile mari pe care le aveau acesti boieri in carmuirea 

Orli 2 nu-I interesau pe Gheorgachi, intr'o opera rezervata exclusiv 

ceremoniilor. Rolul lor in diferitele festivitati ale curtii nu se aratil 

la fiecare boier in parte, ci Gheorgachi descric desfasurarea ceremoniei 

la care participau fireste, mai multi boieri si de acolo putem 

extrage rolul fiecaruia dintre ei. Rolul lor in ceremoniile curii 

11 poate urmari cetitorul din analiza . critica ce am facut fiecarti 

ceremonii in parte, fie politica, fie bisericeasca. 

Din cei 95 dreagtori domnesti (mari, mici, slujitori) pomeniti 

de Gheorgachi in Con dica lui, aveau atributiuni insemnate in cere- 

Despre tinuturile Moldovei (afard de tinutul Codrului,Cotmani i Ropcea), 

v. Const. C. Giurescu, Istoria Rorndnilor, vol. II, partea intãiu, Buc. 1937, 

p. 395-404 si bibliografie p. 416-417 

2 Acestea au fost cercetate in amanunt de Const. Giurescu, Const. C. 

Giurescu, T. Man si G. V. Dimitriu in studiile de multe oH citate aici (v. 

bibliografia completd mai sus, p. 50 si 97). Adaoga: Const. C. Giurescu, Istoria 

Romdnilor, vol. II, partea In1ia, p. 365-385 (cu bibliografie). I. B. Bobescu 

(Wangi), Curtea domneascci, garda domneascii fi 

ridicarea la rangurile boe- 

resti inainte de Illfularnentul organic (sub Dornnii fanario(i), in Rev. p. ist. 

arch. si filologie, 10 (1909), p. 53-57 ; acelasi, Mecanisrnul de guvernare al 

Teirii-Romdnesti inainte de Regulamentul organic, ibidem, p. 314-323.

B 0ERIILE 103 

monial numai logofiltul, vornicul Doamnei, hatmanul, postelnicul, 

spàtarul, paharnicul, vistiernicul, stolnicul si comisul, uneori cu 

subalternii lor. Ceilalti figurau in alaiuri la locul respectiv, dar nu 

aveau atributiuni speciale. 

Iata, dupà Gheorgachi, atributiunile de ceremonial ale marilor 

dregbitori: 

Logofeitul cel mare : ocupà primul loc in ierarhia boierilor, 26724. 

Logofatul al doilea : la instalarea mitropolitului, in timp ce 

Domnul sedea in scaunul domnesc, in divanul cel mic, el tinea in 

maini mantia, pe care apoi o preda marelui vistier, care-1 imbrdca 

pe mitropolit. In lipsa logoraului al 2-lea, o tinea al 3-lea logordt, 

3023_4. 

Logoleitul al treilea : ingrijeste masa egumenilor din tard, a 3-a zi 

dupà Boboteazà, la una din mlindstirile grecesti din Iasi, cu cheltuiala 

Domnului, 2905_7 ; avea ajutor dela uricari si dieci, 28410-25 ; 

ingrijeste ca audientele si ceremoniile curtii sd se faca dupà obiceiul 

lor, 3037_9 ; aduce la Boboteaza pe egumenii greci, pe cei 

din tarà, pe protopop, cu preoldi de targ, sd facd oraidi Domnului, 

2879_77 ; anuntà fetelor bisericesti si boerilor ora strângerii lor la 

ceremonia Invierii, 2935_8 ; pregReste familiei domnesti cruci 

impodobite, la Inviere, 29320_27 ; ia demisiile din mâna mitropolitului 

sau a episcopului si le cid Domnului, 30224_25 ; « om invätat 

la tbilmbirea sloveniei *, avea Iângil dânsul 5-6 uricari, 3059,5 

Vornicul Doamnei : « zvoritor » mesii ce face Doamna jupâneselor, 

la Cràciun, 28327_29 ; la Boboteazil, când vine Doamna la 

Iordan, vornicul merge inaintea ei, imbràcat in feregea de postav 

si cu toiagul in mând, 2881919 - ; la Inviere, când Doamna nu coboarti 

cu Domnul la ceremonie, vornicul ia crucea gdtità de logofdtul 

al 3-lea si o predA Doamnei, 29327-29. 

Hatmanul : asteaptd cu rufetul lui la santa pe Domn, când 

acesta vine sà ia domnia, 2654 ; la mucarer, merge inaintea 

tuturor dela Iasi la Galata, unde a condcit Turcul cu caftanul 

adus din Tarigrad, 27017_18 ; impreun6 cu aga, are grija sgnlicului 

de tunuri si pusti (« foc mdrunt ») la ospete, 28222_23; duce cu 

alai pe sol la gazda ; dact solul este persoan6 mai insemnatil, ii 

iese inainte cale de 2-3 ceasuri si-1 salutà in numele Domnului, 

30534 3063 1 

1 Cf. §i Const. V. Dimitriu, Doi dregeitori rnoldooeni, p. 53-54.

104 CEHEMONIALUL POLITIC 

Postelnicul : la instalare imbraca pe divan efendi i pe marele 

vistier in branuri, 2674_9 ; de Crdciun, la masti, st5 cu toiagul 

in mand la spatele Domnului, imbrricat in caftan, 288,5_17; la 

instalarea mitropolitului, sau a episcopului, când acesta iese dela 

Domn pentru a merge la bisericri, marele postelnic, cu toiagul, 

merge inaintea alaiului, pand-1 sue in lefticd, 3021 5_16 ; intampina 

solul in marginea Iasului, zicandu-i vorbe de bunti sosire, in numele 

Domnului, 2067_11 

PoRtelnicul al treilea : in alai, spre bisericd la Crüciun, st5 alaturi 

de ceilalti doi postelnici i aldturi de postelnicei, 27435_3, ; tot grupul 

postelnicilor si cu postelnicei au loc in bisericd, la Crdciun, 27534_36 ; 

toti postelnicii ocupau un anumit loc in palatul domnesc, numit 

« postelnicie », 27924. 

Spiitarul : de Cr5ciun, la mas5, stti la spatele Domnului (Ca 

sa 

postelnicul) cu sabia la urniir i cu buzduganul in mâna dreapta, 

imbrricat in caftan, 28120_22; la I3oboteazti, std la stânga Domnului 

(casi postelnicul), in timp ce boierii ceilalti stau la spatele lui, 

28815-15,31 1- 

S piitarul al cloilea : in ajunul Crdciunului, când se pregdteste 

Domnul s5 mearga la biseric5, incinge sabia impgrtiteascti, ia 

buzduganul, primeste cuca Domnului, 27429_33 ; cu aceste insemne 

domnesti si cu o ndfram6 in plus, ia loc in biserica, 27539_39. 

Paharnicul : la Crriciun, Sf. Vasile, Boboteazil si la Pasti 

oferd Domnului cupa cu anaford ; -in lipsa lui, e inlocuit cu al 

2-lea paharnic ; Duminicile inlocuit cu vel-cuparul sau credincerul, 

27722_27 ; imbrgcat in caftan si impodobit cu taftd naramgie 

peste um5r, zvordste inaintea Domnului, la masri, 28122_28. 

Paharnicul al doilea : sgvArseste ceremonia oferirii cupei in 

Ajunul Criiciuniilui, 27724-25. 

Visliernicul : ceteste firmanul de numire in domnie pe romaneste, 

2672_4 ; la fel firmanul de mucarer, 271, ; este imbrricat 

in caftan de marele postelnic, 2674_5 ; pentruca apoi vel vistiernicul 

sti imbrace in caftane pe oamenii imp5r5testi (dela Poart5), 

26-5.9 ; oferti cuca spätarului al 2-lea, 27431_33; imparte bacsisuri 

de Sf. Vasile, 28533_34 ; imbracd pe mitropolit cu mantie, 3025.9. 

1 Intre manuscrisele Bibliotecii Academiei Române, fondul Gaster, nr. 

171, este un in folio nedatat (copie sec. XVIII) cu 7 pagini scrise despre o intocmirea 

spailriei cum trebue sä fie o.

DIVANUL 105 

Stolnicul : poartà grija cuhnii si a bucatelor: cerenionia 

mesii, 28127_al. 

Comisul : randuieste povodnicii doinnesti la lordan, 28916-29 ; 

apare calare pe calul imparatesc, la Boboteaz5, in mijlocul alaiului, 

28920-26 ; conduce ceremonia scoaterii cailor la ciair, 29825-29919 ; 

face masii de Sf. Gheorghe boierilor, la camp I, 29919-20. 

Ceilalti boieri i slujitori apar foarte rar in Condicci având atributiuni 

in ceremoniile cur ; cand apar, ei au atributiuni foarte 

putin insemnate. Atributiunile care reies din Condica lui Gheorgachi, 

comparate cu ceea ce stim dela D. Cantemir, Dionisie 

Fotino 2 si altii, sunt foarte exacte, precise si bogate. Din acest punct 

de vedere Condica lui Gheorgachi are o insemnata valoare istorica, 

contribuind cu foloase reale la studiul institutiilor noastre 

vechi. 

DIVANUL 

In strânsa legaturà cu organizarea institutiilor noastre vechi 

este alcatuirea divanului. Desi aceastil problema este in rnai 

putind legliturä cu ceremonialul, totusi Gheorgachi ii consacra 

cateva randuri foarte pretioase 3. 

Cuvantul divan este de origine araba ; cunoscutul turcolog 

M. d'Ohsson il traduce prin assemblée 4. La Arabi dican-ul era un 

fel de Consiliu de stat cu duble atributiuni, administrative si 

judiciare. Noi am imprumutat cuvantul dela Turci 5. In limba 

romana inseamna intai: sfatul lärii, un fel de adunare legislativii, 

cat i un tribunal pentru judecarea proceselor i impartirea drep- 

Valli. Mai inseamna si sala din palatul domnesc, unde se intrunea 

1 Aspecte locale din convoiuri militare ddare ii 

pedestre s'au strecurat 

in picturile mrmAstirii Sucevita, cf. general Radu Rosetti, Evolu(ia mijloacelor 

si a chipului de faptuire a rdzboiului dela moartea lui sS'tefan-cel-Mare 

pdna la aceea a lui Matei Basarab, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III, t. 11 (1931), 

p. 270. 

2 Ìcrropia -61; no'cVtf. AoczExg, III, p. 447-538. 

3 V. mai jos, p. 304/6-305". 

4 M. d'Ohsson, Tableau general de l'empire othornan, vol. VII, Paris 1824, 

p. 211-232. Vezi mai jos, p. 222, nota I. 

5 L. S'dineanu, Influenla orientald asupra Umbel i culturei romdne, vol. II, 

partea 1-a, p. 158-160.


acest sfat. Se mai numea aceasta said divanul cel mare, ca sd nu 

se confunde cu divanul del nzic, denumire atat de des intalnitä 

in Condica lui Glieorgachi si care era Bala, in care aveau loc cele 

mai multe ceremonii, alaturi de spaldrie, altà said de ceremonii, 

dar mai mare. 

Divanul descris de Gheorgachi este cel mare, pentruca spune 

ca luau parte Domnul, « velitii boeri, cari suntil gudecatori » 

si mitropolitul. Se stie dintr'alt izvor 1, caH erau acesti veliti 

boeri judecatori: vel-logoratul, cei 2 vornici, hatmanul, velpostelnicul, 

vel-spatarul, vel-paharnicul si vel-visternicul. Se stie 

insa (si Gheorgachi insusi o confirmd), ca mai participau nu 

insa cu vot deliberativ si alti boeri, precum: vel-aga, velarmasul, 

vataful de aprozi, vtori-armasul, treti-armasul, vornicii 

de poarta, izbasa de divan ; paicii, ciohodarii, se aflau si ei gata &à 

implineasca eventualele porunci ale Domnului. Domnul putea 

invita sa ia parte in divan si pe boerii mazili « pe caH-i va Domnul », 

cum zice Gheorgachi insusi. 

Dintre acesti slujitori mai mici, unii erau chiar in atributiunile 

divanului. Astfel, vataful de aprozi gatea divanul ; vornicii 

de poarta instiintau pe pariti si pe reclamanti (« amandoua partile 

dovagii »). tim dintr'alt izvor 2, &à slujitorul din curtea Domnului 

care strângea ravasele dela oameni se numea « izbasa ». 

Daca dam crezare lui Bandinus, care a descris divanul moldovenesc 

pe vremea lui Vasile Lupn 3, participau la o sedinta 

pana la 2.000 oameni. Ca sedintele erau publice, ne-o spune 

insusi Gheorgachi: « oricine din locuitori se va trage la divanti, 

sa le fie usa deschisa », era porunca Domnului catre vatafii de 

aprozi. 

Gheorgachi nu precizeaza cand se intrunea divanul. Bandinus 

spune cil in toate zilele 4, afara de Dumineci si sarbatori; Dionisie 

Fotino arata ca Lunea, Miercurea, uneori si Vinerea 5,>. 

' D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gh. Adamescu, p. 78-80. 

2 Cronica lui Ionitä Canta, M. Kogrilniceanu, Cron. Rom., III, p. 183. 

3 V. A. Urechia, Codex Bandinus, extras din Anal. Acad. Born., ist, s. 

II, t. 16 (1895), p. CXLVIICXLVIII. 

3 La fel lucra Const. Mavrocordat, v. Cronica lui Ionità Canta, boc. cit., 

p. 183 0 Cronica Ghiculestilor, publ. de D. Russo, In Bulet. Corn. ist. a Rom., 

2 (1916), p. 73-74 (si nota 1). 

6 Ìcrroptx -rijg TrOca. Aocylac, III, p. 541.

DARURI 05TIREI 107 

Un procedeu constant la Gheorgachi este de a arunca priviri, 

uneori critice si judicioase, asupra trecutului, pe care-1 compara 

cu prezentul. In ce priveste divanul, ne spune c5. treti-logofatul 

cetea jalbile oamenilor in divan 'Ana pe vremea lui « Cantemir 

Vodd » (de sigur Antioh). Pentruca cele mai multe procese se 

refereau la hotarnicii de mosii si pentruca actele de hotArnicie cele 

mai vechi erau scrise slavoneste, « logotatul al treilea, continua 

autorul, se facea cu aceasta alegere, s5 fie om invatatil la talmacirea 

sloveniei, ca sa poata ceti si talmaci hrisoavele cele slavonesti 

de mosii inaintea Domnului ». 

Treti-logofdtul era ajutat de 5-6 uricari, « cari trebuiau 

sa. stie si aceia sloveniea ». Ce este mai caracteristic pentru psihologia 

de atunci (in buna parte si acum se intamplii la fel), Gheorgachi 

ne spune ca « acele urice domnesti pe slovenie n'au nicio 

indoiald a nu se crede », pentruca erau « mai de cinste si mai de 

credintä », ca cele scrise in « limba Orel. ». Lucru explicabil. Actele 

slavonesti nu se puteau usor contraface, intru cat erau scrise intr'o 

limbd pe care o cunosteau foarte putini. 

Cronicarul termina capitolul despre divan, aratand in ce fel 

se garanta hotdrirea judecatoreasca luata: puneau credintil Doninul, 

beizadelele si velitii boeri ; mai in vechime si parcalabii de Hotin, 

Neamt, Cetatea-Noua si Suceava figurau semnati in hrisoave, 

« eard dela o vreme s'au radicata randulala parcalabilor ». 

Informatiunile lui Gheorgachi cu privire la divan, desi exacte 

si precise, to tusi sunt prea putine pentru a ne putea face o idee 

completa de ce era divanul. Pentru acesta, deci, raman mai pretioase 

informatiunile date de D. Cantemir 2. 

DARURI DE PASTI BOERIMEI SI ARMATEI 

Acest ultim capitol, din domeniul ceremonialului politic nu 

constitue un capitol de sine statator in opera lui Gheorgachi, ci 

figureaza' in cadrul ceremoniilor obisnuite la Pasti 1 A doua observatie 

ce trebue sa facem, dela inceput, este urmatoarea: in acest 

capitol obiceiul in sine nu intereseaz5, cu atat mai mult, cu cat 

' D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gh. Adamescu, p. 102-107. 

Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol. II, partea 2-a, p. 484-506 (cu 

bibliografie). 

2 V. mai sus, p. 61-62.


el (imptirtirea de daruri boerilor si ostasilor din garda domneascà, 

cu prilejul Pastilor) dispUruse pe vremea lui Gheorgachi, « fost-au 

obicelu vechiu r, 

iar in vremea lui « prea putin se urma ». Gheorgachi, 

insrt, descriind sumar obiceiul, ne du foarte pretioase informa 

tii asupra organizarii garzii domnesti. Informatiile lui Gheorgachi, 

fiind introduse in mijlocul informatiilor despre obiceiurile 

la Pasti, au rUmas neobservate istoricilor de pan6 acum ai 

armatei romAne 1 

Obiceiul vechiu era acesta : in ziva de Pasti Domnul trimetea 

boierilor (dela logo fat 'Ana la comis) &ate un « postav mahut » 

adica postav fin, negru i elite un « atlaz florentin ». AceastU. 

mritase era fabricatie italiana « de Florintia », duprt cum aratri 

izvoarele timpului 2. Jupdnesele primeau i ele daruri, ca din 

partea Doamnei, taftii cu fir, iar boerinasii i slugile cur postavuri 

mai putin fine, atlaze i tafti simple. Comandantilor diferitelor 

steaguri le da numai postavuri (Gheorgachi intrebuinteazil 

pluralul « pos trtji »), iar slujitorimei din steaguri (soldatilor) postavuri 

groase i « cominace » (chipiuri) cu semnul steagului respectiv. 

Avem confirmarea cii Domnitorii nu asteptau ziva Pastilor sii 

distribue aceste daruri, ci le da cu 10-12 zile inaintea Pastilor, 

pentru ca beneficiarii sa aibrt timpul necesar sa-si preguteasca 

hainele i podoabele din aceste postavuri 3. De altfel Gheorgachi 

insusi spune cii Domnitorul pretindea ostasilor din garda lui sii 

se prezinte in Joia-Mare (dupa mast-) in hainele cele nou5, pentru 

a le face « diutare » (inspectie). Cu prilejul acestei inspectii, soldatii 

erau pusi sii traga cu pusca i dacti la vreunul britrAn nu lua 

pusca foc, 11 libera din serviciul militar, dar ii scutea de bir. Era 

deci aceasta « crtutare » a Domnului mai mult cleat o inspectie a 

efectelor militare ; era unprilej de reimprospritare a cadrelor militare, 

inhiturand pe cei batrâni i inlocuindu-i cu elemente tinere. 

1 I3ibliografie bogatà asupra chestiunii v. Const. C. Giurescu, Istoria 

Romtinilor, vol. II, partea 2-a, p. 537-538; dela pag. 507-537 autorul face 

un studiu asupra organiz5rii militare in epoca mai veche. Général R. Rosetti, 

Essais sur l'art militaire des Rounzains, Bucuresti 1935, p. 30-34 (cu bibliografie 

bogatk la pag. 193-200). loan C. Filitti, Cdteva cuvinte despre nice- 

mires 

ostirii de lard in Principatele Romcine pdrui la Regulamentul Organic, 

Bucuresti 1936, in 89, 26 pag. 

2 L. *Aineanu, Inf. orientalii, II, partea 1-a, p. 28-29. 

s Anton-Maria Del Chiaro, Isioria delle moderne rivoluzioni della Valachia, 

ed. N. lorga, Bucuresti 1914, p. 58.

DARURI 0*TIREI 109 

ImpArtirea darurilor la boeri i la slujitori era un obiceiu 

vechiu, practicat i 

in Tara-Romaneasca. Paul de Alep ne spune 

cà Domnitorul imbrAca in vestmintele de onoare pe boeri in ajunurile 

s'Arbiltorilor 1, dar mai ales de Anul nou si de 13oboteazA 2. 

In achimb condica visteriei din timpul lui Const. BrAncoveanu 

Inregistreaz5 sume mari de bani cu care se cumpdrau dela Tarigrad, 

marfA (tafta, atlaze, ghete, postav) pentru a fi distribuite capeteniilor 

Si slujitorilor de Pasti 3. 

Din informat,iile ce avem in acest capitol al Condicei lui Gheorgachi, 

rezult5 urmAtoarea organizare a ostasilor care e zvorean » 

inaintea Domnitorului, adicd erau gata sà primeascrt ordinele lui, 

in jurul curtii dornnesti : 

4 steaguri, de cAte 33 oameni fiecare steag, cu zapciii (comandantii 

lor). Denumirea acestei unitati militare « steagul », se intAmpinA 

din secolul al XV-lea 4. 

2 steaguri de vAnAtori, de ate 100 oaineni fiecare steag. Ele 

fuseserA create sub Grigorie Vodd Ghica (1726-1733), dup5 propunerea 

agai Enaki, fiul hatmanului Const. Ipsilanti. PAn5 la 

organizarea lui Grigore Ghica exista un corp de vAn5tori (de 20-30 

oameni) condus de un vAtaf de vAnatori ; ei sedeau insA la tar5, 

ingrijind de vAnAtoarea Domnului. 

1 steag al Rosilor, de 100 oarneni, condus de un polcovnic. 

Acestia se numeau astfel, pentrucd purtau haine rosii si brad ti 

arnAutesti pe cap. 11 crease tot Grigore Ghica. Cronica atribuita 

lui Muste confirma spusele lui Gheorgachi: «...portul lor le-au 

schimbat, o sam5 totü cu haine verzi, aIii ro.ii, iarà in capul lor 

chivere negre ; si era curtea impodobità » 5. 

Toate aceste sapte steaguri erau sub cornanda agAi. 

1 E. Cioran, Cálàtoriile Patriarhului Macarie de Antiohia in Nrile ronzdne 

(1653-1658), Bucure§ti 1900, p. 81. 

2 Ibidem, p. 87. si 90. Cf. §i general R. Rosetti, Evolutia inijloacelor i a 

chipului de ftiptuire a rdzboiului dela moartea lui .Stefan-cel-Mare pind la 

acea a lui Matei Basarab, If. Organizarea, in Anal. Acad. Rom., ist., s. III, 

t. 11 (Buc. 1931), p. 255. 

D. Russo, Din corespond.-nra Doamnei Ana Racovild (1708-9), I3ucuresti 

1911, p. 5, nota 4 (bibliografie). Revisia istoricd a Arhiyelor Rorndniei, Buc. 

1873, p. 13, 38, 74, 539, etc. 

° Joan C. Filitti, op. cit., p. 7. General R. Rosetti, op. cit., p. 265-269. 

° M. Kog5lniceanu, Cronicele Ronzciniei, III, p. 72.


Mai exista, infiintat din timpul domniei a doua a lui Const. 

Mavrocordat (1741-1743), un steag al Arnauldlor, care facea 

slujbele « cele mai de trebuinth a Domnilor ». Acest steag era in 

grija hatmanului. Gheorgachi, insa, nu spune cati oameni intrau 

in acest steag. 

Deci o garda de peste 600 oameni era la curtea domneasca. 

Calatorul suedez Erasm Henric Schneider de Weismantel, in 

insemnarile lui din 1709-1714, spune cà la curtea domneasca din 

Iasi erau 150 oameni calari in uniforma verde, cu armament ca 

al Arnautilor, iar 6.000 seimeni patrulau ziva i noaptea 1 

Gheorgachi spune cà inzestrarea slujitorilor curtii cu haine 

din cheltuiala domniei se practica in timpul domniei lui Grigore 

Ghica, fapt care gaseste confirmarea si in cronica atribuita lui 

Ienache Koghlniceanu. Acesta arata ca taia « strae cate cloud 

parechi la toti ai curtei si de drumii si de alaiti » 2. Din cauza 

cheltuelelor de mucarer, nu toli Domnii puteau face f at1à acestui 

vechiu obiceiu si de aceea incheie Gheorgachi « prea putin »se 

mai urma. 

Rezumancl cele constatate din analiza actelor de ceremonial 

politic, am observat mai intai ceremonii adânc influentate de 

ceremonialul turcesc i ceremonii independente de acest ceremonial. 

In acestea din urrna, Domnul nu facea decal sa continue 

o veche traditie, careia ii mai introducea uncle modificari, rezultate 

din prefacerea vremilor. Ca inovatori priceputl, patrunsi 

intotdeauna de un simt al progresului i al civilizatiei, am vazut 

ca se infatiseazd in Condica lui Gheorgachi, Grigore Matei Ghica 

(1726-1733) si Const. Mavrocordat in a doua lui domnie 

(1741-1743). 

Cronicarul nostru, fara sa fie un laudator temporis acti, arata 

totusi oarecare admiratie i aprobare pentru vechile stan i explica 

uitarea lor din cauza saraciei in care cazuse Moldova, din cauza 

marilor biruri ce plateau Turcilor: « candu era giugul tarii mai 

usoru ». 

Insemnata ea Condicei din punct de vedere politic si istoric 

este de netagaduit ; este chiar superioara celorlalte opere contem- 

Reoista istoricci, 16 (1930), p. 8. 

2 M. Kogillniceanu, Cronicele Rornciniei, III, p. 213.

CEREMONIALUL BISERICESC 111 

porane, cronicei lui Ionità Canta i aceleia publicata pe numele 

lui Ienache Kogalniceanu. In timp ce acestea cloud din urmd 

intercalau rare ori in mijlocul povestirii faptelor, ate un element 

cultural, sau de organizare socialà, administrativd §i 

Condica cuprinde numai 2 capitole narative (povestirea instalarii 

lui Grigore Calimachi §i a trecerii lui Hamza-Pw prin Ia§i) pe 

cand toate celelalte cuprind date foarte pretioase cu privire la 

organizarea vieii romane§ti de stat. 

Aceste date, confruntate cu alte izvoare rornanqti sau straine 1, 

s'au gasit intotdeauna exacte §i precise. Astfel, Condica lui Gheorgachi 

este o opera care ne-a desvaluit multe cunoqtinte din vieata 

sociala a Moldovei In secolul al XVIII-lea. 

CEREMONIALUL BISERICESC 

militart, 

Intocmai ca operele bizantine de ceremonial, Condica lui Gheorgachi 

are numeroase elemente de ceremonial bisericesc. Se va vedea 

in capitolul de fat4 desfasurarea diferitelor ceremonii, se vor cornpara 

cu starea actuala a oficierii lor §i vorn constata, alaturi de 

forme existente §i azi, altele care au disparut din uz. 

1 Ultimul cuvant in privinta aceasta s'ar putea spune când vom avea 

traduse inteo limba mai cunoscuta i referintele transmise inteun formular 

de ceremonial In limba turcd, pe care-1 aminteste Fr. I3abinger, Quelques 

problemes d'etudes Islamiques dans le sud-est européen, In L'Europe Orientale, 

7 (1937), p. 95HO; titlul manuscriptului la pag. 108: Les ceremonies et les 

receptions des Princes de Moldavie et de Valachie entre les années 1725-1775. 

Ca literatura ceremoniilor era foarte rdspandita in limba turceascd, ne-o dovedesc 

numeroasele manuscrise de acest gen rdspandite in bibliotecile lumii. 

Vezi, de pildd, Bibliotheque .Nationale, Catalogue des manuscrits tures par 

E. Blochet, tome I. Ancien fond n-es 1-396. Supplement n-es 1-572, Paris 

1932; tome II, Supplement n-es 573-1419, Paris 1933. Vechiul fond, manuscrisele 

nr. 21, 35, 146; Supl. nr. 52, 53, 69, 662, 718, 880, 884, 1065, etc. 

Bibl. Nationale, Catalogue de la collection des manuscrits orientaux arabes, persans 

et tures, formée par M. Charles Schefer et acquise par l'état, publié par E. 

Blochet, Paris 1900, nr. 1064, 1065. Charles Rieu, Catalogue of turkish manuscripts 

in the British Museum, London 1888. Se stie cd Mahomet al 2-lea, 

cuceritorul Constantinopolei, a fost primul sultan care a organizat ceremonialul 

turcesc dupd cel bizantin, adaptându-1 pe acesta la religia musulmand. 

Codul protocolului a fost alcátuit imitdrid opera De cerimoniis a lui Const. 

Porphirogenetul si este cunoscut sub titlul Kanounou Padichahi Sultan 

Mehmet ibni Mourat. Cfr. N. Moschopoulos, Le despotisme eclaird en Turquie, 

in Bulletin of the international commitee of historical sciences, 9 (1937), 

p. 153-157. Vezi si mai sus, p. 51 nota 1.

112 CEREMONIALUL B1SERICESC 

Monografii sau studii de istoria liturghiei romAnesti, care sä-mi 

ajute cercetarile, lipsesc ; aceasta insri se incadreazà in arheologia 

liturghiei ortodoxe, in general ; cu privire la liturghia bizantina', 

care stà la baza liturghiei diferitelor popoare ortodoxe, studiile sunt 

mai numeroase si mai competente 5. 

1. INCORONAREA DOMNULUI 

Prima ceremonie bisericeascd amintitil in Condicd este aceea a 

incorondrii Domnului. 2. 

Dupd ce Domnul, venit dela Tarigrad, sezuse o noapte in saivantul 

dela FAntAna Papii sau la mrmilstirea Galata, a doua zi 

descAleca la biserica Sf. Nicolae, ctitoria lui Stefan-cel-Mare dintre 

anii 1491-1493 3. Aici, la usa bisericii, 11 asteptau mitropolitul, 

episcopii de Roman, de Husi, si de liklauti, aIi arhierei, precum 

ai 

egumenii münästirilor din Iasi, imbrAcati toti in vestmintele 

arhieresti i cu cArjele in mad& diaconii in stihare, cu cAdelnitele, 

iar « citeii cu lumini aprinse in douà sfesnice ». Urcând Domnul 

2-3 trepte, mitropolitul scobora alte 2-3 i se intAlneau, ofe- 

1 Dintre acestea amintesc unele. Studii: P. Lebedew, Liturgica sau explicarea 

serviciului divin, traducere din ruseste i prelucrare de Iconomul Nicolae 

Filip, Bucuresti 1899. Dr. Badea Cireseanu, Tezaurul liturgic al sfintei 

biserici crevine ortodoxe de Rilsiirit, Bucuresti, 3 tomuri (1910, 1911, 1912). 

Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica bisericei ortodoxe (prelucrata si completata de 

Dr. Teodor Tarnavschi i Nectarie Nicolae Cotlarciuc), Cernauti 1929. J. B. 

Thibaut, Ordre des offices de la Semaine Sainte a Jérusalem du I V-e au X-e 

siecle, Paris 1926. 

Reviste: Oriens Christianus, Roma-Leipzig, intemeiata in 1901 de Dr. 

Anton Baumstark, sub auspiciile s Priestercollegium des deutschen Campo 

Santo in Rom *. Irénikon, Bulletin mensuel des moines de l'union des églises 

Prieuré d'Amay-sur-Meuse (Belgique), apare din 1926. Echos d'Orient, Paris 

Istambul-3ucurepi, apare din 1897, ca organ al Institutului de studii bizantine 

din Kadiköy. Revista Institutului pontifical din Roma, Orientalia 

Christiana (Series II, De rebus christianis) ; apare in brosuri, din anul 1923. 

Dictionare: Fernand Cabrol si H. Leclercq, Dictionnaire d'archéologie chrdtienne 

et de liturgie, Paris 1907, continua aparitia in fascicole. F. Vigouroux, 

Dictionnaire de la Bible, Paris, Libr. Letouzey, Paris 1910-1912, 5 volume 

si 3 suplemente de Louis Pirot, apárute la Paris 1928, 1930 si 1938. 


3 G. Bals, Bisericile lui ,Pefan-cel-Mare, Buc. 1926, p. 60. 

Azi biserica nu mai are un soclu asa de inalt.

INCORONAREA 113 

rindu-i mitropolitul Sf. Evanghelie s'o siirute, in timp ce protopsaltul 

1 canta Axionul. 

Domnul lua cuca din cap si mergea sä se inchine icoanelor 

impArAtesti si la cea a proschinitarului. Intors in mijlocul bisericii, 

intre cele cloud sfesnice, era dus de brave, in dreapta de episcopul 

Romanului, in stanga de al Ràdàutilor si ocoleau prestolul in 

altar, in sunetele imnului 1-1ccdoc x6pEue (Isaia drintueste). 

Apoi cu omoforul si ipogonationul mitropolitului pe cap, Domnul, 

ingenunchiat in fata altarului, primea cetirea moliftei de incoronare, 

dupd care srtruta mana mitropolitului, iar acesta sdruta pe 

Domn in crestetul capului. La iesirea Domnului din altar, aceiasi 

episcopi il conduceau de sub tiori la strana domneascd, in timp ce 

diaconul canta ultimele cantari: 'EXei)cov -;,jp.aç, O esOc, (Milueste-ne 

pre noi, Dumnezeule ...), TOv ecrITO-rylv 2 §1 HoXyzpOvt.ov, 

imnul care aminteste de prezenta casei imperiale bizantine la 

slujbele vechi bisericesti. Dupd ce mitropolitul blagoslovea din 

usile impdratesti, Domnul iesea afar6 din bisericri, punea cuca 

in cap, si c6lare, ihsotit de alai, mergea la curtea domneascd. 

Cum vedem, momentele desfrisurririi acestei ceremonii se petrec, 

pe rand, la tqa bisericii, in naos, in altar, iar in naos, afarei din 

biseria Momentele sunt descrise cu amdnunte si precizie, (land mai 

multd atentie factorului bisericesc (rolurile slujitorilor bisericii, 

rugàciunile si cantArile) decat factorului laic. 

In comparatie cu serviciul bisericesc la incoronarea impàratilor 

bizantini 3, serviciul la incoronarea domnilor romani, asa cum 

il descrie Gheorgachi, era mult simplificat: nu avem nici pregdtirile 

din ajun, nu este amintit nici jurnnantul ce-1 Mcea impàratul, 

nici asez5rile pe scut, ca &à nu mai insist asupra obiceiului 

profan de a se arunca multimei bani legati in basmale de panzil. 

Se aseanianà insä relatarea lui Gheorgachi cu aceea a lui Dim. 

Cantemir, cu aceea a lui Gheorghe Papadopol, dela care se cunosc 

1 Pentru explicarea termenilor liturgici mai putin cunoscuti, V. mai jos, 

p. 203-217 (capitolul despre limba Condicei). 

2 T6v Scarthrtp, xat cipzep6a 3H.I.(.7)v, KUpee, cp,'Accre ck rco)Ja g-rei. Akrnove 

(Pre stdpAnul §i arhiereul nostru, Doamne, il pdzete intru multi ani). 

3 Comparà Pseudo-Codin, De officiis, Bonn 1839, cap. XVII, p. 86-99. 

0 traducere roman& a acestui capitol a publicat Ghenadie EnAceanu, Incoronarea 

imperatorilor bizantini, in Biserica ortodoxd romdnd, 5 (1881), p. 

472-480. 

8

114 CEREMONIALUL BISERICESC 

pânii i moliftele grecesti de incoronare 1. Aserndnarea cu aceste 

(loud izvoare ne convinge de exactitatea relatArii lui Gheorgachi. De 

alfel randuiala aceasta s'a urmat intocmai, cu toate amànuntele 

ei i in Aprilie 1834, and s'a incoronat la Iasi Mihai Sturza, care 

a venit cu toatá pomba, a fost intampinat de cler, sprijinit de 

episcopi, s'a inchinat de 3 ori ; i s'a cântat axionul ; a intrat in 

altar, a primit moliftele incorongirii, a fost uns, s'a indreptat spre 

jilt sprijinit de mitropolit i episcopul de Roman, apoi mitropolitul 

a rostit cuwint. Mitropolitul a facut otpustul, in timp ce 

se cânta polibronion si se trggeau clopotele. Aproape la fel 

s'a procedat in Tara-Romaneasca, la ungerea lui Gheorghe Bibescu 

2. 

AstAzi slujba incorongrii este aceeasi in momentele ei principale, 

insä privegherea la biserici i cetirea canonului Sf. 1mp5rtàsanii 

se fac azi in ajunul zilei de incoronare i in prezenta persoanelor 

regale 3. 

(7 Iunie 1761) 4. Autorul insusi a asistat la incoronarea lui 

Grigore Calimachi in calitate de vtori logordt ; avea loc insemnat 

in rAnduiala boerilor din bisericg, incat a putut observa slujba 

de aproape. Cultura religioas6 pe care o aveau boerii in vremea 

aceea, Ikea sà-si dea seama de toate momentele slujbei i asa se 

explica", dece datele de ceremonial bisericesc din Condicei sunt 

precise si exacte. 

' Pentru Gheorghe Papadopol, v. mai sus, p. 70-71 ; vezi i comentarea, 

lipsita de interes, a lui C. Erbiceanu, in Bis. ort. torn., 34 (1910-1911), p. 

75-78. 0 a1t5. relatare greceascä a publicat K. Psachos, OE Comvcepicl-rat 

+in.:Meg Trilg Magoaccztag 7poxer.p0:6p.evot '7c Oi otxoup.evutoii licerpt.denou 

(Domnii fanarioti ai Moldovei sfintiti de patriarhul ecumenic), in Eievom&v-ix, 7 

(1910), p. 193 sq., apud Codrul Cosminului, 8 (1933-1934), p. 544. Pentru 

Cantemir, v. mai sus, p. 52-53. 0 moliftà rom'aneascA, in ms., colectia 

Gaster, nr. 77, r. 50 r. 52 v. la Academia Romând. 

I 

Rdnduiala urmatd la ungerea prea . . Mihail Grigoriu Sturza 

Voevod in ordnduirea (mitropolitului...) Veniamin Costachi, Iasi 1834, in 

4°, 10 foi nenum. Rdnduiala rugciciunii la ziva ungerii M. S. Gheorghe 

Bibescu, Bucuresti 1843. 

3 Ceremonia incorondrii. Rcinduiala .,si Te-deumul urmate la incoronare 

(la incoronarea Regelui Carol I), in Bis. ort. rom., 5 (1881), p. 481-504. 

Pr. P. Bizerea, Slujba incorondrii Regelui, in Bis. ort. rom., 48 (1930), 

p. 660-667. 

4 V. mai jos, textul, p. 27118-27339.

LA CRACIUN 115 

2. CEREMONIA IN AJUNUL NASTERII DOMNULUI IISUS CHRISTOS 

Pentru desfasurarea ceremoniei 1 nu mai serveste biserica Sf. 

Nicolae, care era in afara de curtea palatului, dar in apropiere, 

ei « biserica cea mare dupe poarta », numità astfel dupa locul 

uncle era zidita. Potrivit vechilor traditii bizantine, se obisnuia 

sa se faca la curtile domnesti un paraclis, avand directe legaturi 

de comunicare cu palatul. Era o biseried intimd a Domnului, in 

care acesta putea intra direct din palat, singur sau cu alai, oficial 

sau neoficial ; la ea slujeau preoti, zii « domnesti », iar pentruca 

in ea nu patrundea publicul de rand, rilmanand numai in cadrul 

ceremoniilor curtii domnesti, se mai numea si « domneasca » sau 

« despre Domnul » 2 

Logofatul aI treilea comunica, prin « fustasi » mitropolitului, 

episcopilor, boerilor man i celor de rangul al doilea, ora fixata 

de Domn pentru inceperea sIujbei, dimineata la ceasuri i liturghie. 

Autorul arata intai locurile ce ocupau preIaii, &and si 

acum locul superior episcopului de Roman, care sta la dreapta 

mitropolitului, cata vreme cei de Husi i Radauti la stanga ; 

apoi arata locurile boerilor. 

Domnul venea la biserica insotit de mare alai ; in biserica 

era asteptat de mitropolit imbracat in mantie, el linea in 

mana paterita arhiereasca, iar episcopii tineau carjele. Sosit in 

biserica, Domnul se oprea in miljocul ei, de unde facea inchinari 

spre icoanele tamplii, apoi facea inclinari Care mitropolit si 

boeri, dupa care lua loc in strana domneasca, inconjurat de 

membrii famiIiei si de boeri. Slujba nu este scrisa in amanuntele 

ei de desfasurare si nu se arata cantarile, care sunt cu totul caracteristice. 

Sunt amintite numai cateva obiceiuri, cum de pilda, mitropolitul, 

Domnul si familia lui saruta evangheha inainte i dupà 

cetirea ei. Marele postelnic i marele camaras stau in stranele lor, 

1 V. mai jos. textul, p. 2731-27932. 

2 C. Bobulescu, 0 viatei ft-duel, viata de paradise, (extras din Revista Soc. 

ist.-arheologice bisericesti din Chisindu, vol. 22 (1932), p. 18-38. Franz Babinger, 

Robert Bargrave. Un voyageur anglais dans les pays rountains du temps 

de Basile Lupu (1652), Iq An. Acad. Rom., ist., s. III., t. 17. (1935-1936), 

p. 151-152, nota 2 si p. 163-164, nota 5. 

8*

116 CEREMONIALUL DISERICESC 

dar la cetirea evangheliei, la Heruvico1 si la Taul nostru, vin 

de stau in apropierea Domnului. La sfarsitul slujbei « la priceasnd 

», in timp ce se cantd chinonicul Unul skint, unul dornn, 

mitropolitul se inchind la icoane, apoi blagosloveste pe Dornn, 

familia lui, pe boeri i norodul ; trece la icoana proschinitarului 

si rnirueste pe Domn. Dupd miruire Domnul se inclind cu smerenie 

dare toti si se aseazd in strana sa. In momentul asezdrii, marele 

vistiernic pune « in blid » zece lei din partea Domnului, inscrisi 

in vistieria domneascd, bacsis numit pomazanie mare » 2 Bacsisul 

se reducea la sdrbdtori mai mici, la trei zloti. 

Autorul, in grija lui oficiald de a inregistra toate cerintele eventuale 

ale ceremonialului, aratd eine indeplinea rolurile cand lipseau 

titularii: lipsind mitropolitul, unul din arhierei (de obiceiu 

episcopul de Roman) il suplinea ; lipsind marele vistiernic la 

polnazanie (=la miruire), va da bacsisul al doilea vistiernic, 

sau logofiltul vistieriei. Dacd este si Doamna in biserica, la miruire, 

urmeazd ea Domnului, apoi eopiii lor. Cal'a vrerne este 

vreun arhiereu strain « musafir », acesta primeste intaietatea ceremoniilor, 

apoi Domnul. 

Cupa. Un act solemn in aceastd zi este oferirea cupei cu anaford 

voevodului. Vornicul de poartd, cu un pahdrnicel, aduc dela cupdrie 

cupa in biserica. Blagoslovità de mitropolit, o primeste paharnicul 

al doilea, care « ia credintd », apoi o dd. Domnului, care 

atinge degetele de painea din cupd, a-poi degetele le atinge de buze. 

Numai dupd darea cupii, iau i boierii miruirea i anafora. 

In locul marelui paharnic (in lipsa lui paharnicul al doilea) 

care dd cupa cu anaford la marile Ajunuri, cat si la Craciun, Sf. 

Vasile, Boboteazd i Pasti, la alte sarbatori i Duminecile o dd 

marele cupar, iar in lipsa lui credincerul. Urmeazd indicatii amanuntite 

clespre molifta colivei, rostità de mitropolitul insusi ; o 

Tidied marele logolat ; la sdrbdtori mai mici si la Dumineci o 

ridica logoftitul al 3-lea. La Craciun si la Pasti o ridica marele 

vistier 3, iar la Sf. Gheorghe marele clucer. 

1 a Carii pe Heruvimi, cu tainà inchipuim...a. 

2 110M,13aHfilf in slava Inseamna miruire, ungere; pentru'd bacsisul se da 

in momentul acesta al liturghiei, pomazania a luat i Intelesul de bacsis. 

3 Lupu, vistiernicul lui Antioh Vodil intr'a doua lui domnie, se si numea 

din cauza aceasta Colivarul a. V. Cronica lui loan Neculce, ed. I, comentata 

de A, Procopovici, p. 220.


Prezenta colivei in ziva Ajunului si a Nasterii Domnului ar 

insemna, dupa unii, ca aceste sarbatori intre 25 Dec. 6 Ian. 

sunt sarbatori ale mortilor, site consacrate pomenirei lor. Pentruca 

in acest ciclu al sarbatorilor de iarna, spiritele lor coboara pe 

pamant, exista in popor o alma de superstitii i traditiuni in 

legatura cu cultivarea acestor spirite, dar i cu alungarea lor dupti 

ziva de 6 Ian. (Boboteaza) j. SA nu se exagereze i sil nu se uite 

insa, cit coliva nu este numai o mancare tipica pentru pomenirea 

mortilor, ci i o « mâncare specific crestineasca, ce simbolizeaza 

zadarnicirea planurilor anticrestine si victoria crestinismului » 2. 

Dupa molifta colivei, slujba s'a terminat. Domnul, salutand 

pe boeri i pe mitropolit, iese din biserica si merge in spatarie, 

in timp ce prelatii i o parte din boeri raman in sala divanului mic. 

Ceremonia continua in spatarie, deci nu intr'un cadru bisericesc, 

desi in parte cu slujitori ai bisericii. Dar pentru studiul acestor 

ceremonii, care au mai mult un caracter etnic i folcloric, tratez 

la capitolul respectiv. 

Din expunerea critica de mai sus 3, observam cit autorul, in 

legatura cu ceremonia din Ajunul Craciunului, a dat prea putin 

din momentele slujbei bisericesti ; in schimb a descris p larg 

protocolul aducerii i incredintarii cupei cu anafora, al ridicarii 

colivei, al venirii la biserica a Domnitorului si al plecarii lui la 

spatarie. Cu alte cuvinte, indatoririle laicilor si in primul rand ale 

Domnitorului in acest cadru bisericesc, iata ce a vrut sit fixeze 

autorul in opera lui de ceremonial. Serviciul religios, se stie, urma 

Inca din secolul al XVII-lea, ritualul urmat la Constantinopol. 

Aceasta o confirma Paul de Alep, deci un bun cunoscator al 

acestui ritual 4. Vedem ca Ajunul era socotit ceea ce nu se intampla 

astazi facand parte integranta din sarbatorile Nasterii 

Domnului ; se facea slujbit speciala dupa tipic, la care asista si 

Domnitorul, impreuna cu toga boerirnea, toata preotimea din 

1 Dr. Petru Caraman, Substratul mitologic al sarbtitorilor de lama' la Romdni 

fi Slavi, Iasi 1931, P. 67-79. 

2 Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 673, unde explicrt 

simbol. 

si origina acestui 

$ 

Alta, nu critick reproducand pasagiile Condicii lui Crbeorgachi, a fricut 

Teodor T. Burada, Creiciunul, in B is. ort. rom., vol. 35 (1911-1912), p. 69-75. 

4 (Paul de Alep) in Cfldtonii1e Patriarhului Macarie de Antiohia, ed. 

Em. Cioran, Buc. 1900, p. 81.

118 

CEREMONIAEUL BISERICESC 

Iasi, ba §i cu egumenii màngstirilor din tarti 1 « Orele impgrdte§ti 

», care se cântà i astazi in ziva Ajunului, amintesc, prin 

numirea lor, tocmai timpurile vechi, and impriratii bizantini asistau 

cu mare pompil, cu familia intreagri, la oficiera lor 2. 

3. CEREMONIA IN ZIUA NASTERH DOMNULUI IISUS CHRISTOS 

In ce prive§te desfrivrarea acestei ceremonii 3, asemrtnarea cu 

ceremonialul obipuit la Bizantini este foarte evidentri. Constantin 

Porfirogenetul 4 ne infrtti§eazri cu mai multe amönunte, ace1ea0 

momente, pe care le grisim i la Gheorgachi: pregritirile de plecare 

dela palat, slujba §i diferitele indatoriri ale Domnitorului in biserica, 

unde se impArteau i lumânriri, apoi intoarcerea la palat. 

De cu seard Domnul spune logofnului al 3-lea, ora când va 

merge a doua zi la bisericrt, orri pe care acesta o comunicd tuturor 

curtenilor. Dimineata Domnul se imbracd, dar cu « altà imbracdminte 

§i podoabri », iar pe deasupra pune cabanita imparateasca 

(dela sultan). Astfel imbrácat, iese in spartrie 5, unde-1 a0eaptá 

toti marii boieri. In fata Domnului care sade in scaun, marele 

vistier imbracä in caftan pe marele postelnic i pe marele spàtar, 

caruia ii mai pune pe cap i cuca. Marele spritar Ii aranjeaza 

sabia implirReasc6 (dela sultan) in mana stanga, buzduganul in 

dreapta, iar al doilea spAtar tine o cecmea (ndframil) in stânga. 

Aceste ceremonii fiind indeplinite, merg cu alai la « biserica cea 

mare » (a Sf. Nicolae Domnesc). 

Pentru Tara-Romaneasca ni s'a pAstrat o scrisoare a mitropolitului 

Dositei Filiti, din 22 Oct. 1793, prin care anunta egumenii indnilstirilor din 

tail a macar e 

odatà pe an sá và aratati atre Domn, atre mitropolit, Intru 

vedere de fata, la sarbatorile Nasterii Domnului nostru Isus Hristos, and 

si episcopii vin, ca sá fiti fag tiremoniilor.... (v. loan C. Filitti, .yaple serisori 

peistoresti dela Mitropolitul Dositei Filiti din anii 1793-5, Bucuresti 1934, 

p. 6; extras din Biserica ort. rom., 52 (1934), nr. 9-10). 

2 P. Lebedew, Liturgica, 303-304. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 626-630. 


Comparä cu De cerimoniis, ed. lui A. Vogt, cap. 32, p. 119-126. 

6 etq -01 -hti.utóxXt.ov rç &4L8o; la Bizantini (dr. De cerim., ed Bonn, cap. 

23, p. 128).


UrmeazA utrenia, despre care &A mai multe ainrinunte decAt 

despre liturghie i anume: la vremea polieleului 1 se impart lumAnari 

fAcute din cearA, din fondurile vistieriei. Marele vistiernic 

insusi imparte Mclii mitropolitului, Domnului, Doamnei, beizadelelor 

i domnitelor, care primesc lumanari impletite i poleite 2 

Logofiltul de vistierie i diecii de vistierie impart Mclii, « cArueasi 

dupà cinstea sa », arhiereilor, egumenilor, marilor boieri, celor mazili, 

rufeturilor i norodului. Toti tin lumAnArile aprinse in Juana, 

Oda' ce se ceteste evanghelia utreniei. Numai Domnul o dà marelui 

camaras sau celui de al 2-lea cAmAras 3, sà o tie, iar beizadelele 

le dau la « unii din cei mai alesi copii in casil ce au ». 

Desi Porphirogenetul dà arnAnunte multe i despre oficierea liturghiei, 

Gheorgachi despre aceasta nu scrie deck, cd se face « cu 

toata rAnduiala bisericeascd », de cAtre patriarh (dacA este vreunul 

in lard), mitropolit, cu alti arhierei i cu egumeni rAnduiti. 

Dui:a oficierea liturghiei, Domnul trece in spAtArie, unde continua' 

ceremoniile cu caracter laic si petrecerile. 

In comparatie cu practicele liturgice actuale, observám in plus, 

in acea epoch", obiceiul de a se imparti lumAnari aprinse in biserica 

in timpul utreniei, lumanari, adaoga autorul, Monte din banii 

vistieriei. Obiceiul era bizantin si la noi a trecut din practica 

bisericii constantinopolitane. Negresit cà obiceiul era restrAns numai 

la biserica domneascri i numai and venea Domnul, pentru 

a da slujbei mai mult fast bizantin. Nu putem admite cà obiceiul 

era general, pentru CA, intAi vistieria nu putea sustine cheltuiala 

procurArii lumAnArilor in intreaga tara ; al doilea, biserica, atAt 

de traditionalA in ce priveste practica liturgicA, n'ar fi putut 

uita sau desfiinta un asemenea obiceiu, dacA el ar fi pAtruns in lumea 

gi 

bisericile satelor. AstAzi nu se impart lumAndri aprinse, decAt 

in Vinerea-mare, in timpul canthrii prohodului si la slujba Pastilor. 

1 Polieleul, cântarea psalmilor 134 si 135, acesta din urmd repetând refrenul 

no)* aeog (Cli in veac e mila lui, Aliluia). Se camtd numai la stirbatori, 

afarà de ale Nascatoarei Domnului. 

Pentru lumanAri zugravite, v. mai jos, p. 123, nota 3 si 4 si p. 134, nota 2. 

* riS pairroaLTcp, la Bizantini. 

Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, ed. Vogt, I, p. 123: i:(51TETCEL 

ive,rcLov T6V Ctylow .0.upti'SV, scat Act6edy x-olcc &Tv!) -roiS npxircoatTov se aseaza' [1m- 

Oratul] in fata sfintelor usi i primind luman'ari dela preposit J.-B. 

Thibaut, La solennité de Neel, In Echos d'Orient, 20 (1920), p. 153-162.


4. CEREMONIA LA SF. VASILE 

Ceremonial ul bisericesc cu prilejul sarbritoririi acestei zile ocupii 

un loc foarte restrâns 1. 

In ziva Ajunului, Domnul asistil la slujba « de searà », dar autorul 

nu arattl vreo ceremonie deosebità. In ziva Sf. Vasile, Domnul 

iesea la bisericil cu obisnuitul alai, iar la bisericii, spune Gheorgachi, 

se filcea iar polieleu « cu dare de filclii de ceard ». Restul ceremoniilor 

care urmau, ies din cadrul strict bisericesc. 

Afldm, c'd stirbdtoarea era intru pomenirea Sf. Vasile, arhiepiscopul 

Cesareei Capadociei (t 379), dar si pentrucri incepea 

un an nou: boierii si slujitorimea toatil mergeau « pe randuiald 

» si stirutau « mane. Domnului pentru anul nou ». 

Faya de practica liturgica actualá, consta Om din nou obiceiul 

impdr tirii lumtmarilor aprinse, care azi nu mai existà. 

5. CEREMONIA IN AJUNUL BOBOTEZEI SI LA BOBOTEAZA 

In biserica crestinA a Orientului si apoi in biserica româneascá, 

Ajunul si ziva Sf. Bobotezi au fost socotite zile mari de sàrbàtoare 

si se sàrbdtoreau de altfel, ca si astrizi cu mare pompa. 

Din fericire, informatiile date de Gheorgachi 2 se pot controla 

mai de aproape, pentrucd se gAseste un material mai bogat de 

verificare in leg5turii cu aceste zile. 

Scriitorii bizantini de ceremonial descriu ceremoniile, Const. 

Porphirogenetul mai amAnuntit 8, Pseudo-Codinos mai sumer 4. Arhidiaconul 

Paul de Alep descrie ceremonia religioasa care se obisnuia 

la Constantinopole 6 si la care a asistat, in drumul lui spre 

-(t1 rile românesti ; tot el a descris ceremonia facut6 chiar la Targoviste,6 

in timpul lui Matei Basarab, in anul 1654. Ceva mai inainte, 



a Le livre des cérémonies, ed. A. Vogt, I, p. 35-37. 

5 De off iciis, ed. Bonn, cap. VIII, p. 64-65. 

5 Basile Radu, Voyage du. Patriarche Macaire d'Antioche, étude préliminaire, 

Paris 1927, p. 73-75 si (Paul de Alep), Voyage du Patriarche Macaire 

d'Antioche, trad. par Basile Radu, Paris 1930, p. 140-142. 

6 Emilia Cioran, Cdldtoriil- Patriarhului Macarie de Antiohitt in filrile 

romdne (1653-1658), Bucuresti 1900, p. 87-91.

LA BOBOTEAZA 121 

la 1647, la curtea lui Vasile Lupu din Moldova asistase la ceremonia 

aceleiasi zile minoritul Marcus Bandinus, care a si descris 

pe larg desfasurarea ei c. 

Aceste izvoare au fost analizate, uneori 

in cornparatie chiar cu ce afirm5. Gheorgachi in legatura cu ceremonialul 

acestor zile, insà sumar i fara spirit critic 2, incat o nouà 

precizare este absolut necesara. 

In primul rand voiu face o observatie necesara. Obiceiurile la 

aceste zile, chiar cand nu sunt cu caracter pur religios, ele sunt 

oficiate numai de preoti, sau de oarneni ai bisericii, incat, pentru 

acest motiv, ele vor fi studiate aici. 

Ajunul. In ajunul Bobotezii veneau la (Iasi si la fel in Bucuresti) 

egumenii manastirilor din tara, greci sau romani i aduceau daruri 

(podoabe) domnitorului: blanuri de vulpi si jderi, peste de munte, 

branza de oi, smantana, produse deci ale gospodariei lor proprii, 

in jurul milnüstirii. Treti-logolatul trecea in registru ploconul fiecaruia 

i inlesnea audientele lor cu domnitorul, in spiltdrie. Aceste 

ofrande, amintite si de Gheorgachi, erau asa de multe, Inca 

calatorul suedez Erasm Henric Schneider (insemnärile lui dintre 

1709 1704) 3 spune ca nu puteai calca pe jos de prea 

multe daruri. Observarn Ca obiceiul exista la 1762, cand s'a scris 

Condica, desi Const. Mavrocordat, cateva decenii mai inainte, 

interzisese ca egumenii sd mai aduca plocoane Domnitorului la 

Boboteazd 4. 

V. A. Urechia, Codex Bandinus, extras din Anal. Acad. Rom., ist., s. 

II, t. 16 (1895), p. CXLCXLVI si mai inainte In revista Ateneul Romdn, 2 

(1895), p. 272-278. 

2 D. Stanescu, Obiceiuri de Boboteazd, in Cony. literare, 21 (1887), p. 348 

356 (dela p. 349-356 obiceiuri In popor). C. E(rbiceanu), Tipicul serviciilor 

bisericesti la Romdni in seirbdtorile mari, In Bis. ort. rom., 15 (1891-1892), 

p. 700-701. Teodor T. Burada, Cum s'a serbat Boboteaza la Iasi in an. 1910 

de cdtrd LP.S.S. Pinzen Mitropolit Moldovei .,si Sucevei, in Bis. ort. rom., 33 

(1909-1910), p. 1326-1334 (pentru epoca trecuta, numai p. 1326-1332). 

Emil Virtosu, Boboteaza anului 1821, In ziarul Comuna, 9 Ianuarie 1938, p. 4. 

Nu mai amintesc articolele de popularizare ce publica ziarele aproape In fiecare 

an, cu prilejul acestor sarbatori. 

3 N. Iorga, 0 noud descriere a Moldovei in secolul al XVIII-lea, de un 

Suedez, In Revista istoricd, 16 (1930), p. 1-28, 85-102 (in chestiune p. 10). 

° A. D. Xenopol, Istoria Romdnilor, vol. IX, ed. III, Bucuresti (1929), 

p. 88.


Dupà aceasta scurtg intrevedere, Domnul i egumenii mergeau 

la biserica, la ceasuri, la liturghie si la oficierea osfestaniei mari 1, 

oficieri pe care le indeplinea intotdeauna episcopul Romanului 

si la biserica curtii domnesti. Astgzi, in Ajun, se slujesc la bisericd 

numai ceasurile si osfestania, foarte de dimineatil, pentru a riimanea 

timp preotilor sü umble cu Iordanul. Apoi astdzi Regele nu 

ia parte la slujbele religioase din Ajun. 

Dupti biseric6 domnitorul se retrAgea in spdtdrie, unde venea 

si mitropolitul cu boierii. Abia asezati in scaune, veneau preotii 

curtii, cu protopsaltul i alti cântareti, cu icoanele i Iordanul, 

cantând condacul si troparul obisnuit (In Jordan botezdndu-te, 

Doamne..). Mitropolitul stropea cu aghiasma pe Doran si-i da crucea 

s'o sdrute, apoi o da beizadelelor, arhiereilor i boierilor prezenti. 

Cand Domnul saruta crucea se slobozeanu trei tunuri, dupil 

care canta mehterhaneaoa. i astAzi este obiceiul ca preotii sa 

meargd la palat cu icoanele i cu botezul. 

Urma apoi un obiceiu bine cunoscut, mai mult din relat5rile 

altora, decat dintr'ale lui Gheorgachi: rostirea oratiilor. Oratiile 2 

erau scurte cuvântári rostite de boieri sau slujitori mai mici, prin 

care se adresa Domnitorului o urare. Gheorgachi spune numai pe 

scurt, cx rosteau oratii: diaconul curtii, un reprezentant al egumenilor 

greci, altul al celor de tarä, altul al preotllor din targ si la 

urin'a reprezentantul preotilor catolici, pater prefectus, care rostea 

discursul in latineste. Cuvântaorii primeau bacsis din mana marelui 

vistiernic, iar ceilalti, in numele carora s'a vorbit, luau bacsisul 

din mana logoratului de vistierie. 

Participarea preotilor iezuiti era obligatorie pela 1860, ceea ce nu 

era cazul la 1647, când a participat Bandinus, care greu a convins pe 

pater Gaspar sä vie la ceremonia facutà de Vasile Lupu. Ceremonia 

aceasta insa" a fost mult mai stea1ucit5, cuvantand i copiii diferitelor 

scoli 3, asa cum relateazd Gheorgachi, insa pentru ssarbdtoarea 

Cràciunului. 

1 Sunt doull feluri In care se sfinteste apa: 6 p.Lxp6; Aracrithg, 6 piya.4 

Àymati.6g, fiecare dintre ele f5cAndu-se dup. un ritual deosebit si In zile 

deosebite ale anului. 

CuvAntul, de origind cArturdreascA (lat. oratio), este vechiu In limbd: 

' 

din secolul XVII se gdseste In Inviiretturile 

lui Neagoe cdtre fiul seiu Teodosie 

(1656). Corespondentul grecesc era kyxcly.Lov. Vezi mai jos, p. 156-161. 

3 V. A. Urechia, Codex Bandinus, p. CXLCXLIII.

LA BOBOTEAzA 123 

Boboteaza. Slujba in ziva Bobotezii are mai multe inomente, 

dupA locul in care se sAvArseste: utrenia, in biserica ; os festania, 

in afard de bisericii, « la Iordan s. Cand vremea era rea, se 

fAcea Iordanul in divanul curii. Doamna si jupdnesele neputând 

iesi « pentru vreo pricinA » oarecare nici in divan, se multumeau 

sA priveascd ceremonia dela ferestre. DupA Iordan intrau iarAsi in 

bisericA, unde se oficia liturghia 1. 

Mai intAi fac observatie cA astAzi, liturghia se face imediat dupti 

utrenie, lAsandu-se Iordanul la sfArsit, cu care se si incheie ceremonia. 

In anul 1910, la Iasi, Iordanul s'a fAcut in Piata Unirii 2, 

iar la Bucuresti, in prezenta Regelui, a guvernului si a autoritAtilor, 

se face pe malurile DAmbovitei, la inceputul Ciii Victoriei. 

La utrenie intra Domnul in bisericii, cu ceremonia obisnuità, 

ca la CrAciun. Se fAcea, in plus, din banii visteriei, cloud lumAnAri 

mari, impodobite cu mAtase, pe care le tineau in mAnA doi curteni 

imbracati in « dulAmi de taftà », inaintea icoanelor impArAtesti. Se 

impArteau la polieleu, lumAnAri aprinse 3. LumAnArile impArtite 

Domnului i Doamnei erau impodobite (« zugrAvite ») 4. 

Cortegiul pornea dela bisericA la Iordan, condus de cei 2 curteni 

cu lumAnArile. La locul Iordanului se ridica un fel de cort (saivant) 

cu scaune pentru Domn si familia lui, pentru arhierei si 

boierii mari. Se mai instala o masd mare, la capetele cilreia sedeau 

cei 2 curteni cu lurnAndrile aprinse. In fata mesei sta Domnitorul, 

avAnd la stAnga « siragul bisericesc », la dreapta pe marii boieri, 

I Bis. ort. rm., 15 (1891-1892), p. 701: liturghia la sfArsit. 

2 Bis. ort. rom., 33 (1909-1910), p. 1332. 

3 In condicele visteriilor banii cheltuiti pe lumAnari impartite la biserica 

domneascd (a curtii), reprezintä sume mari. V. de pilda, condica brancoveneascil 

pentru anii 16Q4-1704, publicata. de C. D. Aricescu in Revista ist. 

a Arhivelor Romdniei, Buc. 1873, p. 85, 176, 267, 407. etc. Obiceiul impartirii 

lumAnarilor era vechiu, din timpul primelor veacuri ale crestinismului, de unde 

vine si numirea sdrbatoarei opci TrOv Codyccov ( = sarbatoarea luminilor). La 

Bizantini de asemenea se practica, cf. Pseudo-Codinos, De officiis, cap. 8, p. 

64-65. Pentru caracterul bizantin al acestor slujbe, v. si D. P. O., Le Bap- 

Verne dans le nit byzantin, selon les livres liturgiques paldoslaves, in Irinikon, 6 

(1929), p. 397-410 si vol. 7 (1930), p. 68-72, unde se si traduc din vechea 

slava rugaciunile obisnuite la Botez. J.-B. Thibaut, L'Epiphanie, in Echos 

d'Orient, 20 (1920), p. 278-294. 

Bibl. Acad. Rom., ms. rom. 5380, f. 26 verso (anul 1819): 4 lei zugravitul 

a 2 lumAnari pentru gospodar i pentru Maria Sa. doamna #.


langa el pe postelnicul mare si pe carnarasul mare in caftane, iar 

la spate slujitorii curtii. Parra aici aranjamentul nu se deosebeste 

mult fata de ce este astazi. Astazi, de pilda, nu se mai tin cele cloud 

lumanari aprinse la polieleu. Dar un obiceiu care azi nu mai exista, 

era aducerea icoanelor de pe la bisericile Iasi lor, intre care excelau 

icoanele fricatoare de minuni ale Precistei, dela m-rea Golia si dela 

Sf. Vineri t. Uneori se aduceau i moaste 2. Gheorgachi, inainte de 

a trece la descrierea slujbei, ne spune ca si Doamna venea la Ior- 

dan, inaintea ei mergand vornicul Doamnei, « cu toiagul in marai » 

si imbrilcat in feregea de postav. 

Slujba o facea mitropolitul, in veliglas, cadind de 9 ori pe 

Domn ca i azi (de 9 ori se mai cal:1We icoana hramului unei 

biserici i spre arhierei) i pe Doamna, numai de cate 3 ori pe 

beizadele. 

Dupil cantarea troparelor de 3 ori, intai saruta crucea mitrepolitul, 

apoi Domnul, când se slobozeau tunurile cu foc mdrut, 

apoi canta materhaneaoa. Stirutarea crucii i stropirea cu aghiasma, 

dupa Domn, se facea in ordinea urmatoare: Doamna, beizadelele, 

arhiereii, egumenii, boierii cei mari, zapciii curtii ; autorul aminteste 

insd Si obiceiuri mai vechi, prin care se statornicea rândul 

jupaneselor la sarutarea crucii. 

Slujba Iordanului sftirsea cu Ufl obicei cu totul uitat: un fel 

de defilare a cailor din grajdurile domnesti, incillecati de fiii de 

boeri, dupa instructiunile date de vel comis, care venea si el, 

defiltind, la sfarsit, calare pe tablabasa, adicd pe calul daruit de 

sultan Domnitorului, la instalare. Toti erau stropill cu aghiasma 

de mitropolit. Obiceiul stropirii cailor cu aghiasma, la Boboteaza, 

se mai practicil i astazi, insd nu pentru caii grajdurilor regale. 

o Asa, 

in multe parti si mai ales in Moldova, este datind ca, atat cand 

se duc, cat si cand se intorc dela sfintirea apei, mai multi feciori 

cu cordele la piilàrii i giltiti frumosi ca fetele, sd alerge calari in 

sus si in jos » 3. Fetele vázand flàeuii calari pe cai albi, prevestesc 

1 Despre aceste icoane se dusese vestea. Astfel o aminteste Chesarie 

Daponte, v. C. Erbiceanu, Descripliunea geograficet a Daciei de Cesaree Daponte, 

in Bis, ort. rom., 14 (1890-1891), p. 358. C. Bobulescu, 0 viatii treiitd, viata 

de paradise, p. 139-141. 

2 Despre aducerea moastelor la BoboteazA, in afarà de Gheorgachi, mai 

relateaza Paul de Alep, ed. Emilia Cioran, Cdlatoriile Patr. Macarie, p. 89. 

3 Sim. Fl. Marian, Sdrbdtorile la Romdni, vol. I, Buc. 1898, p. 204.

LA BOBOTEAZA. 125 

asupra vremii cand se vor marita. In alte Orli (de pilda, in Campu- 

Lung, Muscel), la Iordan, in timpul slujbei, fMcii asteapta calari 

in apa, plimbandu-se in susul sau in josul apei. &and se aruncil 

crucea in apà, caldri fiind, se ndpustesc asupra ei s'o prindà i preolii 

Ii stropesc cu aghiasma. 

Dupd Iordan se intorceau toil in biserica i incepea hturghia. 

Doamna i jupanesele ascultau liturghia, insa in biserica o dinspre 

Doamna ». Mitropolitul insusi siivarsea liturghia 

Astfel se terminau slujbele bisericesti pentru sarbRoarea Bobotezei, 

care era una dintre cele mai stralucite la noi, cum era si la 

Bizantini. 

Paul de Alep marturiseste ca « multimea i bucuria gloatelor 

in Tara-Romaneascà, la Boboteazil, intrece tot ce se petrece la 

Curtile color mai mari principi ai crestinatatii... » 2. 

De Boboteaza se pare &à si in bisericile satelor se practica kerodosia 

(irnprtrtirea lumanarilor) din daniile proprietarilor de mosii 

si ale altor credinciosi, pentruca in popor, lumanarea dela Boboteaza 

are un termen special, trip (rut. triyda, I. A. Candrea, 

Diet.), de care poporul a si asociat urmiltoarea superstitie: I 

daca-si 

parleste cineva parul capului cu trita, apoi nu se sparie de lupi » 3. 

6. ALTE OBICEIURI VECIII BISERICESTI 

(Stretenia Invierea Domnului) 

Gheorgachi scrie un capitol intitulat: Alte obiceae vechi ce avea 

Domnii cei mai denainte vremi 4. Capitolul acesta pe cat este de 

scurt, pe atata cuprinde date foarte insemnate i foarte numeroase, 

pentru o perioadd de timp destul de lunga, incepand cu Stretenia 

(2 Febr.) i 'Ana in noaptea Invierii Domnului Iisus Christos. 

Dela inceput trebue sa fac observatia ca, desi autorul spune 

clar in titlu, cä va aràta, numai obiceiuri vechi, pe care le aveau 

domnii mai inainte vreme, totusi, alaturi de obiceiuri vechi disparute, 

inregistreazd i pe cele curente, uneori in comparatie cu cele 

vechi, alteori le descrie in mod independent. 

Se cunosc si cloud relatiuni grecesti cu slujba bisericeasdi la Boboteazil, 

in Principate. Pentru una v. pe larg, mai jos, p. 182-185. Cealaltà a fost 

publicatä de N. Iorga, Hurnzuzalci, XIV, partea II-a, p. 10'0. 

2 Emilia Cioran, Cãlátoriile Pair. Macarie, p. 88. 

3 A. Gorovei, Credinli i superstifii, Buc. 1915, p. 305, nr. 3553. 

4 V. mai jos, textul, p. 2908-2933


In cele ce urmeazil, ne vom opri aci numai la acelea care au 

legraura cu biserica. 

Procedeul acesta de a consemna diferitele obiceiuri i slujbe 

in timpul postului mare, este si in vechile tratate bizantine de ceremonial, 

al lui Constantin Porphirogenetul si Pseudo-Codinos 

cari insista, dupa cum vom vedea, mai ales asupra ceremoniilor 

din saptrtmana mare, sau a patimilor. 

Nu ne vom opri, fireste, asupra simbolicei acestor practice liturgice 

din biserica ortodoxa, 1 ci vom intra direct in subiect. 

Stretenia. Prima sarbatoare amintità in acest capitol este Stretenia 

(numirea slavoneasca = Intampinarea Domnului nostru Iisus 

Christos), care cade intotdeauna la 2 Februarie. l3iserica crestinri 

sarbiltoreste in aceasta zi atat curcitirea SI. Mariei (festum purificationis), 

adicd iesirea Ei la biseric5, dupà 40 de zile dela nasterea 

Mantuitorului, cat i primirea lui Iisus in templu. 

In aceasta zi, mai inainte vreme, Domnul mergea la mitropolie 

si asista la slujb6 ; cateodata i Doamna insotea pe Domn. Dupri 

slujbri, in casele mitropoliei, Domnului, Doamnei ,beizadelelor i boierilor, 

mitropolitul le oferea vutcd, confeturi i cafea, apoi mash', 

ospat mare. Dupa masa', la plecare, Domnul primea dar din partea 

mitropolitului un cal de pret Pe vremea lui Gheorgachi obiceiul 

nu se mai practica intocmai, intru cat mitropolitul nu mai da masa, 

nici Doamna nu insotea pe Domn 2 

Läsatul secului de branz5. Cand Pastele cade de vreme, in Martie 

sau Aprilie, Stretenia este mai apropiata de Dumineca in care se 

lag sec de branzà. In aceasta Dumineca, incepatoare a postului, 

Domnul mergea la biserica, apoi se intorcea in spritarie, unde al 

3-lea logofat introducea pe diaconul curtii, care tinea Domnului 

o scurta oratie, cerand acestuia iertare, in numele mitropolitului, 

arhiereilor i boierimei, pentru gresalele ce-i vor fi facut. Domnul 

de asemenea cerea iertare « dela toti, cu umilinta », apoi saruta 

mana mitropolitului, iar mitropolitul saruta pe Domn in crestetul 

capului. Beizadelele, arhiereii i boerii sarutau 'Dana Domnului, 

1 Pentru aceasta v. Evhologhion sive rituale Graecorum complectens ritus 

et ordines, ed. Jacobus Goar, Venetia 1730; Const. Erbiceanu, Cdteva cuvinte 

asupra zilelor din sdpkimdna mare, In Bis. ort. rom., 15 (1891-1892), 

p. 1-16; Dr. V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 672-702. 

2 Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, ed. A. Vogt, I, cap. 36, p. 137 

144, aratA cti la Bizantini aceast5. zi se sdvdrsea cu ceremonial deosebit de 

fastuos.

IN POSTUL MARE 127 

care ii trata cu cafea, iar pe unii ii oprea i la masa pregatità « in 

launtru, despre haremil ». 

Obiceiul oratiilor si al iertaciunilor la Dumineca lasatului sec 

de branza era o traditie veche la curtile noastre domnesti. Paul 

de Alep ne spune 1, ca pe timpul lui Matei Basarab « dinaintea Sarbatorii 

de branza, de dirnineap, la mânecate, mai multe din so- 

tiile boierilor venira la Patriarh (Macarie al Antiohiei) sa-i ceara 

sa le citeascd rugaciunea de iertarea pacatelor », aruncandu-se, 

in hainele lor elegante, in genunchi ; la fel facura i barbatii lor, 

'Ana seara tarziu. Mai este amintit obiceiul si de Antim Ivireanu 

intr'una din predicele lui, din vremea lui Constantin Brancoveanu. 

Oratia insa nu se facea dimineata, dupa slujba, ci spre seara : « Am 

inteles cum ca.' este obiceiu de vd adunati de seara in divan si faceti 

putina oratie inaintea Domnului i dupà aceia cereti iertaciune 

. » 2. Se cunoaste chiar un mic discurs de iertaciune rostit 

de banul Tarii-Romanesti in anul 1775 domnitorului Alex. Ipsilante : 

« plecamil genuchile inimilor noastre i ceremil dela stapanul nostru 

iertaciune de toate cele ce vom fi gresitil inainte M. Tale . » 2. 

Cat priveste sarutarile cu prilejul acestor rugdciuni pentru 

iertarea pacatelor, ele sunt ca un simbol al pacii si al impacarii si 

isi au originea in cuvintele Sf. Apostol Pavel (Ep. c. Born. XVI, 

16): « Inchinati-va unul altuia, cu sarutare sfânta » 4. 

Primele 5 Dumineci din Post. Un obiceiu amintit de Gheorgachi, 

dar disparut pe vremea lui, era participarea Domnitorului la slujba, 

pe rand, la urmatoarele biserici din Iasi: Trei Ierarhi, Golia, 

,Barnovschi, Sf. Sava, Sf. Vineri 3, iar la 25 Martie, de Buna-Vestire, 

1 Em. Cioran, Ceildtoriile Patr. Macarie, p. 99. 

' Antim Ivireanu, Predice, ed. Ion Bianu, Bucuresti 1886, p. 138 (ed. 

P. V. Hanes, Antim Ivireanu, Predici, Bucuresti 1915, p. 33). 

V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din ist. Romdnilor dela 

1774-1786, in Anal. Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893), p. 49-50 (extrasul). 

' Despre asemenea sarutrxi frgesti scrie si Paul de Alep, cti se practicau 

la curtea lui Matei Basarab, v. Em. Cioran, Ctildtoriile..., 

p. 14. Pentru 

interpretarea lor din punct de vedere liturgic, v. Pr. P. Vintilescu, Incercetri 

de istoria liturghiei, in Studii teologice, 1, nr. 3, (1930), p. 87 si V. Mitrofanovici, 

Liturgica, p. 451-453. 

6 Hramurile i anii de intemeiere la aceste biserici, sunt: Trei-Ierarhi 

SI. Vasile Grigore, i loan, an. 1639; Golia Inà1area Domnului, cca. 1540, 

refacutd 1660; Barnovschi Adormirea Maicii Domnului, an. 1627; Sf. 

Sava Adormirea Maicii Domnului, an. 1625; Sf. Vineri Sf. Parascheva, 

circa 1617, azi nu mai existà, fiind cratainatd din 1878.


din nou la Golia. Obiceiul acesta, spune autorul, a fost « tàiat » 

de Nicolae Mavrocordat, de când Domnitorul merge numai la prdznuirea 

hramurilor bisericii, dar i aceasta, cu urm'atoarea randuialà: 

egumenul müngstirii vine cu plocon (cafea, zahör) si este introdus de 

al 3-lea logofn la Domn, pe care-1 invità sà ia parte la prilznuirea 

hramului bisericii. De ziva Sf. Apostoli Petru si Pavel, bramu 

m5nristirii Cetiltuia (an. 1672) si de InAltarea Domnului Christos, 

hramul M5n5stirii Galata (an. 1584), Domnul lua masa la aceste 

aeintstiri, 

ele fiind mai dep6ir tate de oras. Cheltuiala meselor privea 

pe Domnitor. 

Dumineca Florillor. Dumineca a 6-a din post este a Floriilor 

pe care Gheorgachi o numeste a Stalparilor (numità astfel dup'd 

obiceiul de a se aduce la biseric6 stalp6ri inflorite de salcie 1). Se 

siirbtitorea in prezenta Domnului, se anta polieleu si se imp6r(eau 

fiiclii aprinse 2, ceea ce azi nu se mai obisnueste. Altceva nu ne 

spune Gheorgachi despre slujba acestei insemnate zile. 3 

Siipti-mnIna-mare (primele denii). In primele trei zile de denii 

( Duminecd, Luni, Marti) din sapthmana mare Domnul mergea la 

biserica cea mare, cu toatà boierimea, de asculta utrenia « la und 

ceas din noapte » 4, adicd la 7 seara. Uneori mergea si la « biserica 

despre Doamna ». 

Miereurea-mare. In Miercurea saptdmAnii mari, dimineata, Domnul 

fiicea maslu « induntru cu ai lorU ; iard boierii ii facu masle pe 

la casele lori », obiceiu care astgzi nu mai exist5. Mai inainte 

1 Sidlpare e cuvhnt vechiu in limba noasträ. Neagoe Basarab spune (Inv. 

cdtre fiul situ Teodosie, circa 1650): 4 0 fiul meu Petre... pentrua tu-mi 

erai stalparea mea cea Infloritá . In cdrtile vechi bisericesti se intrebuintau, 

ambii termeni: SAmbdta Sidlpeirilor (Triod, Rainnic 1761, f. 269 r), si 

Dumineca Florilor ( ibidem, f. 271 v). 

2 Practica cherodosiei era in ritualul bizantin, cf. A. Baumstark, La 

solennitd des palmes dans l'ancienne et la nouvelle Rome, In Irenikon, 13 (1936), 

p. 3-24. 

3 La Bizantini, fastul acestei zile, 1-au descris Const. Porphirogenetul, 

De cerimoniis, ed. A. Vogt, I, p. 158-164; Pseudo-Codinos, De off iciis, ed. 

Bonn, cap. 10, p. 67-69. Un bun studiu istorico-liturgic a scris J.-B. 

Thibaut, Ordre des offices de la Semain, Sainte a Jerusalem du IV-e au X-e 

siècle, Paris 1926, p. 13-24. Acelasi, Solennité du Dimanch, des Palmes, in 

Echos d'Orient, 21 (1921), p. 68-78. 

Gheorgachi foloseste intotdeauna, pentru determinarea timpului, ceasurile 

orientale; de aceea voiu copia aid (dupd Basile Radu, Voyage du Pa-

LA JOIA-MARE 129 

vreme insd, maslul se facea in spat:66a mica de cdtre mitropolitul 

insusi, asistat de episcopi si de preotii curtii, in prezenta Domnului 

si a boierilor. Boierii apoi, pentru a doua oara in acest post (prima 

data la Dumineca lasatului sec de branzà) « mergeau de-si luau 

dela Domn iertaciune » obiceiu care a ramas mai tarziu sa se 

indeplineascd, dupd cum vom vedea, in Joia-mare. Clerul primea 

bacsis din partea marelui vistiernic, in galbeni de aur. 

Inteadevar tratatele de liturgica ortodoxa recunosc ca sfanta 

taind a oleoungerii se practicd mai ales pentru tamaduirea de boale, 

dar amintesc si cazuri cand mir-ungerea se impartaseste si oamenilor 

sandtosi, si anume in Joia ori Siimbata-mare 1 Ziva de Miercuri, 

indicata de Gheorgachi ca zi de maslu, pentru curtea domneasea 

din Moldova, este aratata la fel de altii in Tara-Romaneasca 2. 

Joia-mare. Simbolica practicei liturgice in aceasta zi este clar 

exprimata in icosul insusi- al zilei: « Apropiindu-ne toti cu fried la 

Masa cea de taind, sa luam painea cu sufletele curate, petrecand 

impreund cu Stapanul, ca sa vedem cum spald picioarele ucenicilor 

si sa facem precum am vdzut, plecandu-ne unul altuia si spaland 

picioarele unul altuia » 3. 

triarche Macaire, Paris 1930, p. 12), tabloul care aratd corespondenta ceasurilor 

turcesti cu cele occidentale: 

Orele 

occidentale 

Orele 

orientale 

Orele Orele 

occidentale orientale 

6 dimineata 12 6 seara 12 

7 1 7 1 

8 2 8 * 2 

9 * 3 9 noaptea 3 

10 4 10 * 4 

11 * 5 11 5 

12 prânz 6 12 miezul noptii 6 

1 dup5. prdnz 7 1 7 

2 * 8 2 8 

3 . 9 3 9 

4 * 10 4 10 

5 * 11 5 11 

1 V. Mitrofanovici, Liturgica, p. 851. 

2 E. Cioran, Caleitoriile..., p. 152. 

3 Bis. ort. rorn., 15 (1891-1892), P. 7 si Evanghelia lui loan, cap. 13, 

vers. 4-15. 

9

130 

CEREMONIALUL BISERICESC 

« Pricistuirea cu sfintele Taine » i umivania, adind niptira 1, 

fac obiectul serviciului divin al acestei zile, descris sumar si de 

Gheorgachi. 

Joia-mare este amintità de cei mai multi scriitori conternporani 

ca zi rezervatà impdrtdsaniei Domnului, boierilor i slujitorilor. 

Paul de Alep o i numeste, pentru acest temei « joia pocdintii » 2 

§1 tot asa era socotità in ritualul bisericii bizantine si slave ortodoxe 

3. 

Pentru vremea lui Const. Brancoveanu ne afirmd categoric 

Del Chiaro: < Sfdrita impOrtilsanie pentru tot anul nu se face decat 

in dimineata Joiei Sfinte » 4. Mitropolitul Antim Ivireanu, 

intr'una din predicile Floriilor, se deosebeste de Gheorgachi spunand 

eh boierii se cuminecd « unii la Joi mari, alii Sambdtd, alii 

Duminecg, in ziva de Pasti » 5. 

dupd Gheorgachi, ceremonia impOrtAsaniei pe la 1762: 

in biserica mare, sunt prezenti Domnul cu toath boierimea, mitropolitul, 

care oficiazd liturghia (a Sf. Vasile), preotii curtii si 2-3 

diaconi. Dupii ce se cantà Tiv yap cnv Orrpvocv 6, Domunl se 

inchind la icoane cere iertare boierilor i norodului, apoi ia 

sfanta improtOsanie ; dupd el urmeazd beizadelele, apoi boierii. 

ImpOrtasiti, mergeau toti la spdtsarie, unde se da Cate un pahar 

de yin i cafea boierilor impOrtdsiti. 

Dupd impOrtdsanie urma spdlurea picioarelor, umivania sau 

niptira, cum Ii zice Gheorgachi. Odatd cu disparitia obiceiului, 

negresit au dispOrut i notiunile corespunzOtoare. 104 cum ne infàtiseazd 

Glieorgachi acest obiceiu, aproape dispdrut astdzi 7, la noi. 

1 Pricistuire si a se pricistui

SPALAREA PICIOARELOR 131 

Mai intAi nu era, 'Inca de pe atunci (1762), o ceremonie obligatorie, 

asa cum ne-o comunicä, de pildà, Paul de Alep pentru 

epoca lui Matei Basarab.


preoti care astep tau desculti sli li se spele picioarele pe rand, la 

toti, stergandu-i cu fota cu care se incinsese. La Ierusalim, chiar 

astazi, ceremonia are mai mult dramatism, urinând deaproape 

scenele evangheliei: impotrivirea lui Simon Petru, rüspunsul lui 

Iisus, cetirea la capatoiul apostolilor care au adormit 1. Dupa 

spalare, mitropolitul se imbraca din nou in vestmintele arhieresti, 

facea matanii in fata vasului, inmuia degetele in apd si facea cruce. 

Un preot merge cu vasul la Domnitor, care face si el cruce cu apa 

dintr'insul. Apoi Domnul se retragea in palat i boierii pe la casele lor. 

Obiceiul este de mult introdus la noi, negresit din ritualul 

bisericii constantinopolitane, prin intermediul calugarilor greci 

veniti de acolo, sau dela Muntele Athos. Pentru prima data 1-am 

gasit semnalat, dar in mod indirect, din secolul al XVI-lea : catastiful 

averii manastirii Galata din Iasi, pentru anul 1588, inregistreaza 

i cloud umivalnite, dintre care una facuta din argintul daruit 

de Petru 5chiopu1 2, ctitorul Galatei ei 

aceasta curand dupa 

intemeierea ei. Pentru epoca lui Matei Basarab am vazut ceea ce 

ne confirma Paul de Alep. Mai tarziu Const. Brancoveanu darneste 

clerului in Joia-mare, in 1695, cu prilejul maslului domnesc, 

intre altele, urmdtoarele: parintelui Vladica, mahrama de sArma, 

un tulpan de 10 coli i o fotii de matase, pentru la umivanie 3. 

Nu numai in biserica ortodoxa s'a practicat aceasta ceremonie, 

dar i in cea catolica, Inca aici pe o sc_ara foarte intinsa i cu deosebit 

fast, de multe ori facand spalarea chiar capetele incoronate. Exista 

o literatura foarte bogata pentru practica ceremoniei in Occident 4. 

1 S Pétridés, La cérémonie du lavement des pieds a Jerusalem, In Echos 

d'Orient, 11 (1911), p. 89-99 (toga slujba, de un pronuntat caracter dramatic, 

tradusa in limba franceza). At. Negoitil, Paftele la Ierusalim, In revista 

Raze de lumina, 5 (1933), p. 27-33. 

2 B. P. Hasdeu, Catastihul averii nzdneistirii Galata, in Columna lui Traian, 

anul 8, (1877), noua serie, tomul II (Buc., 1878), p. 514 §i 547. 

3 0 lista de asemenea daruri a publicat C(onst). E(rbiceanu), in B is. 

ort. rom., 11 (1887-1888), p. 627-628 

Se poate consulta cu mare folos: F. Vigouroux, Dict. de la Bible, IV, Paris, 

1908, col. 132-136. A. Vacant, E. Mangenot, E. Amann, Did. de theologie, 

IX, Paris, 1926, col. 15-36. Fer. Cabrol 0 Henri Leclercq, Dict. d'archeologie 

chritienne et de liturgie, VIII, col. 2002-2009 0 alte enciclopedii (cea mare 

francezà, britanicA). D-na Eliza I. C. Bratianu mi-a comunicat cä d-na Ecat. 

Emil Ghica (ndscutä Florescu) a asistat la ceremonia spaldrii picioarelor In 

Joia-mare, fAcand spAlarea insu0 impilratul Frantz Iosif, in Hofburg 

(Viena), etajul de jos.

IN SAMI3ATA-MARE 133 

Serviciul divin al acestei zile se incheia, ca i astàzi, cu cetirea 

celor 12 evanghelii. « La un ceas din noapte * dupd orele occidentale 

la 7 seara veneau la bisericd (denie) mitropolitul, episcopii, 

a1i arhierei, egumenii greci, boierimea toatd ; la cetirea 

evangheliilor sosea i Domnul. Evangheliile erau cetite in ordinea 

urmdtoare: prima o cetea mitropolitul, dui:id el alti arhierei, episcopii, 

egumenii, iar ultima era cetità de diaconul curii. Azi se 

obisnueste sil ceteascd prima evanghelie cel mai biltran dintre 

preoti, când nu lipsesc arhiepiscopi. In biserici cu un preot, el 

ceteste pe toate. 

Vinerea-mare. Joi, ora 1 din noapte cum spune Gheorgachi 

era, dupd sistemul de cronologisare orientald, inceputul 

zilei de Vineri 1, astfel cd slujba incepea cu utrenia acestei zile, in 

care se cetesc evangheliile patimilor Mântuitorului, dela convorbirea 

lui lisus cu ucenicii, la Cina cea de Taind (sau cea dupd urind), 

pand la sigilarea mormântului i asezarea pazei la mormânt. Prin 

scoaterea, in mijlocul bisericii, a crucei pe care e rdstignit nantuitorul 

2, se face Iegdtura intre slujba zilei de Joi cu cea de Vineri 

dim inea ta. 

Trebue, mai inttti, sd himurim o chestiune. Am vdzut c utrenia 

zilei s'a facut Inca de Joi seara, incat in dimineata zilei de Vineri 

se slujesc ceea ce confirmd i Gheorgachi numai ceasurile 

gi 

vecernia, CU sdrutarea epitafului si in prezenta Domnului si a 

boierimei. Relatarea lui Gheorgachi este foarte exacta' si in deplind 

eunostintii a practicelor liturgice. Ceasurile din aceastd zi sunt 

scurte cântdri referitoare la patimele Mântuitorului. Dela ceasuri 

cronicarul trece direct la vecernie, pentrucd inteadevdr, liturghie 

in Vinerea-mare nu existd, pentrucd slujba Vinerii-mari, ca si a 

liturghiei, simbolizeazd insusi sacrificiul Mântuitorului pentru 

mântuirea omului. 

Sambilta-mare. Gheorgachi spune apoi, cà « la sease ceasuri 

din noapte spre Sâmbdtd » incepe slujba inmormântdrii Domnului 

nostru Iisus Christos. Aceasta inseamnd, dupd cronologia 

bisericeascd bizantind, Sambdtil, deci Sambata-mare, asa cum 

1 D(emetrescu Dragomir), SOMmdna Patimilor, In Revista teologicd, 2 

(Ia0, 1884-1885), p. 10. 

2 La Ierusalim nu se scoate crucea, care stri tot timpul pe muntele Golgota, 

cfr. At. Negoip, Paoele la lerusalim, in Raze de lumina', 5 (1933), p. 32.


gdsim numit5 slujba aceasta in diferite tratate vi n otite 

istorice 1. 

Deci slujba SAmbetii-inari se desf5voard astfel duprt relattir ile 

sumare ale lui Gheorgachi: 

Erau prezenti, Domnul, boierii, arhiereii i norod. Se imp-drteau 

fdclii aprinse la canonul I (Valurile singura zi, 

impreun6 cu zilele Invierii (I-a via II-a Inviere), in care se mai 

pästreaz6 vi azi obiceiul aprinderii lumandrilor, pe care le tin in 

marià credinciovii, in timpul slujbei 2. Numai ca astà zi ac este 

lumanrtri nu sunt iinpartite, ci cumparate de credinciovi. Dupá 

slavoslovie se scotea aerul, mergand inaintea lui Domnul cu 

mitropolitul alàturi, iar in urma lor boierii cei man i noro dul. 

Ieveau toti in curtea bisericii, unde erau avezate scaune pentru Domn 

si boieri. Sdrutau toti aerul. 

Relatarea slujbei din SAmbRa-mare este cu totul sumar5 

chiar necompletd, Ia Glieorgachi ; de pada, nu amintevte despre 

ocolirea bisericii. Mult mai complete sunt tipicurile vechi amintite 

mai sus, publicate, in românevte de Const. Erbiceanu, in grecevte 

de N. Iorga. 

7. SLUJBA BISERICEASCA IN ZILELE PASTILOR 

Slujba Invierii 3 Domnului nostru Iisus Christos se face la inceputul 

zilei de Duminedi, incepAnd la 12 noaptea, sau cum zice 

Gheorgachi, a 

la vase ceasuri din noapte ». 

Domnul fiind intr'o continua actiune la participarea slujbei, 

Gheorgachi du cu precizie toate aminuntele trebuincioase. Aceste 

amanunte, comparate cu cele scrise de Paul de Alep 4, cu tipicele 

Serviciul la Sfdnta Si Marea Scimbeità, publicat de C(onst). E(rbiceanu) 

in Bis. on. Tom., 15 (1891-1892), p. 701-703. N. Iorga a publicat in 

Hurmuzaki, XIV, partea II-a, p. 1038-1039: 'Axo-nou0Ice TO5 ecylou xod 

izerAou Ect66Ctrov (slujba Sf. i Marei Vineri). 

2 Boerii ofereau Domnului i Doamnei fäclii zugravite: a 3 lei, 6 parale 

s'au dat de zugrilvit 4 fAclii di prohod si 2 G.-jai pentru Vod6 si Doamna o. 

Condica de cheltueli a stolnicului Lupu, 27 Octombrie 1752 (ms. rom. Acad. 

Rom., nr. 3258, f. 120 r. jos). 

V. mai jos, textul, p. 293g-2981o. 

o Ern. Cioran, Cdlätoniile Patr. Macarie, p. 104-106.

LA PAST! 135 

vechi publicate de Const. Erbiceanu si N. Iorga au multe puncte 

de asemOnare ; ultimile douà tipicuri sunt ins. cu totul reduse 

fatd de relatilrile lui Gheorgachi. 

Mai de pret, este, insà, descrierea ce a publicat De la Croix, 

fostul secretar al ambasadei franceze la Constantinopol, in vremea 

lui Ludovic al XIV-Iea. Desi mult simplificatà in ce priveste 

practicele bisericesti, totusi ea se suprapune informatiei lui Gheorgachi 

2. 

Iat 5. cum se infdtiseaza, dupd toate aceste izvoare, ceremonia 

in noaptea Invierii. 

Noaptea invierii. Locul ceremoniei: in biserica curtii domnesti, 

apoi in Divanul cel mare, iar in bisericà, in curtea din fata bisericii 

iar in bisericO. Asistau: Domnul, imbrOcat in cabanità, arhiereii, 

mitropolitul, episcopii, boierimea toatà, norod. In timpul cântraii 

canonului Sâmbetii mari (Pre cel ce au acoperit cu valul màrii. . . ) 3 

se impärteau lumândri aprinse (azi se aprind lumânOri, dar i le 

cumpOrd fiecare), iar dupd cântarea canonului treceau toti in 

divanul cel mare al palatului, unde « se face teremonia de rânduiala 

sfântei biserici, adecd incepOtura de cântarea sfântei Invieri ». 

Negresit, o sedere de cateva minute cu inceperea Invierii in Divanul 

cel mare, care era foarte apropiat de biserica curtii, insemna o 

recunoastere a sanctitiltii Domnitorului si a actiunilor lui, duprt 

conceptia divind a impOratilor bizantini 4. Dar in Divan slujba 

1 C. Erbiceanu, in Bis. ort. rom., 15 (1891-1892), p. 703-704; N. 

Iorga, In Hurmuzalci, XIV, partea II-a, p. 1039: Tij CeyEa xcd (..tcyciAn Kupucx 

o racrxcc EISlicrtg si TO5 ssrcepevob' (La Sfanta i Marea Duminec5. a 

Pastilor i Aratare despre a doua Inviere). 

2 Opera lui De la Croix nu se g5seste in bibiliotecile publice din tail. 

Titlul, dupä P. P. Panaitescu, care a publicat fragmentul despre serbarea 

Pastilor, in .Revista Arhivelor, vol. I (Buc. 1924-1926), p. 291-292, este: 

La Turquie cretienne sous la puissante protection de Louis le Grand, protecteur 

unique du cristianisme en Orient contenant l'état present des nations et des eglises 

grecque, armenienne et maronite dans l'empire otoman, Paris, 1695. Fragmentul 

care ne intereseazd (De quelle maniere on celebre la fête de Pdques 

en "Valachie et en Moldavie) s'a mai publicat si de N. B5mescu, Doud Sari 

mai vechi privitoare la çerile noastre, in Drum drept, 1 (1913), p. 43-46, 

dar dupà o alt5. editie, Paris, 1715. 

8 Tipic bisericesc, ed. IV, Cernica 1925, p. 264. 

Un articol bogat informat In directia aceasta a scris *t. Berechet, Legdturile 

dintre puterea spirituald i cea civild in 

Bizant, in Bis. ort. rom., 

41 (1922-1923), p. 97-104.


nu tinea mult, numai « incepatura », pentruca continua Gheorgachi 

la inceputul canonului Invierii, iarasi veneau in biserica, 

pentru ca apoi sà iasa in curte, dupa cantarea svetilnii Lxpx 

Unvax:rac, eoc OvirrOc 

In curte erau gatite scaune pentru Domnitor si familia lui, 

pentru inaltul cler i pentru boierime. Toi acestia, afard de boieri, 

aveau in maini cruci frumos impodobite i scumpe ; ale Domnului 

beizadelelor le alesese al 3-lea logofat pe cele mai frumoase, 

dela manastiri sau arhierei; iar pe a Doamnei, vornicul Doamnei. 

« La enus » (la laude < grec. OCCV00 2, mitropolitu 

saruta crucea i evanglielia dupa masa, apoi le saruta Domnul, 

care mai sarutd i crucea din mana mitropolitului, iar acesta pe 

cea din maim Domnului i apoi se saruta amandoi, sdrutarea cea 

duhovniceascd In care moment se trag tunuri si canta mehterhaneaoa. 

Mitropolitul se sarutil i cu beizadelele, apoi merg told la 

scaunele lor. 

Fiecare dupa rânduiala (intAi fetele bisericesti, apoi boie- 

rimea) vine de saruta" evanghelia, apoi crucea mitropolitului, la 

Domn i la beizadele, apoi la arhierei i egumeni le sarutd crucile, 

dar dau si al doilea fel de sarut, « sdrutarea frateasca », si in sfarsit, 

boierii intre ei se saruta « sarutarea cea obicinuita ». Dupa 

sarutare intra in biserica, unde se oficiaza liturghia de mitropolitul 

insusi, 

Shrutdrile. 

cu preotii i egumenii randuiji. 

Comparand practicele liturgice descrise mai sus, cu cele de 

astazi, constatarn mari deosebiri. Astdzi familia regala participa 

la slujba Invierii la Patriarhie, care este situata departe de Palatul 

Regal. In trecut, atribuindu-se puterii domnitoare, de ordin politic, 

si o putere de ordin divin, palatul domnesc era aläturat de biserica 

socotita catedralii, cum a fost a Sf. Niculae din Iasi. Numai asa 

se putea muta oficierea bisericeasca din bisericd imediat in sala 

Divanului, cum ne spune Gheorgachi 

Apoi aceeasi conceptie divinii, asupra persoanei domnitorului, 

facea ca el sd poarte, ca i membrii clerului, cruci (a Domnului 

1 Svetilna: Eocpx1 6maxsccg cbq Dv-Irk, '0 pocalleiig xcd Kóptog (Cu trupul 

adormind ca un muritor, Impdrate i Doamne...), v. de pildd, Penticostar, 

RAmnic 1767, p. 25. 

2 Laudele sunt imnuri Inainte de doxologie, cAnd se cAntd: Toatd 

suflarea sä laude pre Domnul...

LA PASTI 137 

chiar cu lemn sfant), care erau sarutate de boieri, 

nu mai poartd deck, preotii. 

ceea ce astazi 

Seirutärile sfinte duhovnicefti, freitevi, intâi intre mitropolit si 

Domn, apoi intre arhiereii inii, astdzi nu se mai practicd. Si ele 

intaresc conceptia divina asupra persoanei Domnitorului, care 

era socotit duheynic al lui Dumnezeu si frate cu arhiereii 5. Sarutarile 

laicilor, obicinuite cum le numeste Gheorgachi intre 

boieri i Domn nu mai au loc astdzi. Chiar pentru vremea aceea, 

pentru straini, ele constituiau un spectacol demn de mirare si 

chiar de ras, cum este cazul suedezului Erasm Henric Schneider, 

care a vizitat Moldova in cursul veacului al XVIII-lea 2. 

Astazi mai existà numai sdrutarile duhovnicesti, intre preoti, 

dar ele se dau azi in altar, iar nu in public 3. Cele « obisnuite » la 

noi, se mai practicà, insa numai intre rude si insotite de urdri 

de felicitare. 

In sfarsit, la slujba liturghiei, Regele i membrii guvernului 

nu mai participà, oficialitatea retragandu-se imediat dupd slujba 

Invierii, la palat. 

Invierea a doua. Vecernia mare in Dumineca Pastilor se 

oficia, in trecut, cu o solemnitate deosebitd de aceea din zilele 

noastre. Asistau Domnitorul i boierii la slujba si se filcea spune 

Gheorgachi « la optii ceasuri din zi », adic 5. la ora 2 dupd amiazd. 

Gaud Domnitorul sdruta crucea i evanghelia, se slobozeau tunurile, 

si incepea mehterhaneaoa sa cante. Gheorgachi nu d5. alte 

amdnunte, dar din relatia veche tipiconala, publicata de C. Erbiceanu 

4, se vede c5. i la Invierea a doua se facea sarutare duhovniceasca 

cu mitropolitul Orli, precum i e sdrutare cu -WO ». 

1 Sdrutdrile sfinte au diferite semnificatii: respect pentru demnitarii 

bisericii, pentru cele sfintite si se aplica' pe mail* pe picioare chiar, pe genunchi, 

pe umeri, pe lucrurile sfinte, cf. Liturgia, Encyclopedic populaire 

des connaissances liturgiques, publiée sous la direction de l'Abbé R. Aigrain, 

Paris 1930, p. 393-394. 

2 

N. Iorga a publicat descrierea in Rev. ist., 16 (1930), p. 10 (pasajul 

despre sdrutari). De multele inclinari i sdrutari ale preotilor a mai fost impresionat 

si Andreas Wolf, mediculsas, care a vizitat Moldova in trei randuri, 

dela 1780-1797. V. Bis. ort. rom., 27 (1903-1904), p. 69-75 (in 

chestiune p. 74). 

3 Gaud se saruta, preotul cel mai bkrAn zice: Christos in mijlocul nostru 

la care raspunde celdlalt: este Si va fi; cfr. V. Mitrofanoviei, Liturgica, p. 452. 

4 Bis. ori. rom., 15 (1391-1892), p. 703-704.


Astrai este obiceiu ca evanghelia sà" se ceteasc6 in mai multe 

limbi, obiceiu pe care nu-1 amintesc izvoarele in trecutul nostru 1. 

A doua zi de Pa Oi. A doua zi de Pasti, Domnitorul, printre 

alte obiceiuri §i indatoriri ce ies din sfera ceremonialului bisericesc, 

isi fiicea totusi timp sa ias6 la bisericä. A doua zi, nu 

amintea ora iesirii la biserica", iar boerii cari nu erau prezenti acolo, 

trebuiau s'a trimitä la grajdurile domnesti, fiecare cale un cal 

frumos. 

Tot in ziva a doua, mitropolitul cu arhiereii mergeau la Doamna 

§i beizadele, care trebuiau sa s5rute icoana sfintei Invieri. Obiceiul 

de a umbla in zilele Pastilor (astazi dascalii de biseric6) cu icoana 

Invierii existd si acum, insd numai in popor. 

A treia zi de Pa Oi. A treia zi de Pasti Domnul primea Ia palat 

pe egumenii greci, caH veneau s6 se inchine cu sfânta Inviere, dar 

aduceau si plocon, fiecare cate un miel. 

8. SLUJBA OSFESTANIEI (JOI DIN SAPTAMANA LUMINATA) 

Un obiceiu vechiu de tot, « care pAnd acum se pbeste » 

spune Gheorgachi 2 este ca in Joia din sdptAmâna luminatà, 

dupà liturghie, sh" se facal « osfestanie » in meidanul curtii domnesti, 

sau in sesul Bahluiului, sau la Pácurari, in rnarginea lasilor. 

Aceastà sfestanie era mare (6 gyocc ÀyLocap.6c) si, deci, asistau 

Domnul cu familia, arhiereii, egumenii, boerii, si slujitorimea. 

Se aduceau, intocmai ca la Boboteazii, icoanele de pe la bisericile 

orasului si se stropeau cu apà. 

Ne-au Himas indicatii tipiconale, in româneste i in greceste 

4, care aratà anianuntit desfasurarea rugdciunilor cu acest 

prilej. Mai mult, obiceiul este pomenit si de diferiti scriitori cari 

1 La biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, astdzi, se citeste In limbile 

greceased, arabd, ruseased, româneascd, sdrbeasca si bulgdreascd, adica in 

toate limbile popoarelor ortodoxe. Cfr. At. Negoitd, Pastele la lerusalim 

In Raze de lumina', 5 (1933), p. 33. 

* V. mai jos, textul, p. 29625-37. 

a C. E(rbiceanu), Sfinçirea apei tn. Toia cea mare..., in Bis. ort. rom., 15 

(1891-1892), p. 704-705. 

6 TY) 1161.1.7Crn Til; 8LcoccavIpti.iou (Slujba in Joia sAptdmdnii luminate), 

tipic publicat de N. Iorga, in coIectia de documente Hurmuzaki, XIV, partea 

II-a, p. 1040. 

--

SLIJ JBA OSFESTANTIEI 139 

ne-au vizitat in trecut. De pildd, in Tara-Romaneasdi, pe timpul 

lui Matei Basarab, se facea litanie i procesiune in afard de oras, 

in aceeasi zi (Joi dui:4 Pasti) si cu aceeasi mare pompd 1. Paul 

de Alep ne i precizeaza motivul: era ca un fel de amintire de Joia 

precedenta (Joia-mare) i ca o intampinare a Joii Inaltarii. De 

asemenea in insemnarile dintre 1709-1714 ale suedezului Erasm 

Henric Schneider de Weismantel este amintità procesiunea cu 

amanunte in plus si explicatii foarte pretioase, pentru Moldova: 

procesiunile aveau loc in camp si se binecuvantau holdele, ca sa 

dea roade bune parnantul. El spune ca aceasta sfestanie se repeta 

in toate Joile, pada la Rusalii 2. La fel relateazd caracterul de 

sfestanie pentru fertilitatea campului in Tara-Romaneasca, Anton 

M. del Chiaro 3, pentru epoca lui Const. Brancoveanu. 

Este aici cazul unei transformari foarte caracteristice pentru 

psihologia poporului romanesc: o procesiune, care la 1650 se practica 

pentru motive pur religioase (legatura intre Joia Patimilor 

si Joia InàIàrii Mantuitorului la cer), peste 40-50 ani, devine 

procesiune in legatura cu preocuparile agricole ale poporului, 

binecuvantandu-se cu apa sfintità pamantul, ca sa fie rodnic. 

Astazi, biserica a pastrat obiceiul sfinirii mari a apei, dar nu 

Joi, ci Vineri, de Izvorul tanzaduirii §i in unele locuri, tot ca procesiune 

la camp, in legatura cu fertilitatea agricola: « Prin Moldova 

de sus, aghiasma care se face pe camp la Izvorul Tdrndduirii 

(Vineri din saptamana luminatd) pentru ploaie, se crede Ca" are 

darul de a feri holdele si de viermi » 4. 

In schimb in popor, ziva de Joi din saptamana luminatä « se 

serbeazil pentru tunete si trasnete si mai ales ca sd nu bata grin- 

1 Memoriile lui Paul de Alep, ed. Em. Cioran, CdIdtoriile..., 

p. 106. 

2 Zwischen Ostern und Pfingsten gehen sie alle Donnerstage unt 13i1derfahnen 

auff das Feld in Procession, und der Pfaffe segnet das Feld, damit 

es eine fruchtbare Erde bringen möge *, randuri extrase din relatia publicata 

de N. Iorga, in Rev. ist., 16 (1930), p. 1-28, 85-102, pasajul de mai 

sus, p. 88. 

3 Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. N. Iorga, p. 109: 

Tutti gli altri giovedi dalla Pasqua sino alla Pentecoste si fanno processioni 

da tutto il clero, ii che corisponde alle Rogazioni presso di noi Latini, 

per implorare da Dio la fertilith della campagna, cantandosi le litanie instituite 

dalla Santa Chiesa 

4 Tudor Pamfile, Agricultura la Romdni (colectia *Din vieata poporului 

roman s, XVI), Buc. 1913, p. 15.

1'i0 CEREMONIALUL BISERICESC 

dina sernanriturile » 1 sau « Joi in siiptdmAna luminatà, boteazd 

popa. Nu se lucreazri » 2. 

Caracterul particular al acestei sArbAtori, dupd unii de originA 

pAgAnA, egipteand 3 asa cum s'a serbat si se serbeazA la noi, a 

rezultat din nevoia adaptarii serviciului divin la interesele locale 

ale vietii noastre agricole. Intr'adeviir, in vechiul Bizant, de 

unde radiau toate practicele liturgice in intregul rAsArit-ortodox, 

se serbritorea Joia dupg Pasti, cu mare solemnitate chiar, 

dar pentru un scop cu totul deosebit si anume : era ceremonia 

srxrutului pascal, pe care-1 da, intr'o atmosferd de lux strAlucitor, 

impAratul clerului, care-1 inconjura 4. 

9. SLUJBA LA SF. GHEORGHE 

Am vAzut mai sus (p. 128), cum Gheorgachi spune, ca egumenii 

veneau in ajunul hramurilor sd invite pe Domn la prAznuirea hramului 

mAnAstirii respective. De aceea nu ne mai mirrim când, 

scriind despre sArbiltoarea Sf. Gheorghe, 5 ne spune c'a Domnitorul 

ki boierimea ieseau sau la mändstirea Hlincea, sau la mAnAstirea 

BArnova, « la hramul bisericilor ». Nurnai cd Hlincea, terminata 

in anul 1660 (azi ruinatri), are hramul Sf. Gheorghe, dar RArnova 

are (azi) ca hram Therea capului SI. Joan BotezAtorul (29 Aug.) 6. 

Ambele mAnAstiri fiind la distanta de cAtiva kilometri de Iasi, 

Domnul rdmânea la masä la mAnAstire, dar « cheltuiala era 

domneascri, iar nu dela cAlugAri ». 

CAnd nu putea iesi afard « din vreo pricind », asista la slujbA 

« in biserica curtii despre poartà » si marele clucer era obligat sI 

1 Sim. Fl. Marian, Seirbeitorile la Romani, vol. III, Buc. 1901, p. 166. 

= C. Radulescu-Codin si D. Mihalache, Siirinitorile poporului (colectia 

I Din vieata poporului roman o, VII), Buc. 1909, p. 55. 

3 J. D. Stefanescu, Rites palens conserves dans les liturgies chretiennes, 

in Byzantion, 13 (1938), p. 197-200. 

4 Const. Porpliirogenetul, De cerimoniis, ed. A. Vogt, vol. I, cap. 23 (14), 

p. 84-88 si vol. cu comentarii, p. 122-125. 


4 N. A. Bogdan, partea istorica, In Cel mai nou ghid al Iaptlui, Iasi 

1932, p. 65 si G. Bals, Bisericile moldovene1sti din veacurile al XV II-lea Si al 

XVIII-lea, Buc. 1933, p. 96.

LA SF. GHEORGHE Vii 

aduca la biserica un miel fript, in loc de eoliva. Coliva trimeasa 

dela palat nu lipsea in nicio sarbatoare si in nicio Dumineed ; cel 

cel mai mic dintre cluceri avea grija ei. 

Alte amanunte cronicarul nu mai da, in legaturd cu ceremonia 

bisericeased a zilei. Astazi, dupa Cate stiu, nu se mai aduce miel 

fript in Joe de coliva, dar obiceiul vechiu mi se pare foarte firesc. 

Dad, la Pasti, pana astdzi, se due cilia rosii la bisericti, daca la 

Sf. Petre se duc mere si busuioc, daca toamna, la carstovul viilor, 

se duc ca ofranda struguri 1, este foarte firesc sa se aduca miel 

de Sf. Gheorghe. Intr'adevar, in fondul de credinte si superstitii 

ale poporului roman, este o stransa asociere intre Sf. Gheorghe, 

slant de primavara, si vieata pastoreasca 2. Aceasta de Sf. Gheorghe 

ii incepe activitatea: tocmiri de ciobani, alesul oilor, repararea 

strungelor si a stanelor, etc. 3. Prin extindere, pentrucd Pastile cad 

in primilvard, « prin judetele Ialomia, Prahova, Vaslui, Tutova si 

Dolj... mielul la Pasti se mananca cu mare ceremonie » 4. 

Armenii au un vechiu obiceiu pagan: la anumite sarbatori taie 

vite sau oi i impart carnea la saraci, sau ospateaza din fierturd hi 

biserica. Obiceiul acesta se practica si in biserica ortodoxa romanil, 

cum de exemplu in comunele Baia, Radaseni, Rotopanesti, langa 

Suceava 5. 

Obiceiul aducerii mielului fript in locul colivei, de Sf. Gheorghe, 

este, ca i « osfestania » din Joia saptamânii luminate, o adaptare 

a ritualului bisericesc bizantin, la interesele vietii noastre pastoresti 

pentruca prin aceasta se cere ajutorul lui Dumnezeu in legatura 

en cresterea vitelor, a oilor. 

Despre aducerea acestor ofrande in biserica, m'a Incredintat cucernicul 

i batranul preot Boiu din Bucuresti. V. Insa si Em. Cioran, Cdldtoriile 

Patr. Macarie, p. 46-47 si Elena Costache Gainariu, Monografia Comunei 

Burdufeni, Buc. 1936, p. 54. 

2 I. A. Candrea, larba fiarelor, Buc. 1928, p. 101-102. 

Sim. Fl. Marian, Scirbeitorile la Romdni, vol. III, Buc. 1901, p. 230-240. 

A. Gorovei, Creding fi superstitii ale poporului roman (colectia e Din 

vieata poporului roman o, XXVII), Buc. 1915, p. 398, nr. 9. 

5 (A. Gorovei), Datinele, obiceiurile .,si credintele Armenilor din Wile romdne 

(dup.' lucr5rile lui Dim. Dan, traduse i amplificate de Gr. Goilav), 

in rev. .,Sezdtoarea, 12 (1912), p. 24-25. De altfel Mahomedanii au si ei la 

Bairam, un agneau de Paque si baisers de paix pe care le-au imprumutat 

din vieata primilor crestini, cfr. Guer, Moeurs et usages des Turcs, vol. 

I, Paris 1746, p. 249-250.


10. CEREMONIA DE SF. PARASCHIVA (14 Oct.) 

0 ceremonie bisericeasca deosebità avea loc la Iasi, la 14 Oct., 

ziva praznicului Sf. Paraschiva cea noua, ale carei moaste se aflau 

atunci depuse la manastirea Trei-Ierarhi 1, unde se si fiicea fastuoasa 

ceremonie 2. 

Gheorgachi aminteste « anii 7148 » (= 1640) &and « raposatul 

Vasilie Vocla », ad use « sfantele ei moaste » dela Constantinopole 

in Iasi 2. 

Bolta cu stalpii de marmord alba, in care era depusa racla cu 

moastele ; racla cu captuseala rosie batutil in cuie de argint ; 

covoarele si matrisurile turcesti cu care era invelità ; candelele de 

argint si de aur care ardeau ziva si noaptea ; picturile murale in 

aur care reprezentau muncile ei, toate aceste podoabe, mareau 

fala si stralucirea Sfintei, dupà cum ne afirma un dilator strain, 

care a vazut-o la cativa ani dupà aducerea moastelor in Iasi 4. La 

praznicul ei, si astazi, yin nu numai locuitorii Iasilor, dar si numerosi 

pelerini din tard si chiar de dincolo de hotarele tärii (inainte de 

razboiu veneau din Rusia, Bucovina, Ucraina). 

In trecut, Domnul Moldovei participa la slujbele praznicului 

si indeplinea urmatoarele obligatiuni protocolare. 

Cu o zi inainte de praznuire, egumenul mandstirii venea cu 

ploconul obisnuit la Doran, ca sa-I roage sd-i faca &ins tea « cu 

domneasca sa parisie » 3, la ceremobia praznicului. 

Slujba se facea, la hram, in ajunul zilei si se relua in ziva insasi 

a Sfintei. 

1 Astilzi moastele nu mai sunt depuse la Trei Ierarbi, ci in biserica Mitropoliei. 


3 Data este copiatá dupd Miron Costin, v. M. Koginniceanu, Cronicele 

Romdniei, I, p. 310. Exact trebuia sil puie 7149, pentruca la 1641 s'au adus 

moastele la Iasi. De aducerea moastelor in vremea lui Vasile Lupu se aminteste 

chiar In icosul al 12-lea al Acaftistului Sf. Paraschiva: Bucurd-te a lui 

Vasile Voevod si altor miluitoare, mcintuitoare (ed. IV. Tip. Sf. Mon. Neamtu, 

1927, p. 19). 

5 Paul de Alep, Cdldtoriile Patriarhului Macarie, ed. Em. Cioran, p. 26; 

ed. francezii a lui Basile Radu, Voyage du Patriarche Macaire d'Antioche, 

p. 188-189. 

5 Adicil scu prezenta sa domneascas. Din grec. ncipsy.i = a fi prezent, a 

asista.

DE SF. PARASCIDVA 143 

In ajun clopotele mAndstirii incepeau sà anunte inceputul 

slujbei « la optu ceasuri din zi », adica la ora 2 dupà amiazA, cAnd 

egumenul §i preotii ridicau racla de sub boltA, pentru a o pune in 

mijlocul bisericii, « in cuvuclion » 1, ca sd fie sarutatà de norod. 

Urma slujba vecerniei mari, dupà care slujba venea i Doamna cu 

alai la bisericA §i-i ie§ea intru intAmpinare egumenul cu evanghelia. 

Dup6 vecernie se cAnta paraclisul Sfintei i apoi toti ie§eau in 

curte. 

Trei slujitori aveau parte mai activd in aceastà zi. 

Marele vistier trebuia sà trimità la bisericA, din partea Domnului, 

cloud lurnAnAri marl de ceard, pictate. Marele §Atrar avea 

grijA sd se intindà in ograda bisericii un saivant 2 pentru familia 

domneascA, iar vAtaful de aprozi aranja scaunele mitropolitului 

§i ale familiei domne§ti. 

In ziva insA0 a Sfintei, slujba bisericeascd avea caracter de 

procesiune, de indatà ce venea Domnul la bisericd. El era intarnpinat 

de mitropolit la u§a bisericii i i se cAnta axionul si slavoslovia. 

Incepand litia, patru preoti ridicau racla de sub baldachin §i 

ocoleau cu ea biserica ; afarà, in curte, Domnul sAruta moa§tele, 

se miruia, punea « in blid » zece lei, se rniruiau ceilalti si intrau 

in bisericA, unde incepea liturghia. Moa§tele, care §ezuserà afard 

pentru a fi sdrutate de popor, se aduceau in bisericd la cAntarea 

Heruvicului, cAnd Domnul (0 familia lui) trecea pe sub trupul 

Sfintei, care apoi, era pus pe masa sfAntà, in altar. De aici moa§tele 

erau aduse, iarg§i, in mijlocul bisericii, aproape de chinonic. 

Uneori, dupA liturghie, Domnul obi§nuia sA bea cafea in « chilia 

egumenului », alteori o bea cu toatà boierirnea in spdtarie. 

Slujba Sf. Paraschiva era cunoscutä pe vremea lui Gheorgachi 

in grece§te, ea fiind tipAritA 'Inca din 1692, la Bucure§ti 3. Aceastd 

slujbA a fost adaptatà la noua situatie, in care SfAnta se aflA pe 

pAmAntul Moldovei, pentrucA la stihoavnA, mArirea are urmAtoarea 

redactie: « Bucura-te in Domnul, cetatea Moldovei, in sinuri tiind 

I In baldachin, din grec. th xoo6oi5x.AL. 

2 Curt deschis, din turc. sayvan (= umbrage). 

3 'AxacluOtxt Tijg TE &tag Mvrp6c 4.61v IIccpctaxeu-7-,c 1-ijg Niccc, scat Toil 

6aEou E'rp tv rinTrEpt01.) TO5 Aexcarat.rou, Buc. 1692 (titlul complet 

descrierea la I. Bianu §i N. Ilodo, Bibliogralia rom. woke, I, Buc. 1903, p. 

326-327, nr. 94).


cortul Cuvioasei *1. Aluziuni la aceastd situatie s'au transmis si 

in acaf tistul Sf. Parachiva, icosul 3: Bucura-te a Moldovei luminatoare. 

. . ; condacul 10:... rugeindu-te pentru tam aceasta care o 

pazeti cu prea carat trupul tau ; icosul 12: Bucura-te a Moldovei 

casnica luminatoare 2, etc. 

DeCi, pentru Gheorgachi, sarbatoarea Sf. Paraschiva era deopotriva 

de insemnata ca celelalte sarbiltori domnesti. Prezenta 

Domnului era, in aceasta imprejurare, o datorie fata de biserica, 

dar si fa ta de amintirea unui premergator domnesc, Vasile Voda 

Lupu, care adusese sfintele ei moaste, pe pranântul Moldovei. 

11. INSTALAREA MITROPOLITULUI SAU A EPISCOPULUI 

Pand aci am vilzut, cum Gheorgachi ne-a infatisat o serie de 

ceremonii bisericesti, cu prilejul diferitelor sarbatori la care participa 

si Domnul. Ultimele cloud capitole ce analizam acum (intitulate 

Ce obiceiu taste candu face Domnul Mitropolitu tardi sau Episcopu 

§i Ce obiceiu Easte &inch' face Mitropolitul sau Episcopal paretisis) 3, 

fac excep tie de capitolele precedente, in sensul ca nu mai cuprind 

ceremonial de slujbe la sarbatori, ci acela petrecut la curtea domneasca, 

cu prilejul instalarii mitropolitului, in primul capitol si 

cu prilejul demisiei din scaunul arhieresc si la alegerea unui nou 

episcop intr'al doilea capitol. 

Mai multe decenii inaintea lui Gheorgachi, Dim. Cantemir, in 

Descriptio Moldaviae, a scris un intreg capitol, De hierarchia ecclesiastica, 

in care atinge si problema numirii mitropolitilor si a 

episcopilor, in Moldova, dar nu ca Gheorgachi, din punctul de 

vedere al protocolului ce se desfasura, ci mai mult din acela al 

organizarii canonice, in raport cu patriarhia din Constantinopol 

si Ohrida 4. Totusi, Gheorgachi in putinele lui date referitoare la 

, Autorul acestor adaptari ale slujbei Sf. Paraschiva, la noua situatie de 

sAläsluitoare in primântul Moldovei, este, dupd Const. Erbiceanu, Meletie 

Sirigul, cunoscutul teolog din vremea lui Vasile Lupu (v. Bis. ort. rom., 17 

(1892-1893), p. 708-715 (mai ales p. 712). 

2 Acaftistul f i via(a Sf. Parascheva, ed. IV, Tip. Sf. Mon. Neamtu, 1927, 

p. 7, 15 si 19. 

3 V. mai jos, textul, p. 30121-30232 si 30223-30415. 

' George Chirica, Cercetdri istorice asupra legislatiei bisericei romdne din 

sec. al XVII qi XVIII, Buc. 1895, p. 43-46. Diac. Vasile Predeanu, Existenla 

i organiza(iunea ierarhiei bisericesti la Romdni, Buc. 1896, p. 132-140.

ALEGEREA ARHIEREILOR 145 

formalitatile cerute de canoane, concordà cu Dim. Cantemir §i 

dovede0e cà cunqtea legile sfinte, dupa care se conducea in asemenea 

cazuri biserica orientului ortodox in general 0 aceea a 

Moldovei, in special. 

Alegerea mitropolitului §i a episcopilor. Gheorgachi deosebe0e 

douh cazuri 1, &and scaunul arhieresc (de mitropolit sau de episcop) 

devenea vacant (veicluve) : prin moartea titularului, sau prin 

demisia (paretesis < grec. napothrilat.g, Trapowri5 = a pàrãsi). Pentru 

ambele cazuri, inainte de Gheorgachi (celu vechiu obiceiu) se obisnuia 

ca pe episcopul de Roman, sà-1 fac5 mitropolit. Astfel, episcopul 

Radautilor era inaintat ca episcop de Roman, al HuOlor devenea 

episcop al Radautilor, iar la episcopia de Hu0 se alegea « cu 

sobor » un altul dintre egumenii m'ana'stirilor. Era deci o recunoatere 

a superioritätii episcopiei de Roman, ca fiind mai veche, asupra 

celorlalte. Prerogativele episcopului de Roman, il apropiau pe acesta 

in multe amdnunte de mitropolitul Insui i-1 deosebeau de ceilalti 

episcopi ai Moldovei. Astfel, purta cArjä argintatá in eparhia lui, ca si 

a mitropolitului ; neagrà, la fel cu a celorlalti episcopi, o purta numai 

cand se afla in Capitala. De asemenea avea voie sà poarte sacosul 

in serviciul divin i chiar mitra, dar tot numai in eparhia lui 2). 

Dar, adaog'ji Gheorgachi, « dela o vreme incoace s'au stricatu 

rânduelile » acestea §i alegerea mitropolitului rrtmânea « la socoteala 

Domnilor alegandu-se « cu sobor, dupa vrednicie, unul din 

episcopi ». Autorul insusi asistase la cdlcarea vechiului obiceiu, 

dup6 care episcopul Romanului era inaintat ca mitropolit ; in 

alte imprejurari, alegerea mitropolitului nou era pusä la cale de 

&are Domnul insusi: cazul cu mitropolitul Gavril Calimachi al 

Thesaliei 8, fratele domnitorului Insui, loan Th. Calimachi 4. De 

Sä se compare cu instructiunile asemandtoare grecesti, referitoare la alegerea 

de episcop si la strdmutarea de mitropolit, publicate de Ghenadie Craioveanul, 

Mitropolia Ungro-Valachiei. Condica Sfdnta, Buc. 1886, p. 4-10 ; 

instructiunile dateazd din secolul XVIII ; ibidem, p. 10, nota 4. 

Melchisedec, Cronica Romanului si a episcopiei de Roman, Buc. 1874, p.110. 

° 

N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, p. 399-407, 

a publicat actul lui Paisie, patriarhul Constantinopolului, din April 1745, 

pentru numirea Iui Gavril, ca mitropolit al Thesaliei, la Salonic. 

Cauzele i peripetiile acestei fnlocuiri sunt descrise pe larg in cronica 

atribuità lui Ienache Kogdlniceanu, v. M. KogdIniceanu, Cron. Rom., III, 

p. 241-242. Hrisovul lui Ioan Theodor Calimachi pentru fnlocuirea lui 

Iacov, 1-a publicat N. Iorga, Doc. Callimachi, I, p. 427-429. 

10


altfel, chiar la instalarea mitropolitului Iacov, (in locul demisionatului 

Nichifor, la 26 Oct. 1750) se alcase, de asemenea, obiceiul, 

pentrucil Iacov fusese episcop al Rildriutilor, iar nu al Romanului 1. 

Ceremonialul instalarli mitro. olitului. Treand peste aceste 

observatii, ajungem la ceremonialul instalàrii. Cel ales este 

chemat in audientA la Domn si vine cu ploconul obisnuit: 

covor, cafea, zahdr. In ziva instaldrii este adus la palat cu 

careta domneasa, poftit in divanul cel mic, apoi in spatarie, 

unde sunt prezenti Domnul i boierii. Mare le vistier, luand 

mantia din idainile logofdtului al 2-lea, imbraa pe mitropolit. 

In acest moment Domnul, cu capul descoperit i cu arja in mana 

dreapta, merge spre mitropolit, ii d'a" arja, Ii sarutil 

iar mitropolitul crestetul Domnului (astazi Regele incredinteazil 

arja, la investirea episcopilor, dar s'arutarile nu se mai obisrmesc), 

dupil care act solemn, mitropolitul face oratie « de multAmita » 

(astazi inca se mai obisnueste cuvântarea in care candidatul ales 

face un scurt istoric al mitropoliei ca episcop al eparhiei i schiteaza 

programul de activitate, la care cuvântare raspunde Regele). 

Terminându-se protocolul la palat, Domnul fixeazil alaiul care 

conduce pe mitropolit la « leftica' » i la mitropolie. In timp ce 

lectica merge, se trag clopotele bisericilor, ba Domnul Ii randueste 

si 

lane, 

mehterhanea. La mitropolie este primit de toti arhiereii cu 

axionul (Vrednie este) §i pus in scaunul mitropolitan, and face 

din nou engomion (oratie) 2 

Instalarea mitropolitului este, in multe privinte, asemilnatoare 

cu instalarea episcopului si a oriarui arhiereu, in genere, pe care 

de asemenea o descrie, chiar mai pe larg, Gheorgachi. 

Instalarea episeopului. Gheorgachi arat5 mai intii formalitatile 

de cancelarie, de administratie, and noul instalat lua locul altuia 

care demisiona. Demisia o prezenta logofatului al 3-lea si acesta 

Domnitorului. Domnul convoca pe boieri in spatarie i treti logo- 

Mtul cetea cu glas tare demisia, pe care apoi dupd porunca 

1 In schimb, pentru ocuparea scaunului Radautilor, s'a aplicat obiceiul 

vechiu, fiind ales, la 13 Nov. 1750, Ierotei, pând atunci episcop al Husilor ; 

cfr. Bis. ort. ronz., 26 (1902-1903), p. 1367-1368. 

2 Compard relatia asemAndtoare publicatd de E. Legrand, Ephimérides 

daces, II, 169, despre ceremonia instaldrii ca mitropolit a Iui Neofit, fost 

al Mirelor, la 26 Noemvrie 1738.

IHROTONISIREA ARHIEREILOR 147 

Domnului o aseza in condica mitropoliei 1, pecetluitri cu pecetea 

de cearrt a Domnitorului. Pe verso demisiei Domnul nota scaunul 

vacant si se proceda la alegerea noului episcop. 

Dupri cum alegerea mitropolitilor se fricea potrivit canoanelor 

bisericesti, adidi « cu sAbor bisericesc », dar i potrivit obiceiului 

Orli, adicd « cu s.ìbor politicesc », dintre episcopii Orli, tot asa 

alegerea de episcop se fricea « cu sAbor », dintre egumenii « m6n6stirilor 

de tarà ». 

Ce era acest sobor, Gheorgachi nu spune, dar se stie din studiul 

documentelor cri era alcrituit din Domnitor, boierii man i mici, 

ai irii, rnitropolitul, episcopii i egumenii celor mai insemnate 

nAntistiri din tard 2 In ce priveste actul alegerii, el este impus de 

canoanele apostolice i confirmat de cele ale sinoadelor ecumenice 

sau locale, anume ea episcopul sa" fie ales, votat i hirotonisit de 

mai multi arhierei (cel putin 2) 3. Gheorgachi insusi intrebuinteaz6, 

pentru notiunea candidat la episcopie, termenul de origine greceascii 

ipopsilios (tinoLIATI.oc) 4. 

Acura, dupà aceste observatiuni menite sd arate valoarea istorid" 

a insemnririlor protocolare ale lui Gheorgachi, sà vedem si 

ceremonialul insusi. 

Ipopsifiosul slujea odatà liturghia in biserica cea mare, slujbd 

la care asista i Domnul. Al 3 lea logorat Ii inlesnea candidatului 

audienta la Domn, diruia ii aducea obisnuitele plocoane ; cu acest 

prilej Domnul 11 si anunta c a sfintia ta te-ai ales a fi pristor acelui 

Condica mitropoliei Ungro-Vlahiei, infiintatil la 1668, in care se treceau 

toate instalàrile, cu semntturi autografe, precum i alte acte bisericesti mai 

de seamil, s'a i publicat de dare Ghenadie Craioveanu, sub titlul Mitropolia 

Ungro- V alachiei. Condica Sf cinti Buc. 1886, In 8° de 448 + XXIV + XIV pag. 

Arhiereul Ghenadie Craioveanul aminteste si de Condica mitropoliei Moldovei, 

Si Sucevei (v. p. 2), dar ea n'a fost publicata. Aceasta dateazA din vremea 

lui Const. Racovitil, la a doua domnie (1756-1757), ne spune Gheorgachi 

Insusi (v. mai jos, textul, p. 30231_33). 

2 George Chirick Cercetari istorice asupra legislaiei bisericei romeine din 

secolul al XVII §i XVIII, Buc. 1895, p. 43. 

3 Vezi cuprinsul acestor canoane i comentariile necesare, In Zosima 

TâraTa si Haralarnbie Popescu, Pidalion CU ordnduire noud i tdlcuiri, Buc. 

1933, p. 11-12. 

In aceastä privintil, Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tractat asupra 

tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, ed. Toma Teodorescu, Buc. 

1865, cap. 188, p. 141, spune categoric: a . . . frtrà psifos, adica alegere, nu se 

poate face cineva arhiereu *. 

1 

10*

148 CEREMONIALUL B1SERICESC 

scaun #. Se fixa apoi ziva hirotonisirii (gr. xetpo-rov(a = intinderea 

mainii). 

Hirotonisirea avea loc tot in biserica cea mare, unde venea si 

Domnitorul 1 (azi Regele nu mai asista la hirotonii, ci oficiaza 

numai investitura, la Palat). Se pregateau de catre logotatul 

vistieriei 3 scaune imbracate cu postav rosu, asezate in mijlocul 

bisericii, in amfiteatru: pe cel mai inalt sedeau, la dreapta, mitropolitul, 

la stanga, Domnul ; picioarele lor se sprijineau pe al 2-lea 

scaun ; iar pe ultima treapta sedeau 2 din episcopii ärii, sau 

alti arhierei straini. 

Obiceiul asezarii unor scaune pentru arhierei, este si astazi 

practicat ; ele sunt asezate in fata usilor imparatesti 2 

Gheorgachi nu aminteste din slujba, deck, ce este particular 

ei, adica actul pocelirei, cand mitropolitul chelevseste 3 pe candidat, 

adica ii provoaca s. rosteasca cele 3 ma'rturisiri. Aceste miirturisiri 

sunt rostite de candidat, stand in picioare pe un vultur (pajord 

ettitei) , anume pregritit din postav 4. Arhieraticonul (ed. II, Buc. 

1899) precizeaza chiar ca prima marturisire o rostea candidatul 

sezand pe coada vulturului, a doua pe mijlocul si a treia pe capul 

vulturului. Arhiepiscopul Simeon al Thesalonicului (+ 1429) ne 

spune cà pe pardoseala bisericii se zugraveau in ipsos 3 rauri, care 

insemnau ca « daru invAaturii la care s'a chemat, stä d'asupra 

cetiitii cei zugravite, care aratä Episcopia lui, pre al cdria varf 

asemenea se zugraveste vulturu, aratand curatia, dreptatea si 

inaltimea Dumnezeestii cuvantari si inchipuind pre sfantul Joan 

1 Participa i imp ilratul bizantin, cfr. Const. Porphirogenetul, De cerimoniis, 

cartea II, Bonn 1829, cap. 14, p. 564-566: "Oa« kincepoccpaitTew int 

xeLpcyrovEcc r.ccrptApxou Kcovara.v.mounascoq (Cele ce trebuesc observate la hirotonisirea 

patriarhului de Constantinopole). Pseudo-Codinos, De off iciis, 

Bonn, cap. 18, p. 99-101: INA po6Vicruac Sec:rn6Tou (Despre crearea 

patriarhulu i). 

2 Arhieraticon, ed. II, Buc. 1893, p. 21. 

3 Povelire i a poveli. (din slay. nourkintii inseamnil acelasi lucru cu grecescul 

chelevsi

HIROTONISIREA ARHIEREILOR 149 

Cuvântatorul de Dumnezeu i adeveritoru *3. 

Aceste regule de 

povelire adaoga acelavi Arhieraticon (p. 23) « nu se mai fac 

acum astfel, ci precum se aratà in explicatiunea urrnaltoare a I. P. 

S. Mitropolit al Nissei D. Mitrofan, care se savarveste in toate bisericile 

lui Christos ». Dupd màrturisiri incepea liturghia, dupd liturghie 

ieveau toti la palatul domnesc. Ultimul ievea din biseric6 

episcopul nou hirotonisit, imbrkat in mantie i cu carja In mai-a 

intrau in spRarie. and intra episcopul in spatarie, toti se sculau 

in picioare i apoi incepea tratatia cu cafea. Dupà tratatie, episcopul 

era dus dela curtea domneascA « la gazda » cu careta domneascd 

trasà de vase telegari. Astfel se termina ceremonia instaldrii episcopului, 

instalare care, la toate popoarele ortodoxe, a Imprumutat 

elemente din vechiul ceremonial bizantin 2. 

Ins6 Gheorgachi, inainte de a termina capitolul acesta, intercaleazd 

i un obiceiu vechiu in Moldova vi anume: mai inainte 

vreme, episcopul pleca dela curtea domneascä nu in caret a. domneasca, 

ci calare pe un cal alb din grajdurile domnevti, impodobit 

in astar alb ; 11 insotea un intreg alai de boieri pe strazile Iavului, 

in sunetul clopotelor vi al mehterhanelei, in timp ce el blagoslovea 

poporul. Obiceiul fiind gdsit anosto (gr. avocrrog =-- neplacut), a 

fost desfiintat de loan Mavrocordat (1743-1747). 

Obiceiul acesta, dupà cum s'a ar6tat 3, este imprumutat de noi 

tot din ritualul bizantin ; el exista Ins i in practicele bisericii 

apusene, la papi 4. 

1 Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tractat asupra tuturor dogmelor, 

ed. T. Teodorescu, cap. 200, p. 145. 

2 F. Paris, La consecration épiscopale dans le rit byzantin, sclon les livres 

liturgiques paleoslaves, in 11.61i/ion, 7 (1930), p. 276-308. Ms. rom. nr. 2522, 

f. 1-5 v. din Bibl. Acad. Rom., cuprinde cea mai veche mentiune (sec. XVII) 

In limba roman5 despre instalarea episcopului, anume pe vremea lui Matei- 

Basarab. Nu se dau amdnunte de ceremonial, ci, manuscrisul fiind un Molitvenic, 

aratá numai ritualul bisericesc. La f. 5 v. se aminteste de unele Indatoriri, 

pe care noul ales le lua fatà de patriarhul e Getàii lui Costandin pe 

care Ins6 zice cd Inca le-am scris In Condic5,, sa le aibu In viat'a mea 

8 Pr. C. Bobulescu, Odinioard la instalare, Patriarhii, Mitropoiiii Si Episcopii 

erau purtali cdlare prin Capitala tdrii, In Bis. ort. rom., 44 (1926), p. 

462-466. 

:1 Dom. Jules Baudot, Le ceremonial, Paris 1913, p. 22: le pape arrive 

monte a cheval *, dui:4 Ordo Romanus.


Concluzii. AjungAnd cu analiza la sfArsitul cereinoniilor cu 

caracter bisericesc, cred ca este necesar si metodic a vedea ce se 

poate desprinde ca observatiuni generale din acest capitol. 

Ceremoniile bisericesti reprezintd aportul influentei greco-bizantine, 

asa cum ceremoniile de ordin politic au reprezentat mai 

mult aportul influentii otomane. 

Biserica romAneascri ortodoxa, organizatd inca dela intemeierea 

mitropoliilor romAnesti, dupa biserica greceascri si dupA instructiunile 

cdlugdrilor din scoala Sf. Munte Atos, sau din aceea a marii 

patriarhii din Constantinopole, a irnprurnutat formele de ritual 

bi zantino-slave. 

In cursul veacului al XVI I I-lea influenta slava disparuse, cea 

greceascd se afirma din ce in ce mai mult, incat nu este mirare 

de ce in Condica lui Gheorgachi gllsiin formule si fragmente de 

rugaciuni in limba greceascd si mai toti termenii liturghiei gre- 

cesti. Din Condicd reiese clar cd slujbele cele mari bisericesti 

cele oficiale, la care asista si Domnul, se faceau numai in limba 

greceasci. 

Prin prezenta acelor dese expresiuni, ca « este obiceiu vechiu » 

sau « dupd obiceiu », se dovedeste cd pentru determinarea practicelor 

bisericesti nu trebuia imediat tipic scris, ci se orientau si 

dupd traditie. 

Religiozitatea profundd a oamenilor din trecut iese in mod 

evident din paginile analizate: rezultA nu numai din nevoia de a 

participa cu totii, dela Domn la slujitor, la slujbele bisericesti 

toate ; nu nurnai din pastrarea posturilor ; nu nurnai din spovedania 

i impartasania la sdrbdtorile Pastilor ; nu numai din respectul 

ce se ardta fetelor bisericesti, dAndu-le intAietate in anumite 

ceremonii. Este o altä religiozitate, superioara, care rezultd din 

cunoasterea rational:A a Sf. Scripturi, a ritualului, a desfdsurarii 

sr. liturghii in momentele ei succesive, a cunoasterii rugdciunilor, 

Incat ne miram cu drept cuvAnt, cum un logofdt al 2-lea, ca Gheorgachi, 

a stint sli insemne cu atAta precizie diferitele manifestari de 

ceremonial in raport cu fiecare moment din liturghie. 

Am mai vdzut cum slujbele bisericesti se adaptau uneori la 

anumite conditiuni de vieaVa nationald ; astfel, intr'o tara cu indeletniciri 

agricole, s'a infiintat osfestania din Joia saptamAnei 

luminate, pentru rodnicia holdelor. La Sf. Gheorghe coliva de grail 

s'a inlocuit cu mielul fript, ziva de Sf. Gheorghe fiind « cap de 

§i

CONCLUZ1I 

primdvarà » si inceputul vietii pAstoresti; sau cazul desfiiirrii 

slujbei la ziva Sf. Paraschiva, ale cdrei moaste stint pAnd azi la 

I asi. 

Apoi biserica noastrà ortodoxA s'a dovedit si de data aceasta 

pAstrAtoarea cea mai vrednicA a credintei si a obiceiurilor strdmosesti. 

De cele mai multe ori aceste obiceiuri i elemente de ceremonial 

bisericesc erau un bun comun al ortodoxiei intregi, dupA 

cum s'a vAzut din compararea ceremoniilor noastre cu ceremoniile 

bisericesti la Bizantini 1 

Condica lui Gheorgachi nu este de dispretuit, nici in ce priveste 

organizarea ierarhicA a clerului, dela diaconii i preotii domnesti, 

la egumenii mAnastirilor « de tard », la aceia greci ai mAnrtstirilor 

din Iasi, la cei trei episcopi i pAnA la mitropolit, sau pAnA 

la arhiereii mari veniti IntAmplAtor in tar5. Gheorgachi aratA cu 

toatá atentia atributiunile fiecrtruia in diferitele ceremonii oficiale. 

Arata chid trebuia sri slujeascA, cAnd trebuia numai sd asiste 

la slujbA, cAnd sà mAnAnce cu Domnul, cAnd sA aducA plocoane 

Domnului i srt primeascd daruri dela acesta. 

Adeseori ceremonialul bisericesc se confunda i se conforma 

unor datine populare: ceremonia icoanelor la Craciun si la BoboteazA. 

Alteori se mArginea numai la biserica domneascd: pilda 

cherodosiei, adicA a impArtirii lumAnArilor aprinse la anumite 

slujbe, la care azi nu se mai imparte. 

Am mai vAzut cum Condica lui Gheorgachi are o mare insemraitate 

i pentrucd d'a numeroase informatii aceluia care va vrea 

sa 

alcAtuiascg o istorie a liturghiei romAnesti. 

1 Astfel, un manuscris iii limba siriand, din anul 1720, cu titlul Cartea de 

ceremonii solemne, dupci biserica sirianä, cuprinde urmatoarele ceretnonii 

asemilnatoare cu cele practicate la noi i descrise mai sus: obiceiul iertciunilor 

la hisatul secului de branzd; ceremonia de Duminica Floriilor; spdlarea 

picioarelor in Joia mare. Toate aceste ceremonii se fdceau si la Sirieni 

cu mare pompà. Cfr. II. P. Paul Sbath, Manuscrits orientaux de la bibliotheque 

du R. P. Paul Sbath, in Echos d'Orient, 26 (1923), P. 470, nr. 101. 

151

ELEMENTE ETNOGRAFICE 1 FOLKLORICE 

Inca din capitolul In care am analizat ceremonialul bisericesc 

din Condicei, a trebuit uneori sa calcam in domeniul etnografiei 

§i folklorului, cand unele practice biserice§ti reie§eau ca o adaptare 

la conditiile particulare de vieata a poporului roman ; vieata 

agricola §i pastoreasca au impus, pe de o parte, sa se faca sfe§tanie 

Joi dupà Pa§ti, la camp, pentru imbelpgarea recoltei si de alta 

parte, la Sf. Gheorghe sa se aduca la biserica miel fript, in loc de 

coliva 1 

Scriind despre practicele biserice0i in postul Pa§tilor, am ailtat 

diferite obiceiuri in trecut (iertaciunile, sarutdrile, Impart4ania), 

care, de asemenea, n'au ramas numai in sfera steal-nth' a curtii 

domne§ti, ci la aceasta curte se gaseau ca o prelungire a obiceiurilor 

de ob§te, populare. Astfel obiceiul creOinesc din Dumineca la'satului 

sec de branza, ca boierii sa-§i ceard iertare Intre ei, apoi 

dela Domnitor §i acesta dela boieri, a patruns adanc in popor. In 

popor aceastd Dumineca se nume§te §i azi « a iertaciunii » §i cei 

tineri merg la cei batrani sa-si ceara iertare i le ureazd apoi 

sanatate. « In satul Chirnogeni, jud. Constania, se spune serei de 

hisatul secului de branza ierteiciune. Atunci yin fiii la parinti, finii 

la na§i §i-si cer iertare pentru supgrarile ce §i-au facut. Numai 

astfel pot intra toti cu sufletul impricat in postul cel mare al 

Pa§tilor i se pot invrednici .de Sf. Taina a impartasaniei » 2. 

311. 

1 Vezi mai sus, p. 138-141. 

Chirnogeni, este comund in Dobrogea de colon4ti munteni §i olteni 

(mai ales din jud. VlaKa i Teleorman). Datorez aceasta comunicare d-rei 

P isicil Ana, din aceastä comund.

ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLRLORICE 153 

De asemenea am ardtat (p. 124-125) obiceiul scoaterii din grajduri 

a cailor domne0i la Boboteazà, pentru a fi stropiti cu aghiasm5, 

obiceiu pe care-1 gAsim i azi sub forma simpld a incurdrii cailor 

la Boboteazd. Se vede de aici nevoia de a atrage atentia, Ca studiul 

elementelor de folklor din Condicci se completeazd in mod firesc 

si 

cu ceea ce am scris pAnd acum, mai ales in capitolul consacrat 

ceremonialului bisericesc. Ramdne sd continudm acest studiu, analizAnd 

acum i acele elemente independente de practicile biserice0i. 

Mai intdi Irish' este necesard o lámurire. Voin gäsi la curtea 

domneasca a Moldovei, singura pe care o infriti§eazd Gheorgaciii, 

obiceiuri cari yin din popor, undeli au si astAzi fiinta sub diferite 

forme: icoanele la Crdciun, urdri, stropitul cu apA Luni dupd Pa 0i, 

alergari de cai la Sf. Gheorghe. Vom gdsi, insà, altele legate strAns 

de protocolul curtii domne0i: plocoane lui Vodd, bac0wri §i da- 

ruri ale acestuia curtenilor, vdnatul, mese obipuite la curte. 

unele i altele nu intrà in fondul de ceremonii impuse de o traditie 

scrisei (bizantind sau turceascd), cum sunt ceremoniile cu caracter 

pur politic, ci ele se desf4urau, dupd cum vom vedea, ca in 

popor, dupd datinele curat romAne§ti i rustice, uneori cu adaptdrile 

necesare unei vipti de fast 0 lux, ca aceea a curtii domne0i. 

Intotdeauna cdrtile de ceremonial au fost izvoare bogate de 

info rmatiuni cu privire la obiceiurile populare. Inca' din 1884 

Herman Waschke, plecAnd dela sugestiile date de Const. Sathas 

in introducerea la Kpvrtx6 ,D-Lc-rpov (Venetia 1879), grise0e 

in cartea De ceriinoniis a lui Const. Porphirogenetul, numeroase 

urme de poezie populard in aclamatiile adresate impdratilor ; gAse0e 

nume generice pentru notiunea de poet, cdnteiret, i chiar 

cadente ritmice (iambice) in aceste aclamatii 1 

Marele folklorist grec N. Politis recomanda, la sectia bizantinologic5 

a unui congres international de orientali0i 2, sà se culeaga 

elementele etnografice i folklorice pdstrate in opera autorilor 

bizantini. Si, ca o aplicare fericitd a acestui fapt, putem cita comunicarea 

Mouth' de alt savant grec, Phaedon Koukoulès, asupra 

H. Wäschke, Studien zu den Ceremonien des Konstantinos Porphirogenetos, 

In . Zur Begriissung der X X XVII. Versamrnlung deutscher Philologen 

und Schulmanner in Dessau, Zerbst 1884, p. 6-14. 

2 N. Politis, "Epeuvu Trept riig Darrnxi^,q XcLoypacpiag xce-ric Tok, ',tarok 

xpovok (Cercetdri asupra folklorului grecese In evul mediu), In litxoypozpEce, 3 

(1911), p. 605-610. 

$i

15't ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE 

obiceiurilor Bizantinilor la moarte i inmormantare, asa cum rezult5 

din cdrtile de ceremonial, a lui Const. Porphirogenelul si a lui 

Pseudo-Codinos 

Nu mai putin insemnatà din acest pullet de vedere este si Condica 

lui Gheorgachi, in al c6rei titlu chiar se subliniazA caracterul 

etnografic prin cuvintele: « Condic5 ce are intru sane obiceiuri 

vechi i nod . . . ». 

Icoande in Omni. Cräciuiiului. Ne vom opri mai intai la obiceiul 

de a merge cu icoanele in Ajunul Criiciunului. Am v5zut (p. 124) 

Ca icoanele filcatoare de minuni ale ranöstirilor din Iasi erau scoase 

la Iordan ; am mai vazut (p. 138) cum calugàrii greci veneau a treia 

zi de pasti cu icoana Invierii la Domn. Ca un obiceiu in afard de 

ceremonialul bisericesc se infdliseazd mersul cu icoanele, in Ajunul 

Cr5ciunului 2. 

Ceremonia 1111 se petrece in bisericd, ci in spdtilrie ; marele 

logofát o conduce. Activeazd « toatà partea bisericeascd », impArtitä 

in trei < randueli ». Intaiu yin preotii si diaconii domnesti 3 cu 

icoanele in manii i cu cloud fàclii aprinse, in sfesnice de argint, imbrilcati 

in epitrahile i feloane. Cant5retii cantà troparul i condacul 

praznicului ( Naverea Ta Christoase Dumnezeul nostru, rdsdrit-a 

lumii lumina cunoVintii §i Fecioara astdzi pe cel prea in/ iin(at 

nave). Preotul cid mitropolitului icoana sii o s5rute, acesta o dii 

Domnului, care cand o sarut5, se slobod tunurile i canta mehterhaneaoa. 

0 saruta pe rand beizad4ele, arhiereii si boierii. Stau 

apoi toti jos si asculta oratia diaconului. Dupa oratie marele vistier 

da cant5reti1or, preotilor i diaconului cate un galben. In al 

doilea rand, un arhimandrit introduce egumenii m5ndstirilor cu 

icoane in ordinea urmatoare : egumenii minastirilor inchinate Sf. 

I Ph. lioukoul6s, Sur les couturnes des Byzantins relatives a la mort, in 

Bulletin de l'institut archéologique bulgare, 9 (1935), p. 238-241 (Actes du 

ITT-e Congres international des etudes byzantines), Sofia 1935. 

2 V. mai jos, textul, p. 27813_29. 

I 

1. 

Pentru bisericisi preoVii domnesti, despre domn i I despre doamna t, 

v. mai sus, p. 115 nota 2 ; in plus v. Gh. Ghibdnescu, Biserica Sf. Nicolae 

Domnesc, Iasi, 1934, mai ales anexele in care se noteazA privilegiile lor. 

Const. Erbiceanu, lstoria Mitropoliei Moldavici i Sucevei, Buc. 1888, p. 

28, document despre salarizarea lor, chiar sub domnia lui Gr. Calimachi 

(5 Aug. 1762).

MERSUL CU ICOANELE 155 

Mormant, pe Sinaii, pe Sfetagoreti i pe ceilal Li Reprezentanti 

ai acestora rostesc si ei oratii i primesc bacsis (ce socoteste Dornnul), 

iar cei mai mici cate un zlot. In al treilea rand vin preotii din 

oras, facand si ei, prin reprezentantul lor, oratie. Dupii aceste solemnitati 

ies preotii din palat si raman ceilalti in spatdrie, fiind 

tratati, dupà obiceiul turcesc, ea vutcd, confeturi si cafea. 

Sunt de fapt in aceste relattiri ale lui Gheorgachi, cloud obice- 

iuri contaminate: al icoanei, al oratiei. Primul este foarte vechiu 

de origind bisericeasca, cand preqii rnergeau in Ajunul Craciunului 

si in zilele de Craciun cu icoana Nasterii la crestini 2. 

In Tara-Romaneasca ii constata Paul de Alep, practicat pe o 

scara foarte intinsa i cu mare ceremonie, inert din vremea lui Matei 

Basarab 3. T. Pamfile arata 4, cu drept cuvant, ca nu poate fi vorba 

prin acest obiceiu de colindul tinerilor din seara zilei de 23-24 

Decemvrie, ci de vestirea, in numele bisericii, a Nasterii Mantuitorului. 

Astazi obiceiul a ramas in popor, in unele parti, dar nu mai 

merg preotii inii, ci dascalii bisericilor. « In ziva de 24 Decemvrie 

cantaretii bisericilor umbla, din casa in casa, cu icoana ce reprezinta 

Nasterea lui Hristos » 5 ; cei din casa saruta toti, la rand, icoana 

si 

tarcovnicilor le dau bani, colindete i covrigi 6. In alte pdrti 

(prin Romanati, Bucovina), umbld chiar preotul, de cu noapte, insotit 

de cantaret 7. 

Se inregistreaza i o plangere contra unui preot, invinuit ct 

nu-si ingrijeste poporul cum trebue, pentruca n'a venit in persoana 

cu icoana la casele crestinilor 8. Este clar, deci, ca obiceiul dela 

1 Calugäri dela Sf. Mormânt din Ierusalim, dela Muntele Sinai si dela 

Muntele Athos,se gäseau foarte multi in tdrile românesti in secolul al XVIII-lea. 

Ar depdsi cadrul lucrdrii notele despre relatiile noastre cu aceste centre bisericesti 

din Orient; lucrdrile In aceastd privintd sunt foarte numeroase. 

2 Dragomir Demetrescu, Obiceiuri vechi bisericesti, in Bis. ort. roin., 31 

(1907-1908), p. 1163-1171. 

3 Cdlatoriile Pair. Macarie, ed Em. Cioran, p. 81. 

T. Pamfile, Crdciunul (Acad. Rom., Din vieata poporului roman, XX), 

Buc. 1914, p. 19. 

5 Corneliu Sachelarie, Monografia comunei Tdrgul Cdrcinov (Muscel), In 

revista Muscelul nostru, 3 (Noemvr.-Dec., 1931), p. 38. 

6 C. Rddulescu-Codin si D. Mihalache, Sdrbdtorile poporului (Acad. Rom., 

Din vieala pop. roman, VII), Buc, 1909, P. 95. 

7 Ion Creanga, 4 (1911), p. 330 si 5 (1912), p. 356. 

T. Pamfile, Craciunul, p. 16, nota 2. 

si

156 ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE 

curtea domneasca a Moldovei se practica §i in popor, ca un vechiu 

obiceiu, pentruca numai asa se explica de ce el dainueste i astazi - 

in unele locuri. 

Orapile. Obiceiul oratiilor, contaminat de Gheorgachi cu acela 

al icoanelor, se practica nu numai in Ajunul Craciunului, ci in multe 

alte imprejurari, dupd cum vom vedea. Oratia (din lat. oratio) 

sau encomion (din grec. Llexclquov) era un discurs scurt, pe care il 

rosteau boierii Domnului, Doamnei sau mitropolitului, precum 

raspunsurile si mai scurte ale acestora, rostite in diferite Imprejurani. 

Uneori oratia exprima cateva cuvinte de muttumire, alte ori 

asigurarea CA Domnul va fi servit cu devotament ; erau insa 

oratii ocazionale, pentru anumite sarbatori. In limba veche romaneasca 

(secolul al X VII-lea) oratie a mai insemnat i bocet ; cu 

acest sens 11 intrebuinteazd Neagoe Basarab in Cavdnt la ingroparea 

oaselor marnei sale Neaga ((CA voiu sa indrasnesc sa fac oratie 

catre oasele tale cele ostenitoare0 ; de cele mai multe ori, InsA, oratia 

cuprindea o laudei exagerata din partea vorbitorului, a calitatilor 

si virtutilor Domnului. Scopul vorbitorului de a pune in cea mai 

stralucitoare lumina personalitatea stapanului, determina stilul 

artificial, retoric, plin de epitete magulitoare al acestor encomii. 

Domnitorul se infatisa ca un « soare lumesc »; el intotdeauna conducea 

numai « cu multa podoaba a intelepciunii ». Vrednicia slujitorilor 

era mica, fatil de « bunatatea fara martini » a inilltimei sale. 

Este de mirare cum in cercetarile faCute pAna acum asupra oratoriei 

nationale, nu s'a oprit nimeni asupra acestor poetice inceputuri 

ale ei, de care cronicile noastre amintesc foarte deseori. 

latA cand scrie Gheorgachi, ckera in obiceiul tarii sa se rosteasca 

asemenea oratii. 

La instalarea Domnului. Gaud Domnul venea in tara dela 

Poarta, investit pentru domnie, era imbracat in spatarie de 

spahilar-agasi cu cabanita, peste cabanita caftan, pe cap cuca, i 

se incredinta sangeacul i tuiurile imparatesti. Domnul facea apoi 

«oratie de multamita»2 puternicului imparat (sultanului). Asa a 

procedat, scrie Gheorgachi, Grigorie Calimachi când a primit 

domnia cedata de tatal stiu Joan Theodor Calimachi, la 7 Iunie 

1761. Adaoga autorul: in turceste acest mic discurs se numeste 

1 Inväf. lui Neagoe-Voda, ed. N. Iorga, Välenii-de-Munte, 1910, p. 160. 


si

ORATIILE 157 

dovva (duvd ci. dova = rugaciune)1. Acest fel de oratie era rostit 

dupà obiceiul turcesc i cuprindea cuvinte de lauda la adresa sultanului 

i incredintarea Ca va fi servit cu devotament ; insemna insa, 

si rugaciunea ce fdcea lui Alah 2 

De altfel, si la instalarea imparatilor bizantini era obiceiul 

rostirii unui encomion, pentru slavirea noului impdrat. Se cunoaste, 

de exemplu, encomion-ul rostit de cunoscutul teolog bizantin, 

Nicolae Cabasilas, la instalarea imparatului Matei Cantacuzino 

(anul 1354 ?), pe care-I lauda pentru origina lui nobilii, pentru 

binefacerile, virtutea, mila i evlavia lui 3. 

In Ajunul Craciunului. Daca. oratia rostita de Domn, la instalare, 

era mai mult cu caracter politic si de origina straina, apoi 

oratia rostita in spatarie de diaconul curtii, dupà ce se facea 

sarutarea icoanei vestitoare a Nasterii Mantuitorului 4, era un 

« vechiu obiceiu al Orli », cum spun chiar textele vechi. Dupà 

diacon, care vorbea in numele preotilor domnesti, rostea « oratia 

sarbatorii * egumenul « cel mai procopsitti la invatatura », si in 

al treilea rand rostea in numele preotilor din Iasi un preot si 

el mai « procopsitti ». Oratia egumenului se adresa de obiceiu 

Doamnei ; toti oratorii primeau apoi bacsisuri, inscrise in catastifele 

visteriei. 

Gheorgachi nu mai &à, alte arnanunte dar avern prilejul sil 

precizam rnai de-aproape, ce fel erau aceste oratii. S'a pilstrat in 

Biblioteca Academiei Rornane un ms. (fond. rom. nr. 5360), care 

cuprinde mai rnulte oraii, dintre care cele din Ajunul Craciunului 

ocupà foile lr.-8v. i sunt, unul care Domn, douà &Are Doamna. 

Nu se precizeaza autorul lor, nici data si locul rostirii ; in acelas 

ms., oratia dela Sf. Vasile are data 1.741 si arata, ca alcatuitor al ei 

si orator, pe Stefan Vdcarescu (f. 11 v.). Fiind toate scrise cu 

aceeasi grafie, deducem cä i oratiile pentru Ajunul Craciunului 

t 

L. *5.ineanu, Infl. orientald asupra limbei si culuzrei romdne, II, partea 

II-a, p. 50. 

2 Cronica atribuitd lui Amiras, M. Kogdlnicenu, Cronicele Romdniei, III, 

p. 157 si cronica lui Neculce, ibidem, II, p. 324. 

a M. Jugie, L'eloge de Mathieu Cantacuzene par Nicolas Cabasilas, in 

Echos d'Orient, 13 (1910), p. 338-343, dupa ms. grec a Bibl. Nat. din Paris, 

nr. 1213 f. 289-292: Et; T6v ceircoxpdcropx kyx6tuov. 

4 V. mai jos, textul, p. 27827-27910.

158 ELEMENTE ETNOORAFICE SI FOLELORICE 

stint din aceeasi epoch' si de provenienta din Tara-Româneasca, 

ceea ce arata practica obiceiului si aici, ca si in Moldova 1. 

Cuvantarea era insolita de inmanarea unor daruri, ceea ce 

Gheorgachi nu spune. Textul acestor oratii era uneori bilincv, in 

romAneste si cu extrase grecesti din cartile bisericesti. Aveau la 

inceput caracter profund religios, aratându-se insemnatatea sàrbitoarei 

si la sfArsit urmau ur6rile, laudele adresate Domnului 

Doamnei, care erau rugati sa primeasca darurile. 

In ziva de Crileiun. In aceasta zi 2 Domnul avea obiceiu sa 

dea masa boerilor. La masa, mitropolitul ridica paharul de yin, 

Wand oratii pentru slava lui Dumnezeu, pentru insemnatatea 

sarbatorii i pentru sanatatea familiei domnitoare. 

A doua zi de Craciun veneau la palat dascalii cu ucenicii lor 

cei mai distinsi i rosteau de asemenea oratii in chipul urrnator: 

intai, doi dascali ai scoalei grecesti cu discipolii lor. Oratiile erau 

rostite in greceste de discipoli. In urma se prezenta si dascalul 

scolii slavonesti cu elev randuit, ca sà rosteasca oratia in romaneste. 

Obiceiul ca scolarii sa rosteascd oratia la CrAciun si la alte 

sarbatori era mai vechiu la curtile domnesti, decat din timpul in 

care scrie Gheorgachi (1762). Bandinus 11 arninteste, dupa cum 

am vazut (p. 122) la curtea lui Vasile-Lupu, in ziva Ajunului 

Bobotezii. Anton-Maria del Chiaro relateaza obiceiul, intru cAtva 

schimbat, la curtea lui Const. Brâncoveanu. Domnul era felicitat 

in ziva de Craciun printr'o oratie, dar nu de scolari, ci de boieri , 

in numele carora logofatul rostea oratia. Aceasta insa era insotitil 

de prezentarea unor daruri ca: covoare din Persia, vase orientale, 

de argint i in filigrama 3. 

Obiceiul oratiilor a intrat si in popor. Pentru prima data ele 

sunt amintite in anul 1747. Harnicul calugar Laurentie al Hurezului 

tiparea la sfArsitul unui Catavasier, Ramnic 1747, un cântec 

de stea urmat de (loud oratii. Ca un adevarat premergator al metodei 

stiintifice de colectare a materialului folkloric, Laurentie 

prevenea pe cetitor ca daca « vei ceti, cupoeti ca vei socoti si de 

1 Am in curs de pregttire un studiu complet asupra acestui foarte vechiu 

formular de oratii, important atat pentru ceremonial, cat mai ales pentru 

f olklor, intru cat contine i oratii la nuntil. 

a V. mai jos, textul, p. 28215-18. 

a A. M. Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, ed. 

N. lorga, Bucuresti 1914, p. 66.

ORATIILE 159 

nu vor veni la numar (silabele versurilor), bine sa, §tii ct noi 

precum le-am, gUsit, afa le-am ci tiparit. . . » '. Oratiile sunt evident 

alcatuiri culte f acute de oameni ai bisericii, din motive de inspiratie 

religioasa. Ele basil au placut atat de mult poporului, incat 

le gasim in unele locuri, mai ales in Bucovina, intr'o forma care 

amintWe chiar obiceiul rostirii lor de §colari : 

Iatd-1 vine cel dorit, 

Iat5.-1 vine umilit 

Catre ai sdi ucenici, 

Cel mai mare peste mici. 

Miscati buzele spre bine 

S'ardttim de invätdturd. 

Vom incepe one-0 doi 

Versuind cântdri din gurd 2. 

In popor, oratiile au luat denumire de uratii (dela 0 a ura »), 

iar in Oltenia se mai numesc §i proorocea, articulat prooroceaua 

si 

folkloristul Tudor Pamfilie a publicat mai multe asemenea 

uratii 3. 

Obiceiul oratiilor trebue ca a trecut §i la casele boierilor 

ascultau asemenea oratii dela copiii lor, cari invatau la scoli, dela 

dascalii copiilor lor, sau dela alte persoane obligate lor. Este destul, 

dintre multele exemple de aceste cazuri, sa amintim oratiile 

pregatite de Naum Ramniceanu, unele grece§ti, altele romane§ti 4, 

pentru colarii lui. 

La Sf. Vasile. Gheorgachi nu aminteste despre oratii fdcute 

In aceastä zi ; spune insa 5, ca in Ajunul Sf. Vasile, (dar mai de 

vreme cleat de « reveillon »-ul actual) se facea la palatul domnesc 

1 Mai pe larg, despre aceste prime mentiuni tipdrite de a se merge cu 

steaoa, v. Dan Simonescu, Cdntece de stea, tipdrite inainte de Anton Pann, in 

Rev. Soc. Tinerimea Romdmi, 51 (Dec. 1932), p. 114-118. N. Cartojan, 

Cdrgle populare in literatura romdneascd, vol. II, Bucuresti 1938 p. 202-219 

(despre cântece de stea, cu bibliografie), p. 224-232 (despre oratiile de 

nuntd, cu bibliografie). N. Cartojan, Colindele cu steaua 

tinul Imprimeriilor Statului, nr. 6), Buc. 1938. 

Tudor Pamfile, Crdciunul, Bucuresti 1914, p. 133. 

Ibidem, p. 134-154. 

(extras din Buie- 

Const. Erbiceanu, Vieala Si activitatea literard a prolosinghelului Naum 

Rdnzniceanu, Bucuresti 1900, P. 57-58, pentru elevii Dimitrie Constantinid, 

Iancu Porumbaru si Matei Contescu, din 25 Dec. 1827 si 1829; v. oratia greceased 

compusd de dascAlul Dimitrie Zisu si publicatd de boierul Manolache 

Persianul, Euvonnxi) nepf.X014 t-i5v -poztaiv xcrrop06.41.fircav . oi Nmaciou 

Ilk-rpou Maupoybl Boc668cc (Rezumat sinoptic al faptelor vitejesti ale lui Nic. 

Petru Mavrogheni), Bucuresti 1789, p. 30-34, de CrAciun. 

3 V. mai jos, textul, p. 28510-28617.

160 ELEMENTE ETNOGRAFICE SI FOLKLORICE 

tratatie boierilor cari veneau sa faca o Varamonia anului nou ». 

Apoi se duceau cu nobet (un fel de parada militara, dupd obiceiul 

turcesc) la Doamna. Alte izvoare vechi dovedesc, Ca se rosteau 

si cu acest prilej oratii. and jupanesele duceau daruri soliei lui 

Const. Mavrocordat, la 1. Ianuarie 1741, vornicul tefan \Tad.rescu 

rostea o asemenea oratie, care ni s'a pastrat in manuscriul 

mai sus amintit (Acad. Rom., fond rom., nr. 5360, f. 11 v. 

13 v.). Se mai cunosc si alte oratii pentru aceasta zi, alcatuite 

de Naum Ramniceanu dar rostite de elevi ai lui 1. 

In Ajunul Bobolezii. Ne-am ocupat d.e obiceiul oratiilor in 

aceasta zi si la p. 122, in cadrul ceremonialului bisericesc. Putin 

ne mai ramane sa mai adaogam aci. In aceastd zi, 2 spuneau 

oratii diaconul cur t;ii, apoi reprezentantul egumeriilor greci, al celor 

pamanteni, protopopul in numele preotilor din Iasi si la urma 

« popii unguresti (pater prefectus) ». Obiceiul este, cum am vazut, 

descris pe larg de Bandinus si data Inca de pe vremea lui Vasile- 

Lupu, cand faceau oratii nu numai persoanele insirate mai sus, 

dar si discipolii diferitelor scoli, cata vreme Gheorgachi ne spune 

ca discipolii scoalelor rosteau oratii numai la Craciun. Acesti cdlugari 

minoriti locuiau in mai multe centre ale Orli, dar mai ales in 

Bacau si la Iasi ; docomentele timpului amintesc deseori de amestecul 

lor in vieata romaneasca 3. Obiceiul oratiilor in Ajunul 

Bobotezii nu a supravietuit. Astazi se obisnueste numai in ziva 

Bobotezii sa mearga copiii cu ciurlezul, obiceiu care n'are nimic 

comun cu oratiile din trecut. 

La Pa§ti. In ziva a doua a Pastilor 4, dupà ce Domnul trata pe 

boieri in spatärie cu vutca, confeturi si cafea, logofatul al treilea 

introducea pe dascalii scoalelor cu discipolii lor in spatarie. Ucenicii 

rosteau « engomiile catre Domn, spre lauda si bucuria sarbatorii », 

dupa rostire primind fiecare bacsis. colile amintite de Gheorgachi 

1 Const. Erbiceanu, op. cit., p. 54-57, pentru elevii Grigorie, Elencu si 

Marioara Gradisteanu, 1 Ianuarie 1823. 


3 Intre altele vezi: N. Iorga, Studii f i documente, I, p. XLIVXLV, 

73, 112, 121, 123, 128 (vol. I si II din aceastá colectie cuprind material 

referitor la istoria catolicismului In tarile românesti). N. Iorga, Oaspeti straini 

ai Principatelor in secolul XVIII, in Lit. S i arta romana, 5 (1900-1901), 

p. 25-42. 

2 V. mai jos, textul, p. 29519_33.

UDATUL DE PAST! 161 

Inca cu prilejul obiceiului la Cráciun, erau: cea elineasc6 si sloveneascd 

(la aceasta din urind se invatau slovele chiriliee, 

pentru limba romAneasc6) 1 

dar 

La instalarea mitropolitului. Se obisnuia i cu acest prilej 2 

oratia. 0 tAcea mai intAi mitropolitul catre Domn in spAtürie, 

dupá ce acesta ii da in mAn6 cArja ; mitropolitul multumea 

Domnului. De acolo pornea cu alai la mitropolie, 'uncle era suit 

in scaun si i se fAcea engomion. Manuscrisul rom. al Acad. 

RomAne, nr. 5360 de care am mai vorbit cuprinde la f. 11 r. 

11 v. un fragment, nedatat, cu o asemenea oratie adresatà mitropolitului, 

probabil la instalare, pentrucd textul pomeneste de 

aceastä « prea luminatä veselie care iaste i eremonie politiceascd 

si 

tain5. bisericeascä ». 

Insusi cuvAntul, de origing latiná oratie, ne dovedeste Ca 'acestea 

constituiau un vechiu obiceiu romAnesc. Prilejurile am Wiz ut cli 

erau diferite si mai ales la sárbdtori, deci in legAtur5 cu viega 

bisericeasch. Biserica se dovedeste si de data aceasta ca o bunil 

p5stratoare a obiceiurilor i traditiilor vechi. 

UDATUL A DOUA ZI DE PATI 

Gheorgachi aminteste in Condica 1111 8, eh' Luni, a doua zi de 

Pasti, era obiceiul « de sd uda cu apà i sà tràgea la vgi cu apà 

unii pe altii si mai in toate breaslile era 'Castà obi6nuint5. ». 

Mai mult, Gheorgachi adaoga c5 « s'au purtatu cuvântul din oameni 

bàtrAni », cum cg lui Vodd insusi Ii ziceau boierii ca-1 vor 

trage in vale, pentru a fi stropit cu cofele cu apa. Nu se impdcau 

cele (loud partide cei ce trágeau, cu cei trasi decAt dac5 acestia 

din urmA da celor dintAi vedre de yin, cud si pascg. Obiceiul se 

practica mai mult intre femei, care se adunau in num'ar de 20 30 

Pentru scolile sec. al XVIII-lea, In afard de cunoscutele lucrdri ale lui 

V. A. Urechia si N. Iorga, vezi si Th. Athanasiu, Hipl -r(.7)v 'EXAlvt.xiLv axoX(.7)v 

iv Pouvavta (1644-1821), Mena 1898. Cronica atribuità lui Muste, M. Kogálniceanu, 

Cronicele Romdniei, III, p. 73. Raportul Patriarhului Hrisant 

asupra reformelor scolare In Moldova, 1-a publicat Const Erbiceanu in Bis. 

ort. rom., 15 (1891-1892), p. 577-587. 

2 V. mai jos, textul, p. 30210-11 i is-ao. 

3 V. mai jos, textul, p. 29534-296,. 

I t

162 ELEMENTE ETNOGRAFICE *I FOLKLORICE 

si trageau pe barbati la vale, udându-i cu apa. Se intamplau insa 

in aceste invilmaseli glumete, si certuri , omoruri chiar, luck, Antioh 

Cantemir (1705-1707, a doua domnie) a interzis sa se mai practice 

obiceiul. Gheorgachi terminii relatarea, spunând ca pe vremea lui 

femeile inca mai pastrau acest obiceiu. 

Este, precum se vede, un obiceiu care iese din cadrul ceremonialului 

dela curte, referindu-se numai la practica lui in popor. 

Obiceiul era vechiu in Moldova, pentruca-1 aminteste si Calitorul 

suedez Erasm Henric Schneider de Weismantel care ne-a 

vizitat la inceputul veacului al XVIII-lea si si-a scris insemngrile 

intre 1.709 1714. El spune, cu mirare, ca in zilele de Pasti, se 

stropeau bine tinerii cu apa si faceau tot felul de nebunii si fleacuri, 

ba ca bagau in apa pana si pe preotii lor. Cei stropiti cu apa, ca sa 

scape, ofereau de mâncare, adevarate ospete, celor cari ii stropeau 1. 

Trebue ca se iveau cu acest prilej certuri, batai ; se imbolnaveau 

oamenii, pentruca raceau, mai ales cind Pastile cadea in 

lunile Martie-Aprilie. S'au luat masuri, deci, pentru starpirea 

obiceiului. In afard de masura luata de Antioh Cantemir, relevata 

de Gheorgachi, mai cunoastem si o alta interventie in acest sens, 

de data aceasta ea venind Irish' dela un om al bisericii. Mitropolitul 

Moldovei Jacob I Putneanul (1750-1758) in cunoscuta lui 

carte Synopsis, adeth adunare de mu& invaraturi, Iasi 1757, cap. 

3, p. 52 combatea « trasul in vale >> ce se obisnuia a doua zi de 

Pasti, nu numai pentru temeiurile aritate mai sus, dar si pentru 

ca vedea in acest obiceiu ceva paginesc ; anume, demonstra el, 

vine dela Elinii pagini, cari adorau zeii apelor, izvoarelor si ai 

baltilor si in cinstea carora oamenii se stropeau odata pe an cu 

apa 2. 

Cu toate aceste interventii, obiceiul exista pe vremea lui Gheorgachi 

practicat mai ales de femei si mai exista chiar astazi in 

Bucovina, unde se practica tot in Lunea Pastilor si se numeste 

« la udat ». Fetele asteapta pe flicii, cari yin si saluta prin Christos 

a inviat. Apoi fllicaul zice, ca i-ar fi sete si scoate cu o ulcica din 

cora' apa, pe care o varsa imediat, fie in fata, fie pe gatul fetei, 

1 N. Iorga a publicat fragmente din aceste insemnAri in Rev. ist., 15 

(1930), P. 1-28 §i 85-102 (in chestiune p. 88). 

2 Comp. cu Icon. C. Eftimie, Vieala si activitatea mitropolitului Moldovei 

Jacob l-iu Putneanul, Buc. 1900, p. 49-50.

UDATUL DE PA$TI 163 

rostind urmdtoarele cuvinte: « St-ti fie inima curatà ca apa I Apa sà 

te fereascA de orice boald si tot lucrul sà-ti meargA ca din apà. 

Pentru aceasta, bAietanul primeste 4-10 owl rosii i e graduit 

prieteneste » 1. Dacd nu vine fracdul la udat, atunci fata e tristd. 

In Mailea Pastilor fetele udd pe flAcAi, dar numai daca-i intAlnese 

intAmplAtor, Med a merge la ei acasd, « pun mAna pe ulcica 

cu apd pentru a-i improFa ». 

Intru cAtva deformat, obiceiul existA si in alte parti. Gheorgachi 

Insui ne spune ch. in Tara-Romaneascd se practicd obiceiul 

la Sf. Joan. La fel in comuna RAsinari (Ardeal), flAcAii prind fAri 

de veste pe un altul « gata-gata sA-1 arunce in rAu i numai o 

cinste bund" ii poate sdipa de soarta ce i-au pregatit-o fârtatii » 2. 

In Muntenia flAcdii se numesc iordeinitori, iar obiceiul derivA 

din practica bisericeascd de a umbla cu botezul. Au credinta c. 

dacA se stropesc, vor fi sdnAtosi tot anul si vor trdi mull, 3. Intr'alte 

pri, obiceiul este pus in legAturd tot cu ciclul sarbdtorilor 

Pastilor, dar se practicd in Joia Mare 4, sau Vinerea Mare, numitd. 

si Vinerea seaceL De cei scAldati nu se va prinde in cursul anului 

o 

nici un fel de bubd, friguri sau altd boald rea » i apoi vor fi 

deplin curati sd primeascd. Sfânta Inviere 5. Pentru acelasi motiv, 

de prevenire a boalelor, se mai scaldà oamenii in ziva Sf. Gheorghe 6, 

dar de data aceasta obiceiul std mai mult in legAturil cu vieata 

pdstoreascd. 

Acest obiceiu se practicA si la alte popoare din jurul nostru, 

la Rusi, Sarbi, Bulgari 7, Ucrainieni. Un bun cunoscAtor al obiceiurilor 

i credintelor din Rusia subcarpaticA, Pierre Bogatyrev 8, 

1 Leonida Bodnarescu, Cdteva datini de Pasti la Ronidni, Cernäuti 1908, 

p . 22. 

V. Pacald, Monografia comunei Rdsinariu, Sibiu 1915, p. 189. 

3 Sim. Fl. Marian, Sdrbdtorile la Romdni, I, p. 226-227. 

4 Sezdtoarea, 6 (1901), p. 21. 

I Sim. Fl. Marian, op. cit., vol. II, p. 299-303; in vol. III, p. 6/L-68 

a minteste de scrildat chiar in zilele Pastilor. 

6 Sim. Fl. Marian, op. cit., vol. III, p. 281 si I. A. Candrea, larba fiarelor. 

Studii de folklor, Buc. 1928, p. 105 si 109. 

7 Dr. Petru Caraman, Substratul mitologic al sdrbdtorilor de iarnd la Romdni 

si Slavi, Iasi 1931, p. 78. 

8 Pierre Bogatyrev, Actes magiques, rites et croyances en Russie subcarpathique, 

Paris 1929, p. 75-77: la pag. 77 constatil obiceiul i in ziva de 

Sf. Gheorghe. 

11*

164 ELEMENTE ETNOGRAFICE $1 FOLKLORICE 

ne infatiseaza obiceiul la Rusi, exact cu aceleasi amlinunte ca in 

Condica lui Gheorgachi i ca in Bucovina (relatia Leonida Bodnarescu): 

are loc Luni dupà Pasti, cand fRicàii stropesc pe fete si Marti, 

cand fetele stropesc pe fläcai ; cei udati dau oua rosii (la Gheorgachi 

i vedre de yin, pasca) ce1or1a1i. 13ogatyrev arata i origina 

obiceiului, asa cum i-au comunicat-o locuitorii in unele sate 

(Smerekova, Vy§nij, Bystryj, Verchovina Bystra): cand Mantuitorul 

a inviat, Evreii au stropit cu apa o multime de credinciosi, 

adunati in jurul mormantului, probabil pentru a nu putea vedea 

bine invierea, ca sa n'o poata comunica i altora. Deci cei cari 

stropesc reprezinta pe Evrei. Bogatyrev se mira apoi de acest 

rar proces folkloric, de a se crea un obiceiu, tocmai din irnitarea 

unor fapte de obiceiu respinse in folklor. 

Apropierea dintre obiceiul, asa cum este practicat la Ucraineni 

si la Rusi de o parte, in Moldova si Bucovina de alta, ma face sa 

cred intr'o imprumutare a lui dela Ucrainieni si dela Rusii subcarpatici. 

SCOATEREA CAILOR LA CIAIR (SF. GHEORGHE) 

In ziva Sf. Gheorghe, sau cateva zile mai tarziu, cand campul 

este « incheietu cu iarbd » 2, marele comis ii indeplineste a doua 

mare si solemna parada a sa 3, in fata Domnitorului: scoate caii 

la ciair, la camp. Cuvantul (turc. éair=pasune, camp ; neogr. -roctpL 

pa'sune ; cu aceeasi semnificatie in alb., bulg., sarba, polona, 

= 

dr. L. 'a'ineanu, /I. 

orientald, III, p. 120), ca i obiceiul pe care 

Ii vom descrie mai jos, sunt de origind turceasca. Ciairurile grajdurilor 

imperiale otomane aveau in jurul Constantinopolului o 

intindere foarte mare, pana la Adrianopole, in Europa si Oar 

la Brussa in Asia a. Gheorgachi nu spune care erau domeniile de 

pasune ale Domnului, dar stim dela alti cronicari 5, cà ciairurile 

V. mai jos, textul, p. 29Fas-2992o. 

Expresia este pur popularà si se zice astfel câmpului, la Sf. Gheorghe; 

Sim. Fl. Marian, Sdrbittorile la Romdni, vol. III, p. 276, nota 4. 

3 Cealaltà parada' o pregttea la Boboteazá; v. mai sus, p. 124. 

M. d'Olisson, Tableau genital de l'empire othoman, VII, p. 16-18 (le 

grand §i le second icuyer). 

5 De pildti Miron Costin, Letopiselul (1594-1662), In M. Kogrilniceanu, 

Cronicele Romdniei, vol. I, P. 365 si altii.

CAII LA CIAIR 165 

domnesti erau campul Socolei si al Bahluiului, la ; la Bucuresti 

spre Plumbuita, Herastrau, Teiul Doamnei si Colentina 2, 

Origina turceasca a obiceiului. Ceremonia se desfasura astfel: 

marele comis imbracat de Domn cu caftanul i avand islicul de 

sobol in cap, mergea la grajduri i randuia alaiul, care defila in 

curtea domneasca « in privala Domnului, a Doamnei, a beizdadelilor 

si a toata boierirnea ». Convoiul este foarte amanuntit infiltisat 

de Gheorgachi i denumirile celor cari luau parte sunt toate 

turcesti (telegari, sacabasi, armasi, iuruc-bairactar, sarmaciul povodnicilor, 

zapciii, tablabasa, etc.) ceea ce arata origina turceasca a 

obiceiului. La sfarsitul convoiului venea marele comis calare pe 

tablabasa (« calul imparatesc ») ; calul era impodobit cu podoabe 

din « ceale mai alese » 2 si inconjurat de to ti subalternii comisului 

si ei frumos giitii. Cand ajungeau in dreptul Domnului, se 

inchinau acestuia. Alaiul iesea in camp, unde erau corturi intinse ; 

caii erau asezati in randuiala i ceremonia se termina cu o masa, 

la care marele coinis oprea « o searna de boeri ». 

Rezulta de aici ca. Domnul lua parte numai la defilarea alaiului 

in curtea palatului ; la fel nu se arata participarea Domnului la 

camp, nici in alte izvoare, care mai fac mentiune despre acest 

obiceiu 3. Este posibil sa fi mers i Domnul, cand era vreme frumoasa 

i pentru el, negresit, se intindeau corturile arnintite de 

Gheorgachi. 

Influenta populara asupra lui. Dionisie Fotino, un bun cunoscdtor 

al vietii orientale, ne asigura ca scoaterea cailor la ciair, se 

I 

D. Caselli, De Sf. Gheorghe la chiwul .,si ci.,smeaua lui Mavrogheni, In 

Universul, Vineri 24 .Aprilie 1936, P. 15. 

2 Aceste Impodobiri erau imitate dela Turci, iar acestia le-au Imprumutat, 

In parte, dela Bizantini; cfr. F. Cumont, L'uniforme de la cavalerie orientale 

et le costume byzantin, in Byzantion, 2 (1925), p. 181-191. 

a Oranduiala alaiului la scoaterea domnestilor cai la ciair * din vremea 

lui Mihail Const. *utu (circa 1783) a publicat V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, 

I, Buc. 1 891, p. 302-303. Asemenea plimbari cu caii la camp se mai 

faceau i In alte zile; vezi *Oranduiala alaiului la iesirea Domniei afara la 

Bini§* (turc. binis = parada militara calare), publicatä de V. A. Urechia, 

op. cit., I, p. 303-305. Jean-Louis Carra, Hi.stoire de la Moldavie et de la 

Valachie, Neuchatel 1 781, P. 285, spune ca asemenea plimbare se facea a la 

cérémonie du jour des rois *. Th. Thornton, Etat actuel de la Turquie, Paris 

1 812, vol. II, p. 483. Dionisie Fotino, ÌaTopice Tij4 ncaxi Acodocg, vol. III, 

p. 499-502. Adaoga si bibliografia data de L. *éineanu, Infl. Orient., I, p. 

CLXVII, nota 1.

'166 ELEMENTE ETNOGRAFICE I FOLKLORICE 

fAcea « dupà asemAnarea ceremoniei cailor imapratesti la Constantinopole 

» i afirmatia lui este exactd, dacá ludm in searrià denumirile 

turcesti ale participantilor la ceremonie. Insa alegerea zilei 

de Sf. Gheorghe, pentru savarsirea ceremoniei, este dictata de 

conditii proprii de vieatä romaneasca si in aceasta vAd o puternica 

influentä popularA. 

si 

La noi, ziva Sf. Gheorghe este socotità ca inceput al primAverii 

deci al vietii de camp, al activitAtii agricole si al celei pds- 

toresti. I. A. Candrea, profesor la Universitatea din Bucuresti, pe 

baza a numeroase izvoare folklorice, a arAtat caracterul acesta al 

sArbAtoarei in folklorul romanesc 1 Nu numai pentru cai, dar 

pentru alte animale, ziva Sf. Gheorghe este aleasa la noi pentru 

inceperea pAsunatului. Cu acest motiv de inceput al primaverii 

s'a contaminat un alt motiv folkloric: faptul ct Sf. Gheorghe s'a 

luptat crilare si a invins balaurul, a Mout ca el sa fie socotit ca 

protector al cailor 2 La noi se vorbeste de caii lui Si. Gheorghe 

§i de puterea lor misterioasà: « Cand pe aceste margini aleargA 

caii lui Sf. Gheorghe, vara, iarba si codrul inverzesc, pAmantul 

se deschide 3. *. Intr'o oralie de nuntà se face clar aluziune la 

protectia Sf. Gheorghe asupra cailor: 

La cai sa dati fan, ghisdei verde 

Cosit din noaptea santului Gheorghe 

Cu roua neluata 

Cu floarea nescuturatil 

Strans In sarbatori 

De cloud fete surori 4. 

Este aici un proces interesant de folklor: la un obiceiu, imprumutat 

in ce priveste felul lui de desfAsurare dela Turci, se adaogri 

elemente noui din vieata proprie a neamului. Se scoteau caii 

la ciair, ca la Turci, dar la noi se fixeaza aceasta cerernonie dupA 

datele strAbune, la Sf. Gheorghe, care simbolizeazd in popor, inceputul 

primaverii si al activitatii de pasunat in vieata pAstoreasca 

i pentrucA Sf. Gheorghe, tot dupri credintele poporului, 

exercita un fel de protectie asupra cailor. 

I I. A. Candrea, larba fiarelor. Studii de folklor, Buc. 1928, p. 100-111. 

2 Ibidem, p. 100. 

3 Tudor Pamfile, Panantul dupd credintele poporului rotndn, (Din vieata 

pop. roman, XXXII), Buc. 1924, p. 19. 

* Kalendara pentru toi, profetic, amusant Si popular pe 1866. Edit. Wartha, 

Bucuresti, p. 88.

VANATUL 

VANATUL 

Despre acest obiceiu, adanc inradacinat in firea Romanului §i 

care se practica la noi din cele mai vechi timpuri, Gheorgachi 

nu spune decat, ea' : « ...la cele patru praznice imparate§ti, candu 

Iase Domnul din biserica in divanul cel mic, iaste obicei, cdpitanul 

de vanatori i cu *Iva vanatori, stau in randu cu vanatul 

lor, pus de-a-randul gos. Vanatul lor este: cerbi, Cute, capre, 

ramator salbatic, epuri i alte pasari ce pot vana »1. Autorul arata 

aceste daruri se aduceau, mai ales in Ajunul Craciunului. Este 

un obiceiu strdvechiu 2, ca 

despre care mai avem i alte referinte. 

Paul de Alep arata 3 ca. la curtile domne§ti din secolul al XVII-lea, 

era obiceiul ca in Ajunul Craciunului, sa. se serveasca la masa de 

pranz a Domnului, mancare din propriul sau vanat, sau EA' se 

aduca vanat de catre curteni. Pe Antioh Cantemir ni-1 arata cronicele 

ca pe un mare amator de vânatoare 4. Iar Dim. Cantemir, 

in Descriptio Moldaviae 3, se ocupà in mod special de vandtorile 

domne§ti, care, ca si in Condica lui Gheorgachi, se Mceau in patru 

epoci ale anului, i anume inaintea celor patru posturi ale bisericii 

ortodoxe. Ca insisi Domnii din familia Calimachilor, in vremea 

carora a trait §i pentru care a scris Gheorgachi Condica, 

iubeau vanatoarea §i pastrau obiceiul acesta, ne confirma documentele 

timpului. In sarbatorile Craciunului, anul 1759, Joan Voda 

trimetea la vanatoare 242 oameni, dintre caH multi erau boieri 

maH °. Grigore Calimachi, prin prietenul sail La Roche, scria lui 

Giuliani, interpretul polon, sa-i procure 20 caini de vanatoare 

dogues de Saxe (in turce§te Samson Kiupek) 7, Domnul insu0 re- 


2 Pentru restabilirea vandtoarei in timpuri mai vechi, v. Otto Witting, 

Vdnatul Si vcindtoarea in Tara Bdrsii in secolul XVI, in Rev. pcidurilor, 41 

(1929), p. 823-838 si 42 (1930), p. 22-31. 

3 Em. Cioran, Càlátoriile Patr. Macarie, p. 81. 

Cronica Ghiculeftilor, ed. D. Russo, in Bulet. comi.siei ist. a Romdniei, 

II, Buc. 1916, p. 60; Cronica lui Ion Neculce, ed. Al. Procopovici, Craiova 

1932, p. 166. Cronica atribuitá lui Muste, ed. M. KogAlniceanu, Cronicele 

Romdniei, III, p. 27. 

5 Traducerea de Gh. Adamescu (Buc., Cartea Rom., Med an), p. 98 

99 si 91 (aici despre organizarea corpului de vânritori). 

° N. Iorga, Documente Callimachi, I, p. 568-569. 

2 Ibidem, vol. II, p. 306, nr. 172 si p. 130, pentru alti 3 ogari. 

167


inoindu-si rugamintea 1, iar la inceputul anului urmator (1763), 

trimetea om special, sd ia cainii comandall 2. 

Obiceiul vanatului, in special inaintea celor patru posturi, n'a 

avut rasunet in popor, desi lua parte si acesta la vandtorile domnesti, 

ci a ramas numai un obiceiu al curtii domnitoare. 

DI STRACTII: HALCAOA, PEHLIVANII, MUZICA 

S'a putut vedea i 'Ana' acum felul cum Domnitorul 10 petrecea 

timpul. In zile de lucru ocupat in divan cu judecarea proceselor 

; in zile de sarbatoare la biserica ; la praznice imparatesti, 

dupà slujba, lua in spatarie, impreuna cu boierii, tratatii de vutca, 

cofeturi, dulceata i cafea. Uneori da i masa, cu lautari tigani, 

cu jocuri i zicaturi. 

De cateva ori pe an avea loc parada scoaterii cailor la camp. 

Halcaoa. Insa, afara de aceste petreceri ocazionale risipite in 

mai toata opera, Gheorgachi ne descrie amanuntit jocul halcalei a, 

care avea loc a treia sau a patra zi de Pasti, in sesul Bahluiului, 

sau la Copou. 

Se facea in camp un frumos saivant pentru Domn 0 se asezau 

scaune pentru boieri. « Pe eine din boeri randuia Domnul, incaleca 

pe cal domnesc » i « in repegiunea calului » trebuia sà ia cu sulita 

cercul halcalei (turc. halka = inel, &Mara', veriga de fier). 

Cel care castiga jocul, se inchina Domnului si-i saruta mana 

si poala. Primea apoi in dar « &ate o lastra sau canavata cu fir 

si un postav » cand era boier mare ; cand era boier «mai de gios» 

primea postaj i atlaze, iar celor mici le da numai postaj. In tot 

timpul jocului mehterhaneaoa canta, iar dupd joc « urmau alte 

chipuri de glume ». 

Acest joc, impreund cu altele obisnuite in trecut, dar nedescrise 

de Gheorgachi, au fost imprumutate la curtile noastre 

domnesti, dela Turci 4. 

' 

Ibidem, vol. II, p. 307, nr. 173 (Post-scriptum). 

a Ibidem, vol. II, p. 310, nr. 180. 


4 L. *ilineanu, Influenfa orientala, I, p. CLXVIICLXXI. 0 prezentare 

generalii a lor a facia T. T. Burada, Prwelicti i datini stramosesti, in Arhiva 

20 (Iasi 1909), p .289-306 (halcaoa, geritul, pehlivanii, màscàricii, suitarii, etc).

PEHLIVANII 169 

Obiceiul acesta este amintit pentru prima data la noi in cronica 

lui Azarie (1575), care spune ca Bogdan, fiul lui Alexandru 

Lapusneanu, era « mester In a invarti sulita », iar mai departe, 

ea petrecea cu boierii « in glume si jocuri si se indeletnicea cu 

alergari de cai » 1. Ion Bogdan si dupà el V. Grecu 2 contesta autenticitatea 

informatdei ca pentru Bogdan Lapusneanu si dovedesc ca 

Azarie a reprodus aici cuvintele din bronograful lui Manasses, 

potrivite pentru Tzimisches, imparatul bizantin. Informatia s'a 

transmis si in cronica lui Grigore Ureche 3. In schimb, obiceiul 

apare in secolul al XVII-lea, in documente a caror autenticitate 

nu poate fi pusa la indoiald (Varlaam, Cazania 1643) 6. Mai des si 

mai precis apare jocul in cronicile din secolul al XVII I-lea. Astfel, 

Ienache Kogalniceanu confirma spusa lui Gheorgachi asupra Jocului 

unde avea loc obiceiul. Grigore Matei Ghica Meuse un foisor 

in dealul Copoului, « faptura de Tarigrada cu tot felul de boiele 

si mergea adese la dansul de se eglendisia (ngr. 4XevalCo) 

= a petrece, a se amuza), facanda in toti anii halca acolo » 5. 

Un raspuns la chestionarul lingvistic trimis de B. P. Hasdeu 

pomeneste un joc de copii in Tulcea, cu numele: de-a' n halca. 

Pentruca jocul nu este descris, nu putem spune daca el este o 

ramasitil a vechiului obiceiu practicat la curtea domneasca din 

Moldova 6. 

Pehlivanii. Intealtà parte Gheorgachi spune &A Voda, ca sà distreze 

pe Pasa cat timp a stat la Iasi, a pus sa se faca si « oarecare 

luptaturi de peblivani » 7. Acesti pehlivani (turc. pehlivan = atlet, 

luptator) erau adusi la curtile domnesti tot din Turcia. Cam ce fel 

1 Ion Bogdan, Letopiseful lui Azarie (Anal. Acad. Born., ist., s. II., t. 

31 (1909), p. 154 (extras). 

2 Ion Bogdan, ibidem, p. 35 ; V. Grecu, Influenta bizantina in literatura 

romeineasca, Cernäuti 1933, p. 14. 

8 Letopisejul larii Moldovei panel la Aron-Vocla (1359-1595), ed. Const. 

Giurescu, Buc. 1916, p. 215-216. 

' Apud Dictionarul limbii romane, intocmit si publicat sub auspiciile 

Academiei Române (cuvântul halca.). 

5 Cronica atribuità lui lenache Kog5.1niceanu, in M. Kogalniceanu, Crotlicele 

Romaniei, III, p. 198. N. Iorga, Cea d'intaiu vizita domneasca la monumente 

istorice f i opera lui Grigore Matei Vocla-Ghica, In Bulet. Comisiunii 

monum. ist., 19 (1926, p. 143-146. 

6 Diclionarul limbii romane, ed. Acad. Române (cuvântul halca). 

' V. mai jos, textul, p. 31127-29.

170 ELEMENTE ETNOGRAFICE L FOLKLORICE 

de reprezentatie puteau ei da, aceasta o stim din mai multe izvoare 

contemporane, dar mai ales din cronica publicata de N. Iorga pe 

numele lui Constantin Capitanul Filipescu: in afara ca jucau pe 

funii, dar o punea de rand 8 bivoli si se rdpiziia iute, i sarind 

peste ei, sa da in vazduh peste cap si cadia in picioare de ceaia 

parte ; alta, un cal domnesc, gras, mare, ii lega chica de coadh-i, 

sil-1 

batea comisalul cat putia i nu-1 putia sa-1 miste deloc ».... 

si continua multe alte ca acestea, cate s'au petrecut la nunta 

domneasca a lui tefan, fiul lui Radu Voda Leon, cu Catrina lui 

Duca Voda 1 

Printr'un proces semantic foarte explicabil, cuvantul azi nu se 

mai intrebuinteaza cu sensul vechiu de luptator (azi zicem acrobat, 

saltinbanc), ci cu acela de tarlatan, panglicar, adica acela care 

vrea sd scoata efecte multe cu sforpri minime, ca i scamatorii. 

Muzica. Vom semnala, cand vom studia ceremonialul meselor 

domnesti, ca tiganii erau muzicanti cdutati in trecut. Nu este nimerit 

sa insist asupra acestui element de distractie la curtile noastre domnesti, 

pentruca chestiunea s'a studiat cu competenta i pe baza 

unui material de informatie foarte bogat 2 Trebue sa retinem insa 

ca tiganii, chiar dacd se influentau in cantecele lor de melodiile 

turcesti, ei constituiau totusi muzica nationald a Domnului, cu 

zicaturile ei vechi i insotite de jocuri sgomotoase. 

Afara, insa, de muzica aceasta nationalà, voevozii romani 

aveau, ca si pasii turci, o trupd de muzicanti turci, care in toate 

serile (la chindie) canta cantece militare turcesti in curtea pala- 

tului 2. 

Gaud veneau pasii in tard, aduceau cu ei mehterhaneaoa lor 

atunci nu mai canta la chindie, sau nobetul, mehterhaneaoa Domnului, 

ci a pasii. Gheorgachi povesteste cum iuciutuiulun pasa a 

vrut sa audd i pe mehterbas al Domnului « ce mestesug are » si 

' 

Istoriile Doinnilor Tarii-Rorndnesti, ed. N. Iorga, Buc. 1902, p. 158-159. 

2 C. Bobulescu, Ldutarii nostri, din trecutul kr. Schi(d istoricif asupra 

niuzicii noastre nafionale corale, cum i asupra altor feluri de muzicd, Buc. 

1922. R. Ortiz, Lciutari e giullari, in Omagiu lui I. Bianu, Buc. 1927, p. 263-276. 

3 Th. Thornton, Etat actuel de la Turquie, Paris 1812, vol. II, p. 496, 

nota 1. M. d'Ohsson, Tableau general de l'Empire othoman, VII, Paris 1824, 

p. 22-23. L. *iiineanu, Infl. orientald, I, p. CLXIICLXIV. D. C. 011a'nescu, 

Teatrul la ronuini, partea I (extras din Anal. Acad. Rom. lit., S. II, t. 18 

(1897), p. 71-79). 

si

OSPETE 171 

i-a cântat deci un « pestref » (turc. pevef = morceaux tures qu'on 

joue au commencement d'un concert ; S. Muhtar, Dictionnaire, ed. 

1930) care a placut Pa§ii. « Zactindu un scopos (gr. 6 axon6c = arie 

muzicald) ca acela », pa§a a poruncit slujitorilor sii-1 imbrace 

[pe mehterba§] cu bini§ de postav 1 

Acestea sunt elementele noui ce se pot extrage din analiza 

Condicei lui Gheorgachi, cu privire la muzica curtii domnesti. 

OSPETE 

Tratatii §i cafea se serveau foarte des la curtea domneasc6 in 

trecut ; ospete domnesti erau mai rare. Cronicarii noWi amintesc 

deseori de ele, dar fàrà sa dea atentie elementului descriptiv 2. 

Nici chiar cunoscuta opera atribuitä lui Neagoe Basarab, I nveitelturile 

cdtre fiul sau Teodosie, desi are vreo zece pagini cu regulele 

mesei, nu cuprinde totu0 regule asupra modului de a mânca, 

nici asupra serviciului (cum cuprind operele similare din Occident) 

3, ci o serie de precepte morale, cum de pilda sfatul de a nu 

se bea yin mult 4. 

Din punctul de vedere al ceremonialului cu care se ofereau 

aceste ospete, sunt mai pretioase, in ordinea vechimei, relatarile 

' V. mai jos, textul, p. 31131-94. 

2 Miron Costin, Letopise(ul (1594-1662) in M. Kogillniceanu, Cronicele 

Romdniei, I, p. 311. (la nunta Mariei, fata lui Vasile-Lupu, cu Radzivil, anul 

1645). Radu Grecianu, Viala lui Costandin-Vodd Brdncomanu, ed. St. D. 

Grecianu, Buc. 1906, p. 100 (la nunta Saftei Brbncoveanu cu Iordache Cretulescu, 

anul 1700) ; ibidern, p. 113, masa oferita de Brâncoveanu Iordului 

englez Paget, anul 1702. Jurnalul acestei caliitorii s'a scris i tipbrit in englezeW 

de Edmund Chisthull, 1747; piirti din el s'au tradus §i in romanete 

de Caterina Pite§teanu, Cdliitorie prin rara-Romdneascd (1702), Bucure§ti 

1923, extras din Buletinul Soc. Regale Romdne de Geografie, 41 (1922): despre 

masa la pag. 5, data 25 Aprilie. loan Neculce, Cronica, ed. A. Procopovici, 

Craiova 1932, p. 289-290, masa oferita de D. Cantemir lui Petru cel Mare, 

anul 1710. 

s Stefan Glixelli, Les contenances de table, in Romania, 47 (1921), p. 1-40. 

° Stefan Glixelli, Regulile de purtare la masd in romdneste, in Rev. ist. 

rom., 3 (1933), p. 327-333.


lui Paul de Alep 1, Del Chiaro 2 si ale lui Dim. Cantemir 3. Un loc 

aparte in literatura de ceremonial asupra meselor i tratatiilor 

domnesti in genere ocup5 Condica lui Gheorgachi, atat prin arnanuntele 

pe care trebuia sA le dea, ca manual al protocolului, cat 

mai ales prin aratarea tuturor receptiilor, cand se ofereau asemenea 

tratatii in palatul domnese, in spatarie. 

Gheorgachi spune cti se ofereau mese si tratatii in urmatoarele 

imprejurari: mash la instalarea Domnului (text, p. 26420_23) 4 j in 

Ajunul Craciunului, tratatie (text, p. 27911_24) ; masa in Ajunul 

Craciunului si la Boboteaza (text, p. 27924_22) 5 ; Craciun, tratatie 

(text, p.28034-2812); mas5 in ziva de Craciun (text, p.2811 28326) 

descriere ampla ; masa Doamnei si a jupaneselor in ziva de Craciun 

(text, p.28327-2841,1, cu indicaii i despre mesele obisnuite in 

vechime la Sf. Vasile, la Boboteaza si la Pasti ; masa egumenilor, 

a treia zi dupa Boboteaza (text, p.28416-16); tratatie, cu muzica, in 

Ajunul Anului Nou (text, p. 28510_27) ; in ziva Anului Nou, tratatie 

(text, p 2861_17), uneori masa ; iarAsi despre tratatia la Boboteaza 

(text, p. 28931_30) i despre masa egumenilor (text, p. 2902_0); mitropolitul 

oferea mash' Domnului in ziva Streteniei (text, p. 2909_14) ; 

la Pasti, tratatie, uneori mash (text, p. 29432 si 2953_6) ; in Lunea 

Pastilor, tratatie (text, p. 295 24-25, 1: 7 la Sf. Gheorghe, marele comis 

da masa boerilor (text, p. 29919_29) ; odata se facea masa solilor 

acestia Domnului (text, p. 3062120). 

Ceremonia eafelei. Cea mai simpla forma de tratatie la curtea 

domneasca, pomenità de Gheorgachi, este servirea cafelei, care se 

1 

Em. Cioran, Cdldtoriile Patr. Macarie, p. 20-21, de sosire, la curtea 

lui Vasile-Lupu; p. 85, la curtea lui Matei Basarab ; p. 138-139, de Boboteazk 

descriere amplk 

2 A.-Maria Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni dele la Valachia, 

ed. N. Iorga, p. 59-64. Pentru luxul si serviciul meselor, v. si foile de zestre 

ale fetelor lui Const. Brâncoveanu, articolele pentru rânduiala mesei 0, 

publicate de *t. D. Grecianu, Viata lui Cost. Vodd Brdncoveanu, de Radii, 

vel logofdt Grecianu, p. 287, 292, 295, 299, 303, 307 si 312. 

3 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. de Gh. Adamescu, p. 95-98. 

4 Obiceiul era vechiu ; v., de pildk despre masa oferith de Alex. Movilil 

la instalarea lui in Iasi (1611), ce au scris Joppecourt i Baret, Histoire des 

troubles de Moldavie, in Tesaur de monunz. ist., II, Buc. 1863, p. 35. 

5 Ospetele se faceau Inca din vechime in Moldova: Ospetele i haräziturile 

(sub Razvan-Voda, 1595), ce suntu obicinuite la Pasti si la Botezul 

Domnului nostru Iisus Christos s se fac'd din venitul tirei , cfr. M. Costin, 

in M. Kogillniceanu, Cronicele Roindniei, I, p. 480.

OSPETE 173 

facea totusi cu o ceremonie deosebità, dupii obiceiul turcesc. 

Cafeaoa se servea uneori numai cu dulceata: in Joia-mare, dupa 

impärtasanie, in Dumineca ldsatului sec de branza, in ziva Sf. 

Paraschiva, in chilia calugarului. De cele mai multe ori ea insa 

incheia o masa copioasa si anunta apropierea sfarsitului ospatului. 

Mare le cafegiu punea inaintea Domnului pe.Fchirul (turc. 

peskir = prosop, stergar) sau fotet (rau transcrie M. Kogalniceanu 

ifotd ; turc. fota = stofa vargata de origine indiana). Da apoi 

cafeaoa Domnului i copiii din casa o ofereau arhiereilor i boierilor. 

Cafeaoa se bea uneori impreund cu « vutca » (un fel de 

liqueur), pe care o servea marele cupar, intai Domnului, apoi la 

beizadele si in urmii celorlalti. Dupa cafea se scula mitropolitul, 

facea aplecarea in fata Domnului i pleca, ceremonie pe care o 

repetau apoi arhiereii i boerii. 

Ion Neculce povesteste cà logoratul Joan Tautul a fost trimes 

de Bogdan Voda, urmasul lui Stefan-cel-Mare, la sultan, ca sa 

inchine Ora Turcilor. Vizirul 1-a descultat, lasandu-i numai ciorapii, 

1-a asezat pe covor, dupa obiceiul turcesc, in fata liii i i-a dat 

cafea: « si-au sorbit felegeanul ca altà bautura » rostind i inchinarea 

« sa tradasca imparatul i vezirul » 1 

Aceasta legenda povestità de Neculce, dar raspandita mai ales 

prin prelucrarea plina de humor a lui Balcescu 2, este importanta 

ca ne arata cafeaoa ca o bautura necunoscutd la noi la inceputul 

secolului al XVI-lea. In izvoadele scrise la noi in secolul al XVI-Iea 

n'am gasit obiceiul tratatiei cu cafea, care lush' este pomenit des 

in memoriile lui Paul de Alep si ale altor calatori din secolul al 

XVII-lea. In secolul al XVII I-lea marele camäras avea sub ordinele 

lui pe toti acesti slujitori cari serveau cafeaoa, cu accesoriile 

ei: serbetul i ciubucul 3. 

Ceremonia tratatiilor. Dam acest titlu acelor ospete care fac 

trecerea dela cafea, cea mai simpla forma de tratatie, la mese, ce 1 

mai imbelsugat osapt. Tratatiile acestea erau, cum am vazut, 

1 

Cronica lui loan Neculce, ed. I, ingrijità de Al. Procopovici, vol. I, p. 16. 

2 loan Tdutul mare logoldt a Moldaviei, in Magazin istoric pentru Dacia, 

I (1845), p. 135-137. 

a Vel ciubucciul, vel cahfegiul, vel sofragiul, vel serbeciul, vel ibrictarul 

si vel peschergiul, primeau 20 lei leaf a pe hind, fiecare. Cfr. Petru R Ascanu, 

Lefile si veniturile boierilor Moldovei In 1776. Document dela Grigorie A. (Mica, 

Iasi 1887, p. 77.

174 ELEMENTE ETNOGRAFICE SI FOLKLORICE 

foarte dese, pentrucd de « cAndu era giugul Orli » mai greu, ele 

inlocuiau mesele bogate i dese de odinioard. La ele erau invitati 

mitropolitul, episcopii, boierii in functiune i cei mazili. Domnul 

sedea in scaunul lui, in spdtdrie si era salutat, in rAnduiald, de 

invitati. Mare le cupar servea paharul cu ()lath Domnului, copiii 

din casä serveau arhiereilor i boierilor. Dupd vutcti serveau 

diferite « cofeturi » (le mai zice si confeturi §i coletioane). Aceste 

tratatii erau insotite de cAntecele mehterhanelei, care « zicea in 

meidanul dinlduntrul curtii ». 

Atentia pe care o acordau Domnii pentru angajarea unor 

bucdtari i cofetari iscusiti, era mare. Din documente cunoastem 

nume de cofetari vestiti 1 Insusi Grigore Calimachi, cel care a pus 

la cale alcAtuirea Condicei de ceremonii, cerea in scris din Polonia 

un buditar bun, cdruia Ii oferea 50 piastri pe lun, haine si obiecte 

in valoare de 300-400 piastri pe an si un apartament de locuit 

cu familia, aproape de palatul domnesc. Corespondenta Domnitorului 

pentru bucdtar se poate urrndri de aproape, dela trimiterea 

omului i banilor de drum, la recomandatia sä aducd « certains 

moules pour les ménues patisseries et autres outils * i pAnii la 

instalarea bucdtarului la curtea domneascd, unde « il est actuellement 

occupé a dresser la cuisine selon son idée » 2. 

Masa. Divanul cel mic era locul unde se aseza masa 3. Invitatii, 

arhiereii i boerimea pAnd la logof6tu1 al doilea, impreund cu doi 

vornici de poartA, erau trecuti in « isvod cu pecete domneascd ». 0 

salvA de tun anunta asezarea Domnului la masá. Postelnicul mare 

§i splitarul mare stau in exercitiul functiunii (« zvorindu ») la 

spatele Domnului, primul cu toiagul in mAnti, al doilea cu sabia 

si 

buzduganul, ambii imbrdcati in caftane. Aii boeri care mai 

« svoresc » in timpul mesei sunt: cuparul pune vinul i vutca in 

cupe, iar marele paharnic, imbrdcat in caftan i impodobit la umeri 

cu 7 « coti taftd naramgie », dd. paharele Domnului. Marele stolnic, 

ia « credinta » din « blidul » cu mAncare, ce urmeazd a fi asezat 

inaintea Domnului pe masd ; si el este impodobit, ca i marele 

N. Iorga, Studii i documente, VII, p. 299: Cárstian cofetariul (Iasi 

9 Iunie 1721) si la pag. 300 Ilie cofetariul, feciorul lui Carstiaris (20 Ian. 1752). 

N. Iorga, Documente Callimachi, II, p. 298-303 (nr. 146, 155, 156, 157) 

deosebit, p. 292, nr. 135. 

3 Iau ca bazrk descrierea ampld pe care o face Gheorgachi mesei din ziva 

Criziciunului, v. textul, p. 28110-28337.

OSPETE 175 

paharnic, in caftan si taftà. Mare le medelnicer, la fel imbracat, pune 

in « talgere » mancare i schimba talgerele, fiind ajutat de al doilea 

medelnicer. M arele clucer aduce el personal mezelurile din « beciul 

domnesc », ia credinta din ele si le serveste Domnului, fiind si el 

imbracat in caftan si impodobit la umeri cu taftti naramgie. 

Gheorgachi trece apoi atributiile « boerilor zvorelnici » filrà 

caftan. Marele vame.F, are grija, ca s zic asa, a dessert-ului, aducand 

asezand pe masa « confeturile ». 

Dela al treilea pahar marii boeri arnintiti mai sus tree i ei la 

masa pe care le-a pregatit-o separat marele camaras, locul la servit 

luandu-1 boerii de rangul al doilea. Sunt obligati sa vina numai 

la inchinarea paharelor, la rostirea oratiilor. 

Primul pahar II ridicà mitropolitul pentru slava lui Dumnezeu, 

cand chiar canta protopsaltul i cantaretii bisericesti. Al doilea 

pahar 11 ridicà Domnul pentru slava imparatului otoman, cand 

canta mehterhaneaoa i muzica din sala mesii ; atunci se face si 

« sanlac » adica se sloboade tunul i pustile (« foc marunt »). Al 

treilea pahar ii ridica mitropolitul pentru Domn si familia lui. La 

acest pahar ceremonia atinge culmea ei. Se face « sanlac » de tunuri 

pusti ; cantaretii intoneazd polihronion (« la multi ani »). Boerii 

yin, toti pe rand, de saruta maim Domnului, band cu Domnul 

&ate un « coboc de vin », dres de cupar. La urma yin cantaretii 

bisericesti, cari primesc bacsis un galben de aur. Inchind apoi 

Domnul pentru mitropolit, pentru arhierei, pentru boeri, dupa 

care boerii faceau « multamitä Domnului » si mai inchinau Si 

boerii intre ei « unii &Are alii ». Ospitalitatea Domnului era larga, 

incat boerii mai luau din mezeluri Si confeturi in naframi i pentru 

acasà, de duceau copiilor. 

Terminandu-se masa, Domnul se spala pe maini in spatarie, 

turnandu-i marele medelnicer ; boerii se spalau in sala mesii, adicd 

in divanul cel mic. Cafeaoa se servea in spatarie. Dupd cafea, de 

multe ori, Domnul « tânea (pe boeri) pan in sara, punandu-i la 

gioc, Inca i Domnul sa prindea la gioc ». Gheorgachi incheie referintele 

despre masa, aratand cum trebuia sa fie imbracati al doilea 

paharnic si al doilea medelnicer: taftà de-a-curmezisul, peste caftane 

; vatafii de paharnicei si de stolnicei: caftane fard tafta. 

Masa Doamnei. Gheorgachi descrie, insa cu mai putine amanunte 

si masa ce da Doamna separat jupaneselor. « Zvorelnicii » 

mesei erau vornicul Doamnei si ceilalti slujitori ai haremului,

176 ELEMENTE ETNOGRAFICE *I FOLKLORICE 

dupd influenta turceascd ce atinsese pand si organizarea interioard 

a palatului domnesc. Doamna ridica paharul intdi, rdspundea 

logofeteasa cea mare si celelalte jupdnese ii sdrutau mâna, drept 

« multilmità ». 

Cele dourt grupe de meseni, bdrbati si femei, se intruneau apoi 

in maibent', unde fiiceau « un joc de obstie, Domnul cu Doamna 

si boerii cu giupanesele ». 

Vedem din cele de mai sus, dr Gheorgachi a urmat un plan bine 

definit in expunerile lui asupra mesei, desvoltând patru puncte 

necesare ceremonialului: 1) atributiunile boerilor zvorelnici ; 2) 

succesiunea inchindrilor paharilor si ceremonia lor ; 3) sfArsitul 

mesei (ceremonia spdlatului pe maini, cafeaoa) ; 4) masa Doamnei. 

Dach compartim relatdrile lui cu acelea ale lui Pseudo-Codinos 2 

privitoare la mesele impiiratilor bizantini, sau cu acelea ale lui 

Mouradja d'Ohsson ,3 cu privire la masa sultanului, observdm putine 

asernandri si numai de ordin general: pregdtiri pentru invitarea 

persoanelor (mai complicate la Pseudo-Codinos), lux in ce priveste 

serviciul (mai putin la sultan, care intrebuinta foarte rar serviciul 

de argint si aur), numdrul mare de slujitori (mai putin la Turci), 

eticheta asezdrii la locurile cuvenite (foarte complicatd la Bizantini). 

Gheorgachi ne intereseazd, in plus, prin tendinta precizärii 

urmdtoarelor elemente locale: atributiunile slujitorilor, imbrdchmintea 

lor, combinarea elementului laic cu cel religios, prin cantruile 

protopsaltului si ale cântilretilor bisericesti, aldturi de ldutele 

tiganilor 4 ; supunerea boerilor &are Domn si a jupdneselor care 

Doamnii, prin sdrutarea mdinilor lor, obiceiul ptimântului al 

nesfdrsitelor toaste, la ridicarea fiecdrui pahar ; in sfArsit, incheierea 

mesei prin unirea mesenilor bdrbati si femei, pentru ca sd incingd 

un joc cu zicdturi si glume, pAnd seara tdrziu. Jocul acesta national 

atrAgea atentia mai ales a strdinilor, Cali participau la masd. 

Ungurul Ianos Kemeny, care reprezenta pe Racokzi la nunta fetei 

' Mabei, maibent (turc. mabeyn ------ ce qui est entre) era incaperea personald 

a Domnului, situatd intre harem si camera ofiterilor de serviciu. 

2 De off iciis, ed. Bonn, cap. VII, p. 55-64. 

2 Mouradja d'Ohsson, Tableau général de l'Enzpire othoman, VII, p. 

139-141. 

2 Atat Paul de Alep cat si D. Cantemir in operele si la locurile citate, 

spun cd nu lipseau din sala de mancare o icoand invelitd si o candela aprinsa 

1ntotdeauna, deasupra capului Domnitorului.

CONCLUZII '177 

lui Vasile -Lupu cu Radzivil, descrie impresionat acest joc « Vreo 

cincizeci sau sasezeci de pdrechi de boerice i cocoane, singure 

prinzandu-se de mani, acus rotogol, acus de-a-lungul, au intins 

dantul romanesc , la care numai s'au uitat bdrbatii, nu s'au 

amestecat intre ele, ci inaintea lor oarecare stolnic britran, cu 

comdnac pe cap si cu baston a mând sdria cat putea » 1 

In schimb, relatarile lui Gheorgachi sunt intocmai cu ale lui 

Paul de Alep si Dim. Cantemir, care au descris mese intr'o epoch' mai 

veche decal aceea a lui Gheorgachi. Aceasta este o dovadd cri 

obiceiurile se transmiteau prin traditie, frird ca sd fie nevoie de o 

consemnare a lor in scris. 

Concluzii. Am analizat o serie de ceremonii, care amintesc mai 

mult de leghturile noastre politice cu Poarta otornand, dela care le-am 

si imprumutat in elementele lor esentiale (investirea, mucarerul, 

felul de a primi solii, etc.). Am trecut apoi la analiza ceremonialului 

bisericesc, care s'a resimtit in mare mdsurd de ritualul ortodox 

al bisericii constantinopolitane. Dar aceste ceremonii se infatiseazd 

in Condicd strans legate intre ele ; autorul trece pe nesimtite, in 

descrierea unei ceremonii, dela aspectul ei politic, la cel bisericesc, 

iar clasificarea adoptatd in analiza Condicii s'a impus numai din 

punct de vedere metodic. 

Ceea ce a fdcut mai stransd legatura intre cele doud aspecte 

diferite ale ceremoniilor, a fost interventia elementului etnic. Aceste 

ceremonii repetandu-se de fiecare Domn in parte, in virtutea 

traditiei, au devenit obiceiuri ale noastre ; ele au pdtruns in tesiltura 

conditiilor noastre de vieatil i subliniazd fondul si interesul national 

al Condicei. 

Dacd subordondm termenului de folklor pe acela al etnografiei 

traditionale 2, constatdm cu surprindere din cele analizate in capitolul 

acesta, cri opera lui Gheorgachi prezintà o mare important:a 

si din acest punct de vedere. Ea ne-a transmis date pretioase 

asupra multor obiceiuri din trecut. 

Unele dintre acestea se prezinta in strânsd legdturd cu vieata 

noastri bisericeasca: mersul cu icoanele la Criciun, rostirea unora 

dintre oratii, cu prilejul sdrbatorilor celor mari. Aceste obiceiuri, 

I Apud Gh. Sincai, Chronica Romdnilor, ed. II-a, 1886, vol. III, p. 68. 

2 

Aceasta e chiar conceptia actual'al a folklorului, dr. Paul Sébillot, Le 

Folk-Lore. Littérature orale et Ethnographie traditionnelle, Paris 1913, p. 4-12. 

12


practicate la curtea domneasca, nu erau alteeva cleat forme mai 

protocolare ale unor obiceiuri pur populare i populare au ramas 

pana in zilele noastre. 

Alte obiceiuri se prezinta in stransa legaturà cu vieata proprie a 

invatilmantului romanesc: aducerea ucenicilor sa rosteasca oratii 

in fata Domnitorului. 

Am intalnit obiceiuri care oglindeau admirabil de bine sfatosenia, 

spiritul de verva i glume al poporului românesc: cazul numeroaselor 

cuvantari i inchinari de pahare, la ospete. 

Gheorgachi nu s'a multumit sa infatiseze numai din obiceiurile 

curtii domnesti, ci, descriind obiceiul udatului in vai in Lunea 

Pastilor, ne-a infatisat un obiceiu, existent in patura taraneasca, 

nu numai a poporului nostru, dar si a popoarelor slavice din jurul 

nostril. 

Trecand apoi la obiceiurile ramase mai mult in jurul curtii 

domnesti, am vazut cal acestea, desi erau inspirate la origind, din 

atmosfera imperiala a curtilor bizantina si otomana, totusi se 

adaptau la curtile noastre domnesti, conditiilor proprii de vieata 

romaneasca: pilda scoaterii cailor la ciair in ziva de Sf. Gheorghe ; 

sfarsirea sumptuoaselor ospete domnesti cu incingerea horei romanesti 

; larga ospitalitate a Romanului, manifestata prin numarul 

mare de mese oferite de Domn intr'un mod asa de imbelsugat. 

Toate aceste obiceiuri, comunicate de Gheorgachi, dintr'o epoca 

si dela o curte in phyla stapanire fanariota, ne dovedesc triumful 

caracterului nostru etnic-traditional asupra elementelor de imprumut 

bizantino-otomane. 

Acestea din urma se manifestau mai mult in domeniul ceremonialului 

pur politic, dar erau intretesute, formand un tot unitar, 

plin de pitoresc i patriarhalitate, cu elementele noastre etnicotraditionale. 

Condica lui Gheorgachi este, fara Indoiali, cea mai putin intinsa 

dintre operele cronicarilor, dar in acelasi timp i cea mai 

bogata in date, care oglindesc admirabil de bine starea sociala a 

poporului românesc din secolul al XVIII-lea ; aspectul triplu al 

acestei societati romano-bizantino-otoman revine aproape in fiecare 

pagina a Condicii, formand ca un mozaic, in care varietatile de 

forme si colori se armonizeazä unele prin altele.

IZVOARELE 

Dupa ce am vazut mai intai, in ce consta literatura de ceremonial 

si cA cele mai de searna opere care apartin acestui gen de 

literaturd sunt de origina bizantina 1, am Mcut apoi o analiza 

criticil a Condicei lui Gheorgachi, pentruca in literatura romaneasca 

de ceremonial ea reprezinta culminatia genului. 

In acest capitol se cuvine sa stabilesc raporturile dintre opera 

lui Gheorgachi i modelele ei bizantine. 

Dar, pentruca asupra izvoarelor Condicei lui Gheorgachi s'au 

emis i alte pareri, sa vedem dintru inceput care sunt aceste pareri 

si ce poate ramanea din ele. 

Manuscrisul 116 grec din Bibl. Acad. Rom. Prin anul 1892, 

V. A. Urechia daruia Academiei Romane « un portofoliu manuscript 

in limba greaca al unui medic din secolul al XVIII-lea. 

Portofoliul cuprinde multe insemnari interesante despre poporatiunea 

rii, corespondente cu Domni i boieri, retete, 

etc »2. Donatorul, care tocmai pregatea volumele din Isioria Romeinilor, 

a ddruit manuscriptul, cu conditia ca personalul Academiei 

sa-i libereze copii i traduceri dupd texte. Textele au fost 

traduse de prof. Gh. Murnu, pe atunci functionar la sectia manuscriptelor. 

Pe baza acestor traduceri, V. A. Urechia a semnalat 

cel dintai, dar in mod sumar, cuprinsul acestui manuscript si importanta 

lui 3. Peste un an dela aceastd prima semnalare, V. A. 

1 Despre acestea, V. pe larg, mai sus, p. 11-21. 

2 Analele Acad. Rom., Partea administrativel fi desbaterile, seria II-a, t. 

15 (1892-1893), p. 22. 

3 V. A. Urechia, Istoria Romailor, vol. 5 (1786-1800), Buc. 1893, p. 

512-513, 529-530, 535-536. 

1 2*

180 

IZVOARELE 

Urechia reveni asupra manuscriptului, de data aceasta, intr'un 

articol mai desvoltat 1. Manuscriptul a trecut in fondul de manuscripte 

grecesti ale Academiei Române, cu numilrul 116. Din con- 

-tinutul variat al lui 2, in chestiunea noastrd nu intereseaza, decat 

trei texte de ceremonial. Pentrucà aceste texte n'au fost copiate 

publicate in greceste de V. A. Urechia, care s'a multumit sà publice 

numai traducerile filcute de Gh. Murnu i pentruea aceste texte 

imi vor servi pentru documentarea unei alte pdreri, deck, aceea 

admisti pan6 acum, cu privire la izvoarele Condicei, voiu reproduce 

aci i textul grecesc, pe care-I voiu traduce in româneste: 

r. ir Ti nebrct vet xdpn beeivoc (57roi5 

imciyet pg povxaddEeiov Teepdrt 

xal yol)vav nig ba aMv-tnv reara 

rIv 7pleav roi3 Wayiov. 

'Acp' O 

oU coav'n p.axpOOev ' A- 

06vrt); (sic) 7ckpvet; ircOcvo) el; 

Ta 86o coy zipLa -rOv itoz.rav 

p..e TV yoUvav xat inckw» etc,- TOv 

7C. orrUcv POcveL; TO pepti.Ocvt p.O 

TO ccv-ov rcouyyt, c;Swra; xa6a- 

AO:Fil; brIvo) et; TO noyOv aou, 

TO Orcotov xpaTei: soi5X6c aou 

i 

I. 

Ce trebue sá faca acela care 

merge cu firman de mucarer 

(cu) blaná la un Domn, in ziva 

alaiulni. 

Indatà ce s'a vtizut Domnul 

de departe, iei in mainile tale 

bocceaua cu blana i deasupra 

boccelii pui firmanul cu punga 

de diba 3, tu fiind cdlare pe 

calul tdu, pe care-1 tine servitonil 

Ulu, care merge pe jos. 

1 V. A. Urechia, Din portofolial doctorului Sutzu (1740-1766), In revista 

Ateneul Roman, 1 (1894), p. 257-268. 

' Const. Litzica, Catalogul manuscriptelor grecesti, din Bibl. Acad. Rom., 

Bucuresti 1909, p. 396-398; autorul nu aratA, ceea ce ar fi trebuit sá stie, 

cA ms. a fost studiat de V. A. Urechia. 

3 Diba = stofd de mAtase, brocart. V. Dictionnaire Turc-Français par 

Samy-Bey Fraschery, Constantinopol 1885, p. 512. L. SAineanu, Inf. orientaki, 

II, partea 2-a, p. 47. Somavera, Tesoro della lingua greca-volgare, ed. 

italianA, Paris 1709, sub voce poiixov. In greceste: Turk, T cp. nig , 81.1.1.r.CE;, plural 

St.Frer.8eg, de unde adjectivul St.Trcak(71)vto = fAcut din diba. 

CuvAntul revine In limba greacii, la plural, sub forma vitazq, in Ioachim 

Cipriotul, Kpr.v.v.bq nact.t.og (ms. inedit al Academiei Ronaa.ne, nr. 37, fond 

grecesc, f. 5 v.): xxl. pocc& roar6.61.a. è Tcapvpco'); am-v.0e; xca etg linapa 

aev-coUxtoc yegera. [th -an&Sec = i multe postavuri cu saicle stacojii si nenumdrate 

Iizi pline de dibale (datorez informa(ia regretatului prof. D. Russo). 

si 

xi

746c. Eav rcAriaLdw-nc 8i xov.r& 

etc TOv oci)Oivnlv, xctt 18-,^4c rcik 

itvocc xacpOc ye/. xtv-i0i5 11 Lk- 

X6Tric TOU 8LA VA gX0y) Etc rcpo- 

Unrcfmnlacv Toi5 cpEppo.vtoy, 

E15ELc 

ELOUg xoci. oirroa gpzEaoct 

TcpOc TV inkriXeyryircfc TOO, A7LAW- 

V4IVTOC4 Etc ocl'iTOv Ta 86o -,(6pccc 

ou tie Ti)v yotivccv xoct cpeptici.vt. 

x00084 TA xpC(Teic. 

O ocUOiv-rqc 8i rcipvEr. ELOUg TO 

coEpiAvr. x«.1 Cp11Cill/TAq TO TO pclOact. 

7cd0av inc'tvo.) El; TOv irozTcoiv 

T-;lv yoUvotv Orco 

st 

xpccretc Etc TA 

SOo aou zkptcc, xoct ELOUc r Tpoc- 

6oI3v 1Xoyov ccU0EvTotOv iè 4-pccc 

i) xoct TrepcaaoTkpoug .rozoc8c:ccaec 

ot Onotot xpocToilv xcet TO ScAoyOv 

aou, xca EUOU; yt.oupouvatsic xoct 

xl.valtc gl..t7rpoa0Ev Toi5 ccUOivTou, 

8i ai Ocxo A000ET Ocylacoc, XA1, gT6L 

gpZEOOZ gcoc T7V xoUpralv- cp0C,caccvTec 

8i Erceet'ict,c Etc Tip axci- 

Aocv xod, roupouKEtc ITO0o.v 4,- 

Trpoacv To5 co)ObTou, i'coc ou 

vk xocOics-i Ut.P1A6T7Ic TOU Etc 

TON/ D'pOvov TOU Etc TO 8t6otvt. 

Kat crTixEacc, tatoc 4prpoa0Ev cdiToi; 

xpocTiLvTocc 011otcoc T;r1 yoUvocv xott 

f. 7v cpepp.dcvt, I etc Tag 86o got) zetpccc. 

TOTE O cd)Oivrylc Op0Oc tov -rcipvEL 

TO cpEpOvc, xoct CpLA(1)1/TOCc TO TO 

met T(:). &May 'Ecpev8c, O sk 

.76 avccyr.vexrxet.. EU 81 iv TOao6-ap 

aTixEcc Op0Oc etc TO)) TO- 

TGOV aou xpaTiLvTocc T411/ yoUvocv 

Etc Tdc sUo aou zipLcc go4 V& Te- 

X4crn avc'cyv(i)aLc Tot; pept.i.ot- 

viol). Kat T6TE 7TepveL 0 &May 

I ZVO A RELE 181 

ErcE- 

Cand ajungi langa Domn si vezi 

cä este timpul ca Inaltimea Sa 

sa porneasca intru intampinarea 

firmanului, descaleci irnediat 

astfel vii spre Inaltimea Sa, 

intinzand catre ea ambele tale 

maini, cu blana i firmanul, asa 

cum le IA. 

Domnul ia indata firmanul 

sarutandu-1, II pune iar deasupra 

boccelii, cu blana pe care o tii 

cu ambele tale maini si indatd 

iti aduc un cal domnesc cu 4 sau 

mai multi ciohodari, care tin si 

calul tau si indata pornesti si 

treci inaintea Domnului. lard 

acesta te urmeazd indata si 

astfel veniti Ora la curte. Cand 

sositi, descaleci la scar5 si 1reci 

iarasi inaintea Domnului, 'Ana 

cand Inaltimea Sa se aseaza in 

tronul sliu, in divan. Si stai drept 

inaintea lui, tinand la fel, pe ambele 

tale rnaini, blana i firmanul. 

Atunci Domnul, stand in picioare, 

ia firmanul si sarutandu-I, 

11 da lui Divan Efendisi, 

iar el il citeste. Tu, in acest 

timp, stai in picioare la locul 

tau, Orland blana in ambele 

tale maini, pana sd se sfarseasca 

citirea firmanului. 

Si atunci Divan Efendisi ia 

blana din mainile tale si im-

182 IZVIDARELE 

'EpevaLcri] -riiv yoUvccv cirri) Tk 

zeipocc aou xod -rilv popcdva .r6v 

c606vrtp. Kai. ei)06; 6 c606v-rt]; 

popodvet yo6vco -rOv At6av 'E- 

coevata7), xod. IleT8c TCCUTCC cpopov:ver. 

xod. &crew( axt.touporrocriv, irs-cdc- 

tievov el; TOv cc-ov csou TOrcov, 

v.e01 8 atcaUccrOz. 

f. 25r H zaseeptóvta &roil yiverat zip 

naeapovip riiiv OW-ccov. 

TO noupv6 cUyaivwv-rotg 6 Lk- 

A(Siccrog c6Okv-rig ek -cilv [LeyOolv 

arroceocpiccv, xecOvroct. eig -rOv .ap6vov, 

;cat Tcpiv vcic Trlyain ei4 -Lijv 

ixxkicrEctv etc Tut% 6 pat,g awrocvAvel. 

ToUc -youplvou; -rijg Ta&pag 

xcrra ..elv Tccacttav auv-hOniocv, 

[LE Ta neaxAcrLoc Orcoil pepvouv. 

Kai suvop.r.A6v-rocg I.Lot-;) -rou, 

Tok pcos-F,c 7r(7.4 rcopeUov-cod xod 

nclig aTrepvolliv etc Ta (..Lovcurrpt.ci 

-mug. "OpOLor. 81164 crrixov- 

-cat xeci xo:A8 s6 TOL); 8i8et. 

'0 64n1A6Torrog ccOOLrnIc 

e6- 

06; cip' 135 e5youv oi liyok.tuvot 

eacO -rip arcocOapitcv, ..t.i Cav rilv 

rcapti-rcetv rlyccEvet nig -r3-0. ix- 

xkricriocv nig Toag iSpoug, cpopi5v- 

Tocq 6 13-og anccOl(ric Ay xoUxce. 

Tip iiiiipcxv Tridr.; Tcapap..ov-71 6 

8EaTr6nlg ek rip.) ixxAvriocv 8ev 

gpzeTaL, irceLail xod gzet. -rec npul- 

eicc 6 intaxorcoc Tor.; `130.y.civou, 

I L 

1 Compard cu Gheorgachi, textul, p. 2706-2711,. 

bracd cu ea pe Domn. *i indata 

Domnul imbraca pe Divan 

Efendisi cu bland si dupd acestea 

te imbracd si pe tine, cu 

pacea de samur, pe and tu stai 

in locul tau dintai si dupd 

aceasta, vd retrageti 1 

Cereinonia care se face 

in A junut Bobotezii. 

Dimineata, iesind prea ladtatul 

Domn la spataria cea 

mare, se aseaza pe tron si inainte 

de a merge la biserica, la 

ore, se intalneste cu egumenii 

%aril, cari, dupa vechiul obiceiu, 

adue peschesuri (daruri). i intretinându-se 

cu ei, li intreabd 

cum le merge si cum o duc in 

mändstirile lor. Insd ei stall in 

picioare si cafea nu le dil lor. 

Prea inaliatul Domn, indatà ce 

ies egumenii din spatdrie, se duce 

la biserica cu tot alaiul, la ore, 

ducând al 2-lea spatar cuca. In 

ziva Ajunului, Vladica nu vine 

la bisericd, pentrua (atunci) 

intaetatea o are episcopul Romanului 

si face si sfintirea cea 

mare a apei, dupd sdvarsirea

cistia-9198g 

d 

'nfougnoogo 

no 

vmdtuoD 

-urls 

n[ 

r 

deadp 

u[ 

'In[nUU1001 

namvul 

asuradu 

pruvumi 

rnop 

no 

t 

osaumop 

n!up 

no 

O.Inul 

Ego 

uopaspi 

tut 

rcriu! 

'o!walsod 

Nod 

-mu 

InJaoq 

ad 

I§ 

umowd 

ùnuvo 

no 

Julvds 

aiaanw 

iniaoq 

ad 

pup 

-wqm, 

!§ 

uo.n 

ad 

rznan 

as 

'apri. 

-rds 

naJew 

Ut 

puraram 

uuwa 

[ineirru! 

noad 

4eluawuua 

. 

77zaloqo9 

- 

vrqz 

213 

aovf 

as 

ao 

vpiotuadaa 

Papa 

`1!..ir,15 

U 

him 

as 

'ppm 

nitn.ird 

sat 

ao 

rdnp 

!§ 

vaonao 

no 

!oppo 

Fjuprd 

r.nur 

dodowad 

rdnp 

`!!!!!!2dri. 

Floaad 

no 

indodowjd 

rxitn 

!uawn2a 

rdnp 

OEI 

urp 

ao[pIlsruriu 

°wag 

no 

runaJdunp 

nuaum2a 

r.nut 

!ode 

`naondo 

no 

yOauunop 

!lolaas!ci 

Hioadd 

mu! 

ur 

.advotoid 

u! 

nms 

'aurlrds 

u! 

`ndiunruu! 

punnA 

paoq 

MUIR 

no 

i§ 

nadaulau 

no 

inlllododluu 

Lt 

uoj 

Ut 

rzeau 

as 

'aprq.rds 

n! 

Amu 

(1[) 

ropas!cE 

asat 

uwoa 

luliru! 

uaad 

OD 

rdnp 

`!D 

-maim!! 

Ia7uljs 

52dzt.t 

Flatmdr 

vox 

Fq3R 

SnoAri 

- 

Tireop 

tmoR)parrbox 

orn 

Tri 

pox 

-fchoaL, 

nt.,.xiln3orpo 

iu. 

nriokyx 

- 

x? 

dre.A.3-si 

41. 

523 

1)013xdp23 

twxknviDolz. 

A70177-1 

no-)Xcb,ç 

n91. 

vox 

50)30719 

(A.Rf 

97ox 

(Ad 

Lo roxa 

anXcb,p 

A01 

jl)dod 

2zx 

1094, 

A0.1. 

523 

110L3030X 

A203dX0WILD 

ntvoksri 

Sis 

5(4.3A399m 

50.mol9 

y 

- 

kr1)9 

Sr_tnemixa93 

9ndnou 

oj 

4(V4736030 

rtOn 

413ap1 

tt 

M2341te 

202Z0 

D7491139301 

HI 

ASZ1 

- 

5?9,(rx. 

noro.: 

nol3RiR 

51rd9ima 

-ox.A.rderb 

70 

0.4 

3 

20 

,thlp 

'pox 

4 

A9 

dn101,0 

A01 

:?.1-1 

51;0 

d7a.nanouox 

- 

)oodcb 

70 

Anonpopi? 

'mouratolcodu 

n91 

lo137-1 

`no7drmaz. 

foi 

523d33 

5c01 

Tri 

5Z11.1011.01.00d 

IL 

0 

13(9/09 

7-13 

(5rIon7Tklo.k4 

5noi 

:+p_t3r1 

`nol.oxI'd 

no.i 

Km7dkinznor1 

m-91, 

5non7rInokt.. 

52oi 

koi1 

5rchopi, 

Stta. 

neari 

rn 

Anon391-1? 

nod3iD9 

'nod 

-molD 

ri 

5r3t,cyxx? 

SIDoin3O9oo 

5Ita. 

523(333 

lo 

evion3x)97i?Aomrph.t. 

vox 

.101069 

119.1A0X71-0 

002600XILD 

At/s..1. 

573 

l0n31197.d 

3923 

'57014%07-4 

500V0A. 

-3-11 

Sctoi 

pox 

'513c3317,cho 

5r,toi 

311 

53yolc0dikr1 

9 

pot 

'n0n9d# 

A91 

5.13 

Iri-30)px 

AloidrOXILO 

Aki 

523 

S0n3ri9svocatiat. 

evx)3.okotn 

Akl 

gailp 

5turq09x) 

50.1.,zi9ykefv; 

9 

ti..A.Q3 

5err19 

,thf 

.5xyp.dnoi3 

x 

5z33G 

5ka. 

)pi3T1 

A01119:01.A. 

-7p 

n0vp131-1 

/up. 

pox 

13Aript 

7rx 

ESL 

aqauvonn 

11 

ìtkei 

ugo 

3T1 

4 

Arkri 

Alp, 

9 

ittp. 

n91 

Fl 

20 

t1D3y1-,9 

4.i.

184 IZVOARELE 

OU cc60év-rou. Hpv va 4,04)-71 6 

rcoXuaeog, xoct dcp' oi5 6 t.PcfcX-rr)g 

dcpzio-n 6v 7roXu6Xeov, yive-rocc 

xoccpoawaicc, xcd 1..teTac -r=lv xoccpo- 

8ocrEocv Ta avrtcpona, 6 Locyyk- 

Amy xoct i irciXourt) docoXouOcioc. 

Kcd 1.te-rac rv TEAELCOGIN '61'5 soo- 

Aoyiocc 6 64rriX6-rocroc oc1506v-rng 

1147) pl 6v 8ea7c6-rip, (le To64 

dcpzcspeic xoct &pzovvocc eiryccivMTOCg 

a7c6 Tip exxX-viccv, WRTE- 

6cdvouaL xdcTco siq rv cc6Oev-rcx4)v 

cc6X4)v 7cp6; 6 vipoc Trijc a6tivic, 

xEZ 67coi5 xoct 6 0-p6voc -rob' Ltiri- 

A0TaT00 eivocc g-roc[Loq, 6(10E04 xod 

-r05 aea7c6-r0v, 1-6:w Ccpzcep6cov, xcd 

dcpx6v-rm xoct yiveTocc 6 plyccg 

ycccap.6; nay& I-05 seaTcCerou. Kod 

&poi) TcXecelcrn 6 Ccycoca[164 &arca- 

6t..totcvo; 6 6kX6-rocroc -r6v aTallp6v 

xoct (5ocv-ri4o)v-rOcg TOV 6 aecr7c6- 

7)6 pl TON, aytoccrp..6v, iiirovrocc 

-rec TOrccoc xoct yive'rocc xoci. TO bd.- 

Xocrcov crevXiixc xoct 6 [LEx-repzocv6c. 

Kod Occo' o6 iSocvTLCSOOLV 01, dcpxcepetc, 

iyo6[..tevoc xcd dipxov-rec 

Tcccpck -r00 acarc6T0o, dcpzcvarc xod 

4) rcapOcTocEcc TELV cck5Onrct.x6")v ca6y 

vdc ski pxowrocc CSTOALcrt.t6voc 

xott v& Corepvoi;v xocTiFrpocrOev 

Tot) 601XoTdc-rou ccUOLProu, [Sow- 

-gov-recg Ta 6 aearc6-ry)c. 'Erc Ocwo 

etg T& noyoc 61.,co3c xcc6cacxelSouv 

apzowcOrcouXoc, crroXto-pivoc (16vov 

[LE Ta X0C66003ta, xcd Cup' oiS Cureplaouv 

6Xoc Tdc 6.Xoyoc, ela6pzel-cct. 

f. 26r xod I 6 lilycicc x61171'70 111 1-4P 

auOccipbolv 7cocpo'cor4cv )(ad, et506c 

Ocvoc6ccivec 6 64)-/X6-rocroc ii.ocU) pf 

ga. Inainte de a se cAnta 

polieleul, precum i dupA ce cantAretul 

incepe polieleul, se face 

impartirea de lumAngri i dupd 

ImpArOrea de lumAnAri se cAntà 

antifoanele, evanghelia i restul 

slujbei. i dupà sAvAr0rea doxologiei, 

prea Malt atul Domn, dimpreunA 

cu VlAdica, cu arhiereii 

si cu boerii, ie§ind din biserick 

se coboard jos, In curtea domneascA, 

in spre locuinta Doamnei, 

unde §i tronul prea 

(Domn) este gata, precum 

0 al VlAdicei, al arhiereilor si 

al boierilor 0 se face sfintirea 

cea mare a apei de cAtre VIAdica. 

DupA sfintirea apei, pe 

cAnd Domnul sArutá crucea si 

Vlddica Ii strope§te cn apà sfintita, 

se trag salve de tunuri 

se face 0 restul §enlicului si 

cAntà mehterhaneaua. i dup5 

ce arhiereii, egumenii §i boerii, 

sunt stropiti de VlAdica, incepe 

§i alaiul cailor domne0i, impodobiti 

si tree pe dinaintea 

Doran, VlAdica stropindu-i 

cu apd sfintitg. Insa pe cai, chidrese 

boerna0 (fii de boieri), Impodobiti 

numai cu caftane §i 

dupA ce au trecut toti caii, intrá 

Si marele comis cu alaiul obisnuit 

i Indatà se urea Domnul,

IZVOARELE 185 

TOv aEC:17COnly &Tr&vo elg Tip kx- dimpreund cu Vlddica, sus in 

xAvriocv xoci. 4dcae-rocL 0-eicc xc ci. bisericd si se cântd dumnezeix 

AEL-coupyi.cc. iasca i sfânta liturghie 1. 

'V. A. trechia considerii ms. 116 posterior Condice i. Manuscrisul 

Acad. Rom., fondul grec, nr. 116, din care am reprodus 

aceste trei texte grecesti, a fost al unui membru al familiei Draco- 

$utu (dupd V. A. Urechia, un doctor), pentrucri intr'o notild a 

manuscrisului se spune « unchiu meu Dracu fftu » 2 Textele datate 

sunt dintre 1745 (naratiunea in versuri, sub forma de epistold, 

a unei ciilàtorii, iarna) si 1776 (« Marche-route » Moscova -Constantinopol, 

dela 25 Ian. 5 Aug. 1776), dar mai sunt i altele nedata 

te. V. A. Urechia inclind a socoti fragmentele de ceremonial 

posterioare Condicei §i in consecintd exclamd: « Dar la curte, ce 

mai pardzi la toate ocaziunile ! Nu s'au schimbat mult din obiceiurile 

descrise de Gheorgachi, decdt cü s'a substituit boierimei 

române fel de fel de venetici » 3. Mai mult, manuscrisul este 

folosit de V. A. Urechia pentru istoria domniei lui 

in Moldova (1793-1795). 

Mihail Sulu 

In rezumat, meritul lui V. A. Urechia a lost cd a descoperit 

manuscriptul (nu spune uncle) ; a atras atentiunea asupra lui, publicând 

i traducerea lui Gb. Murnu a celor trei texte de ceremonial 

; a intrezdrit asemdnarea intre acele texte Si Condica lui 

Gheorgachi. 

N. Iorga considerä ms. 116 izvorul Con dice i. Mai tdrziu 

N. Iorga, cercetând manuscrisele Academiei Romdne in vederea 

alcdtuirei celei mai bune sinteze ce avem despre Istoria literaturii 

roindne, (Id peste manuscrisul grec 116 i, necunoscând studiul 

scris de V. A. Urechia asupra manuscrisului, afirmd cà acest « interesant 

carnet grecesc » este scris de tatd1 lui Gheorgachi, iar acesta 

« a redactat [Condica] dupd insemndrile tatdlui sau » 4. Pe ce 

s'a intemeiat ca sà ajungd la aceastd constatare, autorul nu aratil ; 

probabil, a socotit cà amiinuntele nu-si au locul intr'o lucrare de 

sintezà. Noi lush' intr'adins am reprodus textul i traducerea celor 

1 

Compard cu Gheorgachi, textul, p. 28721-28939. 

2 Ms. grec. 116, f. 173 r.; mai este amintit i la p. 163 v., 164 r.,171 

r., si 173 r. 

3 V. A. Urechia, lstoria Romdnilor, V, p. 535. 

N. Iorga, Istoria literaturii romine in secolul al XVIII-lea, vol. I, Buc. 

1901, p. 499 (in /st. lit. rom., vol. II, ed. II-a, Buc. 1926, p. 556).

186 IZVOARELE 

trei fragmente de ceremonial, pentru ca sa se vada clar Ca Gheorgachi 

nu a redactat Condica dupa acele insemnari. fad argumentele 

: 

Ms. 116 nu a sorvit ca izvor lui Gheorgachi. 1. Condica are, 

cum am vazut, o sumil nesfarsita de ceremonii man i mici, 

petrecute la curtea dornneasca. Incepe cu instalarea ; trece la 

instalarea deosebità a lui Grigore Calimachi ; aratil obiceiul alegerii 

boerilor i slujitorilor, (land liste ierarhice ; continua cu 

ceremonia micului mucarer ; ia, pe rand, sdrbatorile imparatesti 

(Craciun, Sf. Vasile, Boboteaza, Floriile, Saptamana-mare, Pastile. 

Sf. Paraschiva) i ajunurile acestor sarbatori. Se ocupa apoi de 

demisiile i instalarile InaIilor prelati ; descrie o sedintii a divanului, 

pentru ca sa termine cu ceremoniile primirii solilor strdini 

si a trirnisilor turci. Cum se poate sustine Ca niste scurte insemnari 

ei 

nurnai despre mucarer, Ajunul Bobotezii i Boboteaza, au 

servit lui Gheorgachi sil redacteze CondicaN 

2. Dacil comparam numai aceste 3 ceremonii, din multele descrise 

de Gheorgachi, constatam deosebiri intre redactiunea lui 

Gheorgachi i aceea a ms. 116. 

Instructlunile despre mucarer in ms. 116 sunt adresate Turcului 

care aduce firmanul, caruia i se adreseaza mereu la persoana II : 

« 

iei in mainile tale », « pui Si firmanul », « tu fiind calare », etc. 

Mai de graba cred ca aceste instructiuni sunt traduse greceste din 

turceste, pentruca numai in limba turca i se puteau da asemenea 

instructiuni protocolare. Ca existau asemenea tipicuri turcesti de 

ceremonial, aplicate cur tilor domnesti din Principate, aceasta am 

aratat in mod documentat in paginile anterioare 1. Asemändrile 

de practica protocolard intre cele cloud redactiuni provin din traditia 

ceremonialului, care se facea mereu in acelas chip. 

Mai mari sunt asernanarile cu privire la ceremonia din Ajunul 

Bobotezii i la Boboteaza. Momentele se succed aproape la fel in 

ambele redactiuni, dar ele se explica, pentruca ambele redactiuni reproduceau 

tipicurile bisericesti grecesti. Dar acolo unde tipicul bisericesc 

nu le mai servea ca model, se deosebeste o redactie de cealalta. 

Astfel in redactia greceasca a ms. 11.6 se omite ceremonia rostirii 

oratiilor de catre diacon, egumeni i alti preoti i distribuirea bacsisurilor. 

Mai omite ordinea in care asistenta saruta la Iordan 

V. mai sus, p. 51, nota I i p. 111, nota 1.

IZVOARELE 187 

icoanele ; de asemenea nu pomene,Ite niciun rand macar despre 

ceremonia venirii Doamnei la aceastd procesiune, cu vornicul ei 

in fruntea alaiului ; nu aminte§te nimic despre locul unde se facea 

Iordanul, in cazul când vremea era rea. Gheorgachi de asemenea 

mai are in plus despre obiceiurile in ziva a doua §i a treia dupil 

Boboteazà. Gheorgachi are alt plan in deshisurarea acestor ceremonii, 

alternând cele trecute in cadrul bisericesc, cu cele fdeute 

in palat, in cadrul laic. i acum, dupd ce am vlizut ca asemdndrile 

sunt putine si numai când decurg dintr'un tipic bisericesc comun ; 

dupil ce am vdzut cd redactia ms. 116 este mult mai sumard §i 

lacunard fatil de Gheorgachi, cred ca logic este sd nu mai vedem 

niciun raport de depedentd intre Condica lui Gheorgachi §i acele 

insemnari din ms. 116. Tocmai de aceea am reprodus insemarile 

aici, in original i intr'o noud. traducere, pentru ca fiecare, coinpardndu-le 

cu ceremoniile respective din Gheorgachi, sd se 

convingil singur Ca acesta nu a redactat Condica dupd acele 

insemndri. 

D. Russo §i problema izvoarelor. SlI adâncim acum cealaltd 

pArere asupra izvoarelor i sri vedem, in ce masura s'a inspirat 

Gheorgachi « parte de cartea lui Constantin Porfirogenit, 

"ExOcatg -L-71g pocciad.01) TgEGL4 (Descrierea ceremoniilor curtii), 

parte din cartea lui Pseudo-Codin, Hepi. -a7w Ocpcpcxicov (Despre 

demnitAtile palatului) » t. 

Am vázut eh' din operele acestora, fusese cunoscutd in Moldova, 

lui Dim. Cantemir, numai opera lui Pseudo-Codinos a. Mai 

qtim ea' opera acestuia s'a tradus in limba greceascd apla. de 

Hrisant, &and era ieromonah, adicd la 1691 §i cà o copie dupd 

aceastd populard traducere a pregAtit Daponte pentru stripdnul 

sau, domnitorul Constantin Mavrocordat, in anul 1741 3. Acest 

an este semnificativ, pentrucd din insgqi analiza Condicei lui 

Gheorgachi reiese ea Const. Mavrocordat, intr'a doua lui domnie 

(1741-1743), a inceput o reforma radicald a curtii domnqti i a 

D. Russo, Elenizmul in Ronzdnia. Epoca bizantina' qi fanariota, Ruc. 

1912, p. 60. 

2 1T. mai sus, p. 55. 

3 Nioq 'Enypop.viwov, 2 (1905), p. 234-235 si D. Russo, Elenizmul in 

Romdnia, Buc. 1912, p. 60-61, nota 3.

188 IZATOARELE 

vietii noastre sociale. 1. Voia Domnitorul sä se documenteze asupra 

reformei ce phinuia si din studiul operii despre demnitatile 

palatului bizantin. Deci, cu toata siguranta putem afirma, ca Si 

in mana lui Gheorgachi au cazut aceste opere de ceremonial 

bizantin, a doua tradusä chiar in limba greceasca noud. 

Gheorgachi nu traduce ad litteram operele bi antine, ci Imprumita 

numai planul. Din capul locului trebue sa spunem ca, coinparand 

textele celor doi scriitori bizantini, cu textul Condicei 

lui Gheorgachi, am ajuns la concluzia Ca nu poate fi vorba de o 

traducere cuvant de cuvant a acestuia din urma, dupa cei dintai. 

Nu poate fi vorba nici macar de o prelucrare a celor 2 opere bizantine. 

Gheorgachi n'avea ce sri traduca, n'avea ce sa prelucreze. 

Ceremoniile cur tii domnesti din Moldova erau frumoase, dar nu 

se puteau compara cu cele dela curtea imperiala bizantina. Cadrul 

sublim al Marii de Marmara si al Bosforului se inlocuia umilitor 

de palid, cu patriarhalul lac dela Frumoasa, cu caicul lui I Sgomotoasele 

alergari de cai, desfasurate cu ceremonie de sarbatoare 

pe hipodromul Constantinopolului, abia dacd erau amintite prin 

jocul halcalei depe campul Bahluiului, sau prin acele incurari de 

cai la Boboteaza, sau la Sf. Gheorghe 1 

Ceremoniile religioase se desfasurau la Iasi, in biserica Sf. 

Nicolae, catrt vreme la Bizant abia de ajungeau incaperile largi 

si 

inalte ale Sf. Sofia. Din prezent area unor asemenea ceremonii 

in carti care, cum am vazut, au circulat prin tarile romanesti,ce 

putea imprumuta Gheorgachi i ce a imprumutat ? 

In limba rornâneasca riu exista o carte de ceremonii, care sa 

serveasca lui Gheorgachi de model. In primul rand, deci, Gheorgachi 

a trebuit sa vada planul general, dupa care scriitorii bizantini 

scriseserd despre ceiernoniile curtii imperiale bizantine i dupd 

acelafi plan sa descrie si el ceremoniile curtii domnesti din Iasi. 

Astfel, toate ceremoniile din scrierile bizantine de ceremonial 

se regasesc in Condica lui Gheorgachi. 

Ordinea in care se insird ceremoniile nu corespunde la fel in 

toate trei operele, decat in ce priveste cerernoniile bisericesti, cu 

1 Confirmä aceasta §i loan Canta, In M. Kog., Cron. Rom., 11I, p. 183 

185. Pseudo-Enachi KogMniceanu, ibidem, p. 203-205. Cron. Ghiculeftilor, 

Sn Buletinul Corn. ist. a Rorndniei, vol. 2, p. 73-77, pentru a treia domnie, 

1748-1749.

IZVOARELE 489 

prilejul diferitelor sàrbdtori. In ce priveste aceastà ordine, Gheorgachi 

se apropie mai mult de opera lui Pseudo-Codinos. 

Pentru a documenta si mai bine ch. Gheorgachi a imprumutat 

planul operelor bizantine de ceremonial, voiu artIta aceasta printr'un 

tablou comparativ ; ordinea va fi intotdeauna Gheorgachi 

Const. Porphirogenetul Pseudo-Codinos: 

1. « Oranduiala Domnii noao >> 1 'O Z TrocpacpuA«Ttav ETd 

a-req4cp pcco-Olcoc (Observanda in coronatione Imperatoris), De 

ceriin., I, cap. 38. Hepi. crrecyrypDpiac paaLX6o.); (De coronatione 

Imperatoris), De of fic., cap. 17. 

2. « Oranduiala boeriilor ». "Ocr zi 7,:apocpuAgurretv, TOU poccraLog 

npo6o0aoplvou 8op.eaTExoug . Xourcok Opcpty.Loaioug (Observanda 

quando Imperator domesticos reliquosve officiales creat), 

De cerim., II, 3. T& v cppL xLocArav Tot; FIcy.XaTtou T-71g KcovaTccv- 

Twourcaecoq Ov6p.oc-ra (Nomina officialium palatii Cpolitani), De 

of fic., 2. 

3. « Orandniala la zioa Atunului Nasterii » si « in zioa Nasterii 

». "Ax-ca. 1-7); iopTc -riLv XpLcr-rouyevw.ov (Acclamationes ill 

festo nativitatis Domini), De cerim., I, 2. flEp Trijg TWV aECTICOTLYAV 

LopTELiv 

[Tgec.); -L-rn xs' Toi5 Aezep.6piou 11-fivC;] (Sequuntur feriae 

quas in palatio feriari solent ; et primum de festo nativitatis Domini), 

De of fie., 6. 

Gheorgachi in acest capitol descrie masa Domnului (textul, p. 

28110-28337). Pseudo-Codinos are cap. 7 intreg, Hcp. Trlig 05 poca0164 

TpocrcK7? (De mensa Imperatoris). 

4. «Pra'moniia ce sh face la Sfete Vasile ». "Ocroc Wt." nupoccpu)dcrTeLv 

1-1) cc"Iocvvouccplou p.v./6q, Toi5 Ccytou BoccnXe.Eou (Observanda 

primo mensis Ianuarii, in S. Basilii), De cerim., I, 24. 

Pseudo-Codinos, lipseste. 

La 

5. « OrandWala in zioa Agunului si in zioa de Boboteazil ». 

'Eopri) -r6v 04yrcov (Festum epiphaniae), De cerim., I, 3. 

CF..lop-dj -re6v 'Empocveicov De of fic., 8. 

6. « Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte », sub care 

titlu Gheorgachi trateaz6 pe scurt, ceremoniile bisericesti din 

Postul-mare, dela 2 Febr. (Stretenia) i pEin6 la Inviere. "Ocsoc 86, 

rccepoccpuVc-c-rew Ty) Eop-ri) 

xca npoeXeUcret. Tc Unocrclv-rtig (Cbservanda in 

1 Reproduc titlurile din Pinax-ul lui Gheorgachi, omis de Koglilniceanu 

In editiile lui; v. mai jos, textul, p. 2628-26315

190 IZVOARELE 

festo purificationis S. Mariae Virginis), De cerim., I, 27 si continua in 

cap. 28-35 ceremoniile din Post: Floriile, Saptamana-mare. 

Tot asa Pseudo-Codinos incepe cu Tops-h silg 

cr-rauponpoaxuviicrecog 

(Festum adorationis crucis), De offic., 9 ; trece la Eop-n) Taiv 

Batwv (Festum palmarum), cap. 10 ; termina cu 'AxoAouOicc T7-ig 

p.eyc'Ekt]c Mov.dt80q (Of ficium magnae hebdomadae), De off ic., 12 

si 13. 

7.

IZVOARELE 1 91 

tine. In sfarsit, tot ca o urmare a imprejurarilor politice romanesti, 

este ceremonia primirii in Iasi a hanului tatarasc si a pasei 

dela Hotin, pentru care, deci, Gheorgachi n'a gasit model In operele 

bizantine. 

Gheorghachi omite din operele bizantine. Condica lui Gheorgachi, 

comparata cu intinsa si variata opera a lui Const. Porphirogenetul 

(are 153 capitole si 2 mari apendicii la cartea intaia), am 

vazut Ca ea cuprinde ceremonii asemanatoare numai din 25 capitole 

ale Porphirogenetului, ramanand cu totul straine modestului 

maestru de ceremonii al curtii domnesti din Moldova, restul de 

130 capitole. 

Chiar fata de opera mai restransa a lui Pseudo-Codinos (are 

numai 22 capitole), opera lui Gheorgachi este mai redusa in numarul 

ceremoniilor ce descrie ; omite capitolele despre oficialitatile bisericesti 

1; despre imbracamintea demnitarilor 2; indatoririle fiecarui 

demnitar 3; ceremonii la diferite alte sarbatori 4; indatoririle 

demnitarilor din armata 5; imbracamintea de doliu a imparatilor 

6 si, in sfarsit, ceremonia logodnei imperiale 7. 

Influenta operelor bizantine. Fara ca Gheorgachi sd fi tradus 

cuvant de cuvant din operele bizantine ale lui Const. Porphirogenetul 

si Pseudo-Codinos, ramane totusi dovedit ca aceste opere au 

fost cunoscute lui Gheorgachi, caruia i-au si folosit pentru sistematizarea 

ideilor intr'un plan si inteo ordine bine determinata. 

Fara aceste modele bizantine, Condica lui Gheorgachi ar fi ramas 

desigur un simplu formular de ceremonii, Med unitate desavarsita. 

Modelele bizantine folosite de autor au ridicat opera lui din randul 

cronicelor narative, la rangul unei opere exclusive de ceremonial, 

unica in literatura romaneascd. 

Cand am analizat cuprinsul Condicei, am aratat ca unele obiceiuri 

descrise de Gheorgachi se gasesc si in ceremonialul bizantin, 

ele fiind descrise §i de Const. Porphirogenetul sau de Pseudo-Codinos. 

Acele obiceiuri intrasera insa in ceremonialul romanese, 

1 De officiis, cap. 1. 

2 ibidem, cap. 3-4. 

3 ibidem, cap. 5. 




7 ibidem, cap. 22.

192 IZVOARELE 

inainte de a fi fost cunoscute la noi operele bizantine. De pildri, 

obiceiul spAl5rii picioarelor in Joia-mare, descris de Gheorgachi, 

este un obiceiu crestin, practicat la Bizantini, descris de Pseudo- 

Codinos (De o f f iciis, cap. 12) si transmis nota prin inter mediul 

càlugarilor atoniti. La noi, cum am vdzut, se gdseste amintit Inca 

de prin anul 1588, deci cu peste o sutd ani inainte de a fi pAtruns 

la noi opera lui Pseudo-Codinos (1691). In asemenea cazuri, deci, 

Gheorgachi lua cunostintA de existenta obiceiului, nu din opera 

bizantind, ci din practica traditionalà a obiceiurilor la noi. Din 

opera bizantind a luat numai incadrarea obiceiului in ciclul de 

ceremonii referitoare la SiiptArnAna-mare. 

Procedee stilistice Ca la Pseudo-Codinos. Dar in afard de gruParea 

ideilor intr'un plan metodic si bine definit, Gheorgachi a mai imprumutat 

din literatura bizantind de ceremonial si anume din opera 

lui Pseudo-Codinos, Hepi, Tejv Osocomicov, urrndtorul procedeu stilistic. 

Gheorgachi de multe ori (de 21 ori) se opreste din descrierea 

unei ceremonii actuale, pentru ca sd-si intoarc5. privirea asupra 

unui obiceiu mai vechiu, asupra unei ceremonii care se desfdsura 

in alt chip, mai inainte vreme. 

Expresiile lui in asemenea cazuri sunt : « Obiceiul vechiu au 

fostu . .. », « au fostu vechiu obiceiu.. . », « obiceiul cel mai vechiu 

au fostu.. . », « iard in vechile vremi .. . », « avut-au Domnii vechi 

si acestu obicefu . .. », etc. Aceste mici digresiuni, in care sunt 

descrise si obiceiuri mai vechi, autorul le face in dou6 inoduri : 

uneori le intercaleaza in mijlocul capitolului, alte ori la sfârsitul lui. 

In mijlocul capitolului : &and veneau Domnii dela Tarigrad, 

investiti cu domnia, descdlicau in vechime la Fântana Papii, nu la 

Galata, unde descalicau pe vremea lui Gheorgachi (textul, p. 2656_13) ; 

in vechime domnii inchiriau cilrute la Tarigrad, pentru aducerea 

agarlicului, iar ei veneau calare pand la Dunàre (textul, p. 26716_12) ; 

inainte vreme nu exista hatmanul, ci portarul de Suceava (textul, 

P. 26728-30) ; inainte vreme da Domnul masa' la Crdciun (textul, 

P. 28110-18). 

La sfArsitul capitolului : in ajunul Crdciunului si la Boboteazd 

faceau Domnii masd Rirà caftane si dvoreal5. (deci mai intirad), 

numai cu dintriri bisericesti, de metherhanea si de tigani (textul, 

P. 27924-32 i 2903-7) ; mese domnesti pentru egumenii milndstirilor din 

tarà nu se mai fac dela Const. Mavrocordat incoa (textul, p. 28423_25) ; 

in vechime, episcopul, dupä hirotonire, mergea clilare de binecuvânta

IZVOARELE 193 

poporul, iar acum (pe vremea lui Gheorgachi) mergea in lefticd 

(textul, p. 3049_15.). Obiceiul de a merge mitropolitul sau episcopul 

calare, era practicat la Bizantini si este amintit de Pseudo-Codinos 1. 

Se mai poate inmulti numarul exemplelor pentru ambele procedee 

stilistice. 

Natura, fondul acestor obicee vechi iesite din uz, apart,inea 

investigatillor lui Gheorgachi, care muncise ca sà le descopere. 

Insa imbracarea lor intr'o anumita forma stilistic, incadrarea lor, 

când la mijlocul capitolelor, cdnd la sfArsitul lor ; efectul literar 

pe care-I urmarea, opundnd formei descriptive, stilului rece si 

precis, aceste scurte naratiuni evocatoare ale unui trecut mai 

indepartat, aceste procedee de stil erau imitate dupd Pseudo- 

Codinos. 

Intr'adevdr, gasim, si in opera acestuia scurte popasuri pentru 

a evoca un obiceiu mai vechiu disparut. Aceste intercalari narative 

le racea tot la mijlocul textului, sau la sfArsitul capitolului. 

La mijlocul textului : Pseudo-Codinos, pornind dela descrierea 

obiceiului de a Se inoi de Pasti harnasamentul cailor imperiali, 

povesteste o intamplare veche a imparatului Theofil: acesta, pe 

&and calarea pe calul sdu frumos impodobit, fu oprit de o femee, 

care pretindea ca este al ei calul calarit de impdrat. Facându-se 

o anchetà, imparatul afla cà intr'adevdr eparhul rapise femeii 

calul, pe care apoi 1-a oferit in dar imparatului. Acesta descalecd 

imediat i restitui femeii calul, ludnd nadsuri, insa, i pentru schimbarea 

obiceiului plimbarii cailor imparatesti 2 Expresia lui Gheorgachi 

(i era obiceiu vechiu » este imitatd dupa expresia lui Pseudo- 

Codinos : v vb.) ov nAcct cruvilOeta, cu care incepe cronicarul 

bizantin uneori aceste pasaje narative 3. Expresia lui Pseudo- 

Codinos .11v ai npó-repov vivcruvilOeux (p. 97) sau Hv v oi5v Tc&Acci. 

(era mai inainte obiceiul) este si ea imitata de Gheor- 

avv-hOetoc 

1 De officiis, cap. 20, p. 104. 

2 De officiis, cap. 5, p. 30-31; sà se vadd cap. 14, p. 75-76, povestirea 

obiceiului, de când Venetienii nu mai sdrutau imparatilor la Pasti piciorul, 

maim i obrazul drept. 

a Ibidem, cap. 14, p. 76-77, despre incetarea obiceiului vechiu de a se da 

lmNiratului, la Pasti, 100 libre aur din tezaurul bisericii (1 libea =333 grame, 

deci peste 30. kg aur). 

4 Ibidem, cap. 17, p. 97, despre simplificarea Smpodobirii calului imperial, 

fatá de ce era altAdatA. 

13

194 IZVOAREL 

gachi. Digresiuni narative puse la sfarsitul capitolului intrebuinteaza 

mai rar scriitorul bizantin 1 

In ce priveste, deci, izvoarele folosite de Gheorgachi, am aratat 

ca el datoreaza o buna parte operelor bizantine de ceremonial ; 

mai putin a folosit opera 'ExOecrt4 Tijg pccatIei.ou TOcEe64 a lui 

Const. Porphirogenetul, mai mult opera INA v.7.w Opyt.xf.cov 

a lui Pseudo-Codinos. Din tehnica acestor opere 0-a faurit autorul 

arhitectura operei lui si a imitat unele procedee stilistice. 

Operele bizantine i-au desvoltat apoi spiritul de observatie, 

interesul pentru amanunt, spiritul de ordine i precizia in infatisarea 

diferitelor ceremonii. 

Multe obiceiuri ar fi trecut neobservate lui Gheorgachi, prea 

obisnuit cu ele, dar au fost operele bizantine, care i-au atras atentia 

si 

i-au desteptat interesul pentru cele mai mici amanunte. Fara 

cunoasterea acestor opere, Gheorgachi n'ar fi putut realiza o 

opera de sine statatoare i unitara de ceremonial. 

Traditia i experienta. In ce priveste sursa diferitelor informatii 

din descrierile lui, Gheorgachi nu lasa sä intrevedem decat: 

traditia, pentru obiceiurile mai vechi i disparute experienta 

personala, pentru cele contemporane. 

Traditia joaca un rol foarte insemnat in practica ceremoniilor, 

ca si in practica oricarei actiuni umane, care se repeta la anumite 

intervale de timp. Am vazut, cand am analizat opera lui Gheorgachi, 

ca mai multe obiceiuri i ceremonii domnesti nu ne duceau, 

in ce priveste origina lor, spre himea bizantino-otomand, ci spre 

obiceiuri traditionale romanesti, transmise din generatie in generetie 

2. 

In ce priveste experienta, am vazut de asemenea ca Gheorgachi 

descriea ceremonii la care el insusi asistase, in calitate de 

slujitor al curtii domnesti. Luase parte la ceremoniile instalarii 

in domnie a lui Grigore Calimachi, instalare fixata cu precizie, ca de 

un martor ocular: da anul 1761, luna lui Iunie, in 7 zile, gioi », cand 

tatal r 

cu mainile sale luand de Juana pe fiul sau i dandu-i Orin- 

teasca blagoslovenie, 1-au asezat in Domnescul i parintescul 

sau scaun ». 

De officiis, cap. 6, p. 53-55; cap. 7, p. 63-64. 

2 V. mai sus, p. 152-178.

IZVOARELE 195 

Cu privire la ceremonia receptiei lui Hamza-Pasa, in Iu lie 

1762, el insusi spune: « cum s'au si intamplatii de anal va-zutil, 

s'au scristi aice mai giosti ». Cum confirmarea domniei lui Grigore 

Calimachi s'a facut in Iunie 1762, Gheorgachi asistase deci si la 

ceremonia mucarerului. Nu mai amintesc de ceremoniile bisericesti, 

care se repetau anual. 

Izvoadele logofetiei. Gheorgachi aminteste ea' unele alaiuri se 

fdceau « pe rânduiala izvodului » 1, obiceiu care s'a pgstrat pan'a 

tarziu, pela inceputul secolului al XI X-lea. Cunoastem multe 

asemenea liste de alaiuri la diferite ceremonii 2. Negresit, pentru 

precizarea alaiurilor in Condicd, Gheorgachi a folosit si acele 

izvoade, care erau chiar in cancelaria logofetiei, deci in departamentul 

lui, el fiind al 2-lea logofilt. 

Munca lui Gheorgachi in alcátuirea Condicei a fost mare, tocmai 

pentruc6 ii lipseau modele inlauntru literaturei nationale. 

Bazat ca tehnic6 §i metodd pe operele bizantine, a trebuit sh" reirnprospAteze 

traditia, sd observe bine desfdsurarea festivitAilor la 

care asista, s'a consulte scriptele logofetiei pentru precizarea arnanuntelor, 

pentru ca apoi, din toate acestea, s'a alcatuiasca un cod 

unitar al diferitelor obligalluni protocolare. 

1 V. mai jos, textul, p. 27024, 28624. 

1 V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din ist. Romdnilor dela 1774 

1786, extras din Anal. Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893), p. 283-290, 300 

305, 312-313, 378-379, etc. 

13*

LIMBA 

Limba Condicei lui Gheorgachi nu se deosibeste de aceea a 

celorlalte opere contemporane moldovenesti, cum de pildd cronica 

lui Ioan Canta, sau aceea atribuità lui Ienache Kogrilniceanu. 

Cercetarea de fatd nu se va referi atAt la constatarea particularitAtilor 

fonetice, morfologice sau sintactice ale limbii, pentrucd 

din aceste puncte de vedere limba romAneasc5 dela sfArsitul secolului 

al XVIII-lea nu prezintd diferentieri prea Insemnate fatA 

de limba actuald ; mai atent voi privi lexicul Condicei. 

Fonetica. Unele particularitati fonetice din limba Condicei 

apartin i astrizi graiului moldovenesc: 

a) rostirea diftongului ea ca a, in cuvinte ca: privascd 28938 

(priveascd), privaM 29738 (29833 priveald), va 3064 (vrea >vra> 

va), sosascri 27022 (soseascA), etc. ; 

b) intunecarea lui i median, dupd consoanele fricative s, s, z 

si &gad oclusiva t: tine 28013 3023 (One), zile 30618 (zile), zis 

3108 (zis), singur 2708, 30633 (singur), sdrag 27018 (sirag), etc. ; 

305., 

c) intunecarea lui a final dupd consoana fricativri $: asi 

3075, 30933 (asa) ; 

d) pronuntarea lui j provenit din latineste prin f(=.gi): 

gos 27218, 30928 (jos), goi 27123, 2921 (joi), repegune 29620, etc.; 

e) reflexivul se se pronuntà intotdeauna ad: 

sd sd. facd 29212 

(sA se feed), etc. 

Pe de altri parte, Condica pAstreazd urmdtoarele particularitati 

fonetice, caracteristice limbii vechi romAnesti din secolul 

al XVI-lea sau al XVII-lea 1: 

a) sunetul e netrecut la i in prepozitiile: den 28024, pen (prin) 

« petrecAndu-i pen meidanul cel mare » 29834, « au fostu pen pu- 

1 Pentru limba secolului al XVI-lea vezi 0. Densusianu, Histoire de la 

langue roumaine, t. II. Le seizième siècle, Paris 1938. Al. Rosetti, Limba 

romdnii in secolul al XVI-lea, Buc. 1932 (cu pretioase informatiuni bibliogra.

MORFOLOWA 197 

tinta » 31125 (Al. Rosetti, Recherches, p. 59-65 vede in aceasta 

nu un fapt fonetic, ci unul ortografic) ; 

b) sunetul e, caracteristic pluralului feminin i neutru, se intu- 

need (un fel de a): « gatescu radvane, carata i cara pentru agarlac 

2648_9 (carete, care). 

c) disimilatii: ee> ei in cuvinte ca ginerile 27188 (ginerele) ; 

ee> ie: fratile 3109, 311,0 (fratele), piste 2822, 28322, 29912, 

3042 (peste) ; 

d) a neasimilat in e, i in cuvintele: fameile 2964_9 (femeile) 

radica 282,5_29 ( i i in cuvintele: intimpinat 27024-3087 

(tympanare) si in derivatul substantival, intimpinarea 30922 

(intampinarea), intocmai ca in limba moldoveneasca din secolul al 

XVII-lea (D. Puschila, Molit., 17). 

Morfologia. Din acest punct de vedere, limba Condicei prezinta 

si mai putine particularitati, ea apropiindu-se mai mult de 

limba actualà. Voiu releva ce este mai caracteristic din aceste 

particularitati morfologice i anume ceea ce apropie limba Condicei 

de limba mai veche româneasca. 

Substantivele urmatoare, de origina latind, au un plural arhaic: 

lupta ( luptaturà, impuscat >impuscaturd etc. (G. 

Pascu, Sufixele, 58) ; 

!nand (

'198 LIMBA, SINTAXA 

Adverbe care se ggsesc §i astdzi in graiul moldovenesc : acolea 

27028, acmu 30619, din-ceputul 30515 (foneticg sintacticg : din 

Inceputul), ceva§ 27639,oarere 31022, 3118 ca adverb de timp in expresiunea 

s zgbovindu (sau §gzandu) oarere la voroavd » (catva timp). 

Sintaxa. Declinarea atributului genetival neraportatà la 

genul §i numärul substantivului pe care-I lginure§te, in exemple ca 

acestea : alti boerina§i a milli (ai curtii) 27423_24, scaonul pgrintescu 

a domnii (al domniei) 27124, zapcii, intgi a curtii, a hatmanului, 

apoi a aggi (ai curtii, ai hatmanului, ai aggi) 2869, meidanul cel 

mare a curtii (al curtii) 29834. 

Unele prepozitii au alte sensuri cleat astazi, in leggtura ce 

stabilesc intre verbe §i substantive : 

ceitrei (=-- 

spre) « sd meargg Card strana sa » 27622 ; dar §i pentru 

o actiune care nu presupune mirare : « face shimg de smerenie 

Card toti * 27623. 

de catrei (=-- de langg, din-spre) « std lâng5. icoana . .. de cátrà 

vel vister » 27621. 

despre (= la, pentru) « face un nobet §i despre Doamna §i la 

beizadeale »28524_2, ; folosit in flexiunea substantivelor, pentru a ardta 

genetivul sau dativul : « merge la bisearica despre Doamna * 29126 

sau « despre Poartà », a Domnului ; (traducerea genetivului slay, 

rocnomm §i rocuoacAu), 

dreptu (=aproape de, in dreptul . . . . ) se construe§te intotdeauna 

cu nominativul, in loc de genetiv: « cându agunge dreptu 

dânsul * 27733_34, « merge . . . dreptu scaonul s5u> 3013_4, « dreptu 

scaonile lor » 3013_4, « sose§te pa§a dreptu Domnu » 307,9, « au 

fostu Pa§a dreptu boiari * 3106 1. 

Dintre conjunctiuni, de are dublà intrebuintare ; introduce o 

actiune sub ordinatà si anume o conditionala (dacg), dar are §i 

rolul unei conjunctiuni copulative. 

Conditionald : « §i de are Domnul frati » 2753,, « §i de laste 

praznic impgratesc » 27613_20, « dar de nu sg intAmplá vel visterul 

la bisearicd * 27626_27, etc. 

Copulativg : « dupg Domnu merge Doamna de s'a inching » 27629_30 

« merge Domnul de ia anaforg * 27638 (merge §i se inching, merge 

§i ia anaford), etc. (Al. Rosetti, L. R., 121-122, 125-126). 

Exceptii: acolea, In dreptul Frumoasii * 310n, au fostu in dreptul 

curtli 3121?-18.

ELEMENTE LATINE 199 

LE XICUL 

Daca din punct de vedere fonetic, morfologic §i sintactic, limba 

in care a scris Gheorgachi nu are o prea mare Insemnatate, formele 

gramaticale particulare nefiind nici prea numeroase, nici 

mult deosebitoare de formele actuale, in schimb, din punct de 

vedere lexical, Condica lui Gheorgachi are o infatipre cu totul 

ciudata, deosebità de limba de astazi, prin intrebuintarea i incruci§area 

cuvintelor de origina gr eceasca, turceasca §i slavoneasca. 

De aceea, o cercetare a cuvintelor din punct de vedere al originei 

lor 0 al sensului lor 1 in aceasta opera, se impune, pentru doua 

motive: intai, nu putem intelege opera Fara precizarea exacta a 

sensului cuvintelor. Sunt diferiti termeni tehnici de ceremonial, 

de obiecte biserice0i, sau din imbracamintea luxoasa §i bogata a 

Domnului 0 a boierilor, care n'au ramas in limba, au disparut 

odata cu aceste obiceiuri protocolare. Toi acqti termeni vor fi 

explicati in capitolul de fata. Apoi, origina cuvintelor ne arata, 

pe langa structura materiala a cuvantului i ceva din vieata lui ; 

ne indreapta spre cutare sau cutare popor, dela care am imprumutat 

noi, odata cu notiunea, i obiceiurile noastre mai vechi 

de ceremonial. Aceste obiceiuri au alcdtuit specificul §i pitorescul 

curtilor noastre domne0i in trecut, descrise uneori cu atata mirare 

§i interes de calatorii straini, care le vedeau atunci pentru prima data. 

Ordinea In care se va studia limba Condicei din punctul de 

vedere al lexicului va fi urmatoarea: elemente latine, slavone, 

grece0i, turce§ti, ungure0i, ruse0i, polone 2 §i elementele obscure. 

ELEMENTE LATINE 

Astazi nimeni nu se mai indoe0e de insemnatatea dominatoare 

a fondului latin din limba romana. De0 Condica lui Gheorgachi 

este o opera de ceremonial 0 ca atare prezinta actiuni 

1 Dau aci titlurile dictionarelor limbii române consultate: H. Tiktin, 

Rumdnisch-deutsches W örterbuch, in 3 tomuri, Buc. 1903-1924, 1834 -I- XI 

pag. Academia Românà, Dictionarul limb ii romdne, lit. A-Crdsca, F-Lacustru, 

Buc. 1913-1938. I. A. Candrea, Diclionarul limbii romdne din trecut i de 

astdzi (Dictionarul enciclopedic ilustrat Cartea Româneasa ,), Buc. 1931. 

2 Pentru toate aceste influente strAine, sa se vacM expunerile generale 

scrise de 0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, t. I, Buc. 1929, p. 

237-287, 357-388 ; t. II, Paris 1938, p. 420-569. Voiu addoga si bibliografie 

specialk la fiecare capitol in parte. 

fi

200 LIMBA, LEXICUL 

obiecte de importatie strdind turco-bizanting, totusi elementul 

latin trdieste ai-ai impune vigoarea lui in limba scriitorului, in 

mijlocul atator grecisme, turcisme si slavonisme. Dacd mi se ingddue 

o comparatie, aceste elemente latine stint ca pietrele rare, dar 

mari din fundul apelor limpezi de munte, care rdmân vesnic pe 

fundul apei, fiind in stare sd schimbe i cursul ei, cdtd vreme 

elementele straine stint ca pietrisul i nisipul mult, dar mdrunt 

pe care-1 duce apa din loc in loc, pand la disparitie. 

Studiul elementelor latine din Candied prezintd interes pentru 

sensul lor de atunci, in comparatie cu sensul ce-1 au azi. Apoi ne 

mai intereseazd din punctul de vedere al circulatiei lor in limbd, 

unele dintre ele fiind azi mai putin intrebuintate ca atunci: st r a e 

(haine), cart e, carti (scrisoare), orat, ie (cuvântare) etc. 

Elementele latine din limba minting sunt bine studiate, in 

evolutia istoricd a sensurilor lor 1. 

aduna (a se 2721.... « merge solul... de sd adund cu 

Domnul »; 30615_17 ;

ELEMENTE LATINE 201 

credincer 26921-22 (slujbas care inmana Domnului cupa in biserica, 

inlocuit uneori cu cupariul sau paharnicul) ; delivat 

din credintd. Azi, pentru notiunea aceasta, se 

intrebuinteaza ungur. « chezas ». 

credin(ä 1) lua credinta paharnicul, sau cuparul din bauturi 

2775.7, 27914; stolnicul lua din mancare 28130; clucerul 

din mezeluri 2824; 2) incredere 30517 ; 3) confirmarea 

Domnului intr'un act scris 30521 si a boierilor 30529 ; 

202 LIMBA, LE XICUL 

judecdtor «boeri gudecatori* 30434_35 ; derivat din a judeca mAnunt > disimil. milrunt). 

oarece « stau putin oarece in pi(oare » 2760

ELEMENTE SLAVE 203 

visternic 2672,2, etc.


clucer, izvod, jalba, jicnicer, jupaneasa, medelnicer, 

p aharnic, pecete, postelnic, postelnicie, 

Bulger, steag, etc. 

Mai intalnim diferiti termeni din vieata de toate zilele, ca: 

breasla, griji (a se), haina, norod, poclon, p ohf 

ala, a popri, prijma, prost, randuialà, smerenie, 

tocmala, trudit, etc., etc. 

Filologia slava a ajuns la o mare inflorire, incat cercetarile 

lexicografice in acest domeniu sunt incununate de succes 1. 

Chiar 

pentru domeniul imprumuturilor slave in limba romana nu lipsesc 

studiile cele mai temeinice 2. 

blagoslovefte (a blagoslovi) 26621 < snarocnoistmir = benedicere. 

blid 

Mik. 27 ; Sl. E. 14. 

pentru bacsis 27624 ; pentru mancare 28122,34


cite( pl. « citetii » 26586 (persoan5 din cler, care se hirotonisea 

ca cetitor in biseric6) ;


izvod 26523, 27013, etc. (ordin, document cu pecete ; in limba 

veche, izvod iverbu1a izvo di mai insemna si a 

alchtui dintru inceput) ;


obraz 29223, 30225, etc. etc. (la Gheorgachi are sensul de 

persnand : o obraze bisericesti ») ;


pornazanie « mare », « mica » 27674 27 (bacsi§ pe care-1 da Domnul, 

prin vistiernicul sat', in biserica, slujitorilor ei ; 

miruire, ungere) < nomamail, Tiktin ; in slava insemna 

i ungere, miruire ; v. mai sus, p. 116). 

popria (a popri) 28334 (forma arhaica pentru a opri) ;


prost 26921(de origin6 de jos, ndscut din oameni de Hind) ; 

210 

LIMBA, LEXICUL 

svint « svintife icoane » 28823 ; « svânta aghiazmd » 28926 

ELEMENTE GRECE*TI 211 

vornic 26724 2692, etc. (mare slujitor la curtea domneascd, 

ingrijind mai ales de impartirea dreptatii) ;


pe atilt de bun al lui Leon Clugnet 1 Cat priveste studiul cuvintelor 

grecesti in limba româneasca, acesta a fost obiectul preocuparilor 

prof. G. Murnu 2. 0 mare greutate intampina cercetatorul limbii 

romane, cand trebue sa determine epoca si mai ales calea directa 

sau indirecta, prin care a patruns un cuvant strain in limba romaneasca. 

Se observa, de pilda, numeroase elemente grecesti imprumutate 

in acelasi timp de limbile bulgara, sarba, albanezd, romana 

si 

chiar turca. In limba romand au patruns aceste cuvinte direct 

din limba greceascri, sau dintr'una din celelalte limbi balcanice ? 

Pentru lamurirea unor asemenea probleme mi-au folosit studiile 

lui Kr. Sandfeld, profesor la Universitatea din Copenhaga 3. 

aer 29236 scoaterea lui in Vinerea-mare 29231-2933

ELEMENTE GRECE$T1 

chelevsi « chelevsindu-1 pe episcopul ales » 30325


engomion 279, etc. (se intrebuintRazil nearticulat, urmat de 

prep. la, ex. « encomion la Pasti », etc. ; v. mai sus, 

p. 156-161 ;

ELEMENTE GRECE$T1 215 

kuvuclion 3005 al Sf. Paraschiva < TO xouOoi5xXt. (din cubiculum) 

= baldaquin, Du Cange ; Une sorte de monument 

ou de chapelle ardente que l'on dresse dans 

chaque église le Vendredi-Saint et qui figure le veritable 

xoo6o6xMov de Jerusalem, Clugnet, 87. 

logolat 26724 etc.; < 6 AoyoUrfic; v. Const. C. Giurescu, 

Contributiuni la studiul marilor dregiitorii, 91-108. 

meghistan 2725 imp6r6te§ti; < E.LeytaTc'cv, oi. (leyto-Tave, -or. = 

seigneurs, grands, magnats. 

niptira 29213 spalarea picioarelor in Joia-mare, v. mai sus, p. 

130-132 qi 210, sub voce umivanie ; < 6 vcrm-ilp = 

lavabo, lavoir, din vircTo.) -= laver ; cérémonie propre au 

Jeudi-Saint, Clugnet, 108. 

omolor 26612; < TO ov.op6pLov, TO o.)E.L6cpopov = pallium ; 

din grecqte a trecut in vechea slavà bisericeasai 

ost4owit (Miklosich). 

orthrul 31229 (numai forma articulatá); utrenie, slujba de 

diminea0 ;


politie o slujba politiei 28214 

duite, maniere d'agir. 

o ; < natxdot = état, con- 

politica 284, eticheta, ceremonie publica « politica meselor »; 

la facerea mitropolitului 301 23-24 ; apare i ca derivat 

adjectival politicesc: « obi6nuita si politi6asca 

cinste a 3C48 ;

ELEMENTE TURCE$TI 217 

= 

trapezare 28413, azi trapezarie 

sau la un caste! ; < 

sala de mancare la o manastire, 

TpocrcKapicc = salle a manger, 

din 11 TpOurece = table ; a trecut si in slava bise- 

tropar 

riceascd THIN31 (Miklosich). 

27813, 2872 imn religios, pentru fiecare sarbatoare in 

parte ; aceste tropare versificate s'au diferentiat 

apoi in diferite alte irnnuri: EiNkot, ist6t.Laoc, cd.,T6p.aoc, 

CacoXuTly.Lov; < TO Tpo1TOcptov, Clugnet, 153-155. 

ELEMENTE TURCESTI 

Mai numeroase decat elementele grecesti sunt cuvintele de 

origind turceasca, in limba Condicei lui Gheorgachi. Numarul lor 

varietatea manifestarilor de vieata pentru care se foloseau aceste 

cuvinte, arata in ce mare masura pritrunsese influenta turceasca 

in cultura si limba romaneasca, in cursul veacului al XVIII-lea. 

Nu exista opera romaneasca in acest secol, care sa aiba un colorit 

lexical mai turcesc decat Condica de ceremonii. Ceremoniile curtilor 

noastre domnesti cu exceptia ceremonialului bisericesc erau, 

unele de origina turceasca, altele numai influentate de ceremonialul 

turcesc. In limba romana lipseau termenii corespunzatori si odata 

cu ceremoniile am imprumutat i termenii. Pe masura ce obiceiurile 

dispareau, in aceeasi masura au disparut i acesti termeni, incat 

azi sunt considerati ca elemente straine i arhaice in limba noastra. 

Se poate foarte usor face o clasificare a elementelor turcesti 

din Condicci: 

1. o grupa este compusa din cuvinte care argil numiri de 

functiuni: aga, becer, bulucbas, cafegiu, caimacam, 

chiesedar, ciaus, ciubucciu, ciohodar, divanefendi, 

divictar, etc. 

2. altd grupd cuprinde termeni in legatura cu desfasurarea 

ceremoniilor i numirile insemnelor domnesti: agarl a c, alai u, 

buzdugan, cabanita, caftan,ceair, cioian, conac, 

gugimana, hatisarif, mazil, etc. 

3. cuvinte care arata numiri in legaturd cu locuinta Domnului: 

ceardac, divan, harem, meidan, mabei, saivant. 

Termenii acestor categorii sunt aceia care au disparut mai intai 

din limba noastra.


4. cuvinte in legatura cu imbrkamintea, dintre care unele au 

r5mas pand azi in limba romana: as t a r, a tla z, bini §, cacu m, 

capot, cecmea, cherachea, chiostece, f eregea, 

ma c a t, mahut, ndframa, peqchir, §arvana, taft5. 

5. cuvinte in legaturd cu diferite distractii: c hin di e, hale a, 

mehter, mehterhanea, mehterba, nobet, pehlivan, 

pestref. 

Pentru studiul elementelor turce§ti in limba noastrá avem numeroase 

opere lexicografice straine 1, cat i in limba romand ; ele 

mi-au u§urat mult cercetarea. De mare folos in domeniul acesta 

mi-au fost 1ucr5ri1e temeinice ale lui L. ilineanu 2 O. Löbel 3. 

1 Am folosit totusi pentru verificarea sensurilor unor cuvinte In limba 

actuald turceascd dictionarele: Marcel Grisard, Türlcceden fransizcaya ldgat, 

Paris 1930 si S. Muhtar, Tiirkce-fransizca yeni lagat, Ankara Cadessi 1930 

(ed. II-a, 1935). Studii striline: Dr. Franz Miklosich, Die türkischen Elemente 

in den Siidost-und Osteuropaischen Sprachen (griechisch, albanesisch, rumunisch, 

bulgarisch, serbisch, kleinrussisch, grossrussisch, polnisch). Erste Hälfte, 

Wien 1888, in folio, 88 pag. (lit. A-M) ; zweite Halfte, Wien 1890, in folio, 

194 pag. (lit. N-Z), extrase din Denkschriften der philosophisch-historischen 

Glasse der Kaiserlichen Akademie der Wiessenschaften, vol. 34 si 35. Gustav 

Meyer, Türkische Studien, I, Wien 1893. P. Louis Ronzevalle, Les emprunts 

tures dans le grec vulgaire de Roumélie, Paris 1912. A. A. Papadopulos, Terc Ex 

c WoDnxiic Veva«. 'el% -roupxLxiiq (Imprumuturile grecesti In limba turceascd) 

In 'A0-tpC1, 44 (1932), p. 1-27 aratà rolul limbii române In privinta trecerii 

cuvintelor grecesti In limba turceascd Byz. Zeitschrifi, 33 (1933), 

p. 421). 

Lazär ,Taineanu: Statistica elementului turcesc in limba romdnd, In Lui 

Gr. G. Tocilescu,Omagiu, Buc. 1900, p. 9-10. Elemente turcesti in limba romdnd, 

Buc. 1885, In 4°, trei paginatii 1-146 ; 646-701 ; 195-284, pentrucd au fost 

extrase din Revista pentru ist., arh. Fi fil., an. II, vol. IV si an. III, vol. V. 

I nfluenta orientald asupra limbei ci culturei rorndne, I. Introducerea, Bucuresti 

1900, 335 pag.; II. Vocabularul, 1. Vorbe populare, Buc. 1900, 406 pag.; 

III. Vocabularul, 2. Vorbe istorice. Imprumuturi literare. Indice general, 

Buc. 1900, 279 pag. (prescurtat: Sdineanu). Toate aceste studii, rezumate In 

limba francezd sub titlul: L'influence orientale sur la langue et la civilisation 

roumaines, I. La langue. Les éléments orientaux en Roumain, Paris 1902, In 8°, 

77 pag., extrait de la Romania, t. 30 et 31 ; II. La civilisation. Le regime et 

la société en Roumanie pendant le régime des Phanariotes (1711-1821), Paris 

1902, In 8°, 32 pag., extrait de la Revue Internationale de Sociologic. 

3 D. Theophil Löbel, Elemente turcecti, ardbecti i persane in limba romdnd, 

Constantinopole-Lipsca 1894 (prescurtat: Löbel) i Contributiuni la stabilirea 

originii orientale a unor cuvinte romdnecti, extras din Analele Academiei Romane, 

lit. s. II, t. 30 (1908), 39 pag. (prescurtat: Löbel, Contribuguni).

ELEMENTE TURCEST[ 219 

agát 2655, 26817 etc. functiune la curtea dornneascd, un fel 

de prefect de politie ; 

(5dineanu, 112, 1-2). 


cabanivi 26E17, 27227, 2802, etc. ;

ELEMENTE TURCE*TI 221 

chiesadar 26924 arhivarul divanului ;


divan 26425,27 simple judecati ; cel mic 26628-29, 27036 2739, 

etc. ; divanul cel mare 275io-ii, 30416-30530 ; (v. mai 

sus, p. 105-107) 1;

ELEMENTE TURCE$TI 

haled 29614 (nearticulat), joc care consta din trecerea geridului 

printr'un inel de fier ; halka = anneau, bague (Sidneanu, 

III, 199-200). 

harem 28329, 2912, 29433 parte din palatul domnesc rezervat 

Doamnei, domnitelor si suitei lor ;


mazil 27420 destituit ;

ELEMENTE TURCEM 225 

paic 26520, 275,2, etc., soldat in garda Domnului, incins cu 

brAu ; purta lance §i sabie cu varful de argint aurit ; 

226 LIMBA, LE XIC UL 

sarhat 26322, 3081 cetate turceasc6 la frontiera, pe care Românii 

erau datori a o tine de provizii ;

ELEMENTE TURCESTI 227 

f/ic 26913, 278, « slicul a mana » caciula domneasca sau 

boereasca ;


zapt-Ierman 2646 ordin din partea Sultanului, de punere in 

posesie ;

ELEMENTE RUSE*TI 229 

cocie 30710, 31233 trAsura cu acoperi i frumos impodobita, 

pentru Domn, mitropolit sau solii straini ;


r a dvanul erau trasuri luxoase, imprumutate ca §i termenii 

corespunzatori dela Ru0 1. 

capitan 26928..31, 275, etc. comandant militar peste 1000 

oameni ; < xamiTawb = capitan, Sanz. 198. 

careild 2648,29, 30136 trasura inchisa, cupeu, cu cloud roate ; 

< RapeTa=trasura ; in ruse0e din it. carrétta =-caruta, 

trasura. 

coboc 28234, 38 coboc de yin » pahar mai mare ; < ky6oich 

cupd, pahar mare, vascior. H. Bruske, 20. 

covor (pl. covoarale) 2862, 29516, < xoripmcb dim. din 

'mein = covor. H. Brüske, 20. 

incoronatie 2737 forma apare alaturi de incoronare, ambele de 

origind latind: corono,are. Forma coronatie, in coro 

na tie este sub influenta rus. < xopoliagla = incoronare. 

Sanz. 201. 

ispisoc 30527 oispisoacele pe limba tarai»; copie dupà un document 

scris ; < crolcorch dim. din cncoewr = copie, 

lista, rol. H. Brüske, 28. 

pajorá 30326

ELEMENTE POLONE 231 

vultur. « Compard rut. paiera » I. A. Candrea, 

Dig. Enc. Dupd A. Scriban, Cony. lit., 44, (1910) 

polcoynec 

p. 1004, este acelasi cuvant cu pasar e, dar trecut 

prin limba ung. i polo* ca jimbla


hatman 2654, 26726 comandantul suprem al armatei, in tarile 

românesti si in Polonia ;

STILUL 233 

unei compozitii cu pacura (asfaltul de azi) .o vedem 

pentru prima data mentionatd In Condica lui Gheorgachi. 

lastrd 29621-22 o celor mai mari boeri Ii sd ddruia de &Rea' 

Domnu ate o las tra sau canavata cu fir §i un pos- 

tav s. 

Lastrd era o Oda' veche, cu o anumita tesatura, 

pe care Tiktin o define§te « Pflasterstein, also etwa 

karrierter Stoff ». Dupa Tiktin, cuvantul este poate 

de origina italiana lastra. 

talger 28135,36,38 «la schimbarea talgerilor» ; talgirea 2839 ; este 

un moldovenism pentru taler. Comp. bg. talerii, rut. 

talir

234 LIMBA, STILUL 

fac din Condicei o lucrare mai mult de interes stiintific, decat 

literar. 

Opera se caracterizeaza prin spiritul de observatie a autorului 

si prin grija de a arata desfasurarea amdnuntitei a diferitelor cerinte 

protocolare. 

In douà randuri autorul iese din fagasul informatiunilor reci, 

(land oarecare caldura operei lui si luand tonul narativ: este capitolul 

in care povesteste instalarea in domnie a lui Grigore Calimachi 

1 si ultimul, in care povesteste despre trecerea lui Hamza- 

Pasa spre Hotin, prin ora§ul Iasi 2. 

Atrag atentia asupra unor figuri de stil, obisnuite in limba 

populara: « candu era giugul tar& mai ufor » (text, p. 28110_,1) si 

« la zioa sfantului Gheorghie, daca este cdmpul inchietd cu iarbd * 

(text, p. 29825_261. 

Forma corecta si topica romaneasca a frazei arata pe Gheorgachi 

ca Roman de origing, iar nu un Sulx, Grec venit de curand 

in tara, cum cred unii cercetatori. In* despre autor lucrurile 

se vor larnuri mai bine in capitolul urmator. 

1 V. mai jos, p. 27119 27339. 

2 V. mai jos, p. 30727-31230.

AUTORUL 

Opera analizata mai sus poartà in doubt' locuri numele autorului 

: odata in titlul ei, publicat i de M. Kogrdniceanu: « ... care 

s'au alcAtuit §i s'au i scris de mine prea plecata sluga, Gheorgache 

vtori logofat aici in ora0il E§ului, la anii 1762 Noemvrie 5 0. 

A doua oard la sfAr0tu1 Pinax-ului, care a fost omis de M. Kogiilniceanu 

in editia lui: « Al Marii tale mica, plecata i dreaptä sluga : 

Gheorghie al doilea logofat » 2. Aceastd a doua insemnare este 

scrisal de altd mAna decAt aceea care a scris intreaga opera. Nu 

poate fi decdt scrisul lui Gheorgachi ; el a strAns materialul necesar 

pentru alcatuirea operei, a scris-o apoi, adica a stilizat-o 0, pentrucA 

era scrisa din porund domneascd i pentru folosul curtii 

domne§ti, a dat-o vreunui caligraf pentru copiere, a legat-o in 

piele, imprimAnd pe legaturd sterna domneasca a Calimachilor 3 

0 se infati§a, terminata, cum o avem azi in depozitul de manuscrise 

din Biblioteca Academiei RomAne, fondul romAnesc, nr. 19. 

Gheorgachi a tinut BA insemne manu propria, doar dedicatia, 

inchinarea adresatd Domnitorului. 

Din aceste singure insemnari este insA cu neputintA a gtisi §i 

numele familiei din care facea parte autorul. 

N. Iorga spune cA autorul este Gheorgaehi *utu. N. Iorga 

a fost singurul cercetAtor care a cautat sA identifice pe Gheorgachi 

1 V. mai jos, p. 2625_7. 

2 V. mai jos, p. 26314-15. 

3 Vezi mai jos, p. 242-243.

236 AUTORUL 

si argumenteazii cii este un membru al familiei 5ut,u §i-i urmAreste 

existenta in documente, pAnd la 1802 1 

Iatil argumentele lui N. Iorga: 

1. « Gheorgachi, lorgachi, e acelasi nume ca si Iordachi. 

Iordachi al nostru din Condicii se vede a urmAri cu deosebitA 

atentie si simpatie pe membrii puternicii familii a Sutestilor ». 

Autorul, deci, este unul din 5ute0,i. 

2. Manuscrisul grecesc nr. 116 din Biblioteca Academiei Ro- 

Wine a fost al unui membru al familiei 5utu (Draco), al carui 

nume insd nu-1 poate afla ; in mice caz, « poet, scriitor, diplomat, 

autorul interesantului carnet grecesc ». Acest anonim scriitor 

inseamnA in manuscris cà a lAsat pe fiul sail Gheorgachi in Moldova, 

la curtea lui Grigore Alexandru Ghica 2 Ei bine, acest 

Gheorgachi 5utu este autorul Condicei, pe care a redactat-o « dupA 

insemnArile tatAlui sAu », adicA dup6 cele 3 fragmente de ceremonial, 

ce am publicat mai sus, la p. 180-185. 

Argumente in contra identificãrii Gheorgachi Wu. Iatá deci, 

un argument si o ipotezA, in baza crtrora Gheorgachi a fost considerat 

membru al familiei 5utu. Pe mine argumentul si ipoteza 

expuse mai sus nu m'au convins si deci nu pot considera pe Gheorgachi 

drept Gheorgachi Sulu si iatà pentru ce: 

1. In Condica lui Gheorgachi, Sutestii sunt amintiti de 3 ori 

(N. Iorga spune numai de 2 ori), dar nu cu deosebitei aten(ie, nici cu 

simpatie, ci asa cum sunt amintiti_si alti numerosi boeri ; de pilda, 

in capitolul despre trecerea lui Hamza Pasa prin Iasi (mai jos, 

p. 30F20_36), autorul spune foarte obiectiv: a) Alexandru Muruzi 

ginerile lui Nicolae Sueo biv vel postelnic fi, bafcapuchehaias a adus 

firman de domnie lui Grigore Calimachi 3; b) Neculache Saul biv 

vel postelnic, bagapuchehaias a adus pe Ralita lui Joan Calimachi, 

dela Tarigrad la Iasi, la nunta fiului lor Grigore \Todd 4; c) Grigore 

Vodd a iesit inaintea Pasei cu alai de boeri, intre cari a luat 

§i pe Mihalache Sueu biv vel colitis 5. Cred &A nu existd nimeni 

1 N. lorga, 1st. lit. rm. in secolul al XVIII-lea, vol. I, p. 496-499; ed. 

1I-a (Buc. 1926), p. 554-557. 

1 Ms. grec. Acad. Rom., nr. 116, f. 17 r. 

3 V. mai jos, p. 2713,1-2721. 

4 V. mai sus, p. 17334_35. 

1 V. mai jos, p. 309111.

AUTORUL 237 

care sà vada in aceste randuri ale lui Gheorgachi vreo atentie deosebita 

acordata uetilor si cu atat mai mult nu putem vedea 

simpatie. 

Daca ar trebui sá ne orientam dupà atentia i simpatia aratate 

de autorul Condicei diferitelor persoane, atunci Gheorgachi ar 

trebui sd fie mai de graba' un membru al familiei Cantacuzino, 

familia pe care inteadevar o cinsteste cu astfel de cuvinte : « Si 

aprozii aceia 'Inca sa facha din oameni de cinste, cum si din neamul 

eel cinstit al Cantacuzinilor. Cel dintaiu, anume [Iordache] 

6-au venit in Moldova, intai aprod au fost si pe urma s'au cinstit 

cu alte boerii agungandu pand la starea cea mai de cinste a boariilor 

» 1. Deosebit, pe Ionità Cantacuzino, marele vistiernic, ii 

aminteste in 2 randuri, odat5 cand Domnul 1-a luat in intampinarea 

Pasei 2, a doua (Ara cand Domnul 1-a numit printre cei 3 boeri 

caH aveau sa poarte grij a Pasei, in timpul sederii lui la Iasi 3. Un 

Iordachi deci Gheorgachi Cantacuzino a existat chiar in vremea 

aceasta (circa 1760) 4. 

2. Ipoteza c Gheorgachi, autorul Condicei, este fiul acelui 

Suta, autorul manuscrisului grec nr. 116, nu se poate sustine, 

decat daca admitem ca cele 3 fragmente de ceremonial din acest 

manuscris (la mucarer, in Ajunul Bobotezii si la Boboteaza) scrise 

de presupusul tatd, au folosit fiului drept izvor in alcatuirea Condicei. 

OH, noi am aratat in capitolul despre Izvoare (mai sus, p. 

179-195) ca nu existan icio dependenta intre cele 3 fragmente si Condicei. 

Mai mult, manuscrisul grec 116 cuprinde unele texte datate 

intre 1765 (dragomanatul lui Scarlat Caragea) si 1776 (« Marcheroute 

* Moscova-Constantinopol). V. A. Urechia considera acest manuscript, 

cu blind dreptate, posterior anului 1762, in care Gheorgachi 

a scris Condica. Fiul n'a redactat Condica dupii insemnarile 

tatalui, deci nu este Gheorgachi §utu. 

3. Noi cunoastem un scriitor Gheorgachi Sutu, care a scris, 

intre altele i o comedie greceasca, in care batjocoreste pe Alexandru 

Joan Mavrocordat, Domnul Moldovei (1785-1786), zis 

1 V. mai jos, p. 26915..9 

2 V. mai jos, p. 30919. 

3 V. mai jos, p. 31034. 

N. Iorga, Studii si documente, vol. 21, p. 128; vol. 22, P. 98, 240 (anul 

1723) i M. Kogalniceanu, Cron. Rom., III, 209.

238 AUTORUL 

Firari 1. Acest scriitor insa a compus mai mult in domeniul literaturii 

satirice. Apoi, el nici nu §tia limba roman5, ca s5 scrie opere 

literare sau istorice in aceasta limbil. 

4. tim din cronica lui IoniVa Canta, ca in jurul lui Grigore 

Calimachi, domn tanár, faceau ce vroiau Grecii §i anume « Dracestii 

(ut,e0ii) toti §i cu alte neamuri a lor, il purtau dupil voia lor 

§i mancau tara, cum le era voia §i boierii Moldovei cu nemica nu 

puteau sa se imp6t4easca, de rdul Grecilor » 2 

Dar autorul Condicei nu apare absolut de loc un descendent 

al lui Draco-tit,u, du0nan Varii, ci se infät4eaza din contra, cum 

am vazut, ca un Roman iubitor de tara, admirator al formelor mai 

vechi de organizare a Orli §i al obiceiurilor din alte vremuri. Suspind 

dupil vremurile « cand era giugul mai wr »; suspind ca de 

« cand au nascut mucarerul, s'au taiat acele cheltuele de podoabele 

Pa§tilor ». Aceste intoarceri admirative spre trecutul Orli nu se 

explica lacandu-le un titu, pe care-I interesa numai prezentul i 

libertatea de actiune, pe care i-o Ibisa Grigore Calimachi. 

5. Opera este scrisa de un Roman, care manuia bine condeiul 

0 care cuno§tea foarte bine nuantele populare ale limbii romane. 

Expresiuni ca : « câmpul incheietu cu iarba », « este in purtarea de 

grijd », « Dumineca a §asea a Stalparilor», « se bucurd de venirea 

Dumitale », « a bate nubet », « s6 dreaga la mash' », « s'au ingreuiatu 

giugul tdrii », « s'au scurtatu veseliile meselor », « se trageau la vai 

cu apd unii pe altii », « pentru gin,g60ea gerului », « sá zica un pestref 

», « tiganii fac i ei o zicatura » §i altele ca acestea nu s'ar 

putea intalni asa de des in limba 0 stilul unui strain de neam. 

6. Condica nu este a lui Gheorgachi iit,u, a carui vie*" o 

reconstitue N. Iorga pand pe la 1802, ci a unui autor, care s'a stins 

curand dupa anul 1762, data alcatuirii ei (sau a fost indepartat dela 

curte), pentrucd n'a avut timp nici macar säli revizuiasc6 copia 

caligrafica ce comandase. Aceasta nu se poate vedea din editia lui 

Kogalniceanu, care a acoperit lacunele cu text sau le-a completat, 

dar se observa in manuscris §i in editia de fatà. 

Gheorgachi n'a revazut copia ce a comandat ; el a predat lui 

Grigore Calimachi opera cu numeroase locuri albe, ce trebuiau 

1 A. Sakkelion, Kaxerloyog T6.-)v xv.poypipolv Tilg 'F.Ovuerig Bi.CAto0ipti1crijc 

`D.A48og (Catalogul manuscriptelor Bibliotecii Natimmle a Greciei), Atena 

1892, p. 240, nr. 1328. D. Russo, Studiisi critice, Buc. 1910, p. 104-105. 

2 M. KogAlniceanu, Cron. Rom., III, p. 191.

Au Tomtit, 239 

completate §i necompletate au rAmas pang azi. Dug uncle dintre 

aceste lacune voite pot fi puse pe seama neglijentii, sau a uitgrii 

in momentul exact al scrierii, apoi cele mai multe nu se explicA, 

decAt printr'o necunoa§tere precisg a datelor, in privinta cgrora 

avea nevoie a se documenteze, dar asupra cárora, nu putem §ti 

din ce cauzà, nu s'a documentat. 

Astfel vorbind (f. 7 v., Textul, 26917) despre neamul Cantacuzinilor 

veniti in Moldova, nu cunoa§te care a fost primul venit 

« Cel dint/Ai, anume * * C-au venit in Moldova, intgi aprod 

au fost *1. 

Nu cunoa§te ziva din lung, cAnd a venit Alexandru Moruzi cu 

firmanul de domnie pentru Grigore Calimachi: 

« Iar la * * ale ace3tii luni [Iunie] au venitu Alexandru Muruz, 

ginerile lui Nicolae sao... » (f. 9 r., Textul, 27136_37). 

A. vrut sa traducg cuvAntul turcesc dova (rugaciune), dar nu 

i-a putut aduce aminte pentru moment: « ...care pe limba tur- 

6asca sd nume§te dova * * Dupg a'oasta ... » (f. 10 r., Textul, 

272,1_30. 

Trebuia sa afle la nate ceasuri sg vie boierii la bisericg: « ... ca 

sg, vie la bisericA la * * 6asuri... » (f. 11 r., Textul 2747). 

Alt exemplu: o ...indatà sd slobod * * tunuri... » (f. 14 r., 

Textul, 27823-24) 

In ajunul Sf. Vasile hatmanul adung la curtea domneascg slujitorimea, 

dar Gheorgachi nu Vie la ce ova: «... are purtare de 

grijd hatmanul cu aga la * * 6asuri den zi, sd sd afle ... » (f. 19 

r., Textul, 28511-12). 

La Boboteaza « doi din * * imbrAcati in dulAmi de taftg, 

mergu inaintea Domnului... », dar nu §tie care anume dintre slujitori 

trebuiau sg indeplineasca aceastg indatorire, (f. 20 v., 

Textul, 28728_27). 

Odatà caligraful uità a completeze cu chinovar rou initiala 

Et din cuvAntul. Eien: « i pe urma lor * * el comis &Mare .. . » 

(f. 29 r., Textul, 2996). 

In ajunul prgznuirii Sf. Paraschiva, (And vine egurnenul dela 

Trei-Ierarhi la Domn, sg-1 invite pentru a doua zi la slujbg, al 3-lea 

1 ** pentru ardtarea lacunelor in text, vezi D. Russo, Critica textelor 

f i tehnica edigilor, in Buletinul Comisiei ist. a Romdniei, I, Bucuresti 1915, 

p. 73.

240 AUTORIJL 

logofat 1 anunta Domnului, in spatarie, sosirea egumenului, 

conducandu-1, dar uità sä completeze care anume logorat: « 

ducandu-sa de * * logorat in spat:66e » (f. 29 v., Textul, 2993). 

Apoi, tot al 3-lea logorat 1 anexeazd cererea de dimisie a mitropolitului 

in condica mitropoliei, dar Gheorgachi uita din nou sd pre-. 

cizeze, care anume logolat, (f. 31 v., Textul, 3029). 

Trecerea lui Hamza Pasa prin Iasi spre Hotin, spune Gheorgachi, 

a fost « la letu 1762 Iulie * * in zilile... » fara sa mai cornpleteze 

in care anume zi a lui Iulie, (f. 35 r., Textul, 30734). 

Asemenea lacune nu ar fi ramas necompletate intr'o opera 

scrisa pentru Domn, daca autorul ar fi trait pana pe la 1802. 

7. Stim dintr'o notitia din 14 Iulie 1799, scrisd pe f. 2 r. a manuscrisului, 

dar omisd de Kogalniceanu in editiile lui, &à opera lui 

Gheorgachi a intrat, dupd alcatuirea ei, in stdpanirea unui « Neculai, 

logofat de obiceiuri, ce au fost la Manila sa Alecsandru Calimah . . . » 2, 

care a domnit intre 6 Maiu 1795 Martie 1799. 

Dacd autorul Condicei ar fi Gheorgachi Stitt', a carui activitate 

in vieata publica o urmareste N. Iorga Ora pe la 1802, atunci de ce 

Alexandru Calimachi, fratele lui Grigore, care ordonase Condica, 

a numit in logofetia de obiceiuri, la 1795, pe logolatul Nicolae, 

iar nu pe alcatuitorul insusi al Condicei de obiceiuri? Dacd traia 

Gheorgachi la 1795, cum de si-a lasat opera in stapanirea altuia, 

care sa traga foloasele de pe urma alcdtuirii acestei opere a lui ? 

Negresit, Gheorgachi la aceastd -data, nu numai ca nu ocupa functiuni 

in vieata publica, dar el se gdsea sau indepartat de la curtea 

domneasca, sau mai de graba murise. 

Autorul este Roman. Se va intreba atunci: eine este acest Gheorgachi 

? Marturisesc ca, cu toate cercetdrile intreprinse, a fost cu neputinta 

sal pot identifica mai precis. Insusi rangul lui boeresc de vtori 

logolat nu mi-a inlesnit cercethrile, pentrucd acesta nu figura printre 

boerii semnatari ai documentelor, decAt in foarte rare cazuri. 

Completdm noi al 3-lea logofat, pentrucd primul nu avea asemenea atributii, 

nici mai Inainte (dr. C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor 

dregatorii in secolele XIV .,si XV, Buc. 1926, p. 91-108), nici In preajma alcatuirii 

Condicei, dupd cum rezulta din insusi cuprinsul ei. Nu poate fi nici al 

doilea logofdt, pentrucd autorul Insusi fiind vtori logofdt §i-ar 

fi cunoscut si 

aceastd atributiune. Deci la acest caz si la precedentul avem niste simple 

scApdri din vedere din partea autorului, In momentul redactarii. 

V. mai jos, p. 262, notd.

AUTORUL 241 

Numele de Gheorgachi este un diminutiv al nurnelui de botez 

Gheorghe, prin sufixul de origine greceasca achi1, dar ii gasim 

semnand i Gheorghe nu numai in Condicei, dar i intr'unele documente 

ale timpului: 14 Iunie 17632; 15 Martie 1764 3. Poate tot 

el sd fie alcatuitorul anaforalei despre tigani, din 22 Ian. 1766 si 

semnat « Iordache alü douile logoratti » 4. In orice caz, dupa acest 

an nu-1 mai gasim amintit. 

Daca despre persoana i vieata lui, documentele nu ne dau nicio 

stire mai mult, apoi Condica intregeste cu prisosinVa datele despre 

personalitatea lui culturala, despre preocuparile lui. 

Gheorgachi a fost carturar moldovean, matur, cunoscdtor al 

limbii grecesti i un povestitor talentat. Inzestrat cu un rar spirit de 

observatie, temperament ordonat i metodic, ne-a dat o opera de 

rarà valoare stiintifica, In ce priveste descrierile de ceremonial si 

de insemnata valoare literara prin stilul ei propriu, clar i foarte 

curgator. iubit tara mult, ale curei obiceiuri « vechi i nou'd 

i-a » 

i-au placut si le-a Infatisat ca un fel de imbold pentru buna ei 

ordine i gospodarie. 

1 Gheorgachi (Pecaprixr,q, rt.copyo'c.c-G), diminutiv in limba greaca din 

red)pyicoq, revine In limba romând si supt forma de Iorgachi, lordachi, Iordache 

(analogie cu Costachi, Costache) ; cfr. A. Buturas, T& veo0a.rroLx« x6ptcc 

66p.orm, Atena 1912, p. 60-61. Gh. Pascu, Sufixele macedo- Si megleno-romdne 

de origine neogreacci, In Anal. Acad. Rom., lit., s. II, t. 35 (1912-1913), p. 111. 

2 N. Iorga, Documente Callimachi, II, 189. 

8 Ibidem, p. 192. 

4 

Tezaur de monumente istorice, III, p. 193-196. 

16

RASPANDIREA OPEREI 

CIRCULATIA MANUSCRISULUI 

Opera lui Gheorgachi n'a avut o circulatie intinsa. Nu se 

cunoaste pana acum decal un singur manuscript, acela editat de 

M. Kogalniceanu, imprumutat dela vornicul Alecsandru D. Sturdza 

Miclausanu 1. Manuscriptul acuin este in posesia Bibliotecii Academiei 

Române, in fondul de manuscrise romanesti, nr. 19. 

Nu mai fac aici o descriere a manuscrisului, deoarece a fost 

facuta de I. Bianu 2, dar ne vorn opri la cateva amanunte care 

isi au importanta lor, prin lumina ce aduc asupra circulatiei Condicei. 

Opera proprietate a Domnulai. Manuscriptul are # legatura in 

scoarte de piele, cu sterna Moldovei [capul de zimbru sustinut pe 

un iatagan si un buzdugan, incrucisate] imprimata pe fata si pe 

dos, avand deasupra ochiul lui Dumnezeu, impra'stiind raze, si 

mitra arhiereasca ; langà sterna sunt imprirnate rasturnat literile : 

to ei Konto[A] (Ion Theodor Calimah Voevod Mold., 1758-1761). 

Pe fata legaturii, jos intr'un rand, se afla imprimat: caS ASKpaTk 

Al norm MIIVIH + Wilk, » 3, care nu e altul deck, Mihail Strelbitchi, 

venit in Ora cu mult inainte cleat se stia pana acum 4. 

1 Vezi mai sus, p. 5, nota 2. 

' loan Bianu, Biblioteca Academiei Romdne. Catalogul manuscriptelor 

romdnefti, Bucure§ti 1907, p. 70-71. 

' Ibidem, p. 70. 

4 Popa Mihai Strelbitchi, iscusitul legdtor al ciirtii si artistul gravor 

al stemei casei Calimachilor, a fost vestit gravor si tipograf, de origind 

polond §i stabilit la Ia§i, Inca din anul 1756. Se §tie cd avea obiceiul 

0,-0 imprime numele pe luxoasele legdturi ce executa. (Emile Picot, Notice

C1RCULATIA MANUSCR1SULUI 243 

Aceasta sterna domneasca a Calimachilor, aplicatä pe legatura 

manuscrisului, arata, in primul rand, cd el a fost dela inceput 

proprietatea Domnului Grigore Calimachi (1761-1764). Ca a fost 

manuscript din biblioteca domneasca, se mai vede, de altfel si din 

titlul operei: « ...Care s'au alcatuit i s'au i scris de mine prea 

plecata sluga, Gheorgache vtori logofat, aici in orasul Esului. La anii 

1762 Noemvrie 5 »I. Prea plecatd slugd nu se poate socoti decat fata 

de Domn, care i-a i poruncit alcatuirea Condicei. 0 notita pe f. 

3 v., omisa in editiile lui Kogalniceanu, scrisa de alta mana decat 

celelalte 38 pagine, precizeaza ca opera se scrisese pentru a satisface 

dorinta de pomph exclusiv a Dornnului: « Al Marii tale mica, 

plecata i dreapta sluga : Gheorghie al doilea logofat » 2. Este de 

buna seama, dupd cum se afirma, notita autografa. a autorului 

insusi, care a tinut ca, pe copia curata ce o comandase vreunui 

caligraf al timpului, sa pue iscalitura de garantare i inchinare 

a operei, cu propria-i mana. 

bibliographique sur le protopope Mihail Strelbickij, graveur et imprimeur 

lassi, a Mogilev de Podolie et a Dubossar, Paris 1905, p. 4; loan Bianu 

R. Caracas, Biblioteca Academiei Rotndne. Catalogul nianuscriptelor romdnegi, 

II, Buc. 1913, p. 275: ms. rom. 529, legat In piele de M. Strelbitchi, are aceeasi 

insemnare ca pe ms. 19 al Condicei). 

Pe legatura In piele a unui exemplar din Indreptarea legii, Targoviste 1652, 

care a circulat prin Moldova, din Bibl. Ion I. C. Bratianu, din Bucuresti, 

este scris, ca i pe ms. 19 si 529: S'au lucrat de Popa Mihai In Iasii s. 

In ce priveste gravura, aceasta are in M. Strelbitchi pe cel mai de seama 

reprezentant al ei, la noi; cartile vechi, incepand cu publicatia lui N. Mauroiedes 

Tb cirrocrsOlxbv 81-1XTM i terminand cu Psaltirea, Iasi 1790, sunt pline 

de xilografii artistice ale lui, pentru ca sä fie apoi reluate In carti tiparite 

mai tarziu pand pe la 1808. Vezi: I. Bianu-N. Hodos, Bibl. rom. veche, II, 

p. 568 (indice) ; in Bibliografie autorii reproduc in facsimile numeroase gra- 

vuri ale lui M. Strelbitchi, dintre care cea mai frumoasa, atat ca id ee, cat 

ai 

ca executie, este cea din Preivilioard, Iasi 1784, Inchinata aceleeasi case 

a Calimachilor, Intru cat reprezinta pe Mitropolitul Gavril Calimachi linbracat 

In odajdii i blagoslovind (I. Bianu-N. Hodos, op. cit., p. 293, facs. 

306). Emile Picot, op. cit., p. 4 si, dupd el, N. lorga, (1st. bis. romdne.,sti fi 

a vietii religioase a Romdnilor, II, ed. II-a, Buc. 1932, p. 183), considera 

drept cea mai veche mentlune, la noi, despre Strelbitchi, o semnatura pe 

un ms. din 1764. Insa la 20 Mai 1757, sub Matei Ghica Voda, el era stabilit 

la Iai, unde cumpara un loc de casa dela Ionita Stolnicul (cfr. 

X, (1888) p. 60-61). 

1 V. mai jos, p. 2625_7. 

2 V. mai jos, p. 26314-15 

Uricarul, 

1 6* 

a 

ai

244 RASPANDIREA OPEREI 

Afard de scrisoarea copistului vreun caligraf si a autorului, 

mai avem o a treia scrisoare, peste u7mele unei razaturi, corectand 

prin cuvintele : « gos din stranele lor, toli in Hindu i ei, cu. .. » 

(f. 13 v., Textul, 27730. Numai cinci cuvinte i acestea scrise 

pe hartia rasa, de sigur nu stint suficiente pentru a se putea face 

identificarea scrisorii. 

Intrebuintarea operei. Opera lui Gheorgachi, odata intrata in 

biblioteca Domnului Grigorie Calimachi, deveni acestuia un folositor 

vade-mecum cu prilejul diferitelor ceremonii dela curte si probabil cä 

se imprumuta i logolatului a13-lea, care executa, dupd cum am vazut, 

atributiile cele mai numeroase in legatura cu savarsirea ceremoniilor 

curtii. A fost, deci, foarte firesc lucru ca aceasta opera, de un interes 

exclusiv protocolar, care nu se folosea deck, in interiorul cancelariei 

domnesti si pentru savarsirea unora dintre ceremonii, la anumite 

zile ale anului, sal nu aiba o circulatie mai intinsa, cum la fel s'a 

Intamplat i cu marea opera bizantina de ceremonial, a lui Const. 

Porphirogenetul, transmisa intr'un singur manuscript. 

Ea era un fel de regulament oficial, un fel de cod al rdnduielilor 

protocolare, care trebuia aplicat de curteni. Mai tarziu aceste uzante 

de ceremonial au devenit asa de numeroase i s'au incadrat in atatea 

amanunte, incat s'a simtit nevoia infiinrii unei functiuni anumite, 

al carei titular se ocupa exclusiv de randuirea ceremoniilor 

0i 

anume : logofetia si logofatul de obiceiuri 

De aceea nu ne miram cand, d,in notitele Condicei omise in 

ediiile lui Kogalniceanu aflam ca manuscrisul a fost pada la 

14 Iulie 1799 in posesia lui « Neculai logotat de obiceiuri ce au 

fost la Manila sa Alecsandru Calimah Voevod » 2. 

Neculai logofatul de obiceiuri darueste manuscriptul, la 

aceasta data, stolnicului Hrisoverghi, 3 care semneaza pe manus- 

1 Dionisie Fotino, 'IaToptce ndaca Aoodoc;, III, Viena 1819, p. 472-473: 

Miyag XoyoOk-r% Troy crovlOste6v. 

I Spune: ce au fost *, pentruca Alexandra Calimachi, mazilit din domnie 

Inca dela 22 Martie, plecase la Constantinopol la 1 Mai 1799 (cfr. N. lorga, 

.Documente privitoare la familia Callimachi, I, Bucuresti 1902, p. CLXXXII 

CLXXXIII). 

3 Acesta este Grigorie Hrisoverghi, mai tarziu postelnic, care se va fi 

bucurat ca devine posesorul unei opere a Casei Calimachilor, cu care se Inrudea 

prin alianta: frate-sau, spatarul Alexandru, tinea In casatorie pe Ancuta 

Calimachi, fiica lui Durnitrascu Calimachi vel ban, nepoata lui loan Teodor 

Calimachi Voevod. 

1.

IMPORTANTA CONDICEI 245 

cript &à este de danie, « pentru ca sa nu sa rataCasca de Card 

cineva »; si pentru ca sa nu i se tagaduiasca dania acestui pretios 

manuscript, fost proprietate domneasca, pune sa semneze ca 

martor i pe nepotul &au, Manolache Hrisoverghi: « Am incredintat 

I eu di acest dar, ca i-au daruit-o log. Neculai a'easta Condica 

dumi-sali mosului Grigorii Hrisoverghi. 1799 Iuli 14, Manolachi 

Vornicu»1 (f. 2 v., Textul, 262, nota). 

Ne lipsesc date asupra circulatiei manuscrisului de cand 1-a 

stapanit Grigore Hrisoverghi (1799) si pAna la intrarea lui in 

posesia vornicului Alecsandru Dim. Sturdza din Miclauseni 2. Acesta 

insa II imprumuta lui Mihail Kogalniceanu, care-1 publica in 1846, 

dela care data Condica lui Gheorgachi intra intr'o alta faza de 

intrebuintare a ei, ca izvor pentru studiile istorice, care abia incepeau 

sd se facd asupra trecutului nostru ; in prima faza, ca manuscris, 

a avut numai o intrebuintare oficiala, in legatura cu 

randuirea ceremoniilor la curte. 

IMPORTANTA CONDICE1 PENTRU RANDUIALA 

PROTOCOLULUI DOMNESC 

Daca opera lui Gheorgachi a avut o intrebuintare strict oficialä, 

dupa cum am vazut din marginita ei circulatie printre slujitorii 

curtii domnesti si in special la un logolat de obiceiuri, e 

natural ca efectele alcatuirii ei sa se fi transmis, nu asupra operelor 

culturale i literare (de aceea nu avem nici cOpii, nici prelucrari, 

nici imitatii ale ei), ci numai asupra faptelor sociale si de 

administratie interna a curtii domnesti, asupra sistematizarii 

intr'o anumitä randuiala a tuturor cerintelor protocolare. 

1 Manolache, fratele poetului Al. Hrisoverghi, era inteadeviir nepotul 

post. Grigore Hrisoverghi, fiind fiul Vornicului Nicolae Hrisoverghi (+ 1818), 

frate cu Grigore. 0 schità genealogica a fam. Hrisoverghi a dat 0. G. Lecca, 

Familiile boeresti romdne, Buc. 1899, p. 274-275. Indreptdri i complettri 

studiului alcdtuit de 0. Lecca, a Mut N. Docan, Arhiva, Organul soc. ;gainlifice 

Si lit. din Iasi, 11 (1900), p. 148-180. Vezi §i M. Kogalniceanu, V ieata 

lui A. Hrisoverghi, prefata volumului de Poezii a lui A. Hrisoverghi, Iasi 1843. 

2 Fiul cel mai mic al logof. Dumitru Sturdza, cu mo0e la Mic15.u§eni (jud. 

Roman) i tatal istoricului Dumitru Sturdza, fostul pre§edinte al Academiei 

Române; se §tie cà acesta din urind a daruit Acaderniei Române 1ntreaga 

colectiune de manuscrise a tatalui sàu, 1ntre care se aflau mai ales cronicele 

Moldovei, deci §i Condica lui Gheorgachi (I. Bianu, Bibl. Acad. Romeine, Catalogul 

manuscriptelor, I, p. V).


Logofelia de obiceiuri in Moldova. Pentru Moldova, din 

cate am cercetat, ne lipsesc atestari documentare, cu privire 

la infiintarea oficiala a unei logofetii de obiceiuri, prima mentiune 

cunoscuta ramAnAnd tot notita din Condica lui Gheorgachi, 

scrisa de Stolnicul Grigore Hrisoverghi, la 14 Iu lie 

1799: « ...Neculai logofat de obicouri ce au fost la Mariia sa 

Alecsandru Calimah » (6 Mai 1795Martie 1799). Deci, 

in Moldova, intre 1795-1799, exista logofetia de obiceiuri. Este 

foarte semnificativ faptul di a doua initiativa in legatura cu 

organizarea sistematica a ceremoniilor (prima initiativa a fost la 

1762, sub Grigore Calimachi, prin insasi comandarea Condicei) 

vine din partea celuilalt fiu al lui Joan Theodor Calimachi. Alexandra 

Calimachi crescuse 'Ana la varsta de 20 ani in mediul tiirigràdean, 

avAnd cunostinta tuturor diplomatilor straini cari vizitau 

casa tatalui sat], dragomanul Joan Calimachi. DobAndise din acest 

mediu de receptii si ceremonii, rafinamentul unei vieti de salon 1. 

Venit la Iasi, la 9 Oct. 1758 2, continua aceeasi vieata de pompli, 

la curtea tatalui sáu mai intAi, dar mai mult la a fratelui silu 

Grigorie, Domnul Moldovei. Timpul §i-1 petrecea cu plimbari prin 

gradinile Copoului, de curAnd aranjate dupa modelul Buiucdereului 

din Constantinopole 2; sau cu indeplinirea diferitelor atribatii 

ceremonioase la curtea fratelui, sau cu cercetari astronomice 

« pc atunci la moda mai pretutindeni in Europa * 4. 

Trecandu-si vieata inteun asamediu, nu mai este o surprin- 

"dere pentru noi ca prima mentiune despre logofetia de obiceiuri, 

in Moldova, dateaza din vremea lui Alecsandru Calimachi. 

Organizarea ceremoniilor in Muntenia. La cAtiva ani dela 

alcatuirea Condicei lui Gheorgachi, in Moldova, dar mai ales in 

Muntenia, cresc tot mai mult pretentiile de a imbraca orice eveniment 

dela curtea domneasca intr'o aureola de fast si lux. 

Voevozi ca Alexandra Ipsilanti, Mihail 1.1tu, Alexandru Moruzi 

caH erau Domni cAnd in Muntenia, cAnd in Moldova, unde cunoscusera 

rAnduiala oficiala a ceremoniilor executata dupa Condica 

1 

Asupra educatiei Calimachilor in acest sens, vezi mai sus, p. 75-78. 

N. Iorga, Viata lui Alexandru Vodet Callimachi dornn al Moldovei, cu 

prilejul descoperirii testarnentului Mu (in Anal. Acad. Rom., ist., s. II., t. 27 

(1904-1905), p. 80. 

a Ibidern, p. 81. 

Ibidem, p. 82.

LOGOFETIA DE OBICE1URI 247 

lui Gheorgachi, emana din cancelaria domneasca o multime de 

dispozitii cu privire la executarea alaiurilor. 

V. A. Urechia a publicat in volumele Iui de Istoria Romdrtilor 

foarte multe din asemenea masuri. Organizatia lor era urmatoarea 

: 

Rana la 1797, data instituirii logofetiei de obiceiuri in Muntenia, 

pentru supravegherea unor anumite ceremonii, se insarcina in 

mod special vel logofatul: « urmanda dupà povatuirea d-sale vel 

logofatului ». Se mai numea Irma prin pitacul domnesc si vataful 

de paharnicei ca zapciu, ca supraveghetor de aproape, ca executor 

al « povaluirilor * date de vel logofat 1. Insa, in cele mai multe 

documente, vataful de aprozi este acela care poarta toad grija 

si raspunderea indeplinirii ordinelor domnesti 2; alteori ceausul 

spatäresc 3. 

Grija pe care o arata Domnul pentru reusita ceremoniei, atat 

ca pompa, cat si ca ordine, se manifesta prin formele, de multe ori 

stereotipe, cu care se incheiau pitacurile: « asijderea sa aibi a ardta 

fiescareia breasla la mergere, sa n'aiba a striga si a face sgomotti 

si amestecatura » nici sa se Lea « vreunii cusurti, sau vreo atacsie 

la pornire »4 j sau: « cusurti sa nu se faca, ca vei cddea in urgie » 5. 

Ordinele erau asa fel alcatuite, incat numele slujitorului scris pe 

hartie arata locul pe care el il ocupa in randuiala ceremoniei. Multe 

din aceste planuri aratau locul, pe care-1 ocupa careta domneasca, 

printr'un desen ce representa aceasta careta, sub care se nota 

numarul telegarilor ce trebuiau inhamati: « Carata gospod cu 

6 telegari » 6. 

Logofetia de obiceiuri in Muntenia. V. A. Urechia n'ar fi 

trebuit sa mai stea la indoiala ca Condica lui Gheorgachi (cum o 

numeste el « exemplul Moldovei »), a determinat pe Alexandru 

Ipsilante din Muntenia sa organizeze pentru prima data, in mod 

1 V. A. Urechia, Memoriu asupra perioadei din istoria Ronzdnilor dela 

1774-1786, Er:serge de documente cu totul inedite, p. 288 (paginatia este a extrasului, 

iar nu a Analelor Acad. Rom., ist., s. II, t. 12 (1893) In care s'a publicat 

acest memoriu). 

2 Ibidem, p. 301, 305, 313. 


4 Ibidem, p. 301 ; atacsie < gr. il etra.k(cc = desordine. 

5 Ibidem, p. 313 ; cusur < gr. s-b xoucso-6pt, --- defect. 

0 Ibidem, p. 287; v. si p. 286, 288, 305, 313, etc.

24$ RASPAND1REA OPEREI 

oficial, functiunea legofetiei obiceiurilor, iar nu initiativa lui lcnachita 

Vacarescu 1). 

In Muntenia, Alexandru Ipsilante (a doua domnie, Aug. 1796 

Dec. 1797) infiintRazd logofetia de obiceiuri printr'un hrisov cu 

data de 20 Iu lie 1797 2. Isac Ralet, semnat in acest hrisov ca vel 

logofat al obiceiurilor, figureaza cu aceeasi boierie in hrisoave 

din 2 si 9 Martie 3. Dela aceastd data logofatul de obiceiuri devenea 

membru al divanului ve1iilor boieri, purta baston de argint, 

avea ca subalterni de cancelarie trei logofeti ; avea 80 scutelnici 

o leafa de 500 lei pe luna 4. 

Nu e lipsit de interes a arata la ce forma'. de organizare se 

ajunsese la 1797 cu randuiala ceremoniilor domnesti, la a cAror 

sistematizare, dupà modelul tratatelor bizantine, se gandise Inca 

din 1762 Gheorgachi al 2-lea logofat. 

Logofatul avea o « cantelarie », unde trebuiau adunate si clasificate 

datele referitoare la « toate obiceiurile i oranduielile politicesti 

». Dupa aceste date si « prin ingrijirea, nevointa i stradania d 

personalului de cancelarie, trebuia « sa se scrie istoria, oranduiala 

politiceascd si sd se pastreze la... &Amara ». La acordarea drega- 

torillor sau la savarsirea diferitelor ceremonii, « atat 

politicedti, 

cat si bisericesti », ei trebuiau sa fie prezenti, sau cum zice hrisovul, 

« sà se afle fata ». 

Asa dupa cum Constantin VII Porphirogenetul la Bizantini, 

inainte de a-si redacta pretioasele -lui lucrari istorice, geografice 

si de ceremonial (prima lui lucrare, De administrando imperio, 

a fost scrisa intre 949-952), a intreprins o vasta actiune de adunare, 

pe langai cancelaria imperialä, a materialului existent istoric 

pi 

literar 5, tot asa, prin hrisovul amintit al lui Alex. Ipsilante, 

1 V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, VII, Buc. 1894, p. 54, std la indoiald 

dud sa atribue planul vast de sistematizare a orânduelilor dela curtea 

lui Ipsilante Indemnului lui Iend.chitd Vádirescu (mort cdteva zile fnainte 

de 20 Iulie, 1797) sau exemplului Moldovei unde afldm urme de o institutiune 

analoagd prin Condica lui Gheorgachi. 

2 Publicat In Intregime de V. A. Urechia, boc. cit., p. 55-57 §i de N.. 

lorga, Un ordin domnesc din 1797 de a se scrie istoria i geografia bárii, In 

Revista istoricd, 24, (1938), p. 289-292. 

2 V. A. Urechia, boc. cit., p. 54, nota 1 §i p. 301. 

4 Dionisie Fotino, 'Icrroptaz Tile; rdaat. Aoodaq, III, Viena 1819, p. 473. 

5 Dr. Ferd. Hirsch, Kaiser Constantin VII Porphyrogennetos, fn Jahresbericht 

dber die Konigsstadtische Realschule, sub directia lui Franz Wenzlaff, 

Berlin 1873, p. 1-25 ; pentru opere i izvoarele lor mai ales, p. 21-25.

LOGOFETIA DE OBICEIURI 

logofetia de obiceiuri, impArtità in 5 sectiuni, avea de intreprins 

colectarea materialului necesar la « istoria domnilor Valahiei ». 

Trebuia mai intAi, un corpus al letopisetelor scrise 4dupd vremi 

de oameni de stiintà * si alcAtuità o cronologie « a domnilor si 

cArmuitorilor pe scurt ». 0 a doua sectiune avea de lucru « in gheografia 

tArii ... cum sA hotArdste (Valahia) cu cele de afarà ale ei », 

adicA cu imperiul otoman si cu Austria, puteri pe care le si numeste. 

A treia sectiune avea sà se ocupe « in cele ce sd cuvinti la Domni », 

intelegAndu-se prin aceastd formulA: o Venirea Domniei dela 

Tarigrad, pAnd &A asaza pe scaonul Domniei ; teremoniile ce se obisnuescti 

a sA face mai des sau mai rar, precum alaiuri, serbAri, felurimile 

iesiri ale Domnilor din curtea domneascA afarA, cununii .,i 

botezuri domnesti, intAmpinAri de soli si de alti mosafiri ». DupA 

cum se poate vedea din propriile cuvinte ale hrisovului, nu este 

vorba decAt de acelasi material pe care 1-am analizat, din Condica 

lui Gheorgachi: incoronAri, alaiuri, plimbAri, primirea solilor, 

etc., etc. In plus, in acest hrisov se prevede si ceremonialul 

cununiilor 1 si botezurilor domnesti. 

A patra sectiune se referea la 4 bisericeasca orAnduialA, . ... indeobste 

cum se urmeazA parisiile bisericesti si in parte ... . cum se 

face asezare de Mitropolit, de Episcopi, de Egumeni », ceremonii 

1 In leg:Run:1' cu ceremonialul cununiilor, Condica lui Gheorgachi nu 

cuprinde decdt scurta mentiune despre cununia lui Grigorie Calimachi cu 

domnita Ileana, fiica lui Alexandru Mavrocordat, cel mai mic fiu al lui Nicolae 

Vocra, cununie fdcutd 4 cu mare bucurie si pohfald... cu toate carmoniile, 

ca o nuntd domneascl t. (textul, p. 27329-39). 

Dintre relatiunile publicate de V. A. Urechia: cununia Domnitei Ecaterina, 

sora lui Alexandru Moruzzi, Domnul Munteniei, in Iulie 1793 (Ist. Born., 

V, p. 460-461). 

Alaiul aducerii mirelui, fiul vornicului Sleitineanu, castatorit cu fiica vistiernicului 

Filipescu, 28 Ianuarie 1795 (Ist. Rom., V, p. 462-463). 

Ms. Acad. Rom. 5360, f. 14 r. 18 v. (lard sfarsit) cuprinde material foarte 

insemnat in legaturd cu ceremonialul cununiilor : Oratila, cdnd merge ginerile 

cu poclonu la nuni, fiindu Domnul nun. Alta ce sä zice cdndu sit dau darurile 

la masei. (Oratie) la ceiltunari.Oratii mind sd int-trial cocoand de boiari. 

Oratii la ceiltunari, mindu sei meiritd fatd de Domnu. Oralii ce sd zice mind sd 

nzdritd Domnitd. Toate aceste oratii sunt bilingve, intercalându-se in textul 

românesc, in continuare de idei, citate in limba neogreceascd, scrise de o altd 

mând decat textul romdnesc, cu numeroase greseli ortografice ; pentru 

datarea ms., v. mai sus, p. 157. 

249


la care trebuia sa fie prezent rednicul1, « spre a arata oranduiala 

lor *. Vedem ca si in privinta ceremonialului bisericesc, materialul 

cerut de hrisov se aseamana cu eel descris in Condica lui Gheorgachi. 

In ambele gasim rânduiala preotilor cari trebuie sa fie prezenti la 

diferite ceremonii bisericesti (« parisiile bisericesti »), cat i instalarile 

de prelati, ceea ce aminteste de aproape capitolul din Condicei 

intitulat Oreinduiala ceindu face Domnul Mitropolit sau Episcop, 

ceindu moru (v. mai jos, p. 30121-30222). 

In sfarsit, Intro1 

cincilea rand, trebuia « in oranduiala politi- 

ceasca » sa se ocupe de participarea Domnului la diferite ceremonii 

interne, de boerii si de veniturile boerilor, de « datoria ce are 

fieseare (boier) a savarsi » i toate aceste date trebuiau trecute in. 

« condica de obiceiuri ». 

Vedem ea pand acolo merg analogiile dintre Condica lui Gheorgachi 

i prescriptiile de organizare a ceremoniilor impuse de hrisovul 

din 20 Iulie 1797 al lui Alex. Ipsilante, incat titlul operei 

lui Gheorgachi, cat si al registrului de ceremonii pe care-I redacta 

logofetia de obiceiuri, este aceIasi : Condica de obiceiuri. 

Logofetii de obiceiuri, dela aceasta data, sunt intalniti foarte 

des in documentele timpului 2 Intalnim vel logofeli de obiceiuri 3, 

vtori logofeti a §i epistali de vel logofeti za obiceiuri, cu seirutare de 

wind 5, titlu care se da unui boer chemat intr'o functie inferioara 

aceleia pe care o ocupase. 

1 Din bulg. po,x. = a rdndui, a aranja in sir (6 pea.= la rand ; ECT II4W NA% -este 

randul nostru). 

De exemplu Dionisie Fotino, 'RrropEce c irciXce. AccxEcec, III, Viena 

1819, p. 4-a nenumerotata: OE rIpxov-rec Aoyo0i-r:e.t. Teov cruwAs.L6v: Nt.x6Xao; 

FoXicntoc, Fp-r,y6p.o; Pcikt]. Acad. Rom., ms. rom., nr. 871: Arhondologia 

veike a Tari Romanesti f. 2 v.: logofät de obiceiuri Alecsandru Coma'neanu, 

mort 4 Mart 1837. 

Loan C. Filitti, Arhondologia Munteniei dela 1822-1828, in &vista 

Arhivelor, nr. 4 (1927), p. 20, Ionitä Falcoianu, la 12 Noemvrie 1822; p. 25, 

acelasi mentionat cu acelasi titlu, la 6 Febr. 1824. 

Ibidem, p. 21, Costandin sin clucer Iordache Mavrodin, 20 Dec. 1822; 

p. 36, Mihalache Vierosanu, 8 Iulie 1826-26 Apr. 1828 (p. 45). 

5 Ibidern, p. 35, Aga Iordache Florescu, filcut epistat de vel log. za obiceiuri, 

cu s5rutare de mand, 31 Mai 1826; p. 41, vornicul Alecu Cre%ulescu, 

fácut la fel, la 11 Iulie 1827. Epistat de vel logofát, insemna supraveghetor 

al ordinelor marelui logofilt, un fel de ajutor; 6 inurrecrig = supraveghetor, 

intendent. S'ar putea inmulti aceste exemple.

CUZA VODA I CEREMONIALUL 251 

Traditia a fost luatil in seama, in ce priveste ceremonialul, pana 

la suirea pe iron a lui loan Cuza (1859). Imi comunica d-1 George 

D. Florescu, ca generalul Theodor Cazimir, ridicat la rangul de 

maresal al curtii domnesti sub Cuza i omul de incredere al acestuia, 

se folosea in desfasurarea ceremoniilor de un cod al protocolului, 

tiparit in frarquzeste, cod pe care a binevoit a mi-limprumuta 

pentru studii. 

Theodor Cazimir, ruda cu familia Florescu, a transmis cartea 

lui D. Florescu, iar acesta fiului sau, d-lui George Florescu. Cartea, 

din nefericire, n'are foaia cu titlu. Este in folio mic, 74 pag. Pagina 1 

are scris: Cdremonial. Pag. 2 alba, iar dela pag. 3-74 sunt 

11. titluri (titre premier, etc.) subdivizate in capitole (chapitre). 

La pag. 74 jos: « Imprimérie imperiale. Février 1860 », deci din 

vremea imparatului Napoleon al III-lea. 

Iata cuprinsul pe titluri, din acest cod al ceremoniilor: 

I. De la distribution des appartements, et des entrées 

dans chacun d'eux. 

II. Des levers de leurs Majestés, des presentations, des 

audiences. 

III. Ceremonial de la chapelle impériale. 

IV. Des repas de leurs Majestés. 

V. Bals et concerts du Palais. 

VI. Du service d'honneur de l'empereur et de l'impératrice. 

VII. Grande Parade. 

VIII. Ceremonies (Sa M. est sur le trône ; pour recevoir les 

hommages des fonctionnaires publics ; Sa M. est 

debout). 

IX. Ceremonial pour la reception des ambassadeurs et ministres 

etrangers. 

X. Des serments. 

XI. Deuils de cour. 

In timpul domniei regelui Carol I, maresalul Curtii si al Casei 

Regale, generalul Th. Vacarescu, alcatueste un ceremonial scris 

al Curtii domnesti, pe care-1 tipareste (primul cod de ceremonii 

tiparit in limba romana) la 1876 1. Acest cod a trebuit sa fie modificat 

si completat dupd « usurile internationale i regulile care 

1 Vezi titlurile intregi, mai sus, p. 78, nota 1.

252 REGELE CAROL I SI CEREMON1ALUL 

se observa la toate Curti le in semn de ospitalitate si de bunA 

priimire ciltre trAmisii Suveranilor Statelor ce intreting cu Tara 

relatiuni amicale »I. Astfel apare editia a II-a acestui cod, in anul 

1882, adicA dupd proc!amarea Regatului RomAniei. 

STUDIUL EDITHLOR 

Condica liii Gheorgachi a fost editatà de M. Kogillniceanu 

in 1846, in cirilicd si a doua oath' la 1874, in transcriere latina, 

avAnd ca bazA un singur manuscript, cel cu nr. 19 din Biblioteca 

Academiei Rom dile, unicul in care ni s'a transmis aceastd opera 2. 

Editarea cronicelor de Kogàlniceanu, foarte bund si mai ales 

foarte folositoare pentru epoca in care s'a fAcut, nu corespunde 

insa exigentelor stiintifice de astAzi, nici metodelor actuale de criticA 

textuald, care cer gAsirea tuturor mijloacelor de a determina 

originalul, sau de a da traditia cea mai apropiat5 de 

el 3. Astfel, in foarte multe cazuri, a modernizat formele vechi çle 

limb6, 

pentruca in alte texte sA creeze forme vechi inexistente in 

traditia manuscriselor, fapt care a indus in eroare pAnd si pe 

filologi i romanisti Incercati, ca Meyer-Liibke 4. Intre cele cloud 

1 < Th. Vilcarescu > Ceremonialul Curfei Regale a Romdniei, Bucuresti 

1882, P. 10. 

2 In listele comparative care vor urma, am notat editia Iasi 1846, prin A ; 

editia Bucuresti 1874, prin B ; originalul, pfin Ms.; trimiterile (pagina si rândul) 

de sub sigla Ms., se fac la textul reprodus de mine, mai jos, p. 262-312. Pentru 

citarea completà a titlurilor, volumelor, paginelor, v. mai sus Introducerea 

(p.5-10) . 

2 

In limba romAnd, singurul studiu consacrat recensiunii textelor este 

acela publicat de D. Russo, in Buletinul Vomisiei istorice a Rornciniei, I, 

Bucuresti 1915, p. 3-100 (si in extras), cu titlul Critica textelor i tehnica 

ediliilor. Studiul mai nou al lui P. Collomp, La critique des textes (Publications 

de la Faculté des Lettres de l'Université de Strasbourg, 1931), dupâ o ampla' 

expunere bibliografico-criticd a metodelor de 'Anil acum, ajunge la fixarea 

a 7 procedee stiintifice, combinate mai ales din sistemele lui Dom H. Quentin 

si Clark. Collomp citeazil (p. 73) studiul lui P. Servien Coculesco, Sur les 

mdthodes de critique textuelle du type Lachntann-Quentin, in Grai i suflet, 

4 (1929), 97-107. Recensii asupra studiului lui Collomp, vezi A. Gudeman, 

Philologische TVochenschrift, 52 (1932), p. 869-871 si F. W. Hall, Class. Rew., 

46 (1932), p. 141. 

a D. Russo, Critica textelori tehnica edifiilor, p. 29, nota. Vezi si Gr. G. 

Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor romdne. Cum sint publicate cronicele 

romdne, in Rev. p. ist. arch. i filologie, vol. 3 (1884), p. 241-288.

STUDIUL EDITIILOR 253 

editii ale lui Kogalniceanu, trebue s. recunoastem ea, editia din 

1846, dela Iasi, e « mult superioard celei din 1872-1874, dela 

Bucuresti ; pentru cronica lui Neculce, superioritatea a si fost 

pe deplin demonstratd de Al. Procopovici 1. 

Fdcând o comparatie intre cele douà editii ale Condicei 

manuscrisul original, vom vedea eh' intre ele existil. deosebiri numeroase 

i uneori insemnate. Dintre acestea, unele sunt departe 

de a infdtisa cuvintele in traditia lor adevaratä din manuscris, 

iar altele modified chiar sensul originalului. Deosebirile le vom 

grupa in: 1) modernizdri de cuvinte in editii, faid de original ; 

2) arhaizari in editii fatd de original ; 3) modifiedri de cuvinte si 

de sens ; 4) omisiuni ; 5) punctuatia. 

1. MODERNIZARI IN EDITH FATA DE ORIGINAL 2 

A. A. B. B. Ms. 

sine 2872, 2972 sane 

noue 2873 nuoi 2973 no+ ( = non) 

fäcut 2870 

fikutu 

meil 2878, 2978 mieu 

Moldavia 2878 Moldova 2978 Moldaviia 

Ion 2872 

Io 

al doile 2871, 

Ia§ului 28712, 29712 

alu duoilea 297,, vtori 

Eplui 

scaun 2891 scaunu 2991 scaon 

se 2892, 2992 sa 

deosebit 2896 deosebitil 2996 deosdbitu 

intAmpinarea 289, 29910 intinpinarea 

Galati 2890, 29910 Galati 

easta 289 asta 29911 iasta 

este 28911, 299 iaste 

gazdele 28918, 29912 gazdile 

mângnere 28922 

mângniere 29923 mangniare 

aceea 28922, 29923 aceaia 

§iragul 2905 

intampinn 28927'281 29931 

café 2993.6 

(mite) 

intinpind 

cahfea 

§Aragul 

1 Cronica lui Joan Neculce, editie ingrijitn de Al. Procopovici, Craiova 

1932, p. VI (in colectia Clasicii romdni comentag de sub directia prof. univ. 

N. Cartojan). 

2 Liniuta sub sigin inseamnd ca' in editia aceea avem la fel ca in original. 

CAnd aceea§i abatere dela original se &este in ambele editii, atunci ea se 

noteazd sub sigla A. B. 

§i

254 srrunItiL EDITTILOR 

A. 

contds 295,9 

pahare 30318 

A. B. 

Sfântul 29018, 300,3 

Altard 29038, 30034, etc. 

hatiseritut 29114, 301, 

Antiohie 29214, 30143 

vreme 29318, 30239 

Dumnezeescii 2959, 304,, 

vornicii 2980, 306,8 

ceemea 29828, 30739 

medean 3023, 3112 

peste 30310, 31124 

protopsalt 304,4, 312,9 

cheltuele 305,8, 313,5 

Egumenii 3077, 31440 

aceeasi teremonie 30729, 

315,1 

B. 

tocmeaM 30144 

contesil 3042, 

terzimAnie 

pahare 31123 

bacsisul 3073,, 31523 etc. 

vesmintele 30839 vestmântele 

obicee 3106 

Vasile 32433 

multemit 3257 

Sao 295,7, Snail 

29638, Sutul 

3251, 

advdrseste sfânta 30929, 

317,, 

cererea 31021, 3181 

tine 31919, 3263 

mânele 319,9, 326, 

pecetlueste 32018, 32627 

strdini 32229, 32829 

Lesesti 32222, 32831 

316,7 

Ms. 

Shintu 

oltarlu 

hatisdrifut 

Antohie 

tocmald. 

vreame 

dumnAzdescu 

conto§ 

tarzámAnie 

voraecii 

ceand 

meidan 

pahard 

piste 

protopsaltis 

cheltulale 

igumenii 

aceaesi tdrdmonie 

bacsdsul 

vesmintile 

sdvarsaste 

svdnta 

obiceie 31738 obiceae 

cearirea 

priveala 32334 privala 

One 

mdnule 

pecetAlueste 

streini 

lesdsti 

vorbind 32938 vorovind 

insirati 3293. Insdrati 

Vasilie 

mult5mitii 

Sao 30423_24 suto suëu) 

Sulu 305,2, 3311

STUDIUL EDITULOR 255 

Se poate usor constata din ahlturatele exemple i s'ar putea 

mAri numArul lor cd editia din Iasi, 1846, este mai aproape de 

traditia manuscriptului, cleat, editia 1874 ; totusi, in ambele, 

KogAlniceanu a modernizat formele vechi de limba, then cronicele 

vechi, in transcrierea lui, nu se pot lua de bazA in eventuale 

cercetAri lexicologice i fonetice. 

2. ARHAIZARI IN EDITH FATA DE ORIGINAL 

DacA nu ne mirAm in fata tendintei de modernizare a formelor 

vechi, apoi nu ne explicAm o tendintO contrarie a lui Kogillniceanu, 

aceea de a arhaiza, ici i colo, formele originalului. Aceastd actiune 

de arhaizare, desi mai putin extinsA, totusi adaogA un fel de neincredere 

asupra editiilor lui KogAlniceanu. Unele forme arhaizate 

se apropie, dupd cum se poate constata din exemplele alAturate, 

de vechi forme moldovenesti, pe cAnd aceleasi cuvinte in original, 

se apropie de formele actuale literare, ale graiului muntenesc 1: 

A. A. B. B. Ms. 

meideanul 2 28931, 29933 meidanul 

earà 29014, 3009 far 

Nicolal 29014 0 le, 3009 

si 2, 

etc. N icolae 

aseminea 29116, 3016 asemene 

sade 291, 31357 

etc. seade 3018 sede 

kara 29138, 30518 lara 

learcl 30128, 31313 lord 

aice 29212, 29718 

tril 294, 

aicea30141, 30612 aici 

trei 

prietini 29615-13 

sfintele 3015 

neguçitori 29331, 30312 

sfântele 30924 

negupitori 

prieteni 

sfintile 

atunce 3093 

lumindrile 3023.2-12,31025 

0 se 

sAnlicti 30616, 31411 

(nom. pl.) acestii 30918 

0 al, 31645, 3173 

lumandrile 

§inlic 

atuncea 

acestiia 

' In tablou, aceste exemple vor fi cursive. 

2 Koaniceanu transcrie cand meideanul,cAnd medean (A 29829 B 3112).

256 STUDIUL EDITIILOR 

A. A. B. B. Ms. 

fmprotiva 3177 fnpotriva 

a cince 310,1 a cincea 

trimetea 31522 tramiteau 32221 trimitea 

nimene 3236, 329, nimeni 

zilile 3246 zilele 

mestersugul 

32713 mestesugul 

In plepciune 

32727 Intelepëune 

Din exemplele de mai sus se vede ca editia din 1874 paciltuqte 

mai putin in ce prive§te procesul de arhaizare a cuvintelor originalului, 

pe când, lucru curios in editia din 1846, acest proces este 

mai intens. 

Daca la aceasta constatare adaogam i constatarea precedenti, 

ca procesul de modernizare a cuvintelor se aplica mai pu tin tot in 

editia dela Iai 1846, aceasta nu ne poate duce decAt la concluzia 

ca Kogilniceanu a vrut in 1846 sii prezinte opera intr'o atmosferg 

de vetustate i cu un colorit mai arhaic decAt 11 are opera in original. 

3. MODIFICARI IN EDITH FATA. DE ORIGINAL 

A. A.B. B. Ms. 

aprozil aciea 

29312 (adv. loc.) aprozii acela 

(pron. dem.) 

orauduiti 2933e orAnduiti 3031, r'anduiti 

mucarel 29325, 

3038 mucarerfu 

Savica 30427 Sabica 

de catra stapan 

29634 de cAtre stapan0 30537 de cdtrà stapâni 

cu steagurile lor cu seamnile lor 

si dvorescg zvorescu 

300,,, 30842-43 

confetioane 30936 cofetioane 

confeturi 301, 30935 cofeturi 1 

de pe la 3081,, 3164 dupre la 

1 Cu privire la acest cuvânt Insái ortografia originalului nu e stabilità, 

gAsind scris i confeturi. 

_

A. A. B. B. 


denainte vreme d'inainte vreme 31757 

3105 

induntru 31115, 31837 

nduntrul 31215, 31025 

ori sarmd cusutd 31235_56 

-cu 

paicii i ciohodarI 

32227 

loan Cantacuzino 

3251, 

nimicd au fdcut 

32727 

peste brache 317, 3245 

cum poronceste 31756, 324, 

sd-1 pue 3198, 32534 

paicii i ciohodarii 32887 

Costaki Batati 33036 

sd porneascd Pasa 33045 

Ion Gantacuzino 33117 

de acolo pornindil 33154 

la locul sad 32613-14, 33210 

oare care luptdtori de pehliveni 

32750, 33245, 3331 

nimicii au Ilcutil 33319_20 

Ms. 

denainte vremi 

inlauntru 

Iduntrul 

ori (cu) sArrnd 

cusute 

piste brate 

cAti poronceste 

sa-1 sue 

paici i 6ohodari 

Costache Vatati 

sà pur6ad5 Pasa 

Ionitd Cantacozino 

de acolo pureegandu 

la cortul sdu 

oarecare luptdturi 

de pehliveni 

nimicd n'au làcu 

t 

Editia din Iasi 1846 este, dupà cum usor se poate constata 

din studiul tablourilor de mai sus, mai aproape de original si in 

ce priveste modificgrile i inlocuirile de cuvinte. De altfel aceste 

modificàfi i inlocuiri de cuvinte nu sunt de asa naturg, incat sd 

schimbe sensul cuprinsului, denaturandu-i adevárul initial. Totusi 

fiind numeroase scad mult din exactitatea care se 'impune in 

stadiul actual al stiintei, editiilor de texte vechi. 

4. OMISIUNI IN EDITH FATA DE OR IGINAL 

Manuscrisul 19 din Bibl. Academiei Române, in afarii de textul 

propriu zis al Condicei, scfis pe curat de vreun caligraf al timpului, 

ne-a transmis si alte scurte, dar importante insemnari, datorite 

altor persoane i anume: la f. 3 v. inchinarea autografil 

a autorului: e 

Al Marii tale mica, plecata ci dreapta sluga : Gheorghie 

al doilea logolat ». (textul, 26314_15); la f. 2 r. si v. insemnarea 

. 1 Exemplele de mai sus nu sunt extrase din Intreaga opera. 

17

258 

STUDIUL EDITIILOR 

stolnicului Hisoverghi §i alta a lui Manolache Vornicul, din 1.4 Iu lie 

1799, atat de importante pentru circulatia manuscrisului. Toate 

aceste trei insemnari au fost omise in editiile lui Kogalniceanu 

(textul, p. 262, nota §i 26314_15). 

In original, intre titlu §i textul Condicei exista: « Pinax, adecci 

insemnare de ceale ce sà aflà intru aiastd Condica», cuprinzand 

17 titluri mai mici ale capitolelor respective, insa mai concis formulate 

deck, in textul insu§i (textul, 2628-26315). 

Acest Pinax de asemenea lipse§te in editiile lui Kogalniceanu. 

In textul insu0 al Condicei, in editlile lui Kogalniceanu, gasim 

numeroase omisiuni, dupà cum pot proba urmatoarele exemple: 

Ms. 1 ... dandu-le Domnul tuturor o naangaiare 264 _ _27_28 

A. B. ... dandu-le Domnul tuturor mangaere 28922 29923 

Ms. ... cu totu alaiul in fdragul &au 26515 

B. ... cu totu alaTul sail 29940 

Ms. ... Din-a-dreapta fi din stiinga, pintre paicii 26520 

B. ... din-a dreapta pintre paicii 3004 

Ms. ... s'au imbracatil, pe Uflil cu blane, pe allii cu caftane, 

pe altii i cu capoturi 27321_22 

A. B. ... s'au imbracat pe unii cu blane, pe aliT cu capoturi 

29627 30528_30 

Ms. ... pe preotii domne§ti §i pe diTaconi 27818 

A. B. ... pe preotii DomnWi i diaconi 30027 3097 

Ms. ... le da vel visterul tot cate 1 galbanii 27832 

A. B. ... le da vel Vista Cate un galban 3012 30921 

Ms. ... numai ce santu in caftanile lor 27823_24 

A. B. ... numai sant in caftanele lor 30434 31230 

Ms. ... ci inaintea cafelii 28687 

A. B. inaintea cafelii 30720 315n 

... 

Ms. ... parisiTa sa cea domneasca 29118 

A. B. ... parisiea cea Domneasca 3111 31818 

1 Când ambele editii au aceeasi omisiune, le contopesc sub sigla A. B.

STUDIUL EDITI1LOR 

Ms. . dela o samil de vreame 29135 

A. B. dela o vreme 31118 31838 

Ms. . Taste acestu obiceam 292, 

A. B. . este ()Neon 31122 31841 

Ms. . mergu i boerii tori pela casile lor 29221-22 

A. B. merg i boierii pe la casele lor 31138 31913 

Ms. . sdrutd. Domnul crucea 2952 

A. B. . sdrutd Crucea 31337 3212 

Ms. . Iar de candu au ndscutu mucareriul 298, 

A. B. . Ear arid au Miscut mucarelul 31620 32315 

... 

Ms. ca sà sd scoatd caii domnesti 29827_28 

A. B. . ca sa' scoatd caii Domnesti 31635 32330 

Ms. ... pentru sdrutarea§.iimpdrtd,sireacrestinescului norod3008 

A. B. pentru sdrutarea Crestinescului norod 318, 32428 

... 

... 

... 

... 

Ms. i candu va ca sà lag din curte 30338 

B. i candu va sd iasd din curte 32718 

Ms. domniia a dod a lui Mihai Voevod 30435-305, 

B. Domniea a doua lui Mihais Vodd 3284-5 

Ms. iar de atuncea 3052 

A. B. ear atuncea 32135 3286 

... 

... 

... 

... 

... 

Ms. a ceti si a scrie 30515 

A. a aceti, i scrie 3227; B. si a ceti i scrie 32818 

Ms. hatmanul ci aga 31018_17 

A. B. Hatmanul, Aga 3267 3324 

5. DEOSEBIRI IN PUNCTUATIE 

Punctuatia originalului, contrariu altor texte din secolul al 

XVIII-lea, este exact pusd. lidmane ca particularitate a 

secolului, particularitate pe care si-o insuseste i autorul nostru, 

fraza de multe ori prea lungd, neintervenind virgula, nici punctul. 

Dou'd dintre semnele punctuatiei sunt intrebuirgate cu mult rost 

de Gheorgachi, fapt care contribue la claritatea textului: semnele 

citdrii « » (in original ") i parantezele ( ). 

17* 

259

260 STUDIUL }DITIILOR 

Semnele citarii sunt intrebuintate de Gheorgachi pentru a 

pune intre ele titlurile boeresti, cand insird rangurile acestor boerii 

in ordinea lor descrescânda (textul, 266-269). Kogalniceanu omite 

pentru aceste cazuri semnele citarii, in ambele editii. (A. 29138 

2922, 29220_22, 29226 28, 29322-27; 13 30128.30, 30211.14, 3031_7). Lipsesc 

in ed. Iasi 1846, dar le pune in editia Bucuresti 1874, ca in 

original, semnele citarii pentru fragmentele de vorbire directii 

pe care Gheorgachi a intrebuintat-o, de sigur ca si dea mai 

multa vioiciune cuprinsului ; alte ori se inchid intre


lui Gheorgachi nu se putea face pe baza editiilor lui Kogillniceanu, 

care sunt departe de a hat* fidel traditia manuscrisului. De 

aceea, era o imposibilitate ca, intreaga analizd a Condicei, cat si 

consideratille cu privire la autor sa" se fach pe baza ediliilor 

lui 

KogAlniceanu. 0 opera al cArei bogat i variat continut este in 

raport invers cu intinderea materiald a ei, nu se poate analiza 

cleat bazandu-te pe o editie exacta si mai ales, care s5 aiba in 

mod imperios indicele de nume proprii si de lucruri. 

Pentru acest motiv, in editia care urmeaz5, voiu transcrie 

nu voiu transpune mamiscrisul nr. 19 din Biblioteca Academiei 

Romane ; litera K in margine aratà pagina corespunzlitoare din ed. 

a II-a (anul 1874) a lui M. Kogillniceanu.

f. 2r CONDICA: K 297 

ce are intru sane obiceiuri vechi i noa a prea innaltatilor 

domni, care s'au facutu din poronca prea innaltatului, luminatului 

iubitoritilui de Hs. Domnului mieu i obladuitoriului a toatii 

5 Moldaviia: Io Grigorie Joan Voevod, care s'au alcatuit si s'au 

ai scris de mine prea plecata sluga, Gheorgache vtori logofilt aici 

in orasul Esului, la anii 1762 Noemvrie 5. 

1. 3r PI NAX 

adedi insemnare de ceale ce sci aflci intru cdastei Condith : 

10 Orânduiala Domnii noao p. 264, -26723 

Oranduiala boeriilor p. 267,4-2708 

Oranduiala mucareriului p. 2708 271,7 

Domniia Marii sale lui Grigorie Voevod p. 27118 27338 

Oranduiala la zioa Agunului Nasterii p. 274, -27932 

15 Oranduiala in zioa Nasterii p. 27933 -2859 

Taranioniia ce sa face la Sfete Vasilie p. 285,0 -28617 

Oranduiala in zioa Agunului si in zioa de Boboteaza p. 286,8 -2907 

Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei dinainte . p. 2908 -2933 

f. 1. din Ins. nescrisei. 

Subt titlul de mai sus urrneitoarea Ensemnare, omisd in ed. lui Kogdlniceanu 

: Mastil Condica me-u ditruit-o 

Neculai logorat de obiceiuri ce 

au fost la Mriia sa Alecsandru Calimah Voevod §i pentru ca s5. nu sà rPitA- 

6ascd de ciltril cineva, am iscalit. 1799 Iuli 14. Hrizoverghi Stolnic. 

f. 2v. altà insemnare si ea otnisd in ed. lui Kogeilniceanu: Am incredintat 

eu di acest dar, cl i-au thiruit-o log. Neculai aCastá Condica dumi-sali moplui 

Grigorii Hrisoverghi. 1799 Iuli 14, Manolachi Vornicu.

PINAX 

Orânduiala la zioa Invierii 

Prgmoniia ce s'à face la Sfete Gheorghie . . . 

Orânduiala cându merge Domnul la Svitài . . 

OrânduIala candu face Domnul Mitropolit sau Epi- 

263 

p. 293 29810 

p. 29811-29920 

p. 2992i-30120 

scop cându moru p. 301.21 30222 5 

Rânduiala iara§i cându face Dornnul Mitropolit sau 

Episcop ; candu fac paretisis p. 30233 30413 

Rânduiala divanului p. 304I6 30530 

TarlimoniTa ce sá face la solii cei streini ce trec 

f. 3v. pin E§i. I p. 30531-30639 10 

In ce chip sd adund Domnul cu Hanul i cu Pa§ii 

cei cu trei tuiuri, candu trec pin E§i la sarhatul 

lor. p. 3071 3123o 

Al Marii tale mica, plecata i dreapta slugd: 

Gheorghie al doilea logofat. 

14-15 : scrise de altd wind, dealt aceea rare a copiat intreaga Candied; 

este, negresit, semndtura proprie a lui Gheorgachi. V. nzai sus p.213. 

Acest Pinax care ocupd in ms. intreaga f. 3, a fost omis de M. Kogalniceanu. 

L-a reprodus I. Bianu, Biblioteca Academiei Române. Catalogul 

manuscriptelor rom'ane0i, I, Bucuresti, 1907, p. 70-71. Trimiterile la paginile 

originalului (de ex. 

edifia de Pita. 

list. 1 it 

list. 2 *, etc.) le inlocuim cu pg. ... din

. Ijr. Tarilmoniia Domnii noao, candu vine Domnul in scaon, cu ce K 299 

politica §i randuiala sa cinste§te 

Domnul, dupà ce ia Domniia la Tarigrad, indata avandu gata 

pre unul din oamenii sai i cu ca1ara0i carii sa intampla acolo, in 

5 menzil, vin la Moldova cu zaptu-ferman i cu cartile Domnului 

la caimacami, pe carii ii orandue0e Domnul. 

Deci boerii caimacami, deosabitu de alte trebi si purtari de 

griji ce au din poronca Domnului, gdtescu radvane, carata §i card 

pentru agarlac 0 le trimit la Tarigrad, cu toate ceale trebuinèoase. 

10 i mai nainte pan a nu sosi Domnul la Galati, fiestecarele din 

boerii Oral (afara din caimacami), s'au silitu ca sà iasa intru 

_ 

intinpinarea Domnului la Galati, a§teptandu-1 la vadul Dunarii, 

de Tasta parte, unde ii 

saivantu iaste intinsu pre malul Dunarii. 

Si candu Iase Domnul din ghecitu, stau boerii la randuiala lor 

15 de-i fac alaiu §i mergandu Domnul la saivantu, mergu toti boerii, 

pe rânduiala, de-i sarutd Juana §i poala. i langa Domnu std un 

boeriu, care iaste mai cunoscutu Domnului §i arata pe fie0ecare 

din boeri, cine iaste §i ce boerie au avutu ; §i de acolea, indata 

sà ridicd Domnul de merge la targul Galatilor, la gazda ce iaste 

20 randuita §i gatità, petrecandu-1 §i boerii. Dupd ce intrd Domnul 

in casa, mergu §i boerii toti inlduntru si le zice Domnul de §ad, 

dandu-le §i cahfea. Pe urma, qindu boerii dela Domnu, mergu 

pela gazdile lor. 

A doao zi mergu boerii de &à inchind Domnului §i dupd cafea 

25 &à face §i divan de gudecati norodului. Unii din Domni au Mcutil 

1. 4v. §i masa boerilor (dar nu toti). Apoi dela Galati 0 pada la 

I 

E0, la toate conacile face Domnul divan, dându-le Domnul tuturor 

o mangolare ca aceaTa cà vor avea toti o dreptate. 

Pe cei mai ale0 boeri lila Domnul §i in carata, intr'o zi pe 

30 unul, intr'alta zi pe altul, intrebandu-i de starea tdrdi §i cu ce 

chip sa potu chivernisi §i sI potu radica trebuintile. Sosindu 

1

TARAMONIIA DOMNII NOAO 265 

Domnul la Santa, unde de orasul Esilor iaste cale de 2 soasuri, 

acolo iaste saivantul Domnului intinsu ; i Domnul, dupà ce sh 

schimbA in strae i sà grij5ste dupd rAndu-ala Domnii (fiindc5 

acolea ii intimpind i alaiul cel Otitu din partea hatmanului, 

a agdi i altor rufeturi), unii din boeri intimpind pe Domnul si 5 

la santa si de acolea vine Domnul cu tot alaiul. Obiceiul vechiu 

au fostu de au asteptatil boerii caimacami pre Domnul in meidanul 

ce este din gos de FAntAna Papii i acolea fiindu saivantul intinsu, 

descaleca Domnul i mergea caimacamii de sa aduna cu Domnul, 

Impreun i cu ceilalti boeri, ce nu putea merge la Galati i dup5 io 

ce sidea toatà boerimea la rAnduiala sa, la fiestecarele s'à da cahfea. 

lar dela o vreame incoace s'au obi6nuitu a descAleca Domnii dreptu 

la ingniistire, la Galata. 

A doao zi s'd face gaire de tot alaiul, asteptAndu pe Domnu 

toatà boerimea la poarta mànàstirii, cu ton alaiul in saragul ski. 15 

Domnul, dupd altä podoab6 de imbrAc5minte ce pune asupra K 300 

sa, sa imbrach i cu haina cea impàrateaseA, ce s6 chiamd cabanit5 

ei 

pune cuca in cap si din a stanga Domnului, aláturea, merge 

schemni-agasi, ce este rAnduitu de impArAlie pentru asàzarea 

F. 5 r. Domnului la scaon. Din-a-dreapta i din-a-stAnga, I pintre paicii 20 

Domnului, mergu i aIi oameni imp5r6testi aproape de Domnu, 

fiestecare pe rAnduiala sa. Cum si toti boerii cei man i cei mici 

mergu inaintea Domnului insirati pe rAnduiala lor i dupd izvod 

ce sti face cu pecetea Domnului. i viindu Domnul incetü inceth, 

intrà in orasul Esului pe la Vamd i descalic5 intAi la biserica start- 25 

tului Ierarhil Nicolae ; iar schemni-agasi merge si descalic6 dreptu 

la curtea domneasch i intrAnd in sp6t6rie, asteaptd pre Domnu. 

Insà pAnd a veni Domnul la SfAntu Nicolae, mitropolitul tardi 

cu episcopii, cu alti arhierei i cu toti egumenii nandstirilor Esului, 

mai nainte sa and in bisericd, fiind mitropolitul imbrAlcatu in 30 

toate vesmintile arhieresti i cu mitra in cap, iar episcopii imbràcai 

in mantii i cu cArj5le a mAn5. 

Domnul, deseglecAndu la scara bisearicii, mai nainte sà aflii 

mitropolitul cu episcopii, cu ceilalti arhierei i cu igumenii la usa 

bisericii, preotul cu sfAnta evanghelie, diiaconii imbrdcati in 35 

stihare, cu cadelnitile a mAn6 si citetii cu lumini aprinse in do5 

sfesnice ; i dupà ce sä sue Domnul pe o scar5 sau doao, sa 

scoboará i mitropolitul ca doao trei scari si land din mAna preotului, 

in mAna sa, sfAnta evanghelie, o dá Domnului de o sdrut5

266 TEXTUL 

si cel ce Taste protopsaltis indatá incepe a canta axion. i agungandu 

Domnul in mijlocul bisericii, is Ta cuca din cap si sa inchina 

catra icoana MantuitorTului Hs. 0 o saruta, asemene i card 

icoana Preacistii si a proschinitarului. i apoi stand in mijloc ; 

L 5v 5 intre cele 2 sfesnice, din-a-dreapta lila I episcopul de Roman si 

den-a-stanga episcopul de Radauti si-1 ducu pe usa cea imparateasca 

in sfantul oltailu i tiindu-1 unul de o mand i altul de 

alta, Incungura sfântul preastol, cantand: 'Haocifx zOpeue, iar pe 

limba rumaneasca: Isaila dantueste. i standu mitropolitul in 

10 dvera cea mare si episcopii aducand pe Domnu i ingenuchindu-1 

innaintea sfantului preastol, Domnul Inca plecându-si capul si 

mitropolitul puindu omoforul asupra crestetul Domnului, ceteste 

molitfa cea oranduità de incoronare, puindu asupra capului 

Domnului i ipogonation, ce sa chiama nebedernita. Dupa savar- 

15 §ire molitfei, Ii i mirueste i sarutandu Domnul mane mitropo- 

1itului, mitropolitul Inca saruta crestetul Domnului ; i vrandu ca 

sa Tasa Domnul din oltarTu, standu afar, din partea din-a-dreapta, 

öausii cei imparatesti, episcopul de Roman 0 din partea din-a-stanga, 

episcopul de Radauti, sau de Husi (de nu Taste Radautul), il Tau 

20 pe Domnu de susiori si-1 due de-1 sue in domneasca strand. 

standu mitropolitul in mijlocul uii cei imparatesti, blagosloveste 

pre Domnu i diTaconul indata incepe: 'EXbrov lipag C 

eek ; si 

25 

pomeneste pe mitropolitul, pe Domnu 0 pre tot crestinescul norod 

si face mitropolitul otpustul, cantaretii Thy aecuren-v i HoAuzpepnov. 

j coborandu-sa Domnul din strana sa, merge de sa inchind in 

mijlocul bisericii i esindu afara din biserica i incalecandu, 10 

pune iarasi cuca in cap 0 cu tot alaTul merge de lard' in curtea 

domneasca. i descillecandu la scara cea mare, merge in divanul 

cel micu, unde santu gatite de vataful de aprozi doao scaone, a 

30 Dom I nului din stanga si a lui schemni-agasi din-a-dreapta ; K 301 

f. 6r. si I beizadelile Domnului, cu mitropolitul, cu episcopii, cu alti 

arhierei i cu boerii stau told in pi6oare i sa inchina Domnului. 

,51 Domnul sta in pi6oare dreptu domnescul sau scaon si din 

sanul sàu scoate hatisariful cel imparatescu i desfdcandu-1 

35 siirutandu-1 si puindu-1 la fruntea sa, ii da in mane lui divanefendi 

i divan-efendi asemene sarutandu-1, incepe a-1 ceti in 

veliglas. Dupa sfarsitul hatisarifului, indata sa face slobozire de 

toate tunurile i incepe si mehterhaneaoa cea imparateasca. Dupa 

ceTa a Domnul sede in scaonul sau. Apoi divan-efendisti Inca imbraca


pe schemni-agasi cu bland de samur din partea Domnului ; gi 

dupd ce-1 imbracd, sede si el in scaon. i apoi vel visternicul 

ceteste talcuiala hatisdrifului impardtescu, ce este scos pe limba 

tdrai ; i apoi vel postelnicul imbracd pe divan-efendi i pe 

vel visternic cu blanile ceale randuite ; si apoi vel visternicul 5 

imbracd pe toti oamenii cei impgrAtesti, cum i pe oamenii lui 

schemni-agasi, pe unii cu blane, pe altii cu caftane, pe a1ii cu 

capoturi i pe altii cu binisuri de postav, pe fiestecare dupii cinstea 

sa. Dupd a6asta mergu beizadealile, apoi mitropolitul, arhiereii, 

episcopii i toti boerii de särutd mana Domnului (insd boerii i lo 

haina cea impdrdteascd). Deci ràdicandu-sd Domnul i cu schemniagasi 

din scaonile lor, mergu in spdtdrie si beau cafea i apoi 

imbracd Domnul pe caimacami cu caftane, multdmindu-le de 

slujbd ; iar la unii Domni au imbrdcatu pe caimacami i cu 

blane. 

ObiceTul cel mai vechiu au fostu cd Domnii dela Tarigrad, dupd 

ce lua DomniTa, prindea cart* cu chirie de-si aducea agarlacul 

15 

lor i Domnii venifa &Mari pand la Dundre, inch' unii din Domni 

r. 6v. au venit si in menzil. I Domnul dupd ce sà asazd la domnie, a 

treia zi au fost vechiu obiceaTu sà sà dea i boeriile. Dar dela 20 

unii Domni incoace, pan a sa ldrnuri oranduTala boeriilor, sä face 

intarziere si pan la o sdptdmand. i randuTala cinstei boeriilor 

asa s'au urmatu obiceiul, cum arat in kos : 

« Vel Logofdt », Vel Vornic de Tara-de-gos », « Vel Vornic de 

Tara-de-sus », « Parcálabul de Hotin », « Parcdlabul de Neamtu », 25 

«Parc51abu1 de Cetate-noao », «Parcdlabul de Su6ava ». « Hat mann! » 

ce sd scrie la titulusul lui i Parcdlab Socevii, fiindu cà si vorniciia 

Socevei este in sama hatmanului. Iar in vechile vremi, batman nu 

era, ce in locul hatmanului era o boerie ce sd numiTa Vel Portar de 

Su6av5, « Vel Postelnic n, « Vel Spathar ». « Vel Ban »: Insd a6asta 30 

boerie a bdnii in vechile vremi n'au fost i nu de multu s'au adaos gi 

a6asta boerie Iácându-i-s i venitu un ban de drobul de sare dela 

ocnd. Dupd Vel Ban: « Vel Pdharnic », « Vel Visternic », « Vel 

Stolnic » si « Vel Comis ». i fiestecare boerie sd pdziia si sd cinstea 

la randuiala sa. Iar dela o vreame (care de multe ori s'au i 35 

24 i urm.: ediiile Kogalniceanu omit parantezele bare care sunt scrisp 

boeriile in original, mind se vorbefte exclusiv de ele.

268 TEXTUL 

5 

intAmplat) de s'au racut din vornici mari hatmani, incA i visternici, 

fiind aceste boerii mai cu venit si din hatmani i spathari 

s'au f5cut visternici si ii s'au datu de cAtrA Domno a li sA p5zi rAnduiala 

la cinstea boeriilor celor mai de sus. 

S'au intAmplat, aici la Moldova, de s'au fAcutu (insd numai la 

domniia lui Grigorie Voevod Ghica) si din beizadele, din fiii lui 

Antiohie Voevod : Joan i Constandin. Cel mai mare, Joan, s'au fAcut 

ban si cel mai mic, Costandin, s'au facut vel-comis, dar cu tocmaid 

ca dasta dinnaintea Domnului, mAcar cA santu beizadele, 

10 dar sA-si pAzascA J rAndul boeriilor. i cAndu vor lipsi din boerie, K 302 

I. 7 r. imbrAcAndu-sA cu blane, sA Ii sA dea I iar i cinstea cea de mai 

nainte, ca unor beizadele ; i cAt au fostu in boerie, asi s-au pAzitu 

rAndul. IncA beizadea loan au fostu 

vreami. 

i ispravnic BacAului cAtAva 

15 Dupd Vel Comis : « Vel Medelnicer », oVel Clucer», oVel SArdar », 

o Vel Sulger », « Vel CAminar », « Vel Jicnicer », « Vel Pitar », « Vel 

SAtrar », « Vel Armas », Vtori Logoftit», «Vel UsAr », « Vel AgA ». 

InsA pAnd la Grigorie Voevod, in domnila a doA, aga purta 

baltag i cinstea i sA pAziia la dastA rAnduia15. lar atuncea Gri- 

20 gorie Voevod, cu testamentu care s'au cetit in sptitArie, rAnduiala 

ag5i, au suit agiia dup5 vel comis, dAndu Domnul cu mAna lui semnu 

sti poarte topuz, adecti buzdugan si de atuncea s'au numitil i Vel 

Agh. 

DupA Aga : « Vel Gramatic », « Vel Camara§ », « Vel Vam5s ». 

Apoi: « Vtori Postelnic », « Treti LogofAt », « Vtori Spathar », 

25 « Vtori Paharnic », o Vtori Visternic », «Vtori Stolnic », « Vtori 

Comis », « Vtori Medelnicer », « Vtori Clucer n, « Vtori Sulger », 

« Vtori Jicnicer », « Vtori Pitar », < Vtori SAtrar », 

« Vtori UsAr ». 

4 Vtori Armas » 

Si al treilea boerii asea[me]ne urmeazà, dupA cinstea veli- 

30 iilor boeri si al doilea ; i dupA treti vister, logofAtul de visterie, 

care, dela domnila lui Costandin Voevod Mavrocordat s'au obi- 

&mitt a sA imbrAca cu caftan, dupa rAnduiala TArai-Rurnanesti. 

4 LogofAtul de tainA », (adecA) cAmgrasul de izvoade, carele in 

35 vechile vremi au avutu i odae osAbitA in curte, de sa numiia 

&Amara de tain5, la care cArnarA scriia i uricarii i diecii de divan, 

carii s'au numitu dieci de cAmarA, fiindu rufetul lui vel logofat, 

avAndu zapciu pe treti logofAt, iar acmu, dela o vreame, le zac 

dieci de divan.


Alte boerii a eurtii carii au osäbitä randuiala 

1. 7r. 

Vornecul cloamnii », « Cuparml », care si acesta, dela domniia I 

lui Constandin Voevod Mavrocordat, i s'au data cinste de Vel 

Cupar. Dupri Vel Cupariu, « Vritaf de Pdhdrnicei », « Vdtaf de Stolnicei 

», « raitaf de Aprozi*. Care in vechile vremi era doi vdtafi de 5 

aprozi, unul sà numiia Vdtaf de Aprozi de targu i altul Vdtaf de 

Aprozi de curte. i a6astà breaslà a aprozii, la Domnii cei vechi, 

pand la Radul Voevod, s'au pdzitu rânduiala cinstii lor, inca si 

la alti Domni mai incoace ; ca au fostu foarte cinstiti aprozii si 

imbla cu sarvanale si la boerii cei mai de cinste aprozii inibla cu ro 

poroncile domnesti ; i cându mergea la casa boerilor, ori in ce 

cinste de boerie era acel boerth, esiia innaintea lui si-1 priimiia cu 

slicul a land i bagandu-1 in casä, stându boeriul in pi6oare si 

cu aprodul, Ii da poronca domneascd si punea pe aprod de sädea 

si apoi sddea boerful. i aprozii aceia Inca sä faciia din oameni 15 

de cinste, curn si din neamul cel cinstit al Cantacuzinilor. Cel 

dintdi, anume [Iordache] 6-au venit in Moldova, intai aprod au 

fost i pe urind s'au cinstit cu alte boerii, agungandu pând la starea 

cea mai de cinste a boeriilor. Iar dela o vreame incoace, a6astä 

breasld s'au foarte micsoratu, incgpand acmu la a6astd breasld 20 

din oameni prosti. Dupd Vritaf de Aprozi : oVel Cafegiu », « Credincerthlo, 

«Vtori Camaras», oVdtaf de copii». «Divictarful », care mai nainte 

vreame a63.stri boerie n'au fostu, fAcandu-sil dela Grigorie Voevod. 

Asemene i oMehtupciul», carele sd chiarnd i Chiesadariu, « Cibucciul 

», i « ohodar », Becerihl », « Pivniceriul », « SatArbas », si 25 

« Bas-ciohodar ». 

Partea slujitoreascrt ce rândulalii are K 303 

« Vel Cdpitan de Esi n, 

« Vel Cdpitan de Codru », « Vel Cdpitan 

1. 8 r. de Colman », « Vel Capitan de Soroca », « Vel Cripitan de Tecuci », 

« Vel Capitan de Ropcea », « Vel Cdpitan de Dorohoiu », o Vel Capitan 

de Cohurluiu », « Porusnicul bramilnescu », o Cripitan de cid- 

17: in original, loc gol pentru completare. .Primul Cantacuzino venit in Moldova 

este Iordacke, fiul lui Andronic Si al Irinei fata lui Iacob Bali, pe la 

1630; cf. Genealogia Cantacuzinilor de Banul Mihai Cantacuzino, publicatil §i 

adnotatä de N. Iorga, Bucuresti 1902, p. 45 si loan C. Filitti, Arhiva 

Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti 1919, p. XXVI i tabloul Cantacuzino 

I. 

30

270 TE XTUL 

r5bani », « Polcovnecul », « Basbulucbas de curte », « Bulucbas al 

doilea », « C5pitanu1 de dr5gani », « Sotnecul de Cazaci », oBasbulucbas 

hatindnescu », « Basbulucbas agescu », « Cäpitan despre 

doamna», carele au avut steag de calgra§i de au purtat trebile 

5 Doamnii. 

Tarilmoniia ce sä face la mucareriu 

Dup5 ce vine cu caftanul, unul din boerii cei mai alesi ai 

Tarigradului, conalceste la milmistire la Galata si a doao zi singur 

Domnul cu toatá boerimea si cu tot alalul de slujitorime, inch' si 

10 Turcii negulAtori, carii sa." aflà in Esi si partea negut6toreasc6 de 

crestini si toate alte rufeturi ce santu in sama ag6i, de le randueste. 

i asa merge Domnul innaintea caftanului ; innaintea Domnului 

beizadealile, fiindu toatà partea boereascd impodobiti cu ceale 

mai bune strae ; si toatà boerimea, maH si mici, atat cei cu boerii, 

15 cat cei far% boerii, pe randuiala izvodului ce sd face cu pecetea 

Domnului, santu randulti de mergu Cate doi, cate trei in sdrag, 

cati boeri vor fi pe un nume de boerie §i innaintea tuturor hatmanul 

si cu aga, cu alaTul pe obiceiu. *i descälecandu Domnul 

la 6ardacu1 lui Mihai Voevod, merge suptu saivantu si randueste 

20 Domnul pe o samd din boeri si din zapcii de mergu la m5ndstire 

la Galata. Carii apoi yin innainte -pe randuialii, Mcandu cinstea 

cea càzuta caftanului impàrdtescu. i cand taste aproape sá sosascd 

la 6ardac caftanul, sd porneste §i Domnul dela saivantu, ca doi sau 

1. 8' trei pasi, intimpinandu caftanul. Deci boefful ce aduce I caftanul 

25 si blana cea de samur ce i sd trimitu Domnului de ditrà imp5ralie, 

le tine pre bratile sale si Domnul luand intai hatiseriful cel impàratescu, 

sarutandu-1, il pune la cap si apoi II pune la san si tot 

acolea imbrdcandu si blana, indatá incalica §i sal porneste cu tot 

aloul pe oranduialà, incepandu si mehterhaneaoa, ducand 

30 acela§ boerlii caftanul pe braille sale, innaintea Domnului. Si viindu 

Domnul pela Varna, sa face sunare de toate clopotile si intrandu 

in curtea domneascd, descalic6 la scara cea mare. Acolo fiindu 

scoase si tuiurile, s6 tae si doi berbeci suptu tuTuri, ca pentru un 

semnu de biruinta (care aCastà Mare a berbecilor sd face si la 

35 venirea domnii noao). 

Deci intrandu Domnul in divanul cel micu, unde si beizadealile 

s5 aflii cu mitropolitul, cu alti arhierei si cu toatà boerimea si

f. 

INSTALAREA LUI GR. CALIMACIII 271 

stand Domnul in piCoare laugh' scaon, scoate din sanul sàu hatiseriful 

cel imparatescu i dupà sarutare puindu-I si la cap, il dá 

in mana lui divan-efendi, carele sarutandu-1 si el Ii citeste in 

veliglas. Dupg cetirea hatisarifului, indata divan-efendi Ia caftanul 

dupa bratile boerTului si merge catra Domnu i Domnul 

sarutandu-1, imbracd caftanul i slobozindu toate tunurile, &à face 

sanlic cu mehterhanea i cu toata randuTala. Si Domnul sazandu 

in scaon, vel visterul ceteste talcuTala hatisarifului pe rumanie. 

Dupà Oasta, vel postelnicul imbraca intai pe divan-efendi i pe 

boerTul se-au adus caftanul, cum si pe vel vister, cu blaniIe ce 

santu oranduite de Domnu. Si beizadealile mergandu, saruta Jana 

Domnului ; apoi mitropolitul sarutandu crestetul Domnului, 

Domnul ii saruta mana i mergandu toata boerimea, saruta mana 

poala Domnului. Dupa sarutarea manii, vel visterul Inca im- 

9 r braca pe oamenii boerTului ce I aduce caftanul, cate cu o haind 

ce Taste randuità de Domnu, pe fieste care dupd cinstea sa ; si 

cu acestu chip sa sfarstiscu Viramoniile caftanului de mucarerTu. 

De vreme ce am aratatu mai sus obiceaie vechi i noao, cum si 

taramonii ce s'au obiCnuitu dela Domnii vechi i pânii acum, cu 

cuviintil am gasit a scrie i acestu lucru, care n'au fostu obie'nuitu, 20 

nici s'au intamplat la vreo domnie a vremilor trecute 

Adeca un parinte Domnu sà asaze pe un filu al sau in scaonul 

parintescu a domnii, care la anul 1761, luna lui Iunie in 7 zile, goi. 

Dupd trei ani a Domnii lui Joan Theodor Voevod, lucrarea dumnazaestii 

pronii au adaos o intamplare ca aèasta, cà Insusi prea 

puternicul Imparat Sultanul Mustafà, din nastav dumazaescu, 

vrandu sà rangae batraneatile batranului Joan Voevod pentru 

slujbile sale, au poroncitil de s'au data domniTa Moldovei, fiiului 

sáu celui mai mare, Grigorie Voevod. i dupd vestirea ce i-au 

venit, Insusi batranul Joan Voevod, cu mânule sale land de mana 

pre filul sau i dandu-i parinteasca blagoslovenie, I-au asazatu in 

domnescul i parintescul sau scaon, mergandu mitropolitul de I-au 

sarutat pe crestet, i told boerii, pe randuTala i pe obicein, i-au 

sarutat mana, facandu-sa i 01'1E0 de bucurie cu slobozirea a 

tuturor tunurilor, cu toata randuTala. 

Iar la * * ale acestii luni au venitu Alexandru Muruz ginerile 

luT Nicolae SuCo biv vel postelnic i bas-capuchehaias, cu zaptu 

5 

10 K 306 

15 

25 

30 

35

272 TEXTUL 

ferman, carele in zioa ce s'au adunatil cu Domnul Grigorie Voevod. 

1. v in loc de mu1t5 mire, I l-au imbnicatil Domnul cu Couto§ cu samur 

f5 candu-1 i camilras mare. 

Deci fara zàbavà vreame au venitu si om imparatescu, sabica 

5 spahilar-ag5si, Ahmet-bem, om de cinste intre meghistanii irnpardte§ti 

ai Portii, i-au adus sangeac, caftan, cucà, tuiuri si cal imp5r5tescu 

cu tacamul lui, ce sd numeste tablabas, cum si alte rânduiale 

toate a unii Domnii noao ; pe care Aga Domnul I-au con'acitu la 

casile dela Frumoasa. Si Domnul Grigorie Voevod, cu iubit5 frail) 

tele sàu, Alexandru beizadea si cu toatà boerimea i slujitorimea 

si alte rufeturi, dupA cum s'au argtat mai sus, ea' Taste obi6nuit 

a merge un Domnu inaintea caftanului, au esitil cu tot alaiul, 

pe rânduialii, mergAnd la Frumoasa (ing fara mehterhanea). 

Si Candi.' au fostu suptu saivantul Domnului ce era intinsu aproape 

15 de poarta caselor dela Frumoasa, boerimea toatà au stAtut gos 

la saivantu pe randumlii, fâcând alam ; si Domnul Grigorie 

Voevod en vel postelnicul, cu vel comisul cglari si boerii cei de 

alai pe gos, innaintea Domnului, au tot mersu càtrà intimpinarea 

ag5i imp5r6tescu &glare. Care si aga inc51ecându, au purces caArd 

20 intimpinarea Domnului. Si intAlnindu-sa amândoi, au purees 

&Ara saivantu, viind spahilar-agasi din-a-dreapta Domnului ; §i 

innaintea Domnului i agai irnpArdteseu, s. aducea de haznata- 

riul si de al ti oameni ai lui, sernuile ale domnii noao, care s'au 

a I rdtat mai sus. Deci descàlecandu Domnul §i spahilar-agasi 

25 la saivantu, acolea s'au cetitil si hatiseriful imparatescu i mehtupul 

vezirului ; si dupà cetirea acestora, spahilar-agasi indatü 

an imbracat pe Domnul Grigorie Voevod cu cabanip, cu samur 

f. 10 r. §i 

piste cabanita cu caftanul §i I puindu-i i cuca in cap, i-au 

fikutu sangeacul si tuTurile teslim ; i Domnul inchinându-se san- 

30 geacului cu 0 shirnal de smerenie i s5rutându-I, cu multàmitä au 

fàcutü oratii prea puternicului Impàrat, care pe limba tursoasc5 s5 

numeste dova, [rugiiciune]. Dupà gasta puindu-sd sangeacul 

si tuTurile la randuiala cea obiönuità, indata au incálecat si Domnul 

si spahilar-agasi (insä Spahilar-agasi din-a-stAnga Domnului). Si 

35 totil alaml tocmindu-sd, pe rânduTalà, au purees i viindu pe 

calea cea obiauità, pela Varna', sosindu drept bisearica Sfântului 

lerarh Nicolae, spahilar-agasi au intrat5 in curte si in divanul 

32: in original loc alb pentru completare. 

K 305

AGIUNUL NATERII DOMNULUI IMISTOS 273 

cel mic s'au intimpinatti cu bàtranul Joan Voevod la usa spàttiriei ; 

si intrându in sp6t6rie, au sàzutu arnândoi in voroavd, fiind 

cunoscuti i vechi prieteni, Inca din tàrzämdnie. Iar Domnul 

Grigorie Voevod au intratu in bisearica Srantului Nicolae, unde 

II astepta Kyr Gavriil, mitropolitul tarai, cu alti arhierei, cu 5 

episcopii i cu igumenii sfintelor indndstiri din Esi. I s'au cetit 

molitfa, Mcându-sd i toate tdrmoniile incoronatii a domnii 

noao, care mai pre largu s'au ardtat innapoi. Si dela bisearicd 

viindu Domnul la curte ti 

intrându in divanul cel mic, au staut 

in pieoare lângà scaonul domnescu i spahilar-agasi in dreptul so 

scaonului cel gatitü pentru sane, cum si toad boerimea stand la 

rânduiala sa in pieoare, s'au cetit hatisàriful impàrdtescu de 

divan-efendisil in veliglas si de vel vister talcuiala hatis5rifu1ui. 

Dupä cetire s'azandu Domnul in scaonul &du, indatä s'au Mcut 

sdnlic cu tunuri, cu mehterhanea, cu toatà rânduiala pe obicei. is 

f. bov. Indatà divan-efendisii, I din partea Domnului, au imbrdcatil pe 

aga improdtescu cu bland de samur i vel postelnicul pe divanefendisii 

i pe vel vister cu blanile ceale randuite. Aga au mai 

adus si 12 caftane, cu care tot acolea, in divanul cel mic, au imbrAcat 

pe 12 veliti boeri. Apoi §i pe toti oamenii agüi impara- 20 

tescu s'au imbrdcatil, pe unii cu blane, pe aIii cu caftane, pe aIii 

ai 

cu capoturi, pe fieste care dup cinstea sa, dinnaintea Domnului, 

cu mana lui vel vister. De acolea, din divanul micu, ràdicandu-sd 

Domnul cu aga cel ImpArRescu, au mersu in spàtdrie la cafea. 

Dupa cafea esindu dela Domnu spahilar-agasi cu mare alai si cu 25 

mehterhanea, au mersu la gazda cea gaità pentru dânsul, la casile 

Sturzii Iogofàt. Intr'acestu chip au luatti sfarsitti oranduTalile Virmoniilor 

a domnii lui Grigorie Voevod, faul lui Joan Voevod batranul. 

lIdtrAnului Ioan Voevod i s'au facutu Si hatarul acesta de 

card stapâni, Iiisandu-1 'Inca 60 de zale de au rdmas aicea la odihna 30 

sa, ca sä insoare pe fiiul sàu, Domnul cel nou Grigorie Voevod, 

carele era logoditil cu fiica lui beizadea Alexandru, filul lui 

Necolae Voevod Mavrocordatii, aducandu-se i pe Doamna sa 

dela Tarigrad de Neculache Saul biv vel postelnic, bascapichehaias 

si de altu boerlu vechiu al casii, Manole vel clucer, cu cinstea 35 

sa. Insusi batranul loan Voevod, cu Doamna sa Ralia, i-au cununat 

cu mare bucurie i pohfala ; i dupà sàvarsirea nuntii ce 

s'au fácut cu toate Ormoniile, ca o nunt5 domneasc5, s'au porloan 

Voevod cu Doamna sa &Ara Tarigrad. 

18

274 TEXTUL 

f 11 r. Obiceiul tirrnonii1or ce sà fac In zioa de Agunul Nasterii Domnului 

Hristos 

Cel ce Taste logoffit, al treilea, de cu sara Ia ràspunsu dela Domnu, 

la cate Casuri va sä fag la biserica cea mare dupri poarta, la 

5 6asuri §i la liturghie ; §i dupg raspunsul ce Ia, indata face in§tiintare 

cu fu§ta§i, mitropolitului targi, episcopilor §i tuturor boerilor 

celor mari §i al doilea, ca sa vie la biserica la * * Casuri, c5. va s. 

si 

lasil Domnul ; carii toi, dupà poronc5, la vreamea insemnat5, 

06 la bisearic5, a§teptandu pre Domnu. 

10 Insrt episcopul de Roman §ede in partea mitropolitului din-adreapta, 

iar episcopul de Radautd, cu episcopul de Hu§i §ad la 

stranile din-a-stanga §i de s'à mai intamplà §i ali arhierei, §6d la 

oranduiala lor, la stranile unde randue§te mitropolitul. i de sri 

intamplä aici §i vreun patrilarh, atuncea mitropolitul tarAi dä 

15 scaonul san patrifarhului §i mitropolitul §ede in strana cea din 

sus, ce Taste impotriva scaonului mitropolitului. 

Boerii cei mari pan la vel comis, carii santu cu boerii, §:ad 

la randuiala lor ; §i de va vrea Domnul s'a dea randuialá, sa mai cinsteasca 

pe vreunul din boeri, §ede §i acela unde randue§te Domnul ; 

20 Iar ceilali boeri mazili, fie§tecare dupd randu ala sa, Od mai gos 

pin stranile bisearicii ceale din sus. Tar vel visterul are obiönuitA 

§idere in strana dreaptà, de càtrà scaonul mitropolitului, Tar vel 

postelnicul cu vel camara i cu vel gramaticu §i alti boerina§i a 

curtii §ad la stranile ce santu aproape de strana Domnului din-a- 

2 5 dreapta: vel clucer, vtori logofat, vtori vister §i treti logofat §ed 

f. 11 v. la obirinuite stranile lor I din-a-stanga boerilor celor mari. 

Domnul, dupa poronca ce au dat, dimineata lase din Fauntru 

dela casa ce s5. chiama mabel §i vine in spatarie §i §ede in domnescul 

scaon ; i vrand ca s'a Ias6 la bisearica, acel ce Taste vtori 

30 spatar incinge sabiia cea impàräteascd piste umgr §i ia buzduganul 

in mana dreapta, tiindu-1 razimat pe umarul sdu §i cel ce 

taste vister mare, Iiindu in mana sa cuca, o pune in capul lui 

vtori spatar. Apoi, sculandu-se Domnul din scaon cu toatil 

parataxis, (adecsa) oranduiala boerimii sale, cei ce au semnile lor, 

35 carii sa chianià §i zapcii, merge la bisearica, mergandu innaintea 

Domnului vel postelnicul, inaintea lui, vtori postelnicul, apoi 

7: locul liber corn pletat de Koaniceanu prin atAtea. 

K 306

AGIUNUL NASTERII DOMNULUI IIRISTOS 275 

treti postelnicul cu alti postelnicei innainte. Inaintea acestora: 

vel aga, vel armas, vel user, treti logoMt ; apoi vdtaf de aprozi ; 

inaintea acestora: vataf de paharnicei, vataful de stolnicei, 

capitanul de dardbani, polcovnecul, vtori armas, vtori user, treti 

armasu, treti user, izbas de divan ; inaintea izbasii: 6ausii cu 5 

6o1ani1e lor a mana, dupd randuTala. Iar armasaii aprozii, copii 

din casa cei man i caldrasii de Tarigrad, stau la randulala lor, 

unul lângd altul in divanul cel mic, unii din-a-dreapta, attii din-astanga. 

Vornecii de poartd, bulucbasii curii, bulucbasii hàtmàneti 

i agesti, stau pe randuiala lor cu seamnile a mana in divanul 10 

cel mare, din-a-dreapta. Capitanul de arnauti cu zapcii sili i cu 

alti arnauti dupd acestiia stau paicii, cu satarbas pe randuiala 

Cohodarii cu bas Cohodar din-a-stanga, cum merge Domnul la 

bisearica ; iar cum lase, din-a-dreapta i pela spatile acestor saraguri 

de alai, stau fustasii cu dardile a mand, pe amandod partile, 15 

dela usa divanului celui mare, pan la usa bi I searicii. Pintr'acestu K 307 

alai merge Domnul la bisearica, facându toti pleca'oune catrà 

f. 12 r. Domnu I pe obicei ; i candu lase Domnul din bisearica, asemene 

se afla la rânduiala lor. Dupà ce intrd Domnul in bisearicd, elandu-se 

mitropolitul, episcopii i cu toga' boerimea mai nainte in 20 

bisearica, fieste care standu in pi6oare la randuiala sa i mitropolitul 

imbracatu in mantie, cu paterita a mana, cum si episcopii 

cu carjale (insa la sarbritorile ceale mari, iar la ceale mai mici 

cu hazdrane) i boerii cei man l. cu semnile lor. 

Domnul agungandu in mijlocul besericii, standu pe piatra cea 25 

din mijloc, sa inchind cdtrà icoana Mantuitoriului Hristos i critra 

icoana Preacistii, apoi Cara usile ceale imparatesti i intorcandu-se 

cdtrd mitropolitul i &Ara boeri, cu oarecare shimd de smerenie 

catrd toti i sd sue in strana domneasca. Apoi mitropolitul, cu 

episcopii i cu toata boerimea, facandu plecaCune Card Domnu, 30 

sa sue si ei pin stranile lor ; si de are Domnul frati beizadeale, sau 

beizadeale, acestila yin pe urma Domnului i mergu la stranile 

lor ceale obie'nuite, ori din-a-dreapta, ori din-a-stanga Domnului. 

Langd strana Domnului, din-a-stanga, sta: vel postelnicul, cu 

vtori postelnicul, i treti postelnicul i postelnicei in randu, fieste 35 

carele cu semnile a mana. Dinapoia lui vel postelnicul std: vtori 

spatar cu semnile ce s'au ardtat mai sus, tiindu in mana stanga 

gugimana Domnului, (adeca) licul cel de sobol, canal 11 radica din 

cap, pe care mand are vtori spathar si o naframa ce-i zic ceemea. 

b 

18*

276 TEXTUL 

Din-a-dreapta Domnului strt vel camaras cu vtori camarag, cti vataf 

de copii, cu vel cuparTu si cu alti boerinasi pe raduTalà. In randul 

lui vtori spatar stä vel aga, vel armas, vel user si a1ii cu semnile 

1. 12v. lor a mana ; I si dinapoTa acestora stau satarii si 6ohodarii, cu 

5 zapciii lor pe randuTalà. La sfânta liturghie, cându *lase la váhodul 

cel mic preotul i diTaconul cu evangheliTa, o saruta. mitropolitul, 

apoi Domnul i fratii Domnului (de santu) i apoi beizadelile. 

Asemene si dupd cetire, iarasi sa face sarutare evanghelii. Vel 

postelnicul, cu vel camaras, dupa ce stau putin oarece in pi6oare 

10 langa strana Domnului, le zice Domnul deji mergu la stranile lor 

si la vremea insemnata (adeca) la cetirea evanghelii, la Heruvico, 

yin de stau langá Domnu ; i dupd Heruvico, iarasi mergu 

la stranile lor si yin la Tatal nostru i zvorandu, stau pan ce sa 

ispraveste liturghiTa. La pri'easna, dupa ce merge mitropolitul 

15 de sä inchina la icoane pe obicei, intorcandu-se, blagosloveste pre 

Domnu, pre beizadele, pre boeri si pre celalaltu narod, standu 

gos lânga strana sa ; asemene i episcopii si boerii stau gos din 

stranile lor. Deci coborându-s i Domnul din strana sa, merge in 

mijlocul bisearicii i s inchina casi arhiereul ; si de Taste praznic 

20 Imparatescu, sau alta sarbatoare, mitropolitul, sau altul din arhierei, 

sta langa icoana proschinitarTului, de catra vel vister i mirueste 

pe Domnu ; i intorcandu-se ca sa meargd catrd strana sa, face 

oarecare shima de smerenie catra toti i, suindu-se in strana, 

vel visterul da in blid 10 lei, care sa chiama pomazanie mare ; 

25 iar la sarbatorile ceale mai mici sa dau de vel vister 3 zloti, dupd 

cum santu legati in visteriTa domneasca. Dar de nu &a intampla 

vel visterul la bisearica, pomazaniia o dà, ori vtori visterul, ori 

logofatul de visterie. I 

" 

De sa va intampla sa fie si Doamna in bisearica, dupa Domnu 

30 merge Doamna de sa inchina asemene i dupa Doamna beizadelile, 

tot pe oranduTala. Iar I candu sii Intarnpla aici vreun 

mitropolith mare, din scaonile ceale alese (adeca engritos) musafir 

si Taste poftit ca sa vie la bisearica domneasca, la toate urmeaza 

K 308 

dupà mitropolitul %Arai 

35 delile. 

i apoi Domnul, Doamna i beiza- 

Dupa savarsirea liturghii merge Donmul de Ia anafora den 

maim mitropolitului ; dupa Domnu fratii Domnului i apoi beizadelile. 

Dupa suirea Domnului in strana sa si a beizadelilor, sa 

sue si mitropolitul. Atuncea, cu cevas putind vreame mai nainte,

AGIUNUL NASTERII DOMNULUI IIRISTOS 277 

merge un vornic de poartá la cupArie i cu'n p5h5rnicel i aduc 

cupa in biserica, viindu inaintea cupii vornecul cel de poart5 

ducAndu vtori paharnicul cupa, la mitropolitul intAi ; o Ta i o 

blagosloveste, atingAndu-o si de buzile sale si dAndu-o, vtori paharnicul 

sà pleac5 sArutà mAna i apoi intorcAndu-se, merge c5trá 5 

Domnu i stand dinaintea stranii domnesti, intai vtori paharnic 

Ta credinVA, apoi intinde i Domnul mAna la cupd i atingAndu 

degetile sale de o parte de paine ce Taste in cup5, la atinge de 

buzile sale. Dupá darea cupii, boerii McAndu plecare catril Domnu, 

sA sue pin stranile lor si, dela vel logofat pan la treti logofilt, io 

mergu toti dupd rAnduTala boerii lor, de sd miruescu si Tau i anafora 

din mAna mitropolitului, inchinAndu-se toti la icoana proschinitarTului 

; iar de Taste Duminicd, Taste obicei de mergu boerii 

pe la toate icoanile. Dupd molitfa colivei, ce sà citeste de mitropolitul, 

ori de altu arhiereu (cându nu Taste mitropolitul), la sa'r- 15 

1. 13v. bàtonile ceale alese, vtori logoRit radial coliva I i o duce intAi 

la mitropolitul, la Domnu i la beizadele ; iar in Duminici i intr'alte 

sàrbAtori o radicti treti logofilt. Dar in zioa Nasterii si in 

zioa Pastelor coliva o radica vel visterul ; iar in zioa de Sfete 

Gheorghie poartà de gild vel clucer de duce colivd, un miel in- 20 

treg la bisearied i intru acea zi tot vel clucer o si raffia 

Cupa, baste obicei la Cra-oun, la Sfeti Vasilie, la l3oboteazd 

si la Pasti, o dal mitropolitului si Domnului vet paharnicul ; 

iar de nu se intAmpla el, o poartà vtori paharnic, atat in agunuri, 

cat i intru aceste 4 impAratesti praznice ; iar Duminicile si in 25 

celelalte s'arbdtori priste an, cupa o poartà vel cuparTu ; dar de 

lipseste cuparTul, o poartà credinceriul. Dup5 sdvArsirea anaforii, 

vrAndu Domnul ca sà Tasd din bisericii, sà meargd in spatdrie, 

ese intAi episcopii inainte si dupd dAnsii mitropolitul i stau 

in, rAndu cam spre usa bisericii, iar boerii stau gos din stra- 30 

nele lor, toti in rAndu i ei, cu semnile a mânà; i Domnul coborAndu-se 

din strara i facAndu-si cruce, face oarece shimil de smerenie 

catrà boeri i cdtrA mitropolitul, cAndu agunge dreptu 

dAnsul i ese din biserica si merge in spàtdrie. Insd la cele patru 

praznice imparatesti, cAndu Tase Domnul din bisericd in divanul 35 

cel mic, Taste obicei, capitanul de vAnâtori i cu cativa vAndtori, 

stau in rAndu cu vAnatul lor, pus de-a-rAndul gos. VAnatul lor 

este: cerbi, 6ute, capre, ramator s5lbatic, epuri 

ce pot vAna. 

i alte pasari

278 

TEXTUL 

f 14 r. 

Dupa ce intra Domnul in spdthrie, sa sue in domnescul scaon 

si lang5 scaonul Domnului, aproape, sta vel postelnic, vel spatar, 

vel vister, vel camaras, vtori camara i alti boeri i boeri I nasi 

si toti boerii zapcii, si zapcii curtii, stau in randu cu semnile 

5 lor, zvorescu. Dupä esirea Domnului din biserica, lase mitropolitul, 

cu episcopii, cu a1i arhierei si cu toti boerii i mergandu 

in divan, sad toti la randurala lor si cei cu boerii i cei mazali. 

Apoi din poronca Domnului, Tase din spatdrie I vtori postelnicul 

si pofteste pe mitropolitul, pe arhierei, pe ve1iii boeri, cum si pe 

10 cei mazali la cahfea i intrand in spatarie, fac plecare Med Domnu, 

fiindu toti cu semnile a 'liana si Domnul radicandu slicul s5u 

le zice tuturor sa sada, fieste carele la locul sau i dupil boeria 

sa, cum cei cu boerii, asi i cei far boerii. Insa la Agunul Crd6unului, 

logofiltul are purtare de grij5, si clued pe toata partea biseri- 

15 6asca in spatarie, pe randuTald ; i esindu in divanul cel mic, 

intâi pe preotii domnesti i pe diiaconi ce stau gata imbracali 

20 

in epitrafile si in feloane, ii duce cu icoanile a mana si cu 2 Mclii 

aprinse in doao sfesnice de argintu, in spritarie si dela usa spatariei 

incepe protopsalt cu al doilea cantaretu a canta troparTul 

i condacul praznecului. Atuncea mitropolitul, Domnul, beizadelile, 

episcopii i toli boerii sä eddied in pi6oare i preotul cel ce 

au slujit liturghie, da icoana in mana mitropolitului i, sàrutandu-o, 

o da in mana Domnului ; i &and face Domnul sdrutare, indatà 

sà slobod ** tunuri si incepe si mehterhaneaoa. Apoi Ta mitropo- 

25 litul icoana din inana Domnului i o dá la beizadele, dela dansii 

la arhierei si dela dansii o poarta boerti din mand in Latina, pan 

r. VI v. o saruta toti. i dupal sarutare, sede Domnul in scaon i mitro- 

I 

politul, cu arhierei i cu toti boerii gos i diTaconul curtii incepe 

a ceti oratiile sarbatorii. Dupd savarsirea oratiilor, vel visterul 

30 da preotilor dui-A poart5 i preotilor celor despre Doamna, cate 

1 galbin i diTaconului ce spune oratiile asemene ; cum si lui protopsalt 

i lui al doilea cantaretu, le da vel visterul tot cate 1 galbana. 

Dupii preotii domnesti, intra iconomul, (adeca) cel ce Taste 

arhimandrit, cu toti igumenii minastirilor Sfantului Mormantu 

35 dup5 dânii, Sinaiii, Sfetagoretii i altii imbricati in epitrafile 

feloane, cu sfintile icoane a man5, aceaesi taramonie Meandu-se, 

dupa cum s'au aratat mai sus. Si unul din egumeni, care 

32: Tot omite Ifogalniceanu 

IC 309

1. 

ZIOA NA*TERII 279 

va fi mai procopsita la invatatura, face engornion &Ara Domnu, 

(adeca) oratii, carula, dupa ce sfarsaste, vel visterul Ii da ce socoteste 

Domnul ; iar celoralalti igumeni, standu la usa spatariei, 

logofatul de visterie i cu dilacul carele Taste oranduita de cheltueste, 

le dau pre a-mand &ate un zlotii, ce santu obi6nuiti i oranduiti 5 

dela visterie. Dupa egumenii greci tetra protopopul cu preotii din 

Esi, imbrticati in vesminte asemene, cu icoane pre a-mang ; sti 

face aceaesi taramonie, ce s'au zis mai sus si care din preoti va fi 

mai procopsitii, face oratir, carula i se da de vel vister iarasi un 

galban i celoralalti li sà dau dupti randulala visteriei. 

Dupti esirea preotilor, fiind gatita de vel cameras vutca 

confeturi (care sà chiama cofetioane), indata vel cupar, cu 

tipsiTa cea de argint, stand inaintea Domnului, pune vutca in 

15 r. doao pahare i intai cuparul Ta credintti, apoi I Domnul sangur 

Ta paharul de-I pune la gura si la i confeturi ; i copii cei din 15 

casa, ce santu randuiti de vel cameras, dau vutca mitropolitului, 

la ceilalti arhierei i la boeri ; dupa vutca confeturi. Dupd con- 

feturi, vel cafegiu pune pe dinaintea Domnului peschirul cel ran- 

duitt, ce sa chiam i Iota, dà Domnului cafea i copii din casa 

la mitropolitul, la arhierei si la boeri; insti vel cuparlu, candu 20 

(Id Domnului Ara* da i beizadelilor, asemene i vel cafegiu 

si apoi sa da ceIoraIa1i. Dupa bautul cafealii sii scoald intai mitropolitul 

si face plecare catra Domnu, apoi arhierei, i boerii gi 

es din spatarie ori in divan, ori in postelnicie. J Obiceiu vechiu 

au fostu, care s'au urmat i pana la Grigorie Voevod Ghica, 25 

la Agunul Crailunului, cum si la Boboteaza, sa facea masa domneasca 

in spattirie, sazandu mitropolitul cu episcopii i cu boerii 

cei cu boerii i pe cine mai poroncea Domnul si din cei mazali ; insa 

masa fara caftane i fara zvoreali, cu cantari bisericesti, cu meliterhanea 

si cu tagani. Acestu obicei la Domnii vechi sa paziia pe 30 

toti anii, pana la Grigorie Voevod, insa si la Grigorie Voevod nu 

pe toti anii ; si iarasi dela Grigorie Voevod s'au tiiatü de tot. 

Obiceiul pramoniilor ce sit fac in zioa Na§terii 

Dupd porunca ce dii Domnul, de cu sari, catra treti logofat, 

ca va esi la atatea öasuri la bisearica, logofitul are acediesi 35 

purtare de griji, dupa cum s'au aratat mai sus. Domnul, dupi 

ce sa gateste, dimineala in zioaa Nasterii, dupi alti imbrici- 

gi 

Ca 

K 310

280 

TEXTUL 

mince ci podoaba ce pune asupra sa, cleasupra tuturor pune ci 

haina cea imparateasca ce sa chiama cabanita ci esindu la spatarie, 

cede in domnescul scaon, fiindu toll boerii cei mari, cum 

f. 15v. 0 boerii curtii impodobiti, dupd cum sa cu I vine pentru bus 

curiTa ci praznuirea Sfintei Nacteri. Si stand langa Domnu vel 

postelnicul, vel visterul, vel spatarul, din poronca Domnului Ta 

vel visterul caftan si imbracd pe vel postelnic, apoi al doilea caftan 

luand, imbracâ pe vel spatar ; ci luand spatarTul sabiTa cea imparateasca, 

o pune curmezici pe umarul salt, dupii aceaTa la ci buzi.o 

duganul in mana dreapta, tiindu-I razimat de umarul sail 0 vel 

visterul, tiindu in mane sa cuca, o pune in capul lui vel spatar ; 

si vtori spatar Inca pune cecmeaoa pe mana stangli a lui vel spatar. 

Dupa aceaTa radicandu-se Domnul din scaon, merge la bisearica 

cea mare, cu toata randuTala ce s'au aratat mai sus. 

15 Boerii standu la stranile lor pe randuTalà, atat cei cu boerii, 

cat ci cei mazali, la vreamea polieleului, candu laste olanuitii 

sa imparta lumanarile, fdclii de 6ara, ce sd fac cu cheltuTala visteriei. 

Si la vreame, intai vel visterul luandu facliile ceale randuite 

pentru mitropolitul, pentru Domnu, pentru beizadele (care 

20 faclii le tine logofiltul de visterie in mana sa), le da insuci cu mana 

sa vel visterul ; (insa faclila Domnului, a Doamnii si a beizadelilor, 

cum ci a domnitelor sa fac impletite ci poleite. FacliTa 

Domnului o tine vel camarac, satf vtori camarac, iar beizadelile, 

dupd ce Tau facliile den mana lui vel vister, le dau la unii din cei 

25 mai aleci copii in casa, ce au. 

Apoi logofatul de visterie, impreuna si cu alti dieci de visterie, 

impartu celelalte lumanari arhiereilor, igumenilor si velitilor boeri, 

cum ci boerilor mazali, la rufeturi, cum 0 norodului celui ce &à afla 

in bisearica, caruiaci dupa cinstea sa ci stau cu lumanarile a mana 

30 aprinse, pan la sfarcitul polieleului ci pan sa citecte evanghelila 

1. 16 r. cea dela utrane. I Iar la sfanta liturghie, Taste obiceTu de sa va 

intampla vreun patriTarh aicea, sangur patrilarhul, cu mitropolitul 

-Oral, cu alti arhierei ci cu igumeni, cati vor fi randuili, savarcescu 

svanta liturghie, cu toatil randuiala biseriCasca ; ci dupa 

35 ce lase Domnul din bisearica, mergandu in spatarie, cede in scaonul 

sau ; ci mitropolitul, cu arhierei, cu velitii boeri ci cei mazali, dupa 

ce intra in spatarie ci sä Inchina Domnului, cad la randuTala lor. 

Apoi vel cuparul duce Domnului un pahar de vutca ci confeturi, 

iar la mitropolitul, la ar I hierei ci la boeri copii din casa le dau K 311

ZIOA NA$TERII 281 

vutcd, cofeturi si apoi si cafea ; si indata si mehterhaneaoa din 

launtrul curtii, in meidan, incepe a zice, pentru cinstea sarbatorii. 

Dar de sd va intampla aici vreun patriTarh, dupd cum si mai 

sus s'au aratat, fiindu in bisearica cu Domnul, Tase patriTarhul 

impreund cu Domnul alaturea, patriTarhul din-a-dreapta si 5 

Domnul din-a-stanga ; si dupà ce intra in spatarie, Domnul nu 

sede in scaon, ce sad amandoi pe macatu, patriTarhul din-a-dreapta 

Domnului si la toate taramoniile tot patriTarhul urmeaza inaintea 

Domnului. 

Au fostu obicein la domnii cei mai vechi, candu era gugul 10 

tarai mai usor, de nu lipsiia masa cea dornneasca si masa sa faciia 

in divanul cel mic, cu cheltuTala visteriei, facandu-se izvod cu 

pecete domneasca, de arhierei si de toata boerimea, cati sa intampla 

la Esi, sa se afle la masa domneasca, intre care era randuiti 

si doi vornici de poarta ; insd boerii cei randuiti de masa, 15 

era pan la vtori logoflit ; iar candu nu se intampla toata boerimea 

la Esi, ca sa se implineasca masa, sti randuTa si din boerii 

al doilea si mai ales pe cei stiuti de Domnu. i candu sa asaza 

f. 16 v. Domnul la masa, sa face slobozire de un tun. I Vel postelnicul 

cu toTagul a mana, vel spathar cu sabiia la umar si cu buzduganul 20 

in Juana dreapta, razimatil pe pieptul sari, imbrilcati in caftane, 

stau zvorindu la spatile Domnului. Vel paharnic imbracat in 

caftan si cu 7 coti tafta naramgie legati piste umar, zvoreste 

inaintea Domnului ; si vutca ce sa da inaintea mesii si vinul, cuparTul 

pune ; si vutca si vinul in pahara si vel paharnicul cu Tana 25 

lui da Domnului. 

Vel stolnic iar imbracatti in caftan si cu tafta legata piste 

umar, Taste purtatorTu de grija cuhnii si bucatelor ; si candu sa 

asaza bucatile pe masa, din blidul ce Taste randuitti sa se pue 

inaintea Dornnului, Ta vel stolnicul credinta si apoi 11 asaza la 30 

masa. 

Vel medelnicer iarasi imbracatu in caftan si cu teat legat 

piste umar, intai da Domnului de spalatu inaintea mesii, apoi 

sa and zvoritor iarasi inaintea Domnului si din blidul cel dintai, 

cu lingura cea mare de argint, scoate Domnului pe talger supa, 35 

CUM §i dintr'alte bucate ; si la schimbarea talgerilor, sede la spatile 

lui vel medelnicer si vtori medelnicer ; si candu sii schimba 

talgerul Domnului, vel medelnicerul pune altu talger, luandu-1 

din mana lui vtori medelnicer.

282 TE XTUL 

Vel clucer iarasi imbra'catil in caftan si cu tafta legatu piste 

unfar, Taste purtiltoriu de grij5 a mezelilor ce sà aduca dela 

beciul domnescu si dela sclipul despre Doamna, care cu mana sa 

aducandu-le, intai Ta credintà i apoi le pune inaintea Domnului. 

5 Vel vames Taste purtatorTu de grija confeturilor, cu manile lui 

le asaza pe toata masa domneasca, ins a. fara caftan. Boerii zvorelnici 

de mai sus pomeniti, ce imbraca caftane, dupa al treilea 

randu de pahark ce sa dreg la mask le poronceste Domnul de 

mergu la cilmark unde vel camaras are obiceaTu sa le gateasca 

io masa cu toata randurala ei, sazandu si el la acea masa impreuna 

1. 17 r. cu boeri ; i I nezabavindu, candu vine vreamea paharalor celor 

de inchinasoune, sa afla cu totii iarasi la oranduTala lor. i in 

catil vreame zabovriscu eT la mask boerii cei ai doilea fac slujba 

politiei acea randuità. 

15 Deci intai mitropolitul radica un pal-1u de yin Mcandu oratiT 

pentru slava lui Dumnezeu i dup5 ce bea I Domnul, indata 

protopsaltu cu al doilea ca.ntaret, §i cu alti peveti incep a sla- 

voslovi pre Dumnezau cu obi6nuitile cantari. 

Domnul radica altü pahar de yin pentru sandtatea i biruinta 

20 imparatului i sa face slobozire de toate tunurile si focul cel maruntu, 

incepandu mehterhaneaoa i alta muzicd ce Taste randuità 

asupra mesii, care aceste sanlicuri santu de-a-pururea in purtarea 

de grija a hatmanului si a agai, cum si mehterhaneaoa asupra 

purtdrii de grija lui vel armas. A treilea pahar radica mitropolitul 

25 pentru sanatatea Domnului, a Doamnii si a beizadelilor i sä 

face *Lilac iarai. Asemene i cantaretii canta nohxedvtov. 

boerii, standu in pi6oare, sà radica toti dela masa si mergu 

inaintea Domnului pe randuTala i cu contasile pe umar, numai 

in chiostece i cupariul le drege cate un coboc de vin i dupà bautul 

30 cobocului, fiestecare merge de saruta 'Warm Domnului. i Dupa ce 

sa randuescu toti boerii cei de mask apoi mergu i boerii a doilea 

si alti 

boeri ce santu zvoritori la masa inaintea Domnului, fieste- 

care pe randuialk de beau cobocul acela i apoi mai pe urmà de toti, 

merge si protopsaltis cu al doilea cântàre i Ii sa dA i lor et-1th un 

35 pahar de yin de ceale mici i prin pahard ii sa pune galbeni bacsis, 

cat Taste poronca Domnului, cu mana lui vel camaras ; altà dat5 

sangur Domnul cu mana sa pune galbeniT in paharul lui protopsaltis. 

f. 17v. Dupa dasta iarasi 1 

Domnul radica un pahar pentru mitropolitul, 

insa acestu pahar Taste fara ànlic, numai cantaretii canta 

i 

K 312

ZIOA NASTERII 283 

obiénuitile cantari. Domnul mai pe urma radica un pahar pentru 

arhierei, pentru toata boerimea i norodul f arai §i srt face §tinlic ; 

§i boerii pe randuTala, toti mergu de fac multAmita Domnului, 

bandu Cate un pahar de yin din ceale mici ; saruta mana Domnului 

(dar ate odata randue0e Domnul de beau iar cu cobocul). 5 

Dui-A dasta la cine va Domnul, oH din arhierei, ori din boeri, 

iara0 mai inchina, cum §i ei unii &gra altii ; 0 din bucatile ceale 

mai alese ce sä pun inaintea Domnului 0 din mezele, trimite 

Domnul pe talgirea pela arhierei §i pela unii din boeri, cui so- 

cote0e 0 cui va. 

10 

Mai pe urma de toate mezealile, aduce vel vame01 §i confeturile 

pe masa i boerii, afara de cate mananca, mai Tau si pin naframi 

i dandu-le pela fisoorii lor, le duc pe acasa. Si rridicandu-se masa, 

vel medelnicer merge de &á Domnului apa de sprilat in spatarie. 

Domnul, duph ce intra in spatarie sa sa spele, boerii ramân de SA 15 

spala in divanul cel mic ; 0 dupd spalatil, mergu cu totii in spatarie 

0 'O'zaridu la randuTala, li se cla cafea. Dupd cafea Taste volnic 

fie0ecare sa mearga pela casile i gazdile lor ; iar ate odatri 

opriTa Domnul pe boeri 0-i tinea pan in sara, punandu-i la goc, 

Inca si Domnul sd prindea la goc. 

Vtori paharnic si vtori medelnicer inch Bantu legati en taftà 

naramgie in curmezi§, numai piste caftanile lor ceale de WO ; 

iar vataf de paharnicei §i vataf de stolnicei nu pun taftà, numai 

ce santu in caftanile lor ; §i vataf de paharnicei strt zapciu de pa- 

20 

f. 18r, 

harnicei sa dreaga la masa; iar vdtaf de stolnicei sta. zapciu asupra 25 

stolniceilor, pentru randuTala bucatelor. 

Doamna inca are obicei de face masa gupaneasilor ; acolo 

Taste zvoritor vornecul Doamnii I 0 cu altii ce santu din partea 

haremului ; §i la masa face §i Doamna InchinaCune, ca intai 

Doamna radica pahar pentru Domnu, apoi logofeteasa cea mare 30 

radica pahar pentru Doamna, apoi iara0 Doamna pentru I toate K 313 

gupanesile ; mergandu gupaneasile pe randuTala, de beau cate 

un pahar de vin, fricandu multamità, saruta maim Doamnii. 

Candu popriTa Domnul pe boeri duprt masa, facandu gocuri 

§i alte semne de veselii, mergea si In launtru la maibentu 0 Cate 35 

odata. aducea Domnul pe Doamna cu toate gupaneasile §i BA 

facile un goc de ob§tie, Domnul cu Doamna §i boerii cu gupaneasile. 

La Sfantul Vasilie, la Sfântul Botezu 0 la Sfintile Pa0i, tot 

asemene &à paziia randuTala meselor domne0i §i tot cu a astil

284 TEXTUL 

politica si Inca si la alte sarbatori, cum si la zioa Nasterii Domnului, 

la sarbiltoarea ce laste numità pe numele sàu, Insd fara 

zvoreala boerilor i farà caftane, shzandu toti la masa ; numai 

inchina6unile i anlacurile sà fäcea tot deplin. 

5 Avut-au Domnii vechi i acestu obiceiu, de nu lipsiia mesele 

domnesti dela aceste sfinte zile i s'au pazitu si pan la domniTa 

a doao a lui Grigorie Voevod. Iar apoi de candu s'au ingreniat 

kugul tarai cu mucareriuri si cu alte adaose cheltuiale, s'au scurtat 

si 

veseliile mesilor, facandu-se rar o masa sau doao, de catra 

10 un Domnu in domniTa lui. Inca au mai fostu obiceln de sa facea 

o masa i egumenilor dela toate manastirile de tara carii santu 

obiónuiti de yin la Boboteaza, de inchind pocloane Domnului, care 

masa sa facea a treia zi dupa Boboteaza, la o trapezare unde sä 

gsiia loc mai largu, la manastirile grecesti de aici din Esi, cu toata 

15 cheltniala Domnului, care cheltniald era scrisa la condica visteriei ; 

f. 18v. 

si purta Itorlu de grija si zvoritoriu measii era treti logofat cu 

uricarli i cu toti diecii divanului, fiindu-ca mai nainte vreame 

intre diecii divanului era cate 5 si 6 uricari, oameni batrani, talmAcitori 

si facatori uricilor celor slovenesti, carii de vel logofat 

20 era alesi si-i ducea la Domnu de le da toiag i nume de uricarth ; 

care breasla s'au pazitu pan la domniia a treiTa a lui Mihai Voda 

Racovita. Apoi, incepandu a-i pune cate odata si la bir i lipsindu-sa 

de chivernisala lor, s'au stricata. i dela Domnila lui Constandin 

Voevod Mavrocordat i incoace, au lipsitti si masa ca- 

25 lugarilor igumeni de nu s'au mai facutu. 

Alte trtramonii pe obiceaiu ce siti urmeazil tot la Sfanta Na§tere 

A doao zi dupa zioa Nasterii yin dascalii scoalilor cu ucenicii 

cei mai alesi ; lug Intai dascalul cel mare elinescu (Mud Domnul 

in spatarie in scaon) sa inchina Domnului i pune pe ucenicul 

30 sau cel randuita de spune engomion elinescu, adecd oratii si dupa 

sfarsitu merge dascalul de saruta mana Domnului, dupa dansul 

ucenicul sau; i Domnul le da bacsisu 'eau socoteste, cu mana 

lui vel visternic. 

Dupà acesta, al doilea dascal grecescu, asemene prin ucenicul 

35 sau cel rânduit, spune engomion grecescu ; apoi dascalul scoalii 

slovenesti, asemene face oratii printeal sàu ucenic, pe limba ro

ZIOA AGIUNULUI SF. VASILE 285 

mâneasca i toti acestim mergandu pe randuTalà, saruta mane 

Domnului si-si Tau bacsasul lor din mâna lui vel visternic. 

A treia zi dupà Sfânta Nastere, Taste obicei de yin igumenii greci 

ai manastirilor din Esi, inchinandu-sa Domnului cu pocloane ; 

1. 19 r. obiceful iaste sa aduca toti &ate un I miel, Tar carii nu pot I 

f. 

gasi 5 

miei, aducu vitei mici, curcani, gaini ; i Domnul le zice de sed 

pe 1aviä, fieste-care pe randuTala i ii sa dà cafea, intrebandu-i 

Domnul, cum petrec la sfintile mandstiri i radicandu-sa ca sa 

iasa, le zice Domnul ei la anul ». 

ce santu olanuitc de sa fac la Sfete Vasilie 10 

In zioa Agunului sfantului Vasilie are purtare de grija hatmanul 

cu aga la * * 6asuri den zi, sà sd afle toata slujitorimea 

la curte cu zapcii lor i cu puscile a-mana ; i Domnul esindu la 

bisearica cea mare cu toti boerii, dupa sfarsitul slujbei bisericesti 

de sara, mergandu Domnul la spatarie, merge si mitropolitul 15 

cu arhierei i cu toti boerii in spatarie, de sed la randuiala 

st flt 

TArtmonille 

C si ii 

tuturor ate un pahar vutcd, confeturi i cafea. Insà intiii 

Domnul candu radica paharul la gura, indata sa face sinlic de 

slobozirea a toate tunurile, cu focul maruntu i cu mehterhanea ; 

duprt mehterhanea, taganii obiCnuiti de canta la masa Domnului, 20 

fac si ei o zicatura de un scopos ; i alte rufeturi Inca yin cu seamnile 

slujbii lor, de fac taramonila anului nou. i esindu mitropolitul 

cu arherei i cu tuti boerii, mergu pe la casile lor. 

Dupa a'easta daca insereaza, merge mehterhaneaoa de face 

un nobet i despre Doamna si la beizadeale, apoi la mitropolitul 25 

Si la toti velitii boeri cei cu boerii, luandu-si mehterba i cei impreuna 

cu el, bacsasul cel obiönuitu. far a doao zi, in zioa Sfantului 

Vasilie, lase Domnul la bisearica cu aceaTasi randuTala de 

taramonie, dupd cum s'au aratat inapoi, la zioa Sfintei Nasteri, 

facându-se i polieleu, cu dare de radii de 'Cara. Deci dupa sa- 30 

19w. varsitul sfintei liturghii, esind Domnul din bisearica, I toate rufeturile 

curtii asternu pe gos naframile lor, cu seamnile ceale de 

slujba lor, dela usa bisearicii i pan in spatarie i vel visterul 

merge inaintea Domnului, dandu-le bacsis. 

12 : locul leisat liber este cornpletat de Kogälniceanu prin atkea. 

K 

31

286 TEXTUL 

Mitropolitul, arhiereii, boerii cei mari fiindu chiemati la cafea 

in spdtdrie, aruncA i ei bacsis numai pe covoardle copiilor din 

cash'. i mergu boerii pe rdnduialà de sdrutA mAna Domnului 

pentru anul nou. Apoi sezAndu fieste-carele pe rAnduTala sa, Ii sd 

5 dd vutcd, confeturi i cafea i IndatA sd face sinldc de slobozirea 

a toate tunurile i incepe i mehterhaneaoa in meidanul curtii 

din lduntru. Iar alle rufeturi a curtii, partea slujitoreascd, au 

a'eastd rAnduTalli, cd dupd ce merge toatd boerimea de sdrutrt mAna 

Domnului, yin i toti zapcii, intdi a curtii, a hatmanului, apoi a 

lo agai i sörutAndu mane. i poala Domnului, Ii sA cid de vel visternic 

oblonuitul bacsis, dupd cum sAntu legati la izvodul visteriei 

domnesti. 

Iaste obiceiu de merge mitropolitul cu arhierei i cu toti yeboeri 

la Doamna i la beizadeale, de sArutri mAna pentru 

15 anul nou i Ii sa dd. i cafea ; si de nu Taste masa' mare, Med zibavi 

vreame, Tase mitropolitul ell toatd boerimea si mergu pela 

casile lor. 

20 

litii 

pramonlile ce siintu obitInuite de sä fac la zioa Agiunului §i a 

sfantului Botez 

Toti igumenii ai mrindstirilor de lard, i Moldovenii i Grecii, 

au obiceiu sii. sd afle la Agunul sfantului I3otez sà sd inchine cu pocloane 

Domnului, aducAndu vulpi, jderi, peste de munte, brAnzd 

de oi, zmAntand de bivolite i I de altile, pentru care treti lof. 

20 r. gofdt friandu izvod anume i esindu Domnul I in spdtdrie, ii 

25 impreund cu Domnul pe rAnduiald. i Domnul ii intreabd de petrecirea 

stdrii lor ; i dupd a6asta mergu i igumenii i Domnul 

la bisearicd, la 6asuri i liturghie. 

Iaste obiceaTu intr'aèastd zi a Agunului sfAntului Botezu, de 

srtvarsaste toate ceale arhieresti episcopul de Roman, carele fiind 

30 imbrdcatu in mantie, sede in strana cea de gos a mitropolitului 

gi 

dupd sAvArsirea sfintei liturghii, tot el savArsaste i osfestaniTa 

cea mare. i mitropolitul intr'acea zi, la bisearica curtil nu vine, 

lard numai la cafea, afrandu-sd la tArdmoniile ce sd fac pe obiceTul 

sdrbdtorii. 

35 Dupà bisearicii mergându Domnul in spdtdrie, sede in domnescul 

scaon. Apoi, dupd obicei, intrrt mitropolitul cu arhiereii 

cu toti boerii, de sed pe rAnduTalA ; i inaintea cafelii, treti logoMt 

K 315

ZIOA AGIONULUI SI A SF. BOTEZ 287 

aduce intai preotii curtii cu protopsalt si cu alti cantareti, in 

launtrul spatariei, cantandu troparrul si condacul zilii. i Domnul 

cu beizadelile, cu mitropolitul si cu toatä boerimea stau in piöoare 

si preotul cel ce au slujitu liturghie, dA crucea in 'liana mitropolitului 

si mitropolitul, tiindu crucea, o saruta Domnul si-1 stro- 5 

peste cu aghiazma, asernene si pe beizadeale. *i. Domnul candu 

sarutd crucea, sa slobod 3 tunuri. Dupd tunuri, mehterhanea, apoi 

saruta crucea si alti arhierei cu toata boerimea si sad la randuTalti 

si diTaconul curtii spune oratii ; si luandu-si bacsisurile lor, aduce 

treti logofat pe igumenii greci, pe igumenii de tara, apoi pe pro- 10 

topopul cu preotii de targu, facandu-sa aceaesi taramonie, ce s'au 

aratat mai sus si fieste-care au Cate un om ales de spun oratii si 

numai acei ce spun oratii Tau bacsisul lor din mana lui vel visf. 

20v. ternic ; iar ceilalti Tau bacsisul lor dela I logofatul de visterie si 

dela diTacul ce Taste cheltuitor pe obiceaiu. 15 

Mai pe urma de toti vine si pater prefectus (adeca popii unguresti), 

carii pe obiceaTu santu priimiti de Domnu si dau si ei 

crucea in maim mitropolitului de o duce la Domnu, de o sarutd 

si spun si oratii latineste si-si Tau si ei bacsisul din mana lui 

vel vister. 20 

A doao zi, in zioa sfantului Baez, Tase Domnul la bisearica 

tot cu aceaesi randuTala de taramonie, dupa cum s'au scris pre 

largu zioa Nasterii ; numai atata obiceaiu sa mai adaoge, ca sa fac 

doao Mclii mari dela visterie, impodobite cu panza, cu matasuri, 

in chipul facliilor celor de botez si candu lase Domnul la bisea- 25 

rica, doi din **imbrricati in dularni de tang, mergu inaintea Domnului, 

unul din-a-dreapta, altul din-a-stanga si intrandu in bisearica 

Domnul, unul std cu faclila inaintea icoanii lui Hs. si 

altul inaintea Preacistii, fiindu While aprinse si sd face si Polieleu 

(cu cherodosie), adeca dare de lumanari de 'Cara, precum s'au so 

aratat mai sus, dandu-sa lumandri si igumenilor de tard si calugarilor 

tuturor, cati sa vor afla in bisearica. i dupà doxologhie 

indata, mitropolitul cu Domnul, cu beizadealile si cu toatA boerimea 

esa la Iordanil cu tot alaiul, mergandu si acei doi cu While 

a-mand inaintea Domnului, fiind afara scaone gatite pentru 35 

Domnu, pentru Doamna, pentru beizadeale, pentru mitropolitul 

si arhierei si pentru boerii cei mari si masa pentru osfestanie, 

26 locul ldsat liber este completat de Kogdlniceanu prin cuvdntul curteni.

288 TE XTUL 

langa care, aproape, stau acei doi, unul din sus, altul din gos, 

cu Mcliile tiindu-le a-mana si featile lor catra masa. Insa la 

ae'asta osfestanie, ce sa numeste Iordanul, cat si la cealelalte osfe- 

1. 21 r. stanii ce sa fac priste an I Taste obicealit de sa aduc 2 icoane: 

5 Preacista dela manastirea Golira si dela Sfanta Vineri, facatoare 

de minuni icoane, cum si cealelalte icoane dupre la toate bisearicile, 

cu steagurile lor, asazandu-se pe randuTala. i dupa ce lase 

Domnul suptu saivantu, sede in piCoare dreptu scaon si vine si 

Doamna cu toate gupaneasile si cu toate fetile din casa si sede 

ro qi Doamna in pi6oare dreptu scaonul sail, din-a-stanga Domnului. 

Mitropolitul, cu arhierei, cu toti igumenii de tara, cu preotii 

de Esi, stau din-a-stanga Domnului si unde sa sfarsaste siragul 

bisericescu, acolo stau si icoanile laugh' masa. lar din-a-dreapta 

Domnului stau beizadealile si toata boerimea, dela mare si pan 

15 la mic, afara dirt vel postelnic si vel spatar, ce stau imbrdcati 

in caftane din-a-stanga Domnului, si vel camaras cu ceilalti boeri 

a curtii la spatile Domnului. 

Doamna candu vine la lordan, vine inaintea sa vornecul salt, 

cu toisagul a-mana, imbracatu in feregea de postav si dupa ce stà 

2 0 Doamna dreptu scaonul sau, stau si toate gupaneasile in sarag, 

pe rânduiala lor. Apoi Mitropolitul merge &Ara masa cu paterita 

in mana, in toate vesmintile fiindu imbracatii, cu mitra in cap ; 

cadeste intai svintile icoane si apoi masa cea de osfestanie si indata 

face si incepere. Dupa aiiasta merge catra Domnu si-1 cd- 

25 deste de 9 ori ; pe Doamna tij si pe beizadeale de 3 ori ; apoi pe 

arhierei, pe igumeni, pe preoti si pe toata boerimea ; si dupd Caditil 

savarsaste mitropolitul toga slujba Iordanului inveli glas; 

si dupà ce canta troparele de trei ori, sarutd mitropolitul crucea 

si saruta si icoana Preacistii si mostii (de vor fi). Apoi Domnul 

30 rnergandu card mitropolitul si mitropolitul catra Domnu, inaintea 

r. 21 v. Domnului I vel postelnic si vel spatar, langa Domnu si cam 

inapoi vel camaras si candu saruta Domnul crucea, sa face sinlic 

cu slobozirea tuturor tunurilor si cu focul cel maruntu si indata 

mehterhaneaoa. Apoi Domnul merge de saruta sfintile icoane si 

35 candu sa intoarce, arata oarecare shima de smerenie catra toti, 

rnergandu la scaonul sail. Dupà Domnu merge Doamna, asemene 

si beizadealile si apoi vine mitropolitul de sede in scaonul 

sau. Dupà beizadeale mergu arhierei, igumenii toti, fieste-carele 

dupà randuTala sa, de saruta crucea si sd stropascu cu aghiazma. 

K 316

ZIOA AGIUNULUI SF. BOTEZ 289 

Apoi mergu boerii cei mari pe randuTala, dela vel logofrit pan 

la vornicii cei de poarta si Inca i zapcii curtii. 

ObiceTul vechTu au fostu, ca dupa ce mergea boerii dela vel 

logoMt pan la vel user, de saruta crucea, apoi sa da randu 

de mergea si gupaneasile. Iar Grigorie Voevod Ghica au facutu 5 

altu obiceTu de randuTala, ca dupà ce mergea boerii cei cu boerii 

si mazali, dela vel logofat si pan la ye! comis, apoi au datil Hindu 

gupaneasilor, dela logofeteasa cea mare pan la comisoae ; apoi 

mergea eeiIaIi boeri i dupa dansii gupaneasile bor. Deci, dupa 

ce saruta toata boerimea, atuncea sazandu Domnul, Doamna, io 

beizadealile, partea biserFeasca si o samd din boeri pe scaone, mai 

pe um-rid incep a aduce i caii cei domnesti i intai tree telegarii, 

dupà telegari vtori armas, treti armas inaintea tuiurilor i iurukbairac 

in mijlocul tuTurilor, rasunandu in trambitile domnesti, 

cu sarmacTul povodnicilor, tree pe dinaintea Domnului inchinan- 15 

du-se. Dupà acestim, povodnicii domnesti si armasarii, unul dupa I 

altul, dupa cum ii randueste vel comis ; i atâtü pe povodnici, K 317 

catu i pe armasari incalica tot fie'ori de boeriu si din boerenasii 

f. 22 r . Domnului impodobiti i numai I in caftanele lor ceale de tafta ; 

si acestiTa santu toti randuiti cu catastif domnescu. i mai pe 20 

urma de loti vine si vel comis imbracatu in caftan domnescu 

si pe calul cel imparatescu, care sa numeste tablabas, cu alai frumos 

si cu 6ohodarii Domnului pe langa dansul, dupd obiceiu. 

Si 

toti acei &Mari pe cai, candu yin impotriva Domnului, sa in- 

china intai card sfintile icoane, apoi catra Domnu si pe unna 25 

catra mitropolitul, stropindu-i cu svanta aghiazma. i dupa savarsirea 

acestor taramonii, indata sa radica Domnul cu toata 

partea biserióasca i boereasca si merge in bisearica, unde insusi 

mitropolitul cu arhierei i cu cati igumeni de tara randueste, 

savarsaste svanta liturghie. Doamna inch' merge de ascultd litur- 30 

ghie la bisearica sa, impreuna cu toate gupaneasile. Dupd ce 

Tase Domnul din bisearica si merge in spritarie, sa face Tarasi 

aceaTasi taramonie ca i la sfânta Nastere, adeca atat partea 

biserie'asca, cat i boerii sa cinstescu cu vutca, confeturi i cahfea ; 

si de nu Taste masa, mergu boerii pela casile lor. Cate odata s'au 35 

obiönuitil a sd face Iordanul si in divanul curtii din launtru, ori 

pentru importivirea vremii, oH pentru gingasiTa gerului si mai multu 

pentru ca sa privasca Doamna cu gupaneasile pe ferestri, neputandu 

ca sa iasa la divan pentru vreo pricina. 

19

290 TEXTUL 

A doao zi dupg Boboteaza iarasi yin dascalii cu ucenicii lor, 

de spun engomiile catra Domnu, dupà cum s'au aratatii mai sus. 

A treia zi era obiceTu vechTu de facea Domnul divan igumenilor 

dela Munte si tot intr'acea zi sa facea si masa calugarilor, de 

5 care am aratat mai sus ; i sà poroncida de catra Domnu lui treti 

f. 22v. logofat sa le ispravasca trebile lor i sa le I dea i pecetluiturile 

ceale de sare si sa-i porneasca sa i mearga la manastiri. 

Alte obiceae vechi ce avea Domnii cei mai denainte vremi 

Obicealn era de mergea Domnul (Cate odata i Doamna) la 

10 mitropolie, la praznecul Stretenii i dupà ce esiTa Domnul din bisearica, 

mergea in casele mitropoliei si din partea mitropolitului 

sa da vutca, confeturi i cafea, atata la Domnu, la Doamna, la 

beizadeale, Cad si la toata boerimea. i era obiónuita mitropolitul 

de sa gatiTa i facea masa mare Domnului cu toata boerimea ; 

15 si candu era dupli masa, de esiTa Domnul sä mearga, cel mai ales 

omu a mitropolitului, din poronca stapanului sàu, tragea un 

cal poclon Domnului (Irma cal de pretu, dupa cinstea Domnului). 

Iar dela o vreame incoace, Domnii nu raman la masa mitropolitului, 

nici Doamnile mergu cu Domnii ce numai dupà cafea 

20 sede Domnul in voroava cu mitropolitul ca un Cas i apoi esind 

sà mearga Domnul la curte, calul Taste adus de-1 vede i Domnul 

§i 

incalecandu, cu tot alaTul merge la curte. 

La Duminica Msatului sac de branza, Taste veclifu obiceaTu, 

dupa ce Tase Domnul dela bisearica cea mare si merge in spatarie 

25 §6zAndu in scaonul domnescu, treti logofat aduce in spatarie, 

pe diTaconul curtii i standu cu fata card Domnu, face 

oratii, intru care la mijlocul vorbei aduce din partea I mitropolitului, 

arhiereilor si a toata boerimea cuvantu de cerirea erta- 

6unii dela Domnu, pentru toate ceale ce-i vor fi gresit (cum si 

30 Domnul asemene dela toti cu umilintA cere erta une). i dupd 

f. 23 r. ce sfarsaste diTaconul ora I iile, mitropolitul merge catra Domnu 

Si Domnul Inca sa scoboard din scaon si facandu oarecare semnu 

de plecare, saruta mana mitropolitului i mitropolitul ii saruta 

crestetul ; dupa mitropolitul, beizadealile ; dupà dânii, arhiereii 

35 §ii dupà arhierei mergu toti boerii de sarutd mana Domnului ; 

§i 

dupa ce sed fieste-care la randuTala lor, sa da cafea Domnului 

K 318

DELA STRETENIE LA INVIERE 291 

si apoi la toatii boerimea si pe carii va Domnul din boeri, ii popreste 

la masa din läuntru despre harem. 

Au mai fostu obiceou vechiu iardsi la toate Duminicile sfantului 

i marelui postu, pan la Duminica a cincea, de mergea Domnul 

pela manastirile grecesti, intai la Trei Sfinti Ierarsi, la GolaTa, 5 

la Burnosche, la Sfeti Savva, la Sfanta Vineri i la Buna-Vestire, 

iar la Go lam. Iar dela domniTa lui Neculai Voevod s'au taTata si 

acestu obicealu; atata numai au ramas, candu Taste hramul vreunii 

manastiri, vine igumenul acei manastiri mai nainte de zioa praznuirii 

cu o zi, dare Domnu cu pocloane, cafea i zahar i treti 10 

Iogofat ducandu-1 in spatarie catra Domnu, inchina pocloanile 

pofteste pe Domnu ca S ia osteneala si cinsteasca praznuirea 

si 

svintei manastiri cu mergerea i parisiia sa cea domneasca. 5i 

f. 23v. 

Domnul inca-i dà raspunsu, dupd cum ii da mana i vrearnea. 

Dar la hramul manastirii GàI1iiii, la Inaltarea Domnului 15 

Hristos i la hramul manastirii Cettitni, la Svintii Apostoli, 

s'au intamplata de multe ori, de au ramas Domnii acolo Ia masa, 

fiindu mai departe de oras ("Mgt cheltuTala bucatelor au fostu 

de catra domnie). Iar la Duminica a sasea a sfantului postu, ce 

sä chiama a Stalparilor, Tase Domnul la bisearica cea mare si can- 20 

tandu-se polieleu, sa dau WET de öard tuturor, dupa cum s'au 

all I -Lath mai sus ; i in trei sari a saptarnanii cei mari, Duminica 

spre Luni, Luni spre Marti si Marti spre Miercuri, Domnul Tase 

tot la bisearica cea mare, cu toata boerimea, de ascultd utranea 

de cu sara, la un Cas din noapte (dar pe aceste sari de multe ori 25 

merge Domnul la bisearica despre Doamna), dupa cum ii iaste 

voTa i dupd cum sä intampla i trebile. 

Miercuri dimineata era obicein de sa facea masle in spatariia . 

cea mica, aflandu-sil si boerii cei man i boerii curtii, dandu-sa 

tuturor faclii de Cara, savarsindu svantul maslu insusi mitro- 30 

politul cu alti arhierei, cu episcopii i cu preotii curii, cati 

santu de trebuinta. i dupa savarsirea maslului, cu Juana lui vel 

vister, sà dà mitropolitului 4 galbeni, arhiereilor cate 2 si la preoti 

cate 1. i dupà masle, mergea boerii de-si lua dela Domnu ertHune. 

Dar acmu dela o sama de vreame, s'au radicata i acestu as 

obiceaTu, fiindu-ca Domnii, acmu, maslile le fac inlauntru cu ai lor ; 

Tar boerii Ii fac masle pela casile lor i ertdötinea dela Domnu 

o Tau in zioa de 6oi-mari, candu vor ca sa sa impartasasca sfintelor 

si infricosatelor taine. 

1 se

292 TEXTUL 

In zioa de CoTa-cea-mare Taste acestu obiceaiu, de Tase Domnul 

la bisearica cea mare cu toata boerimea, slujandu intru gasta 

zi sfanta liturghie insusi mitropolitul tarai, numai cu preotii 

cur Vi si cu doi sau si trei diTaconi ; si dupa sd.varsirea cantarii 

Tiiv vete alp, prjrectv merge Domnul de sa inchina la toate sfintele 

icoane pe obiceaTu, cerandu-si ertaCune dela boerime si dela norod 

1. 24 r Sill I merge la strana sa si la 1 vreme merge de sa pricistueste 

cu svintile taine ; dupd Domnu, beizadelile si apoi toti boerii pe 

randuTala. i esindu Domnul din bisearica, merge in spatarie cu 

lo toata boerimea ; si era intai obiceaTu de sa da cate un pahar de 

vin la toti boerii carii era impartasiti sfintelor taine, apoi cahfea. 

de Taste vole. Domnului si pofteste sa sd faca umivanie (adeca 

niptira), dupa cafea lase Domnul la umivanie, care sa face in meidanul 

curtii din launtru (de Taste vreame build"), unde si Doamna 

15 cu toate kupaneasile privascu acea sfanta taina, care sa savarsaste 

de insusi mitropolitul tarai, facandu-sa spalarea dupà toata 

randuTala bisericii. Insa candu sa face spalare, Taste obiceou a sd 

da dela visterie mitropolitului, o fota de ceale bune, cu care se 

impreIurd si un burete si un prosop de ceale bune cu care sterge 

20 pièoarile ucenicilor. Acestea, dupa spdlare, raman a mitropolitului. 

i indatd suindu-sd Domnul sus, mergu si boerii toti pela 

casile lor. Inca sa mai da dela visterie 10 lei bani si un postav, 

de cele cotul cate 1 leu, la obrazul acel ce sa and' in locul Iudei. 

La un 6as din noapte, mitropolitul, episcopii, alti arhierei 

25 si igumenii greci, cati santu randuiti de mitropolitul si toad 

boerimea, vin la bisearica si base si Domnul la slujba celor 

12 sfinte evanghelii. i cea dintai evanghelie sa citeste de mitropolitul 

tarili si dupa dansul alti arhierei, episcopii si igumenii ; 

dar evangheliTa cea mai dupd urma, o ceteste diTaconul curtii 

30 in amvon. 

In zioa sfintei si marii Vineri, Tase Domnul iarasi la bisearica 

1. 24 v. cea mare la I Casuri, facandu-sa si vecerniTa cu sarutarea epitafiiului 

totil odatd ; si la 6 Casuri din noapte, spre Sambata, Taste 

obiceTu de base Domnul iarasi la bisearica cea mare si la canonul 

35 cel dintai sa face dare de faclii de 6ara la toti ; si dupd slavoslovie 

sa scoate aerul, mergandu Domnul cu mitropolitul alaturea 

inaintea aerului, cu tot alaTul si cu boerii cei mari pe urma Domnului 

si a mitropolitului, toti cu faclii aprinse, cum si celalalt norod. 

*i esindu din bisearica, sa scoboard pe scara cea mare si mergu 

K 319

DELA STRETENIE LA INVIERE 293 

pe bute din la untrul cu4ii, unde i scaone santu gatite pentru 

aer in mijloc, Tar pentru Domnu i ceilalti, la locurile ceale obi6nuite 

si acolo sä face si sarutarea aerului, de toti, pe obiceaTu. 

Obiceaiul rimonii ce sit face la zioa Invierii Donmului Hristos 

Iaste poronca Domnului data catra treti logofat, la 6 6,asuri 5 

din noapte, mitropolitul, arhiereii, episcopii i toti boerii sa sa 

afle la bisearica curtii i 'lase i Domnul imbracata in cabanità, 

eu toata igramoniia ce s'au aratat la zioa sfintei Nastere. 5Si cantAndu-sa 

canonul Sambetii, indata sa impart faclii la toti. i dupa 

sfarsitul canonului, Tase Domnul cu mitropolitul in divanul cel re 

mare, insil mitropolitul cu arhiereii i cu toti igumenii, imbracati 

in toate vesmintile Si acolo sa face taramoniTa de rAndurala sfintei 

biserici, adecal incepaturd de cAntarea sfintei Invieri ; si apoi 

incepandu-sil canonul Invierii, intra Tarasi in bisearica ; si dupa 

sfArsitul canonului, cu sfetilna Zocpx1 Un-v60-occ cç. 0-vyrrOc, Tar Tase 15 

ori I 

in meidanul cel mare al curtii, ori inlauntru despre Doamna, unde 

K 320 

Taste gatitil scaonul Dommilui, a beizadelilor, a mitropolitului, 

a arhiereilor si a toata boerimea. 

Al treilea logoföt are datorie s5. poarte grijd (insa de n'are 20 

Domnul cruce cu sfAntul si cinstitul lemnu) din crucile ce sa afla 

la mAnastiri, sau pre la arhierei, sa afle cruce care va fi mai cu build 

podoaba, pentru Domnu, pentru Doamna, pentru beizadele, care 

cruci Taste obiceTu de sa leaga cu naframi greale, ori sArma 

cusute, ori fir, unde tin crucea cu mAna ; care cruci tot lo- 25 

gofatul al treilea sAngur da in mana Domnului si a beizadealilor 

la vreame. Iar pentru crucea Doamnii, de nu sa scoboara gos cu 

Domnul, vornecul Doamnii are purtare de grija de merge la 

treti logofat i Ta acea cruce ce Taste gatita pentru Doamna, 

avAndu i mitropolitul cu arheireii i cu toti igumenii cruci pe 30 

a-mAna lor. Deci la vreamea cea obie'nuità, la (enus) merge mitropolitul 

de sa inchind si sörutd crucea i evangheliTa i, intorcAndu-sa 

&gra Domnu i catra norod, blagosloveste ; si acolea 

asteaptd de vine si Domnul ; i dupà ce saruta i Dol cruceamnu 

f. 25 r. Domnul cu toti cei arata i mai sus, cu faclii aprinse, J 

4p. 29810 publicate fi de Traian Ichim, Sfintele Pati de altd data, 

in *ezaltoarea, 24 (1928), p. 49-54.

294 TEXTUL 

si evangheliTa, sáruta i crucea ce tine mitropolitul in mana sa, 

cum si mitropolitul sarutá crucea cea din mana Domnului, fdcandu 

amandoi i s5rutarea cea duhovniöasca i obiCnuità asupra 

cariTa särutari indata sa face mare sanlac, cu slobozirea tuturor 

5 tunurilor f cu focul maruntu si incepe i mehterhaneaoa. 5i Domnul 

merge la scaonul sau, Tar mitropolitul ramane tot pe loc, pan 

1. 25v. face sarutare cu beizadelile i apoi merge si mitropolitul I si 

i 

beizadelile la scaonile lor. Iar de sa vor intampla niscareva arhierei, 

adec5. mitropoliti man l. de eparhii alese, musafiri, la saru- 

10 tarea crucii si a evanghelii, ei mergu dupa mitropolitul tardi si 

apoi merge Domnul. 

iarasi candu sa va intampla vreun patriTarh, dupd patriTarhul 

merge mitropolitul tarai, apoi mitropolijAi musafiri si 

apoi Domnul, duph Domnu beizadelile 

15 ceilalti, episcopii si igumenii. 

i dupà dansii arhierei 

Dupa oamenii bisericesti mergu toti boerii, dela vel logofat 

pan la cei mai mici, toti pe randuTala i intai mergu de saruta 

svanta evanghelie ; si apoi mergu la mitropolitul de saruta crucea 

fac i sarutare, apoi la Domnu si la beizadele si apoi sà in- 

20 torcu cdtrii arhierei i igumeni, sarutandu crucile ce tan in Juana 

lor, fac i sdrutarea cea fratasca si merge fieste-carele de sede 

la randuTala lui, facandu sarutarea cea obi6nuità la saragul boerescu 

pan la randul sau si la randul ski agungandu, sta acolo, 

5i dupd ce sa face sarutare de cdtra toti, indata Domnul i mi- 

25 tropolitul mergu la bisearicii, savarsindu-sa svanta liturghie de 

insusi mitropolitul, cu arhierei si cu igumenii ce santu randuiti. 

Esindu Domnul din bisearicil, merge la spatarie si sede in domnescul 

sau scaon ; mai pe urma vine si mitropolitul, cu arhierei, 

cu igumenii i cu toti boiarii ; si dupa ce lard in spätärie i fac 

30 plecarea cea obióinuita, stidu toti pe randuTala, dandu-li-sä vutca, 

confeturi i cafea. Dupa aceaTa, iarasi cu tot,ii mergu si la Doamna 

si la beizadele i acolo Inca li sa da. cahfea ; si de nu Taste masa, 

1. 26r. nezabovindu, Domnul merge inauntru la I harem si boerii pe la 

gazdile lor. 

35 Iaste i acestu obiceaTu de Taste si masa. Domnul dupà cafea 

merge inlauntru, Tar mitropolitul cu ceilalti arhierei i cu boerii 

mergu pe la casile lor si la vrearnea mesii, la cote 6asuri ii sa 

poronceste, sit and iarasi cu totii la curte. La 8 6asuri den zi, 

Tar Taste obiceaTu s. sa afie toti boerii la curte ; Si e I sindu Dom- K 321

ZIOA INVIERII 295 

nul la bisearicd, la slujba cea obi6nuitá de sara. (ce s5. chiamd a 

doao Inviere), candu sdrutd Domnul crucea si evangheliia, sa 

slobod iarasi toate tunurile si incepe si mehterhaneaoa. i dupd 

ce es din bisearica si mergu in spatarie, sa &à dulceti, cafea la 

Domnu si la toga boerimea ; dupà cafea, merge Domnul inauntru 5 

si boerii pe la casile lor. A doao zi, Luni, era vechiu obiceaiu, care 

s'au urmat si pan la Grigorie Voevod: ca vrandu Domnul ca 

sd faca oarecare glume cu boerii, nu da raspunsul de cu sara 

pentru vreamea bisearicii, cdtra nimeni si Domnul sa scula de 

noapte si esiTa la bisearica si Câi boeri nu sa afla la bisearica, io 

randuia boerenasi de mergea pela gazdile lor si le lua cate un cal 

si-I aducea la grajdul domnescu. 5i tot intru a6asta zi, esindu 

Domnul din bisearica, toate rufeturile asternu pe gos, dela usa 

bisearicii si pan la usa spatariei, naframile lor ; iar in spatarie 

si la usa spatäriei, in divanul mic, sa asternu de copiii din casti 15 

covoara si inaintea Domnului mergandu vel visterul, dal bacsasurile 

; dar la partea slujitoreasca sa randuescu baqaprile dela 

visterie, cu catastif domnescu. 

Deci dupa ce intra Domnul in spatarie si sede in scaonul domnescu 

si mitropolitul cu arhiereii si cu boerii la randuiala lor, merge 20 

f. 26v. intai mitropolitul, cu arhierei, de fac cu Domnul I iarasi sarutarea 

sfintei Invieri, cum si boerii toti pe randhiala mergu de 

saruta mana Domnului, facandu-sa sinlic cu slobozirea tuturor 

tunurilor si mehterhaneaoa Inca zice din Iduntrul curtii. i dupa 

vutca, confeturi si cafea, treti logofat indata aduce pe dascali 25 

cu ucenicii lor in spatarie, de spun engomiile Card Domnu, spre 

lauda si bucuriia sarbatorii, luandu-si si bacsasul lor, dupd cum 

s'au aratat mai sus. Dupa savarsitul engomiilor, mitropolitul cu 

arhierei si cu boerii cei mari, mergu la Doamna si la beizadele, 

asemene facand sarutarea svintei Invieri ; si indata dupa a6asta, 30 

boerii mergu pe la casile lor, dandu-li-sa intru gasta zi volnicie 

la curte sa nu vie, odihnindu-sa si bucurandu-sa fieste-carele la 

casa lui si cu ai sai. 

Tot intru ailasta zi au fostu obiceaiu de sa uda cu apa si sa 

tragea la vai cu apa unii pe altii si mai in toate breaslile era aèasta 35 

obiConuinta, pan la vreamea Domnii lui Antohie Voevod (care 

obiceou pin acmu la Tara-Rumineasca sa pazeste si sa si urmeaza, 

a doao zi dupa Boboteaza, in zioa svintului Joan). i 

cum s'au purtatil cuvantul din oameni batrani, cum ca boerii

296 TEXTUL 

indrazniTa a zice i Domnului ca-I vor trage in vale ; i pe acei 

ce-i tragea la vale, ca sa le toarne cofe de aprt din cap, ei sa impaca 

cu tragatorii, unii dandu-le vedre de yin, aiii pasce i oaa. 

mai vartos frimeile sà aduna la un loc Cate 20-30 si tragea 

5 pe barbati. 

Iar din zilile lui Antohie Voevod, din pricinile trasului in 

vale, au nascutu galcevi foarte man i s'au i omorit cativa oameni 

atuncea din poronca domneasca s'au taTata ca nici de cum obiceTul 

acesta sa nu mai fie (mricar cà f5meile asa oarisce tot il tin). 

1. 27 r.10 A treia zi duprt Pasti, yin toti igumenii greci de srt inchina 

Domnului cu svanta Inviere, aducandu i pocloane cate un miel. 

.5i 

tot intr'absta zi, sau a patra zi, au fostu obiceaTu vechTu de 

esiTa Domnul afarà cu tot alaiul de slujitorime i cu toata boerimea, 

man i mici, la halca, ori in sa'sul Bahluthlui, ori la Copou, 

15 scotandu-sa toti caii domnesti ; si sazandu Domnul la saivantu 

si boerii pe scaone, pe cine din boeri randuTa Domnul, incaleca 

pe cal domnescu i s I slobozifa cu sulia asupra halcalii (care K 322 

sulite santu aduse din Tara-Ungureascá, acolO sa fac intr'adinsu 

pentru a6asta treaba), cu zicaturi de mehterhanea ; si care lua 

20 halcaoa in repegunea caluluT, veniTa de sa inchina Domnului 

saruta mana i poala i calor mai mari boeri Ii sri (Farina de catra 

Domnu, Cate o lastra sau canavata cu fir si un postav ; celor mai 

de gos postaj i atlaze, Tar celor mai mici, postaj ; fiestecaruTa sä 

da darul Domnului dupa cinstea sa, petrecandu intru aceaTas. zi 

25 Si cu alte chipuri de glume, pentru bucuriTa sarbatorii. Iar Goi 

into" dupa Pasti Taste obicelu vechTu de sa face osfestanie, care 

pan acmii sà pazeaste, adeca 'lase Domnul dupa liturghie (insd de 

nu baste vreamea impotriva); care osfestanie sa face de insusi 

mitropolitul tarai, uneori candu era secita, ori la sasul Bahluiului, 

30 Ori la PacurarTu ; dar in vremile ceale bune in meidanul curtii, 

despre scara cea mare, sau dinn5untrul curtii, unde eke odata 

esiTa i Doamna cu toate gupaneasile suptu saivantu ; i acolO, 

fiind adunati mitropolitul, arhierei, cu igumenii i cu toti preotii 

din Esi, aducandu-sa i sfintile icoane, sä savarsaste osfestaniTa ; 

I'. 27 v.35 0 la vreamea cea I obi6nuità merge Domnul, Doamna, beiza- 

delile ti 

toti arhierei, igumenii i toti boerii de sibruta crucea 

icoanile, dupd randuTala ce s'au aratat mai sus. 

Fost-au obicei vechTu mai nainte, de zioa Pastilor, la toti boerii, 

dela vel logofat pan la vel comis: avea dar dela Domnu, cate un

ZIOA INVIERII 297 

postav mahut i cate un atlaz florintin, de li sà trimitea pre la 

gazdile lor ; i gupaneasilor cate o taftà cu fir de ceale grele, care 

sà socotiTa dar din partea Doamnii ; si la toti boerenasii curtii 

si slugile domnesti postaji suptiri i atlaze i tafti si la toti zapciii 

partea slujitoreasca ; vel capitan, porusnicul, bas-bulucbas de curte, 5 

bas-bulucbas al doilea, capitan de dragani, sotnecul de Cazaci, 

capitan de vanatori, bas-bulucbas hatmanescu, bas-bulucbas agescu, 

postaji suptiri i taftd de dulami, Tar altor bulucbasi hatmanesti, 

i agesti ii s da numai postaj i la toad partea slujitoreasca, adeca 

la 4 steaguri a curtii, la care ail fostu obicelu, ca sa sa afle ate lo 

33 de oameni la un steag cu zapciii lor i vanatorii ce sä Meuse 

pan la 100 de oameni, in 2 steaguri i Rosii ce sà Meuse iar pan 

la 100 de oameni, carii sa purta in haine rosii si in barati arnautesti, 

tuturor acestora Ii sà da postaj groase si la fieste-care steag 

sa da postav tot de o floare. Insà doao steaguri a vanAtorilor, 15 

mai nainte vreame n'au fostu ca s sa afle zvoritor in curtea domneasca 

i sà Ta strae dela domnie, fard numai era un vataf de Iraf. 

28r. natori carele era sazator I la lard si avea in sama lui 20-30 de 

oameni van6tori tarani, fiindu purtdtori de grija vanatului, de 

treaba domnii, avandu scuteald de bir. Iara la domniTa lui Gri- 20 

gorie Voevod, in vreamea ce au fostu aga Ianache, fiTul lui Costandin 

Ypsilantie hatmanul, din poronca domnii, au facutil aceale 

2 steaguri de vanatori, avandu zapcii capitani ; si au mai frtcutu 

si 

alte steaguri, iar 100 de oameni, ce s'au numitü Roii, avandu 

zapciu pe polcovnecul ; i imbracamintea acestor slujitori era in 25 

sama agdi, de sa glitila straile lor a tuturora i comânacile ; care 

fieste-care comanac avea cate o slova insemnatà, care de ce steag 

este. i in 6oTa-cea-mare a sfintelor patimi, dupri liturghie, sau 

mai vartos dupà pranzu, insusi I Domnul esiTa la un loc de blind K 323 

privala, unde socotiTa, de facea cautare la toata slujitorimea, 30 

strigandu-i cam'arasul de izvoade pe izvod ; i ei mergandu pe 

randuTald, intai zapciii apoi slujitorii cu puscile a-mânri, sloboziTa 

pusca trecandu si a cdruTa nu-i lua pusca foc, sa radea dela izvod. 

Care era batranu, la varsta neputinöoasa, sa erta dela slujba, 

dandu-i camarasul de izvoade cartea Domnului, sd fie scutit de 35 

bir. i intai sa petrecea simenii de curte, apoi vanatorii, apoi simenii 

hatmanesti, cu zapciii lor i darabanii, carii santu in sama 

capitanului de darabani 

domnie. 

i toatà slujitorimea, ce lua haine dela

298 TE XTUL 

Atuncea, la cautare, trebuTa sd sd afle toti imbrdcati in hainile 

ceale noao. lush' a6astd randuTald de gdtirea strailor cu cheltuTala 

domnii, numai la vreamea lui Grigorie Voevod au fostu; 

Tar la domnii cei mai vechi, li sd da numai postaj si ei isi gátiTa 

5 hainile. Dar dela domnila a doao a lui Costandin Voevod Mavrof. 

28v. cordatu, s'au fiicut si steagul I Arndutilor si apoi acestiTa au intratii 

la slujbile ceale mai de trebuinta a Domnilor, carii sântu 

in sama hatmanului. Iar de cându au ndscutu mucarerTul, s'au 

täTatil aceale cheltuTale de podoabile Pastilor, prea putin ur- 

10 mându-sd. 

1. 29 r. 

Ce tarámonii sii fac la zioa stantului Gheorghie 

In zioa sfântului Gheorghie au fostu obiceaTu, de esila Domnii, 

uneori la Illincea, alte ori la BArnova, la hramul bisericilor, cu 

toatd boerimea si acolO rdmânea si la masd (insd cheltulala era 

15 domneascd, Tar nu dela cdlugäri). 

Iar cându nu OM Domnul afar din vreo pricinA, qindu la 

bisearica curtii despre poartd, vel clucer pa'ziTa slujba lui, de sd 

aducea un miel friptu intreg, in loc de colivd, la bisearicd si el rd.. 

dica blidul intru acea zi; si colivile de preste tot anul era in pur- 

20 tarea de grijd lui vel clucer, ca prin mijlocirea clucerului cehii 

mai mic de mule, sa sd afle nelipsitil colivd, precum la sdrbdtorile 

mari, asd si in toate Duminicile ; si pentru a'eastai s'au 

datii si rânduTald de sidere mai sus, in strand de vtori logofat si 

de treti logofdt. 

25 Tot la zioa sfântului Gheorghie, daca este campul inchietii 

cu Tarbd, sau si mai pe urmd cu putine zile, dupd vreame, Taste 

obiceaTu si in purtarea de grijä lui vel comis, ca sd sd swath' caii 

domnesti la '6airu si tdrdmoniTa intr'acestu chip sd urmeazd. 

Intr'acea zi Mandu-se gAtire, chiamd Domnul pe vel comis si-1 

30 iinbracd cu caftan si esindu dela Domnu cu caftanul imbrAcatil 

si puindu-si in cap si slicul lui cel de sobol, merge la grajdul dom- 

nescu ; si de acolô, sd pornescu caii, dupd cum li randueste vel 

comis, in privala Domnului, I a Doamnii, a beizadelilor si a toed 

boerimea, petrecându-i pen meidanul cel mare a curtii, despre 

35 carnal* ori pe dinlduntrul curtii. 5i inainte Taste un steag de 

Arnduti cu zapciii lor, dupd (Mush 2 steaguri de sdimeani, pe de 

o parte si pe de altd parte, in sdrag si pentre ddrisii, inainte, sd

1. 29 v. 

ZIOA SF. PARASCHEVA 299 

aduc telegarii ; pe urma telegarilor, sacabas, apoi vtori armas, 

treti arma i iuruc-bairactar in mijloc. Dupa dansii trambitasii 

domnesti i sarmacTul povodnicilor, rdsunându in trimbità si in 

surld. Dupd acestila, povodnicii, apoi armasarii, tliandu-sa de comisai 

si de simenii ce sá randuescu de hatmanul, fiindu intolati 5 

atat telegarii, povodnicii, cat i arm5sarii cu ceale obiönuite I a K 324 

lor tolituri, felTuri de felTuri. Dupd armdsari zapciii curtii, a hatmanului 

si a agai, a partii slujitoresti, impodobiti i apoi vtori 

comis i treti comis. Si pe urma lor * * el comis &Mare pe cal 

imparatescu, ce sa chiamd i tablabasa, imbeacatil in caftan, 10 

calul impodobitu cu podoabile ceale mai 

cu taftà naramgie piste braie ; pe langa 

alese, legatu calul 

comis, seizbas si 

aIi seizi Si comisdi si 6ohodari, cati poronceste Domnul, cum 

slugile comisului toate, impodobite i pe laugh' dansul i mehterhaneaoa 

zicandu pe urma lui. Si candu agunge vel comis in 15 

dreptul Domnului, unde Taste s5 inchina caträ Domnu si apoi 

lase cu toatà randuTala aöasta pe din sus de Sfântul Nicolae 

si pela vama ; i agungandu la 6air, unde i corturi santu intinse, 

asaz5. comisul caii Domnului pe randuTald. Are obiceTu vel comisul 

de face si masa mare la o sama din boerii cei poftiti de dansul. I 20 

Ce obieelu are Domnul efindu merge la Svântä 

La 14 zile a lunii lui Octomvrie aici in p5mantul Moldovei, 

intru absta de Dumnezdu pdzita Ora, sa pràznueste la mAndstirea 

a trei Sfinti Ierarsi, Svanta si cuvioasa prepodobna Parascheva 

cea noao, al cariTa sfantul ei trup intreg sa afla intru 25 

gastá numita mandstire, aduse fiindu sfintile ei mostii de eapàosatul 

Vasilie Voevod, la anii 7148. 

Deci cu o zi mai-nainte de praznuirea Sfintei, vine igumenul 

mandstirii Càtrà Domnu cu poclon, cahfea i zahar dupa obiceaTu 

si 

ducandu-sä de [treti] logofat in spätarie Cara Domnu, pofteste 30 

igumenul pe Domnu cu ruga"minte, ca s5 Ia Domnul ostenealà, 

sà cinsteascd prAznuirea Sfintei cu mergirea i domneasca sa parisie. 

Si Domnul inc5, fiindu dorita a sä impratiisi cu sarutarea 

Sfintelor motii, multameste igumenului, bucurandu-1 si cu mergirea 

sa. 35 

13: cati este transcris cum in ed. Ifogálniceanu.

300 

TEXTUL 

8i la 8 6asuri den zi Taste obiceaTu de sà trag toate clopotile 

sfintei mAndstiri si atuncea igumenul si cu preotii bisearicii mergAndu 

In bisearicA, dupd inchinde'unea cea cu smerenie, ce lac 

cdtrd, racla Sfintei, o ràdicd dela locul ei racla cu sfintile mostii 

5 §i o pun in mijlocul bisericii, in kuvuclion ci i s'au fácutu acmà 

de curAndu, pentru sdrutarea si ImpArtdsirea crestinescului norod. 

8i indatd sti, incepe si vecerniTa cea mare. Deci dupd sdvArsitul 

vecerniei, merge si Doamna la numita mdnAstire cu alalu de slujitorime 

si trag si clopotile (numai acestii mandstiri) si cAndu va sA 

10 intre In bisearicd, igumenul are purtare de grijA, de-i lase cu 

svAnta evanglielie inainte ; si intrAndu in Iduntrul sfintei biserici 

f. 30r, ,,i inchinAndu-sA I sfintelor mostii si sdrutAndu-le cu smerenie, 

15 

poronceste de &A face si paraclisul Sfintei si dupd paraclis, Tar 

sdrutil mostiile si esindu din bisearicd, merge la curte. 

Iaste obiceaTu de s5. fac dela visteriea Domnului si 2 fAclii 

mari de ard, eAte de * * oca, care sd si zugrilvdscu si sd trimitil 

la Sfantd, din partea Domnului ; si aceste fdclii sd trimitu pAn a 

nu merge Doamna la bisearicd ; care Mclii sd, pun, una la cap, 

alta la pi6oarile Sfintei. 

20 5i dupd mergirea Doamnii la curte, vel sdtrar are purtare de 

grijA de intinde saivantul Domnului in ograda mAndstirii, din-adreapta 

usii bisearicii, unde si Domnul descalicd ; cum si vdtaf 

de aprozi are si el aCastA purtare_de grip, de asazA scaonul Domnului, 

a mitropolitului si a beizadelilor. 

25 A I doao zi dimineata, in zioa Sfintei, dupd ce sd gdteste 1: 325 

Domnul si sd lumineazA bine de zio, purcede Domnul dela curte 

cu tot alaTul cel domnescu si obihuitA si vine la Trei-Sfetitile, 

fAcAndu-sd rAsunare, atAt de a mAndstirii clopote, cAt si de ceale 

lalte mdindstiresti clopote, carii sAntu mai aproape. Inaintea Dom- 

30 nului, la usa bisericii, iaste obiceTu de ese mitropolitul cu alti arhierei 

si igumeni, cu sfAnta evanghelie si cu axion due pe Domnu 

in bisearicd ; si indatd cel intAi cAntdretu incepe slavosloviTa ; 

si dupd slavoslovie, Domnul, cu mitropolitul alAturea, esil impreund 

afara si dupà dAnsii boerii si cAntdretii incep a cAnta litila si 4 

35 din preotii bisearicii, In epitrafile si feloane fiindu imbrAcati, cu 

capetile goale, rAdicd racla cu sfintile mostii pe umerile lor, doi 

afard din bisericd, &A face incun- 

f. 30v. la cap, doi la pièoare si I 1 esindu 

6: §i impartA§irea omite ed. Ifogedniceanu.

CAND FACE MITROPOLITUL PARETESIS 301 

gurare sfintei biserici cu sfintile motii, mergAndu mitropolitul cu 

Domnul Si cu toata boerimea inaintea sfintelor mostii. 

Dupa incungurarea bisearicii odata, merge Domnul suptu saivantu 

dreptu scaonul sau si toti ceilalti dreptu scaonile lor si 

sfintile mostii aducandu-sa, sä pun in mijloc si merge intai mi- 5 

tropolitul de silrutd mostile si mergandu i Domnul i silrutandu 

sfintile motii, srt mirueste de mitropolitul ; i dupd mir, mergandu 

Domnul la scaonul sau, sà dau 10 lei de vel vister in blid. 

Apoi mergu beizadelile i boerii toti de saruta mostile i sa 

miruescu si indata mitropolitul cu Domnul si cu toata boerimea lo 

intra in bisearica si sat incepe sfânta liturghie ; iar sfintile mostii 

raman afara pentru sarutarea norodului. i la Heruvicô, la vahodul 

cel mare, sa aduc sfintile mostii in bisearica fard nada' si sa 

petrece Domnul, beizadelile ei cu boerii pe dedesuptul sfantului 

trup i apoi ducându-1 in sfântul oltarlii, il pun pe sfânta masa 15 

si aproape de chinonico, sfintile mostii sa radic din oltariu si 

sa aduc de sa pun iarasi, in racla lor ce iaste in mijlocul bisearicii 

si dupa savarsirea liturghiei, esindu Domnul din bisearica, de 

voeste, merge la chiliia igumenului de bea cabfea ; de nu, merge 

la curte si acolO bea Si cafea cu toata boerimea, dupa orandufala. 20 

Ce obiceiu iaste cându face Domnul Mitropolitu tarai sau Episcopii 

De sa intampla de moare mitropolitul (sau episcopul) i mitropoliia 

(sau episcopiia) Mina!' vaduve, cu ce randuiald si po- 

i.. 31 r litica sh fac. I Cel vechiu obiceiu asd au fostu: pe episcopul de 

Roman sa-1 aduca sa-1 faca mitropolitu si pe episcopul de Ra- 25 

dauti sa-1 sue la scaonul Romanului i pe episcopul de Husi sa-1 

sue la scaonul Radautului i Ia scaonul Husului sä faca altul, care 

sa va alege cu sobor. 

Iar dela o vreme incoace, s'au stricatil orânduiala obicefului 

acestuta (ramanandu la socoteala Domnilor), alegandu-sa cu sobor 30 

dupd vrednicie, unul din episcopi ; i carele Taste cel ales, il chiarna 

intai Domnul, de-1 pofteste ca sà fie purtator de grija si pastor 

turmei Iui Hristos. i cându merge de sa impreuna cu Domnul, 

inchind i oarecare obiclnuite pocloane, adecà covor, rasi, cahfea 

et 

zahar. Apoi in zioa cea randuita, trimite Domnul pe treti lo- 35 

gofat cu carâta domneasca, de-I aduce dela gazda, la curtea dornneasca 

i intrandu in divanul cel mic, merge vel postelnic cu

302 TEXTUL 

toTagul a-mand i cu treti logofdt, de-1 poftescu din partea Domnului 

in spatarie, fiindu i toti boerii cei I mari. i Domnul sa- K 326 

zandu in scaonul sàu domnescu, vtori logofilt tine mantiTa in 

manule sale ; Tar de nu iaste vtori logofat, o tine treti logolat ; 

5 si vel visterul luindu mantiia den mana lui vtori logofat, imbracd 

pe mitropolitul si Domnul sculandu-sa in pi6oare fard lic, tiindu 

carja in mana sa cea dreapta, merge mitropolitul catra Domnu 

ii 

Domnul ii (là paterita in mana sa, sdrutandu-i mana i mi- 

10 

tropolitul crestetul Domnului. 

i duph ce Ta carja, stand in pièoare inaintea Domnului, face 

catra Domnu i oarecare oratii de multamità. Dupd a6asta sede 

la cafea si dupa cafea, esindu dela Domnu, randueste Domnul 

pe vtori logoldt, vtori postelnic en postelnicei, treti logofat, 

vtori comis i pe alti boerenasi i 6ohodari, de-1 duc la mitro- 

1. 31 v.15 polie, mergandu i vel postelnic inaintea lui I cu toTagul, ii pe- 

trece, pan il sue in leftica. i candu Tase pe poarta curii, incep a 

sa trage toate clopotile, atat la manastiri, cat i pe la bisearici ; 

intrandu in bisearica mitropoliei cu cantarea axionului, acolo 

sa afld episcopii tardi i alti arhierei streini de santu i igumenii, 

20 carii il sue in scaonul mitropoliei i i sd face si engomion. Apoi 

randueste Domnul i mehterhaneaoa, cu tot alaTul, de mergu la 

mitropolie si-i fac obiönuita cinste. 

Ce obiceiu iaste candu face Mitropolitul sau Episcopul paretisis 

Dându mitropolitul sau episcopul paretisis in scris la mana 

25 lui treti logofat, ori la altti obraz mai mare, acela Inca o dà 

in mana Domnului ; i Domnul, candu santu toti boerii adunati 

in spiltdrie, le spune cum &à mitropolitul, sau episcopul, au facutil 

paretisis de eparhiia sa ; i acea paretisis o dà Domnul in mana 

logofatului a treilea de o citeste intr'auzul tuturor i dupa ce sà 

30 citeste, poronceste Domnul lui [treti] logofat de o pune in condica 

mitropoliei (care condica mai nainte vreame nu era, ce dela 

Costandin Voevod Racovità s'au facutu i s'au asazatu acea randulala). 

Insa acea paretisis s5. pune in condica i, pentru ca sa stea 

35 nestramutata de acolo, o pecetalueste Domnul in patru cornuri 

cu a sa pecete cu 6ara tare si impotriva acei pecetluite paretisis, 

din prijma, si scrie vaduviTa mitropoliei sau a episcopii, (adeca)

CAND FACE MITROPOLITUL PARETIRS 303 

cum ca Taste trebuinta a sa asaza scaonul cu altu pastor. *i atuncea 

Domnul dà poronca sä sa facd alegire. *i de Taste sa sa faca mitropolitu, 

cu sobor bisericescu i politicescu, sa face alegire din 

f. 32 r. episcopii %Arai. Iar de Taste sa sa faca I episcop, asemene Tarasi 

cu sobor sà alege din igumenii manastirilor de lard i cel ales din 

egumeni, i sa poronceste intAi de mitropolitul ca sa slujasca liturghie 

in bisearica cea mare, fiindu i Domnul la bisearica. Apoi 

Taste chemat de treti logofat si el 11 duce de-1 impreuna cu Domnul, 

inchinându-sa cu oarecare pocloane, care s'au aratatil mai sus. 

5 

Si 

Domnul atuncea ii zice cum ea: < (cutare) episcopie ramAindu io 

vaduva de pastoriul ei, SvintiTa-ta te-i ales a fi pastor acelui scaon ». 

Dupa a6asta, la zioa ce hotareste Domnul ca sà sa hirotonisasca 

episcop, vel vister are purtare de grija, ca sa poron6asca 

logofatului de visterie, sil sa facd trei scaone, doa mai mari 

unul mai mic, care scaone ducându-le in bisearica cea mare, le ls 

imbraca cu postav rosu, nici prea bun, nici prea rau, de mijloc 

§i le pun in mijlocul bisericii, pe care sede mitropolitul si I Domnul, K 327 

si 

pe scaonul cel mai de sus sad, iar pe cel de al doilea razimà 

piCoarile lor ; i mitropolitul fiindu imbracat in toata podoaba 

arhiereasca, sede din-a-dreapta i Domnul din-a-stânga. i pe al 20 

treilea scaon, mai gos, sad 2 din episcopii tarai, sau dintr'alti 

arhierei, imbracati in toate vesmintile lor. Deci, dupa doxologhie, 

aduc pe ipopsifios din oltariu, scolAndu-1 pe usile ceale imparAtesti 

protopopul sau altu obraz cinstitii din cei mai alesi igumeni, 

II aduce catra mitropolitul, chelevsindu-1. i dupa pove- 25 

lire, fiindu pajora gatita, o pune in mijlocul bisearicii cu capul 

spre apus i cu coada spre rasaritil i calcandu pe coada pajorii 

cel ce laste ales, sta cu fata card mitropolitul i zice : « (cutarele) 

din mila lui Dumnezeu ipopsifios prea sfintei i dumnezaestii 

f. 32w. episcopii (cutare), cu a mea 'liana am scris pravoslavnica I mar- 30 

turisire ». i dupà a:asta sa savArsaste i ceilalta orAnduiala a povelirii, 

dupà canoanile sfintei bisearici. i indata sa incepe sfânta 

liturghie si la liturghie sa hirotoniseste desavarsit. Deci, dupa 

liturghie esindu Domnul din bisearica cu mitropolitul, cu ceilalti 

arhierei i cu toata boerimea, merge in spatarie pe obicei ; 35 

si mai pe urma de toti, lase si acel nou hirotonisit episcop din 

bisearica, imbracatil in mantie i cu carja a-mAng i intrându in 

spatarie, toti s. scoala in piCoare i apoi sede la cafea, la rândurala 

sa. i cându va ca sä fag din curte, era cel vechiu obicefu, din pur- 

si

304 TEXTUL 

tarea de grija a lui vel visternic, i sa gatiTa un cal domnescu 

imbracata piste tot cu astar albu si cusutu astariul pe cal. i 

randuTa Domnul pe treti logofat, pe vtori postelnie cu postelnicei, 

vtori comis, treti comis cu alti boerinasi si cu 6ohodari 11 ducea 

5 pe episcop petrecandu-1 pin tot targul, blagoslovindu norodul, 

tragandu clopote mari si mici, la toate bisearicile si pe urma 11 

descalica la mitropolie, poroneindu Domnul de mergea mai pe 

mina si mehterhaneaoa, fdcandu-i obihmita si politi6asca cinste. 

Dar dela loan Voevod Mavrocordatii incoace, s'au radicata 

10 aeel obiceTu de a sa purta episcopii ce sa facea, pe cal imbracata 

in astar (socotindu-sil ea un lucru anosto si foarte far de cale), 

randuindu-sil de atuncea ca ori candu si ori la ce Domnu sa va 

intampla a sa face episcop, sa-1 aduca dela curte cu carata domneasea 

cu vase telegari si cu tot alaTul aratat mai sus si cu öohodari ; 

15 si de atuncea asa s'au urmat. 

Obiceiul §i orandulala divanului, in ce chip sa urmeazfi 

f. 33 r; Cu o zi mai naintea divanului, poronceste Domnul vatavului 

de aprozi, sa faca stire vornicilor de poartd, ca sa instiinteaze pe 

jaluitori, ea Taste sa sal faca divan si oricine din lacuitori sa va 

20 trage la divan, sä le fie usa deschisa. Iar unii din Domni era obie"nuiti, 

pan nu era amandoao partile davagii ce sai pariTa fair', sa 

da poronca pe unul sangur la divan &à nu-1 scoata (care gasta 

poroncii si hotiirire si in vremile de acma si mai tare sa pazeste, 

atat de catra Domni, cat si de catra velitii boeri, carii santu ku- 

25 d editor* 

Deci vataful de aprozi gateste divanul. La divanul cel mare 

Taste obiceiu sa sa afle si mitropolitul %grad si boerii toti pe randuTala 

: vel aga, vel armas, vataful de aprozi, vtori armas, 

treti armas, vornicii de poartd, izbasil de divan ; toti acestiia 

3o stau la randuTala lor si ea seamnile I boeriilor lor pe a-mana. K 328 

Asemene si paicii si i:'oliodarii sa and zvoritori la divan inaintea 

Domnului, stand si ei in ranclu si la locul lor. Din velitii boeri 

inazali, pe care va Domnul, le poronceste sil saza la divan, inpreuna 

cu ceilalti boeri cu boerii, la randuiala lor. 5i pan la domniTa a 

16p. 30530 reprodus de M. Gaster, Chrestomatie românti, II, Bucure0i 

1891, p. 75-76.


doa a lui Mihai Voevod, au fostu vechiu obiceau de §adea §i vtori 

logofat la divan pe urma altor boeri; lar de atuncea nu s'au mai 

obi'enuita a §adea, dar la divan, inaintea Domnului zvoritor sa afla. 

Unii din Domnii cei vechi 6-au fostu Moldoveni, era 

obie'nuiti a kudeca norodul mai mult In spatarie, avandu u01e 5 

lor de§chise ; §i facea divan 0 la vreame de chindie, cetind treti 

logofat jalbile oamenilor 0 alte scrisori ce santu sa le asculte 

0 &à le auza Divanul. 

f. 33v. Era obiceani vechlu care s'au 0 urmat la domnii I cei trecuti 

0 pan la Cantemir Voevod, logofatu al treilea &à facea cu aeasta 10 

alegire: sd fie om invatata la talmacirea sloveniei, ca sà poata ceti 

0 talmáci hrisoavele ceale slovene§ti de mo0i inaintea Domnului 

§i sd §i scrie slovene§te ceale ce vor fi poroncite de Domnu; §i 

sa aiba langa dansul 5 0 6 uricari, carii sa §tie §i aceia. slovenila 

0 a ceti 0 a scrie, fiindu ea' din-ceputul 0 descalecatul tarai, aSt 15 

era obi6nuitil a sä scrie hrisoavele mosiilor, pe slovenie ; §i acealea 

era mai de cinste 0 mai de credinta, de vreame ca. acele hrisoave 

slovenesti, ori Intarituri de mo0i, ori gudecati sa scriIa in scurtu ; 

care 0 pan acma aceale urice domnesti pe slovenie n'au nicio 

indoiala a nu sa crede. i toate hrisoavele slovene§ti era intarite 20 

cu credinta Domnului §i a fiilor sai 0 a tuturor velitilor boeri ; 

(la care hrisoave), dupa vornicii cei maH, sa punea 0 parcalabii 

acestor scaone, intai parcalabii de Hotin, i parcalabii de Cetatea 

Neamtului, i parcalabii de Cetatea-noao §i apoi parcalabii de 

Sigava. 25 

Iar dela o vreame, s'au radicatil acestu obiceaiu a slovenii 

0 randdiala parcalabilor, scriindu-sa ispisoacele mosiilor §i gudeciitile 

pe limba tarai, macar cd la une hrisoave 0 acma sa 

urmeazd de sa pune credinta Domnului, a beizadealilor 0 a boerilor 

celor maH, dela vel logoratu §i pan la vel comisa. 30 

f 34 r. 

PrAmoniile ce sä fac la solii streini co tree pin orasul Esului, 

mergind la Tarigradd 

Candu s'au intamplath de au venial soli moschicesti, sau le- 

§a§ti, de au trecut pe aici pin orapl Esului la Tarigrad, de santu 

oameni mai mici, Domnul randue§te pe hatmanul cu alaiul sau, 35 

de-I aduce la gazda oranduità. Iar de iaste obraz de cinste, merge 

20

. 

306 TEXTUL 

hatmanul cu alalul ski cale ca de doao ti 

trei 6,asuri inaintea 

solului, facandu cercetare pentru sanatatea lui din partea Domnului. 

i apoi randueste Domnul tot alaiul de slujitorime, cu 

aga i mehterhaneaoa, cu paici i ohodari cati va Domnul i cati 

5 socoteste pentru cinstea lui, oranduindu i toti boerii cei mari 

si 

cei mai mici, de es la marginea orasului, unde acolO asteptandu 

pre sol, ii i intampind cu toatä cinstea ce i sà cade. Insa 

vel postelnic are obicealn sa intimpine pre sol mai nainte 

pan a nu sosi la marginea orasului, zicA din partea Dom- 

10 nului aceste cuvinte, adeca cum Ca: « prea inaltatul MariTa-Sa 

Domnul nostru sa bucura de venirea Dumitale ». 5i cu acestu 

fel de cinste i cu mehterhanea 11 I aduc pan la gazda sa, unde K 329 

taste gatita. i candu soseste solul la gazda lui, la curtea domneasca 

&à face slobozire de toate tunurile, un chip de bine au 

15 venita. 

A doao zi (sau dupa trei zile) merge intai solul la curtea 

domneasca de sa adund cu Domnul, puindu-i scaon din-astanga 

Domnului. Apoi in ceilaltà zi merge si Domnul la gazda 

solului cu tot ala-ul, pe randuialà, cu boerii i. boerinasii i cu 

20 toga podoaba ce sa cade unui printep de Moldaviia. 

34 v. Au fostu obiceaiu vechlu de facea Domnii masa solilor, la curtea 

domneasca, in divanul cel mic i apoi i solul facea masa Domnului 

(care acestu lucru i obiccaiu de masa, din Domnii de acinü 

nimeni nu 1-au urmat, nici 1-au pAzitri, fara Domnul Matei Voevod 

25 Ghica). 5i candu sà porneste solul din Esi, iarasi cu acelas 

alaiu i cinste sa petrece i candu iaste aproape de poarta curtii 

domnesti, atuncea sa slobod lams toate tunurile, chip de mergere 

sanatos: 

Iar candu s'au intamplath sol mai mare, ca sa vie vreun voevod 

30 lesascu (dupd cum la domnira lui Neculae Voevod Mavrocordata), 

au mersu sol mare la Tarigradil, Voevoda Mazovetkie (care sol 

ca acestiTa foarte rar s'au intamplata de au trecutu), atuncea 

iaste acestu obicealn, adeca: sangur Domnul sä 'fug inaintea 

acelui sol cu toatä oranduiala a1au1ui àrài, s61-1 intimpine de 

35 laturea orasului i sa-1 petreaca, mergandu Domnul cu solul 

calari i alaturea (Mg Domnul din-a-dreapta i solul din-a-stanga) 

11 duce pan la gazda i iarasi la impreunari, Intâi solul au mersu 

la curte, intru adunarea Domnului 

catra adunarea solului, la gazda lui. 

i apoi au mersu Domnul

PRIMIREA PASEI 307 

Ce obicei iaste candu si intãinplá sa sa inpreune Domnul cu 

lianul sau cu IuCutuiulun PaO, 

Candu sa intampld de ese Domnul inaintea vreunui han, ce 

va trece pin tara, candu merge Domnul la saivantul hanului 

sa sa inpreune, sa-i sarute piéorul, a0 Taste obiènuitil la dan0i: 5 

radica Domnul gugimanul din capu §i-1 da la un copil de cei din 

cash' de ai hanului, de-I tine i a§a, fara Oic, merge de saruta pi- 

6oru1 hanului ; si Domnul candu s radica dela sarutatul 

piee. 

indata copilul acel din casil pune Domnului slicul in cap 

poronce§te hanul Domnului de §ede in genuchie pe macatti, voro- 10 

vindu amandoi ceale de trebuintia pricini. Insa candu saruta 

f. 35 r. Domnul pi6oru1 hanului, el Inca are obiceaiu de-si pune mana 

I 

la obraz 0-0 radica slicul, de abiTa numai Ii atinge cu palma. 

Iar cand vine vreun pa§a cu trei tuiuri, ca sa treacd pin E0, 

laste obiceiu de-i Iase Domnul inainte cu toata boerimea mari 15 

§1 mici, cale de un 6as de doao inaintea lui ; si unde Taste intimpinarea 

Domnului cu pap, Domnul descalica mai nainte i atepta 

§azandu in pièoare §i toti boerii InOrati pe randuialà. i candu 

soseste pasa dreptu Domnu (ori calare de va fi, ori in cocie) sà 

popre§te §i merge Domnul de-i saruta pi'6oru1, cum §i boerii 20 

toti pe randuTala mergu de sdrutà pi6orul ; si incalecandu Domnul 

dinpreuna cu toata boerimea, merge inpreuna cu pa§a pan la gazda 

cea oranduità §i gatita. Cum §i la petrecirea pa0i asemene urmaza 

Domnul cu toata boerimea ; I 0 de unde Taste sali ia Domnul 

zioa bund, descalica iara0 de saruta pit'orul pa0i i boe- 25 

rimea toata asemenea. 

Tarrimonila ce sii face prea deplin la Itticiutululun P*, Candu 

este sá treaca pin ora§ul Eplui 

Macar Cal am insemnat mai sus in ce chip urmeaza Domnul 

la treacirea unui pa§d cu trei tuiuri, dar nefiindu de agunsu, 30 

pentru mai build stiinta, mai pre largu toata taramoniTa cum 

s'au §i intamplat de am vazut, s'au scris aici 

mai gos : 

Dreptu aceaTa la letii 1.762 Iulie* * in zilile domnii prea 

luminatului Domnu si obladuitoru a toatä MoldaviTa: Grigorie loan 35 

r 35 T. Voevod, din I poronca prea puternicii Imparatii, fost-au randuita 

20* 

K 330

308 TEXTUL 

pasa la sarhatul Hotinului, Hamza-Pash, om mare, vestitil si 

ginere Imparatului sultan MustafA, carele sa afla cu pasalâcul 

sail la Sofiia. 

Inaintea acestui pasa au trimis Domnul un boiariu din Greci, 

5 pe carele au socotitii om cu stiinta limbii turcesti, anume pe 

Dumitrache vel user, cu mehtup de catra Domnu i cu daruri ; 

care boerlu mergandu, au intimpinat pe pasa de ceaia parte de 

Dunare, la locurile tardi turcesti, unde dandu useriul mehtupul 

lo 

darurile de catra Domnu paii, s'au bucuratil i Domnului 

Inca i-au venial mehtup de catra pasa cu multamire i cu o pofta 

ca aceaia, cum ca voeste ca *sa-i fie trecirea pin orasul Esului, 

iar nu pe Prutu, care la a6astri cerire a pasii, nici Domnul inpotrivitor 

sau pricinuitor n'au fostu. 

Deci, candu au fostu aproape ca sa treaca pasa Dunarea, sa vie 

is la Galati, Domnul, dupa datorie, mai nainte pan a nu sosi pasa 

la Dundre, avandu purtare de grija, au trimis pe un boeriu mare 

din peminteani, anume pe Vasilie Costache vel ban intru intimpinarea 

sa cu mehtup, carele i conaccibas au fostu randuitil 

din partea Domnului pan in Esi. 

20 Din Galati vrandu pasa i poftindu (dupa cum s'au aratata 

mai sus) ca sa-i fie trecirea pin Esi, indata, din poronca Domnului, 

s'au rânduita toate conacile si la fiestecare conac s'au randuitii 

&ate unul din velitii boeri, inpreuna i cu ispravnicii dupe la la.nuturi 

i ate o sama din mazilii -carii s'au socotitil ca vor fi de 

25 trebuinta, la fiestecare conac * * (Insà conacile inteacestas 

chip s'au urmat, pe cum sant arnate). In Galati au fostu purtator 

f. 36 r. de grijä mai susul aratat Vasilie banul cu parcalabul de l Galati 

si cu altii. 

La conacul dela Prival fost-au purtatoriu de grija Costache 

3o Vatati biv vel medelnicer Sj cu altii. 

La conacul dela Puteani, iarasi Vasilie banul, cu parcalabul 

si 

altii. 

La conacul dela Barlad, Costandin Sturza biv vel medelnicer, 

cu ispravnicii si altii. 

35 La conacul dela Vaslui, Ilie Costache biv vel ban, cu ispravnicii 

si 

Iar candu au fostu sà purèada pasa din Vasluiu, sa mearga 

la Scanteae (macar ca conacul era gatitil de alti boeri mai nainte), 

dar Domnul, pentru J mai mare cinstea pasii, dimineata, in zioa K 331

PRIMIREA PA$EI 309 

aceaTa ce era sa fie pasa la Scanteae sara, au pornit de aici pe 

Ioan Bogdan vel logofat, de s'au aflatu la Scanteae candu au 

venita pasa, pentru toata purtarea de grija, ca un boeriu batran. 

Si tot intru acea sara au trimis Domnul i pe vel postelnic la 

pasa, pentru cercetarea sanatatii i ca s'au bucurata Domnul 5 

pentru blind venirea sa ; i pasa, prin intoarcerea lui vel postelnic, 

Inca au multamita Domnului foarte, atat pentru cercetarea sanatatii, 

cat i pentru bucuriia ce s'au bucuratil pentru venirea sa. 

Deci dar, in zioa aceaTa care au fostu ca sa intre pasa in orasul 

Domnul gatindu-sa au esit cu tot ala.ul Ji 

cu toata boe- io 

rimea dincolo de Ezareni i acolo, pe loc, au lasata tooth boerimea 

cu prea iubitü fratile sari, beizadea Alexandru, cu Divanefendisa 

i cu totii alaiul i incale andu Domnul de acoló cu 

doi 6ohodari i cu saracibas numai, au mai luat Inpreund cu 

sine si pe Alixandru Ipsilante, postelnic i capichehaia, i pe vel 15 

postelnic Petrache Duca, i pe Mihalache Suèu biv vel comis, 

i pe Scarlat Caragea vel comis, i pe Alexandru Moruzi vel ca.f. 

36v. maras si din I boerii peminteani pe Ionita Cantacozino vel visternic, 

calari, Tar slugile pe gos i asa au mersu intru intimpinarea 

paii. 20 

Luandu pasa veste, cum ca Domnul baste aproape de intimpinarea 

sa, au trimisu pe al sau seleam-agasi intru intimpinarea 

Domnului i pasa Inca fiind in tahtarvan, au esitii si au inctilecan 

pe armasarm i candu au fostu Domnul aproape de pap, 

au descalecatii (pasa Inca au statut) i mergandu Domnul catra 25 

pasa, dupa. obie'nuita inchina'oune ce au fdcut, au sarutat scara 

calului cea din dreapta. i de acolô, purcegandu Domnul un pas 

doi pe gos inaintea pasii, au poroncitu pasa Domnului de au 

incalecatil i incalecandu, au mersu inaintea pasii nu departe. 

Iar vel postelnic, cu vel cornis au mersu inaintea Domnului (Ing 30 

amestecati Intre oamenii pasii cei mai alesi). 

S'au intamplata mai nainte vreame, candu au trecutu alli pasi, 

asi oameni mari vestiti, pin orasul Esului, de au pus pe Domnu 

din-a-stanga i alaturea, facandu-si voroava cu Domnul ; i atat 

la intrat, cat si la esitul pasii tot alaturea din-a-stanga petrecea 35 

Domnul pe pasa, cu tot alalul obianuitti ; i candu era dupà ce esifa 

afara, candu vrea Domnul sa-si ia zioa bung, pasa imbraca pe 

Domnu cu feregea cu cacum si pe 12 boeri mari cu caftane. (Macar 

ea i acmi, fiindu Domnul cu doi sau trei pasi mai nainte de

310 

TE X TUL 

pasa, in doao i trei randuri au chemat pe Domnul pasa, de au 

facuta amandoi voroava de aproape). 

De aici intorcandu-ne, sa venim iarasi la voroava noastra. 

Dupa ce au incalecatti Domnul, mergandu inaintea paii, candu 

5 au fostu pasa dreptu boiari, au statut ; i boerii silzandu fiestef. 

37 r care dupà randuiala sa, Domnul calare standu, au I zits catra 

pasa, aratandu-i cum ca boerii memlechetului cer sa sarute pèioarile 

Marii-sale. i ai, pe randu, au mersu intai divan-efendisii, 

dupa dansul beizadea, fratile Domnului i apoi boerimea pe oran- 

10 duiala, de au sarutatii piCorul 

rimea de veniia pe urma 

paii, ramaindu apoi toata boe- 

Purcegandu Domnul impreuna cu pasa de acolea Tar*, inaintea 

Domnului I i inaintea oamenilor lui cei alesi, era edecurile 

pasii i inaintea edecurilor vataful de copii cu semnul Domnului 

15 si vtori postelnic cu vtori comis i postelnicei pe randuiala. Inaintea 

postelniceilor, edecurile Domnului, dupá edecuri hatmanul 

aga cu tot alaiul cel obibuitfi. Si cu a6asta randuiala au venit 

pasa la Frumoasa, unde i casile Frumoasii era gatite i grijite 

pentru odihna sa ; gi acolea, in dreptul Frumoasii, era si cortul 

20 paoi intinsu, unde descalecandu pasa, au intrat la cortu si au sa- 

zutu i poftindu i pe Domnu ca sa saza, au sazutu bandu 

cafea. Dupa bautul cafelii, zabovindu-sa oaresce la voroava 

Domnul cu pasa, dupà obiènuita inchinaeune, au esitu Domnul 

dela pasa si au mersu la cortul sau, unde i alte doao 

25 trei corturi era gatite pentru starea boerilor. Si aproape de 

sara, de al doilea randu mergandu Domnul la pasa i luandu-si 

voe ca sá i vie la scaonul sau, au purces dela Frumoasa cu 

tot tacamul i obiCnuitul domnescul sau alai, de au venita la 

30 

si 

scaonul sau. 

Insa au poftitu Domnul pe pasa ca sa s. odihneasca doaotrei 

zile, fiindu trudit i ostenitii de cale si au facutu pasa oturac 

trei zile. 

Domnul intru aceste trei zile, ce au facutu pasa oturac, pentru 

f. 37v. toata I purtarea de grija a celor trebuitoare, ca sa fie toate de 

35 prisosit i nimica sa nu lipsasca, au randuitil trei boeri mari, pe 

Vasilie Razul hatman, i pe Ionità Cantacozino vel vister i pe 

Iordache Hrisoscoleo vel aga, deosabitti de alti boerenasi i zapcii, 

earii au avut mare purtare de grijd i toate au fostu deplin, nimic 

lipsindu. 

si 

K 332

. 

PRIMIREA PA$EI 311 

Domnul in toate zilele, la un i'fas la doao den zi, mergea cu 

tot tacâmul sdu §i cu boerii cei mari 0 numai cu alaiul Leven- 

%nor la Frumoasa, la cortul sdu cel domnescu §i pa§a, incd dupii 

ce sd gdtiia, chema pe Domnu la voroavd; §i la vreamea bucatelor 

e§iIa dela pa§a 0 la cortul sàu manca bucate §i de cdtrd sara. 5 

veniTa la scaonul sdu. 

Iar cu o zi mai nainte de purceadirea pa§ii, aflandu-sd Domnul 

la Frumoasa, dupd ce I-au chemat pa§a la cafea, §5zandu §i oare§ce 

la voroavg, pe urmd 1-au imbfacatil 0 cu bland de samur ; 0 pe 

beizadea, fratile Domnului, cu cherachea; pe divan-efendisa cu lo 

cubur, cu sangeap, Tar pe vel postelnic 1-au hnbrdcat cu cubur 

cu cacum; cum 0 pe altii din boerii carii au fostu randuiti asupra 

trebilor, Inca 1-au imbracat, pe altii cu blane 0 pe altii cu bini§uri, 

pe fie§tecarele dupd cum au vrutu, multamindu 0 Domnul 

pe pa§a cu ceale ce s'au cdzut §i pe eau au fostu pen putintd. 15 

Dupd ce au imbrdcata pa§a pe Domnu cu blana cea de samur, 

viindu la domnescul sau scaon, mai pe urmd au venita §i mehterba§ 

al p a§ii cu toti mehterii s5i, la curtea Domnului, de 1-au zis 

un nubeta §i dupd sfar§itul nubetului, Domnul au poroncita de 

au imbracatu pe mehterba§a cu cherachea, multdmindu §i pe 20 

toti mehterii cu cati galbeni au socotita Domnul. I 

38 r. Domnul, din oamenii pa§ii, pe altu pe nimeni n'au imbrdcat, 

fara numai pe ba§-6au§u 0 pe conacciba§fi cu cherachele. 

In &ate zile au fostu zdbava mu aici, mehterhaneaoa Domnului, 

dupd obiceful ce Taste de bate in toate zilile nubetu, ce BA' 25 

chiamd chindie, n'au batutu, fdrd numai mehterhaneaoa pa§ii au 

bdtutu intr'o zi. Dupa ce au e§itu pa§a la cortul sau, fiindu 0 Domnul 

cu toatd boerimea (unde §i oarecare 1 luptdturi de pehliveni K 333 

au fostu) §i vrandu pa§a ca sd auza §i pe mehterba§ a Domnului 

ce me§ter§ug are, au zis Domnului ea sd poron6ased lui 30 

mehterba§a sd zich un pestref ; §i incepandu mehterba§ 0 zacandu 

un scopos ca acela, au foarte placutu pa§ii me§ter§ugul 0 zicatura 

lui. i dupd ce au sfar§itu de zis, pa§a au poroncitu de 1-au 

imbrdcatu cu biniq de postav, acolea inaintea sa. 

Vrandu pa§a ca sd pur'eada, au datil poroncd cu o zi mai 35 

nainte, de au purces tot agarlacul s5u. i Domnul Inca au poroncita 

de s'au randuita conacile, oranduindu-sd baronacciu pe 

Costandin Canal* biv vel paharnic, ca sd marg5 impreund cu 

pa§a pan la hotar 0 de aicea s'au randuita 3 conace, * *.

312 TEXTUL 

Insa: la Podul lui Gherman un conac, la care au fostu randuitir 

Gheorghie Beldiman, biv vel stolnic, i Costandin Gandul 

biv vel §atrar §i altii. 

Un conac la Tabilra, la care au fostu randuitil Arghirie biv 

5 vel medelnicer i altil. 

Un conac la Stefane§ti, la care au fostu rânduita Iordache 

Canand biv vel medelnicer §i a1tii impreund. 

In cate zile au fostu §adearea pa§ii, oamenii lui toti s'au purtat 

foarte cu intelepèune, dupa poronca ce au avutu dela pa§a §i 

1. 38v. 10 nim'arui nimica I n'au facutil, nici s'au atinsu de cineva§i, fàrä 

numai doi copii de ai no§tri, vrandu ca sä mearga cu niste Turci 

de ai pa§ii §i in§tiintandu-sa pa§a, nici de cum n'au priimitu, 

ce cu urgie au poroncitu pa§a Turcilor acelora, de au dat copii 

pe mana lui vel u§er. 

15 Deci in zioa ce au fostu purcesul pa§ii, Domnul tot cu aceae§ 

taramonie §i oranduTald §i cu tot alaTul ce Taste aratat mai sus, 

au purees cu pasa dela Frumoasa si candu au fostu in dreptul 

curtii §i a portii domne§ti, s'au Mout slobozire de toate tunurile. 

Si ma au petrecut Domnul pe pa§a pan aproape de Tazul 

20 mitropolii, pe Cacaina, mergandu pa§a voios §i foarte multAmitu 

de catra Domnu. 

Iaste §i acestu obicei, candu vine pa§a la Galati, din partea 

Domnului sa afla trimisa o cocie buna impodobita i cu §ase 

telegari buni potriviti la toate ; (dar aastà cocie sa trimite candu 

25 Taste pa§a om mare, precum au 6stu acesta). 

N'am putut lasa ca sd nu aratu i Oasta, (adeca) in cate zile 

au siazutu pa§a aici la Frumoasa, durnnazae§tile laca§uri, (adeca) 

sfintele noastre bisearici, nici au tocata, nici au tras clopotile, 

dar oranduTala orthrului si a Svintei liturghii de catra biserice- 

30 §tile obraze, foarte s'au pazitu, de n'au lipsitu.

aduna (a se) 200 

aer 212 

aga 219 

agarlac 219 

aghiasma 212 

alaiu 219 

anafora 212 

anosto 212 

aprod 228 

arnauti 219 

astar 219 

atlas 219 

axion 212 

ban 228 

barati 219 

bas 219 

becer ;19 

beciu 219 

binis 219 

blagoslovi (a) 204 

blid 204 

breasla 204 

bulucbasa. 219 

bute 232 

buzdugan 219 

INDICE LEXICAL 1 

cabanita 220 

cacum (cacom) 220 

cadi (a) 204 

cafea (cahfea) 220 

cafegiu (cafegi-basa, vel cafegiu) 220 

caftan 220 

caimacam 220 

fair, V. ceair 

calaras 200 

camaras 200 

camara 200 

caminar 204 

canavatil 231 

canon 212 

capitan 230 

capot 220 

carAta 230 

carja (carjale) 204 

carte (cartile) 200 

catastif 212 

cautare 200 

ceair (fair) 220 

ceardac 220 

cecina (cecmea) 220 

cevas 198 

chelevsi (a) 213 

Cifrele arata pagina unde sunt explicate in studiu; acolo se arata si 

pagina unde sunt Intrebuintate In textul Condicei.

314 DAN SIMONESCU 

cherachea 220 edec 222 

cherodosie 213 engomion 214 

chesedar, (chesadar) 221 engritos 214 

chindie 221 epitaf 214 

chiostece 221 epitrafil 214 

chivernisi (a se) 213 

ciaus 221 faclie 201 

ciohodar (6ohodar) 221 felon 214 

cioian 221 feregea 222 

citet 205 ferman, v. zapt-ferman 

ciubucciu 221 fi6or 201 

clucer 205 florintin 214 

coboc 230 fota, Iota 222 

cocie 229 fustas 201 

cofetioane, v. cofeturi 

cofeturi 213 galbän 201 

6ohodar, v. ciohodar galceava 205 

comdnacile 213 gazdá 229 

comis 213 ghecit 222 

conac 221 gingdsiia 229 

conáci (a) 221 gramatic 214 

condac 213 griji (a) 205 

confeturi, v. cofeturi gugimana 222 

contasile 221 gugimanul 222 

covor 230 

credincer 201 halca 223 

credintä 201 harem 223 

cubur 221 hatar 223 

cued 221 -hatisdrif 223 

cupa 201 hatman 233 

cupdrie 201 hazdrane 223 

cupariul 201 haznatar 223 

heruvico 214 

hirotonisi (a) 214 

dardd 229 

clarilban 229 

dascal 213 

davagiu 221 

diac 205 

dilacon 205 

divan 222 

divan-efendi 222 

divictar 222 

dova 222 

doxologie 213 

dulamd (duldmi) 222 

dvera 205 

iconom 205 

1mpotrivd 205 

Impreuna (a) 201 

inchietil 201 

Incoronare 201 

1ncoronatie 230 

lntolati (sub voce joliturci) 233 

ipogonation 214 

ipopsifios 214 

ispisoc 230 

ispravnic 205 

hgutuiulun (Pasa) 231

iurucbairac 223 

izba§ 223 

izvod 206 

jicnicer (jicnicer) 206 

judechtor 202 

jupâneasfi (gupdneasile) 206 

kuvuclion 215 

lasträ 233 

lature 202 

1eftica 233 

1e§gsc 206 

levent 223 

logofilt 215 

mabel 223. 

macat 223 

mahut 223 

mantie 206 

marunt 202 

mazil, mazil 224 

medelnicer 206 

meghistan 215 

mehter 224 

mehterba§ 224 

mehterhanea 224 

mehtup 224 

mehtupciu 224 

meidan 224 

memlechet 224 

menzil 224 

me§te§ug 224 

mezel 224 

rnoschicesc 233 

mo§tii 206 

mucarer 224 

n5.fram5. 224 

naramgie 224 

nástav 206 

neberdenita 206 

niptira 215 

nobet 224 

INDICE LEXICAL 315 

oarece 202 

obraz 207 

oltariu 207 

omofor 215 

oratie 202 

orthrul 215 

osAbit 207 

osfe§tanie 207 

otpust 207 

oturac 224 

paharnic 207 

paic 225 

pajoril 230 

parataxis 215 

pArcglab 229 

paretisis (paretesis) 215 

parisiia 215 

pascd 215 

pa§a1Ac 225 

paterità 207 

pecetea 207 

pecetluituri 207 

pehlivan 225 

pestref 225 

pe§chir 225 

peveti 207 

pinax 215 

pitar 207 

pivnicer 207 

poclon 207 

pohfala 207 

polcovnec 231 

polihronion 216 

polieleu 215 

paliticA 216 

politie 216 

pomazanie 208 

popri (a) 208 

poru§nic 231 

postaj 242 

postelnic 208 

postelnicie 208 

povelire 208 

povodnic 208 

praznic 208 

prdznuire 208

316 DAN SIMONESCIJ 

preastol 208 

pricistui (a) 208 

prijma 208 

printep 231 

procopsit 216 

pronie 216 

proschinitar 216 

prosop 216 

prost 209 

protopsaltis 216 

purceadire 202 

purees 202 

purcegand 202 

raela. 209 

rade (a se) 202 

radvan 231 

rânduiala 209 

rasi 225 

repegune 202 

rufet 225 

sabica 225 

sabor 209 

saivant 225 

sangeac 225 

saracibas 225 

sardar 226 

sarhat 226 

sarmaciu 226 

satar 226 

satarbas 226 

schemni-agasi 226 

schima, v. shima 

sclip 233 

scopos 216 

seiz, seizbas 226 

seimen 226 

seleam-agasi 226 

semn 202 

sfetilna 209 

shima 216 

slavoslovi (a) 209 

slavoslovie 209 

slobozire 209 

smerenie 209 

sotnec 231 

spahilar-agasi 226 

spatar 216 

spatarie 216 

steag 209 

stihar 216 

stolnic 209 

strae 202 

stretenie 209 

sulger (sluger) 209 

svint 210 

sarvana (sarvanale) 226 

satrar 209 

senlic 226 

sirag 229 

slic 227 

tablabas 227 

tacarn 227 

tafta 227 

tahtarvan 227 

trda (a se) 202 

talcuiala 210 

talger (talgirea) 233 

tarzämanie 227 

telegar 210 

tesbm 227 

-tlj 232 

tipsie 227 

titulus 202 

tocmala 210 

toiag 210 

topuz 227 

trapezare 217 

trebuinta (trebuintile) 210 

tropar 217 

trudit 210 

tuiu 227 

pramonie 232 

lolitura 233 

umivanie 210 

uricar 229 

usar 202 

utrane 210

vdhod 210 

vame§ 229 

vanAtor 202 

vdtaf 233 

vecernie 210 

veliglas 210 

velit 210 

visternic, vister 203 

volnic 210 

volnicie 210 

vornic 211 

INDICE LE XICAL 317 

voroavil 211 

vutca 232 

z'abava.' 211 

zapciu 227 

zapt-ferman 228 

zicdturd 203 

zlot 232 

zvori (a) 211 

zvorelnic 211 

zvoritor 211

INDICE ANALITIC DE 

aerul, scoaterea lui 29235-2933 

agarldc, al Domnului 264,-9, 26748-18; 

al Pasii 31131.36 

agd, vel, asteapta pe Domn la Santa 

2654-6; 26817; avansat 26818-23; ingrijeste 

de petrecerea publicd la Crd- 

ciun 28222-23; de hainele3R17osilor 

29725-20. Cel impdrdtesc 27316-77 

A hmet-beiu, fost spahilar-agasi, vine 

in Moldova 2724-9, 273-10-14 A junul, Bobotezii 26257; ceremonia in 

aceastd zi 28618-28725; Crdciunului 

26214; ceremonia 2741-27932; Sfdntului 

Vasile 2 8510-37 

alaiu 31020; al Leventilor 3113-3 

aprod, v. breasld, vdtaf 

Arghirie, biv vel medelnicer, la conac 

31 24-5 

armas, vel 26857, 2752; are grija mehterhanelei 

28223-24; al doilea 26827; 

armcisei 2756 

Arnclu;i, steag (Ca unitate) 2985_8, 

35-36 

atlaz (pl. atlaze) in dar 29623; florentin, 

In dar 297, 

Atos, se face divan crilugdrilor dela 

St. Munte 2903-4; V. si Sfetagoreti. 

axion, la instalarea Domnului 2664; 

la Sf. Paraschiva 3003, 

NUME I 

LUCRURI 

Bacciu, tinutul Bacdului 26854 

Bahluiu, §esul, se juca halcaoa 29654; 

se Ricea osfestanie 29623 

ban, vel, de curând infiintat 26730-33 

Barnovschi (Milnilstirea I3urnosche), 

merge Domnul 2916 

Bdrlad, 

conac 30833 

Bdrnova, biserica cu hramul sf. Gheorghe 

29853 

basbuluebas, agesc 2703, 2977; al doilea 

2701-2, 2976; de curte 2701, 2975; 

hattneinesc 2702-3, 2977-8 

bct.se'aus, al Pasii 31133 

base'ohodar, v. 6ohodar 

beciu, domnesc 2823 

Beldiman, Gheorghe, biv vel stolnic, la 

conac 3122 

beretd (pl. bcirlfi), arndutesti 29733-14 

binis (pl. binisuri), In dar, la instalare 

2678; ddrueste Pasa 311,3-54; de postay 

31134 

bland (pl. blane), ddruite Turcilor 

2677; de samur Domnului, la mucarer 

27025; de samur, imbracd Gr. 

Calimachi 31116 

blid, pentru bacsis 27614; pentru mancare, 

la masa Domnului 28129 

Boboteaza 26217 28619; ceremonia 

28721-2902; obiceiuri vechi 2895-8, 

2903-7 

1) Acest indice foloseste pentru orientare in textul Condicei lui Gheorgachi. 

Tabela cuprinsului (p. 331-334), fiind analiticd si desvoltata, foloseste 

foarte bine pentru orientarea in studiu.

oerie (pl. boeriile), rânduiala boeriilor 

2670-26926; stranele lor 27417-26; 

ra.nduiala in alaiu 27438-275,8; randuiala 

In biserica 27535-27614; de al 

2-lea rang, servesc la masa pe cel 

de 1-iul rang 28212-14 

boeri, judecdtori 30424-24 

Bogdan, loan, vel logoldt, Intampind 

pe Hamza-Pasa 3092 

breasld, a aprozilor 2697-21 

bulucbasi, agesti 27510; ai curtii 2752; 

hdtmeinesti la Ajunul Craciunului 

2752-10; al doilea 2701-2 

Buna-Vestire, mdnAstire 2918 

burete, la umivanie 29219 

buzdugan, cel impdrdtesc, la Cräciun 

2808-10 

cabanitd, la instalare 26517; o imbracd 

Gr. Calimachi 27227; la Crdciun 

2803; la Pasti 2937 

Cacaina, rdu la.ngd. Iasi 31220. 

cafegiu 269; rolul lui 27917-22 

caftan, in dar, la instalare 2677; la 

mucarer 2707; pentru boeri, la mucarer 

27318-20; la Cràciun, pentru 

boeri 2806-8; de taftd 28918; imbracd 

Pasa pe boeri 30937-38 

cahfea, la Duminica ldsatului sec de 

brânzd 29036; In Joia-mare 29211; 

o bea Domnul In chilia calugdrului, 

la Sf. Paraschiva 30119 

caimacam, pregdtesc instalarea Domnului 

2642-10; ii asteaptä la Fântama 

Papii 265,-8; imbracati cu caftane 

267_ 

(air, 

caii domnesti la 29825-29920 

cal, domnesti la Iordan 28911_28; la Sf. 

Gheorghe 29327-28; dd mitropolitul 

Domnului 290,5 

cdleiras, din Tarigrad, aduc crirtile de 

domnie in Ord 2644-8; In Ajunul 

CrAciunului 2757 

Calimachi (Alexandra), beizadea 27210 ; 

intampind pe Hamza-Pasa 30912; 

262 (notd). (Gavriil), mitropolitul 

Moldovei, asteapta pe Domn In bi- 

1NDICE ANALITIC 319 

sericd 2735. (Grigorie), Domnul Moldovei, 

porunceste Condica 2625; 

domnia lui 26213, 27118-27338; i domnescu 

fiu primeste domnia 27123; 

face cdindras mare pe Alex. Moruzi 

2721-3; logodit 27331-32; se Insoard 

27323-33; cheltueste pentru hainele 

slujitorimei 298,3; primeste solia 

lui Hamza-Pasa 30735. , sotia 

lui Gr. Calimachi, Vd. 27332- 

(loan Theodor), Domnul Moldovei, 

renun14 la domnie 27118_35; intalcaste 

pe sabica spahilar agasi 27237- 

2733; rdmâne 60 zile in Moldova 

chip renuntarea la domnie 27328-31; 

nas la nunta fiului sdu 27338-37. 

(Ralita), sotia lui loan Th. Calimachi, 

la nunta fiului 27398. 

cdmdras vel, 26813; gdteste masa'. la 

Crdciun 2828-14; al doilea 26922; de 

izvoade, biroul lui 26834-33; strigd 

soldatii 29731 

ciimarcl, 6 de taind S, biroul uricarilor 

si al diecilor 26838 

CananO (Constantin), biv vel paharnic 

qi basconacciu 311 -3/). (lordache), 

biv vel medelnicer, la conac 3128-7. 

canavatd, in dar 29622 

canon, in Vinerea-mare 2923435; la 

Sâmbetii-mari; al Invierii 29314 

Cantacuzini, neamul lor 2691e 

Cantacuzino (lonitd), vel vistier 30918, 

3103.. , aprod 26917 

Cantemir (Antioh), 6 Antiohie Vd 

2687; desfiinteazd obiceiul trasului 

pe vài 2968_8; alegerea logofátului 

al 3-lea pând la el 3058-18. (Constantin), 

fiul lui Antioh Canternir, vel 

comis 2688. (loan), fiul lui Antioh 

Cantenair, ban 2687-8; ispravnic al 

Bacdului 26813-34 

capot (pl. capoturi), in dar, la instalare 

2678; se Imbracd oamenii agdi 

27322 

Caragea, Scarlat, vel comis 30917 

cardtd (sing. si pl.), se gAtesc la Iasi 

pentru Tarigrad, la instalare 2648;


se sue si unii boeri, in drum, spre 

instalare 26439-57; pentru mitropolit 

30136 

carte (pl. cdrtile), scrisorile de intdrire 

In domnie 2645 

catastif, domnesc 28920 ; pentru bacsisuri 

29519 

cdpitanul, de arnauti, cu zapciii lui 

27511; de Codru 26928; de Cohurlui 

26930-3i; de CotAnan 26929-39; de darabani 

26931-2701; despre Doamna, 

are steag de calarasi 2703-8; de Dorohoiu 

26930; de Dreigani 2702; de 

slujitor 26929; de Ropcea 2690; 

de Soroca 26929; de Tecuci 26929; de 

Vdndtori, aduce vanat in Ajunul 

Craciunului 27736-39 

cdutare (= inspectie), armatei i slujitorirnei 

29728-2982 

acrid (pl. carjale), 26533; la sarbdtori 

mari 27533 

ceardac, al lui Mihail (Racovita) 27019 

cecmd, v. mifranzi 

ceremonie, $ tárdmonila o, la muoareriu 

2706-27117; la incoronarea lui Gr. 

Calimachi 27179-2 7339 ; Ajunul Craciunului 

2741-27932; Craciun 27933-2859; 

Sf. Vasile 28570-28617; Ajunul Bobotezei 

28679-28730; Boboteaza 28721 

2907; Stretenie 2909-22; Duminica 

lasatului sec de brdnza 29033 

2912; in Postul mare 2913-2933; la 

Pasti 2937-29810; Sf. Gheorghe 2987' 

299,0; Sf. Paraschiva 29921-30129 ; 

cand face mitropolit sau episcop 

30131-30232; demisia mitropolitului 

sau a episcopului 30222-30415; tinerea 

divanului 30416-30530 ; primirea 

solilor 30537-30639; intdlnirea cu 

Hanul si cu ItMutuilun Pasa 307 1-28 : 

trecerea lui Hamza Pasa 30737-31239 

Cetatea Neamtului, v. Neamt 

Cetatea-Noud, parcálabul de 26736, 30534 

Cetatuia, manastire 29116 

cherachea, ddrueste Pasa 31170, 31120, 23 

cherodosie, (= dare de lumândri de 

ceara); v. fdclie 

chesadariul, v. mehtupciu 

chindie, la vreame de se face 

divan 3056. 

ciaus, cei imparatesti 26679, 2755 

cioian, ( ile a mdnd) le poarta ciau0i 

2756 

clucer, vel, 2680 ; la masa 2827_4; aduce 

miel fript la Sf. Gheorghe 29816-19; 

i2ngriejeste colivile 29819-27; al doilea 

26 859 

4 

coboc, de yin 28229, 301 33 

cocie 307,9; pregatita Pasii 31233 

Codru, vel capitan de 26939 

cofetioane, v. confeturi 

6ohodar, 26935; la Ajunul Craciunului 

27513; la lordan 28953; la Sf. Gheorghe 

2993; bas-ëohodar 26999 

Cohurluiu, vel capitan de 26931 

corndnac, (-ile) ale Rosilor 29720 ; Insemnarea 

lui cu litera 297 28-28 

comis, vel, 26815; aranjeaza caii domnesti 

la Iordan 28912-10; infatisarea 

lui la Iordan 289- 20-23 , caii la Sf. 

Gheorghe 29825-29919; face masa 

29919-29; al doilea 26825-98 

conaccibas, v. Costache Vasile 

a condci, demnitarul turc conaceste la 

Galata 2709; la Frumoasa 2728_9, 

31017-19 

condac, se cânta In Ajunul Craciunului 

27830; Ajunul Bobotezei 

2872 

condica, mitropoliei Moldovei 30239-33; 

de ceremonii 2621_7; cuprinsul acesteia 

2627,-26319 

confeturi, (cofeturi, cofetioane) in Ajunul 

Craciunului 279 - -11-121 17-18 ; la 

CraCilln 28036; la Pasti 29529 

copil, (de cash' ) cei mari 2759-7; dau 

vuLc i cofeturi 37975-16; dau prosopul 

mitropolitului 27919-20 

Copou, se juca haled 29614 

Costache, (Ilie), biv vel ban, la conac 

30835. (Vasile), vel ban, intimpina 

pe Hamza-Pasa, conaccibas, 30877-19, 

30837 

Cotman, vel capitan de 26928-29

covor (pl. covoardle), ale copiilor de 

cask pe jos, pentru bacsis 2861-3 

Crdciun, Nasterea (Domnului] i 262; 

ceremonia 27933-28425; alte obiceiuri 

28435-2852 

credinceriul, 26921-22; poartd cupa 27727 

credirqd (= incredinrare), ia vtori paharnic 

2775-7; ia cuparul 27914; din 

mAncare ia vel stolnic 28139-31; pentru 

mezeluri ia vel clucerul 2824; 

( = Encredere) 30517; (=confirnzare) a 

Domnului 305 21, 29, a boerilor 305,9-30 

cubur, cu cacum, vel postelnicului 

31171-12; cu sAngeap, lui divan-efendi 

311,5-n 

cuca, o pune Domnul la instalare 

26518; o ia de pe cap, cAnd sdrutti 

icoanele 2662; o pune cAnd incalecd 

26627; la Crdciun 280 

cupa, obiceiul purtdrii ei 27727 

cupariul, ridicat la rangul de vel cupar 

2692-4; poartd cupa 27735; pune 

vin la masd 28124-25 

cupdrie, o parte a palatului 277, 

dascal, elinesc, sau cel mare, cu ucenicii 

la Crdciun 28438-33; grecesc, la 

Cráciun 28434-35; fcoaliislavonevi, cu 

engomion in romAneste, la Crdciun 

28435-2852; face oratii a doua 

zi de Boboteazd 290,-, si la Pasti 

29524-25 

diac, de divan 26835-35; de visterie, 

dd bacsis 2794.5 

diaconul (curtii), spune oratii In Ajunul 

Bobotezei 287, si la Duminica ldsatului 

sec de brAnzd 29026-27; cere 

iertare Domnului in numele clerului 

si al boerimei 29037-35 

divan, norodului inainte de instalare, 

la Galati 26435; la conace dela Galati 

la Iasi 26436-28; cel mic 26628-20, 

270u, 2739; cel mare 2750-22; alcdtuirea 

lui 30418-30530 

divan-efendi, citea hatiseriful 26635-37; 

imbracd pe schemni-agasi cu bland 

de sarnur 26635-2675 

1NDICE ANALITIC 321 

divictariul, se creeazd intAi sub Grigorie 

Vodd Calimachi 26930-23 

doamna, primeste clerul i boerimea 

la Sf. Vasile 28673-77; la Jordan 

2887-75; la bisericd 28930-31 

Dorohoiu, vel cdpitan de 26930 

Duca, Petrache, vel postelnic 30918 

Duminica, ldsatului sec de brand, 

ceremonia 29033-2915; Duminicile In 

postul mare 2913-5; a stAlpilor ( Floriile) 

291,2, 

Dumitrache, vel user, intAmpind pe 

Hamza-Pasa 3084-13 

Duneirea, la vadul ei se astepta Domnul, 

cu saivantul Intins 264; veneau 

Domnii cAldri pAnd la ea 267,8; 

dincolo de ea intAmpind pe Hamza- 

Pasa 3087-10; 30814-18 

edec (urile), PaSi 31013-14; ale Domnului 

3101, 

'EAilcrov &ç 6 Oe6g, rugdciune ilueve-ne 

Dumnezeule) la incoronarea 

Domnului 266 

engomion, V. oralie 

epitaf, sdrutarea lui 29231-33 

Ezdreni, intAmpinat Hamza - Pasa 

30911 

cu icoanele, In Ajunul Crdciunului 

27817; de ceard la Crdciun 

28076-26; la Sf. Vasile 285,0; la Boboteazd 

28723-32; la Sf. Paraschiva 

300," 

Fdntdna Papii, se intAlnea Domnul cu 

boerii 2658 

feregea, de postav pentru toiagul vornicului 

Doamnei 2881"; cu cacum 

30938 

fi6or ( = slugd) primesc confeturi 283.; 

calari la Iordan 289,8 

foc, marunt [de armd] la masd 282 20-51 : 

In Ajunul Sf. Vasile 285,9; la Iordan 

288. 

fotd, pentru spdlarea picioarelor (Joiamare) 

29218 

21


Frumoasa, casele conac 2729-15; gazdueste 

Hamza-Pap 31039 ; 3113, g ; 

plena Pap 312,7 

fuftafi, In Ajunul Craciunului 27515 

Galata, manastire, descalica Domnii la 

instalare 26513, 15; conaceste boerul 

care aduce caftanul la mucarer 

2708; la; vizitata de Domn 291 

Galati, Galati *, Intampina pe Domn 

26410-12; ramane Domnul, In drum 

spre instalare 26418-53; dela Galati la 

I ati, conace 26439-32; vine Pap 

30 815, 20, 26, 27 ; 31222 

galbdn, bacsis 27833-33, 28133-34 

Gdndul, Constantin, biv vel satrar, la 

conac 3122 

Gheorgache, logoat al 2-lea, autor al 

Condicei 262.; o Gheorghie * iscalitura 

lui 263 

Gheorghe, Sfdntul, o Sfete Gheorghie *, 

2632; ceremonia i obiceiuri 29811 

29920 

Gherman, v. Podul 

Ghica (Grigorie), Domnul Moldovei, 

boereste pe fiii lui Antioh Cantemir 

2685-8; domnia a doua, a ridicat 

agia dupa vel comis 26819-23; 

desfiinteaza masa la Ajunul Craciunului 

si la Boboteaza 27924-32; O.reste 

mesele In a doua domnie 2845_7; 

schimba ceremonialul la Iordan 289,9 

(Matei), Domnul Moldovei, da masa 

la venirea solilor 30622-55 

Golia,manastire, icoanaPrecistei,laIordan 

2885 ; o viziteaza Domnul 2915,7 

gramatic, vel, 26822 

Greci, egumeni la Domn, In Ajunul 

Cráciunului 28620-2, ; localitate 3084 

gugimana, Domnului 27538 ; (gugimanul) 

3078 

haina, Impäräteasca, o saruta boerii 

26710-11 

halca, obiceiu 29612-35 

Hamza-Pasa, trece prin Jai 30757-31235 

harem, are slujbasi deosebiti 28328-29; 

masa 2912 ; 29433 

hatiferiful, scoate Domnul din san, la 

instalare si se citeste 26633-37 ; 273 12'13 , : 

la mucarer 27028'27 

hatman, asteapta pe Domn la santa 

2654 ; In frunte, la mucarer, dela 

Galata la Iasi 27017-18; i parcalab 

Sucevii 267 : 

26-28 in vechime inlocuit 

cu vel portar de Suèava 267 : 

- 25-30 7 

are grija sdnlicului la Craciun 2 8222-23 ; 

primeste solul 305,9-3063 

hazdrane, ale episcopilor, la sarbatori 

mici 27522_24 

ta2r.izil, aduce semnele Domniei 

272, 

hirotonisirea, unui episcop 30312-23 

Hlincea, biserica cu hramul SI. Gheorghe 

29 813 

Hotin, parcalabul de 26725; 30523 ; 

sarhatul 308, 

hramul, diferitelor biserici, merge Domnul 

2917-19 

Hrisoscoleu, Iordache, vel aga 31027 

hrisoave, mai puternice cele slavonesti 

3059-2, 

Hristos, icoana Lui 2663; 27539 

Hrizoverghi, Grigorie, stolnic, posesorul 

Condicei 262 (nota) 

Hugi, episcopul de Husi sade la stanga 

Domnului 2661.; la Ajunul Craciunului 

2 74; avansat episcop de Rddauti 

30128-27; se alege cu sobor 30133 

Iaci, 4E0, Eplui *, s'a scris Condica 

2627 ; trecerea solilor 263,0, 3055, 

3062.; trecerea Hanului si a Pasii 

26312, 3071-31230 ; conace dela Galati 

la Iasi 26428-27; la 2 ceasuri de 

santa 265, ; intra Domnul la instalare 

26525-28; vel capitan 26928; preoti 

din 2738, 2799-7; manastiri grecesti 

din 284,4, 2852-4 

icoana, (-ile) purtarea lor In Ajunul 

Craciunului 27812-279,0; la Iordan 

2884-7 ; la Pasti 296,0. 

iconomul, un arhimandrit 27838 

, v. Sfdntul Mormdnt 

impdratul (sultanul), Inching Domnul 

pen tru el 2821*-20

Inaliarea Domnului, hramul rn-rei Galata 

29115 

lordan, iesirea cu 28732-28930; se face 

gi 

in divanul curtii 28935-35 

Ipsilante, (Alexandru), postelnic 

capuchehaie, insoteste pe Domn 

309,5; (Constandin) hatman 29721-22; 

(lanache), agd, fiul lui Constandin 

29721 

'Haatoc zópeuc, cAntare bisericeascd 

(Isaia dAntu este) la Incoronare 

2668 

ispisoc, (pl. ispisoacele) romAnesti 

30527-28 

ispravnic, de tinuturi, la conace 

30823-24 

luda, In Joia-mare 29223 

iuruk bairac, la Iordan 289-13-14 

izbas,., de divan, la Ajtinul Crdciunului 

2,755; &and se tine divanul cel mare 

30423 

izvod, cu pecete, la intAmpinarea Domnului 

26535-54 la mucarer 27015-19 

de plocoanele aduse Domnului, la 

Ajunul Bobotezii 28624 

jalba, (pl. jalbile) citirea lor 3056-8 

jaluitori, (petitionari) inaintea divanului 

30428-12 

jienicer, vet, 26816; at doilea 26837 

joc, 3 gm *, dupd masd 28318-20; de 

obste 28334-37 

jupdneasa, gupAneasd, gupAneasile 11, 

masa lor 28357-33 

last,* in dar 29632 

leftica, se sue mitropolitul 30216 

Levenfi, alaiul 3113-3 

logofat, vel, 26734; al doilea 2680; tine 

mantia mitropolitului 3023-4; al treilea 

26824; purta grija mesii egumenilor 

2849; anunta pe boeri ora 

iesirii la bisericd 2935-7; procura 

cruce Domnului 30-37 

293 : inlesnea 

audiente 3037-9; lua dimisii 30234-36; 

alegerea lui 3058,3; de taina, zis §i 

cdmdras de izvoade, cu odae in 

curte 26834-59; de visterie, In caftan 

7 

INDICE ANALITIC 323 

26839_33; dA bacsisuri in Ajunul Bobotezii 

28714 

Luni, din SAptdmAna-mare 29183; dupd 

Pasti 2956 

mabei, o parte din casa Domnului 

27428; maibentul i 28339 

macat, std Domnul cu patriarhul 2817; 

cu hanul 30710 

mahut, postav in dar 297, 

maibentul, v . mabei 

Maica Domnului, o Precista 3, icoana 

Ei 2664, 27557 

Manolache, vornicul 262 (notd) 

Manole, vel clucer, insoteste pe Ra- 

Eta Calimachi 27335 

mantia, mitropolitului 27523, 3022-7 

Marfi, din Sdptdmana-mare 29133 

masa, boerilor inainte de instalare, 

la Galati 26425-33; Ajunul Craciunului 

i Boboteaza 27935-33; domneascd, 

la CrAciun 2811.-28320; a jupAnitelor 

28337-33; a egumenilor 

2841,17; la Pasti 29435; solului, fiat& 

de Domn i Domnului, data' de sol 

'.30621-25 

Mavrocordat, (Alexandru), fiul lui Nicolae 

Vodd i socrul lui Gr. Calimachi 

27332-33. (Constantin), Domnul 

Moldovei, imbracd pe logofdtul 

de visterie cu caftan 26830-33; ridicA 

pe cupariu la rangul de vel cupariu 

2692-4; desfiinteazd masa egumenilor 

28423-25; In a doua domnie infiinteazd 

steagul ArnAutilor 298,8. 

(loan), Domnul Moldovei, desfiinteazd 

obiceiul purtdrii episcopilor 

cAlare 3043-15. (Nicolae), Domnul 

Moldovei 27333; nu mai merge la 

mAndstiri in postul mare 2917.5; 

primeste ca sol pe voevodul polon 

3063. 

Mazovia, Mazovetkie 3, voevodul Stanislaw 

Chometowski trace prin Moldova 

30639-32 

medelnicer, vel, 26835; atributiunile Jut 

la masa 28132-32; dA de spalat Dom- 

21*

324 

nului dupd masa 28313-15; al doilea 

26826 ; atributiunile lui la masa 

28137-39 

meghistan, Impkratesc 2725-6 

mehter, al Pasii 31119; ia bacsis 31120-21 

mehterbcq, al Domnului, ia bacsis in 

Ajunul Sf. Vasile 28588_37; al Pasii 

31117-18; 11 Imbracd Domnul 31120 ; 

al Domnului, place lui Hamza Pasa 

31129_34 

nzehterhanea, cea imparateascd, dupd 

citirea hatiserifului 26639; la särutarea 

icoanelor, In Ajunul Cra'ciunului 

27824 ; la Craciun 2811-2; Ajunul 

Sf. Vasile 28519, 24; la Sf. Vasile 

2866-7 ; la Pasti 294, 

mehtup, scrisoarea oficiald a vizirului 

2722,-2,, 308, 

mehtupciu, zis 8i 

chesadariul 26924 

meidan, (=camp) 2657; cantà muzica 2813 

mezel, la masa 2822; trimite Domnul 

boerilor 2839 

Miercuri, din Sdiptdmana-mare 29123; 

se fAceau masle 29129_32 

Moldova, Moldaviia 2625; primeste 

intai pe Cantacuzino 26917 ; domnia 

lui Ioan Th. Calimachi in 27129; are 

moastele Sf. Paraschiva 29922; 30735 

Moldoveni, egumeni la Domn 28630-37 

molitfa, la Incoronare 26673; la Incoronarea 

lui Gr. Calimachi 2739.7; a 

colivei 27714 

Moruzi, Muruz Alexandru, aduce 

zapt-firman lui Gr. Calimachi 2713,- 

2723; vel cdmáras, Insoteste pe Domn 

30917'18 

mucarer,26212; ceremonia lui 270,-27117 

Mustafa, sultan, admite renuntarea la 

domnie a lui loan Th. Calimachi 

27126-30; la Sofia 3082-3 

muzica (alta, afard de mehterhanea) 

la masa 28221_22 

reaframa, zisa cecina 275 ; pentru confeturi 

28312; pentru bacsis 28531-34 

1Veamf, parcalabul de 26725; (Cetatea 

Neamtului) 30513-24 

DAN srmONESCU 

Neculai, logolatul de obiceiuri al lui 

Alexandru Calimachi, ddrueste Condica 

262 (nota) 

Nicolae, Sf. (biserica), v. Sfantul 

nobet, Doamnei 28524-26; nubet 

Domnului 31119; adicd chindie 

31125'26 

norod, 11 blagosloveste mitropolitul 

276; Si imparte faclii la CrAciun 

28029, 29239 ; Ii cere iertare Domnul 

292, ; la Sf. Paraschiva 300, 

oltariu, luta Domnul, la instalare 

2664-7; iese din el 26617 ; moastele 

Sf. Paraschiva 30119-19 

onzoforul, deasupra crestetului Domnului 

26615 

orage, Grigore Calimachi la instalare 

27233-35; diaconul In Ajunul Craciunului 

27820-22; egumenii In Ajunul 

Cráciunului 27834-2792; popa din Iasi 

In Ajunul Cralciunului 2790-10 ; mitropolitul 

la masa Craciunului 282 

15-16; dascdlii i ucenicii a doua zi 

1 

de Crilciun 28437-2852; diaconul, egumenii 

si pater prefectus In Ajunul 

Bobotezii 28,7,20; la Pasti a doua 

zi, dascdlii cu ucenicii 29525-30; mi- 

' tropolitul la instalare, in palat 

30210-11; mitropolitului la instalare, 

In bisericd 30220 

osfevania, cea mare slujitd de episcopul 

Romanului, In Ajunul Bobotezii 

28631-32; la Iordan 28737-2884; 

Joi dupd Pasti 2962,-3, 

Peicurari, loc de ceremonie 29630 

pahar, la toasturi 28219-2830 ; pentru 

rnitropolit Vara sainlic 28239-39 ; se 

pune In el bacsis 28235_37 ; ridicarea 

lor la mesele jupanitelor 28329-33 

paharnic, vel, 26733 ; 27723; la masa 

28122-24; a/ doilea 2 6 825 ; atributiunea 

lui in Ajunul Cráciunului 

277, sl 24 

pdharnicel, aduce cupa Domnului 

277;

paic, la instalarea Domnului 26520; in 

Ajunul Crdciunului 27522; la primirea 

solilor 3064 

pajurd, la hirotonisirea episcopului 303 

26-27 

Paraschiva, V. Sfdnta 

pdrcdlabul, de Hotin, Neamt, Cetatea 

Noud, Suceava, 267 25-28 , : confirmd 

documentele 305-22-27 

paretisis, a mitropolitului sau a episcopului 

2637 ; 30223-30416 

parisila, cea domneascA 29113, 29933-33 

Pa.sti, 6 Zioa Invierii o 2631; ceremonia 

2934-29830 

pater (prefectus), a adecd popii unguresti 

la Ajunul Bobotezei 28716-20 

paterita 27522; la Jordan 28821 

patriarh, cinstea care i se da 28031-34; 

2812-0 

Pavel, Sf., v. Sfintii Apostoli 

pecetluituri, de sare, cAlugdrilor 2905.7 

Petru, Sf., v. Sfintii Apostoli 

peveti, sldvesc pe Dumnezeu la masd 

282,7 

pitar, vel, 26816; al doilea 26827 

pivniceriul, 26926 

pocloane, la Boboteazd 28422; aduc 

egumenii din Iasi la CrAciun 2853-8 ; 

aduc egumenii din tard la Ajunul 

Bobotezii 28625-27 

Podul lui Gherman, conac 3121 

polcovnecul, 2701, 2754; seful Rosilor 

29724-26 

polieleu, se impArteau lumandri 28015-31 

polihronion, (72oXoxpóvLov ) se cAntd 26624 ; 

la masa* 28226 

politica.' 2642; a meselor 28338-2844 ; 

la facerea mitropolitului 30133-2, 

pomazanie, (mare) bacsis la Ajunul 

CrAciunului, care se da la miruire 

27624-26 

porufnic, hdfmAnesc 269 

portar, de Sudavd, in vechime in locul 

hatmanului 26726'30 

postai, in dar 29623, 2974, 8, 91 14 

postelnicul, vel, in alai, la Ajunul 

Crdciunului 27436; imbracd pe di- 


van ( fendi si pe vel vistier 2674-,; 

la mash 28170-22; In caftan la Iordan 

288,5; cu toiagul 302,5; intampind 

solul 3062-11; al doilea 26826, 27436 

postelnicei, pe lAngd, primii 3 postelnici 

2751 

postelnicie, o parte a palatului 27924 

povodnic, scosi la Boboteazd 28926 

preastol, II inconjurd Domnul 2668; 

ingenuche inaintea lui 26610-11 

preoti, dupd poartd 27830 ; despre 

Doamna 27830; se mai numesc si 

domnesti 27833; din Iasi 2796-7; ai 

curtii 2871 

pricistui, (a se), in Joia-mare 2927_8 

printep, de Moldova 30620 

Prival, conac 30820 

prosop, la umivanie 292 

proschinitar, icoana liii 2664 

protopsaltis 266, ; la Ajunul Crdciunului 

2780; ia bacsis la CrAciun 28234-37; 

la Ajunul Bobotezii 2871; i se zice 

cel intai cantAret 30032 

Prut, 308 

Puteni, conac 30831 

racla, cu moastele Sf. Paraschiva 

300 

Racovitd, (Constantin), Domnul Moldovei, 

infiinteazd condica mitropoliei 

30231_33; (Mihail)Domnul Moldovei, 

la ceardacul lui se asteaptd, mucarerul 

270 ; in domnia a treia tine pe uricari 

in cinste 28421_23; in domnia a 

doua tine pe al 2-lea logofdt zvoritor 

inaintea lui, la divan 30434-3053 

rade (a se), de pe izvod 29733 

Radu, Domnul Moldovei, pAnd la el 

s'au cinstit aprozii 2698-, 

Rum, Vasile, hatman, la conac 3103, 

Rddduti, episcopul de, ia pe Domn 

din stAnga 2666, 19 ; 6 Radautul 

266,9; sade In stAnga Domnului la 

Ajunul CrAciunului 27411-11; avansat 

episcop de Roman 30126-26 

rddvan, gAtite de caimacami 2648 

rafi, 

plocon Domnului 30134

326 

Roman, episcop de, ia pe Domn din 

dreapta 2666, 28; 27470-22; sada In 

dreapta la Ajunul Craciunului 27470-n 

slujeste In Ajunul Bobotezii 28622-32; 

avansat mitropolit 30124-25 

Ropcea, eel capitan 26930 

steagul 29712-15 §i 24-28 

rufet, corp de ostasi 2655 ; corporatie, 

grupà: rufetul lui vel logofät 26837-32 

sabia, cea imparateasca, la Crkiun 

2802_2 

slibor,se alege episcopul Husilor 30127-28 ; 

bisericesc i politicesc pentru mitropolit 

3033; pentru episcop 303, 

saivant, Intim la Galati 26475; la Santa 

2652; la Iordan 2882 

Sdmbdtd, din S5ptrunAna-mare29233,2939 

E(xpxl. 7!),Tv6actg ç Pv7)T6c, sfetilnA la 

Pasti 29215 

sarhat, al Hotinului 3082 

sdrmaciul, al povodnicilor 289,5, 2993 

satdr, in alai 2764 

satdrbas 26925; la Ajunul CrAciunului 

27523 

sdruta (a), Domnului miina si poala, 

la instalare 26476; la mucarer 271 -13-14 : 

evanghelia 2762-2; mana Domnului 

la Sf. Vasile 2863-4; Domnul icoanele, 

crucea 28832, 34 Domnul piciorul 

hanului 3075-33; Domnul si 

boerii piciorul Pasii 30730-22, 11-26 ; 

Domnul scara (dela sea) a Pasii 

30926-27; boerii picioarele Pasii 3103_, 

sdrutarea, cea duho-vniceasck la Pasti 

29143; cea frateasca 29433; sfintei Invieri, 

In spatarie 29521'33 Savva, v. Sfdnta. 

Scdnteea, conac 30838, 3091-3 

schemni-agasi, la instalare 26,512_50; descaned 

la curtea domneasck asteaptil 

pe Domn la spatarie 265_ 26-27 : i se 

gilteste scaon In divanul cel mic 

26632-3o ; merge In spätárie 2677,-72 

sclipul, despre Doamna 2823 

seiz, in alai, la Sf. Gheorghe 29923 

seizbas, in alai, la Sf. Gheorghe 299 

DAN SIMONESCU 

seleam-agasi, al Pasii 30933 

semnile, Domniei 27233; boerimei 27434, 

27570, 2763-4 

Sfdnta (Paraschiva) 2633; slujbA la 

moastele Ei 2991-30120; cea noug 

2992,-2, 

Sfdnta Savva, manastire, merge Dornnul 

291, 

Sfeinta Vineri, mänástire, icoana Precistei, 

la Iordan 2885; vine Domnul 291, 

Sfdntul Ierarh Nicolae, (biserica) descalia 

Mai Domnul 26525-26 ; vine 

alaiul lui Gr. Calimachi 27236.37 

Sfántul Mormdnt, egumeni cu icoanele 

In Ajunul Craciunului 27834 

Sfetagoreti, egumeni cu icoanele In 

Ajunul Crkiunului 27835-37 

8/magi 

Aposloli, (Petru si Pavel), 

hramul ink5stirii Centuia 291 

simeni, de curte 29732, 2995; hamilnesti 

29736-37; steaguri In alai 29830-37 

Sinaiti, egumeni cu icoanele, in Ajunul 

CrAciunului 27835 

slobozire, de tunuri, la citirea hatiserifului 

26637-38; la sdrutarea icoanei, 

In Ajunul Crkiunului 27824; la Pasti 

29124-5 

Sofia, pasalacul lui Hamza-Pasa 3082-3 

Soroca, vel capitan de 26932 

sotnecul, de Cazaci 2762 

spdtar, vel, 26730; la masa 28120-23 in 

caftan la Iordan 288,5,2; In biserick 

la Craciun 280,_; al doilea 

26824; rolul lui In Ajunul Craciunului 

27429-31; In biseria 27538-32 

spdtarie, se bea cafea dup5. Incoronare 

26773; In Ajunul Crkiunului 27734; 

la Sf. Vasile 2867-33 

steag, organizarea lor 2972-75; de vanatori 

29715-23; v. Arnduti, RoFii 

stolnic, vel, 26733_34; la masa' 28137-37; 

al doilea 26825 

Stretenie, Intampinarea Domnului, 2 

Febr., slujba 2902-35 

Sturza, logofrit, gazda lui sabica spahilar-agasi 

27325_27. (Constantin), biv 

vel medelnicer, la conac 30833

Saceava, parcalab de 267,6-27, 305,4,5; 

portar de 2 6729-so 

sulger, vel, 26816 ; al doilea 26826 

$anta, la 2 ceasuri de Iasi 2654; Intampina 

alaiurile pe Domn 2655-, 

dtrar, vel, 268,6_37; aranjeaza saivantul 

Domnului 30020-23; al doilea 268,7 

fenlic, la mucarer 2717; la Pasti 2944 

flicul, 4 a mama 11 tine aprodul la 

casa boerului 269; /I ridica. Dornnul 

278 

yStefdnegti, (jud. Iasi) conac 3126 

yS'utu, (Mihalache) biv vel comis 30914 

(Nicolae Su6o *), biv vel postelnic 

si 

bas capuchehaie, socrul lui Alex. 

Moruzi 27137; aduce pe Ralita Calimachi 

la Iasi, din Tarigrad 27333-35 

Tabeird, conac 3124 

tablabafa 2727; 11 incaleca vel comis, 

la Iordan 28922; la Sf. Gheorghe 2991, 

tacdm, al calului tmparatesc trimis lui 

Gr. Calimachi 2727; domnesc 310,,, 

311, 

naramgie, vel paharnicului, la 

masa 2812,-24; vel st9lnicului la masa 

28127-29; medelnicerului la masa 

28132; pentru cal 299 -22-23 

tdlcuiala, hatiserifului de numire In 

domnie 2673; de mucarer 271, 

talgerul, schimbarea lui la masa. 2813,-,, 

tarzcintdnie, a lui loan Th. Calimachi 

273, 

Tecuci, vel cdpitan de 26929 

telegar In alaiuri 2 8912-13, 2992, 6 

Tiv yecp (Tip p.frrpccv, cantare bisericeasca 

In Joia-mare 292, 

tipsie, de argint 279k; 

toiag, 11 tine vel postelnicul 28139 

Tbv, SE=6-rip, rugaciune la 1ncoronare 

26624 

topuz, 11 poarta si vel aga 26821-23 

Trei-lerarchi, 4 Trei sfinti Ierarsi 2, manastire, 

merge Domnul 291, ; praz- 

nicul sf. Paraschiva 299- ; 4 Trei 

, 

Sfetitile * 300 


troparul, In Ajunul Craciunului 27819; 

Ajunul Bobotezii 287, 

tuiu, la mucarer, sub ele, se taie doi 

berbeci 27032-.4; Pasa cu trei tuiuri 

307 

, 4Imparatie* , trimite mucarer 

27025; 4 Poarta 272,, 307,, 

Turci, negutatori 27010; vor sa ia 

copii 3128-1 

Tara-Ronuineascil, (4 rumaneasca 2), influenteaza. 

pe Moldova 26833-34; pastreaza 

obiceiul stropitului de Sf. 

Ioan 29536-38 

rarigrad, se primeste domnia 2643 si 

26714_17; se trimit daruri dupa instalarea 

Domnului 2640; vine functionar 

turc, la mucarer, cu caftan 

270,-,; calarasi de 275,; soli spre 

30534 

pirmoniia, V. ceremonie 

ligani, lautari la masa 2793,; fac si 

ei o zicatura de un scopos I In 

Ajunul Sf. Vasile 28520-21 

umivania, ceremonia spalarii picioarelor 

29213-23 

, Tara ungureasca. 2, se comanda 

sulite 29617-1, 

uricar, scriitor al divanului 26834 ; 

breasla i cinstea lor 2841,-25 ; alegerea 

lor 30513-15 

astir, vel, 26817, 31214 ; al doilea 26 833 

Varna, intrare In Iai 26525, 27232 

Vame.,s, vel, 26823; aseaza confeturile 

la masa 2825_, 

Vasilie, Lupu, Domnul Moldovei, aduce 

moastele Sf. Paraschiva 29926-27 

Vasile, Sf., 

2861, 

26216; ceremonia 285,0 

Vaslui, conac 30P35, 37 

Vatag, Costache, biv vel medelnicer, 

la conac 30830-30 

vdhodul, cel mic 276"; cel mare 

301, 

vdnlitori, v. steag

328 

vcitaf, de aprozi, pregateste scaone, la 

instalare 26629_50; 2695; de 2 feluri: 

de targ si de curte 2695-7; importanta 

lor odinioara 2697.10; 

acum, din oameni simpli 26912-21; 

In alai 2752; aseaza scaone 30022-24; 

la tinerea divanului 30417-18; de co- 

26922; 2761-2; duce semnele Domnului 

31014; de pdharnicei 2694, 2753; 

de stolnicei 2694_5; de veinlitori 297,7. 

veliglas, se citeste hatiseriful, la 1ncoronare 

26637; la mucarer 271, 

Yineri, din SaptämAna-mare 29231-33; 

mAnAstire, v. Sfrinta 

vistier, vel, 26733; citeste tillmAcirea 

hatiserifului 2672-4; imbrAcat de divan-efendi 

2674-5; imbraca pe oamenii 

impäratesti 2675-9; cid cuca 

lui vtori spAtar 27431-33; d'a bacsisuri 

28713-14; Imbraca pe mitropolit 

in mantie 3025-e; al treilea 26830 

vornecul, Docannii 2693; face masa jupAnitelor 

28327-59; vine cu Doamna 

la Iordan 28818-22; 1i duce crucea 

la Pasti 29327_31; de poartit, la Ajunul 

DAN SIMONESCU 

CrAciunului 2759; aduce cupa Domnului 

2771_3; doi, admisi la masa 

domneascA, de GrAciun 28114-12; 

30419.25; In alai, la Boboteaza 2892; 

anunta deschiderea divanului ; de 

Tara-de-jos 26724; de Tara-de-sus 

26725-32 

zapciu, al logotatului 26839; ai seimenilor 

29737; ai cdpitanului de 

Arnduti 275; ai ciohodarilor 2i 

sa- 

tarilor 2764_5; ai curtii 299,; de pahArnicei 

28324-22; asupra stolniceilor 

28355_35; ai curtii, ai hatmanului 

gi 

ai agdi, sAruta mama i poala 

Domnului, la sf. Vasile 286,-,2; ai 

curtii In alai la BoboteazA 2892; 

merg primii la inspectie 29732 

zicliturti, a tiganilor lAutari 28 530-21,: 

mehterbasului 31132 

zloti, bacsis, la Ajunul Craciunului 

27625; bacsis egumenilor, la Craciun 

2795 

zvorelnici, iau masa la Craciun, la 

cAmarà, iar nu cu Domnul 2826-14

LE CEREMONIAL DANS LA LITTERATURE ROUMAINE 

ANCIENNE: LE CODE DES USAGES DE GHEOR GAKI 

Résumé 

« Le code qui contient des usages anciens et nouveaux de Leurs 

Altesses les Princes », écrit pae Gheorgaki le I I-e logothete, en 

1762, a Jassy, par l'ordre du Prince Gregoire Calimaki, n'a pas 

été remarqué dans notre historiographie et c'est pour la première 

lois qu'on le met dans sa veritable lumière. 

Selon le contenu, cette ceuvre n'est pas une chronique, ni une 

ceuvre littéraire ; elle doit être encadrée dans la litt&ature de 

cérémonial, qui est un genre tres répandu chez les Byzantins, 

auxquels il se rattache aussi par le fait que le ceremonial constantinopolitain 

a été adopté aux cours de nos voévodes. 

Le plan de l'ouvrage m'a oblige de m'occuper, d'abord, de la 

littérature de ceremonial chez les Byzantins et chez les peuples 

slaves qui nous entourent: les Bulgares, les Serbes, les Polonais 

et les Russes. Ensuite, j'ai cherché les elements de ceremonial 

qui ont pénétré dans la littérature roumaine jusqu'à Gheorgaki, 

par l'intermédiaire des oeuvres parenethiques, par les chroniques, 

par les ceuvres d'informations géographiques et ethnographiques 

(Le poeme polonais de Miron Costin et Descriptio Moldaviae de 

D. Cantemir). 

D'ailleurs, l'apparition du Code a été précedée de plusieurs 

ceuvres proprement dites de ceremonial, qui ont été écrites, ou 

qui ont circulé chez nous, en grec, jusque vers la seconde moitié 

du XVIII-e siècle, comme par exemple: Ion Stanos, Pseudo-Kodinos, 

Hrisant Notara, Georges Papadopol, Const. Dapontes, des

330 REsumg 

programmes pour les fetes a caractere religieux. Pour passer a 

l'analyse du « Code », nous devons remarquer que les ceremonies 

peuvent 'etre groupées en trois series: 

1. Les ceremonies politiques, qui sont sous une forte influence 

ottomano-byzantine: l'avenement du Prince, le renouvellement 

(le moucarer), la reception des ambassadeurs, les seances du 

« divan », etc. 

2. Les ceremonies ecclesiastiques, qui prouvent leur origine du 

rituel orthodoxe de l'eglise de Constantinople: les solennités de 

Noel, de la Nouvelle Année, de l'Epiphanie, de Paques, la nomination 

et la revocation des évêques et des métropolites. 

3. Les elements qui ont leur origine dans le folklore et l'ethnographie 

roumains se trouvent parmi les elements des ceremonies 

politiques et ecclesiastiques, en leur imprimant souvent un coloris 

et un cachet spécifiques populaires roumains: la procession des 

icônes, la veille de Noel, des coutumes pour la fête de St. Georges, 

la procession aux champs pour bénir la récolte, la chasse, les 

festins. 

Dans le chapitre sur les sources, j'ai montré que Gheorgaki a 

subi, dans le plan de son ouvrage et dans la maniere de presenter 

les ceremonies, l'influence de Constantin Porphyrogénete ("ExBtaLg 

1-* 

6occraciou Tc'rceo.)g) et du Pseudo-Kodinos alept TEtiv 'orpcpw(cov). 

En qui concerne l'auteur, je ne puis partager l'opinion genera- 

lement admise, qu'il serait en reahte Gheorgaki Soutzo, grec d'origine 

; il a été du terroir, petit boyard cultivé, qui a occupé l'emploi 

de second logothete h la cour de Gregoire Calimaki (1761-1764) 

en Moldavie, étant Age. 

Le code et difficile h lire a cause des nombreux elements étrangers 

(la terminologie du ceremonial) et surtout des mots tures 

et grecs. 

Ensuite l'édition definitive du Code de Gheorgaki est presentee, 

ayant comme base le manuscrit original par lequel cette 

ceuvre nous a été transmise no. 19 de la Bibliothèque de l'Académie 

Roumaine de Bucarest. Cette edition était nécessaire, non 

seulement parce que les anciennes editions de M. Kogalniceanu 

(en 1846 en caracteres cyrilliques ; en 1874 en caracteres latins) 

etaient epuisées, mais aussi parce qu'elles ne correspondaient plus 

aux exigences scientifiques de notre époque.

CUPRINSUL 

INTRODUCERE 

Condica, opera unicd in literatura romaneascd, a fost totusi 

nedreptdlita 5. M. Kogalniceanu o editeazd 5-6. Alex. 

Papadopol-Calimah, Al. D. Xenopol, Aron Densuseanu 

o cerceteazd sumar 6-7. N. Iorga pune probleme noi 

7. V. A. Urechia si ms. grec. 116 din Biblioteca Academiei 

Române 7-8. D. Russo o Incadreazd In genul 

literaturii bizantine de ceremonial 8-9. G. Pascu o 

considerd interesantd pentru terminologia ei 9. Planul 

lucrdrii de fatd 9-10 

Pag. 

5-10 

LITERATURA DE CEREMONII INAINTE DE GHEORGACHI 11-74 

La B izantini 11-21. 

Genul literar 11-12. Petrus Patrikios 12-13. Philotheus 

13-14. Epifanius 14. Const. Porphirogenetul, 

"Ex0zatq Tijg 6caraelou Tgecoq 14-18. Pseudo-Codinos, IlEpt 

.r(ov brpt.xlcav 18-21. 

La Slayi 21-28. 

Influenta ceremonialului bizantin asupra Bulgarilor 21-22. 

Sdrbii dau mai multà atentie ceremonialului decal 

Bulgarii 23-25. Polonii 25-27. Rusii 27-28. 

La Romdni 28-74. 

1. Elemente de ceremonial in literatura pareneticd 30- 

34. Invdtaturile lui Neagoe cdtre fiul sau Teodosie: tocmirea 

boeriilor, masa, solii 30-32. Nicolae Mavrocordat, 

Invdtäturi 32-34. 

2. Elemente de ceremonial in cronici Si hronograf e 34- 

45. Interpolarea despre dregatorii a lui Misail Cdlugdrul 

35-36. Miron Costin contra ceremoniilor fastuoase 36- 

37. Nicolae Costin si Incoronarea crailor poloni 37- 

39. Axinte Uricarul 39. Pseudo-Amiras, 1ncoronarea 

lui Grigore Ghica Vodd. (Dec. 1726) 39. loan Neculce


39-40. Istoriografia munteand 40-43. Instalarea lui 

Brâncoveanu descrisd de Radu Greceanu i in Cronica anonimd 

40-42. Radu Popescu despre tefan Cantacuzino iubitor 

de ceremonii i despre alte ceremonii 42-43. Expuneri 

despre dregdtorii in hronografe 43-45. 

3. Elemente de ceremonial in opere cu caracter informativ, 

geografic i istoric 46-66. Miron Costin, Poema polond 

46-49. D. Cantemir, Descriptio Moldaviae 49-63. 

Ceremonial privitor la diferite acte ale Domnului: investirea, 

instalarea, inmormântarea 50-54. Ceremonialul dregdtoriilor 

55-58. Alaiul In drum spre bisericd 59. In 

bisericd 60. Divanul 61-62. Obiceiuri de ceremonial 

popular: inmormântarea, logodna, nunta 62-63. Descrierea 

Tarii-Romanesti, ms. rom. din Biblioteca Academiei Române 

63-66. 

4. Opere propriu zis de ceremonial 66-74. loan Stanos, 

Bi6Ao4 zpovt.4 fragmentul despre solii 66-67. Opera Hept 

TC0.1 6cpcpodcav a lui Pseudo-Codinos tradusd in greaca-apla 

in Tara-Romaneasca (1691) 67-68. Traducerea a fost 

copiatä la 1741 de Const. Daponte 68. Hrisant alcdtueste 

ai tipdreste o colectie de ceremoniibisericesti:HEpi. T6.1v Opqnxicov 

xkr,pmci-rcov (1715) 68-69. Const. Rosset comandd si el o 

copie dupd 1Tp Teilv bcppLxicov 69-70. Gheorghe Papa- 

dopol i ceremonialul incorondrii 70-71. Const. Daponte 

si 

investitura lui Joan Mavrocordat 71-72. Texte grecesti 

de ceremonial bisericesc (circa 1750) 72-74. 

ANALIZA CONDICEI 

Ceremonialul politic 75-111. 

Mediul in care s'a alcdtuit Condica 75-78. Luarea domniei 

78-80. Insemnele Domnului 80-81. Ceremonia 

imbrdcdrii caftanelor 81. Instalarea lui Grigore Calimachi 

81-83. Iardsi insemnele Domnului 83-84. Mucarerul 

84-87. Primirea solilor 87-91. Intalnirea cu 

hanul tätArdsc 91-92. Receptia Pasei Iuciutuiulun 

92-94. Influenta otomand 94-95. Dregatoriile 

95-97. Portarul de Suceava 97-98. Banul 98-99. 

Logolatul de visterie si de taind 99-100. Dregdtori 

cu osebitd rânduiald 100-101. Partea slujitoreascd 101- 

103. Indatoririle de ceremonial ale velitilor boieri 103- 

105. Divanul 105-107. Ceremonia ImpArtirii darurilor 

de Pasti 107-109. Garda domneascd 109-110. 

Concluzii 110-111. 

Ceremonialul bisericesc 111-151 

Ceremonia incorondrii 112-114. Ajunul Nasterii Domnului 

Pag. 

75-178

CUPRINSUL 333 

lisus Christos 115-118. Ziva Nasterii Domnului Iisus 

Christos 118-120. Ceremonia la Sf. Vasile 120. 

Ceremonia In Ajunul Bobotezii si la Boboteazd 120-125. 

Stretenia 125-126. Ldsatul secului de brânzd 126-127. 

In postul mare 127-128. In Sdptdmâna-mare 128- 

134. Slujba Invierii 134-138. Slujba osfestaniei 

138-140. Slujba la Sf. Gheorghe 140-141. Ceremonia 

In ziva de Sf. Parascheva 142-144. Instalarea mitropolitului 

sau a episcopului 144-149. Concluzii 150- 

151. 

Elemente etnice si folklorice 152-178. 

Literatura de ceremonii si studiul obiceiurilor 152-154. 

Icoanele In Ajunul Crdciunului 154-156. Oratiile 156- 

161. Udatul a doua zi de Pasti 161-164. Scoaterea 

cailor la ciair (Sf. Gheorghe) 164-166. Vanatul 167- 

168. Halcaoa 168-169. Pehlivanii 169-170. 

Muzica 170-171. Ospete 171-177. Ceremonia cafelei 

173. Tratatii, mese 173-177. Concluzii 177-178. 

IZVOARELE 179-195 

V. A. Urechia si ms. grec. 116 din Biblioteca Academiei Române 

179-180. Numai 3 texte din acest ms. sunt de ceremonial: 

mucarerul, Ajunul Bobotezii si Boboteaza 180-185. N. 

Iorga considerd aceste 3 texte drept Insemndri, dup. care s'a 

redactat Condica 185-186. Argumente contra acestei pareri 

186 187. "Ex5r.aK Tijg 6ocatAdou T dC 464 a lui Const. 

Porphirogenetul si Hepi. TEA, OrpLxEcov a lui Pseudo-Codinos au 

servit ca modele lui Gheorgachi 187-194. Traditia si experienta 

194-195. Izvoadele logofetiei 195. 

LIMBA 196-234 

Fonetica 196-197. Morfologia 197-198. Sin taxa 

198. Lexicul 199-233. Elemente latine 199-203. 

Elemente slave 203-211. Elemente grecesti 211- 

217. Elemente turcesti 217-228. Elemente unguresti 

228-229. Elemente rusesti 229-231. Elemente 

polone 231-232. Elemente obscure 232-233. Stilul 

233-234. 

AUTORUL 235-241 

Opera poartà in cloud locuri numele Gheorgaehi 235. N 

Iorga identified pe Gheorgachi cu un membru al familiei *Litz, 

grec de origind 235-236. Combaterea acestor argumente 

236-240. Autorul n'a revAzut opera 238-240. Personalitatea 

lui ca scriitor 240-241. 

Pag.

334 DAN SIMONE SCU 

Pag. 

RASPANDIREA OPEREI 242-261 

Putina circulatie a manuscrisului 242. Opera, proprietate 

domneasdi 242-244. Intrebuintarea ei drept cod al ceremoniilor 

244-245. Logofetia de obiceiuri in Moldova 

246. In Muntenia 246-250. Ceremonialul in timpul 

lui Alex. Cuza si Carol I 251-252. Studiul edipor 

252. Modernizäri in editiile Kogalniceanu, fatà de original 

253-255. ArhaizAri in editii, fata de original 255-256. 

ModificAri in editii, fata de original 256-257. Omisiuni 

in editii, fao de original 257-258. Gre§eli de punctuatie 

259-260. LAmuriri despre noua editie 261. 

TEXTUL CONDICEI LUI GHEORGACHI 262-312 

INDICE LEXICAL 313-317 

INDICE ANALITIC DE NUME SI LUCRURI 318-328 

RnsumR 329-330 

CUPRINSUL 331-334

c 

MONITORUL OFICIAL §I 

IMPRIMERIILE STATULUI 

IMPRIMERIA NATIONALA 

BUCURE§TI 1939

SimonescuCon 333p.pdf

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?