click aici - Revista Pădurilor

INTERVIU 3
LUNA PLANTĂRII
ARBORILOR
PĂDUREA ŞI MEDIUL 11
VITRINA CU CĂRŢI 24
7
LUNA PLANTĂRII
ARBORILOR
PĂDUREA ŞI MEDIUL 11
PĂDUREA ŞI MEDIUL 11
PĂDUREA EUROPEANĂ 25
7
sumar:
INTERVIU 3
LUNA PLANTĂRII 7
ARBORILOR
Ediţia 2010
PĂDUREA 11
ŞI MEDIUL
• Pădurea argeşeană
• Un prefect silvicultor
VITRINA 24
CU CĂRŢI
• “Complexuri de vânătoare
şi crescătorii de vânat mare”
PĂDUREA 25
EUROPEANĂ

25 PĂDUREA
EUROPEANĂ
30 TRIBUNA
PĂDURII
36 SĂ NE CINSTIM
ÎNAINTAŞII
42 PROFIL
DE SILVICULTOR
44 SILVICULTURA
ÎN DIVERSITATE
49 JAF “CA ÎN
CODRU“ ÎN
CODRII
BUCOVINEI
52 20 DE ANI DE LA
RE|NFIIN}AREA
SOCIET~}II
„PROGRESUL
56 DIN LIRICA
PĂDURII
PĂDUREA EUROPEANĂ 25 TRIBUNA PĂDURII 30
SĂ NE CINSTIM
ÎNAINTAŞII
36
PROFIL DE SILVICULTOR 42
JAF “CA ÎN CODRU”
ÎN CODRII BUCOVINEI
SĂ NE CINSTIM
ÎNAINTAŞII
SILVICULTURA ÎN
DIVERSITATE
49 DIN LIRICA PĂDURII 56
REDAC}IA: Rodica Ludmila DUMITRESCU, Cristian BECHERU
R.N.P. - ROMSILVA, B-dul Magheru nr. 31, Bucure[ti
revista@rnp.rosilva.ro
Fotografiile num`rului: C. BECHERU
36
44

În 14 februarie 2010, apare pe un site
de [tiri o ştire având titlul
În 25 februarie 2010, NewsIn dă
ştirea următoare:
La finele primului trimestru
al anului 2010, vă apasă şi pe
dumneavoastră vreo ?
Vă întrebăm pentru că la conferinţa de
presă din 5 februarie 2009, conducerea
de atunci a regiei făcea pomenire despre
bilanţul dezastruos al anului 2008!
Ce aţi schimbat în managementul
Regiei Pădurilor?
Personal, nu mă apasă nicio ,,grea”
moştenire, dar vorbind la modul
general, această moştenire există. Aş
enumera:
- o legislaţie din domeniul silvic
care este incompletă, incoerentă şi
inconsecventă;
- legile proprietăţii care au apărut
în cascadă şi care au fărâmiţat fondul
forestier naţional;
- adoptarea unor programe naţionale
nerealiste în domeniul silvic;
- existenţa unor norme şi normative
depăşite faţă de starea actuală
a fondului forestier.
Mare lucru în managementul Regiei
Pădurilor, nu cred că s-a schimbat.
Îmi doresc însă, o mai puternică
implicare a conducerilor direcţiilor
Interviu
cu domnul Director General Valerian Solov`stru,
pe marginea unor [tiri ap`rute \n pres`
despre R.N.P.-ROMSILVA
silvice în luarea unor decizii,
cu alte cuvinte, o delegare a unor
competenţe spre teritoriu. De asemenea,
îmi doresc o mai largă deschidere
către toate structurile statului, către
comunităţile locale.
În căreia i s-a
schimbat denumirea în , la deschiderea Târgului de
Mediu ROMENVIROTEC 2010, un
demnitar a declarat că

deşi există fonduri pentru popularea a
circa 10.000 ha de terenuri.>
În revista Green-report, unde aţi dat
un interviu, dumneavoastră declaraţi:
< …e prevăzut în Codul silvic ca până
în 2030 vom mări suprafaţa fondului
forestier cu 2 milioane de hectare, dar
dacă facem un calcul înseamnă 80.000
ha pe an şi noi abia dacă împădurim o
mie într-un an.>
Cum să înţelegem aceste texte care
pot fi citite liber, pe internet?
La nivelul Regiei Naţionale a
Pădurilor, anual, se regenerează circa
15.000 hectare, din care aproape
4
50% sunt împăduriri directe şi 50%
regenerări naturale.
România are material de împădurit
atât pentru clasa de regenerare
aferentă fondului administrat de regie
cât şi pentru suprafeţele de terenuri
degradate preluate în administrare.
Însă, aşa cum am spus în interviul dat
pentru Green-report, nu există fonduri
de la buget pentru executarea unor
astfel de lucrări. Sigur, demnitarul
respectiv, poate, se referea la banii
din Fondul de mediu, însă R.N.P. nu
poate accesa astfel de fonduri, dar
ne bucurăm că există interes pentru
accesarea de astfel de fonduri din
partea altor beneficiari: comunităţi
locale, consilii judeţene.
Codul silvic acoperă problemele
silviculturii, în anul 2010? Spuneţi, în
interviul pentru Green-report: . În ce stadiu
se află demersurile pentru accesarea
acestor fonduri?
Avem o mare problemă, totuşi, cu
prevederile Codului silvic în care, întradevăr,
este prevăzut că până în 2030
vom creşte suprafaţa fondului forestier
cu 2.000.000 ha, însă, repet, nu cred
că producerea materialului de plantat
este o problemă.
R.N.P.-Romsilva are în jur de
18.800 de angajaţi, din care circa 7000
acoperă activitatea de pază şi teren.
Sunt mulţi, sunt puţini? Ce schimbări
preconizaţi că se vor mai face în
privinţa restructurărilor de personal?
Pe ce criterii s-a întocmit actuala
organigramă, atât la nivel central
cât şi în direcţiile silvice teritoriale?
Corespunde această organigramă
momentului în care se află sectorul?
În privinţa restructurărilor de personal,
deocamdată, acestea nu cred
că se impun. Sigur că luăm în calcul
o externalizare a activităţii de pază,
însă aceasta va fi o revoluţie în sistem.
Există multe necunoscute la care va
trebui să găsim răspunsuri pentru a ne
organiza în acest mod.
Având în vedere atribuţiile R.N.P.,
organigrama acoperă în mare responsabilităţile
pe care le avem. Pe
măsură ce ne vom degreva de unele
responsabilităţi şi în măsura în care
fondul forestier de stat se va diminua,
vom fi în măsură să adoptăm o organigramă
mai suplă şi mai adecvată
noii situaţii.
Sunteţi des întrebat despre
legea picnicului… Se poate afirma că

devine necesară, în condiţiile în care
românii înţeleg ieşitul la iarbă verde
ca o dezinhibare şi eliberare de la
orice norme de igienă. Martore sunt
deşeurile pe care le lasă în urmă, după
fiecare descindere în mijlocul naturii!
Prin puşcării ispăşesc pedepse aspre
foşti pădurari, în urma unor incidente
iscate de cei care nu înţeleg să respecte
mediul. Punctual, ce ar trebui să
prevadă această lege ca să fie utilă?
În continuare, consider că nu este
necesară o asemenea lege, însă vor
trebui luate măsuri pentru respectarea
legislaţiei deja existente, implicarea
tuturor factorilor în aplicarea legilor,
repet, existente, nu numai a pădurarilor
noştri. Mă întreb unde sunt comisarii
de mediu, unde este poliţia comunitară,
unde sunt jandarmii şi chiar acele
o.n.g.-uri care sunt atât de active în
plan teoretic şi formal.
Aţi declarat că aveţi respect pentru
juriştii care sunt angajaţi ai Romsilva.
Ei, totuşi, pierd procese. Pierd procese
şi consecinţele sunt suportate de
întregul sector. Sunt aceste procese
legate de retrocedări discutabile care,
odată pierdute, duc la diminuarea
fondului forestier proprietate a statului.
Unde este greşeala? Proprietarul
este statul, regia doar administrează.
Reprezentantul statului în aceste
procese este ministerul de finanţe. Ce
ar trebui să se întâmple pentru a câştiga
un astfel de proces?
Juriştii, pe cât posibil, îşi fac treaba.
Însă, vocea lor mai trebuie şi auzită.
Avem foarte multe cazuri în care nu
ni se recunoaşte calitatea procesuală,
fiind astfel în imposibilitate de a apăra
proprietatea statului, iar alte structuri
ale statului, după cum se ştie, nu se
implică.
În ultima perioadă, am luat măsuri
suplimentare pentru a avea o mai
bună reprezentare juridică, încheind
contracte de asistenţă juridică cu
avocaţi pentru cazuri mai deosebite.
De multe ori, există o mare
discrepanţă între ceea ce prevede
legea şi ceea ce prevăd hotărârile
judecătoreşti. Dar, poate este şi o
nepricepere a noastră în a interpreta
legea.
(Jurnalul
naţional, 28.01.2010, Pădurile noastre
au dispărut în betoanele lor, Adrian
Mogoş, Petru Zoltan)
Care este realitatea ?
Sigur, din punct de vedere financiar,
nu stăm foarte bine, mă refer aici la
lichidităţi. Încercăm să încasăm toate
restanţele şi astfel să ieşim din blocaj,
ceea ce ne-ar permite achitarea tuturor
datoriilor şi reluarea investiţiilor Sigur,
pentru aceasta trebuie să ne mobilizăm
exemplar atât la nivelul direcţiilor
silvice cât şi la nivelul centralei
Romsilva.
Pagini realizate de
Rodica Dumitrescu şi
Cristian Becheru
5

6
Cheile Dâmbovicioarei - Jude]ul Arge[

15 aprilie 2010, Ocolul Silvic
Stoiceni, Direcţia Silvică Vâlcea.
Aceasta a fost ziua de încheiere oficială
a Lunii sădirii arborilor. Tradiţionala
lună dedicat` de silvicultori renaşterii
anuale a naturii, eveniment marcant în
silvicultura românească, s-a încheiat
anul acesta cu acţiunea ,,La plantat
cu arborii bătrâni’’. Organizatori au
fost pensionarii silvici care şi-au dorit
anul acesta s` meargă la plantat în
Direc]ia Silvică Vâlcea, ocolul Stoiceni.
Invitat la manifestare a fost şi directorul
general al R.N.P. - Romsilva, dl.
Valerian Solovăstru. Acesta a declarat
- atât pentru silvicultorii prezenţi la
adunare cât şi pentru cei care au fost
oaspeţii pensionarilor silvici - că le
împărtăşeşte oarecum îngrijorările
faţă de destinul pădurii româneşti [i
de programele naţionale actuale care
privesc fondul forestier naţional.
Luna Plantării Arborilor - Ediţia 2010
PĂDUREA MERITĂ ATENŢIE PRIORITARĂ ATÂT
PENTRU FUNCŢIA SA DE PROTECŢIE A MEDIULUI
CÂT ŞI PENTRU FUNCŢIA SOCIO-ECONOMICĂ!
...„ARBORII B~TRÂNI“ AU PLANTAT PUIE}I FORESTIERI LA STOICENI
Am \ncercat s` tragem semnale
de alarm`.
,,Consider că onoarea este de
partea mea, de a mă afla în mijlocul
dumneavoastră, ca invitat la această
acţiune. Încercăm să ţinem aproape, dar,
din păcate, nu suficient de aproape faţă
de cât ar trebui. Încercăm, facem chiar
eforturi de a fi în contact permanent, de
a ţine cont de părerile dumneavoastră,
însă, de foarte multe ori, nu este posibil
acest lucru şi nu este nici din cauza
dumneavoastră şi nici din a noastră…
Aţi întrebat aici despre programele pe
care le avem de realizat. Din păcate, nu
sunt în măsură să vă spun prea multe.
Ştiţi la fel de bine ca şi mine că nu avem
prea multe programe. Programul nostru
este, la ora actuală, un program disperat
de a apăra ce se mai poate apăra din
acest fond forestier care este agresat
din toate părţile. Din păcate, chiar de o
7

parte din colegii noştri care pun umărul,
mai mult sau mai puţin, cu ştiinţă sau
din neştiinţă. Astfel, unii dintre ei se
lasă antrenaţi în diverse jocuri care
nu fac bine pădurii şi rezolvarea unor
astfel de probleme ar fi un prim punct al
programului nostru! Vreau să vă spun,
poate că mulţi dintre dumneavoastră
ştiţi, în fiecare judeţ, aproape, avem
procese mari, procese scandaloase,
pentru că s-au repezit ca uliii asupra
unui cadavru şi încearcă să împartă ce a
mai rămas din fondul forestier naţional.
Noi am încercat să tragem semnale de
alarmă la toate nivelurile - se pare că nu
am prea fost înţeleşi la adevăratul sens,
la adevăratul nivel, pentru că mulţi
tratează problema cu dezinteres.
Dou` milioane de hectare.
Sigur, mai este o problemă şi aici
vorbim despre un program care s-ar
părea că a fost concretizat, este vorba
de mărirea fondului forestier naţional
cu două milioane de hectare până în
2030, ceea ce mi se pare un vis mult
prea frumos! Ar fi bine, dacă, măcar
până în 2100 am ajunge la acest nivel!
Dar, sigur, Regia naţională nu poate
susţine un asemenea program la data
la care ne aflăm! Dacă am fi susţinuţi
şi din punct de vedere financiar, dacă
banii ar ajunge la timp, poate am reuşi
să împădurim poate - zic - un 20.000
hectare pe an. Nicidecum 80.000, aşa
cum este actualmente prevăzut.
Sunt acuzaţii că nu am fi în stare
să producem puieţi. Romsilva poate
produce puieţi pentru 160.000 hectare
pe an. Problema este ce facem cu
aceşti puieţi, pentru că în fiecare an
îi producem [i nu avem cui să-i dăm.
Astfel şi anul acesta sponsorizăm
populaţia cu peste un milion de puieţi
forestieri! Noi ne-am pregătit crezând,
totuşi, că vom avea ce să facem cu ei.
Dar, din păcate, îi oferim gratuit, dar şi
din fericire, pentru că aşa sperăm să
ajungem, măcar sub această formă, să
mărim fondul forestier naţional.
Nu suntem suficient de uni]i.
Sunt şi alte probleme, legate de
administraţie, le ştiţi şi nu aş vrea să
8
le enumăr aici, nu ar fi spre cinstea
noastră! Avem suficiente probleme,
nu suntem destul de uniţi, nu reuşim
să ieşim dintr-o încrengătură de relaţii
care au reuşit să distrugă relaţiile fireşti
care existau între silvicultori. Vă spun
sincer, veneau mulţi din afara sistemului
şi-mi spuneau că apreciază relaţiile pe
care le întreţinem cu cei bătrâni, noi, ca
silvicultori. Domnule, nu ştiţi ce relaţii
existau înainte de 1990, pentru că dacă,
acum, apreciaţi chestia asta, nu ştiu
ce aţi fi spus atunci!!! Aceste relaţii
chiar existau şi exista o solidaritate
a Corpului silvic. N-aş spune că nu
mai există, dar, din păcate, tinerii
silvicultori, în afara faptului că sunt
slab pregătiţi, mai au şi altceva în cap,
ceva care nu ţine neapărat de viitorul
silviculturii româneşti!
Eu vă mulţumesc că vă gândiţi tot
timpul la pădure, vă mulţumesc pentru
poziţiile corecte pe care le-a]i avut de
fiecare dată când au apărut momente
mai dificile.
Îmi pare rău că nu s-a ţinut cont
întotdeauna de aceste poziţii. Nu vă pot
garanta că şi în continuare cineva va
ţine cont de ele, dar eu vă mulţumesc şi
vă doresc să fiţi alături de noi şi să fiţi
siguri că şi noi încercăm, pe cât posibil,
să fim alături de dumneavoastră.”

„IDEEA ESTE DE A PROMOVA REGENERAREA NATURALĂ”
D. S. Argeş: Acţiune de plantare la
pepiniera Dobrot O.S.Curtea de Argeş
20 aprilie 2010.
Deşi ploaia cădea în fire lungi şi
reci peste capetele tuturor, ziariştii
s-au bucurat să dea o mână de ajutor
silvicultorilor ce plantau puieţi de brad
în pepinieră.
Director general Valerian
Solovăstru:
,,Trebuie să marcăm cumva încheierea
Lunii plantării arborilor şi pentru
cei dinspre munte, unde primăvara vine
mai greu…
Conteaz` ce r`mâne! ...la final,
s` zicem c` fiecare a plantat câte un
arbore!
Această lună simbolică a fost
marcată în diverse puncte [i modalit`]i.
Mai ales \n prezen]a presei care
spune şi bune şi rele despre noi. Dar
e bine că scrie. S` nu se uite faptul c`
ne desf`[ur`m activitatea pe fondul
acestei crize. Faţă de ceea ce realizăm
noi, Regia Naţională a Pădurilor,
mă refer aici la cele 14.000 hectare,
sigur, acţiunea de astăzi este una pur
simbolică! Dar să ştiţi că şi din astfel
de acţiuni simbolice s-au reuşit plantări
şi regenerări pe importante suprafeţe.
Aş zice că în această primăvară a fost
o abundenţă de solicitări din partea
o.n.g-urilor, a unor diverse organizaţii,
pentru a se planta, au fost chiar acţiuni
de mare amploare care s-au derulat şi
în câte 15 judeţe concomitent, acţiuni
punctuale, şi aici aş da exemplul
acţiunii ,,România prinde rădăcini” de
la Vaslui. Dup` două săptămâni de la
desfăşurare, D. S.Vaslui a trebuit să
repete acea acţiune cu o amploare mult
mai mare, bineînţeles, fără participarea
televiziunilor. Conteaz` ce rămâne! Eu
cred că şi acţiunea de astăzi va fi un
real succes şi va îndemna - pentru că
se ştie, în zona de munte abia acum se
plantează din plin - şi va îndemna şi pe
alţi voluntari să participe la acţiuni de
plantare, astfel ca, la final, să zicem că
fiecare a plantat câte un arbore!
Scopul este de a eviden]ia
importan]a p`durilor.
Mulţumesc organizatorilor pentru
că au reuşit să creeze un cadru pentru
9

această acţiune. Principalul scop al ei
este de a evidenţia importanţa pădurilor,
a rolului acestora în menţinerea echilibrului
ecologic, dar şi rolul economic,
social şi cultural pe care îl au pentru
români.
Programul anului 2010 prevede ca
peste 14.000 hectare să fie regenerate,
din care plantări, circa 6.800 hectare.
Pentru această primăvară, suprafaţa
preconizată a fi plantată cu puieţi se
situează la nivelul a circa 3.700 hectare,
iar până acum s-au realizat aproximativ
2.000 hectare; restul urmează să fie
realizat în perioada următoare. În
zonele montane lucrările sunt în plină
desfăşurare [i chiar mai sunt suprafeţe
unde persistă zăpada. Estimăm ca până
pe 10 mai campania să se încheie şi
acolo.
Pentru a vorbi despre costuri, vă pot
spune că s-au cifrat undeva la peste 100
milioane lei, din surse proprii. Sperăm
să primim de la bugetul de stat încă
aproximativ 30 milioane lei. Speranţă
există, dar şansele sunt slabe, deoarece
nici banii alocaţi anul trecut nu ne-au
fost viraţi în totalitate. Cine ştie când şi
cât vom mai primi şi pentru acest an.
Deseori suntem acuza]i că nu am fi
în stare să producem puieţi suficienţi
pentru acoperirea necesarului pentru
plantări. Total neadevărat! Putem
produce puieţi pentru a planta 160.000
10
hectare pe an! Şi anul acesta, oferim cu
titlu gratuit peste un milion de puieţi
Noi ne pregătisem crezând că vom
avea ce face cu ei, dar ne-am trezit în
imposibilitatea de a-i utiliza.
Ne-ar trebui un plan pe o
perioad` mai lung`.
Pentru împăduriri pe suprafeţe
mari ne-ar trebui un plan pe o perioadă
mai lungă, ca să ştim şi noi ce puieţi
să producem Altfel ajungem să nu-i
putem valorifica!
Există un program naţional de
împădurire care prevede ca până în
anul 2035 să creştem fondul forestier
naţional cu două milioane de hectare,
ceea ce înseamnă cam 70-80.000 hectare
anual, în condiţiile în care maximumul
plantat într-un an a fost de circa 2.700
hectare pe an. Capacitatea regiei
situându-se undeva la aproximativ
15.000 hectare pe an. Desigur, şi în
acest caz, cu 50% regenerări naturale.
Abia la regenerările naturale ne putem
dovedi valoarea, deoarece trebuie să
conducem arboretele cu continuitate,
iar ideea este de a promova regenerarea
naturală.
Dacă am fi susţinuţi financiar, iar
banii ar ajunge la timp, am reuşi să
împădurim cam 20.000 hectare pe an,
dar nicidecum 80.000, aşa cum este
prevăzut la această dată.”
Pagini realizate de
Rodica Dumitrescu şi
Cristian Becheru

PĂDUREA ARGEŞEANĂ ŞI MEDIUL
Date generale despre pădurile
judeţului Argeş
Din suprafaţa de circa 285 mii ha
cât însumează pădurile judeţului Argeş,
D.S. Argeş gospodăreşte o suprafaţă de
circa 18 mii ha:
P`durea [i Mediul
- 130 mii ha păduri proprietate
publică a statului
- 55 mii ha păduri proprietate privată,
pentru care există încheiate contracte de
administrare, pază şi prestări servicii cu
proprietarii (persoane fizice, juridice,
obşti, primării, mănăstiri etc)
Diferenţa de circa 100 mii ha le
reprezintă:
- 15 mii ha - O.S. Mihăeşti - ICAS
Bucureşti;
- 85 mii ha - păduri proprietate
11

privată aflate în administrarea ocoalelor
silvice private: O.S. Rucăr – Păpuşa,
O.S. Dragoslavele, O.S. Loviştea,
O.S. Valea Oltului. Din acest total,
peste 10 mii ha sunt la ora actuală ale
nimănui şi pentru care nu s-au încheiat
contracte de pază sau administrare cu o
structură silvică specializată, aşa cum
prevede Legea 46/2008 (Codul silvic
în vigoare).
Pentru toate aceste suprafeţe de
păduri private circa 100 mii ha, D.S.
Argeş prin personalul din subordine nu
mai are drept de îndrumare şi control,
acest atribut revenindu-i ITRSV
Ploieşti (Inspectoratul Teritorial de
Regim Silvic şi Vânătoare, cu sediul la
Ploieşti).
12
Câteva date despre D.S. Argeş
D.S. Argeş gospodăreşte o suprafaţă
păduroasă de circa 130 mii ha pădure
proprietate de stat şi circa 55 mii ha
pădure proprietate privată pentru care
există contracte pentru pază şi prestări
servicii silvice.
În subordinea direcţiei silvice se află:
- 13 ocoale silvice;
- o fabrică de cherestea la Domneşti;
- un centru de prelucrare a lemnului,
achiziţii, refrigerare şi congelare fructe
de pădure destinate exportului la
Stâlpeni;
- o secţie de reparaţii întrţineri de
drumuri forestiere şi transport auto la
Domneşti;
- trei păstrăvării (Oeşti, Dâmbovicioara,
Cândeşti);
- 12 fonduri de vânătoare G.V.S.;
- un complex cinegetic pentru creşterea
intensivă a vânatului în captivitate
la Mozacu;
- fonduri de pescuit în apele de
munte pentru salmonide (păstrăv)
- mai multe cabane de vânătoare la
standarde europene, destinate vânătorii
propriu-zise dar şi silvoturismului;
- 15 pepiniere silvice;
- 100 pepiniere cantonale, în care
se produce asortimentul necesar de
puiet destinat împăduririlor integrale
şi completărilor inclusiv completarea
regenerărilor naturale.
Toate aceste subunităţi au contribuit
la realizarea sarcinilor din programul
de activitate pe anul 2009.
Realizări 2009 şi sarcini 2010
Cu toate greutăţile (condiţiile
vitrege) specifice unui an de criză, am
reuşit să realizăm o cifră de afaceri de
377 mild.lei vechi şi un profit de 8 mild.
lei vechi, cifre care, pentru anul 2010,
au fost majorate la peste 400 mild.lei şi
respectiv peste 10 mild. lei vechi.
Prin eforturi susţinute din partea
marii majorităţi a personalului silvic a
fost posibilă realizarea a:
- peste 300 m 3 valorificaţi prin
licitaţii de masă lemnoasă pe picior
şi prestări servicii la diverşi agenţi
economici şi în regie proprie prin
ocoalele silvice;
- peste 200 tone fructe de pădure;
- 50 tone ciuperci comestibile din
floră spontană;
- 80 tone plante medicinale;
- peste 250 mii € au fost realizaţi din
activitatea de vânătoare şi silvoturism.
Realizările de mai sus situează D.S.
Argeş în primele 10 direcţii silvice din
ţară.
Doresc să se reţină că D.S. Argeş,
ca subunitate a R.N.P. are sarcini clare
şi precise în ceea ce priveşte:
- dezvoltarea durabilă a pădurilor;
- conservarea biodiversităţii;
- reconstrucţia ecologică;
- menţinerea integrităţii fondului
forestier;
- regenerarea pădurilor;
- tăierile de îngrijire;

- paza şi protecţia pădurilor;
- gospodărirea judiciară a fondurilor
de vânătoare;
- prevenire şi stingerea incendiilor.
Greutăţi şi neajunsuri
1. Paza pădurilor împotriva tăierilor
ilegale de arbori şi a defrişărilor
abuzive.
Exista un plan comun de pază cu
acţiuni concrete pe linia prevenirii
fenomenului contravenţional şi infracţional
încheiat între D.S. Argeş, I.P.J.
Argeş, I.J.J. Argeş, acţiuni care se
derulează aproape zilnic pe anumite
trasee, în anumite zone vulnerabile.
Starea contravenţională şi infracţio-
nală în ceea ce priveşte tăierile ilegale
de arbori şi sustragerile de material
lemnos din pădurile statului situează
D.S. Argeş pe o poziţie fruntaşă la
nivel de ţară, aşa cum şi I.P.J. Argeş se
situează pe locul al doilea.
Cele patru mii de acţiuni întreprinse
din care circa 2000 cu organele de
poliţie şi jandarmerie nu s-au soldat
întotdeauna cu rezultate satisfăcătoare.
O parte dintre aceste acţiuni au
fost divulgate de către persoane
rău intenţionate, care pactizează cu
contravenienţii (este vorba de o parte
dintre organele silvice, de poliţie,
puţini la număr, dar care au preferat să
desconspire sectretul acestor acţiuni).
Au fost constatate pe parcursul
anului 2009:
- 3600 contravenţii
- 200 infracţiuni
- valoarea amenzilor aplicate este
de peste 50 mld. vechi
- peste 1000 m 3 tăieri ilegale de
arbori imputaţi personalului silvic.
Agresiuni asupra personalului silvic
1. Pădurarul Hertea Pavel - O.S.
Aninoasa - Berevoieşti, lovit cu
toporul în zona cervicală de ţiganii
din cătunul Gămăceşti. A necesitat
spitalizare şi peste 30 de zile concediu
medical. Dosar penal pe rolul instanţei
de judecată Câmpulung.
2. Pădurarul Smaranda C-tin -
O.S. Topoloveni - Râncaciov, agresat
de către doi rudari, la domiciliul său.
Întrucât a încercat să se apere cu coada
unei mături, ocazie cu care a lovit pe
unul dintre rudari, a fost reţinut pentru
tentativă de omor. Ulterior acesta a fost
pus în libertate de către Curtea de Apel
Argeş.
3. Pădurarul Geantă Radu - O.S.
Câmpulung - Badeanca, a fost bătut de
mai mulţi rudari în timp ce i-a surprins
tăind ilegal lemne din pădurea statului.
A necesitat îngrijire medicală şi peste
20 zile concediu medical. Dosar în
cercetare la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Câmpulung Muscel.
Cazurile de agresiuni asupra personalului
silvic sunt tot mai dese.
Considerăm că este cazul ca măsurile
ce se vor lua în continuare cu
aceşti infractori înrăiţi să fie tot mai
aspre, să se aplice mai uşor sancţiunea
de libertate.
Infracţiune - atunci cînd valoarea
prejudiciului depăşeşte de cinci ori
valoarea unui m 3 de masă lemnoasă pe
picior.
- Dacă fapta a fost săvârşită de două
ori în interval de un an (contravenţii
repetate) cazul celor doi rudari de la
Valea Mare Prăvat în care instanţa s-a
pronunţat pentru închisoare.
- Pe considerentul lipsei pericolului
social, în marea majoritate a acestor
infracţiuni clare se dă soluţia NUP
(neînceperea urmăririi penale).
13

Infracţiune este şi refuzul proprietarului
de pădure de a executa
împădurirea terenurilor defrişate dacă
au trecut mai mult de doi ani (două
sezoane de vegetaţie) de la tăiere.
Defrişări de păduri abuzive
Asemenea fapte au luat amploare
în ultimii ani datorită proprietarilor
de păduri care nesocotesc legislaţia în
vigoare cu abuz de putere, pe principiul
că „este proprietatea sa şi face ce vrea
cu ea”.
Proprietatea este într-adevăr garantată
de statul român, de constituţia
României, dar în conformitate cu legile
retrocedării pădurilor este supusă regimului
silvic.
Ce înseamnă regim silvic?
Proprietarul este obligat să:
- întocmească şi să respecte amenajamentul
silvic;
- să asigure paza şi integritatea fondului
forestier;
- să asigure regenerarea pădurii pe
cale naturală sau artificială, lucrările
de întreţinere până la realizarea stării
de masiv;
- să execute tăierile de îngrijire (C,
D, R);
14
- să execute lucrări de combatere a
dăunătorilor şi bolilor;
- să respecte regulile de exploatere
a masei lemnoase;
- să respecte NTS;
Pentru aceasta este obligat să
solicite încheierea de contracte de pază
cu o structură silvică specializată (ocol
silvic de stat sau privat).
O parte dintre aceşti proprietari de
pădure au înţeles, dar mai există însă,
proprietari de pădure care nu se împacă
cu ideea că nu au voie să taie orice,
oricât şi oricând din pădurea lor ci
numai ceea ce indică personalul silvic
de specialitate.
Dorind să aibe un câştig cât mai
mare şi cât mai rapid de pe urma acestor
păduri au defrişat cu de la ei putere
suprafeţe însemnate, la ora actuală
existând pe rol numeroase dosare
penale în cercetare sau în instanţă.
Cazurile cele mai cunoscute s-au
constatat în zona Rucăr - Dâmbovicioara,
de aici mutându-se în zona
Câmpulung, Aninoasa, Muşateşti şi
chiar Vidraru.
În marea majoritate a cazurilor
proprietarii de drept au vândut pădurile
la diverşi zaviti (negustori) care
le-au exploatat şi vândut după bunul
lor plac.
Competenţa în constatarea şi sancţionarea
unor asemenea fapte o are
ITRSV-ul împreună cu organele de
poliţie.
Noi am sesizat, ori de câte ori am
luat la cunostinţă despre asemenea
fapte, dar nu ne-am putut implica direct,
neavând competenţă în acest sens.
Retroced`ri ilegale de p`duri
Asemenea cazuri s-au \nmul]it
odat` cu apari]ia Legii 247/2005, când
au ap`rut, ca din senin, a[a-zi[ii pretin[i
mo[tenitori, procuratori, cump`r`tori ai
unor drepturi litigioase care, uzând de
toate tertipurile posibile au fost validaţi
de mai multe ori, \n baza acelora[i
acte, pe acelea[i amplasamente care se
suprapun cu p`durea istoric` a statului
român.
Au fost luate \n considerare acte
de proprietate false, mai vechi de anul
na]ionaliz`rii p`durilor 1948, copii
ale actelor originale cu modific`ri [i
[tampile false, declara]ii cu martori.
Dup` validarea unor suprafeţe însemnate
\n comisiile locale [i comisia
jude]ean`, s-a trecut la punerea \n

posesie, pe alte amplasamente, de
regul`, \n p`durea istoric` a statului
care a apar]inut dintotdeauna statului
roman.
Pe rolul instan]elor de judecat` sunt
zeci de procese cu aceast` spe]`.
Numai la O.S. Aninoasa, Instituţia
prefectului a formulat ac]iuni \n
revendicare pentru o suprafa]` de peste
2300 ha, p`dure atribuit` ilegal sau pe
alte amplasamente.
De asemenea, D.S. Arge[ a formulat
plângere penal` pentru trei fo[ti [efi
de ocoale silvice care [i-au dep`[it
atribuţiile [i au f`cut puneri \n posesie
preferen]iale \n p`durea Valea Ursului,
Dr`ganu, Trivale [i Berevoie[ti.
„Luna plant`rii arborilor”
1. |n fiecare an \n perioada 15 martie
- 15 aprilie, \n cadrul acestei manifest`ri
se desf`[oar` diverse acţiuni menite
s` cultive \n rândul popula]iei [i \n
primul rând a tineretului, a dragostei
fa]` de p`dure, fa]` de acest aur verde,
aceast` bog`]ie natural`, acest izvor de
s`n`tate.
Amintim numai o parte din toate
aceste ac]iuni:
- scosul puie]ilor din solarie [i
pepiniere;
- executarea sem`n`turilor [i a
repicajelor \n pepiniere [i solarie;
- sortarea puie]ilor [i transportul
acestora la [antierele de \mp`durit;
- plantarea progresiv` a puie]ilor \n
gropi dimensionate corespunz`tor;
- \ntre]inerea acestor planta]ii [i
regener`ri naturale prin mobiliz`ri de
sol, decople[iri, depresaj etc.
2. Pe lâng` aceste activit`ţi de
regenerare a p`durilor pe cale artificial`,
\n toat` aceast` perioad` de
prim`var` silvicultorii desf`[oar` [i
alte activit`ţi:
- igienizarea p`durilor prin extragerea
arborilor usca]i, rup]i, doborâ]i
de fenomene naturale;
- ordine [i cur`]enie la sediile de
cantoane [i alte construc]ii existente \n
fondul forestier, de-a lungul drumurilor
[i obiectivelor turistice;
- intensificarea propagandei silvice
prin amplasarea de t`bli]e [i panouri
avertizoare, pancarde [i benere \n locuri
vizibile, frecventate de c`tre popula]ie;
- organizarea de conferin]e \n [coli,
c`mine cultural, locuri publice, \n care
s-au prezentat date despre p`dure \n
general [i despre serviciile pe care
aceasta le ofer` tuturor cet`]enilor
indiferent de starea social`, etnie sau
apartenen]a politic`;
- t`ieri de \ngrijire \n arboretele
tinere (degaj`ri, cur`]iri, r`rituri);
- lucr`ri de combatere a bolilor [i
d`un`torilor p`durii;
- prevenirea [i combaterea t`ierilor
ilegale de arbori prin intensificarea
acţiunilor de patrulare, controlul
circulaţiei materialului lemons pe drumurile
forestiere [i publice, controlul
instala]iilor de debitat.
Evaluarea de prim`var` a vânatului,
stabilirea efectivelor reale \n baza
c`ror` se calculeaz` cota de recolt` pe
specii, sexe [i categorii de vârst` pentru
sezonul de vân`toare 2010-2011.
În toat` aceast` perioad` de o lun`
se desf`[oar` ac]iuni susţinute, concentrate
pe linia mai bunei gospod`riri
a p`durilor, dezvoltarea [i protejarea
ecosistemelor forestiere, conservarea
biodiversivităţii, reconstrucţia ecologic`
etc.
Un mare silvicultor român recomanda
cu fiecare ocazie:
„Cel mai mare bine pe care-l poţi
face p`durii este acela de a nu-i mai
face nici un r`u”.
15

PĂDUREA TRIVALE:
CUM A AJUNS O PĂDURE PARC
DE 1187 HA LA DOAR 420 HA
U.P. II Trivale are o suprafa]` de 1872
ha, din care: 1200 ha zon` de protecţie
(tampon) \n jurul municipiului [i
p`durea parc de 420 ha; este delimitat`
\n partea de sud de cartierul de blocuri
Trivale care se prelunge[te pân` la
Restaurantul „Cornul Vân`torului”,
iar de aici se merge pe [oseaua Pite[ti
– Babana pân` \n punctual Sl`tioare.
Din acest punct se coboar` pe drumul
„Silea” pân` la U.M. de la Dr`ganu [i
urm`re[te conturul (liziera) p`durii din
satul Valea Ursului, Mica, Uiasca, str.
Balote[ti, str. Plopilor, str. Schitului,
cart. G`vana II, G`vana III [i pân` la
Arhivele Militare.
|n anul 1994, printr-o hot`rare a
Consiliului Jude]ean Arge[, suprafaţa
de 1187 ha a fost declarat` p`dure
parc.
Ulterior, nu se cunoa[te misterul,
aceast` suprafa]` s-a redus la 420 ha
[i cuprinde numai parcelele de p`dure
situate de-a lungul aleii asfaltate pân` la
Gr`dina Zoologic` (u.a. 1-10) [i înapoi,
pân` la cartierul G`vana (u.a. 13-27).
Cert este c` , nu trebuia s` se reduc`
aceast` suprafa]`, deoarece nevoile
celor peste 200 mii de locuitori ai
municipiului Pite[ti sunt mult mai mari
\n ceea ce prive[te posibilit`]ile de
recreere [i de purificare a aerului poluat
pe care suntem nevoi]i s`-l respir`m.
|nainte de 1989, exista un proiect
de amenajare a Parcului Trivale care
presupunea:
- extinderea acestuia, atât pe
latura nord cât [i pe latura est, prin
amenajarea de alei pietonale asfaltate,
poteci turistice pietruite;
- executarea unor lucr`ri de colectare
a toren]ilor pe albia major` a
pârâului ce traverseaz` p`durea prin
consolidarea [i betonarea taluzelor,
construirea unor baraje din beton pentru
re]inerea aluviunilor etc;
- amenajarea unui lac de pe[te;
- extinderea gr`dinii zoologice;
- amenajarea unor terenuri de joac`,
balansoare, locuri de odihn` [i popas;
- alte amenaj`ri [i construc]ii ca:
16
b`nci, chio[curi, co[uri de gunoi, ciuperci
[i copertine, umbrele pentru
ploaie etc.
Dac` pân` \n 1989 nu s-a f`cut
mare lucru (o copertin` pentru fanfare
militar`, un restaurant, un spa]iu de
joac` pentru copii [i câteva b`nci),
dup` 1990 nu s-a f`cut chiar nimic.
Pân` \n 2005, solicit`rile privind
reconstituirea dreptului de proprietate
potrivit Legii 18/1991 [i a Legii 1/2000
au fost reînsemnate, iar \ncerc`rile
unora dintre proprietarii de drept nu
au fost luate \n considerare, prin faptul
c` p`durea respectiv` a apar]inut
dintotdeauna statului roman [i, \n plus,
constituie p`dure parc cu rol de protec]ie
\n mod deosebit.
A[a [i este, tot UP-ul Trivale este
încadrat \n grupa întâia func]ional`,
având func]ii speciale de protec]ie a
solului, climei, de recreere [i cu rol
peisagistic etc.
Dup` 2005, odat` cu apari]ia legii
247/2005, solicit`rile de punere \n
posesie a unor proprietari de p`duri
au luat amploare. Asemenea solicit`ri
s-au primit din partea unor proprietari,
mo[tenitori, procuratori sau cet`]eni
„Toţi proprietarii actuali,
majoritatea fiind cumpărători
de bună credinţă, solicită
avize şi aprobări de
defrişare în vederea construirii
de vile şi case de
vacanţă”
care au cump`rat drepturile litigioase
[i au câ[tigat \n instan]ele judec`tore[ti
pe baz` de expertize tehnice efectuate
la DNA, cu aceast` spe]`.
S-au transferat suprafe]e de zeci de
ha de p`dure de pe raza altor localit`ţi
din jude] \n p`durea Trivale, s-au
întocmit procese verbale de punere
\n posesie [i titluri de proprietate, pe
amplasamente care nu au apar]inut
niciodat` acestor persoane.
Aceste propriet`]i particulare au
fost dezmembrate, fragmentate \n mai
multe loturi pentru a putea beneficia de
aprobare de defri[are a 5% din suprafa]`,
dar nu mai mult de 200 m 2 .
S-au vândut [i revândut de câteva
ori, o parte dintre proprietari defri[ând
suprafe]e de p`dure pe care au \nceput
deja s` apar` vile [i case de vacan]`.
Unele persoane, mai ingenioase,
au \nfiin]at asocia]ii de proprietari de
p`dure care au \ntocmit proiecte de
construire a unor cartiere de locuinţe.
Exemplu: Asocia]ia de proprietari de
p`dure Zamfire[ti, care cuprinde un
num`r de 23 membri [i are o suprafa]`
de 4,477 ha. Asociaţia aceasta care
face presiuni asupra noastr` s` punem
\n aplicare un ordin al fostului ministru
Ilie Sârbu privind defri[area arborilor
de pe traseul unui drum de acces spre
cartierul de vile din u.a. 34.
Mai exact, la solicitarea acestei
asocial]ii, a ap`rut Ordinul Ministrului
nr. 361/3.05.2009, care nici nu ne-a
fost comunicat oficial prin R.N.P. sau
I.T.R.S.V., ci ne-a fost \nmânat de
c`tre numitul Dan C`p`]ân` – patronul
asociaţiei \n cauz`, prin care ni se
ordona s` facem marcarea [i exploatarea
arborilor de pe traseul drumului
respectiv, pe suprafa]a de 0,2 ha.
Nu se cunoa[te conjunctura prin
care s-a emis ordinul [i nici persoana
influent` care a mijlocit acest lucru
la nivel de conducere a I.T.R.S.V.
Ploie[ti [i mai departe la M.A.P.D.R.
Bucure[ti.
Bine\n]eles c` acest proiect a fost
vizat [i de c`tre fosta conducere a
Direc]iei Silvice Arge[ din perioada
2006 - 2009, ca [i toate celelalte puneri
\n posesie [i studii de defri[are.
La ora actual` a mai ap`rut un proiect
de defri[are a suprafe]ei de 4,3 ha,
din totalul de 9,7 ha, suprafa]` de]inut`
de S.C. PRO CIVITAS, patronul fiind
un italian pe nume PELINO TOBIAS
(ENZO).
To]i proprietarii actuali, majoritatea
dintre ei fiind cump`r`tori de bun`
credin]`, solicit` avize [i aprob`ri
de defri[are \n vederea construirii
de vile [i case de vacan]`, unii dintre

ace[tia f`când presiuni asupra noastr`
[i amenin]`ri directe cu ac]ionarea \n
instan]` [i daune cominatorii.
Aceast` p`dure care, a[a dup`
cum prefectul jude]ului s-a exprimat,
trebuie s` redevin` a pite[tenilor [i s`
se stopeze defri[`rile abuzive.
Pădurea Trivale trebuie menţinut`
\n continuare intact`, pentru a-[i
putea exercita multiplele ei funcţii de
protecţie [i nu de satisfacere a unor
interese, capricii, pofte din partea
acestor iresponsabili care nu-[i v`d
decât interesul personal, ignorând
comunitatea şi nevoile şi drepturile ei.
Unul din simbolurile pite[tenilor
\l reprezint` „P`durea Trivale”. Acest
„pl`mân verde” al municipiului
Pite[ti \nsumeaz` o suprafa]` total` de
1.872 ha, identificat` \n principal, \n
dou` mari categorii: 1. zona de protecţie
(tampon) din jurul municipiului -
1.200 ha; 2. P`durea „Parc Trivale” -
430 ha.
Regimul de gospod`rire al acestor
p`duri este reglementat printr-o conservare
deosebit` a cadrului natural, astfel
\ncât s` se asigure func]iile necesare \n
zon` (peisagistic [i recreere).
Pentru realizarea acestui obiectiv
au fost emise [i acte normative prin
care, odat` cu apari]ia legilor fondului
funciar, pădurile au fost \ncadrate
la amplasamente care nu se supun
retroced`rii, r`mânând \n continuare
incluse \n categoria suprafe]elor
aparţinând fondului forestier public de
stat.
Factorii de decizie \n ac]iunea
de retrocedare, \n special odat` cu
aplicarea Legii nr. 247/2005, au interpretat
[i aplicat, \n mod eronat, cu bun`
[tiin]`, prevederile legale ceea ce a dus
la agresiuni \mpotriva p`durilor, astfel
autorit`]ile importante ale judeţului,
precum prefectura, direcţia silvic`,
ocoalele silvice, primari [i comisii
locale de fond funciar, susţinute de
magna]i imobiliari din jude], au reu[it
ca din p`durea Trivale, p`durea statului,
f`r` nicio justificare, s` \nstr`ineze
peste 300 ha [i, mai grav, \n unele
situa]ii, chiar s` defri[eze suprafe]e
apreciabile.
O mare parte din aceste \nc`lc`ri
ale legii au fost analizate [i prezentate
pentru fiecare caz \n parte (Nicolae
B`nic` - mo[tenitor, Sânziana Pricopie,
Gheorghe Br`tianu - mo[tenitor, Ileana
Br`tianu, Gheorghe {tefan etc.) \n
presa local` sau central`.
De fapt, pentru toate aspectele care
au constat \n nerespectarea legalit`ţii
\n aplicarea legilor retroced`rii s-au
întocmit plângeri penale care sunt pe
rol la instan]ele abilitate ale statului,
urm`rindu-se \n acest fel anularea
tuturor documentelor \ntocmite ilegal
(Titluri de proprietate) [i redarea
p`durii Trivale arge[enilor, a[a cum a
fost dintotdeauna.
La ora actual` a mai
ap`rut un proiect de
defri[are a suprafe]ei de
4,3 ha, din totalul de 9,7
ha, suprafa]` de]inut`
de S.C. PRO CIVITAS,
patronul fiind un italian
pe nume Pelino Tobias
(Enzo).
17

RETROCED~RI ILEGALE DE P~DURI
C~TRE VECHII PROPRIETARI ÎN D. S. ARGEŞ
Asemenea retroced`ri au avut loc \n
baza unor valid`ri ale comisiilor locale
[i jude]ene de aplicare a legilor fondului
funciar [i chiar hot`râri judec`tore[ti
r`mase definitive [i executorii, ocazie
cu care au fost luate \n considerare acte
de proprietate mai vechi de anul 1948,
anul na]ionaliz`rii.
Din unele acte nu rezult` suprafaţa
clar`, iar alte suprafe]e au fost retrocedate
prin hot`râri anterioare, solicitându-se
chiar retroced`ri duble pentru
acelea[i suprafe]e.
S-au luat \n considerare expertize
eronate, \ntocmite la comanda solicitanţilor.
S-au f`cut puneri \n posesie \n
p`durea istoric` a statului pe baza unor
sentin]e judec`tore[ti nelegale, \n care
D.S. Arge[ nu a f`cut parte \n proces.
Nu s-au respectat amplasamentele
prev`zute \n hot`rârile respective,
punerea \n posesie f`cându-se pe alte
amplasamente, de regul` \n p`durea
proprietate public` a statului, care a
apar]inut dintotdeauna statului român.
Pentru asemenea fapte ilegale, trei
[efi de ocoale silvice au fost suspendaţi
din funcţie şi li s-au formulat plângeri
penale.
Ace[tia sunt acuza]i de falsuri
materiale \n \nscrisuri oficiale, abuz
\n serviciu contra intereselor publice,
fals intelectual, fals \n \nscrisuri sub
semn`tur` privat` etc.
Este cazul inginerului Dode Viorel,
fostul [ef al O.S. Aninoasa, ing. Ionescu
Ion, fostul [ef al O.S. Cotmeana [i
ing. {tef`nescu Sorin, fost [ef al O.S.
Pite[ti.
Ing. Ionescu Ion este învinuit de :
1. Punerea \n posesie a suprafeţei
de 3,9 ha teren forestier pe baz` de
acte false pe raza altei localit`]i, lâng`
hanul Valea Ursului [i [oseaua Pite[ti
- Râmnicu Vâlcea, care ulterior a fost
vândut cu suma de peste 1 milion euro.
2. Punerea \n posesie a suprafe]ei
de 3,48 ha p`dure \n spatele cantonului
silvic «Ursoaia» la [oseaua comunal`
18
Grajduri – Ursoaia \ntr-o p`dure fost`
proprietate de stat, pădure de r`[inoase
\n vârst` de peste 100 ani.
Ing. {tef`nescu Sorin este învinuit
de:
1. Punerea \n posesie a suprafe]ei
de 32,8 ha \n p`durea Trivale, \ntr-o
suprafa]` care a apar]inut statului,
aducând un prejudiciu major atât
din punctual de vedere economic cât
[i din punct de vedere al protec]iei
mediului.
2. Defri[area suprafe]ei de 2,9 ha
din p`durea Trivale \n vederea ob]inerii
autoriza]iei de construc]ie pentru S.C.
Magal Construct Interna]ional.
Ing. Dode Viorel este învinuit de:
1. Punerea \n posesie a unor
suprafe]e de p`dure care fac parte
din p`durea istoric` a statului, pe alte
amplasamente decât cele care au apar-
]inut proprietarilor de drept:
- Hubert Alina – 66,5 ha care a
t`iat deja 3906 mc prin firma soacrei
[efului de ocol;
- Popa Mihaela – 49,68 ha care a
t`iat deja 3.053 m 3 mas` lemnoas` prin
firma primarului comunei Berevoie[ti.
2. Modificarea amplasamentului ini-
]ial [i predarea unor noi amplasamente
\n suprafa]a de 1.235 ha \n arboreta
valoroase din punct de vedere economic
pentru mo[tenitorii Langesti \n care
s-au exploatat 22.385 m 3 prejudiciind
statul cu peste 2.296.884,32 lei.
3. A admis reconstituirea dreptului
de proprietate pentru suprafa]a de 170
ha teren cu vegeta]ie forestier` pe raza
altei localit`]i pentru Rozos P`unica \n
arboreta valoroase cuprinse \n planul
decenal care face parte din p`durea
istoric` a statului roman.
4. Schimbarea amplasamentului
pentru suprafa]a de 169,44 ha stabilit
de instan]a de judecat` pentru autorul
Prislopeanu cu un alt amplasament
cuprins \n planul decenal [i care face
parte din p`durea statului roman.
|n cadrul D.S. Arge[, pe cele 12
fonduri de vân`toare (G.V.S.) aflate \n
gestiunea noastr` [i \n cele 3 p`str`v`rii
se desf`[oar` o activitate intens`.
Prin vân`toare, noi nu \n]elegem
numai ac]iunea propriuzis` de împu[care
a unor specii de vânat ci un \ntreg
complex de m`suri de paz` [i ocrotire a
vânatului existent pe cele 12 fonduri de
vân`toare, gestionate de c`tre ocoalele
silvice, \ncepând de la câmpie [i pân` la
golul de munte.
În acest sens, de pe timpul verii,
începând cu luna iunie ne preocupăm să
recoltăm cantităţi suficiente de frunzare
din specii de arbori si arbuşti fructiferi
preferate de vânat, furaje fibroase
(fân, trifoi, lucernă), fructe şi seminţe,
concentrate (grâu, porumb, orz, ovăz,
secară), suculente (cartofi, morcovi,
sfeclă, dovleci), etc.
Peste aceste furaje recoltate la timp,
atunci când este momentul optim, se
conservă prin uscare sau însilozare,
după care se depozitează în condiţii
corespunzătoare în căpiţe, şure şi saivane
pentru a putea fi administrate pe
timpul iernii ca hrană complementară.
Această hrană recoltată şi depozitată
în condiţii corespunzătoare fără
a-şi pierde din calităţile nutritive şi
gustative se distribuie în hrănitori special
amenajate, de-a lungul liniilor somiere
şi parcelare în puncte de hrănire special
amenajate cu iesle, jgheaburi, sărării,
cărări şi poteci de acces spre ele.

ACTIVITATEA DE VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT
Toate aceste preocupări pe linia
asigurării unor condiţii de hrană şi
adăpost favorabile, paza şi prevenirea
actelor de braconaj au condus la
înregistrarea unor efective reale care să
depăşească efectivele optime de vânat
la majoritatea speciilor.
Urmare evaluării efective de vânat
rezultă că în cuprinsul celor 12 fonduri
de vânătoare habitează un număr de
aproximativ:
- 2.000 iepuri
- 500 mistreţi
- 350 căpriori
- 250 lopătari
- 400 cerbi comuni
- 1000 capre negre
- 200 urşi
Pentru obţinerea acestor efective
D.S. Argeş nu face economii în ceea
ce priveşte aprovizionarea cu hrană a
vânatului în perioadele critice, atunci
când solul este acoperit de zăpadă, iar
temperaturile coboară, cu mult, sub
-10 0 C.
- 60 tone furaje fibroase
- 40 tone frunzare
- 1.500 tone porumb
- 10 tone alte cereale
- 2 tone r`d`cinoase [i suculente
- 20 tone hran` granulat`
- 50 tone boasc` struguri [i sâmburi
prun` (borhot).
|n tot parcursul anului, se administreaz`
sare bulg`re \ns`r`rii special
amenajate, mai ales \n perioada rutului
(\mperecherii).
|n raza O.S.Coste[ti, ocol silvic
situat \n zona de câmpie a jude]ului,
începând cu anul 2002 func]ioneaz`
un complex de cre[tere intensiv` a
vânatului \n captivitate. Este vorba de
un ]arc \mprejmuit cu plas` adus` din
Anglia pe o suprafa]` de 436 ha \n care
am introdus mistre]i. La ora actual`
avem cca. 200 exemplare de mistre],
100 lop`tari [i 60 c`priori.
Din cauza exager`rilor f`cute anii
trecu]i, \n prezent, nu se mai organizeaz`
vân`tori de mistre] la goan`,
19

pentru a nu se distruge matca (scroafele
conduc`toare de cârd). |n interiorul
]arcului organiz`m \ns` vân`tori la
pând` [i dibuit, tot timpul anului, \n
baza planului de recolt` [i selec]ie
aprobat de c`tre R.N.P. la propunerea
noastr`.
|n restul fondurilor de vân`toare din
jude] se extrag prin \mpu[care cca.:
-10 cerbi carpatini
- 40 lop`tari
- 35 capre negre
- 25 ur[i
- 200 mistre]i
- 30 c`priori
- 200 iepuri
- 2.000 p`s`ri sedectare sau de
pasaj.
Pentru realizarea cotelor de extras
stabilite de c`tre Minister, pe baz`
de formul` de calcul, ]inând cont de
efectivele reale, efectivele oprime,
recolta anterioar`, sezonul anual se
organizeaz` vân`tori cu participarea \n
principal, a turi[tilor str`ini [i mai pu]in
a românilor c`rora tarifele de vânare li
se par peste posibilit`]ile financiare de
care dispun, activitatea de vân`toare, a
devenit, \n ultimii ani, o activitate tot
mai comercial`.
Dat fiind abunden]a vânatului ca
specii [i efective, f`r` s` mai amintim
de valoarea trofeelor recoltate a creat
o concuren]` nemai\ntâlnit` \n rândul
vân`torilor str`ini din Spania \n principal,
Fran]a, Belgia, Germania, Aus-
20
tria, Italia, etc., nu putem face fa]`
solicit`rilor tot mai numeroase.
Paza vânatului [i m`surile de
prevenire [i combatere a actelor de
braconaj este deasemenea o preocupare
tot mai permanent` a noastr`. Pe lâng`
braconajul cu arma, s-au \nmul]it
cazurile de braconaj cu câinii, din care
cei mai periculo[i au devenit ogarii \n
zona de câmpie.
Datorit`, \n principal, a tuturor
m`surilor prezentate mai sus, silvicultorii
arge[eni se pot mândri [i cu
efective de vânat [i trofee deosebite la
principalele specii de vânat:
- capra neagr`
- urs
- cerb carpatin
- c`prior
- mistre]
La aceste specii, \n fiecare sezon
de vân`toare, se recolteaz` trofee deosebite
(medaliabile cu aur) ceea ce face
ca zona Arge[ului s` fie tot mai des
râvnit` de c`tre vân`torii str`ini, care
prefer`:
- goanele de urs [i mistre]
- pândele [i dibuitul la urs [i
mistre]
- vân`torilor la c`priori [i capra
neagr` \n perioada alergatului, etc.
Vân`tori cu rezultate sigure se
organizeaz` [i cu italienii la p`s`ri
sedentare [i pasaj: prepeli]`, potârnichi,
sitari, vânat de balt`, care se deplaseaz`
\mpreun` cu câini de ras`, dresa]i [i
specializa]i \n a[a ceva.
Oferind condi]ii din ce \n ce mai
bune de cazare, nas` [i recreere, pe
lâng` partidele de vân`toare, bine
organizate [i cu rezultate sigure, an
de an, acelea[i grupuri de vân`tori
revin pe acelea[i meleaguri \mpreun`
cu al]i vân`tori, prieteni [i cuno[tin]e
apropiate.
A[a dup` cum s-a re]inut \n cadrul
D.S. Arge[ func]ioneaz` un num`r de
3 p`str`v`rii \n care se produce peste
50 tone p`str`v de consum puiet de
p`str`v indigen cu care popul`m \n
fiecare prim`var` fondurile de pescuit
din apele de munte, \n care se practic`
un pescuit sportiv de mare atrac]ie \n
rândurile pescarilor amatori.

UN PREFECT DE PROFESIE SILVICULTOR:
GHEORGHE DAVIDESCU DIN JUDEŢUL ARGEŞ
,,Sunt inginer silvic. Fac parte
din promoţia 1976 a Universităţii
Transilvania Braşov, Facultatea de
Silvicultură şi Exploatări Forestiere”
- aşa se prezintă acest înalt funcţionar
public. Din vorbele sale răzbate mândria
de a fi silvicultor.
- Cum am devenit inginer silvic?
În nici un caz datorită moştenirii unei
pasiuni parentale, tata fiind pădurar.
El, de fapt, nu prea era de acord să
merg la facultatea de silvicultură…
Ar fi dorit să merg la matematică, să
devin profesor şi să mă întorc în sat!
Întâmplarea a făcut să câştig un premiu
şcolar, ca elev în clasa a XII-a, la
Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung
Muscel. Premiul a constat dintr-o
excursie la Poiana Braşov. Pentru
tânărul care eram, a fost ceva …ca de
vis. Poiana Braşov şi oraşul în sine mi
s-au părut deosebite, extraordinare. Şi
aşa am ajuns să-mi doresc neapărat să
fiu student la Braşov… Ca specialitate,
voiam geologie, \nsă universitatea
braşoveană nu avea această facultate
şi aşa am ajuns la Silvicultură! Viaţa
e un şir de coincidenţe, de aşteptări,
superstiţii, hotărâri şi alegeri… Cum
am plecat noi din sat, dis de diminea]ă,
să mergem la cursă, spre Braşov,
ne-a ieşit în cale o femeie cu o găleată
goală! Tata a zis să facem cale-ntoarsă,
că era semn de ghinion! Eu nu am vrut,
mă hotărâsem să plec, şi odată urcaţi
în autobuz, am găsit sub scaun un
briceag şi am luat asta ca pe un semn
de succes!
- Ce s- a întâmplat la Braşov? Ploua?
- La Braşov, primul drum l-am făcut
la nişte fini, care aveau ceva relaţii, să
mă duc la o verificare a cunoştinţelor,
înainte de înscrierea la examenul de
admitere. Aşa voia tata, să ştie el ce-i
cu mine… Mai pe înserat, pe o ploaie
mare, ne-am dus la un profesor de
matematică, într-o vilă impozantă
situată în partea de sus a oraşului.
În casa profesorului, a trebuit să mă
descalţ, să nu ud covoarele, însă apa
îmi intrase şi în pantofi şi cum aveam
picioarele ude, am lăsat urme peste
tot, pe unde călcasem… Se lăsase o
linişte… Ajunşi în biroul profesorului,
acesta i-a zis tatălui meu: ,,dumneata,
chiar crezi că eu o să pot îngrăşa porcul
în ajun?” Adică… dacă nu ştiam, el
nu ar fi putut să facă minuni, cu toată
recomandarea pe care o aveam! Şi
mi-a dat o testare, exerciţii din toată
materia. Verdictul a fost: ,,băiatul nu
are nevoie de meditaţii, nu daţi banii
degeaba!” Tata, săracu’, credea că nu
vrea să mă primească…Ajunşi acasă
la finul nostru, acesta i-a dat telefon
profesorului care a confirmat că eram
pregătit pentru admitere… Am mers la
cămin, am început examenul şi la proba
de oral, era să nu mă mai prezint, pentru
că, în timp ce eu dădeam examen,
bunicul meu murise şi s-ar fi cuvenit
să fiu la înmormântare. Însă finul nu
m-a lăsat să plec şi să pierd examenul
şi de aici încolo… am intrat pe făgaşul
formării mele ca silvicultor şi ca om.
- Aţi terminat secţia silvicultură
sau de exploatări forestiere? Vă întreb
pentru că nu întotdeauna alegerea
aparţinea studentului…
21

- Exploatări forestiere. La sfârşitul
anului al doilea se făcea partajarea
studenţilor pe cele două secţii. Fiecare
şef de grupă trăgea la sorţi pentru
toată grupa… Eu eram şef de grupă
şi am tras pentru toţi ceilalţi din
grupă biletul ,,exploatare forestieră”.
Ce de ,,felicitări” am mai primit
pentru norocul de la sorţi… Secţia de
exploatare cuprinde materii mult mai
tehnice, formule de calcul: geotehnică,
funiculare, căi ferate forestiere…
materii unde ,,papagalul” nu prea te
poate salva… Ca student, nu am venit
acasă pentru practica studenţească, mi-a
plăcut să cunosc cât mai mult, mi-am
dorit să văd cât mai mult din ţară.
- Aţi făcut politică în studenţie?
- În toţi anii am fost şef de grupă.
Aveam note mari. Prin anul al treilea,
prof. I. Florescu, de silvicultură, în
calitatea pe care o avea de secretar
PCR pe facultate, mi-a propus să mă
înscriu în partidul comunist. Eu eram
mai… nonconformist, purtam plete,
eram mai liber… şi am refuzat. După
asta, am cam avut de suferit! De la
profesorul Florescu cel mai mult! La
fiecare examen, mă pregăteam, aveam
emoţii chiar, pentru că eu mergeam
pentru nota zece. Singurul examen
pentru care nu m-am pregătit a fost cel
de socialism, pentru că urmărind ştirile
la televizor, nu am mai avut nevoie de
nicio pregătire!
- La începutul discuţiei noastre,
mi-aţi spus că proiectul de diplomă a
constituit ceva special…
- E locul aici să vorbesc despre
profesorul Johann Kruch, căruia îi
port o foarte frumoasă amintire, atât
pentru calităţile sale didactice cât şi
pentru personalitatea sa deosebită!
Dom’le, neamţul e neamţ! şi cu asta
am spus tot… Încă din anul al patrulea,
începusem să lucrez cu domnul Kruch
la proiectarea unui funicular. A fost o
lucrare grea şi poate de aceea acum,
mă gândesc cu atâta plăcere la acea
perioadă în care m-am afirmat şi am
avut rezultate bune! Până la urmă,
proiectul de diplomă, la sugestia
domnului profesor, l-am făcut pe
calculator, ceea ce în anii aceia a fost
o premieră. Am lucrat împreună cu un
coleg, Antonoaie Nicolae, care a rămas
22
asistent, în universitate. Eu nu am vrut
să rămân la facultate, mi-am dorit să
revin acasă, în Argeş. Familia e un cult
pentru mine!
Aşa am fost educat. Aş fi putut să
plec în Germania, prin căsătorie, însă
nu mi-am dorit aşa ceva. La repartiţie
am ales ocolul Piteşti, şeful comisiei
a fost Gh. Constantinescu, fostul
ministru, absolvent şi el al secţiei de
exploatări forestiere. M-a abordat
atunci cu recomandarea de a alege
un ifet şi nu ocolul silvic… Astfel am
ajuns la ocolul Piteşti, la biroul de fond

forestier. După zece ani de la repartiţie,
prin 1986, am făcut operaţii de tăieri
de substituire într-un arboret degradat
care se găsea în apropierea unei vile de
protocol a partidului. La puţină vreme
după efectuarea lucrărilor, [eful statului
a venit într-o vizită şi s-a mâniat foarte
tare când a văzut că se făcuseră tăieri…
Nu a îndrăznit nimeni să-i explice lui
Ceauşescu rostul lucrărilor care se
făcuseră şi aşa m-am trezit retrogradat
la districtul silvic unde erau lucrările.
Desigur, o astfel de întâmplare te
marchează pe viaţă! Rezultatul este că
după aproape 25 de ani, sunt mândru
de acea lucrare: pădurea s-a dezvoltat
foarte frumos, ca la carte! Mai am o
întâmplare care a avut efecte negative
asupra carierei mele de inginer silvic în
România comunistă : un frate al mamei
mele, sportiv, a fugit în America şi
din acel moment, drumul meu spre
promovare a fost blocat. Mi se spunea
în faţă asta… Astfel, când a promovat
Filip Georgescu - actual parlamentar
PSD - am vrut să mă prezint la concurs
pe locul lăsat liber de acesta. Nu am
avut voie să mă înscriu la concurs!
Astăzi, deşi am urmat secţia de
exploatare a facultăţii, mă mândresc
cu rezultatele muncii mele la fondul
forestier. Sunt doctorand, din 2008,
la disciplina silvicultură, cu o teză al
cărei subiect este legat de reconstrucţia
ecologică a arboretelor din Ocolul
Silvic Topoloveni, unde, în urma
retrocedărilor s-au defrişat peste trei
mii de hectare de arborete tinere…
- Ce face prefectul Davidescu pentru
pădurile judeţului Argeş?
- Multe… În primul rând, urmăresc
să finalizez ceea ce am început fiind
directorul direcţiei silvice. Din 2006,
când am plecat, până în 2009, când
am revenit, o mare parte a Parcului
Trivale a fost înstrăinată din fondul
forestier proprietate a statului. Către
aşa-zişi foşti proprietari. Absolut toată
documentaţia care există în chestiunea
pădurii parc Trivale demonstrează că
suprafeţele înstrăinate sunt parte din
pădurile statului. Până în 2009, din
calitatea de director, am formulat acţiuni
în anularea titlurilor de proprietate
emise pentru pădurea parc Trivale.
Am formulat, de asemenea, acţiuni
de anulare a titlurilor de proprietate
pentru ARBORETE CU VALOARE
DEOSEBITĂ ECONOMICĂ, DE
PROTECŢIE, ARBORETE CARE
AU APARŢINUT STATULUI. Mă
refer la cele 1300 ha din Ocolul Silvic
Aninoasa, la cele 300 ha din Ocolul
Silvic Cotmeana, la arboretele şi
pădurile situate în proximitatea unor
drumuri naţionale… Cei care au ajutat
şi au favorizat aceste împroprietăriri
abuzive au fost sancţionaţi şi deferiţi
justiţiei.
Am acceptat să fiu numit prefect al
judeţului Argeş fiind mânat de dorinţa
de a se face dreptate în cazul acestor
păduri înstrăinate din fondul forestier
al statului. Cei care au devenit prin
fals şi abuz proprietari în pădurea
Trivale sunt cumpărători de drepturi
litigioase de la nişte moştenitori care
nu mai sunt în România. A ajuns chiar
să se vorbească despre un mister care
planează asupra acestor înstrăinări
de terenuri forestiere… Eu vreau să
elucidez acest mister! Sunt prefect, am
toate competenţele şi atribuţiile acestei
funcţii de înalt funcţionar public, însă
nu uit că sunt inginer silvic… Înainte
de 1989, am lucrat la un proiect de
modernizare a parcului Trivale. O parte
din acest proiect care a fost realizat la
cererea primăriei, s-a materializat în
acei ani, în parte. Îmi doresc ca acel
proiect să devină realitate şi pădurea
parc Trivale să fie redată piteştenilor,
aşa cum fiecare dintre noi dorim…
- Sunteţi un bun coleg, lucraţi bine
în echipă ?
- Am avut întotdeauna relaţii bune
cu toţi colegii… am făcut echipă în
relaţiile de muncă. Nu mi-e ruşine
de rezultatele pe care le-am obţinut.
Desigur, pentru multe lucruri, le sunt
recunoscător celor alături de care am
avut aceste realizări , care m-au susţinut
în eforturile mele…
- Vă urăm succes!
Rodica Dumitrescu
23

Lucrarea are ca autori pe Remus
Unici, Horváth Böjthe István, Petre
G`rg`rea [i cuprinde \n cele aproape
200 de pagini reflectarea acestei
activit`]i \n România, unde prima
realizare de acest fel a fost construit`
\n anul 1304, \n jude]ul Timi[ (Parcul
Regal de vân`toare {arlota). De[i pân`
\n 2002, dup` cum precizeaz` autorii,
s-au mai construit \nc` patru asemenea
parcuri (Valea Lung` de la Brad, jude-
]ul Hunedoara, \n anul 1934, pentru cerb
comun, lop`tar [i mistre]i): Scrovi[tea,
jud. Ilfov, pentru cerbi lop`tari, mufloni
[i mistre]i, parcul de la B`neasa, pentru
gestionarea popula]iei de mufloni;
parcul de la Bolovani, jud. Dâmbovi]a
pentru cre[terea intensiv` de mistre]i.
Regia Na]ional` a P`durilor a
\nfiin]at din decembrie 2002 pân` \n
mai 2004, 12 complexuri de vân`toare,
bazate pe cercet`ri ale Institutului de
Amenaj`ri Silvice din Bucure[ti.
Lucrarea cuprinde 31 de capitole
care abordeaz` \ntreaga tematic` a
acestui domeniu, de la defini]ii ale
termenilor utiliza]i, legisla]ie, elemente
tehnice constructive, compartimentare
interioar`, amenaj`ri interioare, cicluri
de produc]ie, activit`]i specifice
\n complexurile de vân`toare [i \n
cresc`toriile de vânat, planificarea
recoltei de vânat, tehnologia vân`rii,
24
Vitrina cu C`r]i
COMPLEXURI DE VÂNĂTOARE
ŞI CRESCĂTORII DE VÂNAT MARE
hr`nirea [i metoda de asigurare a
unei bune st`ri de s`n`tate pentru
principalele specii de vânat ce pot
popula cresc`toriile [i complexurile de
vân`toare.
Bogat ilustrat`, lucrarea este
destinat` speciali[tilor \n domeniu, dar
[i studen]ilor, proprietarilor de terenuri
agricole [i forestiere.
Cristian Becheru

În perioada 12-16 aprilie 2010
a fost organizată, la Nancy, a doua
săptămână a tradiţionalului modul
comun franco-german, organizat de
către Universitatea Albert Ludwigs din
Freiburg (Germania) şi AgroParisTech-
ENGREF Nancy (Franţa). La programul
comun de pregătire au participat, din
partea germană, 11 studenţi, între care
patru spanioli ERASMUS, precum şi
25 studenţi francezi (FIF2).
Între numeroasele activităţi comune
realizate în cursul săptămânii nanceene
s-a numărat şi un exerciţiu practic,
desfăşurat în Forêt de Brin. Această
pădu-re, celebră în lumea silviculturii
ca fiind locul unde, pentru prima oară
în lume, s-a început conversiunea unei
păduri de crâng compus spre codru (Lorentz,
1825), aparţine AgroParisTech-
ENGREF din anul 1991.
În suprafaţă de 604,22 ha, Forêt
de Brin prezintă câteva condiţii de
vegetaţie interesante:
- altitudine: 210-275 m
- geologie: calcare, marne, gresii,
acoperite cu un strat gros de lut
- temperatura medie anuală = 9,1
oC, precipitaţii medii anuale = 697,4
mm, lungimea sezonului de vegetaţie
= 180 zile
Din punct de vedere al vegetaţiei, în
Forêt de Brin dominante sunt speciile
de cvercinee (gorun, stejar), care ocupă
79% din suprafaţă, urmate de fag 6%,
alte foioase (paltin de munte, carpen,
frasin comun, cireş, sorb) 10% etc.
La finalul lunii martie 2010, un grup
P`durea European`
UN EXERCIŢIU COMUN FRANCO-GERMAN
ÎN FORÊT DE BRIN (MEURTHE-ET-MOSELLE, FRANŢA)
de studenţi FIF2 (autorii materialului
de faţă) din cadrul AgroParisTech-
ENGREF, sub conducerea dr.M. Sc. ing.
Valeriu-Norocel Nicolescu, profesor
contractual la Nancy, a instalat în cadrul
u.a. 19 o suprafaţă demonstrativă (SD)
pentru exerciţii de puneri în valoare
fictive. Această SD are mărimea de
1.200 m2 (40 x 30 m) şi este situată
într-un gorunet cu vârsta medie de 60
de ani, regenerat pe cale naturală din
sămânţă consecutiv fructificaţiilor
bogate din anii 1949 şi 1961. În cadrul
arboretului s-a intervenit cu lucrări
de degajări (în anii 1954, 1959, 1964,
1966, 1970), curăţiri (1974, 1979,
1982) şi rărituri (1997 şi 2003). Prin
amenajamentul în vigoare se propune,
în continuare, aplicarea unor rărituri
de sus, pentru favorizarea a 60 arbori
de viitor/ha aleşi şi marcaţi cu vopsea
în anul 1998. Vârsta exploatabilităţii
arboretului = 180 ani, diametrul ţel =
75 cm.
În cadrul SD instalat în u.a. 19 există
115 arbori (96 exemplare de gorun,
alături de 19 arbori de fag, carpen,
cireş, tei cu frunză mică, mesteacăn),
la care s-au măsurat diametrul de bază,
înălţimea totală şi înălţimea elagată,
patru raze ale coroanei dispuse în unghi
de 90 de grade. Toţi cei 115 arbori au fost
ulterior echipaţi cu numere de ordine şi
semnul T la 1,30 m înălţime (foto 1).
Toate exemplarele din SD au
fost localizate în coordonate x-y, iar
proiecţia orizontală a acestor arbori,
precum şi principalele date biometrice
Foto 1. Aspectul SD din u.a. 19 după lucrările efectuate în martie 2010
rezultate în urma inventarierii realizate,
se prezintă în fig. 1 şi tab. 1.
25

Diverse foioase: fag, carpen, cireş,
tei cu frunză mică, mesteacăn.
În cadrul lucrărilor de teren aferente
modulului franco-german, după ce
au fost explicate detaliat cele mai
importante caracteristici ale arboretului
din u.a. 19 şi ale silviculturii practicate
până în prezent, respectiv recomandate
pentru viitor, toţi studenţii participanţi,
împărţiţi în grupe franco-germane de
către şase persoane, precum şi trei cadre
didactice însoţitoare (prof. Nicolescu,
ing. Yves Ehrhart, de la AgroParisTech-
ENGREF, şi ing. Arno Mattes, de la
Universitatea Albert Ludwigs), au
Fig. 1. Proiecţia orizontală a arborilor din SD instalată în u.a. 19; cu roşu: gorun;
cu negru: diverse specii de foioase (fag, carpen, cireş, tei cu frunză mică, mesteacăn)
Specia Numărul
de
arbori/ha
participat la un exerciţiu complex,
coordonat de prof. Nicolescu, în care s-a
cerut realizarea următoarelor lucrări:
Suprafaţa de
bază,/ha
nr. % m 2 %
Diametrul
mediu,
cm
Înălţimea
medie,
m
Înălţimea
dominantă,
m
- alegerea arborilor de viitor în
cadrul SD, pe baza criteriilor clasice (în
primul rând vigoare, urmată de calitate
şi spaţiere cât mai uniformă);
- alegerea arborilor de extras prin
prima răritură recomandată a se aplica
în cursul anului 2011.
Cele mai edificatoare rezultate
ale acestui exerciţiu formativ pentru
viitorii ingineri silvici pot fi rezumate
astfel:
a. Din punct de vedere al alegerii
arborilor de viitor
În cadrul SD, numărul de arbori
de viitor aleşi de cele nouă echipe
participante (şase formate exclusiv
din studenţi iar trei din persoanele
menţionate mai sus) a variat între 6 şi
11, respective între 50 şi 92 arbori/ha.
Dominante (6 din 9) au fost echipele
care au ales maximum 8 arbori la
SD (67 arbori/ha). Trei dintre echipe,
formate exclusiv din studenţi, au ales
10-11 arbori la SD, respectiv 83-92
arbori/ha.
Dintre cele 115 exemplare arborescente
existente în SD au fost alese ca
arbori de viitor, în total, 19 exemplare,
din care doar două (nr. 39 şi 100) de
către toate cele nouă echipe participante.
Dacă se adaugă la acestea arborii de
viitor aleşi de opt echipe (1 exemplar =
nr. 72), şapte echipe (1 exemplar = nr.
52), şase echipe (1 exemplar = nr. 29)
şi cinci echipe (2 exemplare = nr. 2 şi
109), se constată că doar şapte arbori
existenţi în SD şi menţionaţi mai sus au
întrunit sufragiile majorităţii echipelor
participante la exerciţiu.
Indicele de
zvelteţe
mediu
(h/d)
Diametrul
mediu al
coroanei,
Gorun 800 84 23,90 92 18,59 19,74 22,50 106 317
Diverse foioase 158 16 2,05 8 12,47 15,37 16,60 123 283
Total 958 100 25,95 100 - - - - -
26
Tabel 1. Principalele caracteristici biometrice ale arboretului din SD instalată în u.a. 19
cm

. Din punct de vedere al arborilor
de extras prin prima răritură
Numărul total al arborilor
consideraţi “de extras prin prima
răritură” de către echipele participante
la nivel de SD a oscilat între 14 şi 36,
ceea ce indică o intensitate a răriturii
pe număr de arbori (I ) de la 12,2% la
N
31,3%. Cele mai multe echipe (patru)
au ales ca arbori de extras între 25 şi
27 exemplare (intensitatea răriturii pe
număr de arbori = 21,7-23,5%).
În privinţa intensităţii răriturii pe
suprafaţă de bază (I ), aceasta a oscilat
G
între 14,1% şi 31,8%. Dominante (5
din 9) au fost echipele care au optat
pentru intensităţi pe suprafaţă de bază
cuprinse între 23% şi 27%.
Din compararea celor două intensităţi
(pe număr de arbori şi pe suprafaţă
de bază) se observă un rezultat fundamental
al acestui exerciţiu: indiferent
dacă intensitatea a fost moderată
(maximum 15%), puternică (16-25%)
sau foarte puternică (peste 25%), toate
echipele au adoptat şi aplicat rărituri
de sus, în care valorile lui lui I şi I N G
au fost sensibil apropiate, în general (7
echipe din 9) valoarea lui I depăşind-o
G
pe cea a lui I . N
În total, cele nouă echipe au ales ca
arbori de extras prin prima răritură 71
exemplare, din care doar 2 arbori (nr.
86 şi 93) au fost selectaţi de către toate
echipele. La acestea se adaugă 1 arbore
(nr. 12) ales de opt echipe, 5 arbori (nr.
7, 25, 26, 54, 106) aleşi de şapte echipe,
3 arbori (22, 36, 62) aleşi de şase echipe,
precum şi 5 exemplare (nr. 23, 40, 46,
56, 110) alese de cinci echipe. Aceasta
face ca doar 16 arbori din totalul celor
71 să fi fost aleşi pentru extragere de
majoritatea echipelor participante.
Pe baza celor constatate după
analiza rezultatelor obţinute de echipele
participante se pot trage cateva
concluzii interesante:
a. Chiar dacă toţi participanţii au
fost instruiţi asupra unui mod comun
de lucru şi s-au utilizat aceleaşi
criterii pentru alegerea arborilor de
viitor (vigoare, calitate, spaţiere), nici
numărul acestora, nici indivizii aleşi,
nu au fost identici în cele nouă echipe.
În general, însă, numărul de arbori de
viitor stabilit de către toate echipele nu
a depăşit 100 ex/ha.
b. Arborii de extras, ale căror criterii
de alegere (specii nedorite, exemplare
prea apropiate de arborii de viitor, cu
defecte diverse gen cancere, răni de
exploatare, aplecaţi, uscaţi etc.) au fost
prezentate în detaliu participanţilor
înainte de începerea exerciţiului, au
oscilat atât ca număr total/echipă, cât
şi ca indivizi/echipă. Cu toate acestea,
intensităţile lucrării pe număr de arbori
şi pe suprafaţă de bază, indiferent
de valorile realizate şi de echipa
participantă, au indicat o variantă de
sus a răriturii propuse.
Aceste concluzii care indică, în mod
cert, motivul pentru care silvicutura este
considerată atât o ştiinţă, cât şi o artă,
trebuie privite şi cu oarecari rezerve,
atât datorită mărimii oarecum reduse a
SD instalate, care conduce la limitarea
opţiunilor pentru alegerea arborilor
de viitor sau a celor de extras, cât şi a
nivelului de experienţă profesională al
celor trei cadre didactice participante,
în comparaţie cu studenţii francogermani.
Cu toate acestea, toţi participanţii
(foto 3) au considerat exerciţiul ca un
Foto 3. Participanţii la modulul franco-german, la finalul lucrărilor din u.a. 19.
instrument util pentru pregătirea lor
profesională, care ar trebui extins şi în
alte formaţii forestiere şi clase de vârstă
cât mai variate.
July ALET, Vanessa ANCEL, Hélène DELHAY, Marie LEROUX, Marie PARROT,
Bénédicte SCHENCK, Laura VINCENT, Benoît CHARLES, Jonathan DEBRUYNE,
Ludovic LEJOUR, Gauthier de BOISGELIN
Studenţi FIF2, AgroParisTech-ENGREF Nancy, Franţa
27

FRANŢA FORESTIERĂ ÎN CIFRE ŞI IMAGINI
- suprafaţa pădurilor: 14,853 milioane
ha (28,6% din teritoriul naţional) = locul
trei între ţările comunitare, după Suedia
(27 milioane ha păduri) şi Finlanda (22
milioane ha păduri).
- la suprafaţa pădurilor se adaugă
185.000 ha culturi de plopi euramericani
şi interamericani.
- dacă, la începutul secolului al XIXlea,
suprafaţa pădurilor era de doar 8
milioane ha, prin aplicarea Codului
silvic din 1827 şi datorită eforturilor de
împădurire ulterioare, aceasta a ajuns
la 10 milioane ha la începutul secolului
următor. După cel de-al doilea război
mondial, mai ales prin împăduririle
finanţate sub egida Fondului Forestier
Naţional, suprafaţa de păduri a crescut
la nivelul actual iar tendinţa de creştere
se menţine în numeroase zone ale
Hexagonului, datorită împăduririi prioritare
a terenurilor agricole abandonate
(CRPF, 2008).
- pădurile franceze sunt majoritar
private (11,1 milioane ha = 74,1%), fiind
urmate de cele comunale (2,4 milioane
Foto 2. Arboret amestecat de răşinoase şi fag din Munţii Vosgi
28
ha = 16%) şi de stat (1,47 milioane ha
= 9,8%) (FCBA, 2008). Dacă pădurile
publice – comunale şi de stat – sunt
concentrate în nord-estul ţării (regiunile
Alsacia, Lorena, Franche-Comté),
cele private sunt localizate prioritar în
jumătatea vestică, atlantică, a Franţei şi
mai ales în regiunea Aquitaine (din cele
1,78 milioane ha păduri ale regiunii,
92% sunt private) (CRPF, 2008).
- dacă pădurile private au aproape
3,5 milioane proprietari (unităţi de
gestiune) şi mărimea medie de cca 3,2
ha, cele comunale sunt în număr de
15.220 şi au o talie medie de 158 ha,
iar cele de stat sunt 1.533, cu mărimea
medie de 959 ha.
- între pădurile private, 35% au
maximum 10 ha, 16,6% între 10 şi 25
ha, iar 48,4% peste 25 ha, din care 24%
peste 100 ha. Doar 1,3 milioane de
proprietari posedă peste 1 ha de păduri
(deci 2,2 milioane proprietăţi forestiere
sunt sub 1 ha!), cca. 40.000 proprietari
având în posesie păduri mai mari de
25 ha.
Foto 1. Gorunet amestecat, Forêt de
Brin (Meurthe-et-Moselle)
- volumul pe picior al pădurilor
franceze este de 2,43 miliarde m 3 (162
m 3 /ha).
- creşterea curentă totală a pădurilor
este de cca 102,2 milioane m 3 (6,8 m 3 /
an/ha), din care foioasele contribuie cu
56% iar răşinoasele cu 44%.

Foto 3. Arboret de pin maritim în Landele Gasconiei
- arboretele de foioase pure, cu o
creştere curentă de 5,7 m 3 /an/ha şi un
volum de 156 m 3 /ha, ocupă 58% din
suprafaţa pădurilor franceze şi sunt
urmate de răşinoasele pure (22%)
(creştere curentă 11,5 m 3 /an/ha, volum
la ha 219 m 3 ) şi arboretele amestecate
de răşinoase şi foioase (12%) (creştere
curentă 7,8 m 3 /an/ha, volum 185 m 3 /
ha).
- foioasele sunt dominante şi
ocupă 70% din suprafaţa pădurilor
franceze, fiind urmate de răşinoase
la mare distanţă (30%). Între foioase,
cvercineele (în special stejarul
pedunculat şi gorunul - foto 1) ocupă
36% (5,39 milioane ha, cu o creştere
curentă de 5,6 m 3 /an/ha).
Din aceste arborete se recoltează
anual cca 3,2 milioane m 3 de lemn
de lucru (pentru cherestea, furnire,
construcţii, parchete, butoaie), ceea ce
face ca Franţa să fie considerată “ţara
cvercineelor” şi să reprezinte primul
producător de lemn de cvercinee din
Europa şi al doilea în lume după S.U.A.
(Bary-Lenger şi Nebout, 1993).
Acestor specii li se adaugă fagul
(609 mii ha = 4%; creşterea curentă =
6,3 m 3 /an/ha), castanul bun (336 mii
ha = 2%; creştere curentă 8,8 m 3 /an/
ha) şi alte foioase (2,208 milioane ha
= 15%), între care foioasele preţioase
(cireş, sorb, paltini, frasin etc.) ocupă
un loc foarte important.
- bradul şi molidul (foto 2) sunt
speciile de răşinoase dominante,
ocupând peste 10% din suprafaţa
pădurilor şi având o creştere curentă,
în arborete pure sau amestecuri între
ele, de 15,1 m 3 /an/ha. Ele sunt urmate
de pinul maritim (5%, creştere curentă
11,8 m 3 /an/ha - foto 3), principala
specie franceză pentru producerea de
lemn pentru plăci (3,3 milioane m 3 /
an) şi pe locul 2, după molid şi brad,
pentru lemnul de lucru-răşinoase (5,6
milioane m 3 /an).
- volumul de lemn recoltat anual
pentru nevoi industriale este de cca. 38
milioane m 3 , din care 23 milioane m 3
lemn de lucru (pentru cherestea, furnire,
butoaie etc.), 12 milioane m 3 lemn
industrial (celuloză şi hârtie, panouri
de particule, MDF) şi 3 milioane
m 3 lemn pentru energie. Volumul de
lemn de lucru provine în special din
răşinoase (72% - majoritar molid, brad,
pin maritim), foioasele (în principal
cvercinee, fag, plopi) contribuind cu
doar 28% la producţia totală de lemn
de lucru.
- producţia anuală de cherestea
este de 9,9 miloane m 3 (răşinoase 8,0
milioane m 3 , foioase 1,9 milioane m 3 ),
din care brad şi molid 4,6 milioane m 3 ,
pin maritim 1,8 milioane m 3 , duglas 0,8
milioane m 3 , cvercinee 0,8 milioane m 3
etc.
- consumul de lemn de foc în Franţa
este estimat la cca 33 milioane m 3 /an.
- balanţa comercială lemn +
produse derivate (2007): exporturi
11,030 miliarde euro, importuri 15,748
miliarde euro, deci un sold de 5,718
miliarde euro provenit din hârtie şi
cartoane (-1,736 miliarde euro), mobilă
(-1,275 miliarde euro), cherestea
(-0,913 miliarde euro)
Bibliografie
Bary-Lenger, A., Nebout, J.-P., 1993: Les
chênes pédonculé et sessile en France
et en Belgique. Editions du Perron,
Liège, 604 p.
CRPF, 2008: Panorama forestier de
l’Aquitaine. CRPF d’Aquitaine,
Bordeaux, 25 p.
FCBA, 2008: Mémento 2008-2009. FCBA
Institut Technologique, 35 p.
Prof. dr. M. Sc. ing.
Valeriu-Norocel NICOLESCU
29

„Bun sau r`u, `sta am fost
[i, îi mul]umesc lui Dumnezeu,
mai sunt!”
Dr. Ing. I. Mu[at
• Via]a \n cartierul Chibrit
Se afirm` c` \n formarea unui om
sunt importante trei elemente: familia,
[coala (\n toate etapele sale), mediul
\n care tr`ie[te [i se dezvolt`. Nu [tiu
care dintre acestea este mai important.
A[ fi tentat, gândindu-m` la mine,
c` familia, „cei [apte ani de acas`”,
de[i sunt numeroase cazurile când,
din aceea[i familie, pleac` \n via]`
caractere diferite.
M-am n`scut \n Bucure[ti, \ntr-o
familie extrem de modest`. Tat`l era
„fochist” de locomotiv`, cel ce asigur`
func]ionarea locomotivei cu aburi la
parametrii necesari (presiunea aburilor)
vitezei de deplasare cerute de orar (pe
atunci, pentru o \ntârziere de câteva
minute-tat`l deservea numai trenuri de
persoane-trebuia dat` not` explicativ`
asupra cauzelor!
30
Tribuna Pădurii
Am urmat [coala elementar` din
cartier (se numea cartierul „Chibrit”,
la cap`tul C`ii Grivi]a, lâng` pasajul
Bucure[tii-Noi). Nu a[ putea spune
cum m` preg`team pentru [coal` dar
am fost \n to]i cei patru ani premiant
\ntâi ([i era unul singur pe clas`, nu ca
\n prezent 4-5, iar dac` mai adaugi [i pe
cei cu premiile doi [i trei, eventual [i
cu men]iuni ai tot efectivul clasei).
Bine\n]eles c` nu putea fi vorba de
ajutor din partea p`rin]ilor, tat`l
absolvise numai [coala elementar` \n
satul natal iar mama era analfabet`.
Cât prive[te medita]iile, nu cuno[team
aceast` no]iune pe atunci [i nici \n liceu
nu am auzit pe vreun coleg despre a[a
ceva.
Oricum, aveam timp [i pentru joac`
([i erau numeroase tipurile de jocuri),
dar eram ocupa]i [i nu [tiu cazuri din
cartier care „s` fi c`lcat strâmb” \n
via]`. {tiu, \n schimb, c` de acolo,
din acest cartier de familii cu venituri
modeste au plecat profesori universitari,
speciali[ti de valoare \n diverse domenii,
pilo]i de vaz` ai avia]iei civile, sportivi
de renume (Th. Paladescu-antrenor lot
na]ional de tir, Carol Korcek-antrenor
polo-Dinamo, Gh.Toma fotbal-Dinamo
[.a.
• Respins... la vizita medical`
Dup` absolvirea (1941) [colii
primare am f`cut dou` tentative de
admitere la licee militare (m` atr`gea
uniforma), N. Filipescu - la Predeal, [i
M. Viteazu - Timi[oara (nu [tiu de ce
examenele s-au ]inut la date diferite la
cele dou` licee dar, la ambele am fost
respins la...vizita medical` (dup` ce c`
eram slab fizic, ca [i acum, mai eram [i
foarte mic de statur`, situa]ie care s-a
men]inut pân` \n ultima clas` de liceu,
stând mereu \n prima banc`).
Am ajuns, astfel, la liceul teoretic
„Aurel Vlaicu” din Bucure[ti, liceu
\n care erau admi[i numai copii
(b`ie]i [i fete - dar \n clase separate) ai
salaria]ilor C.F.R. indiferent de rangul
acestora, liceul fiind finan]at, \n
totalitate, de c`tre C.F.R (de unde or fi
g`sit fonduri atunci, perioada de r`zboi
[i mult [i dup` aceea?)

• Marea [ans` de a avea cadre
didactice de excep]ie
M-am bucurat de marea [ans` de
a avea, \n toate stadiile de instruire,
cadre didactice de excep]ie. |n [coala
elementar` o \nv`]`toare - Florica
{tef`nescu - extrem de sever`, (de[i
premiant I tot am \ncasat-o la palm` cu
o rigla de stejar pe care o am [i acum \n
minte) dar cu un deosebit dar pedagogic,
chiar dac` mai [i „atingea”.
La liceu, profesori, ca: Pompiliu
Constantinescu, cunoscut critic literar
la vremea respectiv`, la român`.
Sterie Diamandi, cunoscut filosof
- Filosofie; Vasile B`dulescu (matematic`),
Remus Ilie (istorie), Marcel
Saras (francez`) autori de manuale
[colare, s.a. {i datorit` lor, \n to]i anii
de liceu am fost printre primii 10 din
clas` iar \n cls.VI (actuala IX) chiar al
IV-lea.
• Student la Bra[ov [i Harkov
La facultate: Am urmat la Bra[ov
numai anul I (1949-I950) având
profesori absolut remarcabili, printre
care Aurel Rusu, Th. B`l`nic` [.a..
|n anii II -V, la facultatea de
„Ameliora]ii Silvice” din Harkov-
Ukraina: Academicienii: A. N.
Sokolovskii (pedologie), membru al
Academiei de {tiin]e a Ukrainei, S.
S. Piatnitkii (dendrologie) [i D. V.
Vorobiov (silvicultur`), membri ai
Academiei Unionale de {tiin]e Agricole
[i Silvice.
Laurea]i ai Premiului Stalin: N. A.
Nedaskovskii - creatorul ma[inilor de
plantat SLN-I [i SLN-2 (mecanizare),
I. V. Lazarev, cercet`tor \n domeniul
Fizicii atomice (fizic`).
{i la alte discipline au predat
speciali[ti cunoscu]i \n domeniile
respective (ex. B. I. Logginov, autor
de tratate \n domeniul perdelelor
forestiere de protec]ie) facultatea având
avantajul situ`rii \n imediata vecin`tate
a Institutului Ukrainian de Silvicultur`
[i Ameliora]ii Silvice.
• Doctorat la Moscova
Teza de doctorat „Solu]ii de
\mp`durire a terenurilor degradate din
zona SHEN-Por]ile de fier” a avut drept
conduc`tor [tiin]ific pe academicianul
S. S. Sobolev, fiind elaborat` \n cadrul
Institutului Silvotehnic din Moscova.
{i ca urmare a delicatei dar competentei
\ndrum`ri a acestuia, \n concluziile
la sus]inere pre[edintele comisiei de
doctorat a putut s` afirme „....Ar trebui
s` fim mul]umi]i c` cel pu]in jum`tate
din doctoranzii no[tri s` sustin` la acest
nivel...”.
• Am deschis ochii \n meserie
Imediat dup` absolvirea facultăţii
(1954), am fost \ncadrat la actualul
ICAS (pe atunci ICES), la Laboratorul
„|mp`durirea terenurilor degradate”
sub conducerea ing. E. Costin, \n
cadrul Sec]iei IV-Culturi forestiere de
protec]ie [i corectarea toren]ilor, sub
conducerea Dr. doc. I. Z. Lupe.
Activitatea de cercetare nu \mi era
necunoscut` având \n vedere c`, \nc`
din anul trei de facultate, participasem
activ la activitatea cercului [tiin]ific
studentesc, prezentând [i comunic`ri
[tiin]ifice. Dac` bazele preg`tirii
generale din liceu mi-au creeat
premisele unei temeinice preg`tiri
profesionale \n cursul facult`]ii,
activitatea \ntr-un colectiv al`turi de
speciali[ti ca E. Costin [i C. Traci,
c`rora le p`strez o profund` [i nestins`
recuno[tin]`, mi-a permis s`-mi aduc
contribu]ia la stabilirea solu]iilor de
împ`durire a terenurilor degradate din
diferite zone din ]ar`, fie c` a fost vorba
de Vrancea (unde „am deschis ochii \n
meserie”), de Câmpia Transilvaniei sau
Valea lui Bogdan (Sinaia), Putreda (Rm.
S`rat) [i, ca o \ncununare, versantul
stâng al Dun`rii \n toat` zona lacului
de acumulare „Por]ile de Fier - I” (teza
de doctorat).
• Specializ`ri \n Danemarca [i
Libia
Specializarea din Danemarca [i
Libia (1975) a facilitat abordarea \n
mod independent (mai participasem la
cercet`ri \n zona Letea) a problemelor
privind \mp`durirea nisipurilor, fie cele
fluviale (Caraorman) fie cele marine,
s`r`turate, de litoral, de la Sf. Gheorghe
- Ivancea din Delta-Dun`rii. Dac`
primele au ridicat numai probleme
de cercetare [tiin]ific` (studierea
am`nunţit` a condi]iilor microclimatice
[i hidrofizice de pe nisipurile respective
precum [i comportarea unor specii
forestiere încercate \n acele condi]ii),
activitatea de la Sf. Gheorghe a cuprins,
pe lâng` problemele de cercetare
[tiinţific`, efectuate pentru prima dat`
\n ]ar` \n asemenea condi]ii sta]ionale
(stabilirea unor solu]ii \n condi]ii de
31

mobilitate a nisipurilor, de s`r`turare a
acestora, a posibilit`]ilor de a le sp`la
prin lucr`ri concomitente de irigare
[i desecare), o extrem de dificil`,
prin complexitate [i volum, activitate
administrativ`, \n calitate de [ef al
unit`]ii. Pe lâng` organizarea unit`]ii
nou create, a fost necesar` organizarea
unei pepiniere, preg`tirea, \n vederea
împ`duririi înc` din primul an, a 600
ha teren absolut virgin, \mp`durirea
\ntr-o singur` campanie (toamn`iarn`,
f`r` întrerupere) a suprafe]ei
respective, cu tot ce a \nsemnat aceast`
operaţiune (procurare [i exploatare
utilaje, recrutare muncitori din diverse
zone din ]ar` [i asigurarea caz`rii [i
hranei lor, procurare puie]i deasemeni
din diverse pepiniere din ]ar`, toate
acestea fiind transportate numai pe
ap`. Toate acestea, \n condi]iile \n care,
cu excepţia campaniei de \mp`durire
propriu-zise, când ICAS a deta[at un
numar de 6 tehnicieni, unitatea era
încadrat` numai cu 2 tehnicieni din care
unul se ocupa exclusiv de pepiniera
nou creat` (5 ha).
Colateral, am mai efectuat cercet`ri
privind crearea perdelelor
forestiere de protec]ie pe malul
lacurilor de acumulare, privind
influen]a, la vârste \naintate, a
perdelelor forestiere de protecţie
a câmpului asupra propriet`ţilor
chimico-fizice ale solurilor, privind
32
solu]iile de stabilizare a iazurilor de
decantare de la exploat`rile miniere
de metale neferoase, precum [i analiza
comport`rii unui mare num`r de clone
de plop, introduse pentru prima dat` \n
cultur` \n ]ara noastr`, atât \n pepinier`
cât [i \n Lunca [i Delta Dun`rii.
• Priorit`]i \n cercetare
|n fapt, fiecare tem` de cercetare
este sau ar trebui s` fie o prioritate
\n cercetare. Desigur, cele mai multe
pot fi priorit`]i \n ]ar`, ideal fiind s`
reprezinte prioritate [i \n lume. Nu [tiu
dac` reprezint` priorit`]i \n lume, dar
nu am g`sit \n literatur` date privind
aspecte pe care le-am cercetat, [i
anume:
Solu]ii privind stabilizarea prin
împ`durire a iazurilor de decantare
de la exploat`rile miniere de metale
neferoase.
Studierea influen]ei mulcirii cu
piatr`, pe terase, asupra condi]iilor
microclimatice [i dezvolt`rii puie]ilor
pe acestea.
Utilizarea buta[ilor de c`tin` alb` la
fixarea nisipurilor mobile.
Ca priorit`]i \n ]ar` pot fi
enumerate:
- Am f`cut parte din colectivul care
a introdus metoda creerii puie]ilor
(de r`[inoase) \n pungi de polietilen`,
metod` preluat` apoi [i \n viticultur`;
- Am efectuat primele cercet`ri
privind crearea perdelelor forestiere
de protec]ie pe malul lacurilor de
acumulare (Bicaz, Vidraru);
- Ini]iat [i efectuat primele cercet`ri
privind utilizarea substanţelor
antitranspirant pentru men]inerea
viabilit`]ii puie]ilor \nainte de
plantare;
- Primele cercet`ri privind condi]iile
microclimatice pe diferitele elemente
ale teraselor amenajate pe versan]i
(zona de s`p`tur`, zona de umplutur`,
taluz \ntre terase) pentru stabilirea celor
mai indicate locuri de plantare);
- Primele cercet`ri privind influenţa
perdelelor forestiere de protec]ie a
câmpului, de vârste \naintate, asupra
propriet`]ilor fizico-chimice ale
solurilor;
- Adaptarea, cu rezultate foarte
bune, a ma[inii de sem`nat arpagic,
folosit` \n legumicultur`, la sem`natul
ghindei.
• Cunoa[terea limbilor str`ine
Am dat o aten]ie deosebit` \n
activitatea mea document`rii permanente
din literarura de specialitate. Dac`
\n ce prive[te cea din ]ar` problema
se pune numai \n ce prive[te g`sirea
timpului necesar [i al interesului pentru
g`sirea publica]iilor respective, pentru
cea str`in` se impune, se \n]elege de la
sine, cunoa[terea limbilor str`ine (c`ci
nu sunt suficiente recenziile din Revista
p`durilor). Am avut ([i am) avantajul
cunoa[terii limbii franceze (\n ultimele
clase de liceu lec]iile includeau temeinice
analize literare) [i, mai ales a celei
ruse, care prezenta avantajul, pe lâng`
numeroasele publica]ii ruse[ti propriuzise,
numeroase traduceri din alte
limbi, \n special german` [i englez` de
tratate etc.
Am considerat \ns` c` nu era
suficient [i, \mpreun` cu câ]iva colegi
din actualul ICAS., am \nceput, pe
cale particular`, cursuri organizate
de limbă englez`. Mai mult decât atât,
într-o anumit` perioad` am consacrat
zilnic câte o or` studierii unor articole
de specialitate \mpreun` cu colegii Al.
Alexe [i C. Traci. Am avut [i marea
[ans` de a frecventa cursurile intensive
cu durat` de trei luni, cu scoatere

din produc]ie, \n cadrul Universit`ţii
Bucure[ti. Cursurile erau predate \n
fiecare zi din s`pt`mân` de alt cadru
didactic (inclusiv str`ini) [i exclusiv \n
l. englez`. |n opinia mea, nu trebuie s`
se apuce de cercetare [tiin]ific` cel ce
nu cunoa[te o limb` str`in` de circula]ie
interna]ional`. Nu numai c` nu
poţi fi la curent cu ce se scrie [i se face
\n domeniu dar, oricât ai fi de valoros,
nu te po]i face cunoscut \n mediile
de specialitate, nu po]i participa la
manifest`ri [tiin]ifice interna]ionale.
Participarea la manifest`ri [tiin]ifice
interna]ionale (un coleg extrem de activ
\n acest domeniu este Dl. dr. I. Blada), a
ar`tat c`, de[i nu am dispus de dot`rile
[tiin]ifice ale altora, cercet`torii români
au cu ce se prezenta.
• Pe cheltuial` proprie, la
congresul IUFRO
La congresul IUFRO de la
Eberswalde (1992) am participat
pe cheltuial` proprie. Comunicarea
privind fixarea prin \mp`durire a
iazurilor de decantare de la Baia-
Mare nu era trecut` \n program. A
fost suficient \ns` ca, la solicitarea
mea, moderatorul grupei respective de
lucru s` citeasc` rezumatul (destul de
extins) pentru a fi inclus` \n program [i
prezentat` \n sesiunea de lucru, trezind
interes \n rândul destul de numero[ilor
participan]i (9 \ntreb`ri, 5 aprecieri
\n discu]ii). Aceast` comunicare [i
activitatea ce st`tea \n spatele ei au
determinat Biroul Executiv IUFRO s`
adopte hot`rârea \nfiin]`rii unui grup
special de lucru \n domeniul haldelor
miniere, s` m` numeasc` pre[edintele
acestui grup [i, ca urmare a activit`]ii
depuse \n aceast` func]ie s`-mi acorde
o distinc]ie.
Pentru un cercet`tor, consider ca [i o
obliga]ie participarea [i la manifest`rile
[tiin]ifice interne. Aceasta \i va permite
a fi la curent cu ce fac al]ii dar [i pentru
a face cunoscute altora preocup`rile
[i rezultatele sale [i, prin aceasta, [i
instituţia din care face parte. Conform
acestei concep]ii am participat cu
comunic`ri la multiple manifest`ri, \n
afara celor organizate de Corpul silvic,
fie c` au fost la Baia-Mare, Bra[ov,
Cluj, Piatra Neam], Pite[ti, Ploie[ti, Rm.
Vâlcea etc. Am mobilizat la asemenea
manifest`ri [i colegii mai tineri, pe cei
de la colectivul de cercetare Mih`e[ti.
|n ce prive[te documentarea din
literatura de specialitate, consider ca
necorespunz`toare starea de lucruri
din rândul corpului de ingineri silvici
din produc]ie. Am privit cu deosebit
respect activitatea unor colegi din
produc]ie (I. {chiopu-Or[ova, Gh.
Popescu-Ploie[ti, Vlahely-Pite[ti),
cu o intens` activitate publicistic` \n
paginile Revistei p`durilor, dar nu pot
omite faptul c`, \n deplas`rile pe teren
am \ntâlnit foarte, foarte multe cazuri
când exemplare din revistă z`ceau
aruncate pe diverse dulapuri. Recent,
având nevoie de un număr din Revista
p`durilor, m-am adresat la sediul unei
direc]ii silvice jude]ene convins c` \l
voi g`si \n biblioteca acesteia. Ei bine,
cu toate eforturile amabilei doamne
care r`spunde de bibliotec`, cu mare
greutate a reu[it, dup` ce a colindat
toate birourile, s` g`seasc` la un singur
domn inginer.
• Subaltern dificil
Am fost atât un subaltern dificil,
neadmi]ând ordine pe care le
consideram neadecvate rezolv`rii
problemelor date (f`r` a m` considera
un indisciplinat c`ci, prin modul \n
care rezolvam problemele respective
se vedea c` am avut dreptate), dar [i
un [ef dificil datorit` unei exigen]e
uneori, poate, exagerate. Am respectat
\ns` \ntotdeauna omul muncitor [i
am c`utat s`-i fie respectat` munca
printr-o remunerare corespunz`toare [i
nu numai. A[ putea da ca exemplu, \n
acest sens, activitatea la Baza B`r`gan
unde am introdus plata fiec`ruia
dup` volumul dar [i calitatea muncii
depuse (nu la gr`mad`, cu echipa [i
uneori pe spinarea acesteia), ceea ce
a f`cut ca unii muncitori s` realizeze
câ[tiguri lunare ce dep`[eau salariul
[efului de sta]iune. Aceasta a f`cut
ca, deplasându-m` dup` câ]iva ani la
unitatea respectiv`, s` fiu \ntrebat de
unii dintre muncitori dac` nu m` re\
ntorc, c`ci de la plecarea mea nu mai
realizaser` asemenea câ[tiguri. Tot
acolo, \nc`lcând unele prevederi de la
vremea respectiv` (privind consumul
de carburan]i) am asigurat transportul
zilnic de la [i la domiciliul al
muncitorilor cu mijlocul de transport
al bazei (distan]a dintre unitate [i
comun` fiind de 3 km) considerând
c` era mai eficient ca oamenii s`
vin` la munc` odihni]i [i, de ce nu, [i
multumi]i.
De asemenea, tot \nc`lcând unele
prevederi, am acordat fiec`rui muncitor,
\n folosin]`, o suprafa]` de 0,4 ha teren
33

arabil pentru a fi cultivată cu porumb,
o mare parte din recolt` revenind totu[i
sta]iunii.
Dar tot acolo l-am dat afar` (f`r`
s` cer aprob`ri, f`r` parlament`ri etc.)
mecanicul-[ef pentru indisciplin`,
iar unii muncitori au plecat singuri,
nef`când fa]` ritmului de lucru
(înv`ţaţi s` stea pe spinarea echipei)
[i exigenţelor mele privind calitatea
muncii [i deci erau afecta]i la salariu.
Trebuie s` men]ionez faptul c` la
B`r`gan am [i g`sit un colectiv de
muncitori extrem de performant,
disciplinat [i bine calificat (nu cred c`
se mai f`cea sau se face \n multe locuri
elagaj artificial la nivelul calitativ
la care se f`cea la B`r`gan) datorat,
cred, \n primul rând fostei conduceri
a sta]iunii, Victor [i apoi Silviu-Cristu
Papadopol. Cu acei muncitori m`
sf`tuiam \n fiecare diminea]` asupra
a ceea ce aveam de f`cut, cum este
mai bine s` facem [i, cred, aceasta a [i
determinat faptul c` nu era necesar s`
fie „\mpin[i de la spate”.
• Tactic` [i simpatie
|n atitudinea mea fa]` de diverse
situa]ii am adoptat o pozi]ie tran[ant`
„alb` sau neagr`”, ceeace nu dovede[te
prezen]a sim]ului tactic [i nu mi-a atras
simpatia multora. M-a \nt`rit \n aceast`
pozi]ie a mea [i discu]ia, particular`,
avut` \n tinere]e cu un mare specialist
\ntr-un domeniu medical, vicepre[edinte
al societ`]ii interna]ionale \n domeniul
respectiv care, \ntrebat de mine dac`
\n disputa dintre cele dou` curente
ce existau \n cadrul domeniului,
respectiv dansul, se situeaz` pe o
pozi]ie de mijloc, mi-a r`spuns c` o
asemenea pozi]ie denot` oprtunism nu
numai [tiin]ific ci [i moral [i ea este
d`un`toare \ns`[i celui ce o adopt`
c`ci nici una nici cealalt` dintre tabere
nu \l va b`ga \n seam`, pe când,
adoptând una dintre pozi]ii, conform
concep]iei tale despre fenomenul dat,
unii te vor \njura, ceilal]i te vor l`uda, dar
to]i vor fi nevoi]i s` te pomeneasc` ([i a
\ncheiat cu o expresie plastic` pe care
nu o reproduc).
34
• Oameni deosebi]i \ntâlni]i \n
activitate
Îl men]ionez, \n primul rând, pe
prof. Aurel Rusu, Om [i Domn cu litere
mari. Profesor de topografie \n an. I de
facultate, dup` sesiunea de examene
din iarn`, când m-am num`rat printre
cei ce primisem nota maxim`, m-a
chemat la catedr`, mi-a \nmânat 1000
lei (ianuarie 1950) [i mi-a spus s` mai
iau doi colegi, pe care s`-i aleg eu, [i s`
mergem la concertul cameral sus]inut
de trioul: Valentin Gheorghiu - pian,
{tefan Gheorghiu - vioar` [i Radu
Aldulescu - violoncel. Cine cunoa[te
cât de cât via]a muzical` simfonic` [tie
ce valoare reprezentau [i reprezint`
ace[ti mari arti[ti. Nu cred c` se mai
cunosc asemenea gesturi.
- Gh.Vezeteu – directorul ICES la
\ncadrarea mea \n institut, de profesie
muncitor la atelierele CFR-Bucure[ti-
Triaj. La pu]in timp dup` \ncadrare ne-a
chemat pe Horia Alm`[an [i pe mine
(am fost \ncadra]i \n acela[i timp) \n
birou, unde era prezent` [efa bibliotecii,
d-na Dimitriu si i-a dat dispozi]ie s` ne
duc` \n depozitul bibliotecii [i s` ne dea
la fiecare \ntreaga colec]ie a Revistei
p`durilor, \nc` de la apari]ie. De[i
institutul era dotat cu autoturism, acest
om se deplasa la serviciu (institutul
era lâng` Arcul de Triumf) [i \napoi,
\n cartierul Chitila, cu trei mijloace
de transport \n comun. La \ncheierea
sistemului oamenilor politici \n fruntea
institu]iilor, i s-a propus un post la un
serviciu \n minister. A refuzat [i s-a
\ntors la vechiul s`u loc de munc`.
Nu poate s` nu \]i marcheze via]a un
asemenea om.
- I. Popescu-Zeletin. |n perioada
de \nceput a activit`]ii mele \n ICESdirector
[tiin]ific al Institutului.
Sub conducerea sa, \n institut se
desf`[ura o permanent` [i activ` via]`
[tiin]ific` (analiza tuturor metodicilor
de cercetare [i referatelor [tiin]ifice
\n colectivele de sec]ie, Consiliul
{tiin]ific, \n trei sesiuni [tiin]ifice
anuale, la cea cu referate finale
participând to]i cercet`torii din ]ar`).
Toate acestea constituiau o adevarat`
[coal` pentru to]i cercet`torii, analizele,
inclusiv cele din sesiuni, neavând nimic
festivist, permi]ând un schimb activ de
idei [i cunoa[terea a tot ce se cerceta
\n institut.
Au contribuit, dup` p`rerea mea,
substan]ial la formarea unor valoro[i
cercet`tori \n domeniul amenaj`rii
p`durilor: R. Dissescu, Ilie Decei,
GH. Predescu, Mihnea Stanescu s.a.
Pe nici una din lucr`rile publicate
de ace[tia \n perioada respectiv` nu
ve]i g`si ca autor pe I. Popescu-Zeletin
dac` nu lucrase efectiv (cum se mai
\ntâlne[te pe alocuri) ci, cel mult „Sub
\ndrumarea..., dar [i atunci, numai dac`
era cazul.
- Th. B`l`nic`, „p`rintele document`rii”
\n silvicultur`, cel care, \n
prelegerea de deschidere a cursurilor
pentru noi, cei din anul I, (la prelegere
au asistat nu numai noi „bobocii”,
ci [i studen]i din to]i anii de studii
facând sala absolut ne\nc`p`toare) ne-a
\nv`]at, printre multe altele, c`
„... inginerul silvic nu trebuie s` intre
\n p`dure f`r` aparatul de fotografiat...”
[i, mai ales c` „...nu trebuie s` mergi pe
teren \mbr`cat de bal [i la bal \mbr`cat
de teren” (nu [tiu dac` aforismul \i
apar]inea ca original). El a fost cel care,
atunci când i-am cerut sfatul, a sus]inut
s` \mi continui studiile \n fosta URSS
c`ci, spunea el, „...a cunoa[te o limb`
str`in`, [i mai ales acum limba rus`,
este o avere...” Mi-a dat [i explica]ia
de ce el \nv`]ase aceast` limb`, \nc`
\n 1937, mergând la cursuri facultative
la Universitatea Bucure[ti. De altfel,
vorbea fluent germana, franceza,
engleza, italiana [i rusa. Tot urmând
exemplul lui m-am apucat [i mi-am
însu[it limba englez`. Th. B`l`nic`
a fost [i cel care, dup` intrarea mea
\n ICES „mi-a pus condeiul \n mân`”
[i m-a \ndrumat cum s` scriu articole
la Revista p`durilor. P`strez [i acum
noti]a sa scris` de mân` cuprinzând
îndrum`rile cu privire la cum se scrie
un articol. M-am str`duit [i sper c` am
reu[it, cel pu]in \n parte, s` respect aceste
\ndrum`ri. Era un mare orator [i lec]iile
sale din an I de facultate (meteorologia)
erau ascultate cu mare aten]ie. Trebuie
s` m`rturisesc c` am cunoscut, direct de

la cei direct implicaţi, omenia de care a
dat dovad` \n timpul r`zboiului fa]` de
popula]ia civil` din teritoriile ocupate.
- Au fost numero[i colegii din
produc]ie care m-au impresionat prin
activitatea lor [i nu pot s` nu îl menţionez
pe I. {chiopu, fost [ef al ocolului silvic
Or[ova (a fost coleg de promo]ie cu ing.
Gogu Popescu), cel care mi-a fost prima
c`l`uz` profesional` [i chiar [tiin]ific`
\n abordarea problemelor terenurilor
degradate de la Por]ile de Fier.
• Publica]ii
Am publicat un mare num`r de
lucr`ri [tiin]ifice (articole, comunic`ri,
referate) dar [i publicistic` \n cotidiene
centrale [i locale.
La toate acestea trebuiesc ad`ugate
cele peste 100 recenzii ale articolelor
române[ti publicate \n Buletinul
Institutului Unional (URSS) de
Informare Tehico-{tiin]ific` pentru
Agricultur` [i Silvicultur`, ca [i
numeroasele recenzii asupra unor
articole de specialitate din literatura
str`in` publicate \n Revista p`durilor.
|ncerc, \n continuare, s` folosesc
organe de pres` centrale [i locale pentru
a ar`ta func]iile p`durii, rolul ei \n
via]a omului [i a societ`]ii [i a sus]ine
necesitatea protej`rii ei. Acela[i lucru
\l urm`resc prin expuneri la cercuri
[colare de ecologie, \n special la licee
din Sf. Gheorghe (Covasna).
• Pasiuni: dansul, caii, munca
Nu pot afirma c` am avut pasiuni
anume. |n liceu am fost membru al
unui ansamblu de dansuri populare cu
activitate inclusiv interna]ional`. Nu
mi-a fost str`in nici sportul, \n special
\n facultate atingând nivel relativ ridicat
(categorie de clasificare).
Mi-au pl`cut [i \mi plac caii,
probabil [i datorit` faptului c` am
copil`rit \n preajma hipodromului
B`neasa, pe gardul c`ruia ne c`]`ram s`
urm`rim cursele [i chiar antrenamentele
de galop. Atrac]ia pentru cai a f`cut
ca, la B`r`gan, datorit` colabor`rii
cu herghelia Jeg`lia (nu era pe
atunci \n sistemul silviculturii), s`
asigur un efectiv de 11 cai cu care se
executa un mare volum de lucr`ri \n
unitate, s` aprovizion`m cu cai [i alte
unit`]i ICAS iar eu s` fac, c`lare, cu un cal
de ras`, aproape cu regularitate rondul
unit`]ii pentru a controla punctele de
lucru sau s` m` deplasez la diverse
unit`]i \nvecinate \n func]ie de
necesit`]i.
Dragostea pentru cai (s` fi ferit D-zeu
pe vreun muncitor s` \ndr`zneasc` s`
bat` caii) nu a concurat-o pe cea pentru
motoare. Aceasta din urm` m-a ajutat
mult \n activitate, \n special la Sf. Gh.
- Delt` unde puteam [i controla dar [i
ajuta efectiv \n munc` mecanicii de
utilaje. Au fost multe situa]ii \n care,
pentru a face fa]` marelui volum de
lucr`ri, iar uneori pentru a da psibilitate
tractori[tilor s` se odihneasc`, m-am
urcat personal pe tractor, efectuând fie
lucr`ri de transport din port (navele
nu puteau s` sta]ioneze inutil) fie
chiar lucr`ri de preg`tire a terenului
(discuiri) pentru a crea front de lucru
marelui num`r de muncitori. Tot
aceast` \nclina]ie a ajutat ca, folosind
[i calificarea muncitorilor, s` adapt`m
sau chiar s` transform`m unele utilaje
pentru u[urarea muncii (discuri purtate
la Sf. Gh., ma[ina de sem`nat ceap`,
la sem`natul ghindei la B`r`gan,
adaptarea scoabei de scos puie]i cu
trac]iune hipo la trac]iune mecanic`,
tot la B`r`gan [i, prin acest sistem am
putut ajuta [i C.A.P.-ul din comun` la
scosul sfeclei de zah`r, scutind oamenii
de efortul extrem de mare pe care \l
reclama scosul manual.
• Cercetarea [tiin]ific`, pe primul
loc
Cred c` ar trebui, totusi, s` consider
drept pasiune cercetarea [tiin]ific`.
S-ar putea considera c` fac pe grozavul
dar aduc \n sprijinul acestei afirmaţii
faptul c`, \n anumite perioade am
avut func]ii de \nalt nivel \n diverse
institu]ii (Consilier, cu rang [i salariu
de Dir. Gl., \n C.N.S.T., [ef de sec]ie \n
Prim`ria Capitalei) sau cadru didactic
universitar, la toate renun]ând la cerere,
cerere care, mai ales \n cazul Primariei,
a fost aprobat` numai dup` multe, multe
insisten]e [i ajungând numai la nivelul
cel mai \nalt al conducerii acesteia
(cea care [i f`cuse \ndelungi [i intense
presiuni asupra conducerii Ministerului
Silviculturii - Dl Ion Cioar` pentru
a fi de acord cu transferul meu la
Prim`rie).
Renun]area la func]ia didactic` mi-a
atras repro[uri severe din partea d-nei
prof. Felicia Iliescu (fiica acad. C.
Chiri]`) fost` student`, care considera
c` am gre[it grav nededicându-m`
carierei universitare.
• Ce nu mi-a pl`cut \n via]`
Nu am agreat niciodat` atitudinea de
„ploconeal`”, fie ea \n via]a particular`
fie \n cea profesional`, practicat` de
unii pentru func]ii. Am \nv`]at tot de
la oameni integri c` „...func]ia este
relativ` dar scara este absolut`...”
(\n]elegându-se scara valorilor). |n
activitatea de [ef de unitate am refuzat
cererile de a livra gratuit material de
plantat chiar conducerii la cel mai \nalt
nivel a Consiliului Jude]ean Ialomiţa
sau a comitetului Or`[enesc de Partid
C`l`ra[i (la B`r`gan) sau puie]i
ornamentali, fazani, sucuri de fructe
etc (la {tef`ne[ti).
Nu \mi place mecantilismul instaurat
\n rândul unor persoane (când m-am
prezentat cu diploma de excelen]`
primit` de la IUFRO la o persoan` din
conducerea de atunci a ICAS, considerând
c` era [i un merit al Institutului, am fost \
ntrebat „...[i câ]i bani ]i-au dat dom’le?”,
ca [i cum o asemenea distinc]ie poate fi
evaluat` \n bani; \n afar` de faptul c` nu
se dau bani).
*
Atât cât \nc` „m` mai ]in pe
picioare”, \n ciuda afec]iunii maligne de
care suf`r, m` str`duiesc s` \mi men]in
condi]ia fizic` \ngrijind gospod`ria de
la Mih`e[ti unde \ntre]in mica gr`din`
de legume, sparg lemne pentru foc ([i
este nevoie o lung` perioad` din an,
chiar dac` nu locuiesc acolo \n perioada
decembrie-martie) s.a.
A consemnat
Rodica Dumitrescu
35

36
S` Ne Cinstim |nainta[ii
AMINTIRI {I CUGET~RI DIN 50 ANI
DE DRUME}IE PE BUCEGI *
„...întorcându-mă iarăşi cu gândul spre acele zile ale anului 1919, când îmi ridicam privirile copilăreşti
către culmile Sinaiei, întrebându-mă: Ce poate fi acolo sus? Voi putea ajunge oare?”
Alexandru Beldie
Ascensiunule colective \n zonele
abrupte ale Bucegilor, organizate iniţial
de A.D.M.I.R., apoi de Clubul Alpin
Român [i Clubul Carpatin Român,
constituie cea mai de seam` activitate
propagandistic` pentru turismul alpin,
desf`[urat` cu deosebire \n perioada
anilor 1933 - 1940 [i totodat` un
important capitol al activit`]ii mele
turistice.
Nu mai p`strez decât r`bojul
ascensiunilor din cadrul Clubului
Carpatin Român, dup` care, \ntre 1935
[i 1938 am condus 24 de „colective”,
cu un total de 210 participan]i \n timp
ce altele erau conduse mai ales de
colegii Leova Stolear [i V. Costovici.
Num`rul participan]ilor la o ascensiune
varia obi[nuit \ntre 5 [i 20. La fiecare
obstacol al traseului (s`ritori, hornuri,
fe]e stâncoase, puternic \nclinate) a
c`ror trecere, adesea riscant`, necesita
oarecare iscusin]` \n cunoa[terea
locurilor, conduc`torul escalada primul,
singur, apoi odat` ajuns deasupra
obstacolului, asigura cu frânghia pe
fiecare participant \n parte, uneori chiar
„ajutând” prin trac]iune pe cei mai
puţin \ndemânatici \n folosirea izelor”,
câteodat` trebuind s` tragi ca la galere,
\nvingân greutatea „mazdropului”, plus
coeficientul de frecare pe stânc`. Urma
apoi trac]iunea de spate, de asemenea pe
rând. Am trecut [i clipe grele, a[ putea
spune dramatice, prilejuite de vreo
brusc` schimbare a vremii, ploi toren-
]iale care transformau hornurile \nguste
\n adev`rate cascade, cea]` deas`,
pr`v`liri de bolovani sau alunecarea
vreunui membru al grupului, r`mânând
suspendat \n coard`. Odat`, \n Col]ul
M`linului, la o ingrat` traversare pe
stânc` gola[e, vertical`, un coechipier,
asigurat de mine \n frânghie, [i-a
pierdut pentru o clip` cump`tul [i
reazemul, pendulând deasupra unui
perete de vreo 200 de metri. N-am
reu[it s` \mpiedic alunecarea brusc`,
nea[teptat`, decât dup` ce frânghia
mi-a alunecat [i ea dintre degete vreo
20 cm, ie[ind \nro[it` de sânge din
strânsoarea palmei.
Conducând grupurile f`r` [ov`ire
pe trasee bine studiate [i c`utând a
impune o disciplin` cam milit`reasc`
dar indispensabil` [i consim]it` pân`
la urm` de to]i participan]ii la aceste
ascensiuni colective mi-au acordat
încredere, fiind bucuro[i c` \n acea
[coal` elementar` a for]elor, mai \nva]`
câte ceva [i despre folosirea ra]ional`
a for]elor, despre etica comport`rii,
despre florile [i ierburile muntelui.
Recuno[tin]a [i \ncrederea acestori
oameni a fost deseori exprimat`,
bun`oar` \n registrul de impresii [i
sugestii al Clubului Carpatin Român,
unde sunt consemnate numeroase
aprecieri ale participan]ilor. Unul din
ace[tia, Mi[u Stroescu, la 1 septembrie
1935, dup` ascensiunea abruptului
nordic al Morarului prin Valea Râpa
Z`pezii, se exprima foarte lapidar:
„Cu Dumnezeu [i Beldie” (Cred [i eu
*Autorul acestui text, trecut în nefiinţă de ceva vreme, a fost primul doctor în silvicultură, cu titlul obţinut în România. Personalitatea sa răzbate dincolo de rândurile acestor note de drumeţie care se constituie şi
astăzi întru-un îndemn pentru noi toţi, de a trăi frumos.

c` poate singur Beldie nu l-ar fi putut
scoate la crest`, cânt`rind nu mai puţin
de 95 de kilograme, constatate pe
cântarul de bagaje al g`rii Bu[teni!).
|n epoca eroic` a dezvolt`rii
turismului \n Bucegi mi-a fost dat s`
asist chiar s` particip [i la ac]iunile
privind construc]ia de cabane, drumuri [i
executarea de marcaje turistice. Astfel,
\n 1936 se des`vâr[ea construirea a 2
cabane „cheie”, Babele [i Caraiman,
a[ezate la \nsemnate r`scruci de poteci,
ambele ridicate cu mari greut`]i [i
sacrificii, \n lipsa drumurilor porivite
pentru transportul materialelor, c`rate
cu ]ârâita, cu furnicarul fabricii de
hârtie Bu[teni, apoi cu cai [i c`ru]e, [i
sub criza de muncitori care nu rareori se
l`sau p`guba[i, abandonând [antierul,
izgoni]i de vitregiile climatului alpin.
„Cetatea de piatr`” a cabanei Babele a
fost durat` de societatea A.D.M.I.R.,
construc]ia fiind ini]ial finan]at` printr-o
dona]ie substan]ial` a doctorului Gh.
Dumitrescu, pre[edintele de onoare al
asocia]iei [i apoi \ntr-o bun` m`sur`
de Uzinele Comunale Bucure[ti, prin
str`dania [i rela]iile entuziastului
pre[edintelui activ al asocia]iei, Ion
Udri[te - Olt.
{i mai greu s-a ridicat modesta
dar cocheta cabana „Caraiman”,
îndeplinându-se astfel visul unui grup
de b`ie]i \ndr`gosti]i de munte, de
pe vremea când erau colegi la liceul
„Mihai Viteazul”, [i anume „Grupul
Alpin Brav” care avea s` devin` Clubul
Carpatin Român, \n frunte cu inimosul
energicul lui fondator [i pre[edinte,
Dumitru Gherassy.
Prea pu]ini din aceia poposesc la
cabana „Caraiman”, \ndr`zne] a[ezat`
pe marginea abruptului v`ii Jepilor, \n
plin` poart` de vânturi, cu acoperi[ul
smuls de dou` ori de furtuni, cunosc
eforturile cu care s-a \n`l]at aceast` cas`
cu cotiza]iile [i dona]iile membrilor
clubului, cu fonduri ob]inute prin
organizarea de serate dansante, uneori
deficitare [i cu zgârcita finanţare
din partea „Oficiului Na]ional de
Turism” depe acea vreme, [i aceea
ob]inut` cu greu, dar dup` „captarea”
directorului acelui oficiu printr-o
Fotografii puse la dispozi]ie de Administra]ia Parcului Natural Bucegi
masa la restaurantul „Modern”, oferit`
acestuia de asocia]ie, \ns` pl`tit` din
buzunarele noastre nevoia[e, ca tineri
membri ai comitetului, cu care prilej
i-am „b`gat sub nas”, spre aprobare,
cererea de subven]ie. {i apoi câte
greut`]i cu transportul materialului de
construc]ie [i cu muncitorii! Noroc cu
antreprenorul construc]iei, regretatul
sin`ian Petre Pascu, bun me[ter [i om
de suflet, devotat ideii construc]iei de
cabane \n Bucegi, frate cu Costic`,
Filic` [i Victor Pascu (ast`zi numai
ultimul \n via]`), to]i buni cunosc`tori
[i iubitori ai Bucegilor, oameni de
isprav` care s-au \nscris la loc de cinste
\n istoria turismului \n ace[ti mun]i
prin construirea de diferite amenaj`ri
turistice, executarea primelor marcaje
de poteci ale Turing - Clubul României,
organizarea tehnic` a concursurilor de
schi, precum [i ca neîntrecute c`l`uze.
Costic` era nelipsit de la petrecerile
noastre la „Casa Pe[tera”, când ne
uimea cu m`iestria lui de a cânta sârbe
cu muzicu]a de gur` [i de la care am
\nv`]at câteva cotloane prea pu]in
cunoscute ale Bucegilor. Filic` a fost
pân` \n ultima vreme „consilier” la
trasarea pârtiilor pentru concursurile de
schi, iar mezinul Victor, ast`zi bunic,
mi-a fost mult` vreme tovar`[ al`turat
[i de esen]ial ajutor \n str`dania mea de
ocrotitor al naturii \n Bucegi.
|n toamna anului 1937 cabana
„Caraiman” era aproape gata [i to]i
37

ardeam de ner`bdare s` o inaugur`m
de Anul Nou. Dar visteria asocia]iei era
sec`tuit` [i funicularul de la Bu[teni nu
func]iona, a[a c` am pornit la c`ratul
cu spinarea a paturilor [i diferitelor
obiecte de mobilier, lenjerie [i menaj,
\n parte luate de acas` [i donate de noi
(p`turi, cr`ti]i, oale [i pe deasupra... un
ceas cu cuc). Am pornit organizaţi \n
caravane de câte 15-20 b`ie]i [i fete,
membrii ai asocia]iei, \n frunte cu
comitetul, \n zilele lui octombrie, pe
vreme de burni]`, neguri [i vânt rece cu
spic de z`pad`, de-]i trecea toat` pofta
[i de munte [i de caban`, dar \nsufle]i]i
numai de gândul de a des`vâr[i ceea ce
\ncepusem, f`r` s` b`nuim c` \n acele
zile \mplineam o fil` de neuitat din
cartea istoriei turismului românesc.
|n preajma Anului Nou am pornit-o
iar`[i \n caravan`, urmând s` inaugur`m
cabana noastr`. De data aceasta, mie,
ca student la silvicultur`, mi-a revenit
sarcina s` car \n spinare un brad de
aproape dou` staturi de om, ales [i t`iat
din p`durile Sinaiei, având pe deasupra
\n sacul de spate [i o damigean`
pântecoas`, plin`. Dar odat` ajun[i
pe \n`l]imile platoului, numai ce se
porne[te o viforni]` ame]itoare. A[a se
umfla vântul \n „cetina-i tot verde” a
bradului meu, c` m` tot \nvârtea printre
n`me]i ca un titirez, de nu [tiu de câte
ori mi-a venit s`-l las prad` stihiilor,
fiind cât pe-aci s` inaugur`m cabana [i
s` petrecem Cr`ciunul f`r` tradiţionalul
pom \mpodobit.
Una dintre ac]iunile propagandistice
pentru \nlesnirea p`trunderii \n munte
consta atunci \n amplificarea reţelei de
marcaje. Am pornit astfel, cu bidonul
38
de vopsea [i pensula, \n cadrul Clubului
Alpin Român, la executarea marcajului
„triunghi ro[u” de la Bu[teni la „Pichetul
Ro[u”, apoi la marcarea intr`rilor \n
v`ile Co[tilei [i G`lbinelelor. Tot la
aceste ac]iuni se înscriu [i ghidurile
turistice, ca „Bucegi [i Piatra Craiului”
de I. Ionescu-Dun`reanu, ap`rut`
\n 1936, apoi mai târziu „Bucegii -
turism, alpinism” de Em. Cristea [i N.
Dumitriu [i, \n fine, lucrarea mea „80
trasee turistice \n mun]ii Bucegi”, din
1968.
{i pentru c` este vorba de scrieri
despre mun]i, nu pot trece cu vederea
cartea de c`p`tâi a mea [i a altor
mul]i iubitori ai mun]ilor, „Cartea
Mun]ilor” a Bucurei Dumbrav`, dat`
la iveal` \n 1921 [i publicat` apoi
\nc` \n dou` ediţii. Nu este un ghid
turistic tehnic, ci o c`l`uz` spiritual`
pentru cunoa[terea mun]ilor [i vie]ii la
munte, pe care autoarea „Haiducul”-ui
i-a iubit atât de mult, v`zându-i „vatr`
de entuziasm [i de mari idei, g`tit` cu
flori [i \ncins` de fulgere”, \n ale c`rei
pagini „pline de izvoare, de flori de
munte, stâne [i de stele” cum scria \n
prefa]a ei poetul Emanoil Bucu]a (el
\nsu[i din vechea gard` a „Hanului
Drume]ului” [i tovar`[ de drume]ie cu
Bucura Dumbrav`). G`sim \ndemnuri
la \mbog`]irea minţii [i sufletului pe
pliurile mun]ilor [i înv`]`turi de cum
trebuie s` ne purt`m [i s` ne adapt`m
acolo sus unde „e numai armonie”.
{i Bucura Dumbrav`, pe adev`ratul
ei nume Fany Seculici, pe care am
cunoscut-o copil fiind, întâlnindu-ne
amândoi singuratici pe c`r`rile din
p`durea Pele[ului, \[i \ncepe cartea
cu cuvintele: „\nchin aceast` carte
tineretului. Doresc tineretului dorul de
munte. Dorul de munte s`-i fie c`l`uza
pe pragul unei ere noi”.
Ajung acum cu amintirile \n preajma
unei zile ale anului 1934, hotarâtoare
pentru via]a mea profesional` de mai
târziu. Acele zile când m-am aplecat
pentru prima oar` asupra florilor
[i ierburilor de munte, cu gândul
cunoa[terii numelui [i vie]ii lor, [i
îndr`gindu-le din ce \n ce mai mult.
{i astfel \n primul an de studen]ie la
silvicultur`, pe vechea mea pasiune a
drume]iei la munte s-a grefat [i pasiunea
cunoa[terii tainelor lumii plantelor.
Str`b`tând acelea[i povârni[uri, creste
[i bârne ale Bucegilor, de ast` dat`
cu ochii cercet`torului acestei lumi,
colec]ionând toate soiurile de plante [i
însemnând particularit`]ile condi]iilor
lor de via]`, s-ar putea spune c` am
încetat de a mai fi turist; cel pu]in dac`
accept`m defini]ia dat` de ciobanii
br`neni, dup` care turi[tii sunt oameni
care umbl` pe munte f`r` nici o treab`,
umbl` „flean]a”, de unde [i pitorescul
dar [i dispre]uitorul epitet, de „flen]ari”
dat acestor intru[i, adesea zgomoto[i,
pe culmile mult` vreme odinioar`
st`pânite [i cunoscute numai de ei, \n
lini[tea str`b`tut` doar de clinchetul
t`l`ngilor. „Flen]arul” de mine a scos
\ns` o dat` la drum un cioban. Astfel,
m-am \ntâmplat o dat` la cabana de
pe Vârful Omu pe o cea]` ca laptele,
de nu vedeai la câ]iva pa[i. Afar` era
un cal priponit [i \n`untru un mocan
vârstnic, pe nume Clinci dintr-o mare
familie de br`neni oieri din tat`-n fiu.
Uitându-se du[m`nos la cea]a de afar`,
tot blestema, nec`jit c` nu poate nimeri
el pe asemenea vreme Hornul Ţapului
ca s` coboare de acolo la stâna din
Guţanu. Dar eu zic „M`i omule, eu
cunosc locurile, hai cu mine”. Mi-a
aruncat o privire cam chiondorâ[` [i
a t`cut. Am ie[it un pic din buc`t`ria
cabanei [i \ntre timp cabanierul i-a
spus: „Du-te cu `sta c` [tie fiecare
metru p`trat din Bucegi”. M-am
înapoiat [i-l aud c` zice: „Zici D-ta
c` nimere[ti }apu pe blurhaiul p`trat
din Bucegi”. S-a ridicat, [i-a luat calul
de dârlogi [i am plecat. Nu pot uita
uimirea zugr`vit` pe chipul mocanului,
când dup` vreun ceas bun de mers pe
culmile Doamnelor [i B`trânei, o pal`

de vânt a risipit dintr-o dat` negurile,
l`sând s` apar` la câ]iva pa[i de noi
vechea cruce de lemn \nfipt` \n pragul
Hornului }apului [i marcând cap`tul
vechiului drum al contrabandi[tilor
brâneni de pe vremuri, drum pe care a
coborât apoi singur, cu bine, spre cas`,
b`trânul Clinci, dumirit, minunat [i
poate [i ru[inat. Asta nu mai pomenise
el; s`-l scoat` un „flen]ar” la drum.
|nv`]`tura muntelui câ[tigat` timp
de 15 ani ca simplu drume] mi-a fost
de nepre]uit folos \n cercet`rile mele
botanice; mi-a prilejuit investigarea
sistematic` pentru prima oar` a
zonelor abrupte, greu accesibile, cu
descoperirea a numeroase aspecte de
vegeta]ie necunoscute pân` atunci \n
Bucegi, \mbog`]ind inventarul, floristic
al acestui masiv cu 170 specii de plante
nesemnalate anterior, \n mare parte
rarit`]i de valoare [tiin]ific`, [i descriind
20 noi asocia]ii vegetale, unele unice
\n Europa. |n numeroase din aceste
cercet`ri am fost \nso]it de inimoasa
[i neobosita mea asistent` de pe acea
vreme, Maria Ciuc`, a c`rei dragoste
pentru florile mun]ilor a \ndemnat-o
f`r` [ov`ire s` \mi fie al`turi cu cutia
de herborizat [i carnetul de noti]e, pe
cele mai aspre [i primejdioase clean]uri
[i bârne ale Bucegilor.
|nm`nunchind cuno[tin]ele datorate
botani[tilor \nainta[i [i ad`ugând la
acestea nout`]ile mele, am reu[it s`
dau la iveal` \n 1976 „Flora [i vegetaţia
mun]ilor Bucegi”, cuprinzând [i
numeroase noi cuno[tin]e asupra
ecologiei plantelor alpine.
|ntre timp am organizat [i condus \n
Bucegi numeroase excursii de studii cu
oameni de [tiin]` de la noi [i de peste
hotare, dornici s` cunoasc` bog`]ia [i
str`lucirea florei Bucegilor mi-a fost
h`r`zit`; cinstea de a prezenta valorile
[tiin]ifice [i podoabele din lumea
plantelor acestor mun]i unor somit`ţi
mondiale, ca Prof. O. Schwartz de la
Jena, Prof. H. Meusel de la Halle, Prof.
H. Ellenberg de la Gőttingen, veni]i \n
Bucegi cu asisten]i [i studen]i de-ai lor.
|n cei aproape 50 de ani de drumeţie
\n Bucegi mi-a fost dat s` fiu martor al
unor cruciale transform`ri [i evoluţii
ale turismului de munte, de neb`nuit
nici pe departe pe vremea din care se
trag \nceputurile acestor amintiri, [i
determinate de scurgerea implacabil`
a timpului, jalonat \n aceast` jum`tate
de veac de mari evenimente istoricosociale
[i de impetuosul progres al
tehnicii.
Am asistat, a[adar, la apari]ia
primului motociclist pe Vârful Omu, prin
1931, [i a primului automobil „Citroën”
ajuns la crucea de pe Caraiman, tot
pe acea vreme, [i \napoiat \n vale sub
form` de piese deta[ate. {i au trecut
mai bine de treizeci de ani de la aceste
performan]e izolate pân` atunci, când,
\n zilele de afluen]` turistic`, parc` s-ar
sim]i nevoia [i de agen]i de circula]ie
pe drumurile modernizate, ajunse pân`
la crestele Babelor [i Co[tilei, [i de pe
care, drume]ii clasici cu sac de spate [i
bocanci ]intui]i, priviţi prin geamurile
vreunei „Dacia 1300” lansat` \n 60 km
pe or`, apar ca imagini de-a dreptul
desuete.
Am asistat la prima pâlpâire a
flac`rei gazului metan \n vatra cabanei
„Piatra Ars`”, cu lacrimi \n ochi de
emo]ie [i de bucurie, v`zând \n acea
flac`r` semnul \ncet`rii despuierii
Bucegilor de podoaba jnepeni[urilor,
singura surs` de combustibil de pân`
atunci pentru cabanele de pe culmi.
{i am mai asistat la instalarea
primei linii telefonice ce leag` cabanele
cu Sinaia [i a liniei electrice de \nalt`
tensiune care avea s` aduc` \n cabane
str`lucirea tuburilor fluorescente de
ast`zi, amândou` liniile, primele \n
ţar` la peste 2000 de metri altitudine,
ini]ial aeriene, pr`p`dite câteva ierni
de-a rândul de vijeliile cu ghea]` [i
chiciur`, a c`ror str`[nicie dep`[ea
socotelile [i priceperea \n ale muntelui
ale proiectan]ilor [i de abia dup` aceea
ascunse \n p`mânt (vorba aceea „mintea
românului de pe urm`”).
{i, \n fine, odat` cu aceste \nlesniri
la care se adaug` recentul teleferic din
Sinaia, am asistat la rapida [i de neb`nuit
impetuoasa cre[tere a circulaţiei
turistice, [i ca urmare la urbanizarea
tot mai accentuat` a culmilor domoale
ale platoului Bucegilor, lipsite ast`zi
de farmecul [i lini[tea odihnitoare de
odinioar`.
La grea \ncercare sunt supuse ast`zi
cabanele \n zilele de var`, asaltate de
mul]imea celor dornici de a cunoa[te
frumuse]ile muntelui, de a se odihni \n
mijlocul acestor frumuse]i sau numai
de a schimba aerul [i decorul cotidian,
[i de mul]imea acelora de a schimba
numai... cârciuma din vale cu alta
coco]at`.
Bie]ii cabanieri sunt de asemenea
greu \ncerca]i, adesea neputând prididi
s`-i mul]umeasc` pe to]i, fie ei \n grupuri
„organizate” sau porni]i de capul lor,
capacitatea de g`zduire a cabanelor
fiind prea mic` fa]` de solicitarea lor
\n perioadele de mare afluen]`. Unii
rezist` cu greu impactului turistic,
C`utând adesea a convinge \n
diferite chipuri pe turi[tii supranumerari
s`-[i ia valea spre alte ad`posturi. A[a,
bun`oar`, faimosul Gore Spiridonescu,
meteorolog la sta]ia de pe vârful Omu,
girând [i cabana turistic` respectiv`, se
f`cea c` cerceteaz` indica]iile aparatelor
meteo de fa]` cu solicitanţii la cazare
39

[i \i sf`tuia pe ace[tia s` coboare cât
mai au timp, c` se anun]`... o vijelie
nemaipomenit` etc. Asta îmi aminte[te
de o scen` la care am asistat, tot pe acea
vreme, la cabana Babele, unde \ntr-o
dup` amiaz` de var`, cabanierul Gelu
Bondoiu, o alt` „figur`” pitoreasc` a
Bucegilor, \n faţa insisten]elor repetate
ale unei tinere perechi de a se caza \n
cabana rezervat` \n \ntregime \n seara
aceea pentru un grup ONT a[teptat,
v`zând c` explicaţiile manierate pe
care le d`dea la ghi[eu fiica sa c` nu-i
pot convinge pe cei doi s` porneasc`
spre alt` caban` nerezervat`, sub
tensiunea prilejuit` de organizarea
primirii grupului, cât [i de „obuzierul”
de ]uic` din mân` cu care se \nvârtea
prin buc`t`rie ca leul \n cu[c`, n-a mai
rezistat [i a explodat: „Ei, gata! Ce atâta
vorb`? }i-a spus fata c` nu e locuri.
Hai! Salt`-te Georgic`, ia-]i turturica
[i... vira!” S-a dus buhul \n Bucegi de
aceast` replic` care - de prisos s` mai
spunem - [i-a f`cut imediat efectul
conving`tor.
Noroc c` echipa de ast`zi din
Bucegi mai num`r` câ]iva adev`ra]i
cabanieri, c`li]i \n treaba aceasta
[i oameni de munte, cunosc`tori ai
locurilor [i nevoilor turi[tilor, ca
bun`oar` C. Moiceanu (Piatra Ars`), I.
Vila (Padina), Gh. Râ[noveanu (Cota
1500), Gh. Bordea (Babele), Gh. St`nil`
(Poiana Izvoarelor), acesta din urm`
dintr-un neam de râ[noveni, to]i din
tat`-n fiu cabanieri sau cu îndeletniciri
legate de mun]i ca p`stori, vân`tori de
ur[i [i capre negre. Unul dintre ace[tia
a ]inut ani de-a rândul cabana Vârful
Omu, singur cuc aproape toat` iarna \n
c`su]a rezemat` de stânc` [i \ngropat`
\n n`me]i, dar gata s` primeasc` pe rarii
turi[ti hivernali. Mai recent am apucat
s` v`d aceast` caban` \nchis` pe timpul
iernii, chipurile ca „nerentabil`”. {i
asta \mi aminte[te [i de al]i cabanieri
inimo[i [i d`rui]i pân` la sacrificiu
meseriei de gazd` de drume]i, de
pe vremea când nu se pomenea cu
autocamionul s` le aduc` marfa la u[a
cabanei. A[a a fost bun`oar` Englitera
Ni]oiu, sin`ianc` n`scut` [i crescut`
\n cabana ]inut` de taic`-s`u, firav` [i
40
pu]intic` la trup, de te minunai de unde
atâta putere s` care - cum am v`zut de
atâtea ori - cu spinarea sau c`ruciorul,
cele trebuincioase cabanei, perfect`
gospodin` [i mam`, r`pus` \ns` mult
prea timpuriu din via]`, de extenuare.
Apoi, Moise Ro[cule], de care am
pomenit \n aceste pagini, exemplu de
ospitalitate româneasc`, surprins [i
ucis de o avalan[` de z`pad` sub Colţii
Gu]anului, \n fruntea unei caravane
de transport de alimente la cabana
„Pe[tera” pe care o gospod`rea.
A fost, [i nu demult, o vreme
când s-au perindat pe la cabane [i
aventurieri, pu[i pe c`p`tuial` sau
oameni „nevinova]i” care au v`zut
pentru prima oar` mun]ii \n ziua
când li s-a \ncredin]at cabana de c`tre
întreprinderea respectiv`, exclusiv
mercantil`. O dat`, \ntr-o zi neguroas`
unul din ace[tia, de ba[tin` se pare de
prin C`l`ra[i, pornind din Sinaia pe
traseul clasic spre cabana „lui” de la
Vârful cu Dor, a pierdut... marcajul, nu
i-a mai dat drumului de rost [i f`când
calea \ntoars` a e[uat la „Cota 1500”,
primit [i g`zduit de c`tre colegul s`u,
ca un biet turist novice r`t`cit.
Revenind la traseul de munte,
trebuie s` constat`m, c` din p`cate, înc`
prea numero[i „turi[ti” nu pre]uiesc
farmecul muntelui, având ca singur
obiectiv cabana, [i privind drumul
numai ca un mijloc, adesea plicticos,
pentru atingerea acestui obiectiv. M-am
convins de aceasta urm`rind purt`rile [i
vorbele lor. Socotesc c` firesc ar fi tocmai
invers: cabana s` fie doar mijlocul de
reconfortare [i odihn`, drumul \n sine
constituind scopul pornirii la munte, cu
\nsufle]ire pentru cunoa[terea farmecului
Firii, dar [i preg`ti]i pentru \nfruntarea
vitregiilor ei.
Mijloacele de transport auto [i
telefericul duc ast`zi pe culmi mul]ime
de oameni de tot felul, iar reclamele
te \mbie: „Vizita]i cabana X... care
v` ofer`...”. Dar n-am v`zut \nc` nici
o pancart` care s` avertizeze c` pe
mun]i, \n afar` de cabane mai exist`
[i pr`p`stii, mai exist` [i neguri care
ascund marcajele, pospaiuri de z`pad`
chiar \n miez de var` care ascund
potecile [i vijelii stârnite din senin. {i
nu ar strica, pentru c` \n ultima vreme
telefericul depune la 2000 m altitudine
din ce \n ce mai mul]i amatori, \n ţinuta
potrivit` bulevardului din Sinaia,
având adesea ca singur echipament un
tranzistor. Unii din ace[tia, ca urmare
a vreunei \ntâmpl`toare confrunt`ri
cu stihiile muntelui, [i mai ales dac`
au fost buni clien]i la barul cabanei,
î[i \ncheie plimbarea ca clien]i ai...
SALVAMONT-ului.
{i aceast` institu]ie are mult de
furc`, putându-se spune c` oamenii
ei, pe lâng` ac]iunile lor de salvare fac
mult oficiul de ciocli pentru aceia, care
pornind spre culmi, vorba românului
„izmene pe c`l`tor” [i necunoscând
legile aspre [i ineluctabile ale
în`lţimilor, \[i \ncheie \n mod tragic
„Week-end”-ul \n vreuna din genunile
muntelui necru]`tor. De aceea, unul din
vrednicii b`ie]i de la SALVAMONT
Sinaia [i om de duh, propunea mai
deun`zi schimbarea denumirii \n
IRVCA - Sinaia, adic` \ntreprinderea
pentru recuperarea [i valorificarea
cadavrelor alpine.
|nchei aceste amintiri [i cuget`ri
dintr-o via]` ale c`rei rosturi dintre
cele mai \nsemnate s-au pecetluit acolo
sus, pe Bucegi, \ntorcându-m` iar`[i cu
gândul spre acele zile ale anului 1919,
când \mi ridicam privirile copil`re[ti
pentru prima oar` c`tre culmile de
deasupra Sinaiei, \ntrebându-m`: Ce
poate fi acolo sus? Voi putea ajunge
oare? {i ast`zi, ridicându-mi ochii
c`tre acelea[i culmi ve[nice, ce oare a[
mai putea s` \ntreb?
Mai bine nu mai \ntreb nimic. Mi-e
team` c` de data aceasta Bucegii \mi
vor r`spunde; \ns` nu prea cred.
Al. Beldie
Iulie 1974

CLIPA
De câtva timp, \ncerc s`-mi pun \n
ordine multe dintre \ntâmpl`rile vie-
]ii. Acest lucru se \ntâmpl` mai ales
de când v-am promis c` vom sta de
vorb`. Nu pot face un \ntreg inventar
al \ntâmpl`rilor, experien]elor [i
deciziilor luate de mine, dar la cele
mai importante consider acum c`
nu am gre[it [i sunt \mp`cat cu ceea
ce am f`cut. A[a \ncepe dl. inginer
Ionescu Marcel decanul de vârst` al
pensionarilor silvici, povestea unor
\ntâmpl`ri ai c`ror protagoni[ti sunt
imortaliza]i \ntr-o fotografie pe care o
p`streaz` de zeci de ani. |ntâmpl`rile
au marcat destinul tat`lui domniei sale
[i implicit pe al membrilor familiei
acestuia. Desprinse din alte timpuri,
care pentru cei mai mul]i dintre noi
apar]in istoriei, amintirile sunt vii \n
memoria domniei sale [i au constituit
una dintre lec]iile pe care via]a a ]inut
s` i le predea. De aceea nu a putut s`
uite, cu toate c` au trecut atâ]ia ani.
Era prin anii 1918, imediat dup`
r`zboi, când o \ntreag` genera]ie care
luptase pentru \ntregirea României
Mari se desc`tu[a, dup` ce aceasta se
\nf`ptuise. România [i intelectualitatea
român` ob]inuse ceea ce \[i dorea,
unirea tuturor românilor \ntr-o ]ar`
a lor. Lumea, ca [i România, p`rea
mare [i plin` de inten]ii bune. Iar
aceast` lume... bun` avea obiceiuri
care au urcat nestingherite pragul
anilor pân` ast`zi.
Nimic nu e nou sub soare. S` \l
l`s`m \ns` pe seniorul silvicultorilor
români s` \[i depene amintirile de
acum nou`zeci de ani.
Vân`toarea a fost organizat`
imediat dup` ce ur[ii au intrat la
iernat. La ocolul V`ratec-ocol CAPS,
pe care \l conducea tat`l meu, era un
p`durar care intra \n bârlogul ursului
cu o lumânare aprins` [i ie[ea cu
ursul venind \ncet dup` el, condus
de lumina lumân`rii. Era foarte
periculos, dar la fiecare vân`toare se
juca aceast` pies`, care p`rea ireal`,
pericolul ca ursul deranjat s` omoare
omul fiind enorm. Nu s-a \ntâmplat
\ns` niciodat`, m`iestria p`durarului
fiind deplin`. La vân`toare a participat
vestitul, pe atunci, dr. Costinescu,
ministrul liberal al s`n`t`]ii, dup`
care a r`mas Fabrica de Mecanic`
Fin` Sinaia, care era un cunoscut
politician al vremurilor [i un vân`tor
\mp`timit. A venit la vân`toare \n
superba sa ma[in` Steir, condus` de
[oferul ministerului.
Tata l-a primit \n birourile
ocolului, dup` care l-a invitat \n
locuin]a noastr` care era \n \nc`perile
ce ocupau partea din spate a cl`dirii.
Pe atunci [eful de ocol [i angaja]ii din
cancelaria ocolului st`teau la ocol.
Ast`zi marea majoritate a [efilor de
ocol sunt naveti[ti, fapt care d`uneaz`
enorm, pentru c` nu sunt prezen]i
mereu \n mijlocul oamenilor pe care
\i conduc [i al p`durii.
S-au vânat doi ur[i mari [i un
cerb carpatin. Aveam câ]iva ani [i era
prima vân`toare la care m` lua tata.
Mi-a r`mas de atunci [i din anii care
au urmat o idee fix`, cât conteaz` o
clip` \n via]a unui om, a unei familii,
a unui popor c`ruia o clip`, \i schimb`
cursul \ntregii istorii. Tot a[a o vorb`
spus` \ntr-o clip` de tat`l meu,
\ntr-una de relaxare [i siguran]` de
sine, avea s` ne trimit` \n cel mai
izolat ocol din România, Ocolul
Lozova.
La terminarea vân`torii, \nainte
de a se urca vânatul \n ma[in`,
mul]umit de felul \n care fusese
organizat` ac]iunea de vân`toare,
ministrul a ]inut s`-i mul]umeasc` [i
s`-l laude pe tat`l meu pentru reu[it`.
A \ncheiat spunându-i: “[i acum sunt
sigur c` ve]i vota cu noi,\n alegeri.” La
care tat`l meu, fiu de ]`ran, i-a spus:
“... Domnule ministru, eu numai cu
partidul dvs. nu votez.” Ministrul
s-a \ntors pe c`lcâie sup`rat, nu a
mai salutat, s-a urcat \n ma[in` [i a
plecat.
La sfâr[itul lunii erau alegeri [i au
ie[it liberalii. Doctorul Costinescu nu
l-a uitat pe tat`l meu [i nu l-a iertat.
L-a transferat \n cel mai izolat ocol
silvic al României Mari, la Ocolul
silvic Lozova, jude]ul L`pu[na,
Basarabia. Sediul ocolului era \n
p`dure, cea mai apropiat` sta]ie de
cale ferat` fiind la 45 de kilometri iar
satul Lozova la 8 kilometri.
Ca s` vede]i ce \nseamn` clipa...
Ing. Cristian Becheru
Fotografia este f`cut` \n curtea birourilor ocolului, unde erau molizi. Am
rev`zut locul dup` 45 de ani. Un loc pitoresc plin de tradi]ii monahale datorate
prezen]ei M`n`stirii V`ratec la câteva sute de metrii mai la deal [i a “P`durii
de Argint” a lui Eminescu, gard \n gard cu ocolul. La revedere, aceasta
mi-a f`cut o impresie deplorabil`. Acum era f`cut` praf. Numai a p`dure de
mesteac`n nu mai ar`ta. Ca silvicultor l-am considerat cel mai estetic [i mai
frumos arbore. P`cat, mare p`cat.
41

42
Profil de Silvicultor
DATE PERSONALE DESPRE SALARIATUL D. S. ARGEŞ
ION DOBRINOIU*
• Direcţia Silvică Argeş se
situează în primele zece direcţii
silvice din ţară.
Doresc să se reţină că în calitatea
noastră de subunitate a RNP avem
obiective concrete şi, pentru anul
2010, avem sarcini clare, legate de:
- dezvoltarea durabilă
- conservarea biodiversităţii
- reconstrucţia ecologică
- menţinerea integrităţii fondului
forestier
- regenerarea pădurilor
- taierile de îngrijire
- paza pădurii
- gospodărirea fondurilor de vânătoare
- prevenirea şi stingerea incendiilor
• Nu suntem scutiţi de neajunsuri.
Din cele patru mii de acţiuni de
pază întreprinse, două mii au fost
împreună cu organele de poliţie şi
jandarmerie.
Nu întotdeauna rezultatele
au fost cele mai bune. O parte din
intenţiile noastre au fost divulgate de
către acele persoane care pactizează
cu contravenienţii! Şi ei nu sunt doar
din rândurile noastre.
• S-au înmulţit cazurile de
retrocedări de păduri litigioase,
acest lucru s-a petrecut odată cu
apariţia Legii 247 din 2005. Din
senin, parcă, s-au ivit pretinşi
moştenitori, procuratori, cumpărători
ai unor drepturi litigioase şi, astfel
de impostori au fost validaţi, chiar
de mai multe ori, în baza aceloraşi
acte, pe aceleaşi amplasamente care
se suprapun cu pădurea statului.
Au fost luate în considerare acte de
proprietate false, mai vechi de anul
naţionalizării pădurilor etc. Pe rolul
instanţelor de judecată sunt zeci de
procese cu aceste aspecte...
*s-a preluat titlul original dat de „subiect”
Motto: „...nu voi \nceta s` lupt
pentru aceste lucruri!”
Ion Dobrinoiu
Am fost prima promoţie cu opt
clase a şcolii generale. Am urmat
liceul, la Campulung Muscel, Liceul
teoretic Dinicu Golescu, care la timpul
respectiv beneficia de cele mai
valoroase cadre didactice, fiind la
concurenţă cu Liceul Nicolae Bălcescu
din Piteşti.
Am locuit întreaga perioadă la
internat, satul natal, Văleni - jud.
Dâmboviţa, fiind la 30 km distanţă şi
nu mergeam decât o dată sau de două
ori pe trimestru acasă. Nu îmi
permiteam mai mult. În anii de liceu am
făcut toate nebuniile şi prostiile
specifice vârstei de adolescent, când
pentru fumat, fiind identificat pe stradă
de directorul liceului, prof. Solomon,
după şapcă şi matricolă, era să fiu
exmatriculat!

Având dascăli buni, renumiţi, m-am
putut pregăti bine şi aşa am mers la
examenul de admitere la facultatea
de silvicultură din Braşov, unde am
fost declarat admis cu media 9,70,
locul al doilea din 120! A fost în anul
acela o concurenţă de 15 candidaţi
pe loc... Braşovul oferea mari
posibilităţi unui tânăr şi aşa se făcea
ca aproape la fiecare sfârşit de
săptămână mergeam în drumeţie, cu
rucsacul în spinare, cu hrană rece de la
cantina studenţească. Cred că nu
mi-a rămas niciun traseu turistic
nestrăbătut!
Începând cu anul patru, după ce
am fost instruiţi în legatură cu practica
vânătorii, mergeam la vânătoare
fie cu arma, fie ca gonaci, la
iepuri, fazani şi mistreţi.
După drumeţie, vânătoarea a fost
şi este una din cele mai mari pasiuni
ale mele. Dar, dacă în tinereţe îmi
plăcea să împuşc, la ora actuală
această pasiune de a vâna, s-a diminuat
foarte mult. Mă ocup, în prezent, de
acţiunile de ocrotire a vânatului,
de acele acţiuni de prevenire şi
combatere a braconajului, de recoltare,
conservare şi administrare a hranei
suplimentare a vânatului pe timp
de iarnă, combatere a dăunătorilor
vânatului sau observare a mişcărilor
vânatului în teren şi al mărimii
trofeelor.
De pe timpul studenţiei am fost
atras de natură, mediu, pădure, vânat. Şi
acum, la maturitate, sunt încredinţat
că trebuie să dăm o mare atenţie
mediului şi calităţii vieţii.
Chiar dacă meseria de silvicultor
este râvnită de foarte mulţi, pentru
că oferă multiple satisfacţii, pe
lângă faptul că se desfăşoară în
mijlocul naturii, departe de ochii
lumii, eu unul susţin că am fost un om
serios care nu a exagerat din niciun
punct de vedere, că mi-am văzut de
casă, de serviciu şi am încercat să fiu
de folos în toate ocaziile.
Pe linie de serviciu, consider că
am parcurs toate etapele specifice
activităţii din silvicultură, începând
de la inginer amenajist, la ICAS,
inginer stagiar la O.S. Costeşti şi în
continuare, inspector, şef de ocol,
director.
Dacă în perioada 2000-2001 am fost
director la D.S. Dâmboviţa, în restul
perioadei am lucrat în pădurea
judeţului Argeş, gospodărind fondul
forestier arondat ocoalelor silvice
Cotmeana, Piteşti, Domneşti, Câmpulung,
Rucăr, Costeşti.
Cea mai îndelungată funcţie a fost
cea de şef ocol la O.S. Piteşti, peste
12 ani. Vobesc în cunoştinţă de
cauză despre Pădurea Trivale şi ce
înseamnă ea pentru piteşteni. La
fiecare sfârşit de săptămână, aleile
pietonale şi potecile erau pline de
copii, tineri, şi bătrâni dornici să
respire aer curat, nepoluat, dornici de
plimbare şi recreere. Pe vremuri, nu
demult trecute, toţi cetăţenii, de la
mic la mare, aveau un cult şi un
respect faţă de pădure în general şi
în mod special faţă de PĂDUREA
TRIVALE!!!
Nu acelaşi lucru se întâmplă
astăzi, când procentul majoritar îl deţin
proprietăţile private, când proprietarii
nu doresc altceva decât să
construiască case de vacanţă, vile
în locul arborilor care au vârste
seculare şi care continuă să-şi
exercite rolul de protecţie al mediului
şi să încânte ochiul şi sufletul...
Se mai gândeşte astăzi cineva la
rolul de protecţie, recreere, educaţie
al pădurii în viaţa oraşului? -
desigur, e o întrebare retorică! Şi e
locul aici să spun că nu voi înceta
să lupt pentru aceste lucruri!
A consemnat
Rodica Dumitrescu
43

• Direcţia Silvică Argeş estimează
pentru 2010 o cifră de afaceri de 40
milioane lei, ceea ce reprezintă o
creştere faţă de 2009 cu 6% şi un profit
de un milion de lei, respectiv cu peste
25% mai mare decât anul trecut.
În 2009, D. S. Argeş a valorificat
prin licitaţie 300 metri cubi de masă
lemnoasă, peste 200t de fructe de
pădure, 50t de ciuperci comestibile
şi 80t de plante medicinale. Din
44
Silvicultura \n Diversitate
activitatea de vânătoare s-au obţinut
peste 250.000 euro.
• În a doua jumătate a lunii aprilie
a. c., Guvernul României a adoptat o
hotărâre privind certificatele de emisii
de dioxid de carbon, în urma căreia
România ar putea obţine circa două
miliarde de euro din vânzarea acestor
drepturi.
Ministrul mediului, Laszlo Borbely
a declarat pe marginea acestui subiect:
,,…o hotărâre care prevede unde poţi
să te duci cu aceşti bani. Conform
prevederilor Protocolului de la Kyoto
şi înţelegerilor internaţionale.“ O serie
de state, printre care se numără Spania
şi Japonia, au anunţat că sunt interesate
să cumpere surplusul de certificate
de emisii poluante de care dispune
România.
,,Contează valoarea certificatelor
de pe bursă. Nu am pornit negocierile
oficiale, dar ştim că unele ţări sunt
interesate: Spania, Japonia… vom porni
negocierile după ce avem legislaţia
pusă la punct ”, a explicat dl. Borbely.
Se pare că România este într-o
poziţie avantajoasă, ea închizând,
după 1989, o mare parte din fabricile
poluante şi astfel se găseşte în poziţia de
a putea vinde aceste certificate pentru
emisiile de dioxid de carbon, însă
România a întârziat cu doi ani procesul
de tranzacţionare a acestor certificate:
,,Trebuie să spunem că România a
întârziat în acest proces, s-au pierdut
doi ani - a declarat ministrul Borbely.
Când am venit la minister, am luat
legătura cu ministrul economiei şi în
două luni avem ordonanţa de urgenţă,
în legătură cu contractul de stat, fără de
care nu se poate porni negocierea.”
• Guvernul a aprobat cadrul
legal pentru ini]ierea [i dezvoltarea
schemelor de investi]ii verzi.
Guvernul a aprobat \n 28.04.2010
printr-o Hot`râre, cadrul legal [i instituţional
pentru ini]ierea [i dezvoltarea
schemelor de investi]ii verzi, a anun-
]at ministrul Economiei, Comer]ului [i
Mediului de Afaceri, Adriean Videanu.
„Scopul actului normativ este de a
se valorifica eficient surplusul de unit`ţi
ale cantit`]ii atribuite prin Protocolul de
la Kyoto, unit`]ile AAU-uri, a[a cum
sunt ele definite de Protocolul de la
Kyoto, a declarat ministrul economiei
comer]ului [i mediului de afaceri. El
a ar`tat c` \n 2010 România poate
valorifica un disponibil de aproximativ
300 de milioane de AAU-uri, \n pachete
de 1 milion de tone.
|n acest sens, s-a constituit o
comisie format` din reprezentan]i ai
Ministerului Economiei, Comer]ului [i
Mediului de Afaceri, Ministerul Mediului
şi Pădurilor, Ministerul Finanţelor
Publice, Ministerul Afacerilor Externe
[i ai altor autorit`ţi, dup` caz,
care va negocia \n numele statului
român valorificarea acestor unit`ţi
de atribuire. Negocierile cu statele
semnatare ale Protocolului de la Kyoto,
poten]iali cump`r`tori ai surplusului de
unit`]i ale cantit`ţii atibuite, vor \ncepe
dup` publicarea \n Monitorul Oficial a
Hot`rârii de Guvern privind ini]ierea
[i dezvoltarea schemelor de investi]ii
verzi, a mai precizat ministrul Adriean
Videanu.

Conform Protocolului de la Kyoto,
sumele rezultate \n urma valorific`rii
acestui disponibil de emisii de dioxid
de carbon se vor utiliza pentru investiţiile
de mediu [i pentru proiecte
Greenfield care s` \nlocuiasc` unit`]ile
care, la acest moment, emit dioxid de
carbon \n atmosfer`, a ar`tat ministrul
economiei, comer]ului [i mediului de
afaceri. De asemenea, domeniile \n
care vor fi utiliza]i banii ob]inu]i din
comercializarea surplusului de unit`]i
ale cantit`]ii atribuite prin Protocolul
de la Kyoto vizeaz` tehnologii curate,
incluzând co-generarea de \nalt` eficien]`,
modernizarea [i reabilitarea
grupurilor energetice, cre[terea producţiei
de energie din surse regenerabile,
\mbun`t`]irea utiliz`rii eficiente a
energiei \n cl`diri, reducerea emisiilor
de gaze cu efect de ser` \n agricultur` [i
\n transporturi, prin stimularea utiliz`rii
autovehiculelor hibrid [i a celor
electrice, managementul de[eurilor cu
reducerea emisiilor de gaze cu efect
de ser`, \mp`durirea unor suprafe]e de
teren.
Banii ob]inu]i \n urma valorific`rii
disponibilului de emisii de dioxid de
carbon vor fi gestiona]i prin Fondul de
mediu.
• Guvernul a adoptat un proiect de
lege care prevede mărirea amenzilor
contravenţionale în cazul tăierilor
ilegale de arbori.
Potrivit ministrului mediului,
Laszlo Borbely, proiectul prevede un
număr mult mai mare de sancţiuni,
având o valoare a amenzilor mult mai
mare în comparaţie cu legislaţia încă în
vigoare. În proiect sunt prevăzuţi mai
mulţi agenţi constatatori, din mai multe
instituţii ale statului: jandarmerie,
poliţia de frontieră, inspectoratul pentru
situaţii de urgenţă, personalul silvic din
parcurile naturale, structurile silvice.
Prin acest proiect de lege, aplicarea
sancţiunilor este mult simplificată.
Materialul lemnos pentru care
nu sunt documente de provenienţă
este confiscat pe loc, constatarea
contravenţiilor se face fără rezoluţia
şefului ocolului silvic.
Dl. ministru Borbely a declarat: ,,De
când am preluat ministerul, am făcut o
analiză şi am constatat că timp de 20 de
ani s-au făcut foarte multe tăieri ilegale
de arbori. Foarte puţini oameni au fost
condamnaţi. Scopul nostru nu este să
condamnăm oameni ci să prevenim, să
verificăm şi să protejăm pădurea“.
• Guvernul a adoptat un proiect de
lege pentru protejarea biodiversităţii
biologice în Carpaţi, în baza unei
convenţii semnate de România în
2008. ,,Obiectul acestei convenţii este
conservarea şi utilizarea durabilă a
diversităţii biologice şi peisagistice
prin intensificarea acţiunilor de
consevare, refacere şi utilizare durabilă
a diversităţii şi peisagistice - a spus
dl. ministru Borbely. Acest protocol
are ca scop promovarea unei politici
cuprinzătoare de protecţie şi dezvoltare
durabilă a Carpaţilor, unde noi suntem
interesaţi şi de întărirea cadrului legal
cu privire la posibilitatea de consevare
a ecosistemelor, habitatelor, speciilor
din Carpaţi.”
• ,,Numai 2% dintre români sunt
interesaţi de ecologie, în timp ce restul
preferă dezvoltarea economică în orice
condiţii şi cu orice preţ - a declarat într-o
conferinţă de presă din luna aprilie a.c.,
Cristian Apostol, secretar de stat în
Ministerul Mediului şi Pădurilor. „Deşi
2010 este anul biodiversităţii, fiind cel
mai bun moment pentru noi să arătăm
că avem biodiversitate, statisticile
arată că numai 2% dintre români sunt
interesaţi de aspectul ecologic, iar 98%
preferă dezvoltarea economică în orice
condiţii, cu orice preţ .”
Oficialul a amintit despre strategia
de conservare a biodiversităţii pe care
ministerul mediului o desfăşoară la
nivel naţional şi care se află în dezbatere
publică pe site-ul ministerului pentru
completare. Strategia va fi bugetată
abia după definitivarea proiectelor.
Liviu Mihaiu, membru fondator
şi preşedinte onorific al Asociaţiei
Salvaţi Dunărea şi Delta a declarat:
,,În România, lucrurile sunt mult mai
groaznice decât în alte ţări. Practic,
suntem într-o maşină care se deplasează
cu peste 200 km la oră direct spre un
zid de beton. Din păcate, în România,
cea mai mare luptă pentru protejarea
biodiversităţii o duce societatea civilă.
Pe de altă parte, şi românii, de cele
mai multe ori, cred că natura este
inepuizabilă, dar ei trebuie să înţeleagă
faptul că protecţia mediului ţine de
educaţie.”
• Comisia Europeană (C.E.) a lansat
o campanie privind responsabilizarea
socială pentru biodiversitate, în care
este inclusă şi România. La această
campanie participă Spania, Italia,
Olanda, Bulgaria şi Polonia, iar costul
estimativ, la nivel european, este
de cinci milioane de euro. În fiecare
din aceste ţări, se vor organiza evenimente
publice, în colaborare cu
artişti, autorităţi locale, celebrităţi şi
reprezentanţi U.E.
Între toate ţările membre U.E.,
România deţine cea mai mare diversitate
biogeografică, repartizată în cinci
regiuni biogeografice: continentală
(cea mai comună), alpină (în ţările cu
zone montane), panonică (se găseşte
în Ungaria şi în ţările vecine), pontică
(doar în România şi Bulgaria), stepică
(doar în România).
Suprafaţa totală a propunerilor de
situri Natura 2000 reprezintă 17,84%
din suprafaţa ţării. Urm`toarea raportare
pe care România trebuie să o
susţină în faţa oficialilor de la Bruxelles
este în 2013. În prezent se lucrează la o
definitivarea a unei cercetări realizate
de Institutul Naţional de Biologie. În
prima jumătate a anului 2011, C.E.
va prezenta un punct de vedere cu
privire la viitoarele surse de finanţare
a programului Natura 2000.
45

• România este în campania
europeană de promovare a biodiversităţii,
este vorba de o campanie de
conştientizare a publicului cu privire
la biodiversitate. Campania se va
derula pe tot parcursul anului 2010 şi
va fi împărţită în două etape: prima va
evidenţia faptul că biodiversitatea este
în pericol, iar în cea de-a doua se va
evidenţia modul în care fiecare poate
contribui la protejarea acesteia.
Implicate în această campanie
vor fi şi Spania, Olanda, Bulgaria,
Polonia şi Italia, unde se vor organiza
evenimente publice, în colaborare cu
artişti, autorităţi locale, celebrităţi şi
reprezentanţi ai Uniunii Europene.
După conferinţa de lansare - 21 aprilie
a.c. - în Piaţa Universităţii a avut loc un
eveniment public pe durata căruia s-au
realizat desene reprezentative pentru
biodiversitate, pentru a atrage atenţia
asupra importanţei acestei şi implicării
fiecărui cetăţean în protejare.
România se înscrie în limitele
impuse de Uniunea Europeană în ceea
ce priveşte biodiversitatea cu o marjă
cumulată la 17%.
România deţine 91 de habitate de
interes comunitar protejate la nivel
naţional şi aproape 110 specii de păsări
ce trebuie încadrate în Reţeaua naţională
Natura 2000. România se înscrie în
limitele impuse de U.E. în privinţa
siturilor de importanţă comunitară SCI
în conformitate cu Directiva Habitate
şi a Listei Ariilor de Protecţie Specială
Avifaunistică SPA în conformitate cu
Directiva Păsări, cu 13% şi respectiv
12%.
• Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare
Rurală şi Pescuit - APDRP - a primit
969 de cereri de finanţare pentru
adoptarea Măsurii 125 ,,Îmbunătăţirea
şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi
silviculturii“ din cadrul Programului
Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-
2013.
Proiectele au fost depuse în cadrul
primei sesiuni aferente măsurii 125
care a fost deschisă în perioada 15
martie-15 aprilie 2010, urmând ca
în al doilea semestru al acestui an, în
46
conformitate cu decizia Comitetului de
Monitorizare al PNDR, să se deschidă
o a doua sesiune. 870 de cereri de
finanţare au fost declarate conforme
şi vor trece în etapa de verificare a
eligibilităţii. Valoarea totală a cererilor
de finanţare conforme este de 923,504
milioane euro, cel mai mare interes
suscitând proiectele pentru dezvoltarea
infrastructurii agricole - submăsura
a din Măsura 125. Pentru submăsura
b aferentă dezvoltării infrastructurii
silvice au fost primite 151 de cereri de
finanţare cu valoare totală de 215,080
milioane de euro. Submăsura b din
Măsura 125 se referă la îmbunătăţirea
şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea silviculturii şi
urmăreşte dezvoltarea infrastructurii
pădurii în vederea asigurării competitivităţii
sectorului forestier, precum şi
diminuarea riscului incidenţei fenomenelor
naturale periculoase asupra
pădurii.Obiectivele operaţionale ale
acestei submăsuri sunt construirea
şi sau modernizarea infrastructurii
forestiere (drumuri forestiere, căi ferate
forestiere şi funiculare) şi efectuarea de
lucrări de corectare a torenţilor.
• Direcţiile silvice au depus 22 de
proiecte în valoare de circa 33 milioane
de euro pentru construirea de drumuri
forestiere şi lucrări de corectare a
torenţilor din fonduri europene - a
declarat Valerian Solovăstru, directorul
general al R.N.P.- Romsilva
Directorul general al Regiei
Pădurilor consideră mulţumitor dacă
direcţiile sivice vor atrage cel puţin
10 milioane de euro din fondurile
europene \n prima sesiune, \n condiţiile
în care suma alocată pe componenta
silvică este foarte mică, de numai 49
de milioane de euro. Pentru sesiunea
de toamnă direcţiile silvice vor putea
atrage mai multe fonduri europene.
• Sectorul de vân`toare a adus
Regiei Naţionale a pădurilor - Romsilva
venituri totale de peste 16 milioane lei
în 2009. Ponderea cea mai mare, circa
62%, o reprezintă veniturile obţinute
din vânătoarea cu străini, obţinându-se
un profit brut de numai 1,3 milioane
lei, întrucât cheltuielile au fost mari,
de 15,1 milioane lei, iar interesul
vânătorilor în această perioadă de criză
a fost destul de scăzut, mai ales pentru
vânatul mare, repectiv urs şi cerb.
Pentru 2010, conducerea regiei
estimează să obţină venituri de peste
17 milioane de lei din activitatea de
vânătoare, pe fondul unor cheltuieli
similare cu cele din 2009 sau chiar mai
mici.
,,Ne propunem să păstrăm în
gestiune cele 524 de fonduri cinegetice,
să recoltăm integral cotele de vânat
care se vor stabili. De asemenea, ne
propunem să ne creştem veniturile
spre 17 milioane de lei în 2010, dar să
menţinem cheltuielile la nivelul celor de
anul trecut. Nu ne propunem investiţii
prea mari, ci doar mici reparaţii la
cabanele de vânătoare” - a explicat dl.
Solovăstru.
În privinţa tarifelor de vânătoare,
Romsilva va opera modificări doar la
cele aferente vânătorii cerbilor lopătari,
dar numai pe zona de vest a ţării, unde
există şi solicitări mai mari datorită
facilităţilor de acces.

PRODUSELE DIN LEMN
|NMAGAZINEAZ~ CARBON
• P`durile [i absorb]ia carbonului
• Lemnul este un depozit de carbon
• Carbon salvat prin substituire
• P`durile şi absorb]ia carbonului
Protocolul de la Kyoto
Protocolul de la Kyoto, semnat
\n 1997, fixeaz` sarcini pentru
diminuarea emana]iilor de gaze \n
atmosfer`, semnatarii obligându-se s`
nu dep`[easc` anumite nivele.
Calea efectiv` de reducere a
cantit`ţilor de gaze, \n special de CO 2 ,
este reducerea emisiilor acestora,
majorând \n acela[i timp absorb]ia lor.
|n acest sens, un rol important \l au atât
produsele forestiere, cât [i p`durile.
Absorb]ia carbonului
Carbonul este prezent \n mediul
înconjur`tor sub diferite forme,
depozitat \n diferite medii: \n oceane
(dizolvat \n ap`), \n biomas` (\n
vegetaţie [i \n faun`), \n atmosfer`
(\n special sub form` de CO 2 ), \n roci
(c`rbune, piatr` de var...) etc.
Schimbul regulat \ntre aceste
medii, poart` denumirea de “ciclul
carbonului”.
|n natur`, sunt medii, forme
absorbante de carbon, elemente din
ciclul care pot absorbi [i stoca CO 2 ,
reducând astfel concentra]ia de carbon
din atmosfer`, una din principalele
cauze ale \nc`lzirii globale.
Principalele rezervoare naturale
de carbon, sunt oceanele [i biomasa,
p`duri [i plante.
Carbonul atmosferic
Concentra]ia de carbon din atmosfer`
este \n prezent, \n cre[tere cu 3300
milioane de tone pe an.
Dispari]ia unei p`r]i din p`durea
tropical`, contribuie \n mod semnificativ
la acest fapt, care, \n parte, este
contracarat de \mp`duririle [i cre[terile
de biomas` \n alte zone ale lumii, \n
special din Europa.
Principalii contribuabili la
carbonul atmosferic
Anual sunt expulza]i \n atmosfer`
7900 milioane tone de carbon, din care,
6300 din arderea combustibililor fosili
[i 1600 din pierderea p`durii tropicale.
|n acela[i timp, absorb]ia de carbon
se cifreaz` la 4600 milioane tone, din
care 2300 prin m`ri [i lacuri [i 2300
prin cre[terea p`durii [i a biomasei.
Ca atare, rezult` c` anual cantitatea
de carbon atmosferic se majoreaz` cu
330 milioane tone.
• Lemnul depoziteaz` carbon
Prin procesul de fotosintez`, arborii
absorb CO 2 din atmosfer`, fixeaz`
carbonul \n masa lor organic` [i
elibereaz` \n atmosfer` oxigenul: 6(CO 2
+ H 2 O) - C 6 H 12 O 6 (biomas`) + 6O 2 .
Un arbore de dimensiuni obi[nuite
absoarbe prin fotosintez`, \n medie
echivalentul unei tone de bioxid
de carbon la fiecare m 3 de cre[tere,
eliberând \n acela[i timp, echivalentul
a 727 Kg de oxigen.
(ECCM - Centrul pentru
Managementul Carbonului-Edinburgh)
Dintr-o lucrare realizat` de G. J.
Nabnurs [i colaboratorii \n 2002 \n
care s-a studiat acumularea carbonului
pe o suprafa]` de un hectar de p`dure
neexploatat`, a rezultat c` \n acumulare
se disting 4 faze, [i anume:
- faza de instalare a arboretului;
- faza de cre[tere viguroas`;
47

- faza de maturitate;
- faza de echilibru pe termen lung.
Din m`sur`tori a rezultat c` \n
faza de maturitate au loc cele mai
mari acumul`ri de carbon, nivele de
stocuri de peste 200 tone de carbon pe
hectar \n timp ce \n faza de echilibru,
acumul`rile sunt reduse prin pierderi
naturale, atingându-se totu[i un nivel
mediu de 165 tone pe hectar.
Dac` p`durea este exploatat`, lemnul
extras va fi utilizat pentru a creea produse
cu valori ad`ugate, \n care carbonul
r`mâne \nmagazinat \n continuare. |n
acela[i timp se planteaz` mai mul]i
arbori [i astfel p`durea î[i men]ine rolul
de absorbant al carbonului.
Cantitatea total` de carbon stocat`
\n p`durile Europei, f`r` Federa]ia
Rus`, este estimat` la 9522 milioane
tone, cu o cre[tere anual` de 115,83
milioane tone carbon.
|ntinsele zone \mp`durite ale
Federa]iei Ruse \nmagazineaz` \nc`
37 000 milioane tone de carbon, cu
o cre[tere anual` de 440 milioane
tone carbon. (MCPFE/UNECE FAO,
P`durile Europei, 2003).
Contribu]ia produselor din lemn
la stocarea carbonului
Produsele din lemn sunt adev`rate
depozite de carbon, mai mari decât cele
care se disperseaz` \n natur`.
Carbonul con]inut \n produsele din
lemn r`mâne stocat pe tot parcursul
ciclului lor de via]`: utilizare, reutilizare,
reciclare [i recuperare, pân` la
ardere sau putrezire.
Din masa total` a unui produs din
lemn, carbonul reprezint` 49%.
Se estimeaz` c` stocul de produse
din lemn \n Europa este de 60 milioane
48
tone [i astfel joac` un rol important \n
reducerea schimb`rilor de clim` prin
cantitatea de carbon \nglobat`.
Extinderea stoc`rii carbonului
Dup` ce produsele din lemn au
fost utilizate \n scopul pentru care au
fost realizate, ele pot fi reutilizate sau
reciclate, \ntr-o ultim` etap` fiind arse
sau l`sate s` putrezeasc`, moment când
stocul de CO 2 este returnat \n atmosfer`.
Lungimea vie]ii acestor produse
\nseamn` un mare beneficiu pentru
mediul \nconjur`tor. Dup` ultimele
estim`ri, media de via]` a produselor
din lemn variaz` \ntre dou` luni, pentru
ziare, pân` la 75 de ani pentru lemnul
din structurile caselor.
Conform studiilor publicate \n
octombrie 2002 de dr. A. Fruhwald
(Centrul pentru [tiin]a [i tehnologia
lemnului - Universitatea din Hamburg),
\n Germania vârsta medie de
via]` a produselor din lemn este de 33
de ani, din care: ziare - 2 luni, reviste -
5 luni, c`r]i - 25 ani, ambalaje - 2 ani,
mobil` ieftin` - 10 ani, mobil` scump`
- 30 ani, obiecte de exterior - 15 ani,
decora]iuni exterioare - 30 ani, structuri
de cl`diri - 75 ani.
• Carbon redus prin substituire
|nlocuirea altor materiale
|n timp ce stocarea carbonului
\n produsele din lemn contribuie la
p`strarea CO 2 \n afara atmosferei, un
efect [i mai mare \n evitarea polu`rii
aerului s-ar ob]ine prin utilizarea
lemnului \n locul altor materiale [i a
combustibililor fosili.
|n medie pentru producerea unui
m 3 de lemn, se consum` cu 1,1 tone
CO 2 mai pu]in decât pentru producerea
unei cantit`]i echivalente de material
energo-intensiv, precum o]elul, betonul
sau materialul plastic. La aceast`
cantitate ad`ugând cei 0,9 tone de CO 2
din compozi]ia lemnului, se deduce ca
la fiecare m 3 de lemn utilizat \n locul
altui material energo-intensiv se evit`
eliminarea \n atmosfer` a unei cantit`ţi
de 2 tone de CO 2 . (Dr. A. Fruwald,
2002).
|nlocuitor pentru combustibilii
fosili
Dup` ce a fost utilizat ca produs,
lemnul, poate servi drept combustibil
\nlocuind combustibilii fosili f`r` a
perturba echilibrul global.
Lemnul utilizat ca surs` de energie,
nu numai c` este regenerabil, dar [i
produce emisii de CO 2 \n cantit`ţi
mult mai sc`zute comparativ cu al]i
combustibili.
ECCM – Centrul pentru managementul
carbonului din Edinburg, a
publicat \n 2004, rezultatul studiilor
privind intensitatea emisiilor de
carbon produse de diverse surse de
energie, inclusiv a emisiilor de CO 2
din timpul transportului [i procesului
de producţie. Astfel, pentru ob]inerea
unei energii de 1GJ, c`rbunele degaj`
100 Kg de CO 2 , gazul natural - peste
50 Kg de CO 2 , motorin` - peste 71 Kg
de CO 2 , combustibilul Biodiesel - sub
30, iar lemnul degaj` \n atmosfer` sub
5 Kg CO 2 .
|n concluzie, produsele din lemn
reprezint` un mijloc eficient de extindere
a stoc`rii carbonului din rezervorul
de carbon care este p`durea. Majorarea
eficien]ei [i importan]ei \n atenuarea
schimb`rilor de clim`, se poate realiza
prin:
- extinderea pie]elor produselor
din lemn prin promovare [i inovare
tehnic`,
- m`rirea duratei de via]` a produselor
din lemn,
- reciclarea a cât mai multor produse
din lemn spre a extinde stocarea carbonului,
- recuperarea energiei stocate \n
lemn prin arderea produselor din lemn
la sfâr[itul ciclului lor de utilizare.
Ing. I. Sberea

Jaf „ca \n codru” |n Codrii Bucovinei
FE}E BISERICE{TI „POFTESC” LA BUNUL PUBLIC,
BUNUL POPORULUI ROMÂN
La sfâr[itul anului 2009, Curtea
de Apel Timi[oara a dat sentin]a de
\mpropriet`rire a unor persoane particulare,
constituite \ntr-o funda-
]ie zice-se “umanitar`”, denumit`
Fondul Bisericesc Ortodox Roman al
Bucovinei, (FBORB) cu nu mai pu]in
de 166.244 ha p`duri. L`ca[urile de cult
din Bucovina de]in deja \n proprietate,
prin aplicarea Legii Fondului Funciar, o
suprafa]` de 166.244 ha. Ad`ugate celor
ce fac obiectul sentin]ei men]ionate mai
sus, ar rezulta o suprafa]` ce reprezint`
circa 50% din \ntreg fondul forestier al
jude]ului Suceava. Se dore[te, \n acest
fel, revenirea la situa]ia din anul 1774
când, la data ocup`rii de c`tre austrieci,
mai mult de jum`tate din suprafa]a
Bucovinei se afla \n st`pânirea celor 31
m`n`stiri [i schituri existente, ceea ce
a [i determinat, probabil, \ncamerarea
averilor m`n`stire[ti, aceste averi
devenind avere a statului, care [i este
proprietarul acestor averi.
Dar cine este FBORB? Este o
funda]ie umanitar` de drept privat.
Cu excep]ia a 5 din cei 22 membrii
fondatori, to]i sunt prela]i sau salaria]i
ai Arhiepiscopiei Sucevei [i R`d`u]ilor
(inclusiv contabil-[ef, revizori contabili,
casier, referent) având \n frunte pe
|PS Pimen Suceveanul Arhiepiscopul
respectivei Arhiepiscopii.
Nu poate s` nu trezeasc` mirare
faptul c` instan]a judec`toreasc` care
a hot`rât acordarea personalit`]ii
juridice respectivei funda]ii, a \nc`lcat
grav legile ]`rii. Conform prevederilor
legale, membrii fondatori ai unei
fundaţii pot fi “persoane fizice sau
juridice”. Ori, \n eviden]ele populaţiei
României nu exista nicio persoan`
fizic` cu carte de identitate pe numele
|PS Pimen Suceveanul, Arhimandrit
Melchisedec Velnic s.a.
Conform acelora[i prevederi, la
constituire, funda]ia trebuia s`-[i
destine [i s`-[i constituie un patrimoniu.
Care a fost patrimoniul funda]iei la
constituire?
49

Faptul c` dup` constituire, mai precis
dup` intentarea ac]iunii de revendicare,
FBORB [i-a schimbat de câteva ori
statutul, adoptând formul`ri destinate a
servi intereselor \n procesele ce figurau
pe rol \n diversele instan]e, denot`
fragilitatea juridic` a revendic`rilor.
Nu \n ultimul rând trebuie menţionat
faptul c` actuala FBORB nu poate
fi considerat` succesoarea fostului
FBORB din cel pu]in dou` motive [i
anume:
- fostul FBORB a func]ionat ca o
funda]ie de interes public (nu privat
ca actuala funda]ie) care nu a de]inut
\n proprietate p`durile revendicate \n
prezent, acestea apar]inând, \nc` din
1786, fie statului austriac (până \n 1918)
fie celui român, deci \n toat` perioada de
func]ionare a FBORB [i dup` desfiin-
]area acestuia (22 iunie 1949);
- Arhiepiscopia Sucevei [i R`d`u-
]ilor nu este succesoarea fostei
Mitropolii a Bucovinei având \n
vedere c`, \n conformitate cu statutul
privind organizarea [i func]ionarea
Bisericii Ortodoxe Române, aprobat
prin Decretul 233 din 23.02.1949, deci
\nainte de desfiin]area FBORB, exista
Mitropolia Moldovei [i Sucevei, care
includea [i eparhiile Arhiepiscopia
Ia[ilor [i Episcopia Romanului [i
Hu[ilor. Aceasta a fost redenumit`
dup` 1990 \n ”Mitropolia Moldovei
[i Bucovinei”, cu sediul la Ia[i, [i
cuprinde [i teritoriile care au apar]inut
fostei Mitropolii a Bucovinei.
50
Este complet fals` [i afirmaţia
actualei funda]ii, conform c`reia,
fostul FBORB a fost desfiin]at abuziv
[i confiscat \n 1949. |n primul rând
nu putea fi confiscat un patrimoniu ce
apar]inea proprietarului s`u de drept
care era tocmai statul român (toate
legile [i decretele din 1918 [i pân` \n
1949 cu privire la patrimoniul respectiv
confirm` acest lucru, FBORB fiind
numai administrator. Acest patrimoniu
fusese trecut, \nc` \n 1946, deci \nainte
[i de na]ionalizare, \n diverse alte forme
de organizare, \n 1948 fiind trecut \n
administrarea unic` a Ministerului
Silviculturii.
Nu se poate s` nu se pun` \ntrebarea,
retoric` de altfel, \n condi]iile \n care
l`ca[ele de cult din Bucovina au fiecare
\n proprietate câte 30 ha p`dure, pentru
nevoile proprii, ce va face fundaţia
FBORB cu cele peste 166 mii ha
p`dure dac` le va primi (s` fereasc`
Bunul Dumnezeu s` le primeasc`)? Le
va arenda \n acelea[i condi]ii \n care
fostul Fond Bisericesc le arenda \n
1911 societ`]ii “Bucovina” societate
cu nume românesc dar apar]inând
magnatului str`in Max Aubach (a[a

cum sunt zeci de societ`]i [i \n prezent)
28 decembrie 1820
Decretul Cur]ii c`tre Guvernul
imperial de stat din
Lemberg, nr. 38670/2127
|n 12 decembrie Guvernul
prezint` un raport cu
cheltuielile fondului, din care
rezult` c` s-au folosit bani
[i \n alte scopuri, nu numai
pentru cult. Astfel \mp`ratul
hot`r`[te „Deoarece Fondul
Religios din Bucovina a luat
na[tere din averea CON-
FISCAT~ a episcopului [i
m`n`stirilor de acolo, aceasta
poate fi folosit` doar pentru
p`strarea cultului...”
arendare care a adus enorme prejudicii
statului proprietar? Vom vedea [i \n
Bucovina pr`p`dul pe care \l vedem
acum \n Valea Trotu[ului, \n p`durile
Neam]ului, Vrancei etc.?
Diferitele sondaje de opinie au
ar`tat c`, al`turi de armat`, biserica se
bucur` de mare \ncredere din partea
românilor. Dar ave]i grij`, unele (Nu
Prea) Cucernice Fe]e Biserice[ti,
prea înc`lca]i unele din cele 10 sfinte
porunci (vezi poruncile nr. 8, 9 [i 10). {i
mai ]ine]i seama de cuvântul din Sfânta
Scriptur`: “Cine va p`zi toat` legea,
dar va gre[i \ntr-o singur` porunc`, s-a
f`cut vinovat fa]` de toate poruncile”
(Iacov-2, 10)
Oare Patriarhia Bisericii Ortodoxe
Române chiar nu poate pune stavil`
unor asemenea apuc`turi care nu fac
deloc cinste unor prela]i din rândul
celor p`stori]i de Dânsa?
Este necesar un fierbinte apel c`tre
toate autorit`]ile Statului (Ministerul
de Finan]e, Ministerul Mediului,
Regia Na]ional` a P`durilor) care
trebuie s` vegheze la p`strarea [i
buna gospod`rire a bunurilor acestui
popor, s` depun` toate eforturile pentru
demontarea tuturor chichi]elor juridice
folosite pentru satisfacerea unor pofte
hulpave ale celor care arat` c` nu au
nimic sfânt \n ei.
Dr. Ing. Ilie Mu[at *
*) Autorul îşi exprimă poziţia şi poartă răspunderea pentru aceasta.
51

DOUĂ DECENII DE LA REÎNFIINŢAREA
SOCIETĂŢII „PROGRESUL SILVIC”
La 12 februarie 2010 s-au împlinit
20 de ani de la reînfiinţarea Societăţii
„Progresul Silvic”, asociaţie
profesională nonguvernamentală,
continuatoarea de drept a aceleaşi
societăţi înfiinţate la 1 aprilie 1886 de
către un grup de silvicultori, oameni
de ştiinţă şi proprietari de păduri.
Scopul societăţii, recunoscută
prin înaltul Decret regal nr. 1620
din 1904 al regelui Carol I, este
acela de ,,a lupta pentru răspândirea
ideilor moderne asupra îngrijirii,
conservării şi exploatării pădurilor
ţării precum şi pentru prosperitatea în
genere a ştiinţei silvice; a lucra pentru
explorarea bogăţiilor pădurăreşti din
ţară; a discuta şi propune măsurile
necesare relative la dezvoltarea
industriei lemnoase, la vânat şi
piscicultură precum şi la stabilirea
regimului apelor; a ţine la curent pe
membrii săi şi publicul interesat de
progresele ce realizează în alte ţări
economia forestieră; a încuraja pe
tinerii sârguitori şi talentaţi care se
destină carierei silvice’’.
Societatea „Progresul Silvic”
a fost una dintre primele asociaţii
profesionale din România, iar
la conducerea ei s-au perindat o
serie de personalităţi academice,
ştiinţifice şi universitare ca: C. F.
Robescu (1886-1888), academician I.
C. Kalinderu (1888-1813), profesor
Al. Constantinescu (1913-1926),
M. Tănăsescu (1928-1929), prof.
C. P. Georgescu (1930-1934), prof.
M. Drăcea (1934-1944), prof. C. C.
Georgescu (1944-1949).
Încă de la înfiinţarea ei şi până în
anul 1948, când a fost desfinţată de
noua putere comunistă, Societatea
„Progresul Silvic” a avut un rol de
mare importanţă în acţiunile de
gospodărire a pădurilor, dar mai ales
de conservare a acestora.
Politica nesăbuită de punere în
valoare a oricăror resurse, politică
caracteristică începutului capi-
52
talismului românesc, a făcut din
exploatarea resurselor ţării, şi deci
şi a pădurilor, unul din sectoarele cu
pondere importantă.
Prin alegerea lui Ion Kalinderu
ca preşedinte al Societăţii „Progresul
Silvic”, în anul 1898, societatea
capătă un preşedinte activ, un om
cu o vastă cultură şi de un înalt
prestigiu, un sfătuitor al regelui Carol
I şi un dovedit amic al pădurilor şi al
Corpului silvic. Aici se simte şi mâna
binevoitoare a înţeleptului rege Carol
I care ar fi dorit ca mănunchiul de
silvicultori ai societăţii să înlesnească
crearea în România a unei silviculturi
aşa cum o cunoscuse el, în tinereţea
sa, în Germania natală.
La scurt timp după primul
război mondial, ţara are mari nevoi
financiare şi pădurile îi puteau da
ceva. Prin pătrunderea capitalului
străin în ţară situaţia pădurilor se
agravează şi mai mult. Apar astfel,
în faţa tinerei administraţiei silvice,
noi provocări, iar societatea cu un
număr restrâns de membrii (circa
200 în anul 1910) nu avea nici forţa
necesară să realizeze obiectivele
propuse şi nici înţelegerea pentru
revendicările profesionale.
Societatea devine mai puternică
odată cu realizarea României
Mari, prin venirea în rândurile ei a
confraţilor ardeleni, bucovineni şi
basarabeni. Un punct de cotitură l-a
constituit memorabilul congres din
anul 1919 de la Bucureşti deschis de
însuşi regele Ferdinand I, congres în
care s-a făcut sudarea românismului
forestier de pretutindeni.
Aşa cum se preciza în anul 1936 la
50 de ani de la înfinţarea ei, Societatea
„Progresul Silvic”, prin organul
ei de presă, Revista Pădurilor, a
strâns, a precizat idealuri şi a înălţat
rândurile Corpului silvic românesc”.
Ea a căutat în acelaşi timp să creeze
o înţelegere generală pentru rosturile
pădurilor, pentru menirea tânărului
Corp silvic şi pentru însemnătatea
economiei forestiere ce se năştea. În
tot timpul existenţei sale, societatea
a concentrat în jurul ei întrega
mişcare silvică a epocii căreia a
căutat să-i înlesnească accesul în
opinia publică. Aşa cum spunea şi
profesorul M. Drăcea, în anul 1956,
Revista Pădurilor ,,a fost organul
central şi permanent al cugetării
silvice în spaţiul carpato-danubian
(…), ea nu a fost numai un organ
de informare ştinţifică şi practică
ci şi un organ activ de atitudine
care a apărat cu curaj bunăstarea
economiei forestiere”.
Societatea „Progresul Silvic”
a luptat încă de la început pentru
încadrarea învăţământului ei silvic
superior în cadrul Universităţii sau
Politehnicii din Bucureşti, pentru
creşterea gradului de pregătire a
inginerului silvic şi a prestigiului său
social.
În decursul timpului, din diverse
donaţii, dar şi din contribuţa
membrilor săi Societatea „Progresul
Silvic” şi-a îmbogăţit patrimoniul prin
inaugurarea în anul 1926 a clădirii
de pe b-dul Magherul nr. 31, actualul
sediu al Regiei Naţionale a Pădurilor,
în prezenţa regelui Ferdinand şi a
patriarhului Miron Cristea. Ulterior
patrimoniul societăţii s-a îmbogăţit
cu Vila „Silva” de la Govora Băi şi
cu unele proprietăţi imobiliare la
Amara, Techirghiol, Călimăne[ti,
Păltiniş - Sibiu etc.
Convinşi de faptul că ,,pădurile
sunt obrazul unei ţări „aşa cum
spunea Simion Mehedinţi şi că
,,arhitectura pădurilor unei ţări şi
ale unei epoci este una din cele mai
organice expresii ale condiţiilor în
care trăieşte un popor şi că ea nu
se poate improviza şi drege de azi
pe mâine şi că ea rămâne unul din
cei mai fini indicatori ai culturii şi
civilizaţiei acestui popor”, membrii
societăţii au luptat pentru apărarea

şi conservarea pădurilor ţării încă de
la înfiinţarea sa.
,,Arhitectul pădurilor este inginerul
silvic, prin sufletul său, prin munca
şi personalitatea sa se transpune pe
cuprinsul ţării pentru un secol şi mai
bine arhitectura pădurii pe care o
impun împrejurările. Mai cu seamă
într-o epocă în care toate popoarele
vor să repare greşelile din trecut şi
să se întoarcă şi să se adâncească în
specificul naţional, în pieirea căreia
piere şi poporul respectiv. De aici şi
nobleţea, dar şi marea răspundere a
inginerului silvic.
A mai rezolva problema lipsei de
păşunat prin despăduriri înseamnă a
nu înţelege lucruri foarte simple sau
a comite o ipocrizie administrativă
îmbătând ţăranii cu opium’’.
Societatea „Progresul Silvic”
a militat întotdeauna pentru
interzicerea păşunatului în păduri
convinsă de faptul că nu pe seama
pădurii se poate dezvolta zootehnia ci
prin îngrijirea raţională a islazurilor şi
prin schimbarea modului de hrănire a
vitelor.
În anul 1934 vine la preşedinţia
societăţii prof. M. Drăcea, consilier
silvic, cel care va marca destinele
societăţii pentru o perioadă îndelungată
de timp. În acest timp societatea
desfăşoară o activitate intensă pe
tărâmul publicaţiilor, conferinţelor,
propagandei pentru ideea forestieră.
Lupta nu a încetat nicio clipă pentru
apărarea patrimoniului forestier naţional
contra exproprierilor, defrişărilor
şi păşunatului. Sunt sprijinite puternic
şi revendicările personale şi de breaslă,
precum şi toate acţiunile legislative ce
privesc şi pădurile, cum ar fi legea
organizării CAPS-ului, a Cooperaţiei,
a Turismului, a Camerelor de
Agricultură, a Vânătorii, a organizării
Ministerului Domeniilor.
Prin adunările sale generale
Societatea „Progresul Silvic”
s-a preocupat de crearea unei
terminologii forestiere româneşti, a
militat pentru organizarea comisiilor
de amenajament pentru pădurile
statului, pentru reîmpădurirea
dunelor de nisip a Bărăganelor şi a
coastelor golaşe, pentru creşterea
proporţiei de răşinoase în făgete,
pentru ameliorarea terenurilor
degradate şi corectarea torenţilor,
pentru aplicarea diferenţiată a
tratamentelor în pădurile ţării,
pentru accesibilizarea fondului
forestier, pentru protecţia monumentelor
naturii şi a peisajelor,
pentru asocierea micilor proprietari
de păduri, pentru educaţia poporului
şi conturarea conştiinţei forestiere,
pentru reorganizarea învăţământului
silvic, pentru îndrumarea exploatărilor
în regie etc. Aproape că nu a
existat problemă de ordin silvic care
să nu facă obiectul dezbaterilor din
adunările generale ale societăţii. În
aceste dezbateri se prezentau fapte şi
se propuneau soluţii şi căi de urmat.
În deceniul al patrulea al
secolului trecut activitatea Societăţii
„Progresul Silvic” ajunge la apogeu,
iar silvicultura românească a
înregistrat succese remarcabile.
În viaţa Societăţii „Progresul
Silvic” intervin o serie de schimbări
generate de politicianismul de
stânga, încurajat de pătrunderea
trupelor sovietice. Astfel, la 12
noiembrie 1944, un grup restrâns
de silvicultori constituit în ,,grupul
democratic al membrilor corpului
silvic”, care înfiinţează suplimentul
profesional al Revistei Pădurilor ca
organ de presă, de luptă ideologică
pentru aşa-zisa democratizare a
Corpului silvic, forţează convocarea
adunării generale a societăţii unde
consiliul de conducere, în frunte
cu profesorul Marin Drăcea, este
destituit. Acest moment marchează
începutul declinului societăţii şi
declanşarea unei ofensive împotriva
elitei Corpului silvic rămasă fidelă
societăţii şi silviculturii tradiţionale
româneşti. Toate funcţiile destinate
profesorului Marin Drăcea sunt
transferate profesorului C. C. Georgescu,
cel care a făcut compromisul
cu sovieticii în detrimentul intereselor
româneşti.
În anul 1948, Societatea „Progresul
Silvic” devine Secţia de
silvicultură şi este afiliată Societăţii
Generale a Inginerilor din România,
ea însăşi înrobită de noua conducere
politică [i astfel se întrerupe pentru
42 de ani activitatea societăţii.
Chiar dacă activitatea Societăţi
„Progresul Silvic” a fost interzisă,
doctrina acesteia a dăinuit în sufletele
membrilor ei, educaţi în spiritul şi
tradiţiile silviculturii româneşti. Din
fericire Revista Pădurilor ca organ
de presă al societăţii, a continuat să
apară şi să menţină pe cât s-a putut
în noile condiţii, idealurile membrilor
societăţii. Ea a fost aniversată la 70,
80, 90 şi 100 de ani de la apariţie,
ceea ce într-un fel a însemnat,
implicit, şi aniversarea societăţii care
a înfiinţat-o.
În această perioadă de restrişte, o
serie de idei ale societăţii au fost duse
la bun sfârşit, printre care amintim:
etatizarea pădurilor, stăvilirea
divizării şi fragmentării proprietăţii
forestiere. Zonarea funcţională a
pădurilor şi amenajarea lor integrală,
reîmpădurirea suprafeţelor restante,
realizarea perdelelor de protecţie
a culturilor agricole, a căilor de
comunicaţie şi aşezărilor omeneşti,
dezvoltarea cercetării ştiinţifice,
dotarea pădurilor cu drumuri şi
căi ferate forestiere, promovarea
tratamentelor intensive, extinderea
ariilor protejate etc.
În acelaşi timp, în perioada
dictaturii comuniste, în trupul pădurii
româneşti, s-au produs răni
profunde. Printr-o exploatare excesivă,
prin extinderea tăierilor rase
şi cvasirase, înrăşinarea forţată a
unor făgete şi gorunete, extinderea
exagerată a plopilor euramericani şi
a salcâmului, aplicarea combaterilor
chimice, dezvoltarea exagerată a
unor activităţi din afara profilului
silvic (sericicultură, apicultură,
zootehnie etc). De asemenea, multe
suprafeţe de păduri de pin silvestru
şi salcâm de pe solurile nisipoase au
fost defrişate pentru agricultură,
iar ulterior perdelele forestirere de
protecţie au fost defrişate.
La fel de dureroase au fost şi
53

traumele sufleteşti aduse Corpului
silvic printr-o serie de epurări, comprimări
de posturi în învăţământul
silvic superior şi chiar privaţiuni de
libertate.
Învăţământul silvic superior a fost
bulversat şi organizat după modelul
sovietic, iar partea de cultură a
pădurilor a fost ruptă de exploatarea
pădurilor, tot după acelaşi model
sovietic.
La 12 februarie 1990, un număr
de circa 90 de membrii fondatori,
ingineri silvici, predominant din
Bucureşti şi Braşov, majoritatea
doctori în ştiinţe şi cadre didactice
universitare, au hotărât reînfiinţarea
societăţii.
La 28 februarie 1990 Judecătoria
sectorului 1 Bucureşti acordă Societăţii
„Progresul Silvic” calitatea
de personalitate juridică. Primul
preşedinte al societăţii a fost ales
prof. univ. dr. doc. Victor Giurgiu,
membru al Academiei Române.
Societatea a început cu rezolvarea
unor probleme organizatorice, şi
anume: adoptarea statutului şi
regulamentului de funcţionare,
înfiinţarea de filiale ale societăţii la
Bucureşti, Braşov, Timişoara, Reşiţa,
Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea, Suceava,
Cluj, Maramureş, Craiova, Arad,
etc, afilierea societăţii la Societatea
Europeană Prosilva, colaborarea cu
alte organizaţii nonguvernamentale
din ţară şi străinătate etc.
De asemenea societatea s-a îngrijit
de publicarea unor lucrări referitoare
la protejarea şi dezvoltarea durabilă
a pădurilor României în anul 1995 şi
salvarea pădurilor României în anul
1993, precum şi de organizarea unor
manifestări ştiinţifice pe diferite teme
majore din silvicultură. Un punct
important în activitatea societăţii îl
reprezintă organizarea unui simpozion
Prosilva la Timişoara şi în
munţii Banatului, în anul 1998, cu o
largă participare internaţională. De
asemenea, societatea s-a preocupat
pentru primirea de noi membrii din
cadrul inginerilor silvici din ţară.
Sub raportul politicii şi
strategiei forestiere, societatea a
făcut propuneri pentru întocmirea
strategiei naţionale de dezvoltare
a silviculturii, a făcut recomandări
pentru revizuirea şi adaptarea
legislaţiei silvice la noile condiţii
economice, politice şi sociale, a
contribuit la elaborarea unui nou
Cod silvic, a sprijinit propunerea de
înfiinţarea a unei Regii Naţionale
a Pădurilor după modelul Casei
Autonome a Pădurilor Statului
existentă între cele dou` războaie
mondiale. De asemenea membrii
societăţii au făcut propuneri
privind reconstituirea dreptului de
proprietate asupra pădurilor şi a
modului de administrare şi gestionare
a pădurilor proprietate privată. În
acelaşi timp, membrii societăţii au
făcut numeroase propuneri privind
reconstrucţia ecologică a pădurilor şi
creşterea proporţiei suprafeţelor de
pădure prin împădurirea terenurilor
degradate inapte pentru agricultură,
soluţii adecvate pentru protecţia
biodiversităţii pădurilor etc.
Membrii şi conducerea societăţii
au militat pentru organizarea
sectorului forestier la nivel central şi
regional şi a Institutului de Cercetări
şi Amenajări Silvice. Totodată,
membrii societăţii au militat pentru
organizarea corespunzătoare a
învăţământului silvic de toate
gradele şi împotriva dispersării
învăţământului silvic superior. Un
loc important în acţiunile societăţii
l-a constituit şi preocuparea pentru
creşterea unităţii Corpului silvic şi
a prestigiului profesional şi social al
inginerului silvic. Nu puţine sunt şi
acţiunile membrilor societăţii privind
pericolul politizării silviculturii
şi promovarea în structurile de
conducere pe criterii politice.
La conducerea societăţii,
după anul 1994, a fost aleasă o
altă personalitate a silviculturii
româneşti, prof. univ. dr. Ioan
Milescu, care a continuat acţiunile
întreprinse de vechea conducere a
societăţii.
În anul 2001, în viaţa societăţii a
intervenit un moment de răscruce,
generat de intervenţiile unui grup de
silvicultori cu vederi de stânga, susţinuţi
de factorii politici din silvicultură
care au organizat în luna octombrie
o adunare generală nestatutară, fără
aprobarea consilului de conducere în
funcţiune, din dorinţa de a schimba,
pe motive politice, vechea conducere
a societăţii.
În prezent, la nivelul anului
2010 scopurile, căile şi mijloacele de
acţiune ale societăţii trebuie să se
adapteze noilor condiţii politice,
economice şi sociale, generate
de integrarea ţării în Uniunea
Europeană.
Plecând de la experien]a altor
]`ri din Europa [i America consiliul
de conducere al societ`]ii din
perioada 1999-2001 a inten]ionat
să facă din „Progresul Silvic” o
asocia]ie profesională a inginerilor
silvici, asemănătoare cu cea a
avoca]ilor sau geodezilor, care să
contribuie la cre[terea prestigiului
inginerului silvic, atât prin nivelul
pregătirii sale profesionale cât [i al
con[tiin]ei sale forestiere.
Actuala conducere nu a mai continuat
demersurile necesare astfel
încât, până în prezent, nu s-a realizat
nimic din acest punct de vedere.
Mult mai regretabil este faptul
că actuala conducere nu a respectat
prevederile statutului aprobat
cu ocazia re\nfiin]`rii [i nu a mai
organizat după patru ani, a[a cum
era necesar, o adunare generală
pentru alegerea unor noi organe de
conducere.
De aceea se impune, de urgen]`,
organizarea după nou` ani a
unei adunări generale a societ`-
]ii în vederea alegerii unui nou
consiliu de conducere [i a unui nou
pre[edinte tânăr, dornic de a face
din societatea noastră o organiza-
]ie al cărui cuvânt să fie auzit,
ascultat [i respectat atât la nivelul
autorit`]ii centrale care răspunde de
silvicultură [i în rândul membrilor
societ`]ii, cât [i în rela]iile cu societ`-
]ile similare din alte ]`ri.
Prof. univ. dr. ing.
Dumitru Romulus Târziu *
Membru corespondent al ASAS
*) Autorul îşi exprimă poziţia şi poartă răspunderea pentru aceasta.
55

P`durarul
Sunt p`durar din tat`-n fiu.
Un om destoinic vreau s` fiu,
C`ci natura m` iube[te,
P`durea m`-ntinere[te.
Printre ur[i, printre mistre]i,
Printre oameni cert`re]i,
Printre [atre de ]igani,
Sunt p`durar de-atâ]ia ani.
Printre oameni hr`p`re]i,
Printre ho]i [i prin n`me]i,
Pe la stâni printre dul`i,
M` ud` ploile pe v`i.
Gestiunea-i \n spinare,
De am lips`… r`u m` doare.
Printre bu[teni [i metri steri,
Trec anii… parc` au fost ieri.
{i m` trezesc \n zori de zi,
La boc`nit pentru a fi,
La coco[i de diminea]`,
Doar a[a o s` fac fa]`.
Iar cu ursul fa]`-n fa]`,
Dumnezeu, El \mi d` via]`,
Nu m` mi[c [i o s` plece,
Ca s` fug, prin gând nu-mi trece.
Printre izvoare, pe poteci,
Care cu greu po]i s` le treci,
Printre stânci [i bolovani,
Am rezistat atâ]ia ani.
P`durar de meserie,
Eu nu [tiu ce o s` vie,
Azi lucrez [i mâine’s [omer,
Dar \n via]` tot mai sper.
56
Din Lirica Pădurii
Eu, p`durea [i Divinul,
Am ales din via]` chinul,
Printre cerbi [i c`prioare,
Sus pe mun]i cu pieptu-n soare.
Printre fagi, printre molizi,
Inima de ]i-o deschizi,
Poieni]ele \n floare,
Dau izvoarelor culoare.
O s` am pensie mic`,
Dar s` vin`, nu \mi stric`.
Reumatismul? El m` pa[te!
Moare omul de se na[te!
Printre ur[i, printre mistre]i,
Printre oameni cert`re]i,
Printre [atre de ]igani,
M-am tot luptat ca s` fac plan.
Vor r`mane doar amintiri
Adev`ratele iubiri,
Cu multe vise de[arte,
To]i anii c`ra]i \n spate.
Pentru nepo]ii aduna]i,
Stors de ani [i b`trâne]e,
To]i mun]ii cutreiera]i,
Li-i descriu din tinere]e.
Genera]iilor viitoare,
Le-am plantat p`duri \n soare,
Ca neuitat de timp s` fiu,
Fost p`durar din tat`-n fiu.
*) Autorul, sub pseudonim, a întocmit pe versuri fi şa postului de pădurar...
Artangel *