click aici - Revista Pădurilor

parte din colegii noştri care pun umărul,
mai mult sau mai puţin, cu ştiinţă sau
din neştiinţă. Astfel, unii dintre ei se
lasă antrenaţi în diverse jocuri care
nu fac bine pădurii şi rezolvarea unor
astfel de probleme ar fi un prim punct al
programului nostru! Vreau să vă spun,
poate că mulţi dintre dumneavoastră
ştiţi, în fiecare judeţ, aproape, avem
procese mari, procese scandaloase,
pentru că s-au repezit ca uliii asupra
unui cadavru şi încearcă să împartă ce a
mai rămas din fondul forestier naţional.
Noi am încercat să tragem semnale de
alarmă la toate nivelurile - se pare că nu
am prea fost înţeleşi la adevăratul sens,
la adevăratul nivel, pentru că mulţi
tratează problema cu dezinteres.
Dou` milioane de hectare.
Sigur, mai este o problemă şi aici
vorbim despre un program care s-ar
părea că a fost concretizat, este vorba
de mărirea fondului forestier naţional
cu două milioane de hectare până în
2030, ceea ce mi se pare un vis mult
prea frumos! Ar fi bine, dacă, măcar
până în 2100 am ajunge la acest nivel!
Dar, sigur, Regia naţională nu poate
susţine un asemenea program la data
la care ne aflăm! Dacă am fi susţinuţi
şi din punct de vedere financiar, dacă
banii ar ajunge la timp, poate am reuşi
să împădurim poate - zic - un 20.000
hectare pe an. Nicidecum 80.000, aşa
cum este actualmente prevăzut.
Sunt acuzaţii că nu am fi în stare
să producem puieţi. Romsilva poate
produce puieţi pentru 160.000 hectare
pe an. Problema este ce facem cu
aceşti puieţi, pentru că în fiecare an
îi producem [i nu avem cui să-i dăm.
Astfel şi anul acesta sponsorizăm
populaţia cu peste un milion de puieţi
forestieri! Noi ne-am pregătit crezând,
totuşi, că vom avea ce să facem cu ei.
Dar, din păcate, îi oferim gratuit, dar şi
din fericire, pentru că aşa sperăm să
ajungem, măcar sub această formă, să
mărim fondul forestier naţional.
Nu suntem suficient de uni]i.
Sunt şi alte probleme, legate de
administraţie, le ştiţi şi nu aş vrea să
8
le enumăr aici, nu ar fi spre cinstea
noastră! Avem suficiente probleme,
nu suntem destul de uniţi, nu reuşim
să ieşim dintr-o încrengătură de relaţii
care au reuşit să distrugă relaţiile fireşti
care existau între silvicultori. Vă spun
sincer, veneau mulţi din afara sistemului
şi-mi spuneau că apreciază relaţiile pe
care le întreţinem cu cei bătrâni, noi, ca
silvicultori. Domnule, nu ştiţi ce relaţii
existau înainte de 1990, pentru că dacă,
acum, apreciaţi chestia asta, nu ştiu
ce aţi fi spus atunci!!! Aceste relaţii
chiar existau şi exista o solidaritate
a Corpului silvic. N-aş spune că nu
mai există, dar, din păcate, tinerii
silvicultori, în afara faptului că sunt
slab pregătiţi, mai au şi altceva în cap,
ceva care nu ţine neapărat de viitorul
silviculturii româneşti!
Eu vă mulţumesc că vă gândiţi tot
timpul la pădure, vă mulţumesc pentru
poziţiile corecte pe care le-a]i avut de
fiecare dată când au apărut momente
mai dificile.
Îmi pare rău că nu s-a ţinut cont
întotdeauna de aceste poziţii. Nu vă pot
garanta că şi în continuare cineva va
ţine cont de ele, dar eu vă mulţumesc şi
vă doresc să fiţi alături de noi şi să fiţi
siguri că şi noi încercăm, pe cât posibil,
să fim alături de dumneavoastră.”