Argeșul Ortodox nr. 393 - Argesul Ortodox

C
M
Y
K
Anul VII nr. 393 15 - 21 ianuarie 2009 8 pagini preþ: 1,6 RON
De la apa sfinþitã
la Pocãinþã
e câte ori privim cerul înstelat
Dîn miez de noapte seninã,
sufletul ºi întreaga fiinþã ni se umplu –
fãrã voia noastrã – de vibraþia unor
amintiri foarte vechi. Aºadar, atunci
când ne uitãm la stele sufletul nostru
face cãlãtorii cosmice.
avantul japonez Masaru Emoto
S
ne întreabã: „Aveþi vreodatã
senzaþia cã plutiþi în cosmos, ca o
planetã? Este absolut normal ca
cerurile sã fie, pentru toþi oamenii din
toate timpurile, o eternã încântare.”
(Masaru Emoto, Viaþa secretã a apei,
Editura Adevãr Divin, Braºov, 2007,
pag. 97)
ª tim ºi subliniem cã în naturã
nimic nu este întâmplãtor. Tot
ce existã este un plan tainic al lui
Dumnezeu, pe care noi, cu greu, îl
înþelegem. De aceea, comportarea
noastrã în acest templu de cristal, care
este Pãmântul, se cere a fi pe mãsurã.
Sã pãºim cu sfialã. Sã nu tulburãm în
niciun fel aceastã Frumuseþe, aceastã
lucrare a lui Dumnezeu, unicã în
Univers.
e multe ori am fost martori, Cler
D
ºi poporul lui Dumnezeu din
România, la rãspunsul dat rugãciunilor
noastre: „Apa vine pe pãmânt ca un
rãspuns la rugãciunile noastre; acest
lucru a rãmas neschimbat pânã în zilele
noastre.” (Idem, pag. 161)
ocmai de aceea ºi nu întâmplãtor,
TDumnezeu lumineazã ºi mintea
savanþilor pentru a descoperi tainele Sale
ºi celor care n-au înþeles sau înþeleg mai
puþin rosturile miraculoase ale apei.
umnezeu cel Atotînþelept a
D
folosit, în planul Sãu mântuitor,
pentru noi, elementele cele mai potrivite,
vitale pentru viaþa noastrã: grâul pentru
pâinea cea de toate zilele ºi prescura,
precum ºi viþa de vie pentru vinul care,
prin binecuvântarea ºi rugãciunea
preotului ºi a arhiereului, se transformã
în Taina Sfintei Împãrtãºanii, în Trupul ºi
Sângele lui Hristos. Tot astfel apa,
elementul primordial în viaþa omului,
prin sfinþire, este folositã pentru a ne
boteza în numele Sfintei Treimi,
devenind fii ai Bisericii lui Hristos.
ºa pãstrãm rânduiala în Biserica
A noastrã dreptmãritoare de la Iisus,
Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului.
stfel, vom arãta mai departe, cã
A
pentru diferite trebuinþe din viaþa
noastrã se sfinþeºte apa de cãtre preot ºi
arhiereu.
Botezul Domnului Iisus Hristos
„Trimite nouã
binecuvântarea Ta,
care spalã întinãciunea
patimilor“
În rânduiala din Molitfelnic care
se face la femeia care a nãscut
prunc, în a opta zi, se invocã Duhul
Sfânt la sfinþirea apei, astfel:
„Dumnezeule cel cu nume mare,
Care faci minuni fãrã numãr, vino,
Stãpâne, la robii Tãi, care se roagã
Þie, ºi, prin trimiterea Sfântului Tãu
Duh, sfinþeºte apa aceasta. ªi fã-o, cu
puterea Duhului Sfânt, sã fie robilor
Tãi, celor ce vor gusta din ea, sau o
vor lua, sau se vor stropi, spre
alinarea durerilor, spre iertarea
pãcatelor, spre depãrtarea tuturor
relelor, spre tãrie, vindecare ºi
sfinþire a caselor.” (Molitfelnic,
Editura Institutului Biblic ºi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureºti, 2006, pag. 11)
Atunci când se sãvârºeºte
sfinþirea cea micã a apei, care
se face spre toatã trebuinþa ºi oricând va
cere credinciosul: acasã, la troiþe, în
câmp sau alte locuri, se rosteºte: „Acum
a sosit vremea, care sfinþeºte pe toþi, ºi ne
aºteaptã Dreptul Judecãtor; ci te
întoarce, suflete, cãtre pocãinþã, ca
desfrânata care cu lacrimi striga:
Doamne, miluieºte-mã,” (Idem, pag.
www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
191) iar rugãciunea de invocare a
Duhului Sfânt se aratã astfel: „ªi
acum trimite harul Preasfântului ºi de
viaþã-fãcãtorului Tãu Duh, care
sfinþeºte toate, ºi sfinþeºte apa aceasta!
ªi, prin gustarea ºi stropirea cu apa
aceasta, trimite nouã binecuvântarea
Ta, care spalã întinãciunea
patimilor.” (Idem, p. 196)
Însã atunci când se sãvârºeºte
slujba Aghiasmei celei Mari, la
Botezul Domnului nostru Iisus
Hrisos, rânduiala este mult mai mare
ca ºi cuprindere a ecteniilor, citirilor
din Sfânta Scripturã ºi rugãciunilor ce
se rostesc.
Înainte de sfinþirea propriu-zisã,
sãvârºitorul Aghiasmei Mari –
preotul sau arhiereul – rostesc
rugãciunea Sfântului Sofronie,
Patriarhul Ierusalimului, prin care cer
iertarea de pãcate, în public: „Fie
primitã rugãciunea ce se aduce de
mine pentru poporul ce stã înainte. Sã nu
opreascã pãcatele mele venirea aici a
Sfântului Tãu Duh. Ci mã iartã, strig
cãtre Tine, Prea Sfântã Treime.” (Idem,
p. 682)
Sfinþirea Aghiazmei Mari
- continuare în pagina 3 -
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
2009- Anul Sfinþilor
Pãrinþi Capadocieni
SFÂNTUL VASILE CEL MARE († 379)
„Cel care urmeazã Evangheliei trebuie sã
se curãþeascã mai întâi de toatã întinãciunea
trupului ºi a duhului, pentru ca astfel sã se facã
bineplãcut lui Dumnezeu prin faptele
sfinþeniei”
(„Reguli morale” în „Scrieri- Vol. II,
Asceticele”,
Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1989, pag. 103)
SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ
(† 389 sau 390)
„ Dacã vrem sã vindecãm ºi sã curãþim bine
sufletul- bunul nostru cel mai de preþ din câte
avem- ºi sã ajungã de cea mai mare valoare,
mai avem nevoie de multã ºi desãvârºitã
credinþã, dar ºi de mai mare ajutor de la
Dumnezeu ºi, dupã socotinþa mea, de nu
puþinã destoinicie din partea noastrã, atât în
cuvânt, cât ºi în faptã”
(„Despre preoþie”, XXI,
Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1998, pag. 185)
SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA
(† 394 sau 395)
„Dacã auzim cã Dumnezeu este Sfinþenie,
trebuie sã mãrturisim puterea sfinþeniei nu
numai prin cuvânt, ci ºi prin viaþa noastrã, care
trebuie sã fie curatã de orice faptã sau gând
murdar ºi necurat”
(„Despre desãvârºire”, P.S.B., Vol. 30,
Ed. IBMBOR, Bucureºti, 1998, pag. 462)
Ascultaþi RADIO TRINITAS (95,3 FM)

Toate culorile
au fost lãsate
de Dumnezeu pe pãmânt
Egalitate
în Hristos
Cum ar fi lumea fãrã diversitatea cromaticã a mediilor
naturale ºi a fiinþelor de pe toate continentele
pãmântului?! Nici nu ne-am putea imagina. De aceea
fiecare culoare a fost lãsatã de Domnul pe Terra cu un
rost anume, având caracteristici proprii. Dar culorile au ºi
ceva în comun, anume spectrul ce le cuprinde pe toate,
matca de luminã cereascã din care au apãrut ºi s-au
rãspândit pretutindeni. Nimic nu existã fãrã noimã pe
aceastã planetã, nimic din ceea ce Dumnezeu a creat ºi a
binecuvântat. Oare nu prin curcubeu ªi-a pecetluit Tatãl
Cresc pacea cu omenirea?!
Dar ce vom spune despre locuitorii pãmântului? ªi ei
sunt asemenea unor culori, diferiþi prin anumite
particularitãþi: rasã, culturã, limbaj, mediu geografic de
existenþã, tradiþii ºi credinþe. Însã toþi aparþin uneia ºi
aceleiaºi specii superioare: fiinþa umanã.
Tot cu voia Domnului, fiecare rasã umanã a fost creatã
ºi adaptatã zonei climatice în care trãieºte. Ar fi imposibil
ca oamenii cu pielea albã sã supravieþuiascã în condiþiile
naturale brute ale Africii Centrale, de exemplu. Iatã în ce
fel culoarea mai închisã îºi dovedeºte utilitatea,
însemnând rezistenþã.
Din nefericire, secole de-a rândul s-au manifestat ura
de rasã, xenofobia ºi naþionalismul. Poate nicio formã de
discriminare umanã nu s-a manifestat cu atâta
înverºunare ca discriminarea sau segregaþia rasialã. De ce
s-a înþeles atât de târziu faptul cã „o rasã umanã este o
varietate naturalã a speciei umane. Se cunosc trei rase
principale: albã (lunodermã), neagrã (metonodermã),
galbenã (xantodermã) ºi o serie de rase secundare ºi
subvariate. Deoarece particularitãþile de rasã nu limiteazã
evoluþia culturalã sau realizarea de personalitate,
interpretãrile rasiste care derivã valorile umane din
proprietãþile de rasã sunt complet eronate ºi au un
caracter agresiv antiuman” (Dicþionar de psihologie, Ed.
Albatros).
Deºi se afirmã cã antimateria reprezintã o sursã nelimitatã de
energie pentru lumea de mâine, conºtiinþa omului contemporan
Colegiul de redacþie
FONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop
CALINIC
al Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629
e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
2
Nu existã rasã inferioarã ºi rasã superioarã, iar
pãmântul nu poate fi nicicând monopolul unei singure
rase, cel puþin din motive biologice ºi geografice. ªi apoi,
de ce ar fi mai bunã sau mai umanã o rasã care
dispreþuieºte ºi înrobeºte tiranic o altã rasã?! Poþi sã ai
pielea albã, dar sã ai sufletul negru de rãutate ºi mintea
lipsitã de înþelepciune. Valabilã este ºi reciproca. Iar cu
duhul blândeþii orice sãlbatic se poate oricând civiliza.
Dicþionarul Explicativ al limbii române defineºte
rasismul drept „o teorie social-politicã neºtiinþificã ºi
reacþionarã care susþine inegalitatea biologicã ºi
intelectualã a raselor umane, emisã cu scopul de a
constitui o justificare pentru dominarea ºi supunerea unor
popoare”.
este marcatã de panicã. Mã refer aici la experimentul realizat în
cadrul Consiliului european pentru cercetare nuclearã (CERN),
la Geneva. Acceleratorul de antiprotoni pus la punct în
cadrul acestei instituþii va produce mari cantitãþi de
antimaterie, dar se ºtie cã în contact cu materia, particulele
de antimaterie produc o explozie (Implozie) teribilã, care
are ca efect degajarea unei cantitãþi enorme de energie. Un
alt efect ar fi acela al apariþiei gãurilor negre care ar putea
absorbi întreaga materie a planetei.
Într-un secol marcat de obsesii apocaliptice, este
imposibil sã nu ne gândim la consecinþele dramatice
generate de efectele acestui experiment. Toate reperele
noastre sunt puse în discuþie, odatã ce riscãm sã ne
desprindem de spaþiul ºi de timpul terestru, spre a înainta în
abisul unor alte dimensiuni. Dar, în afarã de reperele
spaþio-temporale, suntem supuºi ºu unei drastice relativizãri
a credinþei noastre. Practic, credinþa în Dumnezeu este
înlocuitã cu o formã de venerare a mezonilor ºi a quarcilor,
deci fizica nu mai este consideratã o cale de cunoaºtere, ci
chiar o religie.
ªtirile transmise prin canalele mediatice nu au aprins
conºtiinþa multor privitori, care nu s-au calmat atunci când
Editor:
Preot Daniel Gligore
- consilier cultural
Redactor ºef:
Diacon Prof. Cornel Dragoº
Redacþia:
Gabriela Safta (secretar de redacþie),
preot Napoleon Dabu,
preot Florin Iordache,
prof. Gabriel Firuþã.
Argeºul Ortodox
Bãºtinaºii din Africa, America de Sud sau Australia ale
cãror teritorii au fost acaparate de unii europeni
occidentali, au suferit în plus ºi umilinþa de a fi
transformaþi în sclavi. De fapt, culoarea pielii a fost doar
un pretext pentru discriminare. În realitate, setea de
înavuþire ºi egoismul au fost motivele adoptãrii
rasismului.
Din punctul de vedere al religiei noastre, discriminarea
rasialã nu a fost altceva decât o atitudine inumanã, a cãrei
manifestare a implicat sãvârºirea mai multor pãcate:
nedreptatea, lãcomia, trufia, umilirea semenilor ºi chiar
uciderea în masã (holocaustul dictat de Hitler în Europa,
Ku-Klux-Klanul împotriva populaþiei de culoare ºi
prigoana indienilor în SUA).
A trebuit ca mii de suflete, aparþinând tuturor raselor
umane, sã-ºi dea tributul suferinþei lor pânã ce forurile
internaþionale ale secolului trecut sã legifereze
recunoaºterea ºi apãrarea drepturilor fiecãrui popor,
ale fiecãrei etnii indiferent de culoare sau grad de
civilizaþie.
Indiferent de rasã, oamenii constituie specia dotatã
cu inteligenþã ºi sentiment, dar ºi cu aspiraþii spre
perfecþiune spiritualã. În principalele credinþe ale
popoarelor existã valori comune: un Creator suprem,
dreptatea, iertarea, respectul pentru naturã, pacea sau
izbãvirea sufletului.
Lumea n-a putut fi cuceritã cu arme ºi violenþe, ci
cu lumina Evangheliei. Dovadã cã azi existã creºtini
pe toate continentele ºi de toate naþionalitãþile. Oare
Apostolii propovãduitori ai Cuvântului divin nu au
ajuns pânã în India ºi în Nordul Africii?! Apoi, alþi
misionari creºtini au continuat propovãduirea
Adevãrului pânã în jungla amazonianã sau chiar în
Þara Soarelui Rãsare.
Rãmâne de vãzut dacã discriminarea rasialã încã
mai este de actualitate. Va fi oricând necesar sã
educãm noile generaþii în spiritul iubirii aproapelui, a
semenilor de pretutindeni de pe mapamond.
ªi Domnul ne iubeºte pe toþi, de aceea ne-a lãsat
culorile pentru a ne bucura de diversitatea vieþii
pãmânteºti ºi pentru a înþelege sã apreciem toate creaþiile
Lui. Niciodatã nu se poate ºti când cei din urmã vor
ajunge ca ºi cei dintâi, deoarece necunoscute sunt cãile
Domnului.
„Dumnezeule, milostiveºte-Te spre noi ºi ne
binecuvânteazã… Ca sã cunoaºtem pe pãmânt calea Ta,
în toate neamurile mântuirea Ta. Lãuda-Te-vor pe tine
popoarele, Dumnezeule, lãuda-Te-vor pe Tine popoarele
toate!” (Psalm 66).
Amalia CORNÃÞEANU
Pericolele gnozei C.E.R.N.
De ce nu este posibilã o religie a mezonilor ºi a quarcilor?
au aflat cã, de fapt, experimentul nu prezintã nici un pericol. De
fapt, în sufletul auditorilor au fost induse cele mai rele temeri,
care au generat depresie ºi spaimã. Ori, aceasta este de fapt o
acþiune manipulativã, orientatã spre modificarea conºtiinþei
maselor. De aceea, omul postmodern este o fiinþã marcatã de
teroarea inoculatã la nivel subconºtient, care îºi pierde rapid
reperele fundamentale. Dincolo de efectele concrete ale
experimentului, care pot fi discutate în amãnunþime de
specialiºti, se pune problema impactului ideologic pe care ºtirea
aceasta l-a produs. În acest caz, ar putea fi vorba de mai multe
cãi de atac, ºi anume: 1. testarea eficienþei controlului mintal ºi
emoþional al maselor, 2. implementrea ideii conflictului dintre
religie ºi ºtiinþã, cu argumentarea superioritãþii ºtiinþei, ºi nu în
ultimul rând 3. relativizarea reperelor valorice pe fundalul crizei
de conºtiinþã produse.
În raport cu impactul acestei noi forme de gnozã, suntem
datori sã privim lucrurile în mod detaºat, înþelegând cã între
calea omului faustic, care foreazã în mod periculos limitele
cunoaºterii, ºi calea omului credincios, noi trebuie sã o preferãm
în mod evident pe a doua.
Prof. Alexandru BRICHIUª
Colaboratori:
prof. Alexandru Brichiuº, Bogdan Ionescu, Florin
Neblea, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian
Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº,
Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia
Constantinescu.
Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Argeºul Ortodox
De la apa sfinþitã
la Pocãinþã
- continuare din pagina 1 -
„Ai înnoit prin apã ºi prin Duh
firea noastrã cea învechitã de pãcat“
ar atunci, în clipa supremã a slujbei, când cheamã
IDuhul Sfânt asupra apei, zice cu glas înalt: „Tu
însuþi, dar, Iubitorule de oameni, Împãrate, vino ºi
acum, prin pogorârea Sfântului Tãu Duh, care
sfinþeºte toate ºi sfinþeºte apa aceasta. ªi-i dã ei harul
izbãvirii ºi binecuvântarea Iordanului. Fã-o pe dânsa
izvor de nestricãciune, dar de sfinþenie, dezlegare de
pãcate, vindecare de boli, diavolilor pieire,
îndepãrtarea puterilor celor potrivnice, plinã de
putere îngereascã. Ca toþi, cei ce se vor stropi ºi gusta
dintr-însa, sã o aibã spre curãþirea sufletelor ºi a
trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinþirea
caselor ºi spre tot folosul de trebuinþã. Cã Tu eºti
Dumnezeul nostru, Cel ce ai înnoit
prin apã ºi prin Duh firea noastrã cea
învechitã de pãcat.” (Idem, pag. 686)
ntreaga gamã de rugãciuni ce se
Îface la sfinþirea apei, la toate
ocaziile, culminând, bineînþeles, cu
Aghiasma Mare, la Botezul Domnului
Iisus Hristos, scoate în evidenþã cererile
pentru iertarea pãcatelor, întoarcerea
sufletelor cãtre pocãinþã, spãlarea
întinãciunilor pãtimaºe, apa sfinþitã
fiind: izvor de nestricãciune, dar de
sfinþenie, dezlegare de pãcate,
curãþirea sufletelor ºi a trupurilor,
vindecarea patimilor.
e aceea, Botezul lui Iisus cu tot
D
poporul (Luca 2, 21) în apa
Iordanului, apã sfinþitã de Sfânta
Treime: Dumnezeu Tatãl din cer
glãsuieºte: „Tu eºti Fiul Meu Cel iubit,
întru Tine am binevoit” (Luca 3, 22);
Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât
peste El în chip trupesc, ca un
porumbel; iar Domnul Iisus Hristos ºi
Fiul Omului, primeºte Botezul de cãtre
Ioan, stã la temelia tuturor rânduielilor
despre care am pomenit mai sus.
are dar de preþ ne-a dat
MDumnezeu înconjurând
Pãmântul cu ape ºi sfinþindu-le pentru viaþa de fiecare zi a
oamenilor.
ghiasma se poate gusta în fiecare zi, dimineaþa,
A
înainte de a mânca ceva. Ori de câte ori avem orice
fel de dureri sã gustãm apa sfinþitã de Dumnezeu, cu harul
Sãu. De asemenea, sã ne stropim locurile casei, pe unde
nu ajunge preotul care vine cu Boboteaza. În Maramureº,
când mergeam pe la casele oamenilor, moroºenii aºezau
pe o boldie toate hainele din casã pentru a fi stropite cu
Aghiasmã Mare. Se citea pe feþele creºtinilor o bucurie
tainicã. Lucrarea lui Dumnezeu se sãvârºeºte, fie cã
suntem sau nu suntem vrednici.
pa sfinþitã se pãstreazã nealteratã. Nu se stricã, aºa
A
cum se spune mai popular ºi n-are nevoie sã-i pui
sare pentru cã are asupra firii ei darul de sfinþire al
Duhului Sfânt. În satul meu am vãzut aghiasmã de peste o
sutã de ani, cristalinã ºi cu un minunat gust. Când preotul
Gheorghe Savin ne dãdea câte-o lacrimã sã gustãm, îi
citeam pe faþã o nestãpânitã bucurie, iar noi eram copleºiþi
pânã la lacrimi. O pãstra pe Sfânta Masã, lângã Sfânta
Împãrtãºanie.
upã ce Iisus Hristos a fost botezat în Iordan ºi apele
Pãmântului, toate s-au sfinþit, a fost ispitit în
D
Muntele Carantania, dupã 40 de zile de postire, „a început
sã propovãduiascã ºi sã zicã: „Pocãiþi-vã, cã s-a apropiat
Împãrãþia Cerurilor” (Matei 4, 17).
Botezul Pocãinþei pregãtit
pentru a pune început bun vieþuirii
noastre
otezul Pocãinþei, sãvârºit mulþimilor de cãtre
BSfântul Ioan, botezul lui Iisus ºi al întregului popor,
în aceleaºi ape ale Iordanului, au fost pregãtirile dinaintea
vestirii imperative pentru toate veacurile ºi pentru noi, toþi
oamenii, de a ne întoarce din calea pãcãtoºeniei ºi a pune
fiinþei noastre. Pânã la urmã toþi avem dorinþa de a scãpa
de lepra pãcatului ce ne bântuie, iar în suflet se naºte, cu
ajutorul lui Dumnezeu, dorinþa mântuirii.
tunci când rostim cuvântul libertate, trebuie sã
Aînþelegem lucrarea ei duhovniceascã, adicã
independenþa faþã de patimi, faþã de pofte, faþã de orice
pãcat, oricât de mare sau mic ar fi.
ine este liber? Este liber cine are conºtiinþa curatã
Cºi sufletul nepãtat; iar cine face pãcatul, a zis Iisus
Domnul, rob este pãcatului (Ioan 8, 34). Aceasta este cea
mai mare robie din câte sunt pe pãmânt.
n miezul religiilor lumii stã pocãinþa ºi mãrturisirea
Î
pãcatelor. De la babilonieni ne-au rãmas vestiþii
„psalmi penitenþiali”. Ideea curãþirii ºi ispãºirii pãcatelor o
gãsim ºi în operele vechilor scriitori, dintre care amintim
pe Hesiod, Homer, Menandru, Plutarh, Iuvenal, Ovidiu,
Virgiliu (Eneida, Cartea a VI, 618-622, trad. N. Pandelea,
pag. 12) etc.
Dacã ne gândim la „pocãinþa” din Vechiul
Testament este bine sã avem în vedere Psalmul
50 al profetului David, pe care sã-l rostim întru
meditaþie adâncã. Iar locul cel mai grãitor este în cartea
lui Iona: „Încã trei zile ºi cetatea Ninive va fi nimicitã”
(Iona 3, 4) din cauza pãcatelor. Atunci regele din
Ninive a poruncit, zicând: „ Nici oamenii, nici
dobitoacele, nici boii, nici oile sã nu guste nimic, nici
sã pascã ºi nici apã sã bea!” (Iona 3, 7)
Ce au fãcut locuitorii din cetatea Ninive? „Iar
oamenii s-au îmbrãcat în sac, vitele n-au pãscut.
ªi au strigat cu tot dinadinsul cãtre Dumnezeu; ºi s-au
întors fiecare din calea lui cea rea ºi de la nedreptatea ce
se afla în mâinile lor … Iar Dumnezeu a vãzut faptele lor,
cã s-au întors din cãile lor cele rele; ºi I-a pãrut rãu lui
Dumnezeu de rãul pe care zisese sã li-l facã; ºi nu l-a
fãcut.” (Iona 3, 10)
În Noul Testament îndemnul la Pocãinþã se desprinde
din chemarea lui Iisus Hristos, dupã cum se aratã în
Sfânta Evanghelie. Sunt numeroase pildele care ne aratã
bucuria care se face în cer pentru un pãcãtos care se
întoarce din drumul lui plin de ispite, exemplul clasic al
pocãinþei fiind fiul risipitor (Luca 15, 11-24)
Calea luminii
început bun vieþuirii noastre de fiecare zi.
ocãinþa este calea prin care Biserica Mântuitorului
PHristos pune la îndemâna creºtinilor posibilitatea
curãþirii de întinãciunea pãcatelor. Mai mult sau mai
Dacã ne oprim asupra pocãinþei în Scrierile
Pãrinþilor Apostolici vom vedea cã în „Didahia”
(Învãþãtura celor 12 Apostoli) se spune:
„Mãrturiseºte-þi pãcatele în Bisericã ºi nu te
duce cu gând rãu la rugãciune”, iar în
Epistola Sfântului Varnava, citim: „Sã-þi
mãrturiseºti pãcatele. Sã nu vii la rugãciune
cu gând rãu. Aceasta este calea luminii.”
Sfântul Ignatie Teoforul, episcopul
Antiohiei, scrie: „Vã înºtiinþez sã vã
feriþi de fiarele cu chip omenesc, pe care nu
numai cã nu trebuie sã nu-i primiþi, dar dacã
e cu putinþã nici sã nu vã întâlniþi cu ei, ci
numai sã vã rugaþi pentru ei, poate cumva
se vor pocãi, ceea ce este însã mai greu, iar
aceasta stã în puterea lui Iisus Hristos, care
este viaþa noastrã adevãratã.” (Smirneni 4,
2)
Clement Alexandrinul (+215) se
adreseazã contemporanilor sãi, ca ºi
celor de azi: „Vrei tu furule ca fapta sã fie
iertatã? Înceteazã de a mai fura. Desfrânatul
trebuie sã stingã focurile pasiunii, tâlharul
trebuie sã restituie prada ºi sã dea ceva în
plus. Tu, mãrturie mincinoasã,
Pãmântul înconjurat de ape
obiºnuieºte-te sã spui adevãrul; tu,
sperjurule, nu mai face jurãminte. Striveºte
celelalte pasiuni, mânia, pofta.
Tu care eºti mândru, puternic ºi bogat,
trebuie sã ai lângã tine un om al lui
Dumnezeu, care sã fie ca un stãpân ºi
puþin, toþi oamenii pãcãtuim. Iisus Hristos este singura
conducãtor al tãu. El va petrece pentru tine nopþi întregi
excepþie, iar creaþiunea suspinã din pricina pãcatului
fãrã somn, el va face pentru tine rugãciuni cãtre
(Eclesiast 1, 8; Romani 8, 22-23).
Dumnezeu … ºi se va ruga cu osârdie dacã îl cinsteºti ca
oate nemulþumirile noastre ºi neliniºtea conºtiinþei pe un înger al lui Dumnezeu.”
T I izvorãsc din greul pãcatelor care apasã asupra atã grija lui Dumnezeu ºi prin sfinþii Sãi ca noi, copiii
Lui, sã ne întoarcem de la pãcate pentru cã
„Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã
ºi sã fie viu”. (Iezechiel 33, 11)
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Îþi
mulþumim pentru darul vieþii ºi Te rugãm sã ne dai
sãnãtate ºi spor binecuvântat la pocãinþã adevãratã ºi
început bun vieþii noastre.
A
ºa sã ne ajute Dumnezeu!
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
3

4
POEÞI LA CEAS
DE RUGÃCIUNE:
ªTEFAN DONCEA
Se spune ºi se crede adesea cã puterea cuvântului este cea care poate cuprinde ºi
poate materializa orice gând, dându-i o formã concretã. ªi totuºi… gândul… se
aseamãnã cu lumina unui fulger - frumuseþea sa rãmâne uneori risipitã-n univers…
Atunci apare poezia ca o forþã de atracþie a gândului spre cuvântul ce marcheazã
centrul existenþei sale. Odatã reînviat acest ritual îºi aºteaptã în scenã poetul – poet
care nu întârzie sã aparã purtând în propriu-i suflet sentimentul învierii: „Pomii uscaþi
ºi morþi / nu mai înfloresc / fãrã Luminã ºi Viaþã. / Pomii ºi oamenii / care învie / au
rãdãcina ºi respiraþia, / au miºcarea ºi viaþa, / ascunsã / cu Iisus Hristos / în
Dumnezeu.”
Sentimentul învierii este puternic ancorat în versul religios al lui ªtefan Doncea ºi
poetul însuºi îl împãrtãºeste celor din jurul sãu: „În viaþã am ales / lucrurile adânci; /
de esenþã. / Tot ce este pur / fãrã putrezire / cu mireasmã de luminã / respirã în mine.
/ Am îngropat / în pãmânt / ceea ce învinge moartea. / La Înviere / se aud / cele douã
cuvinte: / Pace vouã! / Aºtept cu bucurie / semnalul startului / spre Rai.”
Poetul ªtefan Doncea renunþã uneori la filozofia ermetistã a propriului vers pentru
a ne destãinui faptul cã este „cronometrat / în viaþã / totdeauna. / Dialogul meu / e o
tainã luminoasã / cu Dumnezeu. / Sã ºtii conversa / cu florile, / cu pomii roditori, / cu
oamenii care cautã / pe Dumnezeu / dintr-o inimã curatã. / Sã ai harul ºi credinþa de-a
învinge / în Rai.” Tot el redefineºte omul, înfãþiºându-ni-l ca “un abur, o umbrã / cu
secunda sunetului anilor / din calendarul Cerului” redându-i o dimensiune pierdutã
odatã cu alterarea adusã de pãcat în fiinþa lui: „Cea mai frumoasã împãrãþie / începe /
înlãuntrul omului
rãscumpãrat / ºi creºte /
cu Chipul lui Iisus
Hristos. / De astfel de
oameni / are nevoie
Dumnezeu / în þarã / ºi /
în Împãrãþia Cerurilor.”
Ceea ce aduce nou
ªtefan Doncea în poezia
religioasã este stilul
haiku. Poetul ne surpride
ºi ne încântã totodatã
prin versul sãu aflat
uneori la polul
ermetismului, alteori la
cel al exapansiunii.
Aparenþa pe care poetul
o rãspândeºte, în mod
voit, în jurul versului sãu
este aceea a neimplicãrii,
a detaºãrii voite ºi
constante de propria-i
scriiturã ca ºi cum el
însuºi ar fi un simplu
mesager care aduce
secundele în orologiu ºi
cuvântul pe hârtie: „***
Cât de sãrac sunt: /
comoara mea e în Cer, /
de la naºtere. // ***
Destoinicie: / ºlefuitor de
astre / reuºeºti sã fii? //
*** Culoarea albã: / cununa de învingãtor / mi-a dat-o Iisus. /… // *** Izvor cristalin:
/ cãprioara bea apã / proaspãtã din Cer. // *** Cuvinte limpezi: / Cerul ºi pãmântul
trec / Tu eºti Cel etern. // *** În odaia mea, / cu uºa încuiatã, / vorbesc cu Raiul.”
Amalia Elena CONSTANTINESCU
AApariiþþieee eeddiittoriiallã
Asociaþia Pro Vita filiala Piteºti ºi Fundaþia Creºtinã Pro Filiis Piteºti cautã colaboratori în vederea
voluntariatului (distribuþie de pliante, materiale informative, practicã la diferite secþii din cadrul
Spitalului Judeþean Argeº).
Persoanele care intenþioneazã sã ni se alãture ca voluntari urmeazã sã susþinã activitatea asociaþiilor
desfãºuratã în cadrul Cabinetului de Informare ºi Consiliere Pre ºi Post Avort Pro-Vita Piteºti.
Toatã perioada de voluntariat va fi evidenþiatã prin emiterea unei adeverinþe doveditoare.
Sfântul Nectarie Kefalas,
Mitropolit al Pentapolisului,
cunoscut drept Sfântul
Nectarie de Eghina, este
alãturi de Sfântul Ioan
Maximovici ºi Ioan
Hozevitul, unul dintre cei
mai populari sfinþi ai
veacului al XX-lea.
Activitatea scriitoriceascã a
Sfântului Nectarie debuteazã
în perioada ºederii sale în
Egipt, în Cairo ºi Alexandria
între anii 1881-1890. scriitor
prolific ºi talentat, el are o
bogatã ºi variatã operã ce
cuprinde lucrãri omiletice,
tratate de dogmaticã,
numeroase articole polemice
ºi apologetice, poezii,
precum ºi o Culegere de
Canoane închinate Maicii
Domnului. Menþionãm
faptul cã scrierile sale s-au
bucurat de apreciere încã din
timpul vieþii. Tratatul „Despre
preoþie” („Ieratikon Engolpion”)
este o lucrare începutã în Egipt ºi
continuatã mai târziu, ca predicator
la Evia între anii 1891-1894.
Scrierea cerceteazã Taina sfinþirii
preoþeºti, aºa cum ne apare ea în
vechile practici ale Bisericii
primare. În tratat, în afarã de
capitolul intitulat „Despre preoþie”,
sunt incluse ºi alte douã: „Despre
primat în ierarhie” ºi „Despre
egalitate în ierarhie”. Aici sunt
tratate probleme privitoare la
temeiul preoþiei ºi al arhieriei, la
treptele ierarhice, însuºirile morale
ale preotului ºi episcopului,
precum ºi unele teme de interes
actual, ca de pildã primatul papal ºi
cârmuirea Bisericii, chestiunea
autoritãþii bisericeºti ºi lumeºti.
Tratatul are un profund caracter
polemic, vizând mai ales pe adepþii
primatului papal. Bogãþia surselor
patristice citate, argumentaþia
solidã sprijinitã, ca pe o piatrã de
temelie, pe Sfintele Scripturi ºi
Argeºul Ortodox
Sfântul Nectarie de Eghina,
„Despre preoþie”,
Editura „Sofia”, Bucureºti, 2008
Cei interesaþi
ne pot gãsi la:
Adresa: Aleea Spitalului, Nr. 36, în curtea
Bisericii Sf. Mucenic Pantelimon, etaj 1,
(Langa Spitalul Judeþean Arges).
la numerele de telefon: 0248 282 230,
0770.409. 200, 0762 253 848
sau ne pot scrie pe adresa:
provita.pitesti@yahoo.com.
Canoanele Apostolice înscriu acest
nou tratat despre preoþie în tradiþia
Sfinþilor Pãrinþi pe care îi
sãrbãtorim luna aceasta Ioan Gurã
de Aur, Grigorie de Nazianz ºi
Vasile cel Mare. Deºi umbritã pânã
acum de imaginea Sfântului
taumaturg Nectarie, opera lui ne
apare astãzi ca fiind insuflatã de
Duhul Sfânt ºi purtând energiile
harului întocmai ca ºi sfintele sale
moaºte ºi mãrturisind împreunã cu
ele pentru Adevãrul veºnic,
neînfruntat ºi netãgãduit al
credinþei ortodoxe.
Cartea este cu siguranþã
imperios necesarã în biblioteca
preotului ºi, mai ales, între operele
de cãpãtâi în studiul ºi în aplicarea
sfaturilor practice pe care le va gãsi
în aceastã lucrare.
Pentru comenzi poate fi apelat
numãrul de telefon 0213206119
sau e-mail: . De menþionat cã plata
se face ramburs la primirea
cãrþilor, taxele poºtale fiind
suportate de cãtre furnizor.
Pr. Florin IORDACHE

Argeºul Ortodox
Campania „Din temniþe spre Sinaxare”
SÃ NE
CUNOAªTEM
TRECUTUL
Pledoarie pentru cinstirea
sfinþilor din închisorile comuniste
„Brãþara mea de drum ºi de popas/
Slãvite fie negrele-þi carate!/ În þara-n
care gândul n-are glas, / Mai liber sunt
cu mâinile legate” ( Ion Omescu-
Inscripþie pe o cãtuºã).
La douãzeci de ani dupã eliberarea de
sub jugul comunist, deºi sunt printre
noi ºi fraþi care mai au nostalgia
trecutului, se cuvine sã ne aplecãm cu
luare aminte asupra jertfei ultimilor
noºtri martiri din tot cuprinsul þãrii,
din toate temniþele secolului trecut. Se
cade sã le aducem imn de laudã
ºi sã le zugrãvim icoanele.
Campania „Din temniþe spre
Sinaxare”, iniþiatã sub
oblãduirea binecunoscutului
duhovnic Iustin Pârvu ºi
însufleþitã de un grup de
intelectuali creºtini, îºi propune
sã prezinte opiniei publice
martirajul ºi vieþuirea înaltã a
celor ce ºi-au dat viaþa pentru
Hristos în catacombele fostului
regim.
Astfel, în perioada 1 noiembrie
2008- 24 decembrie 2009, ne
alãturãm ºi noi acestui demers
lãudabil ºi continuãm sã
S.C. FILOTHEOS S.R.L.
ssseeerrriiiooozzziiitttaaattteee ºººiii
ppprrrooommmppptttiiitttuuudddiiinneee
S.C. FILOTHEOS S.R.L., cu sediul în Curtea de Argeº, pune la
dispoziþie, celor interesaþi, urmãtoarele produse de balastierã:
l Nisip, mãrgãritar de toate mãrimile
l Refuz de ciur
l Bolovani de râu, precum ºi piatrã concasatã.
Societatea produce ºi comercializeazã BCU de toate dimensiunile
cu o putere ridicatã de izolare fonicã ºi termicã, precum ºi cuie de
construcþii, de toate mãrimile.
Se produc, la comandã, ºi piese pentru utilaje, executate pe strung
ºi frezã.
De asemenea, executã lucrãri de:
l amenajare de drumuri
l decolmatãri rigole poduri ºi podeþe
l construcþii civile ºi industriale;
l demolãri clãdiri;
l transport de utilaje;
l transport de materiale.
Societatea dispune de utilaje performante ºi mijloace de transport
de ultimã generaþie.
Informaþii la nr. de telefon 0742435013, email:
kaliopiei@yahoo.com.
prezentãm vieþile ºi învãþãturile
sfinþilor închisorilor sub deviza acestei
campanii: „Sã ne cunoaºtem trecutul!”
Ne cunoaºtem
sfinþii?
În zilele noastre, atitudinea creºtinilor faþã
de sfinþii închisorilor este foarte diferitã, de la
o indiferenþã totalã- cauzatã de multe ori de
lipsa cunoaºterii acestui capitol de istoriepânã
la cinstirea lor ca mãrturisitori ai lui
Hristos. Aceste discrepanþe au contribuit la
realizarea campaniei „Din temniþe spre
Sinaxare” prin organizarea de conferinþe,
dezbateri, tipãriri de cãrþi, broºuri ºi pliante de
popularizare, proiecþii de filme documentare,
organizarea de întâlniri cu cei care au
supravieþuit închisorilor comuniste, precum ºi
organizarea de pelerinaje la locurile în care au
fost îngropaþi -aruncaþi- aceºti sfinþi
mãrturisitori.
Campania are un caracter apolitic ºi
urmãreºte în principal alcãtuirea dosarelor de
canonizare pentru cei mai importanþi sfinþi ai
închisorilor, propunând o zi de prãznuire a
întregului sobor de mãrturisitori ai temniþelor
ultimului veac, al cãror patron spiritual este
Valeriu Gafencu- „Sfântul închisorilor”.
Danion Vasile mãrturisea în cadrul unei
emisiuni difuzate de postul naþional de
televiziune pe 11 noiembrie 2008: „Faptul
cã în manualul O istorie a comunismului
în România se face pur ºi simplu
abstracþie de sfinþenia jertfei celor din
închisori, ne aratã cã asistãm la o nouã
rãstignire a mucenicilor. Pur ºi simplu
jertfa lor este denaturatã. Sunt prezentaþi
ca simpli cavaleri ai acestui veac, care se
luptã cu un sistem politic ºi atâta tot. Ei de
fapt au fost robii lui Hristos. Aºa cum a
spus Valeriu Gafencu: „regret cã nu am
îmbrãcat mai devreme cãmaºa lui
Hristos“. Aceasta a fost cãmaºa cu care au
murit ei: cãmaºa mãrturisirii dreptei
credinþe”.
„Iatã deci cã în România rãnile lãsate
de comunism nu s-au cicatrizat încã. Mai
mult chiar, ideologia comunistã continuã
sã otrãveascã sufletele. Iar cei morþi în
temniþã, ca ºi supravieþuitorii gulagului
comunist, continuã sã fie întemniþaþi în
nepãsarea noastrã” (Din temniþe spre Sinaxare,
Editura Egumeniþa, 2008, pag. 170).
„Binecuvântatã
fie suferinþa…”
Biserica Ortodoxã învaþã cã un mucenic
este sfânt din clipa morþii. Condiþia
fundamentalã pentru canonizare este aceasta:
sã fi mãrturisit dreapta credinþã a Bisericii lui
Hristos. Sfântul Sinod nu face altceva decât sã
constate cã mucenicul a dat mãrturia cea bunã.
Pentru canonizarea sfinþilor mucenici nu este
nevoie de minuni, deºi s-au sãvârºit deja unele
minuni prin rugãciunile acestor mãrturisitori
(Ibidem, pag. 167).
„Binecuvântatã fie suferinþa/ Fãrã ea ogorul
e argilã coaptã,/ Inima n-ar prinde lacrima în
ºoaptã/ ªi n-ar ºti pãcatul ce e pocãinþa”. (…)
(Slavã, Radu Budiºteanu).
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul ºi Cuvântul
lui Dumnezeu Cel viu, pentru rugãciunile
martirilor Tãi, lumineazã sufletele noastre,
izbãveºte-ne de toate patimile ºi poftele!
Alungã de la noi toatã lenea, toatã rãutatea!
Ajutã-ne, Doamne, sã trãim ºi sã murim pentru
Tine! Ajutã-ne, Doamne, sã dãm mãrturisirea
cea bunã în faþa acestui veac apostat! Amin!”
(Despre curajul mãrturisitorilor, Danion
Vasile).
Roxana DRAGOª
Experienþe din timpul Sfintei Liturghii
ale Sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor
„Ce mãreþie este
Dumnezeiasca Liturghie!
Cât de mult cinsteºte
Dumnezeu pe om! Vine
împreunã cu cetele
îngereºti la fiecare
Dumnezeiascã Liturghie
ºi-l hrãneºte pe om cu
Preasfântul Sãu Trup ºi
Sânge!” (Arhimandrit
Efrem Filoteitul)
Când cineva se întreabã
cine slujeºte Sfânta Liturghie,
rãspunsul este: poporul lui
Dumnezeu ºi preotul. Preoþii
sunt pãstorii duhovniceºti care
slujesc Biserica lui Hristos, iar
mirenii, „preoþia
împãrãteascã”, reprezintã
turma cuvântãtoare pãstoritã.
Sãvârºind Preacuratele
Taine, preotul, ca liturghisitor
al Celui Preaînalt, este în
acelaºi timp membru al
Bisericii, al poporului ºi al
Trupului lui Hristos.
Iatã o întâmplare adevãratã
care ne învaþã cât de înaltã
este slujirea preoþeascã, câtã cinste ºi
respect se cuvin preoþiei, pentru cã
fãrã ea ºi fãrã preotul slujitor, nu se
poate sãvârºi nici o Tainã. Preotul nu
are preoþia lui personalã, în sufletul
ºi fiinþa lui, ci pe a lui Hristos. Cu
harul acesteia învaþã, slujeºte,
pãstoreºte poporul lui Dumnezeu,
tãmãduieºte ºi conduce „ca cel ce are
stãpânire”.
Conducãtorul Serbiei dupã anul
1815 a fost regele Milos. Într-o
duminicã, acesta a mers cu familia
la Sfânta Liturghie, la paraclisul
castelului. În acea duminicã n-a
slujit preotul rânduit al palatului,
care era bãtrân ºi bolnav, ci un
preot hirotonit de curând, în vârstã
de 30 de ani. Când a terminat Sfânta
Liturghie, preotul a împãrþit
anafura. Primul s-a apropiat regele,
care era înaintat în vârstã.
Dându-i anafura, preotul
ºi-a retras mâna ca sã nu
i-o sãrute regele. Atunci,
acesta l-a privit aspru ºi
i-a zis: „Dã mâna pãrinte
ºi altãdatã sã n-o mai
tragi, pentru cã nu sãrut
mâna, ci preoþia ta. Mã
închin preoþiei lui Hristos,
care este mai mare ºi decât
mine ºi decât tine”.
(Protopresbiter
Stefanos Anagnostopoulos,
„Explicarea dumnezeieºtii
Liturghii“, Editura
Bizantinã, Bucureºti, 2005,
pag. 19)
5

EExxeeggeezzãã llaa „„AAppoossttool““
Prin actele Sale mântuitoare, Iisus
Hristos Fiul lui Dumnezeu Întrupat a
înãlþat ºi a dus pârga firii noastre de-a
dreapta Tatãlui ºi în comuniune cu El
fãcându-ne fii ai Lui. Iisus Hristos
îndumnezeind firea Sa umanã ne-a
cuprins pe noi pe toþi, recapitulându-ne
în chip personal în Sine fãrã a ne
confunda cu El sau întreolaltã.
Sfântul Apostol Pavel aratã cã
deodatã cu calitatea dobânditã de noi în
chip obiectiv ºi real prin Înãlþarea lui
Hristos la cer, adicã cea de fii ai Tatãlui
am dobândit ºi calitatea de robi ai Sãi.
Înainte de Hristos ºi înainte de suirea Sa
la cer noi eram robi ai pãcatului, însã
acum am devenit robi ai Tatãlui sau fii
ai Lui. „Pentru aceea zice: «Suindu-Se
la înãlþime, a robit robime ºi a dat daruri
oamenilor»” (Efeseni 4, 8). Însã înainte
de suirea Sa la cer Hristos S-a urcat în
sens mistic coborându-se în
profunzimile de tainã ale sufletului
omenesc dincolo de „vârful” acestuia
acolo unde se aflã Dumnezeu Creatorul
ºi Proniatorul – De intimo intimo meo –
cum spune Fericitul Augustin în
Confesiunile sale. Hristos S-a coborât
în pãrþile cele mai de jos ale
pãmântului, adicã S-a smerit pe Sine,
luând trup omenesc ºi suflet omenesc
(firea umanã) fãcându-Se om asemenea
nouã în afarã de pãcat.
Sfântul Apostol Pavel poate fi numit
pe drept cuvânt pãrinte al misticii
creºtine ºi prin conþinutul învãþãturii lui
revelatã de Duhul Sfânt, dar mai ales
prin formularea ºi sistematizarea
acesteia în vederea transcenderii
(depãºirii) categoriilor spaþio-temporale
în experienþa misticã, cãci spune: „Iar
aceea cã «S-a suit» - ce înseamnã decât
cã S-a pogorât în pãrþile cele mai de jos
ale pãmântului?” (Efeseni 4, 9).
Hristos, Cel Care S-a pogorât la cele
mai de jos ale pãmântului S-a suit mai
presus decât toate cerurile pentru ca sã
le umple ºi sã le desãvârºeascã. Hristos,
Cel înãlþat la cer cu trupul Sãu înviat ºi
deplin transfigurat ºi îndumnezeit
împãrtãºeºte celor care Îl primesc prin
credinþa lucrãtoare prin iubire în
Bisericã prin Sfintele Taine diferite ºi
bogate daruri.
Hristos împãrtãºeºte daruri diferite
celor deofiinþã cu El dupã omenitate,
care prin libertate, credinþã, fapte bune
ºi vrednicie jertfelnicã vor sã lucreze la
desãvârºirea sfinþilor (creºtinilor) ºi la
zidirea Bisericii înþeleasã ca trup tainic
al Lui. Astfel, fiecare dar al lui Hristos
în Bisericã se împãrtãºeºte printr-un har
special ºi prin aceasta deosebit, cãci
Sfântul Apostol Pavel zice: „Iar
fiecãruia dintre noi, i s-a dat harul dupã
mãsura darului lui Hristos” (Efeseni 4,
7). Existã aºadar o profundã legãturã
între har, daruri ºi harismele lui Hristos
6
Hristos,
þinta
noastrã
finalã
sau ale Duhului Sfânt.
Celor vrednici prin voinþa sau
disponibilitatea lor totalã pentru El în
vederea lucrãrii de desãvârºire a
sfinþilor (creºtinilor) în Bisericã,
Hristos le împãrtãºeºte acestora prin
Duhul Sfânt, în virtutea atotºtiinþei Sale
ca Fiu al lui Dumnezeu, diferite ºi
bogate daruri, iar harul dumnezeiesc,
fãrã de care aceºtia nu ar putea sã facã
nimic, este dat dupã mãsura darului lui
Hristos.
Astfel, Sfântul Apostol Pavel zice:
„ªi el a dat pe unii apostoli, pe alþii
prooroci, pe alþii evangheliºti, pe alþii
pãstori ºi învãþãtori, spre desãvârºirea
sfinþilor, la lucrul slujirii, la zidirea
trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 11-12).
Desãvârºirea sfinþilor (creºtinilor) ca
lucrare a darurilor lui Hristos ºi a
harului Sfântului Duh se realizeazã în
trupul tainic al lui Hristos care este
Biserica. Creºtinii sunt mãdulare ale
trupului tainic al lui Hristos ºi zidesc
Biserica lui Hristos ca pietre vii, o
înalþã ºi prin aceasta participã la
desãvârºirea ei. Lucrarea lui Hristos de
zidire a Bisericii Sale prin cei vrednici
ca primitori ºi fructificatori ai darurilor
Lui spre desãvârºire nu va înceta pânã
când nu vom ajunge toþi (cei care în
mod liber voiesc aceasta) la unitatea
credinþei – adicã la mãrturisirea unicei
credinþe ºi la cunoaºterea Fiului lui
Dumnezeu. Pentru Sfântul Apostol
Pavel numai primirea ºi mãrturisirea
unicei credinþe ca dar real ºi obiectiv al
lui Dumnezeu poate sã ne conducã la
adevãrata cunoaºtere a Fiului lui
Dumnezeu.
Cunoaºterea este legatã aºadar în
mod profund de credinþã ºi mai ales de
mãrturisirea comunã a aceleiaºi
credinþe ca dar venit ºi primit de sus.
Cunoaºterea lui Dumnezeu nu este
posibilã în afara comuniunii de
credinþã, ea nu este apanajul individului
singuratic, fie el genial, ci este rodul
unitãþii de credinþã în dimensiunea ei
mãrturisitoare ºi în cea doxologicã.
Hristos este þinta noastrã finalã, fiindcã
prin actele Sale mântuitoare El ne-a
arãtat în Sine capãtul de drum al fiinþei
umane. El a realizat în Sine omul
desãvârºit, modelul desãvârºit al
acestuia. El este omul (bãrbatul) deplin
sau desãvârºit, þinta finalã ca realitate
personalã, Dumnezeu-Omul – þintã pe
care o pot atinge prin participare cei
care printr-o dãruire totalã se fac „robi”
ai Tatãlui adicã fii ai Sãi în Iisus Hristos
Domnul nostru.
Pr. prof. dr. Ion POPESCU
Facultatea de Teologie Ortodoxã
„Sfânta Muceniþã Filoteia”
din Piteºti
A spus Laban lui Iacob: „Pentru cã eºti fratele
(nepotul) meu, nu-mi vei sluji mie în dar. Spune-mi ce
simbrie voieºti?”, iar Laban avea douã fete. Numele
celei mai mari era Lia ºi numele celei mai tinere,
Rahela. Ochii Liei erau slabi. Iar Rahela era
frumoasã la chip ºi foarte plãcutã la vedere. ªi a
iubit Iacob pe Rahela ºi a zis: „Îþi voi sluji ºapte ani
pentru Rahela, fiica ta cea mai tânãrã”. I-a zis lui
Laban: „Îmi e mai bine sã þi-o dau pe ea þie, decât sã
o dau altui bãrbat. Locuieºte cu mine”. ªi a slujit
Iacob pentru Rahela ºapte ani. ªi erau pentru el ca
niºte puþine zile pentru cã o iubea pe ea. ªi a zis
Iacob lui Laban: „Dã-mi pe femeia mea. Cãci s-au
împlinit zilele mele, ca sã intru la ea”. ªi a adunat
Laban pe toþi bãrbaþii locului ºi a fãcut nuntã. ªi s-a
fãcut searã. ªi luând Laban pe Lia, fiica lui, a
bãgat-o la Iacob. ªi a intrat Iacob la ea. ªi i-a dat
Laban pe Zilpa, roaba lui, fiicei lui Lia, ca roabã.
Dar când s-a fãcut ziuã, iatã era Lia. ªi a zis Iacob
cãtre Laban: „Pentru ce mi-ai fãcut aceasta? Nu þiam
slujit eu oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai
înºelat?” Rãspuns-a Laban: „Aici la noi nu se
pomeneºte sã se mãrite fata cea mai micã înaintea
celei mai mari. Împlineºte aceastã sãptãmânã de
nuntã ºi-þi voi da-o ºi pe aceea, pentru slujba ce-mi
vei mai face alþi ºapte ani!” ªi a fãcut Iacob aºa: a
împlinit sãptãmâna de nuntã ºi i-a dat Laban ºi pe
Rahela, fiica sa, de femeie. Atunci a dat Laban pe
roaba sa Bilha, roabã fiicei sale Rahela. A intrat deci
Iacob ºi la Rahela ºi iubea el pe Rahela mai mult
decât pe Lia. Apoi a mai slujit Iacob lui Laban alþi
ºapte ani (Facere 29, 15- 30).
a. Faptele celor vechi
nu trebuie judecate
dupã legile
contemporane
La nedumerirea datã de fapta ca cineva sã
facã douã nunþi ºi sã-ºi ia de soþii douã femei,
ºi acestea surori, se rãspunde cã la cei vechi
(care cunoscuserã moartea ca urmare a
pãcatului strãmoºesc) era un scop principal al
vieþii naºterea de prunci. Ba era liber de orice
reproº a se împreuna nu numai cu douã, ci ºi
cu mai multe femei.
De pe piscurile nemuririi, nemurire pe care
o cunoscuse odinioarã în înãlþimea vieþuirii
din rai, prin pãcat omul alunecã dintr-o datã
pânã pe buza prãpastiei morþii. În faþa hãului
morþii, preocuparea pentru perenitatea naturii
umane apare cât se poate de fireascã la cei
vechi, mai ales cã în conºtiinþa omului cãzut
persistau reminiscenþe ale binecuvântãrii primordiale
creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi amintirea faptului cã
Dumnezeu îl fãcuse pe om spre viaþã veºnicã ºi nu
spre moarte. Astfel, ei socoteau naºterea de prunci ca
o binecuvântare de la Dumnezeu. Abia când neamul
omenesc s-a înmulþit destul, omenirea, în Hristos, s-a
mutat spre o rodire mai degrabã în duh.
b. Mirele Iacob, Lia
ºi Rahela sau
Mirele Hristos,
Sinagoga ºi Biserica
Am spus cã faþa lui Iacob, privitã duhovniceºte, e
îmbrãcatã uneori de chipul Sfinþilor Apostoli, alteori
de Hristos Însuºi, dupã cum vom vedea. În explicarea
de acum faþa lui Iacob o poartã pe cea a lui Emanoil,
Mirele din cer, Care a câºtigat pe fiicele lui Laban nu
fãrã sudoare. Cãci nu fãrã sudoare ºi-a unit Hristos
Sinagoga iudeilor, pe care o înþelegem în chipul Liei
al cãrei nume înseamnã „cea care se osteneºte”,
fiindcã s-a ostenit sub apãsarea stãpânirii egiptenilor
ºi a cunoscut jugul greu de suportat al robiilor. Dar la
început dorea pe Rahela, chip al Bisericii dintre
neamuri.
Lia ºi Rahela erau fetele lui Laban, ale unui om
care slujea încã idolilor. Aceasta înseamnã cã au fost
Argeºul Ortodox
În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (XVI)
Cãsãtoria lui Iacob cu fetele lui Laban,
surorile Lia ºi Rahela
chemate din neamuri ºi arãtate ca surori, cea dintâi,
Sinagoga iudeilor (cãci ºi dumnezeiescul Avraam a
fost din rãdãcina ºi din neamul pãgânesc), a doua, dar
poftitã dintru început, cea mai tânãrã, adicã Biserica.
Slãbiciunea Sinagogii iudeilor în vederea lui
Dumnezeu e semnificatã prin ochii Liei care erau
ºaºii ºi slabi.
Iar înþelepciunea, înþelegerea, priceperea ºi
superioritatea celor aflaþi în Hristos prin Bisericã s-a
prefigurat prin frumuseþea Rahelei.
Se mai poate discuta ºi despre cele douã perioade
de slujire, fiecare de câte ºapte ani, dupã prima Iacob
alegându-se cu Lia, abia apoi primindu-o pe cea
promisã, pe Rahela, fiind nevoit sã plineascã ºi
pentru aceasta o a doua perioadã de slujire, de încã
ºapte ani, cu toate cã prima perioadã fusese petrecutã
tot în contul doririi Rahelei. E vorba de perioada
Vechiului Testament ºi de cea a Noului Testament
care se adaugã spre plinirea celui Vechi dupã cum
înþelegem din spusa: N-am venit sã stric, ci sã
împlinesc (Matei 5, 17).
Deºi miresele au fost douã, Lia ºi Rahela, s-a
arãtat lãmurit cã cele douã perioade de slujire, de câte
ºapte ani fiecare, s-au purtat pentru una ºi aceeaºi, ºi
anume pentru cea tânãrã, doritã dintru început. De
aici înþelegem cã oarecum persoanele ºi actele înalte
sãvârºite în perioada Vechiului Testament þin tot de
zestrea celei tinere, adicã de patrimoniul spiritual al
Bisericii.
Primii ºapte ani de ostenealã, adicã perioada
Vechiului Testament, au fost grei, ºtiut fiind cã prin
multe ºi mari osteneli a fost scos Israel din robia
egiptenilor ºi fãcut al lui Dumnezeu prin jugul Legii.
Urmãtorii ºapte ani de ostenealã, adicã perioada
Noului Testament, de asemenea au fost cu sudoare,
cãci Fiul lui Dumnezeu, întrupat fiind, s-a ostenit ºi
pentru tânãra Bisericã: suferind la început prigonirea
lui Irod, uneltirile fariseilor, intrigile cãpeteniilor,
scuipãrile, pãlmuirile, loviturile, batjocura ostaºilor ºi
chiar moartea pe lemn!
Deci ªi-a luat înainte de Biserica dintre neamuri
pe cea mai în vârstã, pe Sinagoga iudeilor. Dar modul
logodnei ºi puterea cãsãtoriei nu s-a fãcut pentru
veci. Cãci Mirele a spus despre ea: Aceasta nu e
femeia mea. ªi eu nu sunt bãrbatul ei (Osea 2, 4).
Dupã cum ºi Iacob a exprimat aceeaºi nemulþumire la
adresa Liei. Dar a fãcut din legãtura cu aceea prilej de
întãrire ºi chezãºie spre nunta cu cea tânãrã doritã
dintâi.
Pe Rahela însã, pe cea mai tânãrã, adicã Biserica
din neamuri, ªi-o face Sieºi mireasã pe veci. Cu
vechea mireasã- Sinagoga, Mirele ceresc þinea
legãtura prin slugi, prin Moise ºi prooroci,
dezinteresat de chipul aceleia. În schimb era cu totul
întors spre dorita Mireasã, tânãra Bisericã ce-L
chema zicându-I: Aratã-mi faþa Ta, fã sã aud glasul
Tãu (Cântarea Cântãrilor 2, 14). ªi i-a rãspuns Mirele
ºi S-a legat cu Aceasta Tânãrã, nu prin slugi, ca
odinioarã, ci vãdindu-Se unit ºi petrecând cu Ea,
grãindu-i prin cuvinte proprii, dupã cum chezaº se
pune înþeleptul „nuntaº”, Apostolul Pavel (Evrei 1, 1-
2).
Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Argeºul Ortodox
l I s-a spus Ioan Colibaºul († 15
ianuarie) pentru cã a trãit într-o colibã în
Constantinopolul secolului V. Deºi era de
neam bogat, nobiliar, pleacã încã din
copilãrie din casa pãrinteascã ºi se
cãlugãreºte. Dupã ºase ani se întoarce ºi
trãieºte pe lângã cãminul familiei sale, într-o
locuinþã sãrãcãcioasã, acceptând smerit
milostenia rudelor. Pânã ºi slugile pãrinþilor
sãi erau mai bine hrãnite ºi îmbrãcate, dar el
însuºi alesese hrana duhovniceascã ºi
îmbrãcãmintea sufletului. κi dezvãluie
identitatea abia când boala îi cuprinsese
trupul ºi sfârºitul era aproape. Pe locul
colibei sale, unde a fost înmormântat,
familia a ridicat o bisericã.
l Sãrbãtoarea din 16 Gerar aminteºte de
cinstitul lanþ al Sfântului Apostol Petru,
cu care l-a legat Irod Agrippa, cãtre anul 42,
precum spune evanghelistul Luca, în
Faptele Apostolilor (cap. 12, 1-11). Îngerul
care s-a arãtat a dezlegat pe Petru. Lanþul,
mãrturie a minunii petrecute, a fost pãstrat
Sinaxar
Inedit… din
vieþile sfinþilor
de credincioºii din Ierusalim cu grijã,
trecând de la unii la alþii, pânã când
Patriarhul Iuvenalie (2 iulie) l-a arãtat
Evdochiei, soþia împãratului Teodosie cel
Tânãr, iar împãrãteasa l-a adus de la
Ierusalim la Constantinopol în anul 437
sau 439. Apoi Evdochia a trimis odorul la
Roma, la fiica ei Eudoxia (soþia lui
Valentinian, împãratul Occidentului), care
a zidit la Roma o bisericã dedicatã
Sfântului Petru ºi în care a pus lanþul. La
Roma mai existau la acea vreme ºi lanþurile
cu care a fost bãtut sfântul Apostol Petru
înaintea muceniciei sale, pe vremea
împãratului Nero. ªi aceste lanþuri au fost
aºezate tot în aceastã bisericã, ºi cinstirea lor
s-a instituit tot la aceastã datã.
l „Sã nu vã iasã din minte eternitatea.
Gândiþi-vã în toate dimineþile cã poate nu
veþi trãi pânã seara; cugetaþi în toate serile
cã poate nu veþi mai vedea ziua de mâine.
Faptele voastre sã fie aºa, ca ºi cum ar fi cea
de pe urmã zi din viaþã; adicã cu toatã
cãldura ºi evlavia.” Aºa îºi îndemna cu
secole în urmã ucenicii Sfântul Antonie cel
Mare (prãznuit la 17 ianuarie). Viaþa a
fost scrisã de Sfântul Atanasie, arhiepiscop
al Alexandriei în perioada 328 - †373 (cu
cinci întreruperi ale pãstoririi, fiind exilat de
cinci ori în timpul disputelor cu ereticii
arieni). Lucrarea, una dintre cele mai
frumoase din opera sa, este consideratã o
capodoperã a literaturii creºtine universale,
întruchipând un model desãvârºit pentru
monahism. Sfântul Atanasie, unul dintre cei
mai mari pãstori ºi dascãli ai Ortodoxiei, l-a
cunoscut îndeaproape pe Cuviosul Antonie,
patriarhul pustniciei creºtineºti, apreciat ºi
iubit de cãtre Sfântul Împãrat Constantin cel
Mare. Marele Antonie a trãit 105 ani, fiind
martor atât al persecuþiilor lui Diocleþian ºi
Maximian, al ereziei ariene ce tulbura
Biserica, dar ºi al înfloririi imperiului
creºtin sub domnia lui Constantin cel Mare.
Vieþuirea lui în schimnicie desãvârºitã a fost
tulburatã adesea de apariþii demonice, de
ispite sub tot felul de chipuri, chiar sub
chipuri de îngeri, pe care sfântul le-a biruit,
descoperind cã sunt înºelãciuni de la diavol.
A avut numeroºi ucenici care au întemeiat
Mânãstirea Prispir pe malul Nilului. Pe cât
de mare era în duhovnicie, pe atât de mic ºi
pãcãtos se socotea. Cuvintele sale ajung
pânã la noi, cei ce trãim într-o lume sufocatã
de pãcatul mândriei: „Când pãzeºti tãcerea,
nu-þi închipui cã faci vreo virtute, ci
recunoaºte mai bine cã nu eºti vrednic sã
vorbeºti”. Înainte de plecarea la Hristos, în
vârstã de 105 ani, Antonie a rânduit ca haina
pe care o purta sã revinã Sfântului Atanasie,
iar cojocul sãu fericitului episcop Serapion.
l Sfântul Atanasie cel Mare († 18
ianuarie) (foto) a ruºinat pe ereticul Arie la
Sinodul I Ecumenic prin înþelepciunea ºi
tãria argumentelor sale. Era pe atunci diacon
al episcopului Alexandru al Alexandriei.
Dupã moartea acestuia, preia pãstorirea
Bisericii alexandrine. Anumite intrigi ale
vremii îl þin în pribegie, departe de scaunul
sãu timp de 42 de ani. Spre sfârºitul vieþii
revine în eparhie ºi pleacã liniºtit la
Domnul. Sfântul Chiril, patriarhul
Alexandriei, a fost apãrãtor al credinþei la
Sinodul al treilea ecumenic din Efes, unde a
înfruntat pe rãu-credinciosul Nestorie, care
a grãit multe hule împotriva Nãscãtoarei de
Dumnezeu.
l Mare este înþelepciunea pãrinþilor
pustiei luminaþi de duhul sfânt. Tradiþia ne
povesteºte cã Sfântul Macarie Egipteanul
(† 19 ianuarie) a primit într-o zi pe un tânãr
care voia sã devinã ºi el pustnic. Macarie l-a
trimis într-un loc cu morþi ºi l-a pus sã îi
înjure. Dupã ce tânãrul s-a întors, l-a trimis
din nou sã îi laude. Apoi l-a întrebat care a
fost reacþia morþilor. „Nu mi-au rãspuns nici
la injurii, nici la laude”. Sfântul a grãit
atunci: „Du-te dar ºi imitã nesimþirea lor. De
vei muri lumii ºi þie însuþi, vei începe a trãi
pentru Iisus Hristos”.
l Sfântul Eftimie cel Mare († 20
ianuarie) a fost cel care a întors-o pe
împãrãteasa Teodosia la Ortodoxie,
convingând-o sã se lepede de erezia lui
Eutihie. Împãrãteasa, încercatã de durerea
morþii soþului ei, de rãpirea fiicei ºi a
nepoþilor de cãtre vandali, acceptã cu
bucurie ºi smerenie sfaturilor venite de la
omul lui Dumnezeu ºi se pocãi de greºeala
sa.
Gabriela SAFTA
Cuvântul care învie
Sã fim permanent mulþumitori
cãtre Dumnezeu!
Purtarea celor nouã leproºi din Evanghelie e
revoltãtoare. Cum au putut oamenii aceºtia care au
primit vindecarea în dar de la Mântuitorul sã fie aºa de
nerecunoscãtori ºi de nepãsãtori faþã de binefãcãtorul
lor? Sã fie vindecaþi într-o clipã de grozava lor boalã ºi
sã nu vinã sã mulþumeascã nici mãcar cu un cuvânt…
Ce erau aceºti oameni înainte de vindecare? Niºte
cadavre vii, niºte nenorociþi sortiþi pieirii. Boala leprei
era o boalã fãrã leac, ea îi despãrþea cu desãvârºire de
restul lumii, erau ca niºte lepãdaþi de lume. Trebuia sã
rãtãceascã fãrã nãdejde ºi fãrã mângâiere, prin locuri
pustii, departe de casã, de familie ºi de prieteni, sortiþi
unei suferinþe fãrã de sfârºit. Dar într-o zi leproºii au
avut ºansa de a-L întâlni pe Mântuitorul. A fost de
ajuns un singur strigãt cãtre Dânsul: „Iisuse,
Învãþãtorule, ai milã de noi!? A fost de-ajuns o singurã
vorbã de-a Domnului Hristos: „Mergeþi ºi vã arãtaþi
preoþilor!?“, ºi deodatã leproºii s-au curãþit. Oamenilor
acelora le-a rãsãrit soarele bucuriei. De acum ei puteau
sã se întoarcã sã guste din fericirea vieþii. Care ar fi
trebuit sã fie cel dintâi gând al lor? Nu se cãdea oare sã
vinã sã mulþumeascã Milostivului Doctor
dumnezeiesc? Nu se cãdea sã vinã sã-ºi plece feþele la
picioarele Lui în semn de adâncã recunoºtinþã, aºa cum
a fãcut tovarãºul lor, care era de neam samarinean?
Dar aceºti nouã evrei au uitat îndatã dupã ce s-au
vãzut vindecaþi, ºi n-au voit sã se osteneascã sã-I
aducã mulþumiri Mântuitorului. Urâtã a fost purtarea
aceasta, ne simþim ºi noi indignaþi când o auzim.
ªi totuºi sã nu-i osândim prea aspru pe aceºti
leproºi nerecunoscãtori, cãci ºi unii dintre noi facem
la fel ca dânºii. Uitãm de mulþimea darurilor pe care
le-am primit de la Milostivul Pãrinte Ceresc, ºi uitãm
sã venim acasã la El, aici în sfânta bisericã sã-I
mulþumim, pentru cele ce ne-a dat pânã-n clipa de
faþã, sã-I mulþumim cã nu ne-a pierdut cu fãrãdelegile
noastre. Sã-I mulþumim pentru toate bunãtãþile ce ni
le-a dat. Pentru cãldura soarelui, pentru apa
izvoarelor ºi verdeaþa pãmântului, pentru sãnãtatea ºi
pentru aerul pe care-l respirãm, pentru toate
frumuseþile pe care le-am primit în dar de la Tatãl
nostru Cel Ceresc. Cei mai mulþi au uitat cu totul ºi,
în loc de mulþumiri ºi recunoºtinþã, aleargã rãtãciþi ºi
ca niºte vrãjmaºi ai lui Dumnezeu îndrãznesc sã
insulte ºi sã înjure pe Milostivul Dumnezeu negând
existenþa Tatãlui Ceresc.
Rubricã realizatã de Pr. Florin IORDACHE
7

C
M
Y
K
RUGÃCIUNE ªI
ACÞIUNE PENTRU
UNITATEA
CREªTINÃ
Argeºul Ortodox
Orizont creºtin
creºtine, dacã doresc, vor putea sã prezinte
scurte mãrturii asupra convieþuirii paºnice
ºi cooperãrii ecumenice locale sau
regionale astãzi.
În ceea ce priveºte prezenþa la
rugãciunea ecumenicã organizatã de
celelalte Biserici creºtine, ortodocºii
români vor asista la rugãciunea acestora,
fãrã implicare liturgicã, iar, dupã
rugãciune, vor putea vorbi ºi ei despre
acelaºi subiect.
Precizare: Întrucât
corespunde hotãrârii Sfântului Sinod nr.
6745 / 29 octombrie 2008, ea poate fi
folositã ca orientare ºi în alte localitãþi din
þarã ºi din strãinãtate în care românii
ortodocºi sunt obiºnuiþi cu dialogul ºi
cooperarea ecumenicã.
SECTORUL RELAÞII
BISERICEªTI ªI
INTERRELIGIOASE ªI
BIROUL DE PRESÃ ALE
PATRIARHIEI ROMÂNE
Autonomie ºi
cooperare între
Stat ºi Bisericã –
precizare a Biroului de Presã
al Patriarhiei Române
În conformitate cu hotãrârea Sfântului
Sinod din 29 octombrie 2008 ºi în urma
consultãrilor cu responsabilii pentru dialog
În legãturã cu articolul intitulat „Patriarhul
local ai Bisericilor creºtine din Bucureºti, aceastã organizare
în vederea definitivãrii programului
Începerea
Daniel vrea sã-l impunã pe Adrian Lemeni
de program
Sãptãmânii de rugãciune pentru unitatea
ºef peste culte”, apãrut sub semnãtura
creºtinã (18-25 ianuarie 2009), s-a convenit
doamnei Cornelia Drãghici în cotidianul
lucrãrilor de construcþie a
asupra cadrului general de desfãºurare a
„Gardianul” din data de 12 ianuarie 2009,
acestei manifestãri ecumenice devenitã
facem urmãtoarele precizãri:
tradiþionalã.
Catedralei Mântuirii Neamului:
Patriarhia Românã coopereazã cu
Responsabilii cultelor creºtine din
Guvernele care se succed la conducerea
Bucureºti au apreciat necesitatea
27 aprilie 2009
executivã a României, întrucât Biserica
continuãrii rugãciunii pentru unitate, în
Lucrãrile de construcþie a Catedralei Mântuirii Neamului vor începe pe 27 aprilie, dupã noastrã respectã principiile democraþiei
spiritul frãþietãþii creºtine, subliniind cã
sãrbãtoarea Sfintelor Paºti ºi sãptãmâna Luminatã.
constituþionale, inclusiv votul popular, ºi
se impune ºi evidenþierea rolului
La Palatul Patriarhiei din Bucureºti s-a desfãºurat pe data de 15 decembrie 2009 instituþiile Statului Român. În plus,
educativ al acestei manifestãri, expresie
simpozionul tematic consultativ cu tema „Noua Catedralã Patriarhalã - Catedrala Mântuirii cooperarea dintre Stat ºi Bisericã este
a unui ecumenism practic, bazat pe
Neamului: arhitecturã, structurã, utilitate cultualã ºi culturalã”. La întrunirea desfãºuratã sub
cooperare în planul social-filantropic.
consfinþitã prin Legea Cultelor nr.
preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel au participat membrii Permanenþei
În acest sens, programul de
489/2006 (art. 9, alin. 3).
Consiliului Naþional Bisericesc, ai Permanenþei Consiliului Arhiepiscopiei Bucureºtilor ºi
desfãºurare a Sãptãmânii de rugãciune
Scopul cooperãrii Patriarhiei Române
arhitecþi care s-au implicat în proiectarea lãcaºurilor de cult din þarã ºi din strãinãtate,
pentru unitatea creºtinã în Bucureºti este
cu autoritãþile Statului Român ºi implicit
aflate sub jurisdicþia Patriarhiei Române.
urmãtorul:
cu partidele politice nu constã în obþinerea
Se estimeazã cã lucrãrile de construcþie a Catedralei Mântuirii Neamului, fãrã
Duminicã, 18 ianuarie, fiecare Bisericã
unui avantaj personal pentru Patriarh, ci în
stadiul de finisaje, vor dura 4 ani.
va sãvârºi rugãciuni pentru unitatea
buna desfãºurare a activitãþii ºi misiunii
creºtinilor în timpul slujbelor duminicale
Bisericii în societate. În acest sens,
proprii
consultãrile Patriarhiei Române cu
Luni, 19 ianuarie, orele 16.00, Catedrala
autoritãþile centrale de stat sunt fireºti ºi
Patriarhalã (Dealul Mitropoliei)
necesare, iar parteneriatul dintre Stat ºi
Marþi, 20 ianuarie, orele 16.00, Biserica
Armeanã (B-dul Carol 43)
Bisericã, prevãzut ºi în Legea Cultelor (art.
Miercuri, 21 ianuarie, orele 16.00, Biserica
9, alin. 5), presupune coresponsabilitatea
Lutheranã (Str. Lutheranã 2)
celor douã instituþii în rezolvarea
Joi, 22 ianuarie, orele 16.00, Biserica
problemelor de interes general ale
Greco-catolicã (Str. Sirenelor 39)
poporului, mai ales în plan spiritual, social
Vineri, 23 ianuarie, orele 16.00, Biserica
ºi educaþional.
Reformatã (Str. Lutheranã13 bis)
În concluzie, Biserica nu impune, ci
Sâmbãtã, 24 ianuarie, orele 16.00,
propune autoritãþilor de stat soluþii pe care
Catedrala Romano-Catolicã „Sfântul Iosif”
le considerã necesare, fãrã a urmãri interese
(Str. G-ral Berthelot19)
personale ºi de grup, respectând totodatã
Duminicã, 25 ianuarie, orele 16.00,
autoritatea Statului laic, dupã cum ºi Statul
Biserica Anglicanã (Str. A.D. Xenopol 2)
La Catedrala Patriarhalã ºi în alte biserici
respectã autonomia Cultelor ºi le sprijinã,
ortodoxe din þarã, reprezentanþii celorlalte
conform prevederilor Constituþiei
culte creºtine vor asista la slujba ortodoxã
României (art. 29, alin. 5).
(de obicei, Vecernia), fãrã implicare
BIROUL DE PRESÃ AL
liturgicã. Dupã slujba ortodoxã (Vecernia),
PATRIARHIEI ROMÂNE
reprezentanþii oficiali ai celorlalte Biserici
www.basilica.ro
INVITAÞIE
Dan Puric – Conferinþa cu tema „Omul frumos”
Dan Puric, exemplarã conºtiinþã creºtinã a societãþii civile, cunoscut regizor ºi actor, autor al volumului
„Cine suntem“, vândut în peste 70.000 de exemplare, va veni în faþa bucureºtenilor, marþi, 10 februarie
2009, de la ora 19:30, la Ateneul Român sã prezinte conferinþa cu tema „Omul frumos“.
Totodatã se va lansa volumul cu acelaºi titlu: „Omul frumos“.
Evenimentul face parte dintr-o serie de patru conferinþe pe care
Domnul Dan Puric le va prezenta în anul 2009, la Ateneul Român, în organizarea Fundaþiei Art
Production.
Biletele se gãsesc la Ateneul Român, precum ºi la www.eventim.ro .
„Lumea de azi este într-un proces continuu de urâþire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o
amintire care abia mai pâlpâie sub marºul triumfal al unei lumi schilodite aflatã în plinã ofensivã.
Omul frumos este ultimul strigãt de salvare, este ultima redutã a umanitãþii în lupta cu oceanul de
neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin Hristic pentru o lume aflatã în cãdere definitivã.“
(Dan Puric)
Maestrul Dan Puric, tonificã destinzând ºi tonifiind, relevându-ne, în acest chip spontan, credinþã,
luciditate, creativitate, forþã ºi atitudine de structura stâncii, ce ne cheamã ºi ne îndeamnã pe fiecare sã
alegem, sã fim.
Vã aºteptãm cu mult drag, pe toþi cei interesaþi de “Omul frumos”…
Stelian GOMBOª