curriculum diferenţiat

PARTEA I 

Anul 176 (XX) — Nr. 886 bis LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE 

Luni, 29 decembrie 2008 

SUMAR 

Pagina 

Anexele nr. 1—8 la Ordinul ministrului educației, cercetării și 

tineretului nr. 5.258/2008 privind aprobarea 

programelor școlare, curriculum diferențiat, filiera 

vocațională, profil teologic reformat .............................. 3–108 

Anexele nr. 1—10 la Ordinul ministrului educației, cercetării 

și tineretului nr. 5.259/2008 privind aprobarea 

programelor școlare, curriculum diferențiat, filiera 

vocațională, profil teologic adventist .......................... 110–218

2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 886 bis/29.XII.2008 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE 

ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE 

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI 

ORDIN 

privind aprobarea programelor școlare, curriculum diferențiat, filiera vocațională, 

profil teologic reformat*) 

În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și 

Tineretului, cu modificările și completările ulterioare, 

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului Național 

pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, 

ministrul educației, cercetării și tineretului emite prezentul ordin. 

Art. 1. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Literatură 

creștină reformată (clasele a IX-a—a X-a), filiera vocațională, 

profil teologic reformat, cuprinsă în anexa nr. 1. 

Art. 2. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Studii 

biblice (clasele a IX-a—a X-a), filiera vocațională, profil teologic 

reformat, cuprinsă în anexa nr. 2. 

Art. 3. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Educație 

spirituală (clasele a IX-a—a X-a), filiera vocațională, profil 

teologic reformat, cuprinsă în anexa nr. 3. 

Art. 4. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Educație 

spirituală (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil 


Art. 5. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Studii 

biblice (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil teologic 

reformat, cuprinsă în anexa nr. 5. 

Art. 6. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Istoria 

religiilor (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil 


București, 2 septembrie 2008. 

Nr. 5.258. 

p. Ministrul educației, cercetării și tineretului, 

Zvetlana Preoteasa, 

secretar de stat 


artei creștine (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil 


Art. 8. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Evidență 

bisericească informatizată (clasele a XI-a—a XII-a), filiera 

vocațională, profil teologic reformat, cuprinsă în anexa nr. 8. 

Art. 9. — Programele școlare aprobate prin prezentul ordin 

se aplică începând cu anul școlar 2008—2009. 

Art. 10. — Anexele nr. 1—8 fac parte integrantă din prezentul 

ordin. 

Art. 11. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al 

României, Partea I. 

Art. 12. — Direcția generală management învățământ 

preuniversitar, Direcția generală învățământ în limbile 

minorităților și relația cu Parlamentul, Centrul Național pentru 

Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, 

inspectoratele școlare județene/al municipiului București și 

unitățile de învățământ preuniversitar duc la îndeplinire prezentul 

ordin. 

*) Ordinul nr. 5.258/2008 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și este reprodus și în acest număr bis.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 886 bis/29.XII.2008 3 

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI 

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI 

LITERATURĂ CREŞTINĂ REFORMATĂ 

(curriculum diferenţiat) 

CLASELE A IX-A – A X-A 

Filiera vocaţională, profil teologic 

Specializarea: Teologie reformată 

Bucureşti, 2008 

Literatura creştină reformată– clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 

ANEXA Nr. 1 

1


NOTA DE FUNDAMENTARE 

privind elaborarea programelor şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a 

Programele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a, documente reglatoare componente ale 

curriculumului naţional au fost elaborate în conformitate cu: 

- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor 

educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de la 

Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi 

a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea profesională 

– „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga în 2002; 

- obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România vizând finalităţile, curriculumul şi 

structura învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu prevederile Legii 

învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii 

nr. 268/2003 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995; 

- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului 

preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a deopotrivă la învăţământul obligatoriu şi la 

cel liceal; 

- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul liceal 

pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se asigură accentuarea 

dimensiunii acţionale în formarea elevilor. 

- rolul şi statutul disciplinelor şcolare, stabilite în planurile cadru de învăţământ aprobate prin 

ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5723/ 23.12.2003. 

Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe componentele 

trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul programei şcolare, a ofertei 

educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării prezentate distinct, pentru fiecare dintre 

aceste componente. 

În aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a – a X-a au următoarea structură: 

- Notă de fundamentare, elaborată în scopul prezentării relaţiei dintre programele 

şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a şi documentele de politică educaţională şi curriculară pe 

care acestea se fundamentează: 

- Notă de prezentare, în care de detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul 

specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de 

învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european; 


2

- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o 

disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a 

evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau 

pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; 

- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul disciplinei, 

definite pentru învăţământul liceal; 

- Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, 

definit pentru fiecare an de studiu; 

- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic 

adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. 

NOTA DE PREZENTARE 

Schimbarea sistemului şcolar face necesar elaborarea unor planuri cadru pe tipuri de şcoli şi 

direcţii profesionale. 


Programa materialelor din licee se diferenţiază pe baza concepţiei şi a structurii programelor 

şcolare. Literatura creştină reformată, ca materie de studiu, în liceele teologice, face parte din aria 

curiculară Limbă şi literatură, şi se va preda în 1 oră /săptămână. 

Obiective şi sarcini în predarea Literaturii creştine reformate: 

Având în vedere concentraţia interdisciplinară a materiilor Literatura creştină reformată se leagă 

în mod organic de obiectivele materiilor Limba şi literatura maghiară pe de o parte şi Educaţia 

spirituală pe de altă parte, prin obiectivul de a dezvolta conştiinţa elevilor în privinţa recunoaşterii şi 

conştientizării valorilor spirituale creştine şi a celor estetice, ţinând seama de rolul literaturii în 

formarea personalităţii elevilor. 

Prin cunoaşterea literaturii creştine elevii vor înţelege mai exact textele de diferite tipuri, vor 

cunoaşte situaţii de viaţă, mărturii, situaţii de decizie, dileme morale, precum şi modul de rezolvare a 

acestora. Vor vedea diferite modele de comportament, respectiv manifestări ale vieţii spirituale care pot 

fi valorificate şi în viaţa lor. 

Materialul contribuie la formarea elevilor pentru ca ei să devină utilizatori şi moştenitori ai limbii 

materne. 


3


COMPETENŢE GENERALE 

1. Conştientizarea forţei moştenirii spirituale reformate şi a influenţei acesteia asupra culturii 

şi a individului. 

2. Generarea comportamentului estetic prin referire la citirea şi înţelegerea textului şi la 

intertextualitate 

3. Comportament lingvistic conştient în conformitate cu sistemul comunicaţional, precum şi 

folosirea limbii materne în cursul comunicării orale şi scrise. 

4. Formarea şi fundamentarea unei perspective istorice, validarea conştiinţei influenţelor 

istorice. 

VALORI ŞI ATITUDINI 

Predarea literaturii creştine reformate contribuie la transformarea spiritualităţii creştine 

cunoscute la şcoală într-un sistem de valori valabil la nivelul relaţiilor familiale şi sociale de-a lungul 

vieţii. 

Prin cunoaşterea literaturii creştine elevii vor înţelege mai exact textele de diferite tipuri, vor 

cunoaşte situaţii de viaţă, mărturii, situaţii de decizie, dileme morale, precum şi modul de rezolvare a 

acestora. Vor vedea diferite modele de comportament, respectiv manifestări ale vieţii spirituale care pot 

fi valorificate şi în viaţa lor. 

Disciplina contribuie la formarea unor adulţi capabili de a-şi articula şi a-şi valida interesele şi 

valorile personale în toate sferele societăţii. 

Elevii pot însuşi fondul de cultură care îi integrează în cultura maghiară şi europeană. 

Ca disciplină, în clasele IX-X literatura creştină reformată reprezintă a continuare a predăriiînvăţării 

literaturii maghiare şi are ca obiectiv dezvoltarea competenţelor comunicaţionale, literare şi 


4

cognitive, completând-o cu competenţa formării unei perspective istorice, precum şi cu spiritualitatea 

reformată. 


Predarea literaturii creştine unitariene are ca obiectiv dezvoltarea următoarelor competenţe: 

1. Lectura şi înţelegerea textului, exersarea lecturii şi a comportamentului estetic 

• perfecţionarea deprinderilor de lectură 

• perfecţionarea deprinderilor de analiză textuală prin lectură şi comportament estetic; 

• descoperirea textului literar ca operă de artă litarară, a rolului codurilor şi formelor litare 

în organizarea textului; 

• conştientizarea specificităţilor lingvistice, stilistice şi retorice; 

• descoperirea sistemului de semnificaţii şi de gândire a operei literare, a valorilor literare 

şi artistice, a sistemelor de valori şi a relaţiilor dintre acestea. 

• interpretarea denotativă şi conotativă a textului 

• analiză intertextuală 

• comparaţia diferitelor interpretări ale operelor literare şi dezvoltarea capacităţii de 

expunere unui punct de vedere propriu 

2. Producerea de texte orale şi scrise în toate funcţiile de comunicare (informativ-descriptivă, 

expresivă, persuasivă, comunicativă, poetică) 

• dezvoltarea tehnicilor argumentetive (scris şi oral) 

• dezvoltarea competenţei de producere creativă de texte (experienţe personale, evocarea 

de imagini interioare, transformarea textului, cultivarea diferitelor specii) 

• realizarea unui studiu sau eseu care necesită o pregătire mai lungă. 

3. Fondarea unei prespective istorice: 

• interpretarea relaţiilor literatură – cititor, operă – cititor în diferite epoci; 

• descoperirea diferenţelor dintre variantele istorice ale unor specii literare date, 

identificarea legăturilor dintre tradiţiile culturale şi literare protestante prin folosirea cunoştinţelor 

lingvistice şi istorice corespunzătoare; 

• examinarea diferitelor interpretări ale unui text dat a influenţelor şi receptării în 

diferitele epoci istorice 


5


• descoperirea punctelor de tangenţă dintre operele vechi şi cele contemporane, 

recunoaşterea continuităţii şi caracterului schimbător al literaturii; 

] • relaţionare între problemele concrete ale elevilor şi materie şcolară. 

4. Dezvoltarea competenţelor de învăţare 

• Formarea aptitudinii de comunicare cu colegii, profesorii şi text. 

• Formarea aptitudinilor intelectuale (gândire, soluţionare a problemelor, moduri de 

interpretare a textului pe diferite niveluri de interpretare, folosirea operaţiilor logice: 

inducţie, deducţie, concluzie, analiză, sinteză) 

• dezvoltarea gândirii istorice 

• dezvoltarea creativităţii în vederea interpretării şi producerii de texte în mod 

independent 

5. Formarea comportamentului şi spiritualităţii reformate 

• recunoaşterea specificităţilor spiritualităţii creştine în structura de valori a operei 

literare (iubire, bucurie, pace, blândeţe, bunătate, mărinimie, fidelitate, răbdare, cumpătare) 

• recunoaşterea în operele literare a obligaţiilor provenite din asumarea valorilor spirituale 

(confesionale, naţionale, sociale, familiale, profesionale), precum şi valorificarea modelelor 

comportamentale formate prin experienţa estetică în viaţa de zi cu zi. 


6

CLASA A IX-A 

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI 

1.Conştientizarea forţei moştenirii spirituale reformate şi a influenţei acesteia asupra culturii şi a 

individului. 

Competenţe specifice Teme Conţinuturi 

1.1. Observarea relaţiilor ideatice din punct 

de vedere istoric; recunoaşterea importanţei 

reformei bisericeşti şi spirituale 

1.2. Observarea forţei moştenirii culturale 

protestante în formarea comunităţilor, 

observarea influenţei moştenirii spirituale 

asupra culturii maghiare; recunoaşterea 

misiunii individului unitarian; 

1.3. Relaţia dintre instituţiile protestante şi 

impunerea limbii materne 

Noţiunea 

reformei şi locul 

ei în istoria 

culturii 

Reforma: 

- precedente 

- direcţii principale 

- importanţa culturală şi programa 

reformei maghiare (instituţii, 

organizarea învăţământului, tipărirea 

cărţilor) 




2.1 Identificarea relaţiilor dintre literatură şi 

Traducerile Bibliei 

moştenire culturală prin utilizarea 

cunoştinţelor de istoria limbii şi istoria 

cultului unitarian 

2.2. Observarea textului literar ca operă 

lingvistică; descoperirea rolului codurilor şi 

formelor literare în organizarea textului 

Literatura 

maghiară din 

epoca reformei în 

secolul al XVI-lea 

specii liturgice (predici, rugăciuni, 

cântece bisericeşti, psaltiri) 

3. Comportament lingvistic conştient în conformitate cu sistemul comunicaţional, precum şi 



3.1 Recunoaşterea diferitelor funcţii 

comunicative 


3.2. Recunoaşterea situaţiilor de comunicare 

literară şi non-literară 

3.3. Recunoaşterea tipurilor de texte 

argumentative-persuasive, observarea 

structurii şi a modului de orgaizare a textului 

3.4. Folosirea tehnicilor argumentative 

3.5. Recunoaşterea principalelor caracteristici 

ale genurilor literare 

3.6. Recunoaşterea procedeelor fundamentale 

a textelor metaforice şi metonimice 

Literatura 

maghiară din 

epoca reformei în 

secolul al XVI-lea 

Srieri cu caracter propagandistic 

(dezbateri, cântece istorice biblice, 

ieremiade, drame bisericeşti, drame 

educative) 

-argumentare scrisă şi orală pe temă 

dată 

Specii literare: 

Lirice: imnuri, psaltiri 


7


3.7. Recunoaşterea particularităţilor situaţiei 

de comunicare având la bază particularităţile 

comunicării lirice, epice şi dramatice 

Epice: cântece istorice biblice, 

fabule 

Dramatice: drame bisericeşti drame 

educative 

4. Formarea şi fundamentarea unei perspective istorice, validarea conştiinţei influenţelor 

istorice. 


4.1 Recunoaşterea continuităţii şi a 

- Continuitatea speciilor literare 

caracterului schimbător al literaturii 

4.2.Observarea diferitelor tipuri de texte din 

punct de vedere istoric 

4.3. Relaţia narator-cititor în naraţiunea 

subiectivă, observarea şi exersarea 

procedeelor narative la persoana întâi. 

4.4. Recunoaşterea relaţiilor dintre misiunea 

Literatura 

protestantă 

ştiinţifică şi 

beletristică în 

seculul al XVIIlea 

din sec. al XVI-lea 

- psaltirea şi variantele acestuia 

Memorii, destăinuiri, scrisori, 

dedicaţii 

Discursuri, enciclopedii, gramatici, 

protestantă şi educarea maselor 

disertaţii, dicţionare 

CONŢINUTURI 

Organizarea conţinutului s-a făcut pe baza relaţiilor tematice şi funcţionale dintre texte, care se 

integrează în ordinea sistemului de cerinţe. În acelaşi timp se are în vedere cronologia formării speciilor 

specifice ale reformei, ocupând un rol semnificativ în formarea conştiinţei istorice. 

Sistemului de cerinţe a materiei Literatura creştină reformată prin exersarea lecturii 

competente, se leagă în mod organic de materiile din anii precedenţi predate la orele de literatură 

maghiară, având în vedere fondarea unui sistem de valori protestante, pornind de la cerinţele educaţiei 

diferenţiate. 

Profesorul, bazându-se pe posibilităţi şi pe competenţele elevilor va decide singur autorii şi 

operele (integrale sau fragmente) cu care va lucra, prelucrând cel puţin o operă din fiecare specie 

literară indicată. 

Noţiunile şi expresiile evidenţiate cu litere italic din tabelul precedent vor fi explicate în detaliu. 

Memoriter: 

• 2 poezii 

• Câte un fragment de 10-15 rânduri de proză şi dramă. 

Traduceri din Biblie: 

• Komjáti Benedek: Az Szent Pál levelei 

• Pesti Mizsér Gábor: Új Testamentum 

• Sylvester János: Új Testamentum 

• Mélius Juhász Péter: Új Testamentum 

• Félegyházi Tamás: Új Testamentum 

OPERE RECOMANDATE 


8


• Károlyi Gáspár: Szent Biblia 

• Köleséri Sámuel: Váradi Biblia 

• Misztótfalusi Kis Miklós: Aranyos Biblia 

• Tanulmány: Németh László: A vizsolyi Biblia 

Predici, pilde din Biblie din operele autorilor: 

• Bornemissza Péter 

• Méliusz Péter 

• Alvinczi Péter 

• Geleji Katona István 

• Medgyesi Pál 

• Komáromi Csipkés György 

Rugăciuni: 

• Heltai Gáspár: Vigasztaló könyvecske 

• Ceglédi István: Lelki harcban való bajvívás 

• Köleséri Sámuel: Bánkódó lélek nyögései 

• Bethlen Kata: Védelmező erős pais 

• Szikszai György: Keresztyéni tanítások és imádságok 

Psalmuri şi cântece bisericeşti: 

• Kecskeméti Vég Mihály: Psalmul nr. 55 

• Szenczi Molnár Albert: Psalmurile nr. 35, 42, 79, 90, 137 

• Psalmurile nr. 42, 90 

• Balassi Bálint: Psalmul nr. 42 

• Kányádi Sándor: Psalmul XC 

Poeme biblice: 

• Tinódi Lantos Sebestyén: Judit asszony históriája 

• Tinódi Lantos Sebestyén: Jónás prófétáról 

• Batizi András: Az drága és istenfélő vitéz Gedeonról szép história 

• Batizi András: Jónás prófétának históriája 

• Farkas András: Az zsidó és magyar nemzetről 

Ieremiade: 

• Szalárdi János: Siralmas magyar krónika 

• Szegedi Kis István: A magyar siralmas éneke a tatár rablásról 

Cântece dojenitoare: 

• Szkhárosi Horvát András: Kétféle hitről 

• Szkhárosi Horvát András: A fejedelemségről 

• Szkhárosi Horvát András: Az fösvénységről 


9


Drame bisericeşti şi educative: 

• Sztárai Mihály: Papok házassága 

• Sztárai Mihály: Az igaz papság tiköre 

• Debreceni disputa 

• Pápai Páriz Ferenc: Izsák és Rebeka házassága 

Poezii lirice: 

• Balassi istenes költészete 

• Bornemissza Péter: Siralmas énnéköm … 

Memorii: 

• Bethlen Miklós: Önéletírás 

• Misztótfalusi Kis Miklós: Maga Mentsége 

• Bethlen Kata: Önéletírás 

Székfoglaló beszédek: 

• Apácai Csere János: Az iskolák felette szükséges voltáról 

• Apácai Csere János: A bölcsesség tanulásáról 

Fabule: 

• Pesti Gábor: Fabulák 

• Heltai Gáspár: Száz fabula 

SUGESTII METODOLOGICE 

Conţinuturile propuse se împart în următoarele arii tematice şi unităţi de învăţare: conceptul 

reformei, literatura maghiară în perioada reformei în secolul al XVI-lea, literatura protestantă ştiinţifică 

şi beletristica secolului al XVII-lea. Prelucrarea tematică a acestor arii tematice face posibil adâncirea 

cunoştinţelor dobândite în anii anteriori şi integrarea cunoştinţelor noi. 

Temele s-au ales conform următoarelor premise: 

comportamentului 

● accentuarea caracterului pragmatic prin punerea în centru a dezvoltării 

● Referiri la practica personală şi comunitară de azi 

● coordonarea cu cunoştinţele dobândite la celelalte arii curriculare având în vedere în 

special ariile culturale „limbă şi comunicare” respectiv „Om şi societate”. 

Prezentul curriculum are o structură dinamică, asigură libertatea profesorului în planificare şi 

realizarea conţinuturilor de predare. Paşii predării trebuie planificate conform competenţelor specifice 

şi trebuie avut în vedere structura internă a conţinuturilor de predare precum şi competenţele elevilor. 

- dialog: discutarea diferitelor tematici; 


10

- studii de caz, în care spiritualitatea unitariană are valoare de exemplu 

- problematizare (opinii, păreri, concluzii) 

- implicare în rezolvarea problemelor concrete ale comunităţii 

- argumentare biblică; 

- folosirea calculatorului şi a altor mijloace audiovizuale pentru ilustrare, căutare de informaţii 

şi adunarea unor date pe teme date. 

Evaluarea la orele de Literatură creştină reformată are caracter sumativ şi formativ şi trebuie să fie 

motivantă pentru ca elevii să se identifice cât mai uşor cu materia prelucrată. 

Se preopune: portofoliul, autoevaluarea, verificarea nivelului de cunoştinţe a elevilor, observarea 

sistematică în şcoală şi în afara şcolii a comportamentului elevilor, utilizarea formelor comunicaţionale 

orale şi scrise învăţate. 

CLASA A X-A 


1.Conştientizarea forţei moştenirii spirituale reformate şi a influenţei acesteia asupra culturii şi a 

individului. 


1.1 Formele de prezentare a eului liric şi 

recunoaşterea particularităţilor 

discursului liric 

1.2.Identificarea situaţiei de comunicare 

în lira comunitară 

1.3. Observarea relaţiilor dintre lirica 

comunitară şi viziunea protestantă despre 

lume 

1.4. Observarea textului liric ca operă 

lingvistică, recunoaşterea rolului 

diferitelor forme şi coduri literare în 

organizarea textului 

1.5. Recunoaşterea şi interpretarea 

relaţiilor intertextuale în textul liric 


1.6. Descoperirea structurii de valori şi a 

relaţiilor de valori, în opera lirică, 

observarea sistemului de valori şi a 

viziunii despre lume bazată pe etica 

religioasă 

Perpetuarea 

moştenirii literare a 

epocii reformaţiei, 

precum şi a 

imaginii despre om 

şi Dumnezeu în 

lirica de mai târziu 

- eu liric, situaţie lirică (caracter 

personal, impersonal caracter 

direct, indirect, caracter 

metaforic) 

Variante ale psaltirii, imnului şi odei 

Imagini poetice, formaţiuni retorice, 

organizarea şi ritmul unei poezii lirice 

date 

Citat, trimitere, amintiri ale formelor 

lirice (compararea tematică şi poetică 

a unor opere din epoci diferite, situaţii 

specifice de viaţă, situaţii de conflict, 

interpretarea şi dezbaterea unor dileme 

de personalitate, observarea procesului 

unor cize de valori şi a căutării de 

valori, redactarea unor concluzii pe 

baza operelor lirice studiate 


11





2.1. Recunoaşterea caracteristicilor operei 

epice cu conştientizarea caracteristicilor 

speciilor lirice şi dramatice 

2.2. Identificarea componentelor situaţiei 

de comunicare literară în operele epice; 

Perpetuarea 



precum şi a 


şi Dumnezeu în 

epica de mai târziu 

Compararea recapitulativă a operelor 

epice studiate în prealabil. 

Diferenţiere dintre autor, narator, 

personaj pe baza unei opere date. 

3. Comportament ligvistic conştient în conformitate cu sistemul comunicaţional, precum şi 



3.1 Observarea variantelor desfăşurării 

acţiunii pe baza diferitelor variante de 

specii ale unui roman 

3.2. Observarea relaţiei dintre timpul 

povestirii şi timpul povestit 

3.3. Recunoaşterea relaţiilor dintre 

discursul narativ şi discursul personajelor 

3.4. Descoperirea structurii de valori, a 

relaţiilor de valori în opera epică, 


percepţiei despre lume bazată pe etica 

religioasă 

3.5. Recunoaşterea principalelor 

caracteristici ale genurilor literare 

Perpetuarea 



precum şi a 


şi dumnezeu în 

epica de mai târziu 

Observarea formaţiunilor continuităţii 

şi a întreruperii, separarea planurilor 

în cazul romanelor cu mai multe 

planuri paralele, recunoaşterea 

elementelor progresive şi regresive, 

interpretarea funcţiilor descrierilor şi 

a pasajelor reflective într-un roman 

modern romantic, realist şi clasic 


ales. 

Structuri temporale şi narative, 

variante ale relaţiei dintre timpul 

povestirii şi timpul povestit în romanul 

modern romantic, realist şi clasic ales. 

Recunoaşterea tipurilor de narator, a 

punctelor de vedere, identificarea 

situaţiei de comunicare şi interpretarea 

funţiei acesteia în romanul modern 

romantic, realist şi clasic ales. 

-interpretarea unor situaţii specifice de 

viaţă şi de conflict, Interpretarea şi 

dezbaterea unor dileme de 

personalitate, observarea procesului 

unor cize de valori şi a căutării de 


baza operelor epice studiate 

Însumarea convenţiilor speciei, a 

variantelor şi a caracteristicilor 

stilistice la romanul modern romantic, 

realist şi clasic 

4. Formarea şi fundamentarea unei perspective istorice, validarea conştiinţei influenţelor istorice. 


12

4.1 Recunoaşterea elementelor structurale 

ale operei dramatice de la drama 

bisericească la cea parabolică 

4.2. Descoperirea asemănărilor şi 

diferenţelor în privinţa firului epic în 

operele epice şi dramatice 

4.3. Recunoaşterea relaţiei dintre 

variantele unor opere dramatice şi de 

cultură 


4.4. Descoperirea structurii de valori şi a 

relaţiilor de valori a operelor dramatice, 


viziunii bazate pe etica religioasă 

Literatura 

protestantă 

ştiinţifică şi 

beletristică în 

seculul al XVII-lea 

CONŢINUTURI 

Identificarea situaţiei dramatice, a 

firului epic, a personajelor, a 

discursului, a structurii textului şi a 

acţiunii unei drame, descoperirea 

locului şi rolului scenelor într-o 

dramă aleasă 

- asemănarea funcţiei descrierii, 

naraţiunii şi a indicaţiilor regizoriale 

pe baza unui roman, respectiv a unei 

drame studiate 

Compararea variantelor unei drame 

date scrise pentru scenă, respectiv cu 

scopul convingerii religioase 

Tipuri specifice de protagonişti, 

situaţii conflictuale. Interpretarea şi 

dezbaterea unor dileme de 

personalitate, observarea procesului 

unor crize de valori şi a căutării de 


baza operelor dramatice studiate 

La alegerea conţinuturilor se va avea în vedere particularităţile de vârstă şi capacităţile elevilor, 

iar accentul se va pune şi obiectivele urmărite şi activităţile rezultate din acestea. 

Temele vor fi structurate conform caracteristicilor speciilor. În alegerea şi gruparea speciilor şi 

operelor legate de o anumită temă se vor avea în vedere pe de o parte teoria speciilor, (varietatea 

poetică-retorică), iar pe de altă parte principiile ale naratologiei şi tipologiei dramatice. 

O cerinţă de bază este ca să se faă posibil stabilirea unor legături personale între materia predată 

şi situaţiile concrete de viaţă ale elevilor. 

În predarea literaturii creştine reformate o completare importantă este documentarea despre 

monumente vestite şi referinţele literare protestante ale regiunii. 

O altă completare ar putea fi conştientizarea interacţiunii dintre dramă şi teatru prin vizionarea pe 

scenă a unei drame sau prezentarea de către elevi a uneia dintre dramele studiate. 

Profesorul, bazându-se pe posibilităţi şi pe competenţele elevilor va decide singur autorii şi 

operele (integrale sau fragmente) cu care va lucra, prelucrând cel puţin o operă din fiecare specie 

literară indicată. 

Noţiunile şi expresiile cu litere italic din tabelul precedent vor fi explicate în detaliu. 

Memoriter: 

• 2 poezii şi câte un fragment de 10-15 rânduri de proză şi dramă. 

• Folosirea orală şi scrisă a unor citate în conformitate cu scopul comunicării şi context. 

OPERE RECOMANDATE 

Opere lirice: 

• Csokonai Vitéz Mihály: Halotti versek 

• Berzsenyi Dániel: Fohászkodás 


13


• Kölcsey Ferenc: Vanitatum vanitas 

• Kölcsey Ferenc: Himnusz 

• Petőfi Sándor: A XIX. század költői 

• Arany János: Ráchel siralma 

• Arany János: Széchényi emlékezete 

• Arany János: Dante 

• Tompa Mihály: Új Simeon 

• Tompa Mihály: A gólyához 

• Ady Endre: Sötét vizek partjain 

• Ady Endre: Ádám, hol vagy? 

• Ady Endre: Krisztus-kereszt az erdőn 

• Ady Endre: Imádság háború után 

• Ady Endre: Köszönöm, köszönöm, köszönöm 

• Ady Endre: A Kalota partján 

• Áprily Lajos: Imádkozom: legyek vidám 

• Áprily Lajos: Lassú szárnyon 

• Áprily Lajos: Kálvin 

• Áprily Lajos: Kalács, keddi kalács 

• Reményik Sándor: Kegyelem 

• Reményik Sándor: Templom és iskola 

• Reményik Sándor: Békesség Istentől 

• Reményik Sándor: Ne Ítélj 

• Reményik Sándor: Béke 

• Szabó Lőrinc: Tücsökzene; A gályarabok szobra; Isten 

• Bódás János: Zsoltáros prédikátor 

• Jékely Zoltán: Nagyenyed 1950 

• Csanádi Imre: Egy hajdani templomra 

• Kányádi Sándor: Egy csokor orgona mellé 

• Kányádi Sándor: Noé bárkája felé 

• Csoóri Sándor: Ideje jött 

• Szilágyi Domokos: Próféta 

• Szilágyi Domokos: Dávid unokája 

Opere epice: 

• Jókai Mór: És mégis mozog a föld 

• Kemény Zsigmond: A rajongók 

• Gyulai Pál: Egy régi udvarház utolsó gazdája 

• Móricz Zsigmond: Fáklya 

• Móricz Zsigmond: Erdély – trilógia 

• Móricz Zsigmond: Árvácska 

• Szabó Dezső: Az elsodort falu 

• Kós Károly: Varjúnemzetség 

• Németh László: Az emberi színjáték 

• Kodolányi János: Az égő csipkebokor 

Opere dramatice: 

• Németh László: Eklézsia-megkövetés 

• Sütő András: Egy lócsiszár virágvasárnapja 


14

• Sütő András: Káin és Ábel 

• Sütő András: Csillag a máglyán 

Disertaţii: 

• Kölcsey Ferenc: Parainesis 

• Makkai Sándor: Magyar fa sorsa 

• Makkai Sándor: Öntudatos kálvinizmus 

• Németh László: Az én katedrám 

• Karácsony Sándor: A magyar észjárás 


Conţinuturile propuse se divizează în următoarele arii tematice: Perpetuarea moştenirii literare a 

reformei maghiare, a viziunii despre om şi Dumnezeu în lirica, epica şi dramaturgia epocilor de mai 

târziu. 

Prelucrarea tematică a acestor arii tematice face posibil adâncirea cunoştinţelor dobândite în anii 

anteriori şi integrarea cunoştinţelor noi. 

Temele s-au ales conform următoarelor premise: 

comportamentului 

● accentuarea caracterului pragmatic prin punerea în centru a dezvoltării 

● Referiri la practica personală şi comunitară de azi 

● coordonarea cu cunoştinţele dobândite la celelalte arii curriculare având în vedere în 

special ariile culturale „limbă şi comunicare” respectiv „Om şi societate”. 

Prezentul curriculum are o structură dinamică, asigură libertatea profesorului în planificare şi 

realizarea conţinuturilor de predare. Paşii predării trebuie planificate conform competenţelor specifice 

şi trebuie avut în vedere structura internă a conţinuturilor de predare precum şi competenţele elevilor. 

Se propune folosirea următoarelor activităţi de învăţare: 

- dialog: discutarea diferitelor tematici; 

- studii de caz, în care spiritualitatea unitariană are valoare de exemplu 

- problematizare (opinii, păreri, concluzii) 

- implicare în rezolvarea problemelor concrete ale comunităţii 

- argumentare biblică; 



15


- folosirea calculatorului şi a altor mijloace audiovizuale pentru ilustrare, căutare de informaţii şi 

adunarea unor date pe teme date. 

Evaluarea la orele de Literatură creştină reformată are caracter sumativ şi formativ şi trebuie să fie 

motivantă pentru ca elevii să se identifice cât mai uşor cu materia prelucrată. 

Se propune: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică în şcoală şi în afara şcolii a 

comportamentului elevilor, eseul, studii lucrate în comun, transcrierea unui text pentru a situaţie de 

comunicare diferită, utilizarea formelor comunicaţionale orale etc. 


16



Studii biblice – clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 

ANEXA Nr. 2 


STUDII BIBLICE 






1







educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European 

de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi 

formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării 

europene în formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la 

Copenhaga în 2002; 

- obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România vizând finalităţile, 

curriculumul şi structura învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu 

prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi 

completările ulterioare şi ale Legii nr. 268/2003 pentru modificarea Legii 

învăţământului nr. 84/1995; 

- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura 

învăţământului preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a deopotrivă la 

învăţământul obligatoriu şi la cel liceal; 

- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru 

învăţământul liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care 

se asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor. 

- rolul şi statutul disciplinelor şcolare, stabilite în planurile cadru de învăţământ 

aprobate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5723/ 

23.12.2003. 

Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe 

componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul 

programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării 

prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente. 

structură: 

În aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a – a X-a au următoarea 


2

- Notă de fundamentare, elaborată în scopul prezentării relaţiei dintre 

programele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a şi documentele de politică 

educaţională şi curriculară pe care acestea se fundamentează: 

- Notă de prezentare, în care de detaliază rolul disciplinei de învăţământ 

şi statutul specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi 

contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie 

stabilite la nivel european; 

- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite 

pe o disciplină de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de 

învăţământ, pentru a evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul 

învăţământului obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a 

acestora; 


- Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul 

disciplinei, definite pentru învăţământul liceal; 

- Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei 

şcolare, definit pentru fiecare an de studiu; 

- Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea 

demersului didactic adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în 

programele şcolare. 


3



Obiectivul general al disciplinei Studii biblice constă în formarea personalităţii în 

concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor adecvate şi structurarea unei 

sistem de atitudini moral-creştine prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a 

comunităţii. Elevul, prin studiu, ajunge la acel grad de identificare, care îi permite, să accepte 

textul biblic, nu ca pe o creaţie a unei ere îndepărtate, ci ca un text viu, plin de actualitate şi 

putere, care propagă valori perene, care vor acţiona atât in viaţa lui, cât şi în societate. 

Prin cunoştinţele, atitudinile şi valorile promovate, disciplina contribuie la formarea 

competenţelor cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene, cu precădere la formarea celor 

care vizează domeniile: a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi 

civice şi „sensibilitate la cultură”. Contribuţia disciplinei Studii biblice la aceste domenii este 

prezentată detaliat astfel: 

• a învăţa să înveţi 

- abilităţi: manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de 

învăţare, reflecţia critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din perspectiva propriei 

identităţi religioase şi a atitudinii ecumenice; 

- atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a importanţei acesteia pentru dezvoltarea 

proprie; adaptabilitate şi flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi 

iniţiativă în procesul de învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă; 

• competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice 

- cunoştinţe: informaţii despre propria credinţă şi despre alte credinţe şi convingeri; 

cunoştinţe referitoare la principalele evenimente din istoria Bisericii; noţiuni referitoare 

la atitudini şi comportamente creştine în relaţia cu aproapele şi în raportarea la 

comunitate; modele biblice de comportament şi de viaţă; 

- abilităţi: asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi 

variate din punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a comportamentelor 

semenilor; eliminarea din comportament a oricărei forme de violenţă pe criterii 

religioase; medierea situaţiilor conflictuale care pot apărea la nivelul comunităţii; 

- atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre valorile specifice diferitelor religii; respectul 

faţă de cei de alte credinţe şi convingeri; responsabilitate în raport cu propriul 

comportament; acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; 

implicarea în viaţa comunităţii; 

• „sensibilitate la cultură” 


4

- cunoştinţe: contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă, 

literatură, artă, civilizaţie etc.); 

- abilităţi: analizarea, compararea şi dezbaterea vizând rolul religiei în cultura universală; 

- atitudini: asumarea propriei identităţi religioase şi manifestarea respectului pentru alte 

credinţe; manifestarea unor atitudini pozitive faţă de formele de expresie culturală. 

Disciplina Studii biblice face parte din aria curriculară ”Om şi societate” şi i se alocă 2 

oră pe săptămână în curriculumul diferenţiat pentru filiera Teologică, Specializare: 

Reformată. 


Programa şcolară de Studii biblice este structurată pe următoarele componente: 

- competenţe generale – comune pentru toate programele şcolare 

- valori şi atitudini 

- competenţe specifice asociate cu conţinuturi; 

- conţinuturi ale învăţării; 

- sugestii metodologice. 


5



1. A slujii pe Dumnezeu, în aşa fel, ca în activitatea pentru aproapele, în toate situaţiile 

să devină ajutor conform învăţăturii Evangheliei. 

2. In realitatea istorică şi socială dată, în toate situaţiile, să găsească modul adecvat, 

creştinesc de acţiune. 

3. Credinţa bazată pe Evanghelie să determine toate acţiunile sale în familie, în 

comunitate şi în societate. 

4. Să se recunoască ca individualitate prin credinţa sa. Având conştiinţa identităţii 

personale şi a valorilor proprii, să accepte şi să respecte altruitatea, ca şi clemenţa 

Domnului. 

5. Să şi asume realizarea îndemnului la misiune. Să împlinească prin aceasta misiune, 

slujba vieţii sale, chemarea lui de creştin. 


• Prin studiul Cunoştinţelor Biblice să înţeleagă aprofundat sistemul de imagini, 

simboluri şi concepte ale Sfintei Scripturi. Să recunoască valoarea soterologică a 

acestui sistem 

• Să-şi formeze abilitatea de a folosi Biblia, ca pe un izvor de învăţătură mereu actual, 

din care în permanenţă poate inspira; faţă de care trebuie să raporteze actele sale 

proprii şi ale celor din jur, de unde poate primi răspunsuri la întrebările sale 

existenţiale. 

• Dumnezeu prin Scriptură, cu ajutorul Sfântului Duh, în permanenţă modelează viaţa 

credinciosului. 

• Să devină capabil să folosească, ca măsură în viaţa proprie şi în cea a Bisericii 

principiul “sola Scriptura”, elementul cel mai important al conştiinţei reformate. 


6

CLASA A IX-A 




Competenţe specifice Conţinuturi 

1. 1. Să argumenteze că Sfânta Scriptură proclamă • Istoria lui Avram şi a lui Isaac 

voinţa de mântuire Domnului pentru om. 

• Rugăciunea. Tatăl nostru. 

1. 2. Răspunsurile la întrebările vieţii sale să le • Petru în scufundare (Matei 14, 22–33.) 

caute în mesajul evangheliei 

1. 3. Sfânta Scriptură să devină pentru elev 

criteriul calităţii vieţii sale. Să reuşească în 

condiţiile societăţii prezente, să ducă o viaţă 

conform voii lui Dumnezeu, în aşa fel, ca valorile 

eterne asimilate să nu fie distorsionate de gândirea 

cotidiană şi de modă. 

• Macarismele. Antiteze. Milostenie. Post. 

• Măsură egală. Învăţători falşi. Casa clădită 

pe stâncă. 

• Comori în cer. Îngrijorare. 




2. 1. În oglinda pildelor din cele două testamente 

să se recunoască personal şi să descopere în ele 

voia Domnului. 

2. 2. Să recunoască valoarea Sfintei Scripturi în 

totalitatea ei. Să lărgească cunoştinţele avute în 

acest sens şi să-şi dezvolte viziunea creştină asupra 

vieţii. 

• Istoria lui Iosif 

• Nicodim 

• Viţelul de aur: Idolul şi mijlocirea lui 

Moise, mânia lui Dumnezeu, faţa lui 

Moise (Exod 32–34.) 




3. 1. Să pună în practică convingerile creştineşti în 

cadrul comunităţii, devenind membru activ al 

grupului 

3. 2. Atitudinile sale să fie caracterizate de 

toleranţă, stimă, empatie şi dorinţă de a ajuta 

semenul. 


• Denumirea ucenicilor; trimiterea lor în 

misiune (Marcu 3,13–19. Matei 10. Luca 

6,12–16. 9,1–6. 10.) 

Samariteanca (Ioan 3–4.) 



Domnului. 


4. 1. Dezvoltarea continuă a credinţei sale să-l 

ajute ca prin: “încredere neclintită în lucrurile 

nădăjduite, o puternică încredinţare despre 

lucrurile cari nu se văd” (Evrei, 11,1), să înţeleagă 

realitatea faptelor sociale şi de gândire ale 

prezentului, găsindu-şui locul şi rolul personal în 

acest ansamblu. 

• Promisiune dată lui Avram, legământul 

încheiat cu el (Geneza 15.) 

• Adevăratele rude ale lui Iisus (Matei 

12,46–50. Marcu 3,20–21. 21–35. Luca 

8,19–21.) 


7


4. 2.. Cele relevate de Dumnezeu în Vechiul şi 

Noul Testament, să devină fundamentul vieţii sale. 

• Ispitirea lui Iisus (Luca 3,1–20. 21–23. 

4,1–15. Matei 3,1–12. 13–17. 4,1–11. 

Marcu 1,1–8. 9–12. Ioan 1,34.) 




5. 1. Să se adapteze la obiceiurile (cutumă, 

datini?) comunităţii, ce asigură circulaţia liberă şi 

sistematică a informaţiilor 

5.2. Să ia parte la formarea şi susţinerea 

activităţilor sănătoase, sincere, umile în comunitate 

UNITĂŢI DE CONŢINUT 

A. CUNOŞTINŢE BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT 

• Legea: La Sinai (Exod 19.) 

• Decalogul (Exod 20,1–17.) 

I. Introducere generală 

Termeni-cheie, concepte, probleme de atins din Cunoştinţele Biblice 

Despre Sfânta Scriptură 

Raportul şi relaţia intre Vechiul şi Noul Testament 

Geografia biblică. Cunoştinţe generale şi orientarea pe hartă 

II. Primele istorisiri Geneza 1–11. 


Cele două relatări ale Facerii (Geneza 1–2,4a şi Geneza 2,4b–24.) 

Căderea în păcat 

Alungarea din Paradis. Escalarea păcatului 

Cain şi Abel, Lamec (Geneza capitolele 3–4.) 

Istoria lui Noe (Geneza capitolele 6–9.) 

Turnul din Babel (Geneza 11,1–9.) 

• Ospătarea celor cinci mii (Marcu 6,30–44. 

Luca 9,11–17. Matei 14,13–21. Ioan 6,1–14.) 

• Tânărul născut orb (Ioan 9.) 

III. Istoria patriarhilor Geneza 15–50. 

Avram şi Isaac 


Istoria lui Avram şi a luiIsaac I. (Geneza 12–25.) Porunca de a părăsi pămânul natal, 

făgăduială şi binecuvântare (Geneza 11,27–12,9.) Avram şi Sara în Egipt (Geneza 12,10– 

20.) Avram şi Lot (Geneza 13–14.) 

Promisiune dată lui Avram, legământul încheiat cu el (Geneza 15.), Agar şi Ismael 

(Greneza 16) Legământ cu Avram (Geneza 17), Trimişii lui Dumnezeu la Avram (Geneza 

18.) Sodoma şi Gomora (Geneza 19,1–29.) Fiicele lui Lot (Geneza 19,30–38.) La 

Abimelec (Geneza 20.) 

Istoria lui Avram şi Isaac II. Naşterea lui Isaac. Hagar şi Ismail (Geneza 21.) Jertfirea lui 

Isac (Geneza 22), Înmormântarea Sarei (Geneza 23.) Soţie pentru Isaac (Geneza 24.) 

Moartea lui Avram (Geneza 25,1–10.) 

Iacov şi Esau 



8


Naşterea lui Iacov şi Esau, un blid de linte (Geneza 25,20–34.) Săparea de fântâni (Geneza 

26.) Iacov obţine binecuvântarea părintească prin înşelăciune (Geneza 27,1–46.) 

Isaac permite lui Iacov să plece, visul şi făgăduinţa lui Iacov (Geneza 28,1–22.= Iacov la 

Laban (Geneza 29–31.) 

Iacov se teme de Esau. Lupta lui cu îngerul (Geneza 32.) Întâlnirea sa cu Esau (Geneza 

33.) Naşterea lui Beniamin; moartea Rahelei (Geneza 35.) 

Istoria lui Iosif 


Iosif şi fraţii săi (Geneza 37,39–45.) 

Sfârşitul istoriei lui Iacov şi Iosif (Geneza 46–50.) 

IV. Fapta slobozitoare a lui Dumnezeu Exod 1–14. 


Captivitatea. Chinuire (Exod 1.) Moise (Exod 3–6.) Moise şi faraonul (Exod 7–11.) 

Slobozirea. Pasca şi ieşirea (Exod 12–13.) Migrarea în deşert, urmărire şi scăpare (Exod 

13–14.) 

V. Greutăţile vieţii noi 


Migrare în deşert: Apă (Exod 15,22–27. 17,1–7.) Prepeliţe şi mană (Exod 16.) Victorie 

asupra amalechiţilor (Exod 17.) Vizita lui Ietro (Exod 18.) 

Legea: La Sinai (Exod 19.) Decalogul (Exod 20,1–17.) 

Viţelul de aur: Idolul şi mijlocirea lui Moise, mânia lui Dumnezeu, faţa lui Moise (Exod 

32–34.) 

Iscodire şi nemulţumire Cercetarea pământului şi spaima (Numeri 13–14.) Core, Datan şi 

Abiram (Numeri 16.) Nuiaua lui Aaron (Numeri 17.) 

Balam: Balac şi Balam (Numeri 22–24.) Moartea lui Moise (Numeri 34.) 

B. CUNOŞTINŢE BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT 

I. Introducere Noul Testament 


Formarea şi distribuirea Canonului Biblic 

Caracteristici 

II. Naşterea şi copilăria lui Iisus 


Naşterea lui Ioan Botezătorul, vestirea naşterii lui Iisus (Luca 1.) 

Îngerul la Iosif (Matei 1,18–23.) 

Recensământul, păstorii, oastea îngerilor, tăiatul împrejur al copilului, Simeon şi Ana 

(Luca 2,21–40.) 

Magii, Irod, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea acasă (Matei 2.) 

Iisus în vârsta de 12 ani (Luca 2,41–52.) 

III. Pregătirea lui Iisus 


Predica lui Ioan Botezătorul la Iordan. Trimişii care se interesează de persoana sa 

Botezarea lui Iisus. 

Ispitirea lui Iisus (Luca 3,1–20. 21–23. 4,1–15. Matei 3,1–12. 13–17. 4,1–11. Marcu 1,1– 

8. 9–12. Ioan 1,34.) 

Iisus îşi începe activitatea; chemarea ucenicilor 


9



Iisus începe să predice, primirea sa în Nazaret (Matei 4,12–17. Marcu 1,14–15. Luca 

4,13–30.) 

Îşi cheamă primii ucenici (Matei 4,18–25. Marcu 1,16–20. Ioan 1,35–52.) 

Chemarea lui Levi; în compania păcătoşilor (Marcu 2,13–17. Luca 5,27–32.) 

Matei (Luca 5,1–11.) 

Denumirea ucenicilor; trimiterea lor în misiune (Marcu 3,13–19. Matei 10. Luca 6,12–16. 

9,1–6. 10.) 

Primele minuni ale lui Iisus; sufletul necurat din Capernaum (Luca 4,31–37. Marcu 1,21– 

28.) Soacra lui Petru şi mulţi bolnavi (Marcu 1,29–39. Luca 4,37–40.) Leprosul (Marcu 

1,40–45. Luca 5,12–16.) 

Vindecarea unui schilod; iertarea păcatelor (Marcu 2,1–12. Luca 5,17–26. Matei 9,1–8.) 

Postul (Matei 9,10–17. Marcu 2,18–22. Luca 5,33–39.) 

Ruperea spicelor de grâu în ziua de sâmbătă. El este Domn şi al Sabatului (Marcu 2,23– 

28. Luca 6,1–5. Matei 12,1–8.) 

Vindecare în zi de sâmbătă. Omul cu mâna uscată la sinagogă (Matei 12,9–21. Marcu 3,1– 

6. Luca 6,6–12.) 

Discuţie despre Belzebub (Marcu 3,22–30. Matei 12,22–37.) 

Adevăratele rude ale lui Iisus (Matei 12,46–50. Marcu 3,20–21. 21–35. Luca 8,19–21.) 

IV. Ioan Botezătorul Întrebarea lui Ioan Botezătorul. Moartea sa 


Întrebarea lui Ioan Botezătorul pusă în temniţă 

Răspunsul lui Iisus şi mărturia sa despre Ioan (Matei 11,1–24. Marcu 6,14–29. Luca 7,18– 

35.) 

V. Întâlniri cu Iisus 


Nicodim 

Samariteanca (Ioan 3–4.) 

VI. Mesia cuvântului şi al faptei I. Cuvântarea de pe munte 


Matei (5–7.) Luca (6,20–49.) 

Macarismele. Antiteze. Milostenie. Post. 

Rugăciune. Tatăl nostru. Comori în cer. Îngrijorare. 

Măsură egală. Învăţători falşi. Casa clădită pe stâncă. Încheiere. 

Minuni: 

Vindecări la mare (Marcu 3,7–12.) 

Liniştirea mării (Marcu 4,35–41. Luca 8, 22–25.) 

Iisus umblă pe mare (Marcu 6,45–52.) 

Petru în scufundare (Matei 14, 22–33.) 

Psihopatul din Gadara (Marcu 5,1–20. Luca 8,26–39. Matei 8,28–34.) 

Femeia sângerândă, fiica lui Iair (Marcu 5,21–43. Luca 8,40–56. Matei 9,18–26.) 

Doi orbi (Matei 9,27–38.) 

Ospătarea celor cinci mii (Marcu 6,30–44. Luca 9,11–17. Matei 14,13–21. Ioan 6,1–14.) 

Ospătarea celor patru mii (Marcu 8,1–10. Matei 15,29–39.) 

Vindecă mulţi bolnavi (Marcu 6,53–56. Matei 14,34–36. 15,29–31.) 

Femeia canaanită (Marcu 7,24–30. Matei 15,21–28.) Surdo+mutul (Marcu 7,31–37.) 

Orbul din Betsaida (Marcu 8,22–26.) 


10


Băiatul epileptic (Marcu 9,14–29. Luca 9,37–43. Matei 17,14–19.) 

Nunta din Cana (Ioan 2,1–25.) 

Căpitanul din Capernaum (Ioan 4,43–54. Luca 7,1–10. Matei 8,5–13.) 

Tânărul din Nain (Luca 7,11–17.) Învierea lui Lazăr (Ioan 11.) Bolnavul dela Betesda 

(Ioan 5,1–16.) 

Tânărul născut orb (Ioan 9.) 

Un bolnav de dropică (Luca 14,1–6.) 

Zece leproşi (Luca 17,11–19.) 

C. Lecţii de sinteză 

1. Primele istorisiri şi istoria patriarhilor (Dumnezeu are un plan cu ei) 

2. Iacov şi Esau (Promisiunile se împlinesc) 

3. Dumnezeu ne conduce spre o viaţă nouă 

4. Naşterea lui Iisus (Mântuirea a apărut) 

5. Începutul activităţii lui Iisus (Semnele Împărăţiei lui Dumnezeu) 

6. Prevestitor şi Cuvântarea de pe Munte (A învăţat cu putere) 

7. Iisus acţionează cu putere 

D. Bibliografie complementară pentru desăvârşirea competenţelor asimilate 

1. Atlas Biblic 

2. Ravasz László: Explicaţii veterotestamentale 

3. Ravasz László: Explicaţii neotestamentale 

4. Kodolányi János: Az égő csipkebokor (Rugul arzând) 

5. Kodolányi János: Vízözön (Potopul) 

6. Kodolányi János: Új ég és új föld (Cer şi pământ nou) 


11


CLASA A X-A 





1. 1. În problemele sale personale şi sociale să se 

bazeze pe cele relevate în Biblie şi pe mântuirea 

primită prin Hristos, cu credinţa fermă, că 

• Cartea lui Rut 

• Iov în suferinţe şi în biruinţă (1–2. 19,25– 

27. 42.) 

Dumnezeu întoarce orice în folosul nostru. 

1. 2. Asumarea responsabilităţii pentru sine şi • David şi Goliat (1Samuel 17.) 

pentru semeni. 




2. 1. Să argumenteze scopul suferinţei lui Isus • Grădina Ghetsemani (Matei 26,30–46. 

Hristos, cât şi despre formarea şi răspândirea în Luca 22,34–46. Marcu 14,26–42.) 

lume a bisericii. 

2. 2. Viaţa lui de creştin credincios să fie bazată pe • Oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul 

Cuvântul Domnului. 

risipitor (Luca 15.) 

2.3. Să facă dovada dezvoltării integrale a • Faptele şi vorbele apostolilor în Ierusalim 

personalităţii, prin manifestarea plenară a unei păci (Fapte 3–7.) 

interioare, a bucuriei vieţii trăite, prin creştere 

forţei vitale cuprinse în armonia intelectului, 

emotivităţii şi voinţei sub imperiul categoriilor 

adevărului, frumosului şi sacrului. 




3. 1. Să recunoască şi să accepte comunitatea • Marea poruncă (Matei 22,37–40. Luca 

bisericească ca pe o familie, conformându-se 10,25–28.) 

obligaţiilor şi drepturilor ce decurg din aceasta, 

• Samariteanul milostiv (Luca 10,29–37.) 

considerând ca o lărgire şi împlinire a libertăţilor 

sale personale. 

• Maria şi Marta (Luca 10,38–42.) 

3. 2. Să argumenteze cu credinţă, delimitându-se Purificarea Templului (Matei 21,12–17. 

de propaganda sectelor, a înlocuitorilor de religii, a Marcu 11,15–19. Luca 19,45–48.) 

pseudo-religiilor, care au o influenţă negativă 

asupra vieţii spirituale a individului şi a societăţii. 

3.3. Să accepte cu smerenie sarcinile primite de la Cartea Judecătorilor: Prezentarea generală 

Dumnezeu în situaţia istorică şi socială dată 

a judecătorilor, Deboira şi Barac 

(Judecători 4.) Ghideon (Judecători 6–7.) 

Samson (Judecători 13–16.) 



Domnului. 


4. 1. Acceptarea responsabilităţilor proprii şi • Rugăciunea de mijlocire (Ioan 17.) 

consecinţele acestora în activitatea comunităţii, cu 

• Neghina şi grâul (Matei 13,24–30. 36– 

conştiinţa, că Hristos s-a jertfit şi pentru el, ca 

43.) 

pentru toţi, salvându-l. 


12


4. 2.. Să recunoască faptul că în Regatul 

Domnului, Iisus Hristos este regele şi că domneşte 

conform voinţei lui Dumnezeu. Dumnezeu prin 

Hristos cheamă la El un popor sfânt. 

• Invitaţii (Luca 14,7–14.) 

• Marele ospăţ (Luca 14,15–24.) 




5.1. Să ia atitudine activă împotriva lipsei de 

interes şi a indiferentei, duşmani de temut ai vieţii 

creştine 

5.2. Să înţeleagă cerinţele maturizării sale şi să fie 

gata să le accepte. 


• Ilie 

• Grăuntele de muştar, aluatul (Matei 13,31– 

33. Marcu 4,30–34. Luca 13,18–20.) 

• Daniel 

• Misiunea între păgâni (Fapte 8-28) 

A. CUNOŞTINŢE BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT 

I. Ocuparea pământului făgăduielii 


Cartea lui Iosua: Chemarea şi însărcinarea lui Iosua (Iosua 1.) Iscoadele şi traversarea 

Iordanului (Iosua 2–5.) Ierihon (Iosua 6.) Marea adunare la Sichem (Iosua 24.) 

II. Instalare în ţara nouă 


Cartea Judecătorilor: Prezentarea generală a judecătorilor, Deboira şi Barac )Judecători 4.) 

Ghideon (Judecători 6–7.) Samson (Judecători 13–16.) 

III. Cartea lui Rut 


IV. Cine să fie regele? 


Samuil: Copilăria lui Samuil (1Samuil 1–3.) Istoria chivotului (1Samuil 4–6.) 

Saul: Puterea regelui, Samuil şi Saul, păcatul lui Saul (1Samuil 8–10. 13. 15.) Spiritism 

(1Samuil 28.) 

David I. Prima carte a lui Samuil 

Dumnezeu îl alege pe David (16.) 

David şi Goliat (17.) 

Ionatan şi David (18. 20.) 

Fuga lui David (21–22. 24.) 

Abigail (25.) 

Nevinovăţia lui David (26.) 

Moartea lui Saul şi al lui Ionatan (31.) 

David II. A doua carte a lui Samuil 

Păcatul şi ispăşirea lui David (11–12.) 

Revolta lui Absalom (15–18.) 

Solomon Regi I. 

Solomon devine rege (1–3.) 

Templul lui Solomon 

V. Captivitate şi întoarcere acasă 


13



Ducerea în pribegie (prezentarea generală) 

Nehemia şi Ezra (importanţa activităţii lor) 

VI. Profeţi istorici 


Ilie 

Ilie prooroceşte seceta 

Îl hrănesc corbii 

La văduva din Sarepta 

Profeţii Baalului 

Fuga din faţa Iezabelei (1Regi 17–19.) 

Via lui Nabot (1Regi 21.) 

Elisei 

Ridicarea lui Ilie în cer 

Elisei (2Regi 2.) 

Minunile lui Elisei (2Regi 3–8.) 

VII. Profeţii scriitori 


Isaia 

Chemarea lui (6.) 

Immanuel (7,11–16.) 

Împărăţia Mesiei (9. 11.) 

Slujitorul Domnului (42,1–7. 53. 61.) 

Ieremia 

Chemarea lui (1.) 

Seminţie adevărată pentru David (23,1–8.) 

Epistolă către comunitatea din captivitate (29,1–15.) 

Ezechiel 

Chemare şi misiune (1–3.) 

Strângerea laolaltă a Izraelului (37,1–14.) 

Daniel 

Educaţia tinerilor evrei (1.) 

Cuptorul arzând (3.) 

Ospăţul lui Baltazar (5.) 

VIII. Profeţii mici 


Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Ţefania, Hagai, Zaharia, Maleahi 

IX. Cartea Esterei 


Prezentare generală 

X. Cartea lui Iov 


Iov în suferinţe şi în biruinţă (1–2. 19,25–27. 42.) 

XI. Cărţile didactice (prezentare, distribuţie, exemple) 


Psalmii 

Pildele 


14

Eclesiastul 

Cântarea Cântărilor 


B. CUNOŞTINŢE BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT 

I. Mesia Învăţător: tainele Împărăţiei lui Dumnezeu 


Parabolele lui Iisus despre Împărăţia lui Dumnezeu Parabolele (Matei 13,10–17. 34–35. 

Marcu 4,10–13.) 

Semănătorul (Matei 13,1–9. Narcu 4,1–9. Luca 8,4–18.) 

Neghina şi grâul (Matei 13,24–30. 36–43.) 

Grăuntele de muştar, aluatul (Matei 13,31–33. Marcu 4,30–34. Luca 13,18–20.) 

Comoara şi mărgăritarul (Matei 13,44–46.) 

Năvodul, vechiul şi noul (Matei 13,47–52.) 

Sămânţa care creşte singură (Marcu 4,26–29.) 

Invitaţii (Luca 14,7–14.) 

Marele ospăţ (Luca 14,15–24.) 

Parabolele lui Iisus despre păcătosul pocăit şi despre iertare 

Oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15.) 

Iertare, ordinea Bisericii, slujitorul datornic (Matei 18,11–35.) 

Poticniri, iertări, slujitori netrebnici (Luca 17,1–10.) 

Parabolele lui Iisus despre rugăciune, îngrijorare, credinţă 

Rugăciunea (Luca 11,1–13.) 

Judecătorul răutăcios, fariseul şi vameşul (Luca 18,1–14.) 

Averea, corbii, crinii, comorile, slujitorii fericiţi (Luca 12,13–48.) 

Credinţa (Luca 17,6.) 

Parabole din Evanghelia după Ioan 

Păstorul cel bun (Ioan 10,1–16.) 

Viţa de vie (Ioan 15,1–8.) 

Pâinea vieţii (Ioan 6,29–59.) 

Parabole despre căsnicie 

Femeia adulteră (Ian 8,1–11.) 

Căsnicia (Matei 19,1–12.) 

Antiteza referitoare a Cuvântării de pe Munte 

Problema vieţii veşnice 

Marea poruncă (Matei 22,37–40. Luca 10,25–28.) 

Samariteanul milostiv (Luca 10,29–37.) 

Maria şi Marta (Luca 10,38–42.) 

Tânărul bogat (Marcu 10,17–31.) 

Pruncii (Matei 18,1–11.) 

Calea largă şi cea strâmtă (Lua 13,22–30.) 

Bogatul şi Lazăr cel sărac (Luca 16,19–31.) 

Ispravnicul necredincios (Luca 16,1–13.) 

II. În drum spre Ierusalim 


Urmarea lui Iisus 

Cine zic oamenii că sunt eu? (Matei 16,13–28.) 

Prevestirea suferinţelor sale (Matei 16,21. 17,22–23. 20,17–19.) 


15


Lucrătorii viei (Matei 20,1–16.) 

Mama lui Iacov şi Ioan (Matei 20,20–28.) 

Trei urmaşi (Luca 9,57–62.) 

Schimbarea la faţă (Matei 17,1–13.) 

Bartimeu (Marcu 10,46–52. Luca 18,35–43.) 

Zacheu (Luca 19,1–10.) 

III. Problema: „cine este Iisus?” 


Oamenii vor să vadă semne 

Profet în propria ţară (Matei 13,53–58.) 

Regina Sudului (Matei 12,38–42.) 

Semnul lui Iona (Matei 16,1–4.) 

Titluri distinctive 

Fiul Omului 

Fiul lui Dumnezeu 

Fiul lui David 

Hristos 

IV. Iisus în Ierusalim 


Intrare în Ierusalim 

Intrarea (Luca 19,28–40. Matei 21,1–11. Marcu 11,1–11. Ioan 13,2–10.) 

Smochinul neroditor (Matei 21,18–22. Marcu 11,12–14. 20–25.) 

Purificarea Templului (Matei 21,12–17. Marcu 11,15–19. Luca 19,45–48.) 

Puterea lui Iisus (Luca 20,1–8. Matei 21,23–27.) 

Parabole 

Despre cei doi fii (Matei 21,28–32.) 

Vierii răutăcioşi (Matei 21,33–46. Marcu 12,1–12. Luca 8,9–19.) 

Nunta regală (Matei 22,1–14.) 

În faţa inamicilor 

Întrebarea fariseilor: impozitul (Matei 22,15–22. Marcu 12,13–17. Luca 20,20–26.) 

Întrebarea saducheilor: învierea (Matei 22,23–33. Marcu 12,35–37. Luca 20,27–40.) 

Întrebare despre Mesia (Luca 20,41–44. Marcu 12,35–37. Matei 22,41–46.) 

Feriţi-vă de farisei (Luca 20,45–47. Matei 23,12–36. Marcu 12,38–40.) 

Cei doi bănuţi ai văduvei (Marcu 12,41–44. Luca 21,1–4.) 

Judecată asupra Ierusalimului (Matei 23,37–39.) 

Judecata 

Propovăduirea căderii Ierusalimului, începutul şi groaza sfârşitului, venirea Fiului Omului 

Fecioarele înţelepte şi proaste 

Când? Vigilenţă 

Slujitorul credincios şi cel viclean 

Talanţii 

De veghe (Matei 24–25. Marcu 23. Luca 22,5–36.) 

V. Suferinţele 


Joia mare şi Vinerea mare 

Se hotărăşte moartea lui Iisus (Matei 26,1–5.) 

Ungerea la Betania (Matei 26,6–13.) 

Trădarea lui Iuda (Matei 26,14–16. 20–25.) 

Cina cea de Taină (Matei 26,17–19. 26–29. Luca 22,7–23.) 


16

Grădina Ghetsemani (Matei 26,30–46. Luca 22,34–46. Marcu 14,26–42.) 

Rugăciunea de mijlocire (Ioan 17.) 

Prinderea lui Iisus (Ioan 18,1–12. Marcu 14,43–52. Luca 22,47–53.) 

În faţa Sinedriului. Tăgăduirea lui Petru (Matei 26,57–75. Marcu 14,53–72.) 

În faţa lui Pilat (Ioan 18,28–40. Marcu 15,1–15. Matei 27,32–66. Ioan 19,17–42. Luca 

23,13–56.) 

Umilirea lui Iisus (Matei 27,27–31. Marcu 15,16–20. Ioan 19,1–10.) 

Răstignirea şi moartea lui Iisus (Marcu 15,21–47. Matei 27,32–66. Ioan 19,17–42. Luca 

23,13–56.) 

Învierea (Marcu 16,1–8. Matei 28,1–10. 11–15. Luca 24,1–11. Ioan 20,1–10.) 

Apariţiile Domnului înviat 

Maria Magdalena (Ioan 20,11–15.) 

Toma (Ioan 20,24–29.) 

Marea Tiberiadei (Ioan 21,1–14.) 

Emaus (Luca 24,13–35.) 

În faţa ucenicilor (Ioan 20,19–23. Matei 28,16–20. Luca 24,36–49.) 

VI. Naşterea comunităţii creştine, răspândirea misiunii 


Rămas bun dela Iisus 

Înălţarea (Luca 24,50–53. Fapte 1,1–14.) 

Pogorârea Sfântului Duh şi formarea Bisericii (Fapte 2.) 

Faptele şi vorbele apostolilor în Ierusalim (Fapte 3–7.) 

Misiunea între păgâni I. 

Samaria şi Antiohia (Fapte 8–12.) 

Misiunea între păgâni II. 

Călătoriile lui Pavel (Fapte 13–20.) 

Misiunea între păgâni III. 

Activitatea lui Pavel în detenţie (Fapte 21–28.) 

VII. Epistolele Noului Testament 


Epistolele pauliene – introduce generală şi prezentare 

Epistolele soborniceşti 

Literatura apocaliptică 

C. Lecţii de sinteză 


1. Dumnezeu este conducătorul nostru 

2. Dumnezeu domneşte 

3. Dumnezeu învaţă 

4. Dumnezeu vorbeşte – are un cuvânt pentru noi 

6. Iisus învaţă cu putere 

7. Fiul Omului trebuie să sufere… I. 

8. Fiul Omului trebuie să sufere…II. 

9. Îmi veţi fi martori 

D. Bibliografie complementară pentru desăvârşirea competenţelor asimilate 

1. Flavius Josephus: Războiul Evreilor 

2. Henryk Sienkiewicz; Quo vadis 

3. Tóth Kálmán dr.: A régészet és a Biblia (Arheologia şi Biblia) 

4. Flavius Josephus: Istoria Evreilor 


17



Conţinuturile propuse în programa şcolară de Studii biblice – cultul reformat pentru 

clasele a IX-a şi a X-a sunt structurate pe următoarele domenii tematice: Cunoştinţe biblice 

din Vechiul Testament, Cunoştinţe biblice din Noul Testament, Lecţii de sinteză, Bibliografie 

complementară pentru desăvârşirea competenţelor asimilate 

Aceste domenii permit aprofundarea cunoştinţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări 

concentrice şi prin introducerea unor elemente tematice noi. 

Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii: 

- accentuarea caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de 

comportamente; 

- referirea la aspecte actuale din viaţa personală şi din viaţa comunităţii; 

- corelarea cunoştinţelor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la 

nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică) şi disciplinele de 

specialitate din Curriculumul diferenţiat al Liceelor Teologice Reformate. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului 

libertatea de opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic 

trebuie realizată în concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura 

internă a temelor, precum şi particularităţile clasei şi ale elevilor. 

Se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare precum: 

- dialogul, dezbaterea pe teme diferite; 

- studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină; 

- problematizarea unor aspecte (referitoare la creaţie, la relaţia har-libertate etc.); 

- implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa comunităţii; 

- argumentarea biblică; 

utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, 

pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată. 

În cadrul orei de Studii biblice – cultul reformat, evaluarea trebuie să aibă caracter 

formativ, cu scopul motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor legate de 

spiritualitatea creştină. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia spirituală, 

limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor 

modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea 

sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 


18



ANEXA Nr. 3 


EDUCAŢIE SPIRITUALĂ 






Educaţie spirituală – clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 1






- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sisteme- 

lor educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul Euro- 

pean de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi 

formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării 



- obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România vizând finalităţile, cur- 

riculumul şi structura învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu preve- 

derile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările 

ulterioare şi ale Legii nr. 268/2003 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 

84/1995; 

- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţămân- 

tului preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a deopotrivă la învăţământul 

obligatoriu şi la cel liceal; 

- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţă- 

mântul liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se 

asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor. 

- rolul şi statutul disciplinelor şcolare, stabilite în planurile cadru de învăţământ apro- 

bate prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5723/ 23.12.2003. 

Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe com- 

ponentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul pro- 

gramei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării pre- 

zentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente. 

structură: 



şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a şi documentele de politică educaţională şi cur- 

riculară pe care acestea se fundamentează: 

Educaţie spirituală – clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 

2


specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia discipli- 

nei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel euro- 

pean; 


- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină 

de învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a 

evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obliga- 

toriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; 



- Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit 

pentru fiecare an de studiu; 




3



Obiectivul general al disciplinei Educaţia spirituală – cultul reformat constă în forma- 

rea personalităţii în concordanţă cu valorile spiritualităţii creştine, prin integrarea cunoştinţe- 

lor adecvate în structurarea de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă 

în viaţa proprie şi a comunităţii. 


competenţelor cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene, cu precădere la formarea celor ca- 

re vizează domeniile: a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi 

civice şi „sensibilitate la cultură”. Contribuţia Educaţiei spirituale – cultul reformat la aceste 

domenii este prezentată detaliat astfel: 


- abilităţi: manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de învăţa- 

re, reflecţia critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din perspectiva propriei iden- 

tităţi religioase şi a atitudinii ecumenice; 

- atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a importanţei acesteia pentru dezvoltarea pro- 

prie; adaptabilitate şi flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi iniţiati- 

vă în procesul de învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă; 


- cunoştinţe: informaţii despre propria credinţă şi despre alte credinţe şi convingeri; cu- 

noştinţe referitoare la principalele evenimente din istoria Bisericii; noţiuni referitoare la 

atitudini şi comportamente creştine în relaţia cu aproapele şi în raportarea la comunita- 

te; modele biblice de comportament şi de viaţă; 

- abilităţi: asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi 

variate din punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a comportamentelor 

semenilor; eliminarea din comportament a oricărei forme de violenţă pe criterii religioa- 

se; medierea situaţiilor conflictuale care pot apărea la nivelul comunităţii; 

- atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre valorile specifice diferitelor religii; respectul fa- 

ţă de cei de alte credinţe şi convingeri; responsabilitate ]n raport cu propriul comporta- 

ment; acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; implicarea în 

viaţa comunităţii; 


- cunoştinţe: contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă, literatu- 

ră, artă, civilizaţie etc.); 


4





Disciplina Educaţia spirituală – cultul reformat face parte din aria curriculară ”Om şi 

societate” şi i se alocă 1 oră pe săptămână în trunchiul comun pentru toate filierele şi profilurile 

învăţământului liceal şi pentru şcolile de arte şi meserii. 

Programa şcolară de Educaţia spirituală – cultul reformat este structurată pe următoarele 

componente: 







5



1. Definirea specificului spiritualităţii creştine în comparaţie cu convingerile şi sistemele 

de valori străine 

2. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice spiritualităţii creştine în diferite situaţii 

de comunicare 

3. Integrarea valorilor şi convingerilor spiritualităţii creştine în structura propriilor atitudini 

şi comportamente. 

4. Aplicarea valorilor spiritualităţii creştine în viaţa personală şi a comunităţii 

5. Corelarea valorilor spiritualităţii creştine cu valorile cunoscute la alte discipline de 

învăţământ 


• Conştientizarea învăţăturii despre rolul şi locul spiritualităţii creştine în viaţă personală 

şi cea comunitară 

• Dezvoltarea respectului faţă de valorile vieţii spirituale ale creştinului 

• Responsabilităţile izvorite din asumarea valorilor spiritualităţii creştine ce decurg din 

apartenenţa la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.) 

• Influenţa asumării spiritualităţii creştine asupra mediului înconjurător 

• Interesul permanent pentru aprofundarea şi asumarea valorilor spiritualităţii creştine în 

vederea permanentei deveniri spirituale 


6


• Singura mea consolare în viaţă, cât şi în moarte este: „Faptul, că atât trupul , cât şi su- 

fletul meu, fie trăiesc, fie mor, mu-mi aparţin mie însumi, ci sunt proprietatea credin- 

ciosului meu Domn şi Mântuitor, Isus Hristos, care a dat satisfacţie deosebită cu 

scumpul Său sânge pentru toate păcatele mele, m-a slobozit de sub toată puterea Sata- 

nei şi mă păzeşte în aşa fel, încât fără voia Tatălui meu ceresc nu va putea cădea nici 

măcar un fir de păr de pe capul meu, din contră, toate lucrurile trebuie să servească 

spre desăvârşirea mea, de aceea mă asigură cu Sfântul Duh în privinţa vieţii veşnice şi- 

mi face inima dornică şi gata ca de acum înainte să trăiesc pentru El.” (Catehismul 

Heidelbergian, răspunsul 1.) 


7


CLASA A IX-A 





1. 1. Argumentarea valorilor spiritualităţii 

creştine şi compararea cu concepţiile necreştine 

1. 2. Asumarea comportamentului social 

conform cu valorile spiritualităţii creştine 

1. 3. Argumentarea roadelor Duhului ca rezultatul 

unei vieţi creştine bazate pe credinţă 

• “Anume că neamurile sunt împreună 

moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale 

aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, 

în Hristos Iisus, prin Evanghelie,” (Ef 

3, 6) 

• “Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare 

(fiecare) în parte.” (1Cor 12, 27) 

• “Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi 

umblăm.” (Gal 5,25) 


de comunicare 


2. 1. Utilizarea adecvată a termenilor specifici 

valorilor spiritualităţii creştine în viaţa 

de zi cu zi 

2. 2. Analiza comparativă a semnificaţiilor 

specifice ale valorilor (creştine şi necreştine) 

spiritualităţii şi a conceptelor mora- 

• dragostea, bucuria, pacea, îndelungărăbdarea, 

bunătatea, facerea de bine, credinţa, 

blândeţea, înfrânarea, curăţia; 

• “Să nu fim iubitori de mărire deşartă, 

supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindune 

unii pe alţii.” (Gal 5, 26) 

lei în diferite situaţii de interacţiune umană 

3. Integrarea valorilor şi convingerilor spiritualităţii creştine în structura propriilor 

atitudini şi comportamente. 


3. 1. Identificarea unor modele de spiritualitate 

creştină în exemplele biblice 

3. 2. Argumentarea elementelor definitorii 

ale personalităţii creştinului, ca roade provenite 

din lucrarea Duhului 

• Dragostea: îndelung rabdă; este binevoitoare, 

nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se 

trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută 

ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte 

răul, nu se bucură de nedreptate, ci se 

3. 3. Identificarea roadelor Duhului, ca ele- bucură de adevăr, toate le suferă, toate le 

mentele definitorii ale spiritualităţii creştine crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă, 

şi nu ca un şir de fapte bune ocazionale, disparate 

dragostea nu cade niciodată. 



4. 1. Argumentarea iubirii ca cea mai pură 

formă de ataşare faţă de Dumnezeu şi aproapele 

• „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, 

cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot 

cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. 

Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti 

pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 

(Matei 22, 37-39) 

4. 2. Argumentarea în favoarea învăţăturii: 

“Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi 

zic: Bucuraţi-vă. (Filipeni 4, 4) 

• Bucuria întru Dumnezeu şi în afara Lui 

• Bucuria prin Sfântul Duh 

4. 3. Argumentarea învăţăturii: “Dacă se • Pacea Dumnezeul ne dă prin împăcarea 


8


poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în în Mântuitorul nostru, Isus Hristos 

bună pace cu toţi oamenii.” (Romani 12, 18) 




5. 1. Realizarea unei conexiuni evaluatoare • “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, 

între comportamentul social bazat pe spiritu- nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulalitate 

creştină şi comportamentele bazate pe bure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” 

alte valori din oferta educaţională 

(Ioan 14, 27) 


A. Darurile duhovniceşti (1Cor 12,1-31) 

Termeni şi concepte specifice: 

Conceptul darurilor duhovniceşti, darurile duhovniceşti, felurite slujiri sunt, şi lucrările sunt 

felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, darurile duhovniceşti: cuvânt de înţelepciune, cuvântul 

cunoştinţei credinţă, darurile vindecărilor, faceri de minuni, prorocie, deosebirea duhurilor, 

feluri de limbi şi tălmăcirea limbilor, „20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. 

(…) 27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.” (1Kor 12, 20, 27) 

B. Roadele Duhului (Galateni 5, 22-26) 


Roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, 

credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; “Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.” (Gal 

5,25 ) „Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii 

pe alţii.” (Gal 5, 26) 

I. Iubirea 


Conceptul iubire, forme ale iubirii: a iubi pe Dumnezeu – iubirea Domnului, iubirea de sine şi 

auto-acceptarea, iubirea aproapelui, iubirea lumii; dragostea: îndelung rabdă; este binevoitoare, 

nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu 

se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, toate 

le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată, 

“Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi 

împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie,” (Ef 3, 6), “„Să iubeşti pe 

Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este 

marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 

(Mt 22, 37-39), “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut 

L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16) 

II. Bucuria 


Conceptul de bucurie, formele bucuriei (bucuria întru Dumnezeu şi bucuria în afara Lui), Bucuria 

Domului, bucuriile zilelor obişnuite, bucuria sărbătorilor, bucuria în cadourile Domnului, 

bucuria vieţii, bucuria Evangheliei, bucuria de ucenic, bucuria răscumpărării, bucuri prin 

Sfântul Duh, “Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.” (Filipeni 4, 4) 


9


III. Pacea 


Conceptul de pace, formele păcii, contrariul păcii nu este numai războiul, pacea făuritor al ordinii, 

pacea întru Dumnezeu, singurul izvor al păcii este Dumnezeul, pacea Dumnezeul ne dă 

prin împăcarea în Mântuitorul nostru, Isus Hristos, “ Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui 

Dumnezeu se vor chema.” (Matei. 5, 9), mijlocul obţinerii păcii este respectarea Legii, pacea 

face parte din bună cuvântarea lui Dumnezeu, „Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de 

lege!" (Isaia 48, 22), “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau 

Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27) 

IV. Lecţii de sinteză 

1. “Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.” (1Cor 12, 20, 27) 

2. „Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe 

alţii.” (Gal 5, 26) 

3. “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine 

crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16) 

4. “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure 

inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27) 


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Educaţia spirituală – cultul reformat 

pentru clasa a IX-a sunt structurate pe următoarele domenii tematice: darurile duhovniceşti, 

roadele Duhului, iubirea, bucuria, pacea, lecţii de sinteză. Aceste domenii permit aprofundarea 

cunoştinţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări concentrice şi prin introducerea 

unor elemente tematice noi. 


- accentuarea caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de comportamente; 


- corelarea cunoştinţelor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la nivelul 

ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică). 


libertatea de opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic trebuie 

realizată în concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura internă 

a temelor, precum şi particularităţile clasei şi ale elevilor. 








10

- utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru 

căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată. 

În cadrul orei de Educaţia spirituală – cultul reformat, evaluarea trebuie să aibă caracter 

formativ, cu scopul motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor legate de 



modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică 

a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 

CLASA A X-A 





1. 1. Formularea specificului comportamentului 

creştin faţă de aproapele 

1. 2. Definirea conceptelor îndelungărăbdarea, 

bunătatea, facerea de bine, credinţa, 

blândeţea, înfrânarea, curăţia ca fundamentul 

evanghelic a comportamentului în 

societate 

• „Un slujitor al Domnului nu trebuie să se 

certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să 

dea învăţătură, îngăduitor,” (2 Tim. 2, 24) 

• „Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine 

şi nu face păcat are.” (Iacov 4, 17) 


de comunicare 


2. 1. Utilizarea adecvată a termenilor specifici 

valorilor spiritualităţii creştine în viaţa 

de zi cu zi 


2. 2. Analiza comparativă a semnificaţiilor 

specifice ale valorilor (creştine şi necreştine) 

spiritualităţii şi a conceptelor moralei 

în diferite situaţii de interacţiune umană 

“… şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi 

smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor 

voastre.” (Matei 11, 29) 

“ Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi 

sunt de folos.” (1 Cor. 6, 12) 




3. 1. Identificarea unor modele de spiritualitate 

creştină în exemplele biblice 

3. 2. Autoevaluare prin comparaţie cu modelul 

spiritualităţii creştine 

3. 3 Formarea unei punct de vedere personal 

faţă de formele concordante şi neconcordante 

cu spiritualitate creştină 

• “Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni 

pământul. (Matei 5, 5) 

• „Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu 

împliniţi pofta trupului.” ( Gal 5, 16) 

• Esenţa blândeţii constă în supunere faţă 

de voinţa lui Dumnezeu 


11




4. 1. Recunoaşterea cazurilor de renunţare la 

valorile spiritualităţii creştin în variate situa- 

ţii sociale 

4.2. Analiza şi evaluarea comportamentelor 

sociale date şi urmărilor lor din punctul de 

vedere a spiritualităţii creştine 

• Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă 

este poarta şi lată este calea care duce la pieire 

şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este 

poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă 

şi puţini sunt care o află. (Matei 7, 13-14) 




5. 1. Compararea critică a virtuţilor creştine 

cu valorile cunoscute la alte discipline de 

studiu 

• Conceptul de libertate în evanghelie şi 

societate 

• Binefacerile înfrânării 


A. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate (Gal 5, 13-16) 


Conceptul evanghelic şi social al libertăţii, să vă slujit cu dragoste, libertatea ca prilej de a 

sluji trupului, „…vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca 

acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5, 21b), „Intraţi prin poarta cea 

strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi 

strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.” (Matei 7, 

13-14) 

I. Îndelungă-răbdarea 


Conceptul de Îndelungă-răbdarea, formele răbdării, răbdarea Domnului se materializează în 

clemenţa Lui, răbdarea şi îndelungă-răbdarea sunt definitorii pentru omul creştini, răbdarea 

creştinului se bazează pe credinţă, încredere şi iubire, “Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând 

voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.” (Evrei 10,36), Iov – răbdare în suferinţă, îndelungă-răbdare 

a Domnului, trebuie să manifestăm răbdare în lucrurile ne-agreate de noi (CH. 

Într.28), „Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic 

să dea învăţătură, îngăduitor,” (2 Tim. 2, 24) 

II. Bunătatea 


Conceptul de bunătate, formele bunătăţii, milostivire, milă, îndurare, ajutor reciproc, aşa este 

caracterul cum este inima, „Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru 

inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi 

voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele.” (Iezechiel 

36, 26-27), bunătatea nu este doar atitudine emotivă ci, este de fapt acordare de ajutor concret, 

„inimă de piatră”, cordialitate periculoasă, „Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face 

păcat are.” (Iacov 4, 17) 


12

III. Facerea de bine 


Conceptul de facere de bine, formele facerii de bine, „Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.” 

(Luca 18, 19) facerea de bine este un dar cu har, facerea de bine ca şi sacrificiu, (păstorul 

bun î-şi dă viaţa pentru oile sale) facerea de bine are răsplată, răutatea îşi are pedeapsa, 

„Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate,” (Romani 

15, 14) 

IV. Credinţa 


Conceptul de credinţă, formele credinţei, credinţa lui Dumnezeu este condiţia şi fundamentul 

tuturor formelor de credinţă, credinţa Domnului se asociază cu bunătatea, clemenţa, şi dreptatea 

Lui, clarificarea sensului conceptelor credinţă şi încredere folosite în Evanghelie, credinţă 

faţă de mine, credinţa înseamnă în primul rând acceptarea cu perseverare devotamentul faţă 

de cineva sau de o idee, credinţă cu încredere, credinţa te eliberează de dorinţele momentului, 

credinţă în serviciu (pilda talanţilor), „Căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde 

vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul 

meu;” (Ruth 1, 16) 

V. Blândeţea 


Conceptul de blândeţe, formele blândeţii, „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.” 

(Matei 5, 5), sinonimul biblic al blândeţii este smerenia, contrariul este fudulia, blândeţea lui 

Isus Hristos, esenţa blândeţii este supunerea faţă de Dumnezeu, „Şi învăţaţi-vă de la Mine, că 

sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29) 

VI. Înfrânarea (autocontrol, auto-stăpânire) 


Conceptul de înfrânare, asceza, modelul de urmat este oferit de Isus, exercitarea autostăpânirii 

este necesar pentru controlul dorinţelor ţi pornirilor noastre, binefacerile înfrânării, 

limitele înfrânării, auto-stăpânirea ca şi calitate interioară, statut moral, formele autostăpânirii: 

în vorbire, în valori şi dorinţe materiale, trupeşti, valori ideative etc., „Toate îmi 

sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.” (1Cor. 6, 12) 

VII. Lecţii de sinteză 


1. „Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea 

învăţătură, îngăduitor,” (2 Tim. 2, 24) 

2. „Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.” (Iacov 4, 17) 

3. “… şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor 

voastre.” (Matei 11, 29) 

4. „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.” (1Cor. 6, 12) 


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Educaţia spirituală – cultul reformat 

pentru clasele a IX-a şi a X-a sunt structurate pe următoarele domenii tematice: Căci voi, fra- 


13


ţilor, aţi fost chemaţi la libertate, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, 

blândeţea, înfrânarea, curăţia lecţii de sinteză. Aceste domenii permit aprofundarea cunoştin- 

ţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări concentrice şi prin introducerea unor elemente 

tematice noi. 


- accentuarea caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de com- 

portamente; 


- corelarea cunoştinţelor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la nive- 

lul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică). 


libertatea de opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic tre- 

buie realizată în concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura internă 

a temelor, precum şi particularităţile clasei şi ale elevilor. 







- utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, 


În cadrul orei de Educaţia spirituală – cultul reformat, evaluarea trebuie să aibă carac- 

ter formativ, cu scopul motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor legate de 



modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sis- 

tematică a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 


14



ANEXA Nr. 4 

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI 

EDUCAŢIE SPIRITUALĂ 


CLASELE A XI-A – A XII-A 


Specializarea: Teologie reformat 


Educaţia spirituală - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 1



Obiectivul general al disciplinei Educaţia spirituală – cultul reformat constă în forma- 

rea personalităţii în concordanţă cu valorile spiritualităţii creştine, prin integrarea cunoştinţelor 

adecvate în structurarea de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în 

viaţa proprie şi a comunităţii. 


competenţelor cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene, cu precădere la formarea celor care 

vizează domeniile: a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice 

şi „sensibilitate la cultură”. Contribuţia Educaţiei spirituale – cultul reformat la aceste dome- 

nii este prezentată detaliat astfel: 


- abilităţi: manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de învăţare, 

reflecţia critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din perspectiva propriei identităţi 

religioase şi a atitudinii ecumenice; 

- atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a importanţei acesteia pentru dezvoltarea pro- 

prie; adaptabilitate şi flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi iniţiativă 

în procesul de învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă; 


- cunoştinţe: informaţii despre propria credinţă şi despre alte credinţe şi convingeri; cunoş- 

tinţe referitoare la principalele evenimente din istoria Bisericii; noţiuni referitoare la ati- 

tudini şi comportamente creştine în relaţia cu aproapele şi în raportarea la comunitate; 

modele biblice de comportament şi de viaţă; 

- abilităţi: asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi va- 

riate din punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a comportamentelor 

semenilor; eliminarea din comportament a oricărei forme de violenţă pe criterii religioa- 

se; medierea situaţiilor conflictuale care pot apărea la nivelul comunităţii; 

- atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre valorile specifice diferitelor religii; respectul faţă 

de cei de alte credinţe şi convingeri; responsabilitate ]n raport cu propriul comportament; 

acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; implicarea în viaţa 

comunităţii; 


- cunoştinţe: contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă, literatură, 

artă, civilizaţie etc.); 


Educaţia spirituală - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 

2




Disciplina Educaţia spirituală – cultul reformat face parte din aria curriculară ”Om şi 

societate” şi i se alocă 1 oră pe săptămână în curriculumul liceelor teologice reformate – utilizând 

pentru predarea acestei discipline ora de „Religie” din trunchiul comun. 

Programa şcolară de Educaţia spirituală – cultul reformat este structurată pe următoarele 

componente: 







3






de comunicare 







• Conştientizarea învăţăturii despre rolul şi locul spiritualităţii creştine în viaţă personală 

şi cea comunitară 

• Dezvoltarea respectului faţă de valorile vieţii spirituale ale creştinului 

• Responsabilităţile izvorite din asumarea valorilor spiritualităţii creştine ce decurg din 

apartenenţa la diferite identităţi (confesiune, naţiune, comunitate, profesie, cultură etc.) 

• Influenţa asumării spiritualităţii creştine asupra mediului înconjurător 

• Interesul permanent pentru aprofundarea şi asumarea valorilor spiritualităţii creştine în 

vederea permanentei deveniri spirituale 


4

• Singura mea consolare în viaţă, cât şi în moarte este: „Faptul, că atât trupul , cât şi su- 

fletul meu, fie trăiesc, fie mor, mu-mi aparţin mie însumi, ci sunt proprietatea credincio- 

sului meu Domn şi Mântuitor, Isus Hristos, care a dat satisfacţie deosebită cu scumpul 

Său sânge pentru toate păcatele mele, m-a slobozit de sub toată puterea Satanei şi mă 

păzeşte în aşa fel, încât fără voia Tatălui meu ceresc nu va putea cădea nici măcar un fir 

de păr de pe capul meu, din contră, toate lucrurile trebuie să servească spre desăvârşirea 

mea, de aceea mă asigură cu Sfântul Duh în privinţa vieţii veşnice şi-mi face inima dor- 

nică şi gata ca de acum înainte să trăiesc pentru El.” (Catehismul din Heidelberg, răs- 

punsul 1.) 


CLASA A XI-A 





1.1.Argumentarea învăţăturii de credinţă reformată 

despre Biserică 

1.2. Evidenţierea faptului, că Dumnezeu a 

ales Biserica pentru a-L sluji şi, că membrii 

Bisericii s-au renăscut prin Sfântul Duh 

1.3. Argumentarea rolului Bisericii în lumina 

învăţăturilor Sfintei Scripturi, în lumea noastră 

secularizată 

• Oficiul de unic conducător al lui Isus 

• Mântuirea vine de la Dumnezeu, dar 

instrumentele sunt date Bisericii 

• Biserica vizibilă, invizibilă, militantă şi triumfătoare; 

caracterul transcendental al Bisericii 

• gloria Bisericii vizibile se reflectă în membrii 

săi; gloria Bisericii este o realitate as- 

cunsă 

• „Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i 

păzeşti pe ei de cel viclean.” (Ioan 17, 15) 

• Triumful Bisericii - promisiune şi realitate 

• Puterea cheilor 

• Secularizare, Biserica secularizată 

• Căi moderne de evitare a Bisericii, indiferenţa 

dogmatică 

2. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice spiritualităţii creştine, în diferite situaţii de 

comunicare 


2.1. Utilizarea adecvată a termenilor specifici 

spiritualităţii creştine în argumentarea 

învăţăturii despre Biserică 

• Gloria Capului unic al Bisericii 

• Caracterul apostolic al Bisericii 

• Sfinţenia şi universalitatea Bisericii 


5


2.2. Analizarea semnificaţiilor actuale ale 

unor termeni specifici Bisericii, în diferite 

contexte de comunicare (limbaj specializat, 

limbaj colocvial etc.) 

• Unitatea, varietatea şi diviziunea Bisericii 

• Universalitatea Bisericii 

• Apostolitatea organizatorică şi dogmatică 

• Progresiunea şi indistructibilitate Bisericii 


şi comportamente 


3.1. Argumentarea, că biserica autentică s-a 

fondat pe apostoli şi continuitatea lui se bazează 

pe apostolitatea organizatorică şi cea 

dogmatică. 

3.2. Alegerea căii vieţii şi a profesiei, cu plusul 

emoţional-moral rezultat din credinţa şi 

viaţa comunitară creştină. 

3.3. Perseverarea în faptele vieţii comunitare 

spre o mai mare glorie a lui Dumnezeu, în 

folosul comunităţii şi spre bucuria împlinirii 

personale. 

• Vechimea şi continuitatea bisericii 

• Biserica, comunitatea credincioşilor în care 

Dumnezeul este mereu prezent 

• Relaţia dintre Hristos şi Biserică ca relaţia 

mirelui cu mireasa 

• Necesitatea necondiţionată a purităţii mire- 


sei 

• Oficiul universal al credincioşilor, oficii 

speciale şi originea lor 

• funcţie, demnitate, demnitar, putere 

originară, putere primită 

• Asigurarea creşteri în credinţă a membrilor 

Bisericii 

• Misiunea internă şi externă 

• Propovăduirea Evangheliei celor ce sunt în 

afara Bisericii 



4.1. Identificarea cu competenţă în vorbe şi 

realizarea în fapte a formelor actuale de 

propovăduire a misiunii Bisericii, cu bucuria 

evangheliei înţelese 

4.2. Argumentarea posibilităţii împlinirii 

profesionale, familiale şi comunitare prin Biserică 

şi în comunitatea bisericească 

4.3. Evidenţierea manifestărilor concrete ale 

opoziţiei dintre biserică şi lume 

• Propovăduirea pocăinţei, a bucuriei, a 

mântuirii, a recunoştinţei şi a domniei lui 

Hristos 

• Taine, sfintele taine; importanţa şi eficienţa 

sfintelor taine 

• Funcţia de demnitate, funcţii universale, 

funcţii speciale 

• Funcţia de preot, funcţia consiliului de bă- 

trâni, funcţia diaconului 

• Biserica, organism şi organizaţie 

• Puritatea şi unitatea Bisericii 

• Responsabilitatea membrilor Bisericii 




5.1. Argumentarea că, protofermele bisericii 

din Vechiul Testament dovedesc universalitatea 

lui, dar aceasta a devenit completă în 

perioada Noului Testament. 

• Sfinţenia şi universalitatea Bisericii 

• Unitatea armonioasă a membrilor Bisericii 

• Biserica: adevărul şi mântuirea 

• Unitate şi varietate, unitate şi diviziune 

• Idealul unităţii vizibile 

6

5.2. Înţelegerea că adevărata armonie este 

virtutea oamenilor diferiţi, bazat pe iubire. 

1. Gloria pierdută? 

• Copiii sfinţi, dascălul tinerilor Legământului, 

dascălul credincioşilor adulţi 

• Ocrotirea şi mângâierea celor în mizerie 

• Evanghelizarea (bisericească şi didactică) 


Termeni religioşi-cheie, concepte, probleme de atins 

- gloria bisericii este o realitate ascunsă 

- secularizare, biserica secularizată 

- căi moderne de evitare a bisericii, indiferenţa dogmatică 

- biserica Noului Testament, revelaţie mai completă 

Conţinuturi: 

• Gloria pierdută? 

• Vechimea şi continuitatea bisericii 

2. Semne şi particularităţi ale Bisericii 


- Biserica vizibilă, membrii Bisericii 

- Biserica invizibilă, membrii renăscuţi prin clemenţa Sfântului Duh 

- gloria Bisericii vizibile se reflectă în membrii săi 

- biserica militantă şi triumfătoare, caracterul transcendental al bisericii 

- unitatea, varietatea şi diviziunea bisericii, universalitatea bisericii 

- apostolitatea organizatorică şi dogmatică 

- progresiunea şi indistructibilitate bisericii 

- oficiul de unic conducător al lui Isus 

- mântuirea vine de la Dumnezeu, dar instrumentele sunt date bisericii 

Conţinuturi: 


• Biserica vizibilă şi invizibilă, Biserica militantă şi triumfătoare 

• Unitate şi varietate, Unitate şi diviziune, Idealul unităţii vizibile 

• Sfinţenia bisericii 

• Universalitatea bisericii 

• Caracterul apostolic al bisericii 

• Progresiunea şi indistructibilitatea bisericii 

• Gloria Capului unic al bisericii 

• Unitatea armonioasă a membrilor bisericii 

• Biserica, adevărul şi mântuirea 

2. Organismul si organizaţia bisericii 


7



- biserică, organism, organizaţie 

- puritatea şi unitate bisericii 

- responsabilitatea membrilor bisericii 

3. Funcţii în Biserică 


- funcţie, demnitate, demnitar, putere originară, putere primită 

- oficiul universal al credincioşilor, oficii speciale şi originea lor 

- preot, presbiter, diacon (particularităţi, atribuţii, condiţii de aptitudine etc.) 

Conţinuturi: 

• Funcţia de demnitate, Funcţii universale, Funcţii speciale 

• Funcţia de preot, Funcţia consiliului de bătrâni, Funcţia diaconului 

4. Dubla responsabilitate a bisericii 


- asigurarea creşteri în credinţă a membrilor bisericii 

- propovăduirea Evangheliei celor ce sunt în afara bisericii 

- misiunea internă şi externă 

5. Misiunea Bisericii 


- propovăduirea şi învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu 

- propovăduirea pocăinţei, a bucuriei, a mântuirii, a recunoştinţei şi a domniei lui 

Hristos 

- taine, sfintele taine, importanţa şi eficienţa sfintelor taine 

- copiii sfinţi, dascălul tinerilor Legământului, dascălul credincioşilor adulţi 

- mângâierea celor în mizerie, consolare 

- evanghelizarea (bisericească şi didactică) 

Conţinuturi: 

• Suprema misiune a bisericii 

• Sfintele Taine 

• Copiii sfinţi, Dascălul tinerilor Legământului, Dascălul credincioşilor adulţi 

• Propovăduitor al consolării 

• Evanghelizarea bisericească, Evanghelizarea didactică 

• Faţă în faţă cu lumea, Binecuvântare pentru lume 

6. Biserica în lume 


- opoziţia dintre biserică şi lume 

- triumful bisericii - promisiune şi realitate (împlinire) 

- inclusivitatea şi exclusivitatea bisericii 

- puterea cheilor 

- disciplina bisericească - condiţia păcii şi a purităţii bisericii 


8

- suveranitatea bisericii 

Conţinuturi: 

• Separat de lume, Triumfător în lume 

• Inclusivitatea bisericii, Exclusivitatea bisericii 

• Cheile Împărăţiei Cerurilor, Disciplina mântuitoare, Suveranitatea bisericii 

7. Comunitatea bisericească 


- ales al lui Dumnezeu 

- "prietenia" dintre Dumnezeu şi om 

- biserica, comunitatea credincioşilor în care Dumnezeul este prezent 

- slujba comună 

- relaţia dintre Hristos şi biserică ca relaţia mirelui cu mireasa 

- necesitatea necondiţionată a purităţii miresei 

Conţinuturi: 


• Aleşii şi prietenii lui Dumnezeu 

• Locul lui Dumnezeu în biserică 

• Slujba comună, Calitatea slujbei comune, Mireasa Mielului 

LECŢII DE SINTEZĂ 

1. Particularităţile bisericii vizibile şi manifestarea acestor însuşiri în zilele noastre 

2. Biserica, organism şi organizaţie - interpretări, consecinţe 

3. Funcţii universale şi funcţii speciale în biserică 

4. Biserica în societatea postmodernă 

5. Necesitatea propovăduirii Evangheliei pentru toţi 

6. Caracteristicile slujbei comune în slujba bisericească 


9



Conţinuturile propuse în programa şcolară de Educaţie spirituală – cultul reformat pentru clasa 

a XI-a sunt structurate pe următoarele domenii tematice: Gloria pierdută? Semne şi particularităţi 

ale Bisericii, Organismul si organizaţia bisericii, Funcţii în Biserică, Dubla responsabilitate 

a bisericii, Misiunea Bisericii, Biserica în lume, Comunitatea bisericească 

Aceste domenii permit aprofundarea cunoştinţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări 

concentrice şi prin introducerea unor elemente tematice noi. 

Temele au fost selectate din pespectiva următoarelor principii: 





nivelul ariei curriculare ”Om şi societate”. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea 

de opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic trebuie realizată 

în concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura internă a temelor, 

precum şi particularităţile clasei şi ale elevilor. 




- problematizarea unor aspecte (Organismul si organizaţia bisericii, Funcţii în Biserică, 

Dubla responsabilitate a bisericii etc.); 





În cadrul orei de Educaţie spirituală, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele 

clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline 

de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, 

portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul 

şcolii şi în afara acestuia. 


10


CLASA A XII-A 





1.1. Argumentarea că singurul refugiu (adăpost) 

sigur este credinţa în Dumnezeu, acceptarea 

jertfei lui Isus şi al clemenţei 

1.2. Evidenţierea rolurilor sociale şi a raporturilor 

inter-umane în societatea de consum 

în raport cu spiritualitatea creştină 

1.3. Argumentarea valorii moral-practice a 

propriei persoane 

Isus, chipul lui Dumnezeu (2Cor 4,4, 

Coloseni 1, 9-17, Ioan 14, 9) 

Creatură, individ, "format din ţărână şi din 

suflarea lui Dumnezeu" 

Dumnezeu este Tată milostiv, iertător şi 

mântuitor 

Ne-recunoaşterea sau refuzul valorilor 

adevărate 

Manifestări generate de incertitudinile 

emoţionale, intelectuale şi fizice 

Credinţa, singura cale de scăpare din incer- 

titudine 

"Unitatea indivizibilă a trupului şi sufletului" 

Iubirea anticipată, iubirea acceptată, iubirea 

ca faptă 

2. Utilizarea adecvată a conceptelor specifice spiritualităţii creştine, în diferite situaţii de 

comunicare 



spiritualităţii creştine în argumentarea 

învăţăturii despre viaţa creştină 


unor termeni specifici vieţii creştine, în diferite 

contexte de comunicare (limbaj specializat, 

limbaj colocvial etc.) 

Rost, rostul vieţii, viaţa - opera de creaţie a 

lui Dumnezeu, viaţa ca dar de la Dumnezeu 

Auto-mântuire, mântuire prin clemenţă şi 

credinţă 

Grija, grija faţă de sine, grija faţă de semeni, 

grija faţă de universul creat 

Prietenia, simpatia, înţelegerea, comuniunea 

de valori, ataşament, perseverenţă, 

devotament 

Căsătoria, familia, relaţia conjugală, abstinenţa 

acceptată din interior 


şi comportamente 


3.1. Autoevaluare obiectivă în lumina Cuvântului 

lui Dumnezeu. 

3.2. Definirea acelor componente ale propriei 

personalităţi, care necesită dezvoltare în continuare, 

prin activităţi de autodezvoltare şi au- 

Cine sunt? Cine mă iubeşte? Care este rostul 

vieţii mele? Cui îi aparţin? În ce di- 

recţie mă îndrept? 

Iubirea, iubirea este însuşirea de importanţă 

definitorie pentru Dumnezeu 

Ocrotire, responsabilitatea ocrotirii, educarea 

şi ocrotirea demnităţii umane 


11


toeducare. Slujirea gloriei lui Dumnezeu 

3.3. Încrederea în providenţa lui Dumnezeu 

care izvoreşte din dragostea Lui nemărginită 

Idolatrie, demoni, ocultism, superstiţii 

Există calea rezolvării - marea noastră şansă: 

refugiu la Dumnezeu 



4.1. Pregătirea cu responsabilitate pentru 

examene, alegerea unei profesii şi a unui tovarăş 

de viaţă, formarea unei familii şi acceptarea 

binecuvântării prin copii. 

4.2. Argumentarea necesităţii eliminării senzaţiei 

de incertitudine din viaţă, generată de 

lipsa de valori certe 

4.3. Argumentarea necesităţii diaconiei în 

societatea actuală urmând ca exemplu viaţa 

lui Isus 

Dragostea, iubire exclusivă; iubirea şi dragostea 

formează baza etică a căsătoriei 

sexualitatea, sexualitatea ca bun etic şi valoare 

ce provine de la Dumnezeu, 

atracţia reciprocă 

incertitudine, deznădejde, imperfecţiune, 

păcat 

refugiul în muncă, totul pentru familie, totul 

pentru colectivitate etc. sunt surogatele 

unei vieţi pseudo-responsabile şi - 

fericite 

diaconia, statutul şi rolul diaconilor în comunitate 

şi societate, viaţa lui Isus ca 

exemplu al diaconiei 




5.1. Argumentarea necesităţii grijii şi răspunderii 

faţă de semeni 

5.2. Argumentarea necesităţii grijii şi răspunderii 

faţă de universul creat 

1. Omul în lume 

drog, abuz, dependenţă, variante de droguri 

şi de drogări 

depersonalizarea, devianţa, criminalitatea 

Responsabilitatea pentru semenii noştri 

„Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: 

"Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul 

şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste 

peştii mării, peste păsările cerului, peste 

toate animalele, peste toate vietăţile ce se 

mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" 

(Geneza 1,28) 



- Isus, chipul lui Dumnezeu (2Cor 4,4, Coloseni 1, 9-17, Ioan 14, 9) 

- creatură, individ, "format din ţărână şi din suflarea lui Dumnezeu" 

- "unitatea indivizibilă a trupului şi sufletului" 

- iubirea anticipată, iubirea acceptată, iubirea ca faptă 

- rost, rostul vieţii, viaţa - opera de creaţie a lui Dumnezeu, viaţa ca dar de la Dumnezeu 

- slujirea gloriei lui Dumnezeu, 

- grupe sociale: familie, mici colectivităţi, societate, naţiune etc. 


12

- apartenenţă, comunitate bisericească, roluri sociale 

- Dumnezeu este Tată milostiv, iertător şi mântuitor 

- auto-mântuire, mântuire prin clemenţă şi credinţă 

Conţinuturi: 

• Cine sunt? (Geneza 1,27; 2, 7; Psalmii 8) 

• Cine mă iubeşte? (1Ioan 4, 7-21) 

• Care este rostul vieţii mele? (Romani 15, 6) 

• Cui îi aparţin? (Romani 14, 8) 

• În ce direcţie mă îndrept? (Luca 15, 11-32) 

2. Incertitudini şi încercări de scăpare 


- incertitudine, deznădejde, imperfecţiune, păcat 

- ne-recunoaşterea sau refuzul valorilor adevărate 

- manifestările generate de incertitudine: emoţionale, intelectuale, fizice 

- senzaţia disperării, fuga disperată - rezoluţie ineficientă 

- exagerarea, dorinţa de evadare, 

- refugiul în muncă, totul pentru familie, totul pentru colectivitate etc. sunt surogatele unei 

vieţi pseudo-responsabile şi pseudo-fericite 

- pasivitate, lumea visurilor, fantazme eronate şi exagerate, risipă de şanse 

- înlocuitori, ameţeala, senzaţii false, suferinţa trupului şi a sufletului 

- drog, abuz, dependenţă, variante de droguri şi de drogări 

- depersonalizarea, devianţa, criminalitatea 

- absurdul şi imaginaţia sănătoasă, naturală, creativă 

- generarea şi savurarea trăirilor de groază 

- sexualitate, promiscuitate, pornografie 

- căsătoria, familia, relaţia conjugală, abstinenţa acceptată din interior 

- idolatrie, demoni, ocultism, superstiţii 

- industria distractivă, atenuare senzitivă, însingurare, incapacitate de decizie 

- iluzia, temporalitate, foame de stimul şi experienţă 

Conţinuturi: 


• Incertitudinea din viaţa mea - ce este şi de unde provine? (Geneza 3, 1-24; 4, 7) 

• Scăparea din incertitudini (Galateni 5, 16-23) 

• Posibilităţi de scăpare I.: exagerări în activităţi obişnuite (1Pertru 5, 8) 

• Posibilităţi de scăpare II.: exagerări ale vieţii pasive-destructive (1 Tesalonicieni 5, 5-8; 

Efeseni 5, 11-14) 

• Posibilităţi de scăpare III.: ameţeala - înlocuitor al senzaţiei reale de viaţă (Romani 13, 12- 

14) 

• Ameţeala prin substanţe chimice: alcool, nicotină, stupefiante etc. (Isaia 5, 11-12; Efesieni 

5, 18) 

• Ameţeala produsă de absurd (sci-fi) şi groază 

• Sexualitatea ameţitoare în literatură, film, practică şi perversiune (1 Corintieni 6, 15-20) 

• Ameţeala produsă de ocultism şi superstiţie - literatură şi practică 1 Ioan 4, 18; Deut 18, 10- 

12) 

• Ameţeala produsă de industria distractivă Isaia 5, 11-12; Proverbele 23, 29-35; 1 Cor 18, 

33) 

Educaţia spirituală - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 13


• Rezultatul ameţelii: iluzia (1 Petru 1 13) 

3. Căi de scăpare şi rezolvare 


- credinţa, singura cale de scăpare din incertitudine 

- refugiul la Dumnezeu, acceptarea jertfei lui Isus, clemenţa lui Dumnezeu 

- iubirea, dubla poruncă a iubirii, iubire de sine şi iubirea aproapelui 

- ocrotire, responsabilitatea ocrotirii, educarea şi ocrotirea demnităţii umane 

- grija, grija faţă de sine, grija faţă de semeni, grija faţă de universul creat 

- diaconia, statutul şi rolul diaconilor, viaţa lui Isus ca exemplu al diaconiei 

- prietenia, simpatia, înţelegerea, comuniunea de valori, ataşament, perseverenţă, devotament 

- iubirea, iubirea este însuşirea de importanţă definitorie pentru Dumnezeu 

- dragostea, iubire exclusivă; iubirea şi dragostea formează baza etică a căsătoriei 

- tovarăş de viaţă, responsabilitatea alegerii 

- sexualitatea, sexualitatea ca bun etic şi valoare ce provine de la Dumnezeu, 

atracţia reciprocă 

- familia, colectivitate intimă umană, comunitate sfinţită, familii formale şi destrămate 

- comunitatea bisericească 

Conţinuturi: 

• Există cale de rezolvare? Marea noastră şansă: refugiu la Dumnezeu (Psal 22, 6; 36, 8; 57, 

2; 71, 3) 

• Responsabili pentru semenii noştri (1 Ioan 4, 20-21) 

• Ocrotirea (1 Petru 5, 2a) 

• Grija (Geneza 1, 278-30) 

• Diaconia (Matei 20, 28; Fapte 6, 1-8) 

• Prietenia (1 Sam 18, 1-5; 19, 5; 23. 17; 2 Sam 9, 1-13; 21. 12-14) 

• Iubirea (Deut 7, 7-13) 

• Dragostea (Cântarea Cântărilor) 

• Alegerea tovarăşului de viaţă (Geneza 24, 1-67) 

• Sexualitatea ca izvor de bucurie (1 Cor 7, 1-6; Efesieni 5. 28-33) 

• Familia (luca 2, 41-52) 

• Comunitatea bisericească (1 Cor 12, 27) 

LECŢII DE SINTEZĂ 

1. Rolurile sociale şi raporturile interumane în societatea de consum 

2. Necunoaşterea sau refuzul valorilor adevărate prin incertitudinile provocate generează deznădejde 

3. Să argumentăm necesitatea eliminării senzaţiei de incertitudine generată de lipsa de valori 

certe 

4. Acceptarea jertfei lui Isus este garanţia eliberării din incertitudini şi iluzii, adică a mântuirii 

noastre 

5. Grija şi răspunderea faţă de semeni 

6. Grija şi răspunderea faţă de universul creat 


14


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Educaţie spirituală – cultul reformat pentru cla- 

sele a XI-a şi a XII-a sunt structurate pe următoarele domenii tematice: Omul în lume, Incerti- 

tudini şi încercări de scăpare, Căi de scăpare şi rezolvare. Aceste domenii permit aprofundarea 

cunoştinţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări concentrice şi prin introducerea unor 

elemente tematice noi. 


Temele au fost selectate din pespectiva următoarelor principii: 





nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea 

de opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic trebuie realizată 

în concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura internă a temelor, 

precum şi particularităţile clasei şi ale elevilor. 




- problematizarea unor aspecte 





În cadrul orei de Educaţie spirituală, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele 

clasice de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline 


portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul 

şcolii şi în afara acestuia. 


15



Studii biblice - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 

ANEXA Nr. 5 


STUDII BIBLICE 






1


Obiectivul general al disciplinei Studii biblice constă în formarea personalităţii în concordanţă cu 

valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor adecvate şi structurarea unei sistem de atitudini moral- 

creştine prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. Elevul, prin studiu, ajunge la 

acel grad de identificare, care îi permite, să accepte textul biblic, nu ca pe o creaţie a unei ere îndepărtate, 

ci ca un text viu, plin de actualitate şi putere, care propagă valori perene, care vor acţiona atât in viaţa lui, 

cât şi în societate. 

Prin cunoştinţele, atitudinile şi valorile promovate, disciplina contribuie la formarea competenţelor 

cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene, cu precădere la formarea celor care vizează domeniile: a 

învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice şi „sensibilitate la cultură”. 

Contribuţia disciplinei Studii biblice la aceste domenii este prezentată detaliat astfel: 


abilităţi: manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de învăţare, reflecţia 

critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din perspectiva propriei identităţi religioase şi a 

atitudinii ecumenice; 

atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a importanţei acesteia pentru dezvoltarea proprie; 

adaptabilitate şi flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi iniţiativă în procesul de 

învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă; 


- cunoştinţe: informaţii despre propria credinţă şi despre alte credinţe şi convingeri; cunoştinţe 

referitoare la principalele evenimente din istoria Bisericii; noţiuni referitoare la atitudini şi 

comportamente creştine în relaţia cu aproapele şi în raportarea la comunitate; modele biblice de 

comportament şi de viaţă; 

- abilităţi: asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi variate din 

punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a comportamentelor semenilor; eliminarea 

din comportament a oricărei forme de violenţă pe criterii religioase; medierea situaţiilor conflictuale 

care pot apărea la nivelul comunităţii; 

- atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre valorile specifice diferitelor religii; respectul faţă de cei de 

alte credinţe şi convingeri; responsabilitate în raport cu propriul comportament; acceptarea 

diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; implicarea în viaţa comunităţii; 




2


- cunoştinţe: contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă, literatură, artă, 

civilizaţie etc.); 


- atitudini: asumarea propriei identităţi religioase şi manifestarea respectului pentru alte credinţe; 

manifestarea unor atitudini pozitive faţă de formele de expresie culturală. 

Disciplina Studii biblice face parte din aria curriculară ”Om şi societate” şi i se alocă 2 ore pe 

săptămână în curriculumul diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil teologic, specializare: teologie 

reformată. 

Programa şcolară de Studii biblice este structurată pe următoarele componente: 







1. A slujii pe Dumnezeu, în aşa fel, ca în activitatea pentru aproapele, în toate situaţiile să devină 

ajutor conform învăţăturii Evangheliei. 

2. In realitatea istorică şi socială dată, în toate situaţiile, să găsească modul adecvat, creştinesc de 

acţiune. 

3. Credinţa bazată pe Evanghelie să determine toate acţiunile sale în familie, în comunitate şi în 

societate. 

4. Să se recunoască ca individualitate prin credinţa sa. Având conştiinţa identităţii personale şi a 

valorilor proprii, să accepte şi să respecte altruitatea, ca şi clemenţa Domnului. 

5. Să-şi asume realizarea îndemnului la misiune. Să împlinească prin aceasta misiune, slujba 

vieţii sale, chemarea lui de creştin. 


3

A. Istoria Bisericii 


1. Să realizeze că singurul Domn al Istoriei Bisericii este Dumnezeu şi că momentele ruşinoase ale 

acestei istorii îşi au originea în interpretarea greşită a Cuvântului sau din lipsa de umilinţă a omului 

faţă de voinţa lui Dumnezeu. Să realizeze că istoria Bisericii este istoria interpretării Cuvântului lui 

Dumnezeu. 

2. Să mărturisească, că Dumnezeu reînnoieşte prin clemenţa Sa pe Biserică, lumea şi propriul Său popor, 

cu toate păcatele şi rătăcirile lor. 

3. Să înţeleagă că evenimentele din Istoria Bisericii reprezintă o rezervă bogată de experienţă 

valorificabilă astăzi, evenimente ale căror consecinţe pozitive sau negative trebuie să fie semnale de 

ale căror mesaj trebuie să ne folosim. 

4. Să fie conştient de faptul, că istoria bisericii va continua până la revenirea lui Iisus Hristos printre noi. 

B. Catehism 


1. Să recunoască şi să aprecieze dublul sens de orientare al catehismului: în primul rând, explică 

conceptul de credinţă a confesiunii sale Reformate, iar în al doilea rând, faţă de celelalte confesiuni, 

clarifică conceptele sale de credinţă 

2. Să nu supraestimeze valoarea catehismelor, dar să fie capabil să o verifice în lumina Sfintei Scripturi. 

Trebuie să înţeleagă că, precum catehismele, şi el trebuie să facă dovada credinţei sale. 

3. Să devină tolerant faţă de credinţa altora, răspunsurile la propriile sale întrebări despre credinţă să le 

caute în Sfânta Scriptură . 

4. Să aprecieze, şi să se folosească de valoarea catehismelor, chiar dacă în problemele de esenţă ale 

credinţei nu pot înlocui Biblia, totuşi pentru creştin reprezintă un sistem de valori verificate, care îi 

stau la dispoziţie şi îi oferă explicaţii şi protecţie. 


4


CLASA A XI-A 





1. 1. Să argumenteze că în istoria Bisericii se reflectă 

voinţa de mântuire a omului de către Dumnezeu. 

1. 2. Răspunsurile la întrebările vieţii sale să le caute în 

mesajul evangheliei, concretizat în confesiuni 

1. 3. Să fie capabil să facă distincţie între valorile 

vremelnice şi cele perene 

• Apariţia Bisericii 

• Prigonirea sistematică a creştinilor 

• Reforma şi contrareforma 

• Responsabilitatea socială creştină 

• Cateh. Heid. 1 şi 2: unica consolare 

• Mântuirea din clemenţă 

• Sinodurile ecumenice 

• Ereziile şi disputele în sânul Bisericii 

• Formarea istorică a confesiilor 

2. In realitatea istorică şi socială dată, în toate situaţiile, să găsească modul adecvat, creştinesc de 

acţiune. 


2. 1. În oglinda faptelor istorice să recunoască şi să 

descopere voinţa eternă a Domnului de a susţine şi de a 

reînnoi Biserica Sa 

2. 2. Să-şi dezvolte viziunea creştină proprie asupra 

vieţii utilizând experienţa istorică şi sistemele de valori 

verificate, reprezentate de confesiuni. 

• Patristica 

• Comunităţile monahale 

• Antereforma 

• Umanismul şi renaşterea 

• Teologia scolastică 

• Devotio moderna 

• Cateh. Heid. 23-58: Confesiunea Apostolică 

3. Credinţa bazată pe Evanghelie să determine toate acţiunile sale în familie, în comunitate şi 

în societate. 


3. 1. Concluziile istoriei şi învăţăturile confesiilor să-l 

ajute în a-şi forma un propriu sistem de valori, 

aplicabile în viaţa cotidiană 

3. 2. Atitudinile sale să fie caracterizate de toleranţă, 

stimă, empatie şi dorinţă de a ajuta semenul. 

• Sf. Augustin 

• Cateh. Heid. 86: despre recunoştinţă 

• Mişcările eretice şi incviziţia 

• Umanismul creştin 

4. Să se recunoască ca individualitate prin credinţa sa. Având conştiinţa identităţii personale şi a 



4. 1. Să înţeleagă realitatea faptelor sociale şi de 

gândire ale prezentului prin studierea istoriei, găsinduşi 

locul şi rolul personal în acest ansamblu. 

• Stat şi biserică 

• Dezvoltare urbană şi universităţi 

• Creştinismul şi alte culturi 


5


4. 2. Să înţeleagă importanţa în dezvoltarea identităţii 

personale a explicaţiilor Catehismului în aşa fel încât 

acestea să devină fundamentul vieţii sale 

• Cateh. Heid. 4; 92-115: Legea lui Dumnezeu 

5. Să-şi asume realizarea îndemnului la misiune. Să împlinească prin această misiune, slujba vieţii 

sale, chemarea lui de creştin. 


5. 1. Să recunoască şi să înţeleagă, că valoarea vieţii 

este dată de perceperea ei ca o chemare. 

5. 2. Să participe activ la formarea societăţii creştine 

moderne într-o lume secularizată. 

A. ISTORIA BISERICII REFORMATE 


1. Palestina de dinaintea creştinismului 

• Promisiuni mesiatice 

• Mesianismul politic 

• Situaţia evreilor întorşi din captivitate 

• Răscoala macabeilor 

• Perioada hasmoneilor 

2. Creştinism iudaic şi păgân 

• Apariţia Bisericii 

• Creştinii iudaici 

• Creştinism iudaic în afara Palestinei 

• Răspândirea creştinismului între păgâni 

3. Începuturile prigonirii creştinilor 

• Creştinii şi statul roman 

• Creştinismul ca religie universală 

• Prigonirea sistematică a creştinilor 

• Organizaţia Bisericii 

• Erezii 

4. De la prigonire la obligare 

• Sfârşitul prigonirilor 

• Lupte în sânul Bisericii (arienii, donatiştii) 

• Creştinismul ca religie de stat 

• Biserică şi stat 

5. Evoluţia învăţăturii creştine în antichitate 

• Confesiunea Bisericii timpurii 

• Învăţătura Bisericii 

• Disputele despre Sfânta Treime 

• Disputele cristologice 

• Răspândirea creştinismului 

• Jan Hus 

• Cateh.Heid. 32: de ce te numeşti creştin? 

• Cateh.Heid. 65-85: despre sfinţenii 


6


6. Teologii şi literatura Bisericii timpurii 

• Apologeţii 

• Patristica 

• Sfinţii părinţi 

• Sf. Augustin 

7. Evoluţia diferită a Estului şi a Vestului 

• Centre bisericeşti importante 

• Papalitatea 

• Papii de seamă ai antichităţii: Grigore şi Leo 

8. Convieţuirea creştinismului vestic cu păgânii 

• Politica bisericească din Est 

• Popoarele migratoare şi căderea Imperiului Roman 

• Regatele barbare şi creştinismul 

9. Biserica estică în evul mediu 

• Evoluţia învăţăturii Bisericii în Est 

• Iconoclastul 

• Misiune în rândul slavilor 

• Dezvoltarea islamului 

• Marea schismă 

10. Comunităţi monahale în Est şi Vest 

• Viaţa monahală 

• Egipt 

• Asia Mică 

• Ţara Galilor şi Irlanda 

• Prosperarea comunităţilor monahale din Vest 

11. Relaţia stat-biserică ţn Evul Mediu 

• Prima etapă a luptei pentru investitură 

• Papa Inocenţiu al III-lea, simbolul puterii lumeşti a papalităţii 

• Sfârşitul luptei pentru investitură 

12. Mişcarea de reformă din Cluny şi efectele acesteia. Cruciadele 

• Importanţa şi efectele mişcării din Cluny 

• Cruciadele (1096-1204) 

13. Dezvoltarea oraşelor şi apariţia universităţilor 

• Dezvoltarea urbană medievală 

• Fondarea primelor universităţi 

14. Noi comunităţi monahale în secolele XI-XIII. 

• Antecedente 

• Cisterţii 

• Ordinele cavalereşti 

• Ordinele cerşetoare 


7

15. Mişcările eretice şi Incviziţia 

• Antecedente 

• Albigenşii 

• Valdenşii 

• Incviziţia 

16. Teologia scolastică 

• Formarea scolasticii 

• Scolastica timpurie: Boetius, Berengar de Tours 

• Marii scolasticii: Anselm, Abelard 

• Tomas de Aquinoi 

17. Devotio moderna 

• „Noua evlavie” 

• Geert Grote 

• Răspândirea „evlaviei noi” în Europa 

• Tomas Kempis şi devotio moderna 

18. Biserica şi alte culturi în Evul Mediu 

• Iudaismul medieval 

• Cultura arabă medievală 

• Filosofia arabă şi iudaică medievală 

• Cavaleri şi trubaduri 

19. Schisma din Vest 

• Antecedentele schismei 

• Papalitatea din Avignon 

• Schisma vestică: papalitatea dublă – triplă 

• Sinodurile reformatoare 

20. Premergătorii Reformei 

• Nevoia de reforme 

• John Wyclif 

• Jan Hus 

• Războiul husit 

21. Umanismul şi renaşterea 

• Întoarcerea la rădăcini 

• Papalitatea perioadei Renaşterii 

• Umanismul creştin 

B. CATEHISM 


22. Cunoaşterea de sine 

• Sunt creştin – protestant – reformat 

• Semne şi simboluri creştine, protestante şi reformate 

23. Confesiile Bisericii Reformate 


8


• Confesia Helvetică II. Şi Catehismul de la Heidelberg 

• Prezentare istorică 

24. Ce cred despre... (Cat.Heid. 1-9) 

• Om 

• Natură 

• Păcat 

• Mântuire 

• Iertarea păcatelor 

25. Ce cred despre... (Cat.Heid. 10-14 şi 26-28) 

• Dumnezeu Tatăl 

• Dumnezeul drept 

• Dumnezeul iertător 


• Isus Fiul lui Dumnezeu 

• Isus, ca Hristos 

• Isus, ca Domn 

• Funcţia triplă a lui Isus 

27. Ce cred despre... (Cat.Heid. 24-25 şi 53) 

• Duhul Sfănt 

• Sfânta Treime 


• Biserică 

• Legea lui Dumnezeu 

29. Ce cred despre...(Cat.Heid. 65-85) 

• Sfinţenii 

• Confirmaţie 


• Înviere şi viaţa veşnică 

31. Ce cred despre...(Cat.Heid. 20-21, 60-64 şi 86-91) 

• Îndreptăţire prin fapte 

• Rolul facerii de bine 

• Îndreptăţire din clemenţă, prin credinţă 

32. Ce cred despre rugăciune (Cat.Heid. 116-129) 

33. Ce cred despre... 

• Idoli 

• Superstiţii 

• Soartă 

• Noroc 


9


• Sfinţi 

• Îngeri 

• OZN-uri şi viaţa în afara Terrei 


• Anticrist 

• Sfârşitul lumii 

• Judecata de apoi 



• Autenticitatea Sfintei Scripturi şi a Confesiilor 

C. BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARA 

1. Tőkéczki László – Tóth Kása István: Egyháztörténelem (Istoria Bisericii) 

2. Heidelbergi Káté (Catehismul de Heidelberg) 

3. II. Helvét Hitvallás (Confesia Helvetica II) 

4. Bibliai lexikon I-II (Dictionar biblic) 

5. Bibliai nevek és fogalmak (Nume si notiu8ni biblice) 

6. Cseri Kálmán: Református hitünk (Credinta reformata) 

7. Varga László: Istenismeret (Cunoasterea lui Dumnezeu) 

8. Török István: Dogmatika (Dogmatica) 

9. Werner Gitt: Gyakran feltett kérdések (Intrebari frecvente) 

10. Kálvin J. :Institutio 

11. W. Verboom/H.Veldhuizen: Hisszük és valljuk (Credem si propovaduim) 


10


CLASA A XII-A 





1. 1. Să argumenteze, că în istoria Bisericii se reflectă 

voinţa de mântuire a omului de către Dumnezeu. 

1. 2. Să recunoască nevoia controlului critic şi a 

revizuirii continue a ideilor proprii 

1. 3. Să fie capabil să facă distincţie între valorile 

vremelnice şi cele perene 

• Ungurii şi creştinismul 

• Martin Luther 

• Jean Calvin 

• Reforma la maghiari 

• Secularizarea Bisericii vestice 

• Reînnoirea bisericii catolice 

• Pietismul 

• Iluminismul radical 

• Liberalismul 

• Teologia neoreformatoare 

2.In realitatea istorică şi socială dată, în toate situaţiile, să găsească modul adecvat, creştinesc de 

acţiune. 


2. 1. În oglinda faptelor istorice să recunoască şi să 

descopere voinţa eternă a Domnului de a susţine şi de a 

reînnoi Biserica Sa. 

2. 2. Să-şi dezvolte viziunea creştină proprie asupra 

vieţii utilizând experienţa istorică 

• Structuri bisericeşti 

• Comunităţile monahale 

• Antereforma 

• Umanismul şi renaşterea 

• Ramurile auxiliare ale Reformei 

• Reformatorii maghiari 

• Confesii şi sinoduri maghiare 

3.Credinţa bazată pe Evanghelie să determine toate acţiunile sale în familie, în comunitate şi în 

societate. 


3. 1. Să recunoască şi să accepte comunitatea 

bisericească ca pe o familie, conformându-se 

obligaţiilor şi drepturilor ce decurg din aceasta, 

considerând ca o lărgire şi împlinire a libertăţilor sale 

personale. 

3. 2. Să argumenteze cu credinţă, delimitându-se de 

propaganda sectelor, a înlocuitorilor de religii, a 

pseudo-religiilor, care au o influenţă negativă asupra 

vieţii spirituale a individului şi a societăţii 

• Protestantism şi cultură 

• Ordinul de Toleranţă 

• Evanghelia socială 

• Huldrych Zwingli 

• Iluminismul protestant 

• Separarea bisericilor protestante 

4.Să se recunoască ca individualitate prin credinţa sa. Având conştiinţa identităţii personale şi a 




11


4. 1. Să înţeleagă realitatea faptelor sociale şi de 

gândire ale prezentului prin studierea istoriei, găsinduşi 

locul şi rolul personal în acest ansamblu. 

4. 2. Să înţeleagă importanţa în dezvoltarea identităţii 

personale a toleranţei faţă de alte confesiuni, cu 

păstrarea ataşamentului necondiţionat faţă de valorile 

propriei credinţe 

• Politica bisericească a domnitorilor 

Ardealului şi a Habsburgilor 

• Biserica în perioada schismei vestice 

• Creştinismul şi alte culturi 

• Toleranţa confesională din Ardeal 

• Protestanţii ardeleni şi Biserica Ortodoxă 

5. Să-şi asume realizarea îndemnului la misiune. Să împlinească prin această misiune, slujba vieţii 

sale, chemarea lui de creştin. 


5. 1. Să ia atitudine activă împotriva lipsei de interes şi 

a indiferentei, duşmani de temut ai vieţii creştine. 

5. 2. Să participe activ la formarea societăţii creştine 

moderne într-o lume secularizată. 

A. ISTORIA BISERICII REFORMATE 


• Albert Schweitzer 

• Al II-lea Sinod de la Vatican 

• Biserica Reformată după al II-lea război 

mondial 

• Mişcarea ecumenică 

1. Ungurii şi creştinismul 

• Viaţa religioasă a ungurilor înaintea sosirii lor în bazinul carpatic 

• Ungurii şi islamul 

• Activitatea lui Metod 

• Influenţa Constantinopolului 

• Influenţa creştinismului vestic 

2. Crearea structurilor bisericeşti ungare în timpul regelui Istvan 

• Creştinismul de dinaintea lui Istvan 

• Regatul creştin 

• Structuri bisericeşti în formare 

3. Biserica în Ungaria secolelor XI-XIII. 

• Viaţa bisericească în secolele XI şi XII 

• Politica bisericească a regilor Sf. Laszlo şi Kalman 

4. Cultura creştină maghiară 

• Conducerea bisericii catolice 

• Ordine monahale 

• Locuri de pelerinaj 

• Biserică şi societate 


12


5. Biserica în perioada schismei vestice 

• Secularizarea Bisericii 

• Sigismund de Luxembourg şi sinodul de la Konstanz 

• Războiul husit şi răscoale ţărăneşti 

• Religiozitatea populară 

6. Martin Luther 

• Viaţa lui Martin Luther 

• Criza Bisericii şi cele 95 de teze 

• Consecinţele tezelor lui Luther 

• Protestul de la Speyer şi colocviul de la Marburg 

• Adunarea imperială de la Augsburg 

7. Hulrych Zwingli 

• Viaţa lui Zwingli 

• Activitatea lui din Glaruss şi Maria Einsiedeln 

• Perioada activităţii lui la Zurich 

• Întărirea Reformei germano-elveţiene 

8. Jean Calvin 

• Geneva anterioară lui Calvin 

• Viaţa şi activitatea lui Calvin 

• Prima perioadă de la Geneva şi activitatea din Strassbourg 

• A doua perioadă a lui Calvin la Geneva 

9. Ramurile auxiliare ale Reformei 

• Anglicanii 

• Anabaptiştii 

• Mennoniţii 

• Antitrinitarienii 

10. Contrareforma 

• Nevoia reînnoirii catolicismului 

• Sinodul de la Trident 

• Ignaţiu Loyola 

• Iezuiţii 

11. Reforma la maghiari până în anul 1541 

• Situaţia generală a Ungariei 

• Reforma înainte de bătălia de la Mohacs 

• Începuturile Reformei în Transilvania 

• Expansiunea Reformei după bătălia de la Mohacs 

12. Reformatorii maghiari 

• Devai Biro Matyas, Lutherul maghiarilor 

• Szegedi Kis Istvan 

• Heltai Gaspar 

• Meliusz Juhasz Peter 


13


13. Separarea bisericilor protestante în Transilvania şi în Ungaria 

• Lutheranii saşi şi maghiari 

• Formarea Bisericii Reformate 

• Formarea Bisericii Unitariene 

• Pacea confesională din Ardeal 

14. Confesii, sinoduri şi canoane bisericeşti maghiare 

15. Protestantism şi cultură 

• Cărţi şi tipărituri 

• Şcoli populare 

• Colegii 

• Studii în străinătate 

16. Lutheranii din Europa 

• Pacea de la Augsburg, anul 1555 

• Formula Concordiae 

• Războiul de 30 de ani 

• Pacea de la Westfalia 

17. Contrareforma în Europa de Vest 

• Elveţia 

• Franţa 

• Olanda 

18. Contrareforma în Anglia şi Suedia 

• Anglia în a doua jumătate a secolului XVI. 

• Revoluţia civilă engleză şi Biserica 

• Scoţia şi Suedia 

19. Contrareforma în Ungaria şi în Transilvania 

• Perioada lui Ferdinand I. 

• Politica bisericească a lui Rudolf I. şi Bathori 

• Activitatea iezuiţilor în Ungaria şi Transilvania 

• Pacea confesională a lui Bocskai 

20. De la pacea de la Viena la pacea de la Satu Mare 

• Politica bisericească de după pacea de la Viena 

• Gabriel Bethlen şi bisericile vremii 

• Regnarea lui Lipot I. şi „deceniul de doliu” 

• Pacea de la Satu Mare 

21. Politica bisericească a principilor Transilvaniei 

• Perioada familiei Bathori (1571-1604) 

• De la Bocskai la Gyorgy Rakoczi I. 

• Biserica reformată în perioada de aur a Transilvaniei 

22. Biserica catolică de după Trident 


14


• Biserică şi politică 

• Tendinţe de reînnoire 

• Ianseismul 

• Rolul iezuiţilor 

23. Dezvoltarea ortodoxismului estic până în secolul XVIII. 

• Protestanţii ardeleni şi ortodoxismul 

• Biserica Ortodoxă Rusă 

• Biserica Ortodoxă Română 

• Ortodoxia română în principatul Transilvaniei 

24. Pietismul 

• Pietismul elveţian, olandez şi englez 

• Pietismul german 

• Philip Jakob Spener 

• August Herman Francke 

• Nikolaus Ludwig von Zinzendorf 

25. Biserica în America 

• Referinţele bisericeşti ale Războiului de Independenţă 

• Protestanţii americani 

• Separarea bisericii de stat 

26. Iluminismul în biserica catolică 

• Definirea iluminismului 

• Papalitatea în epoca iluminismului 

• Ţările catolice 

• Răspunsuri catolice la iluminism 

27. Iluminismul în Europa 

• Ştiinţele naturii şi filozofia 

• Iluminismul radical 

• Impacturi sociale 

• Credinţa înlocuită de ştiinţă şi morală 

28. Formarea în America a ideii de responsabilitate socială creştină 

• Evanghelia economiei 

• Evanghelia socială 

• Teologia lui W. Rauschenbusch 

29. Biserica romano-catolică în sec. XIX. 

• De la revoluţia franceză la Napoleon 

• Liberalismul 

• Întărirea puterii papale 

• Primul sinod de la Vatican (1869-1870) 

30. Protestantismului maghiar de sub Carol al III.-lea şi Maria Thereza 

• Adunarea naţională din 1712 

• Carolina Resolutio I. 


15


• Politica bisericească a Mariei Thereza 

• Situaţia bisericilor protestante 

31. Politica bisericească a lui Iosif al II-lea 

• Iosif al II-lea ca regent 

• Ordinul de Toleranţă 

• Iosefinismul 

• Bisericile protestante sub Iosif al II-lea 

32. Teologia protestantă a sec. XVIII. 

• Influenţa pietismului 

• Iluminismul protestant 

• Curente teologice protestante 

33. Biserica catolică în sec. XX. 

• Papii novatori 

• Al II-lea Sinod de la Vatican şi influenţa acesteia 

• Catolicismul de după Sinodul de la Vatican 

34. Mişcarea ecumenică 

• Începuturile mişcării ecumenice 

• „Viaţă şi muncă” 

• „Credinţă şi organizare bisericească” 

• Consiliul Mondial al Bisericilor 

35. Teologia protestantă din prima parte a sec. XX. 

• Albert Schweitzer 

• Karl Barth 

• Influenţa majoră a teologiei neoreformatoare 

36. Bisericile reformate de după al II-lea război mondial 

• Asociaţia Mondială a Bisericilor Reformate 

• Tendinţe de unificare în America 

• Reformaţii în lume 

B. BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARA 

1. Tőkéczki László – Tóth Kása István: Egyháztörténelem (Istoria Bisericii) 

2. Péter Miklós: Egyháztörténelem (Istoria Bisericii) 


16



Conţinuturile propuse în programa şcolară de Studii biblice – cultul reformat pentru clasele a XI- 

a şi a XII-a sunt structurate pe domeniul tematic Istoria bisericii reformate. 

Acest domeniu permite aprofundarea cunoştinţelor asimilate în anii anteriori prin prelucrări concentrice. 


- accentuarea caracterului pragmatic, prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de comportamente; 


- corelarea cunoştinţelor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ, mai ales la nivelul ariei 

curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică, Filozofie) şi disciplinele de specialitate din 

Curriculumul diferenţiat al Liceelor Teologice Reformate. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care permite profesorului libertatea de 

opţiune în maniera de abordare a unei lecţii. Construirea demersului didactic trebuie realizată în 

concordanţă cu competenţele specifice şi trebuie să respecte structura internă a temelor, precum şi 

particularităţile clasei şi ale elevilor. 







- utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea 

de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată. 

În cadrul orei de Studii biblice – cultul reformat, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu 

scopul motivării elevului pentru aplicarea în practică a învăţăturilor legate de spiritualitatea creştină. 

Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru educaţia spirituală, limite mai accentuate decât în cazul 

altor discipline de studiu, se recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, 

portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara 

acestuia. 


17



ANEXA Nr. 6 


ISTORIA RELIGIILOR 






Istoria religiilor - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 1


Obiectivul general al disciplinei Istoria religiilor constă în formarea personalităţii în 

concordanţă cu valorile spiritualităţii specific unitariene de deschidre către alte culte şi religii, prin 

cunoaşterea valorilor şi specificul diferitelor religii, îmbogăţirea culturii generale şi prin aplicarea 

învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 


competenţelor cheie stabilite la nivelul Comisiei Europene, cu precădere la formarea celor care 

vizează domeniile: a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice şi 

„sensibilitate la cultură”. Contribuţia Istoriei religiilor la aceste domenii este prezentată detaliat astfel: 


- abilităţi: manifestarea autonomiei, a perseverenţei şi a disciplinei în procesul de învăţare, 

reflecţia critică asupra diferitelor aspecte ale învăţării, din perspectiva propriei identităţi 

religioase şi a atitudinii ecumenice; 

- atitudini: aprecierea pozitivă a învăţării şi a importanţei acesteia pentru dezvoltarea proprie; 

adaptabilitate şi flexibilitate în raportarea la cele învăţate; automotivaţie şi iniţiativă în procesul 

de învăţare; dorinţă de dezvoltare şi perfecţionare permanentă; 


- cunoştinţe: informaţii despre diferitele religii; cunoştinţe referitoare la principalele evenimente 

din istoria religiilor; noţiuni referitoare la atitudini şi comportamente în relaţia cu aproapele şi în 

raportarea la comunitate; modele de comportament şi de viaţă; 

- abilităţi: asumarea şi susţinerea propriei identităţi religioase; integrarea în comunităţi variate din 

punct de vedere al convingerilor; respectarea opiniilor şi a comportamentelor semenilor; 

eliminarea din comportament a oricărei forme de violenţă pe criterii religioase; medierea 

situaţiilor conflictuale care pot apărea la nivelul comunităţii; 

- atitudini: înţelegerea diferenţelor dintre valorile specifice diferitelor religii; respectul faţă de cei 

de alte credinţe şi convingeri; responsabilitate în raport cu propriul comportament; acceptarea 

diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii; implicarea în viaţa comunităţii; 


- cunoştinţe: contribuţia religiei la cultura şi civilizaţia universală (istorie, limbă, literatură, artă, 

civilizaţie etc.); 

NOTĂ DE PREZENTARE 


- atitudini: asumarea propriei identităţi religioase şi manifestarea respectului pentru alte credinţe; 

manifestarea unor atitudini pozitive faţă de formele de expresie culturală. 



Disciplina Istoria religiilor face parte din aria curriculară ”Om şi societate” şi i se alocă 1 oră pe 

săptămână în clasa a XI-a şi a XII-a în curriculumul diferenţiat pentru filiera vocaţională, profil 

teologic, specializare: teologie reformată. 

Programa şcolară de Istoria religiilor este structurată pe următoarele componente: 









1. Cunoaşterea şi folosirea termenilor istorici legaţi de religiile lumii 

2. Lectura receptivă şi interpretarea textelor din Biblie şi a izvoarelor istorice 

3. Încadrarea diferitelor religii în timp şi spaţiu 

4. Orientarea generală între diferitele forme de religie. Formarea unei percepţii asupra 

lumii fără prejudecăţi. 


o Manifestarea interesului pentru cunoaşterea religiilor lumii 

o Manifestarea iniţiativei în aprecierea învăţăturii transmise de celelalte religii 

(compararea propriului punct de vedere cu părerile celorlalţi) 

o Motivaţia pentru punerea în valoare a valorilor universale 

o Formarea unei percepţii asupra lumii fără prejudecăţi 

o Înţelegerea şi aprecierea diverselor forme de religie 



CLASA A XI-A 


Competenţe specifice Unităţi de conţinut 

1.1. Cunoaşterea şi folosirea termenilor religioşi Noţiuni de bază 

Sacrul şi profanul 

Magia 

Fetisizmul, totemismul, credinţa mana 

Animizmul 

Samanismul 

Polidemonismul 

Politeismul 

Monoteismul, drumul spre monoteism 



2.1. Tratarea diferitelor tradiţii religioase oral şi 

în scris 

2.2. Identificarea implicaţiilor cauză-efect în 

temele studiate 


Magia 


Reliigile tribale 

Cultul morţilor 

Samanismul 

Religii naţionale 

Religia egipteană 

Religia persiană 

Religia greacă 

Religia romană 

Religii de mister 

Religia celţilor 

Religia germanilor şi a slavilor 

Vechea credinţă a maghiarilor 

Religii precolumbiene 



Gradele de evoluare a religiei din mesopotamia 


Religii precolumbiene 


3.1. Identificarea legăturilor dintre istoria 

creştinismului şi istoria altor religii 

Politeismul 






3.2. Formularea unei opinii despre personalităţi 

şi evenimente istorice 


Panteonul mesopotamian 

Panteonul egiptean 

Panteonul grec 

Panteonul roman 


Religii precolumbiene: 

Cultul şi panteonul astec 

Cultul şi panteonul maia, credinţa în viaţa de 

dincolo de moarte, 

Cultul şi panteonul incaş 




4.1. Recunoaşterea raporturilor dintre religii. Politeismul 






Lista orientativă de conţinuturi pentru programa de istoria religiilor (clasa a XI-a) 

Introducere în istoria religiilor 

Noţiuni de bază 

Religia şi credinţa 

Sacrul şi profanul 

Formele religiilor, categorizări 

Magia 


Reliigile tribale 

Animizmul şi credinţa în viaţa de dincolo de moarte 

Cultul morţilor 

Samanismul 

Polidemonismul 

Politeismul 



Religiile culturilor antice 

Gradele de evoluare a religiei din mesopotamia 

Religia babiloniei şi a assiriei 

Panteonul mesopotamian 

Religia egipteană 

Panteonul egiptean 

Religia persiană 




Panteonul grec 

Mitologia greacă 


Panteonul roman 





Religii precolumbiene: 

Cultul şi panteonul astec 

Cultul şi panteonul maia, credinţa în viaţa de dincolo de moarte 

Cultul şi panteonul incaş 

CLASA A XII-A 



1.1. Cunoaşterea şi folosirea termenilor religioşi Introducere în marile culturi ale antichităţii 

Hinduismul: cultul, sistemul conceptual, 

sărbătorile 

Djainismul: cultul, percepţia despre lume, idei 

de bază 

Buddhismul: ideile de bază, cultul şi doctrinele 

morale 

Formarea şi evoluţia iudaismului 

Universismul 

Confucianismul 

Taoismul 



2.1. Tratarea diferitelor tradiţii religioase oral şi 

în scris 

2.2. Identificarea implicaţiilor cauză-efect în 

temele studiate 

Hinduismul: cultul, sistemul conceptual, 

sărbătorile 

Şintoismul: cultul, divinităţile, percepţia lumii, 

sărbătorile 

Particularităţile iudaismului, viaţa evreilor, 

sărbătorile 

Buddhismul: viaţa şi concepţia lui Buddha 

Formele buddhismululi 

Coranul 





3.1. Identificarea legăturilor dintre istoria 

creştinismului şi istoria altor religii 

3.2. Formularea unei opinii despre personalităţi 

şi evenimente istorice 


Isus Christos văzut din perspectivă istorică 

Răspândirea creştinismului, scurt istoric 

Înfiinţarea islamului 


Viaţa şi învăţăturile lui Confuciu 

Învăţăturile lui Lao-ce 

Viaţa şi învăţăturile lui Isus Christos 

Viaţa şi învăţăturile lui Mohamed 

Fundamentalismul islamic 

Miscări în cadrul Bisericii Creştine 

Secte, scurt istoric 




4.1. Recunoaşterea raporturilor dintre religii. Biserica din Est: Ortodoxia 

Bisercia din Vest: Romano Catolicii, Greco – 

catolicii, Protestanţii 

Islamul: sistemul conceptual, percepţia lumii 

Divizarea lumii pe plan religios 

Indici geografici 

Lista orientativă de conţinuturi pentru programa de istoria religiilor (clasa a XII-a) 

Religiile Lumii 

Introducere în marile culturi ale antichităţii 

Religiile Indiei 

Hinduismul: cultul, sistemul conceptual, sărbătorile 

Djainismul: cultul, percepţia despre lume, idei de bază 


Formele buddhismululi 

Ideile de bază, cultul şi doctrinele morale 

Religiile Chinei 

Universismul 

Confucianismul 

Viaţa şi învăţăturile lui Confuciu 

Taoismul 

Învăţăturile lui Lao-ce 

Străvechea religie a japoniei 

Sintoismul 

Cultul, divinităţile, percepţia lumii, sărbătorile 

Iudaismul 


Particularităţile iudaismului, viaţa evreilor, sărbătorile 


Creştinismul 

Viaţa şi învăţăturile lui Isus Christos 

Isus Christos văzut din perspectivă istorică 

Răspândirea creştinismului, scurt istoric 

Biserica din Est: Ortodoxia 

Bisercia din Vest: Romano Catolicii, Greco –catolicii, Protestanţii 

Islamul 

Înfiinţarea islamului 

Viaţa şi învăţăturile lui Mohamed 

Coranul 

Sistemul conceptual, percepţia lumii 

Fundamentalismul islamic 

Secte, curente, religii alternative 

Miscări în cadrul Bisericii Creştine 

Secte, scurt istoric 

Recapitulare, statistici 

Divizarea lumii pe plan religios 

Indici geografici 

Conţinuturile propuse sunt structurate în ordinea cronologică a formării religiilor cu o 

parte introductivă cu definirea termenilor specifici. 


- accentuarea caracterului pragmatic prin centrarea pe dezvoltarea de atitudini şi de 






nivelul ariei curriculare ”Om şi societate” (Istorie, Geografie, Logică, Filozofie). 


libertatea de opţiune în abordarea unei lecţii. Construirea demersului didactic trebuie realizată 

din perspectiva competenţelor specifice, cu respectarea logicii interne a temelor, precum şi a 

particularităţilor clasei şi ale elevilor. În concordanţă cu aceste aspecte, ponderea acordată 

temelor şi modalitatea de abordare a acestora se vor stabili de către fiecare profesor. 


- utilizarea unor metode active (învăţarea prin descoperire, învăţare problematizată, învăţare 

prin cooperare), care să contribuie la dezvoltarea capacităţii de cunoaşterea de sine, a 

celorlalţi şi a omului ca fiinţă religioasă; 



- crearea unor situaţii problemă de etică aplicată, în contextul cărora elevii pot dezbate rolul 

şi libertatea deciziei ca factor al dezvoltării persoanei; 

- realizarea unor observaţii 

- analiza unor studii de caz; 

- organizarea de exerciţii individuale şi în grupuri de lucru pentru interpretarea unor fapte, 

fenomene şi procese legate de domeniul credinţei şi al religiei în general; 




În cadrul orei de Istoria religiilor, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

motivării elevului pentru aplicarea în practică a principiului libertăţii de credinţă. 




ANEXA Nr. 7 


ISTORIA ARTEI CREŞTINE 





Bucureşti, 2008



Istoria artei, implicit istoria artei creştine este parte integrantă a ştiinţelor socio-umane. 

Domeniul ei de cercetare şi studiu este arhitectura creştină şi arta plastică creştină, precum şi 

simbolistica acestora. Totodată caută punctele de legătură dintre operele de artă de sorginte 

religioasă şi fenomenele istorico-sociale. Operele de artă au un sistem codificat, artiştii lucrează 

cu semne convenţionale, pe care spectatorii trebuie să le înţeleagă. Operele de artă nu sunt numai 

combinaţia unor forme, suprafeţe şi culori, ci transmit, ilustrează idei. Arta creştină dă o 

interpretare extrem de simbolică lumii. Deşi plăcerea estetică nu poate fi predată, totuşi 

considerăm, că sentimentele, gândurile şi modurile de exprimare provocate de admirarea unei 

opere de artă se pot dezvolta prin împărtăşirea unor norme artistice. 

Înţeleasă ca educaţie vizuală, arta creştină este o componentă a educaţiei religioase, 

destinată elevilor din clasa a XI-a de filieră vocaţională. Ei au responsabilitatea păstrării 

patrimoniului cultural-religios, fiind viitori membrii ai bisericii. 

Studiul artelor creştine urmăreşte dezvoltarea capacităţii de comunicare prin imagine cu 

valoare universală de transmitere, depăşind graniţele lingvistice. Deoarece sensul artei trebuie 

căutat şi în subînţelesuri, substraturi, această disciplină oferă însuşirea unor cunoştinţe vizuale şi 

teoretice. Foloseşte şi dezvoltă capacităţile dobândite de elevi în anii precedenţi. Orientarea 

activităţilor elevilor are la bază deosebirea dintre comunicarea de tip ştiinţific, univoc, precis şi 

cea artistică, complexă, implicând personalitatea în ansamblu (emoţii, sentimente, gândire etc.). 

Acest curriculum oferă o serie de mijloace pentru decodificarea imaginilor artei creştine – sunt 

luate în discuţie imaginile cele mai diverse, de la capodopere internaţionale creştine până la arta 

bisericească autohtonă. 

Un alt scop esenţial este ca, prin educaţie vizuală, tânărul asaltat de excesul de imagini 

publicitare actuale, să nu devină un receptor pasiv, uşor de manipulat, ci să-şi păstreze 

capacitatea de creaţie proprie, corespunzând personalităţii sale unice. Totodată prin transmiterea 

unor valori spirituale disciplina oferă o alternativă la excesul mediatic contemporan de multe ori 

de o valoare îndoielnică. 

Pentru realizarea acestui deziderat demersul didactic se va sprijini pe creaţii originale din 

colecţiile de artă şi expoziţii, inclusiv monumentele de arhitectură şi sculptură etc. Exemplele 

artei creştine prezentate îi vor îndemna pe elevi la respectul pentru creaţiile strămoşilor, le va 

dezvolta simţul frumosului şi îşi vor aprofunda cunoştinţe menite să înţeleagă adevărurile eterne 

ale creştinismului. 

Istoria artei creştine - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie reformată 2

Curriculumul începe cu prezentarea termenilor specifici artei creştine după care va urma o 

prezentare cronologică a artei religioase, pentru ca elevii să se poată baza pe cunoştinţele istorice 

dobândite. 



1. Receptarea într-o manieră personală a mesajului artistic din universul vizual 

creştin 

2. Însuşirea unor cunoştinţe referitoare la relaţiile dintre modurile de exprimare 

din arta creştină şi epoca istorică. 

3. Cunoaşterea cronologică a patrimoniului arhitectural de cult din Transilvania 

4. Însuşirea unor cunoştinţe referitoare la importanţa ocrotirii monumentelor de 

artă religioasă, istoria teoriei protecţiei patrimoniului construit, noţiuni 

fundamentale şi practica protecţiei monumentelor 


o Manifestarea interesului pentru cunoaşterea şi interpretarea operelor de artă creştină 

o Manifestarea iniţiativei în aprecierea critică a operei de artă (compararea propriului 

punct de vedere cu părerile celorlalţi) 

o Motivaţia pentru ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului artistic naţional şi 

universal 

o Disponibilitatea pentru cultivarea capacităţilor estetice ca fundament pentru 

participarea la viaţa culturală şi religioasă 

o Înţelegerea şi aprecierea diverselor forme de expresie din patrimoniul artelor 

creştine 



CLASA A XI-A 


1. Receptarea într-o manieră personală a mesajului artistic din universul vizual creştin 


1.1 Analizarea funcţiei expresive a unor 

materiale, tehnici şi forme utilizate în arta 

creştină 

1.2 Analizarea dincolo de sensurile 

denotative a sensurilor conotative creştine 

- Termeni specifici artei creştine 

- Simbolistica artei creştine 



2. Însuşirea unor cunoştinţe referitoare la relaţiile dintre modurile de exprimare din arta 

creştină şi epoca istorică 


Însuşirea unor reguli de interpretare 

obiective pentru dezvoltarea gustul estetic 

2.2 Argumentarea opiniilor proprii 

referitoare la semnificaţiile subiective 

asociate mesajului artistic din universul 

vizual creştin 

2.3 Interpretarea imaginilor artistice 

specifice artei creştine evidenţiind 

funcţiile acestora 

2.4 Plasarea evenimentelor istorice şi 

genurilor artistice în spaţiu şi timp, 

recunoaşterea inter-relaţiilor dintre ele 

2.5 Formarea gândirii cronologice 

2.6 Însuşirea capacităţii de analiză a 

stilurilor artistice cu precădere pe 

asemănările şi diferenţele dintre diferitele 

epoci artistice 

2.7 Însuşirea termenilor specifici folosite 

la analiza operelor de artă creştină 

2.8 Analizarea importanţei artistului în 

formarea limbajului artistic specific unui 

stil de creaţie 

2.9 Dezvoltarea simţului artistic 

2.10 Dezvoltarea capacităţii de analiză în 

mod creativ a operelor de artă, 

dezvoltarea viziunii creative 

2.11 Încurajarea formării opiniei 

personale despre operele de artă 

2.12 Formarea sensibilităţii şi deschiderii 

faţă de arta religioasă prin care se 

dezvoltă şi cunoaşterea de sine 

- Arta creştină antică a catacombelor 

- Arta bizantină (arhitectură, pictură) 

- Epoca iconoclasmului 

- Arta creştină romanică (arhitectură, sculptură, 

pictură) – epoca arhitecturii mănăstirilor 

- Arta creştină gotică (arhitectură, sculptură, 

pictură) – epoca catedralelor 

- Arta creştină renascentistă (arhitectură, 

sculptură, pictură) – reforma şi elemente de 

artă populară 

- Arta creştină barocă (arhitectură, sculptură, 

pictură) – triumful catolicismului 

- Arta creştină clasicistă (arhitectură, 

sculptură, pictură) – formele pure ale 

iluminismului 

- Istorismul în arhitectura 

- Jugendstil sacral 

- Arta modernă şi creştinismul – credinţa 

artiştilor expresionişti, simbolişti, 

suprarealişti 

- Arhitectura modernă bisericească, interioare 

expresive 



CLASA A XII-A 


2. Cunoaşterea cronologică a patrimoniului arhitectural de cult din Transilvania 


1.1 Analizarea funcţiei expresive a unor 

materiale, tehnici şi forme utilizate în arta 

religioasă 

1.2 Analizarea dincolo de sensurile 

denotative a sensurilor conotative creştine 

1.3 Interpretarea imaginilor artistice specifice 

artei creştine evidenţiind funcţiile acestora 

1.4 Plasarea evenimentelor istorice şi a 

genurilor artistice în spaţiu şi timp, 

recunoaşterea inter-relaţiilor dintre ele 

1.5 Însuşirea capacităţii de analiză a stilurilor 

artistice cu precădere pe asemănările şi 

diferenţele dintre diferitele epoci artistice 

- Arta religioasă romanică din Transilvania 

- Arta religioasă gotică din Transilvania 

- Arta religioasă renascentistă din Transilvania 

- Arta religioasă barocă din Transilvania 

- Istorismul şi arta modernă religioasă din 

Transilvania 

2. Însuşirea unor cunoştinţe referitoare la importanţa ocrotirii monumentelor de artă, istoria teoriei 

protecţiei patrimoniului arhitectural de cult, noţiuni fundamentale şi practica protecţiei monumentelor 


5. Argumentarea opiniilor proprii referitoare 

la semnificaţiile subiective asociate 

mesajului artistic din universul vizual 

religios 

6. Dezvoltarea interesului pentru 

cunoaşterea şi interpretarea operelor de 

artă creştină 

7. Înţelegerea şi aprecierea diverselor forme 

de expresie din patrimoniul arhitectural 

de cult transilvănean 

8. Dezvoltarea motivaţiei pentru ocrotirea şi 

punerea în valoare a patrimoniului artistic 

naţional 

9. Dezvoltarea disponibilităţii pentru 

cultivarea capacităţilor estetice ca 

fundament pentru participarea la viaţa 

culturală şi religioasă 

10. Formarea sensibilităţii şi deschiderii faţă 

de arta religioasă prin care se dezvoltă şi 

cunoaşterea de sine 

- Patrimoniul construit şi valoarea sa de 

întrebuinţare 

- Teoria şi istoria dezvoltării protecţiei 

patrimoniului construit religios, etica protecţiei 

- Procese moderne de conservare 

- Protecţia unor opere de artă religioasă din 

domeniul artelor plastice şi artelor decorative 

- Expertiza monumentelor de artă religioasă 

- Cercetarea monumentelor de artă religioasă 

- Inventarierea monumentelor de artă religioasă 

- Ocrotirea monumentelor de artă religioasă 

- Poziţia organizaţiilor internaţionale şi naţionale 

privind protecţia şi importanţa patrimoniului 

arhitectural (convenţii, recomandări) 

- Vizitarea unui şantier de restaurare a unui 

monument de artă religioasă 



Pe parcursul claselor a XI-a şi a XII-a se recomandă profesorilor organizarea unor 

activităţi de tipul: 

o Vizitarea unor monumente, muzee, expoziţii, ateliere ale artiştilor etc.; 

o analiza critică a unor lucrări de artă creştină în diferite stiluri, relevând calităţile 

artistice ale acestora; 

o discutarea în clasă a unor imagini din albumele de artă, proiecţii şi diapozitive, casete 

video, filme sau emisiuni TV; 

o comentarea în scris sau oral a unor lucrări de artă creştină. 

Se va urmări plasarea în epoca creaţiei a operei de artă creştină bi- şi tridimensionale. 

Elevul va dovedi că are capacitatea de a recepta mesajul artistic, de a urmări corect parcursul 

compoziţional, de a-şi organiza informaţiile, de a-şi comunica opiniile clar şi configurativ, de a 

utiliza un limbaj adecvat, prin folosirea termenilor specifici şi prin prezentarea ideilor în funcţie 

de nivelul de receptare a auditoriului. Vor fi relevate, de asemenea, relaţiile interdisciplinare, 

prin compararea mijloacelor de expresie specifice în literatură, muzică, istorie etc. 

Pentru formarea capacităţii de apreciere critică, vor fi consultate scrieri de specialitate. 

În scopul sesizării mijloacelor de expresie, vor fi folosite exerciţii de percepere a unor 

desene, picturi, fotografii, sculpturi, edificii şi a relaţiilor dintre acestea şi mediul ambiant. 

Operele de artă creştină exemplificând conţinuturile din programă vor fi selectate din toate 

epocile istorice. 





ANEXA Nr. 8 


EVIDENŢĂ BISERICEASCĂ INFORMATIZATĂ 





Bucureşti, 2008



Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii, 

pătrunderea elementelor moderne de comunicaţii şi tehnologii informatice în ţara noastră, impun o 

pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Astfel într-o societate informatizată este nevoie de 

o biserică informatizată. Disciplina „Evidenţă bisericească informatizată”, din cadrul curriculumului 

diferenţiat trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului si a programelor, 

de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală, necesare unor activităţi cu 

caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea. 

Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se 

transmită informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi 

informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură 

corectitudine şi exactitate, deci la nivel profesional. 

Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată 

beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie 

să stea în atenţia învăţământului preuniversitar. 

Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege 

un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de 

utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea 

calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală. 

Tehnologia informaţiei, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul individual pe un calcu- 

lator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de 

calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai efi- 

cient decât prin orice altă metodă clasică. 

Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se finalizează prin 

predarea informaticii orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind 

finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se 

poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor. 

Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului 

inventiv şi creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în 

viitor. Indiferent de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, 

trebuie să aibă toate calităţile unui produs. 

Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul 

ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi 

privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial. 

Evidenţă bisericească informatizată - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea 

Teologie reformată 

2


Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea 

calculatorului şi societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de 

aceste conexiuni. 

Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina “ Evidenţă bisericească 

informatizată” sunt următoarele: 

- curriculum centrat pe raţionalizarea activităţilor de învăţare, în funcţie de competenţele 

generale şi de competenţele specifice 

- încurajarea cooperării între elevi prin activităţi de grup cu asumarea de roluri individuale 

pentru realizarea unor sarcini de lucru 

- conţinuturile sunt adaptabile resurselor locale 

Prezentul curriculum şcolar cuprinde programa pentru disciplina Evidenţă bisericească 

informatizată, studiată în curriculumul diferenţiat, la profilul teologic, specializarea teologie 

reformată, cu o oră pe săptămână în clasa a XI-a şi a XII-a. 

Programa are următoarele componente: 

- Notă de prezentare 

- Competenţe generale 

- Competenţe specifice şi conţinuturi 

- Valori şi atitudini 

- Sugestii metodologice. 

În elaborarea programei de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul 

curricular, standardele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă 

didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă necesară pentru crearea unei expertize 

adecvate revizuirilor ulterioare. Ţinând cont de noutatea formei de prezentare, sunt necesare 

următoarele completări: 

- competenţele generale sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi; ele se 

definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului liceal; 

- competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata unui an de 

studiu. Ele sunt deduse din competenţele generale. 

3 Evidenţă bisericească informatizată - clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea 

Teologie reformată



1. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare de 

imagini 

2. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de creare de 

publicaţie 

3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare 

electronică a datelor 


1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei 

2. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru 

3. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului 

4. Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de 

lucru 

5. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general 

6. Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice 

7. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate 

8. Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice 

9. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem 

informaţional 

10. Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre 

tehnologia informaţiei şi comunicaţiei şi alte obiecte de studiu. 



4


CLASA A XI-a 


1. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare de imagini 


1.1. enumerarea şi aplicarea operaţiilor de bază 

necesare prelucrării unei imagini 

1.2. utilizarea instrumentelor de pictură şi de 

editare 

• Explorarea interfeţei programului PHOTOSHOP 

• Crearea, deschiderea, închiderea fişierelor de 

imagini 

• Prezentarea straturilor 

• Tipărirea lucrărilor 

• Utilizarea „Ajutor”-ului 

• Selectarea zonelor 

• Prelucrarea şi selectarea culorii 

• Pictarea şi desenarea 

• Crearea textului 

• Redimensionarea şi schimbarea formei 

imaginilor 

1.3. lucrul cu zone selectate dintr-o imagine • Crearea căilor pentru definirea unei regiuni de 

decupare 

• Utilizarea măştilor 

• Utilizarea straturilor 

• Utilizarea canalelor 

2. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de creare de publicaţie 



necesare prelucrării unei publicaţii 

• Lansarea şi închiderea aplicaţiei PUBLISHER 

• Elementele din fereastra Publisher 

• Deschiderea unei publicaţii existente – 

modificarea şi salvarea ei 

• Crearea unei publicaţii noi 

• Închiderea unei publicaţii 

• Prezentarea straturilor şi chenarelor 

2.2. utilizarea operaţiilor de bază în crearea unei • Iniţializarea paginii de lucru 

• Adăugarea şi ştergerea paginilor 


Teologie reformată


publicaţii • Introducerea informaţiilor în text, funcţia 

„Anulare” 

• Copierea, mutarea, ştergerea - folosirea 

comenzilor „ Copiere”, „Lipire”, „Decupare” 

2.3. utilizarea obiectelor • Crearea, selectare şi modificarea chenarelor 

• Folosirea chenarelor suprapuse 

• Mişcarea între straturi 

• Conturul, umplerea obiectelor 

• Rotirea chenarelor 

• Gruparea obiectelor 

3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare electronică a 

datelor 



necesare prelucrării electronice a datelor 

3.2. utilizarea operaţiilor de bază în folosirea 

programului de evidenţă bisericească 

3.3.utilizarea programului de evidenţă a 

persoanelor aparţinătoare parohiei. 

3.4. utilizarea programului de evidenţă a 

activităţii bisericeşti 

• bază de date 

• manipularea datelor 

• strângerea datelor 

• securitatea datelor 

• reîmprospătarea datelor 

• înregistrarea datelor 

• codificarea datelor 

• prelucrarea datelor 

• Instalarea programului, cerinţe hardware 

• Structura programului de evidenţă 

• tabele 

• tabele de date - locul de stocare a datelor 

primare 

• nomenclatoare - administrarea unitară a 

datelor, independent de operator 

• interogări - prelucrarea datelor 

• formulare - înregistrarea controlată a datelor, 

prezentarea datelor prelucrate 

• rapoarte - prezentarea formatată a datelor 

• Date personale şi importanţa lor în 

prelucrarea statistică a datelor 

• Datele copiilor 

• Date relative la legătura persoanei cu biserica 

• Date relative la căsătoria persoanei. 

• Datele personale a soţului/soţiei Sume plătite 

de persoanele fizice 

• Datele referitoare la decesul persoanei 

• Slujbe religioase: data, forma, participanţii 

• Consiliere: data, forma, participanţi, 

spercificaţii 

• Educaţie religioasă: data, tip, grupă, lector, 

participanţi 



6


CLASA A XII-a 


1. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare de imagini 


1.1. utilizarea filtrelor şi crearea efectelor speciale • Aplicarea filtrelor native ale programului 

Photoshop 

• Găsirea şi instalarea altor filtre 

• Crearea efectelor speciale de imagin 

• Crearea efectelor speciale de text 

1.2. repararea, retuşarea şi îmbunătăţirea 

• Corecţia culoriolor de iamgini 

imaginilor 

• 

• 

Colorarea imaginilor 

Utilizarea luminii şi a umbrelor 

• Crearea vinietelor, a chenarelor şi a 

fundalurilor 

• Retuşarea şi repararea 

• Combinarea elemetelor de imagine 

1.3. realizarea unor aplicaţii practice • Redactarea de pliante, materiale 

promoţionale 

2. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de creare de publicaţie 


2.1. utilizarea textelor • Crearea blocurilor de text 

• Modificarea textului 

• Formatarea caracterelor 

• Formatarea paragrafelor 

• Stabilirea tabulatoarelor 

• Utilizarea stilurilor 

• Numerotarea paginilor, introducerea 

caracterelor speciale 

2.2. utilizare avansată • Inserarea şi formatarea tabelelor într-o 

publicaţie, operaţii în tabele 

• Inserarea şi formatarea graficelor şi 

imaginilor 

• Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor, 

fişierelor 

• Corectarea greşelilor de ortografie 

• Înpachetarea publicaţiei 

2.3. realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: redactarea unui ziar, de broşuri, 

realizarea de invitaţii pentru ocazii festive 

• Organizarea aplicaţiilor realizate într-o 

structură de directoare proprie 

3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui program de prelucrare electronică a 

datelor 

Ivitatea de cult 

Conţinuturi 

3.1. utilizarea programului de evidenţă a 

activităţii cimitirelor 

• Datele mormintelor: mărime, tip, data 

cumpărării/recumpărării 


Teologie reformată


3.2. Utilizarea programului de evidenţă prin liste 

specifice 

3.3. Utilizarea programului de prelucrare 

statistică a datelor 

3.4. Utilizarea programului de evidenţă 

bisericească în întocmirea rapoartelor periodice 


• Căutări şi completări după cod, proprietar, 

întreţinător, presoană înmormântată 

• Legături între liste şi datele înregsitrate 

• satistica încasărilor şi a plăţilor 

• liste privind anul actual 

• liste privind o perioadă dată 

• restanţe 

• întocmirea listelor cu persoanele în evidenţă 

şi a celor cu drept de vot 

• întocmirea listei familiilor 

• liste particularizate după situaîia familială, 

legătura cu biserica, situaţia şcolară etc. 

• Diferenţieri după modul de intrare în 

comunitatea religioasă, locul de naştere sau 

botez, pregătire şcolară etc. 

• Rapoarte anuale privind activitatea de cult 

• Situaţia ajutoarelor sociale 

• Raportul anual privind situaţia financiară a 

unităţii de cult 

Predarea-învăţarea disciplinei Evidenţă bisericească informatizată va fi orientată pe 

rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării 

deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe 

realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul 

activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă. 

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică în care – pentru 

optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr 

de calculatoare egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile 

INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi 

formate competenţele specifice. 

În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de 

memorare externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă. 

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere 

aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică. 

Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor 

soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze 

evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă. 

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este 

necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem 

ordonat de prezentare, pas cu pas, în ritm impus, a facilităţilor unui program. După aceea, ritmul de 

instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de 



8


informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către 

fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite 

pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor. 

Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a 

rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului. 

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un 

bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio- 

profesională. 

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze 

conţinutul instruirii la conţinutul disciplinelor tehnice de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de 

la disciplinele de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului. 

învăţare: 

Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de 

- Realizarea unor documente specifice domeniului: redactarea unui ziar, de broşuri, realizarea 

de invitaţii pentru ocazii festive, redactarea de pliante, materiale promoţionale etc. 

- Realizarea şi prelucrarea unor baze de date specifice activităţii de cult 


Teologie reformată

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 886 bis/29.XII.2008 

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI 

ORDIN 

privind aprobarea programelor școlare, curriculum diferențiat, filiera vocațională, 

profil teologic adventist*) 

În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și 

Tineretului, cu modificările și completările ulterioare, 

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului Național 

pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, 

ministrul educației, cercetării și tineretului emite prezentul ordin. 

Art. 1. — Se aprobă Programa școlară la disciplina 

Cunoștințe biblice (clasele a IX-a—a X-a), filiera vocațională, 

profil teologic adventist, cuprinsă în anexa nr. 1. 


Bisericii Adventiste (clasa a IX-a), filiera vocațională, profil 

teologic adventist, cuprinsă în anexa nr. 2. 


Bisericii Universale (clasa a X-a), filiera vocațională, profil 


Art. 4. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Muzică 

bisericească (clasele a IX-a—a X-a), filiera vocațională, profil 


Art. 5. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Studiul 

Bibliei (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil teologic 

adventist, cuprinsă în anexa nr. 5. 


Bisericii Creștine (clasa a XI-a), filiera vocațională, profil teologic 



Bisericii Adventiste (clasa a XII-a), filiera vocațională, profil 


București, 2 septembrie 2008. 

Nr. 5.259. 

p. Ministrul educației, cercetării și tineretului, 

Zvetlana Preoteasa, 

secretar de stat 

109 

Art. 8. — Se aprobă Programa școlară la disciplina 

Dogmatică (clasele a XI-a—a XII-a), filiera vocațională, profil 


Art. 9. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Profeții 

biblice/Daniel și Apocalipsa (clasele a XI-a—a XII-a), filiera 

vocațională, profil teologic adventist, cuprinsă în anexa nr. 9. 

Art. 10. — Se aprobă Programa școlară la disciplina Muzică 

bisericească (clasa a XI-a), filiera vocațională, profil teologic 


Art. 11. — Programele școlare aprobate prin prezentul ordin 

se aplică începând cu anul școlar 2008—2009. 

Art. 12. — Anexele nr. 1—10 fac parte integrantă din 

prezentul ordin. 

Art. 13. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al 

României, Partea I. 

Art. 14. — Direcția generală management învățământ 

preuniversitar, Direcția generală învățământ în limbile 

minorităților și relația cu Parlamentul, Centrul Național pentru 

Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, 

inspectoratele școlare județene/al municipiului București și 

unitățile de învățământ preuniversitar duc la îndeplinire prezentul 

ordin. 

*) Ordinul nr. 5.259/2008 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008 și este reprodus și în acest număr bis.



ANEXA Nr. 1 


CUNOŞTINŢE BIBLICE 




Specializarea: Teologie adventistă 

Bucureşti, 2008


privind elaborarea programelor şcolare pentru clasele a IX-a - a Xa 

Programele şcolare pentru clasele a IX-a - a X-a, documente reglatoare componente ale 


- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor 

sistemelor educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul 

European de la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei 

şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării 









învăţământului preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a - a X-a deopotrivă la 







23.12.2003. 

Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a X-a pe 




structură: 




şcolare pentru clasele a IX-a - a X-a şi documentele de politică educaţională şi 

curriculară pe care acestea se fundamentează: 

Cunoştinţe biblice – clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 2



specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei 

de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european; 



evidenţia achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului 

obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; 









Disciplina Cunoştinţe biblice (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în cadrul 

curriculumului diferenţiat pentru clasele a IX-a şi a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, 

fiindu-i alocate câte 4 ore pe săptămână, în fiecare din cei doi ani de studiu. 

Studiul acestei discipline, împreună cu cel al celorlalte discipline şcolare din aria 

curriculară Discipline teologice, se focalizează pe realizarea unei viziuni de ansamblu asupra 

Vechiului Testament, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma propriul sistem de valori, 

prin raportarea la valorile Bibliei, de a integra cunoştinţe religioase în structurarea de atitudini 

morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 

Astfel, această disciplină şcolară îşi propune să contribuie la dezvoltarea holistică (fizică, 

intelectuală, spirituală şi socială) a personalităţii elevului, pregătindu-l pentru înţelegerea şi 

practicarea valorilor specifice Bibliei, pentru integrarea în comunităţi variate din punct de 

vedere al convingerilor, pentru acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul 

comunităţii şi pentru înţelegerea contribuţiei învăţăturilor Bibliei la cultura şi civilizaţia 

universală. 

Disciplina Cunoştinţe biblice va fi continuată în ciclul superior al liceului de disciplina 

Studiul Bibliei, astfel încât, în cei patru ani de liceu, elevul să aibă o înţelegere globală a 

Bibliei. 

Programa este structurată astfel: notă de prezentare, competenţe generale, valori şi 

atitudini, competenţe specifice asociate conţinuturilor, sugestii metodologice. 

Cele cinci competenţe generale şi competenţele specifice vizează următoarele domenii: 

comunicare; relaţii interpersonale şi inter-religii; domeniul atitudinal-comportamental; aspecte 

practic-aplicative; relaţiile interdisciplinare. 

Conţinuturile propuse sunt asociate competenţelor specifice, fapt care permite 

profesorului să realizeze conexiuni între ceea ce învaţă elevul şi scopul pentru care învaţă. O 

anumită competenţă specifică poate fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o 

corespondenţă biunivocă între acestea. 

Sugestiile metodologice oferă cadrelor didactice recomandări privind modalităţi didactice 

concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare- 

învăţare-evaluare. 




Programa se adresează atât profesorilor de Cunoştinţe biblice, precum şi autorilor de 

manuale şcolare, fiind concepută astfel încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea 

demersurilor didactice la particularităţile elevilor prin stabilirea ordinii studierii anumitor 

unităţi de conţinut, prin adaptarea acestora la specificul clasei de elevi, prin valorificarea 

experienţei de viaţă a elevilor şi a specificului comunităţii din care aceştia fac parte. 



1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă 

şi conduită creştină 

2. Utilizarea adecvată noţiunilor de bază cu privire la Sfânta Scriptură 

3. Analizarea unor evenimente biblice din Vechiul Testament în vederea 

formării propriilor atitudini şi comportamente 

4. Aplicarea principiilor biblice în viaţa personală şi a comunităţii 

5. Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de 




• Cultivarea dorinţei de studiere a Sfintei Scripturi, mesajul divin pentru om 

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea lucrării lui Dumnezeu în istoria 

biblică 

• Cultivarea relaţiei personale cu Dumnezeu (studiu, rugăciune, implicare în viaţa 

bisericii şi a societăţii) 

• Formarea unei viziuni despre lume şi viaţă în acord cu principiile şi valorile 

Bibliei (dragoste, slujire, altruism, respect, credinţă etc.) 

• Dezvoltarea holistică şi armonioasă a personalităţii elevului (din punct de vedere 

fizic, intelectual, spiritual şi social) în raport cu valorile biblice 



CLASA A IX-A 


1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă şi 

conduită creştină 


1.1. Definirea Bibliei ca mesaj divin pentru 

omenire 

1.2. Identificarea temelor fundamentale ale 

Bibliei şi a structurii acesteia 

1.3. Analizarea relaţiei dintre om şi 

Dumnezeu în diferite perioade din istoria 

poporului ales 

1.4. Evidenţierea învăţăturilor descoperite în 

Sfânta Scriptură prin interpretarea unor 

evenimente şi a acţiunilor unor personaje 

biblice 

- Tematica Bibliei 

- Inspiraţia Sfintei Scripturi 

- Contextul istorico-geografic al Sfintei 

Scripturi 

- Principii de guvernare divină 

- Dumnezeul creator – un Dumnezeu al 

iubirii 

- Tematica Bibliei 

- Canonul şi structura Bibliei 

- Perioadele istoriei biblice 

- Planul lui Dumnezeu pentru salvarea 

omului 

- Dumnezeul creator – un Dumnezeu al 

iubirii 

- Omul – coroana creaţiunii 

- Încercarea lui Avraam – revelaţia iubirii 

Tatălui ceresc 

- Plăgile – semn al iubirii divine 

- Eliberarea poporului ales din ţara robiei 

- De la Marea Roşie la Sinai – ocrotirea lui 

Dumnezeu 

- Organizare şi continuitate în societatea 

iudaică 

- Noe – statornicie şi credinţă 

- Avraam – credincios printre cei lipsiţi de 

credinţă 

- Isaac – ascultare şi încredere în planul lui 

Dumnezeu 

- Iacov – încredere în făgăduinţele divine 

- Iosif – un om al providenţei 

- Moise – primul conducător al poporului 

lui Dumnezeu 





2.1. Utilizarea adecvată a termenilor 

specifici religiei în argumentarea învăţăturii 

de credinţă 


unor termeni specifici religiei şi ale unor 

simboluri religioase 

2.3. Argumentarea rolului formativ pe care îl 

are ascultarea de Dumnezeu în viaţa omului 

- Creaţiune şi ştiinţă 

- Sabatul – memorial al creaţiunii 

- Planul lui Dumnezeu pentru salvarea 

omului 

- Cele zece porunci – un Legământ cu 

Dumnezeu 

- Legea ceremonială 

- Sanctuarul – simbol al marii lucrări de 

salvare 

- Sărbătorile 

- Paştele – simbol al eliberării din Egipt şi 

din robia păcatului 

- Sabatul – memorial al creaţiunii 


Dumnezeu 

- Principii de sănătate şi igienă 




lui Dumnezeu 

- De la Marea Roşie la Sinai – ocrotirea lui 

Dumnezeu 

3. Analizarea unor evenimente biblice din Vechiul Testament în vederea formării 

propriilor atitudini şi comportamente 


3.1. Analizarea unor modele de atitudini şi 

comportamente creştine în exemplele biblice 

3.2. Realizarea de comparaţii între virtuţile 

biblice şi normele etice contemporane 

3.3. Formularea unui punct de vedere 

propriu referitor la rolul şi responsabilitatea 

respectării valorilor creştine în viaţa 

personală 


- Avraam – credincios printre cei lipsiţi de 

credinţă 

- Isaac – ascultare şi încredere în planul lui 

Dumnezeu 



- Experienţa poporului Israel în Egipt 


lui Dumnezeu 

- Balaam – profeţii adevărate despre Israel 

- Îndrumări pentru păzirea Sabatului 


Dumnezeu 



- Îndrumări pentru păzirea Sabatului 


Dumnezeu 


- Căderea în păcat 





4.1. Analizarea consecinţelor unor atitudini 

şi comportamente asupra vieţii personale şi a 

comunităţii, prin raportare la valorile 

creştine 

4.2. Identificarea modalităţilor de integrare a 

principiilor biblice în viaţa societăţii 

contemporane 

- Căderea în păcat 


- Nimicirea Sodomei şi Gomorei 


- Eliberarea poporului ales din ţara robiei 

- Încălcarea Legământului de la Sinai 

- Cei patruzeci de ani în pustie – 

consecinţe ale neascultării şi răzvrătirii 



Dumnezeu 


5. Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ 


5.1. Realizarea de comparaţii între normele 

creştine, norme etice contemporane şi 

diferitele puncte de vedere oferite de alte 

discipline şcolare (biologie, psihologie, 

istorie etc.) 

- Creaţiune şi ştiinţă 




I. Aspecte introductive ale Sfintei Scripturi 

1. Tematica Bibliei 

2. Inspiraţia Sfintei Scripturi 

3. Canonul şi Structura Bibliei 

4. Contextul istorico-geografic al Sfintei Scripturi 

5. Perioadele istoriei biblice 

II. Creaţiunea 

1. Dumnezeul Creator – un Dumnezeu al iubirii 

2. Creaţiune şi ştiinţă 

3. Omul – coroana creaţiunii 

4. Sabatul – memorial al creaţiunii 

5. Căderea în păcat 

6. Planul lui Dumnezeu pentru salvarea omului 

III. Istoria patriarhilor 

1. Noe – statornicie şi credinţă 

2. Răzvrătirea de la Turnul Babel 

3. Avraam – credincios printre cei lipsiţi de credinţă 

4. Nimicirea Sodomei şi Gomorei 

5. Încercarea lui Avraam – revelaţia iubirii Tatălui ceresc 

6. Isaac – ascultare şi încredere în planul lui Dumnezeu 

7. Iacov – încredere în făgăduinţele divine 

8. Iosif – un om al providenţei 

IV. Istoria poporului Israel 

1. Experienţa poporului Israel în Egipt 

2. Plăgile – semn al iubirii divine 



3. Paştele – simbol al eliberării din Egipt şi din robia păcatului 

4. Moise – primul conducător al poporului Israel 

5. Eliberarea poporului ales din ţara robiei 

6. De la Marea Roşie la Sinai – ocrotirea lui Dumnezeu 

7. Îndrumări pentru păzirea Sabatului 

8. Cele zece porunci – Un Legământ cu Dumnezeu 

9. Legea ceremonială 

10. Încălcarea Legământului de la Sinai 

11. Sanctuarul – simbol al marii lucrări de salvare 

12. Sărbătorile iudaice 

13. Cei patruzeci de ani în pustie – consecinţe ale neascultării şi răzvrătirii 

14. Balaam – profeţii adevărate despre Israel 

15. Ultimele cuvinte ale lui Moise 

V. Principii morale şi sociale 

1. Principii de guvernare divină 

2. Principii de sănătate şi igienă 

3. Organizare şi continuitate în societatea iudaică 



CLASA A X-A 


1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă şi 

conduită creştină 



omenire 


Vechiului Testament şi a structurii acestuia 

1.3. Analizarea relaţiei dintre om şi 

Dumnezeu în diferite perioade din istoria 

poporului ales 

1.4. Evidenţierea învăţăturilor descoperite în 


evenimente şi a acţiunilor unor personaje 

biblice 

- Isaia – făgăduinţa mesianică 

- Ieremia – profetul lacrimilor 

- Ezechiel – prăbuşire şi restaurare 

- Iov – credinţă în încercare 

- Ocuparea Canaanului sub conducerea lui 

Iosua 

- Perioada judecătorilor 

- Perioada monarhiei 

- Cărţile poetice 

- Cărţile profeţilor – limbajul mustrării şi 

al alinării 

- Ultimele cuvinte ale lui Iosua 

- Primii judecători în Israel 

- Ghedeon - puterea minunilor 

- Samuel în slujba Domnului 

- David – om după inima lui Dumnezeu 

- Exemple de credinţă în perioada robiei 

(Daniel, Estera, Ezra, Neemia) 



- Cucerirea cetăţii Ierihon 

- Experienţa lui Acan-consecinţele 

neascultării 

- Samson – înălţare şi declin 

- Rut – exemplu de supunere 

- Saul – primul împărat al lui Israel 

- Solomon – un împărat al înţelepciunii 



- Iona – profetul îndărădnic 



2.1. Utilizarea adecvată a termenilor 

specifici religiei în argumentarea învăţăturii 

de credinţă 


unor termeni specifici religiei şi ale unor 

simboluri religioase 

- Poezia Psalmilor 

- Cântarea Cântărilor – alegoria iubirii 


- Experienţa lui Acan-consecinţele 

neascultării 

- Experienţa lui Iefta 



2.3. Argumentarea rolului formativ pe care îl 

are ascultarea de Dumnezeu în viaţa omului 


- Împăraţii lui Iuda şi robia Babiloniană 

- Împăraţii lui Israel şi robia Asiriană 

- Mesajul profeţilor mici 

3. Analizarea unor evenimente biblice din Vechiul Testament în vederea formării 

propriilor atitudini şi comportamente 


3.1. Identificarea modelelor de 

comportament creştin în exemplele biblice 



3.3. Formularea unui punct de vedere 

propriu referitor la principalele valori 

creştine evidenţiate în Vechiul Testament 

- Experienţa lui Acan - consecinţele 

neascultării 


- Primii judecători în Israel 


- Experienţa lui Iefta 









- Iona – profetul îndărădnic 


- Împărţirea ţării Canaan 

- Despărţirea regatului în Iuda şi Israel 

- Proverbele şi Eclesiastul – cărţi ale 

înţelepciunii 

- Despre prejudecăţile sociale şi religioase 



4.1. Analizarea consecinţelor unor atitudini 

şi comportamente asupra vieţii personale şi a 

comunităţii, prin raportare la valorile 

creştine 

4.2. Utilizarea modelelor biblice în 

argumentarea importanţei implicării în viaţa 

comunităţii 

- Experienţa lui Acan- consecinţele 

neascultării 

- Marea luptă de la Gabaon 














contemporane 




(Daniel, Estera, Ezra, Neemia) 



- Ezechiel – prăbuşire şi restaurare 




creştine, norme etice contemporane şi 

diferitele puncte de vedere oferite de alte 

discipline şcolare (literatură, psihologie, 

istorie etc.) 


- Marea luptă de la Gabaon 




- Despărţirea regatului în Iuda şi Israel 



- Poezia Psalmilor 

- Proverbele şi Eclesiastul – cărţi ale 

înţelepciunii 

- Cântarea Cântărilor – alegoria iubirii 


I. Învăţături din istoria poporului Israel 

A. Ocuparea Canaanului sub conducerea lui Iosua 

1. Cucerirea cetăţii Ierihon 

2. Experienţa lui Acan- consecinţele neascultării 

3. Marea luptă de la Gabaon 

4. Împărţirea ţării Canaan 

5. Ultimele cuvinte ale lui Iosua 

B. Perioada judecătorilor 

1. Primii judecători în Israel 

2. Ghedeon - puterea minunilor 

3. Experienţa lui Iefta 

4. Samson – înălţare şi declin 

5. Rut – exemplu de supunere 

6. Samuel în slujba Domnului 

C. Perioada monarhiei 

1. Saul – primul împărat al lui Israel 

2. David – om după inima lui Dumnezeu 

3. Solomon – un împărat al înţelepciunii 

4. Despărţirea regatului în Iuda şi Israel 

5. Împăraţii lui Iuda şi robia Babiloniană 

6. Împăraţii lui Israel şi robia Asiriană 

7. Exemple de credinţă în perioada robiei (Daniel, Estera, Ezra, Neemia) 

II. Literatură, înţelepciune şi profeţie 

A. Cărţile poetice 



1. Poezia Psalmilor 

2. Proverbele şi Eclesiastul – cărţi ale înţelepciunii 

3. Iov – credinţă în încercare 

4. Cântarea Cântărilor – alegoria iubirii 

B. Cărţile profeţilor – limbajul mustrării şi al alinării 

1. Isaia – făgăduinţa mesianică 

2. Ieremia – profetul lacrimilor 

3. Ezechiel – prăbuşire şi restaurare 

4. Iona – profetul îndărădnic 

5. Mesajul profeţilor mici 


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Cunoştinţe biblice (Cultul Adventist de 

Ziua a Şaptea) pentru clasa a IX-a şi a X-a sunt structurate pe două domenii: cunoştinţe de 

bază despre Biblie şi concepte de bază din Vechiul Testament. Prezentul curriculum este 

conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor celor doi parteneri 

educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea de opţiune 

în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în 

programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu 

condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în 

programă. De asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, 

adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate 

pentru fiecare nivel. 

În ceea ce priveşte elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea 

activă a acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea capacităţii de 

comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă şi argumentată a 

propriei opinii. Alegerea temelor a avut în vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al 

cunoştinţelor de religie prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte 

actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi din societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din 

istoria religiilor şi din istoria Bisericii. 

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, 

precum: 

- dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală 

creştină, de istorie a religiilor); 

- analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii, 

între textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.); 



- realizarea unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind 

aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor; 

- jocul de rol, studiul de caz cu rol de exemplificare a elementelor de morală creştină; 

- analiza unor modele de acţiune privind implicarea în rezolvarea unor probleme concrete din viaţa 

adolescenţilor sau din viaţa comunităţii; 


- elaborarea de texte diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, 

eseuri); 

- utilizarea noilor tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de predare- 

învăţare (pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o 

temă dată); 

- vizite la locaşuri de cult, şantiere arheologice; 

- implicarea în organizarea şi desfăşurarea anumitor servicii de cult şi în activităţi de binefacere 

(case de copii, azile de bătrâni, proiecte sociale etc.). 

În cadrul orei de Cunoştinţe biblice, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea 

efortului de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu 

motivarea sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice 

de evaluare au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline 


portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în 

spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ 

1. Moldovan, Vilhelm, Manualul doctrinelor biblice A. Z. Ş, Bucureşti, 1982. 

2. ***, Adventiştii de Ziua a Şaptea cred…, O expunere a celor 27 de puncte 

fundamentale de doctrină, Bucureşti, Cuvântul Evangheliei, 1993. 

3. Moldovan, Aron, Doctrine biblice, Cernica, CARD, 2004. 

4. ***, SDA Bible Commentaries, RHPA, Hagertown, 2000. 

5. Handbook of SDA Theology, RHPA, Hagertown, 2000. 

6. White, Ellen, Patriarhi şi profeţi, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 1999. 

7. White, Ellen G., Profeţi şi regi, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 1998. 

8. White, Ellen, Istoria mântuirii, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000. 



9. White, Ellen, Hristos, Lumina lumii, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002. 

10. White, Ellen, Faptele apostolilor, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002. 

11. White, Ellen, Calea către Hristos, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002. 

12. White, Ellen, Tragedia veacurilor, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000. 




ANEXA Nr. 2 


ISTORIA BISERICII ADVENTISTE 


CLASA A IX-A 



Bucureşti, 2008








şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării 
















23.12.2003. 





structură: 






Istoria Bisericii Adventiste – clasa a IX-a , filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 2

















Disciplina Istoria Bisericii Adventiste (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în 

cadrul curriculumului diferenţiat pentru clasa a IX-a, filiera vocaţională, profil teologic, fiindu- 

i alocate 2 ore/săptămână. 



formării şi dezvoltării Bisericii Adventiste, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma 

propriul sistem de valori, prin raportarea la valorile divine, de a integra cunoştinţe religioase în 

structurarea de atitudini morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a 

comunităţii. 



practicarea valorilor specifice creştinismului, pentru integrarea în comunităţi variate din punct 

de vedere al convingerilor, pentru acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul 


universală. 

Disciplina Istoria Bisericii Adventiste va fi continuată în clasa a XII-a, astfel încât, elevul 

să poată avea o înţelegere globală a istoriei Bisericii Adventiste. 
















Programa se adresează atât profesorilor de Istoria Bisericii Adventiste, precum şi 

autorilor de manuale şcolare, fiind concepută astfel încât să încurajeze creativitatea didactică şi 

adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor prin stabilirea ordinii studierii 

anumitor unităţi de conţinut, prin adaptarea acestora la specificul clasei de elevi, prin 

valorificarea experienţei de viaţă a elevilor şi a specificului comunităţii din care aceştia fac 

parte. 


1. Descoperirea modului în care Dumnezeu a intervenit în istoria Bisericii 

2. Prezentarea evenimentelor formării şi dezvoltării Bisericii Adventiste 

3. Înţelegerea doctrinelor specifice Bisericii Adventiste 

4. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de 

sănătate fizică, mentală şi spirituală 

5. Corelarea cunoştinţelor religioase despre istoria Bisericii cu cele dobândite 

la alte discipline de învăţământ 


• Conştientizarea importanţei cercetării istoriei bisericii pentru viaţa personală şi a 

comunităţii 

• Dezvoltarea propriei identităţi religioase 

• Înţelegerea rolurilor ce decurg din apartenenţa la Biserica Adventiste 

• Implicarea practică în activităţile bisericii 

• Respectul faţă de viaţă şi sănătate, atât personale, cât şi ale celorlalţi 



CLASA A IX-A 




1.1. Prezentarea implicării lui Dumnezeu în 

formarea şi dezvoltarea Bisericii Adventiste 

1.2. Analizarea relaţiei dintre om şi Dumnezeu în 

diferite perioade din istoria Bisericii 

1.3. Identificarea diferitelor moduri prin care 

Dumnezeu acţionează în desfăşurarea 

evenimentelor istorice 

- Mişcarea millerită 

- Speranţe neîmplinite 

- Mişcarea adventă 

- Biserica în Vechiul Testament – prezentare 

generală 

- Biserica în Noul Testament – prezentare 

generală 

- Biserica în Evul Mediu – prezentare generală 

- Reformaţiunea – prezentare generală 

- Marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea şi 

începutul secolului al XIX-lea 





2.1. Utilizarea adecvată a termenilor religioşi în 

descrierea unor evenimente din istoria Bisericii 

2.2. Relevarea rolului evenimentelor istorice în 

dezvoltarea şi extinderea Bisericii 

2.3. Analiza evenimentelor care au dus la 

formarea Bisericii Adventiste 



- Mişcarea adventă 

- Darul profeţiei 

- Dumnezeu – Creatorul, sursa vieţii şi a sănătăţii 

- Reforma în domeniul sănătăţii 

- Conceptul de sănătate la poporul Israel 

- Conceptul de sănătate în Biserica primară 

- Conceptul de sănătate în Biserica Adventistă 

- Principiile de temperanţă (factorii sanogenetici) 


generală 


generală 



- Lucrarea misionară 

- Marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea 

şi începutul secolului al XIX-lea 




3.1. Sintetizarea învăţăturilor proprii Bisericii 

Adventiste 

3.2. Raportarea doctrinelor Bisericii Adventiste 

la textul biblic 

- Dumnezeu – Creatorul, sursa vieţii şi a 

sănătăţii 


- Sistemul educaţional 

- Calitatea vieţii 



3.3. Formularea adecvată a termenilor religioşi în 

prezentarea doctrinelor bisericii 

3.4. Analizarea corespondenţei dintre respectarea 

principiilor biblice şi reuşita în viaţa personală 

- Conceptul de sănătate în Biserica Adventistă 

- Principiile de temperanţă (factorii 

sanogenetici) 

- Stilul de viaţă creştin 



- Solia sănătăţii în societatea contemporană 

4. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de sănătate fizică, 

mentală şi spirituală 


4.1. Identificarea şi analizarea factorilor care 

influenţează sănătatea fizică, mentală şi 

spirituală 

4.2. Utilizarea elementelor necesare susţinerii 

unui stil de viaţă sănătos 

- Dumnezeu – Creatorul, sursa vieţii şi a 

sănătăţii 



- Principiile de temperanţă (factorii 

sanogenetici) 



5. Corelarea cunoştinţelor religioase despre istoria Bisericii cu cele dobândite la alte discipline 

de învăţământ 


5.1. Stabilirea de corelaţii între cunoştinţele 

dobândite la Istoria Bisericii Adventiste şi cele 

însuşite la celelalte discipline teologice 

5.2. Utilizarea cunoştinţelor dobândite la alte 

discipline şcolare pentru prezentarea 

evenimentelor din istoria Bisericii 


generală 


generală 





- Principiile de temperanţă (factorii sanogenetici) 


- Darul profeţiei 


I. Aspecte introductive 

1. Biserica în Vechiul Testament – prezentare generală 

2. Biserica în Noul Testament – prezentare generală 

3. Biserica în Evul Mediu – prezentare generală 

4. Reformaţiunea – prezentare generală 

II. Începuturile Bisericii Adventiste 

1. Marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al 

XIX-lea 

2. Mişcarea millerită 

3. Speranţe neîmplinite 

4. Mişcarea adventă 

5. Darul profeţiei 

6. Lucrarea misionară 

III. Principii biblice promovate de Biserica Adventistă 

1. Dumnezeu – Creatorul, sursa vieţii şi a sănătăţii 

2. Reforma în domeniul sănătăţii 



3. Sistemul educaţional 

4. Calitatea vieţii 

IV. Perspectiva Bisericii Adventiste asupra sănătăţii 

1. Conceptul de sănătate la poporul Israel 

2. Conceptul de sănătate în Biserica primară 

3. Conceptul de sănătate în Biserica Adventistă 

4. Principiile de temperanţă (factorii sanogenetici) 

5. Stilul de viaţă creştin 

6. Solia sănătăţii în societatea contemporană 




Conţinuturile propuse în programa şcolară de Istoria Bisericii Adventiste (Cultul Adventist de 

Ziua a Şaptea) pentru clasa a IX-a sunt structurate pe două domenii: cunoştinţe de bază despre 

evenimentele importante din istoria Bisericii Adventiste şi principii de bază care se desprind din 

acestea. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea rolurilor 

celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea 

de opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au 

în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia 

respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De 

asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor 

elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel. 

În ceea ce priveşte elevii, temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a 

acestora în procesul de predare-învăţare, care să contribuie la formarea capacităţii de comunicare, de 

manifestare a spiritului critic, tolerant, la exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. Alegerea 

temelor a avut în vedere asigurarea caracterului practic-aplicativ al cunoştinţelor de religie prin 

valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor 

şi din societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii. 

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, precum: 

- dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, de 

istorie a religiilor); 

- analiza asemănărilor şi a deosebirilor (între diferite aspecte ale vieţii religioase, între religii, între 

textele religioase şi cele laice pe teme comune etc.); 

- realizarea unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind aspecte 

concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor; 





- elaborarea de texte diverse pe teme religioase (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri); 

- utilizarea noilor tehnologii informatice şi a altor mijloace audio-vizuale în procesul de predare-învăţare 

(pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii, pentru documentarea pe o temă dată); 


- implicarea în organizarea şi desfăşurarea anumitor servicii de cult şi în activităţi de binefacere (case de 

copii, azile de bătrâni, proiecte sociale etc.). 



În cadrul orei de Istoria Bisericii Adventiste, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului 

de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa 

pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru 

educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă 

utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea 

sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 


1. Cairns, E., Creştinismul de-a lungul secolelor, SMR, 1992. 

2. Coja, V. T.,Cărări vechi şi noi, Card, Bucureşti, 1999. 

3. Gehann, G., Predicând Evanghelia,CARD, 2002. 

4. Lucas, Theodore, Pionieri ai adventismului, CARD, Cernica, 2004 

5. Knight, George R., Aşteptătorii revenirii lui Isus Hristos, O scurtă istorie a adventiştilor de ziua 

a şaptea, Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2004 

6. Popa, D., Biografii ale pionierilor Bisericii Adventiste, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti 

7. Popa, D., Pagini de istorie adventistă, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti 

8. Roşca, B. N., Adventismul în România, scurt istoric, CARD, Cernica, 2002. 

9. Schwartz, R. W., Light Bearers to the Remnant, Pacific Press, Idaho, 1979. 







ANEXA Nr. 3 


ISTORIA BISERICII UNIVERSALE 


CLASA A X-A 



Bucureşti, 2008








şi formării profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea 

cooperării europene în formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, 

convenită la Copenhaga în 2002; 














23.12.2003. 





structură: 






Istoria Bisericii Universale – clasa a X-a , filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 

2



specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia 

disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel 

european; 












3


Studiul disciplinei Istoria Bisericii Universale (Cultul Adventist de Ziua a Şaptea), 

se focalizează pe realizarea unei viziuni de ansamblu asupra istoriei creştinismului, începând 

cu Biserica primară şi până la biserica contemporană. 

Programa propune ca finalitate a studiului Istoria Bisericii Universale formarea acelor 

competenţe şi aptitudini necesare absolventului învăţământului pentru înţelegerea impactului 

pe care l-a avut creştinismul asupra diferitelor epoci istorice şi a modului în care acestea şi-au 

lăsat amprenta asupra creştinismului. 

Astfel această disciplină şcolară îi conştientizează pe elevi de moştenirea lor spirituală, 

motivându-i la recunoaşterea intervenţiei divine în istorie, de-a lungul timpului, la acceptarea 

diversităţii şi la susţinerea coeziunii, la nivelul comunităţii şi de contribuţia creştinismului la 

cultura şi civilizaţia universală. 

În conformitate cu planul cadru de învăţământ pentru ciclul liceului, disciplina Istoria 

Biserici Universale face parte din aria curriculară „Discipline Teologice” şi i se alocă 2 

ore/săptămână în curriculumul diferenţiat. 



Cele 5 competenţe generale şi competenţele specifice vizează următoarele domenii: 

Istoria bimilenară a creştinismului – enumerarea evenimentelor; Contextul social, politic şi 

economic; Relaţia dintre Biserica de Apus şi cea de Răsărit; Rolul Reformei în istoria bisericii 

creştine. Fiecărui domeniu de conţinut îi sunt subsumate mai multe teme. La selectarea 

acestor teme au contribuit criterii care ţin atât de ştiinţa istoriei creştinismului, cât si de 

competenţele specifice prevăzute în programă. Tratarea temelor se va face în ordine 

cronologică, fără a se ţine cont de gruparea acestora pe domeniile de conţinut mai sus 

precizate. 

Una din trăsăturile de bază constă în integrarea cunoştinţelor propuse de unele din 

celelalte discipline studiate şi a competenţelor vizate de acestea, ca un demers interdisciplinar 

şi transdisciplinar. 


Sugestiile metodologice oferă cadrelor didactice recomandări privind modalităţi 

pedagogice concrete de utilizare a curriculum-ului în proiectarea şi realizarea activităţilor de 

predare – învăţare – evaluare. 


4



1. Utilizarea adecvată a vocabularului şi conceptelor specifice istoriei bisericeşti, în 

diferite contexte de comunicare. 

2. Dezvoltarea propriilor atitudini şi comportamente pozitive prin integrarea valorilor 

şi cunoştinţelor de istorie bisericească. 

3. Aplicarea surselor istorice, metodelor şi tehnicilor specifice istoriei bisericeşti în 

viaţa personală. 

4. Corelarea cunoştinţelor cu cel dobândite la alte discipline de învăţământ. 


Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de 

predare – învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: 

• Dezvoltarea abilităţilor intelectuale care să permită înţelegerea parcursului, 

cauzelor şi efectelor evenimentelor majore ale istoriei creştine; 

• Constituirea sentimentului de ataşament, toleranţă, preţuire şi respect faţă de 

convingerile religioase născute în sânul creştinismului; 

• Dezvoltarea unui caracter puternic pe baza evenimentelor şi personajelor cu 

valoare de model din istoria creştină; 

• Constituirea şi consolidarea dorinţei de a contribui la răspândirea atitudinii 

irenice în relaţiile cu ceilalţi creştini şi necreştini; 

• Cunoaşterea rolului social al Bisericii creştine şi punerea în aplicare a 

principiilor sociale ale creştinismului. 


5


COMPETENŢE GENERALE ŞI SPECIFICE 

1. Utilizarea adecvată a vocabularului şi conceptelor specifice istoriei bisericeşti, 

în diferite contexte de comunicare. 

1.1. Exprimarea unei opinii referitoare la o temă de istorie bisericească în limbajul adecvat 

1.2. Utilizarea adecvată a termenilor specifici istoriei bisericeşti în expunerea evenimentelor 

1.3. Exprimarea unei judecăţi de valoare, utilizând concepte specifice 

2. Dezvoltarea propriilor atitudini şi comportamente pozitive prin integrarea 

valorilor şi cunoştinţelor de istorie bisericească. 

2.1. Identificarea unor modele de comportament creştin în exemple din istoria bisericească 

2.2. Recunoaşterea, compararea şi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor şi 

proceselor istorico-religioase 

2.3. Analiza critică a factorilor politici, economico, sociali, culturali, umani şi religioşi care au 

influenţat evoluţia creştinismului 

2.4. Evidenţierea relaţiei cauză-efect într-o succesiune de evenimente sau procese istorice 

2.5. Exprimarea acordului/dezacordului în raport cu un context istoric religios 

3. Aplicarea surselor istorice, metodelor şi tehnicilor specifice istoriei bisericeşti 

în viaţa personală. 

3.1. Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate 

3.2. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale referitoare la un eveniment 

istoric 

3.3. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor religioase, în diferite contexte, în 

raport cu principiile biblice 

4. Corelarea cunoştinţelor cu cel dobândite la alte discipline de învăţământ 

4.1. Proiectarea unei cercetări pe o temă din istoria bisericească 

4.2. Compararea relevanţei surselor istorice în abordarea unui subiect 

4.3. Analiza diversităţii religioase în diferite spaţii şi perioade istorice 

4.4. Investigarea unui fapt istoric 

4.5. Încadrarea unui eveniment sau unei serii de evenimente într-un context cronologic 


6


CLASA A X-A 


1.1. Exprimarea unei opinii referitoare la o 

temă de istorie bisericească în limbajul 

adecvat 


istoriei bisericeşti în expunerea evenimentelor 

1.3.Exprimarea unei judecăţi de valoare, 

utilizând concepte specifice 

2.1. Identificarea unor modele de 

comportament creştin în exemple din istoria 

bisericească 

2.2. Recunoaşterea, compararea şi acceptarea 

perspectivelor multiple asupra faptelor şi 


2.3. Analiza critică a factorilor politici, 

economico, sociali, culturali, umani şi 

religioşi care au influenţat evoluţia 

creştinismului 

2.4. Evidenţierea relaţiei cauză-efect într-o 

succesiune de evenimente sau procese 

istorice 

3.1. Aprecierea valorilor trecutului prin 

raportarea la actualitate 

4.1. Proiectarea unei cercetări pe o temă din 

istoria bisericească 

4.2. Compararea relevanţei surselor istorice 

în abordarea unui subiect 


4.5. Încadrarea unui eveniment sau unei serii 

de evenimente într-un context cronologic 



adecvat 












BISERICA PRIMARĂ 

Creştinismul până în anul 100 

• Contribuţiile politice, filosofice şi 

religioase ale romanilor, grecilor şi 

evreilor 

• Istoricitatea lui Isus Hristos 

• Biserica din Ierusalim şi diaspora 

Persecuţiile 

• Cauze ale persecuţiilor(politice, 

economice, religioase, sociale) 

• Persecutarea bisericii 

• Consecinţele persecuţiei 

Consolidarea creştinismului 

• Erezii în creştinismul primar 

• Părinţi bisericeşti: apologeţi şi 

polemişti 

• Creştinismul şi popoarele barbare 

• Conciliile bisericeşti 

• Monasticismul răsăritean şi apusean 

BISERICA MEDIEVALĂ 

Supremaţia papalităţii 

• Apogeul puterii papale 

- superioritatea episcopului roman 

- apariţia liturghiei 

• Schisma dintre Apus şi Răsărit 

- Biserica şi Imperiul de Răsărit 

- Biserica şi Imperiul de Apus 

• Cruciadele: cauze şi consecinţe 

• Ordinele călugăreşti 

• Scolasticismul 

- definiţie, cauze şi metodologie 


7


istorice 

2.5. Exprimarea acordului/dezacordului în 

raport cu un context istoric religios 

3.2. Utilizarea adecvată a coordonatelor 

temporale şi spaţiale referitoare la un 

eveniment istoric 

3.3. Analiza critică a acţiunii personalităţilor 

şi grupurilor religioase, în diferite contexte, în 




- şcolile scolasticismului 

Declinul papalităţii 1039- 1449 

• Captivitatea babiloniană 

• Apariţia misticismului 


BISERICA PRIMARĂ 

Creştinismul până în anul 100 

• Contribuţiile politice, filosofice şi religioase ale romanilor, grecilor şi evreilor 

• Istoricitatea lui Isus Hristos 

• Biserica din Ierusalim şi diaspora 

Persecuţiile 

• Cauze ale persecuţiilor (politice, economice, religioase, sociale) 

• Persecutarea bisericii 

• Consecinţele persecuţiei 

Consolidarea creştinismului 

• Erezii în creştinismul primar 

• Părinţi bisericeşti: apologeţi şi polemişti 

• Creştinismul şi popoarele barbare 

• Conciliile bisericeşti 

• Monasticismul răsăritean şi apusean 

BISERICA MEDIEVALĂ 

Supremaţia papalităţii 

• Apogeul puterii papale 

- superioritatea episcopului roman 

- apariţia liturghiei 

• Schisma dintre Apus şi Răsărit 

- Biserica şi Imperiul de Răsărit 

- Biserica şi Imperiul de Apus 

• Cruciadele: cauze şi consecinţe 

• Ordinele călugăreşti 

• Scolasticismul 

- definiţie, cauze şi metodologie 

- şcolile scolasticismului 

Declinul papalităţii 1039- 1449 

• Captivitatea babiloniană 


8


• Apariţia misticismului 


Conţinuturile programei şcolare la disciplina Istoria Bisericii Universale (Cultul Adventist de 

Ziua a Şaptea) sunt un punct de plecare comun pentru profesori, dar lasă şi locul interpretării 

şi adecvării acestora la condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea 

rolurile celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Programa oferă profesorului 

libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic, în funcţie de caracteristicile clasei sau 

de evenimentele religioase, respectând totuşi logica internă a materiei şi libertatea de a alege 

metode, activităţi adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei. 

Temele au fost selectate astfel încât să asigure caracterul aplicativ al cunoştinţelor de 

istorie bisericească prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor prin referirea la aspecte 

practice din istoria Bisericii şi din viaţa socială de-a lungul timpului. 

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de 

învăţare cum ar fi: 

• analiza asemănărilor şi deosebirilor 

• analiza surselor istorice 

• gândirea critică 

• investigaţia 

• argumentarea biblică 

• proiectul 

• metode grafice 

• studii de caz 

• rezolvarea creativă de probleme 

• jocuri de rol 

• exerciţii de rezolvare a conflictelor 

• participarea la activităţile bisericii 

Exemple de metode şi tehnici: 

• conversaţia euristică 

• problematizarea 

• brainstormingul 


9


• studiul de caz 

• mozaicul 

Modalităţi de evaluare: 

• probe orale 

• probe scrise, eseuri 

• autoevaluare 

• observaţie sistematică a elevilor 

• portofolii 

Evaluarea trebuie să aibă un caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se 

autoevalueze în acord cu valorile creştine. Deoarece formele clasice de evaluare au limite mai 

accentuate pentru educaţie religioasă decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă 

utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare, din exemplele menţionate mai sus, dar 

şi observarea comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 





3. Earle, E.Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Bucureşti, Societatea Misionară 

Română, 1992. 

4. Josephus, Flavius, Antichităţi iudaice, Bucureşti, Editura Hasefer, 2004. 


6. Herbert, E. Douglas, Mesagerul Domnului, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2008. 






10



ANEXA Nr. 4 


MUZICĂ BISERICEASCĂ 





Bucureşti, 2008






educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de 

la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării 

profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în 

formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga în 

2002; 






- nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura învăţământului 

preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a - a X-a deopotrivă la învăţământul obligatoriu 

şi la cel liceal; 

- valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru învăţământul 

liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se asigură 

accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor. 

- rolul şi statutul disciplinelor şcolare, stabilite în planurile cadru de învăţământ aprobate 

prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5723/ 23.12.2003. 





structură: 



Muzică bisericească – clasele a IX-a – a X-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 

2








- Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de 

învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia 

achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau 

pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; 








3


Disciplina Muzică bisericească (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în cadrul 

curriculumului diferenţiat pentru clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a, filiera vocaţională, profil 

teologic, fiindu-i alocată câte 1 oră pe săptămână, în fiecare din cei trei ani de studiu. 

Prezentul curriculum îşi propune să contribuie la dezvoltarea unei personalităţi 

autonome şi creative, prin formarea de competenţe, valori şi atitudini. În acest context este 

promovată o nouă abordare în învăţarea muzicii, care are scopul de a crea elevilor condiţii 

pentru descoperirea şi valorificarea propriilor disponibilităţi intelectuale şi afective. 



muzicii, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma propriul sistem de valori referitor la 

muzică, prin raportarea la valorile Bibliei, de a integra cunoştinţe religioase în structurarea de 

atitudini morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 



practicarea valorilor specifice Bibliei, pentru integrarea în comunităţi variate din punct de vedere 

al convingerilor, pentru acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii şi 

pentru înţelegerea contribuţiei învăţăturilor Bibliei la cultura şi civilizaţia universală. 

Oferim câteva elemente de noutate pe care se bazează noul curriculum de Muzică 

bisericească: 


• ponderea sporită a contactului nemijlocit al elevilor cu muzica; 

• modalitatea de abordare a audiţiei muzicale; 

• importanţa acordată în continuare studiului instrumentelor muzicale 

accesibile; 

• modalitatea de abordare a notaţiei muzicale; 

• valorificarea la nivel superior a valenţelor formative şi morale ale 

muzicii; 

• abordarea interdisciplinară în studiul muzicii. 

În elaborarea acestui curriculum au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul 

curricular, orientările pe plan internaţional privind educaţia muzicală în învăţământul 


4


obligatoriu, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică în sistemul de 

învăţământ românesc. 

În contextul ameliorării calităţii activităţii cadrelor didactice, structura actuală a programei 

permite abordarea flexibilă în proiectarea, organizarea şi realizarea demersului didactic, prin 

selectarea strategiilor, a metodelor şi a mijloacelor utilizate. 


5



1. Corelarea în practica muzicală a elementelor de limbaj muzical 

receptate 

2. Aplicarea tehnicilor specifice muzicii vocale şi instrumentale 

3. Dobândirea cunoştinţelor esenţiale privitoare la evoluţia istorică a 

muzicii religioase 


Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare – 

învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: 

• conştientizarea contribuţiei muzicii laice şi religioase la constituirea fondului cultural 

comun al societăţii şi bisericii 

• gândirea critică şi autonomă dobândită prin receptarea şi interpretarea creaţiilor 

muzicale laice şi religioase 

• atitudinea reflexivă asupra valorii muzicii în formarea individului, a societăţii şi bisericii 

• latura morală reflectată prin arta muzicală 

• disponibilitatea de a transfera în viaţa socială şi religioasă valori estetice autentice, ca 

alternative la manifestările de tip kitch 

• dezvoltarea unui caracter puternic pe baza evenimentelor şi personajelor cu valoare de 

model din istoria creştină. 


6


CLASA A IX-A 


1. Corelarea în practica muzicală a elementelor de limbaj muzical receptate 


1.1. Identificarea elementelor caracteristice 

culturii şi teoriei muzicii religioase 

1.2. Analiza elementelor de limbaj muzical şi de 

tehnică vocală 

1.3. Exersarea deprinderilor de auz şi ritm 

muzical 

1.4. Exersarea deprinderilor de scriere şi citire 

muzicală 

1.5. Recunoaşterea auditivă a elementelor de 

limbaj muzical 


- Caracteristici specifice ale muzicii 

bisericeşti 

- Scara muzicală generală 

- Elemente de bază în teoria cântului (dicţie, 

emisie, respiraţie, frazare) 

- Elemente de tehnică vocală şi 

instrumentală 

- Instrumente cu coarde, instrumente de 

suflat, instrumente de percuţie 

- Formaţii instrumentale 

- Notaţia muzicală 

- Intervale muzicale 

- Ritmul muzical 

- Tempoul muzical 

- Teoria tonalităţii 


2.1. Exersarea pieselor muzicale, citind partitura - Forme şi genuri muzicale 

2.2. Analizarea elementelor de limbaj şi de 

tehnică vocală, pe baza partiturii prin audiţie 

muzicală 

2.3. Intonarea melodiei respectând elemente de 


- Etapele studierii unei partituri 

- Notaţia muzicală 

- Intervale muzicale 

- Ritmul muzical 



3. Dobândirea cunoştinţelor esenţiale privitoare la evoluţia istorică a muzicii religioase 


2.1. Înţelegerea datelor fundamentale ale muzicii 

religioase în antichitate 

2.2. Dezvoltarea capacităţii de distinge 

elementele specifice muzicii religioase în 

perioadele istorice determinate 

- Muzica religioasă la evrei 

- Muzica religioasă la greci 

- Muzica religioasă la romani 


7



I. Noţiuni generale 

1. Caracteristici specifice ale muzicii bisericeşti 

2. Scara muzicală generală 

3. Elemente de bază în teoria cântului (dicţie, emisie, respiraţie, frazare) 

II. Mijloace de expresie ale limbajului 

1. Elemente de tehnică vocală şi instrumentală 

2. Instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de percuţie 

3. Formaţii instrumentale 

4. Forme şi genuri muzicale 

5. Etapele studierii unei partituri 

III. Elemente de teorie muzicală şi solfegiu 

1. Notaţia muzicală 

2. Intervale muzicale 

3. Ritmul muzical 

4. Tempoul muzical 

IV. Istoria muzicii religioase 

1. Muzica religioasă la evrei 

2. Muzica religioasă la greci 

3. Muzica religioasă la romani 


8


CLASA A X-A 


1. Corelarea în practica muzicală a elementelor de limbaj muzical receptate 


1.1. Identificarea elementelor caracteristice 

culturii şi teoriei muzicii religioase 

1.2. Analiza elementelor de limbaj muzical şi de 


1.3. Exersarea deprinderilor de auz şi ritm 

muzical 

1.4. Exersarea deprinderilor de scriere şi citire 

muzicală 

1.5. Recunoaşterea auditivă a elementelor de 

limbaj muzical 


- Caracteristici specifice ale muzicii 

bisericeşti 

- Elemente de limbaj muzical: melodie, 

ritm, tempo, nuanţe, timbru, armonie, 

polifonie, structura, procedee componistice 

- Elemente de bază în teoria cântului (dicţie, 

emisie, respiraţie, frazare) 

- Specificitatea limbajului muzical 









2.1. Exersarea pieselor muzicale, citind partitura - Forme şi genuri muzicale 

2.2. Analizarea elementelor de limbaj şi de 

tehnică vocală, pe baza partiturii prin audiţie 

muzicală 

2.3. Intonarea melodiei respectând elemente de 


- Etapele studierii unei partituri 








9


3. Dobândirea cunoştinţelor esenţiale privitoare la evoluţia istorică a muzicii religioase 


2.1. Înţelegerea datelor fundamentale ale muzicii 

religioase în biserica creştină 

2.2. Dezvoltarea capacităţii de distinge 

elementele specifice muzicii religioase în 

perioadele istorice determinate 

- Muzica bizantină şi gregoriană 

- Începuturile polifoniei religioase 

- Muzica religioasă în perioada renascentistă 

- Muzica religioasă protestantă 

- Muzica religioasă în perioada clasicismului 

- Muzica religioasă în perioada romantică 

- Muzica neoprotestantă 

- Muzica religioasă contemporană 


V. Noţiuni generale 

1. Caracteristici specifice ale muzicii bisericeşti 

2. Elemente de limbaj muzical: melodie, ritm, tempo, nuanţe, timbru, armonie, 

polifonie, structura, procedee componistice 

3. Elemente de bază în teoria cântului (dicţie, emisie, respiraţie, frazare) 

4. Specificitatea limbajului muzical 

VI. Mijloace de expresie ale limbajului 

1. Elemente de tehnică vocală şi instrumentală 

2. Instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de percuţie 

3. Formaţii instrumentale 

4. Forme şi genuri ale muzicii religioase 

5. Etapele studierii unei partituri 

VII. Elemente de teorie muzicală şi solfegiu 

1. Teoria tonalităţii 

2. Elemente specifice cântului liturgic 

VIII. Istoria muzicii religioase 

1. Muzica bizantină şi gregoriană 

2. Începuturile polifoniei religioase 

3. Muzica religioasă în perioada renascentistă 

4. Muzica religioasă protestantă 

5. Muzica religioasă în perioada clasicismului 

6. Muzica religioasă în perioada romantică 

7. Muzica neoprotestantă 

8. Muzica religioasă contemporană 


10



Educaţia muzicală la clasele de liceu trebuie abordată prin prisma contactului nemijlocit al 

elevilor cu muzica, asigurat prin cântarea vocală, prin audiţie şi prin învăţarea unui instrument muzical 

accesibil. 

1. învăţarea instrumentelor este înţeleasă în strictă conformitate cu elementele 

componente ale programei. Nu se doreşte abordarea instrumentelor care pretind o 

tehnică avansată şi greu de dobândit. Acestea vor fi studiate în cadrul profilului artistic, 

specializarea muzică. Instrumentele simple invocate în textul programei sunt cele a 

căror tehnică de mânuire face posibilă învăţarea în cadrul orei de muzică. Acestea 

permit elevului să redea melodii scurte (din orice gen muzical), formule de 

acompaniament, armonii simple, variate combinaţii ritmice, cu ajutorul unor tehnici 

elementare. Exemplu: instrument cu clape (orga electronică cu variantele sale puţin 

costisitoare), chitara sau mandolina, blockfloete (flautul drept), xilofon, harpe, clopoţei, 

acordeon sau instrumente tradiţionale (fluierul), instrumente de percuţie. Prin intermediul 

instrumentelor, are loc în paralel, învăţarea rapidă şi eficientă a scris-cititului muzical, 

abordat astfel într-o viziune nouă. Rezultatele nu trebuie să fie spectaculoase, căci 

achiziţiile dobândite prin educaţia muzicală vor fi superioare faţă de învăţarea 

solfegiului. Educaţia muzicală devine astfel accesibilă şi distonilor. 

2. Cântarea vocală nu poate lipsi din educaţia muzicală, dar rolul acesteia constă în 

asigurarea unui repertoriu consistent de cântece, pe care elevii să le interpreteze cu 

plăcere. Pe baza deprinderilor de citire dobândite prin intermediul instrumentului, elevul 

va fi capabil să respecte textul muzical, mai mult, chiar să le descifreze. Analiza cântecelor va 

viza elemente de gramatică muzicală (game, moduri, măsuri etc), dar se va insista asupra 

elementelor de formă muzicală (frază, încheieri intermediare, finale etc.) şi, în principal, de 

conţinut estetic al melodiei şi al textului, aşa cum reiese din competenţele prevăzute. 

3. Audiţia muzicală se va constitui dintr-un complex de valori muzicale naţionale şi 

universale, inclusiv folclor şi muzică de divertisment. Sugestiile pentru audiţie, stabilite 

pe baza unei selecţii prin care s-a avut în vedere conţinuturi şi finalităţi educative, lasă 

libertatea profesorului de a veni în întâmpinarea receptivităţii copiilor. Având în vedere 

că audiţia muzicală nu mai este un auxiliar al lecţiei teoretice (de ilustrare a unei 

noţiuni, de exemplificare a unui element etc), ea devine în sine o cale de receptare a 

muzicii pe coordonate muzicale generale şi culturale. Profesorul de muzică va trebui să 

reconsidere procesul audiţiei. Ca pondere în cadrul lecţiei, audiţiei i se va acorda un 

timp important, aceasta devenind parte componentă a lecţiei. Foarte util este ca 


11

materialul de audiat să fie repetat, ştiut fiind că procesul receptării unei lucrări muzicale 

se sedimentează în timp, prin multe reascultări. Bucuria recunoaşterii auditive a unor 

teme cântate anterior asigură audiţiei valenţe valorice sporite. Procesul audiţiei trebuie 

permanent controlat sub aspectul concentrării elevilor şi dirijat prin explicaţii, sugestii 

etc, de natură muzicală şi estetică. Momentele de audiţie prevăzute trebuie acordate cu 

preferinţele elevilor, dar şi cu genurile şi cu formele muzicale, cu problematica propusă 

spre conştientizare prin subiectul lecţiei. 

Activităţile muzicale se abordează gradat, progresiv, parcurgând trei stadii de formare a deprinderilor 

muzicale: receptarea şi executarea elementelor muzicale propuse, recunoaşterea lor auditivă şi 

valorificarea creativă. Pentru receptarea şi executarea elementelor muzicale se abordează metode 

active, axate pe exersarea şi pe implicarea directă a elevului în muzicalizarea sa. Recunoaşterea 

auditivă a elementelor muzicale, analiza, compararea şi estimarea lor oferă posibilitatea descoperirii 

pe de o parte a bogăţiei şi a diversităţii problematicii muzicale, iar pe de altă parte, a propriei capacităţi 

de selectare auditivă a elementelor de limbaj muzical. Stadiul superior în educaţia muzicală îl 

reprezintă capacitatea de a se exprima pe sine prin muzică, abordând actul creaţiei la nivelul pe care 

pregătirea proprie i-1 permite. De asemenea, elevii îşi pot selecta valoric repertoriul şi îşi pot exprima 

şi a argumenta aprecierile şi preferinţele. 

Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice educaţiei muzicale, evaluarea 

presupune observarea continuă şi sistematică a elevilor de a participa la activităţi colective, nu doar 

individuale. Reproducerea materialului muzical memorat mecanic, ca procedeu de evaluare tradiţional, 

va fi înlocuită de metode alternative de evaluare (referatul, proiectul, portofoliul etc), precum şi de 

alte forme de evaluare a manifestării artistice colective şi/sau individuale (serbări, concerte, 

simpozioane, concursuri). 


Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice disciplinei asigură atracţia şi interesul 

elevilor faţă de această disciplină, condiţie fundamentală pentru dezvoltarea competenţelor sale. 

REPERTORIU CORAL RELIGIOS ŞI DE AUDIŢII MUZICALE (sugestii) 

- G. Fr. Haendel – Te Deum, oratoriile: Esther, Debora, Saul, Israel în Egipt, Samson, corul 

Alleluia, din oratoriul Messiah 

- J. S. Bach – Matthaeus Passion (corul final), coruri din Johannes Passion 

- Paul Constantinescu – Oratoriul de Crăciun, Fecioara astăzi pre cel mai pre sus de fiinţă 

naşte 

- Gavriil Musicescu – Doamne, buzele mele 


12


- J. S. Bach – Veşnic fie lăudat, Cântec pentru Sabat, Isuse prea bun, Mai sus de albastre 

zări, Prin altul nu poţi fi scăpat, Ce iubire, Doamne, nu mă pedepsi, Psalmul 6, Ascultaţi, 

praznicul cheamă 

- Rolph Agop – O, zi de Sabat 

- A. Bruckner – Vino, Doamne-n pieptul meu, Domnul caută 

- G. P. Palestrina – În Muntele Măslinilor 

- Filothei sin Agăi Jipei – Fecioara astăzi 

- H. Schutz – De la Tatăl, Slăviţi cu bucurie 

- Ludovic de Vittorio – Voi toţi 

- Johann Walter – Fii credincios 

- Claude Goudinel – Psalmul 5 

- V. Burciu – Aceasta-i Golgota, În inima Ta, părinte, Psalmul 100 

- J. Cruger – Cântec pentru cununie 

- Claude le Jeunne – Psalmul 81:1, Psalmul 65, Domnul e ajutor 

- L. van Beethoven – El, cântul meu 

- J. S: Bach – Trăieşte-n veci 

- E. Mendicevski – Tatăl nostru, Sfânt, sfânt, sfânt, Lăudaţi pe Domnul 

- D. Bortniansky – Lăudaţi pe Domnul din ceruri 

- G. Musicescu – Arată mie, Doamne 

- Thomas Louis da Vittorio – O, ce glorios 

- R. Schumann – Vorbeşte-mi, Doamne 

- M. Luther – Cetate tare-i Dumnezeu 

- Cornelius Freundt – Măriţi, creştini, pe Dumnezeu 

- M. Praetorius – Din rădăcina vie 

- J. S. Bach – În toate-n a mea viaţă, La ieslea Ta 

- D. Popovici – Amin, Imn bizantin 

- G. P. Palestrina – Preţul plătit 

- Colecţia de imnuri: Imnuri creştine, ediţia 2006, Muzica sacră şi Cântările speranţei 


13



ANEXA Nr. 5 


STUDIUL BIBLIEI 




Specializarea: Teologie adventist 

Bucureşti, 2008



Disciplina Studiul Bibliei (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în cadrul 

curriculumului diferenţiat pentru clasele a XI-a şi a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, 

fiindu-i alocate câte 3 ore pe săptămână, în fiecare din cei doi ani de studiu. 



Noului Testament, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma propriul sistem de valori, 

prin raportarea la valorile Bibliei, de a integra cunoştinţe religioase în structurarea de atitudini 

morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 



practicarea valorilor specifice Bibliei, pentru integrarea în comunităţi variate din punct de 



universală. 

Disciplina Studiul Bibliei continuă disciplina Cunoştinţe biblice, studiată în ciclul inferior 

al liceului, astfel încât, în cei patru ani de liceu, elevul să aibă o înţelegere globală a Bibliei. 









corespondenţă biunivocă între acestea. Conţinuturile se subsumează unor domenii de conţinut 

corelate cu achiziţiile dobândite de elevi în ciclul inferior al liceului (clasele a IX-a, a X-a). 




Programa se adresează atât profesorilor de Studiul Bibliei, precum şi autorilor de 


Studiul Bibliei– clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 2

demersurilor didactice la particularităţile elevilor prin stabilirea ordinii studierii anumitor 

unităţi de conţinut, prin adaptarea acestora la specificul clasei de elevi, prin valorificarea 

experienţei de viaţă a elevilor şi a specificului comunităţii din care aceştia fac parte. 


1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă 

şi conduită creştină 


3. Analizarea unor evenimente biblice din Noul Testament în vederea 

formării propriilor atitudini şi comportamente 


5. Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de 




• Cultivarea dorinţei de studiere a Sfintei Scripturi, mesajul divin pentru om 


biblică 

• Cultivarea relaţiei personale cu Dumnezeu (studiu, rugăciune, implicare în viaţa 

bisericii şi a societăţii) 

• Formarea unei viziuni despre lume şi viaţă în acord cu principiile şi valorile 

Bibliei (dragoste, slujire, altruism, respect, credinţă etc.) 

• Dezvoltarea holistică şi armonioasă a personalităţii elevului (din punct de vedere 

fizic, intelectual, spiritual şi social) în raport cu valorile biblice 



CLASA A XI-A 


1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă şi conduită 

creştină 



omenire 


Noului Testament şi a structurii acestuia 

1.3. Analizarea evenimentelor majore din viaţa 

lui Isus Hristos şi a ucenicilor Săi şi evidenţierea 

învăţăturilor descoperite 

1.4. Analizarea evenimentelor majore din istoria 

Bisericii din primul secol şi evidenţierea 

învăţăturilor descoperite 

- Introducere în Noul Testament (context 

istoric, social, religios, structură) 

- Biserica şi începuturile ei 

- Răspândirea Evangheliei la neamuri 

- Introducere în Noul Testament context 

(istoric, social, religios) şi structură 

- Autorii evangheliilor 

- Tematica evangheliilor 

- Naşterea şi copilăria lui Isus 

- Metodele lui Isus de a trata păcatul şi pe 

păcătoşi 

- Răstignirea şi moartea lui Isus Hristos 

- Învierea şi înălţarea lui Isus Hristos 

- Prezentare generală – Faptele apostolilor 

- Autorii şi contextul scrierii epistolelor 

- Epistolele apostolului Pavel 

- Epistolele apostolului Petru 

- Epistolele apostolului Ioan 

- Îndreptăţirea prin credinţă 

- Relaţia păcătosului cu Hristos 

- Relaţia dintre lege şi har 

- Naşterea şi copilăria lui Isus 

- Începuturile activităţii publice a lui Isus 

Hristos 

- Evenimente prevestitoare în săptămâna 

patimilor 

- Ultima Cină 


- Învierea şi înălţarea lui Isus Hristos 


- Călătorii misionare 



- Călătorii misionare 

- Apostolii – trimişi ai lui Hristos 




religiei în argumentarea învăţăturii de credinţă 

- Introducere în Noul Testament (context 

istoric, social, religios, structură) 



2.2. Analizarea semnificaţiilor actuale ale unor 

termeni specifici religiei şi ale unor simboluri 

religioase 

- Evanghelii sinoptice 

- Isus Hristos – om şi Dumnezeu 

- Predica de pe Muntele Fericirilor 

- Ultima Cină 

- Îndreptăţirea prin credinţă 

- Relaţia păcătosului cu Hristos 

- Relaţia dintre lege şi har 

- Lucrarea Duhului Sfânt 

- Principii pentru familia creştină 

- Principii de vieţuire sănătoasă 

3. Analizarea unor evenimente biblice din Noul Testament în vederea formării propriilor 

atitudini şi comportamente 


3.1. Identificarea modelelor de comportament 

creştin în exemplele biblice 



3.3. Formularea unui punct de vedere propriu 

referitor la principalele valori creştine evidenţiate 

în Noul Testament 


Hristos 

- Lucrarea mântuirii prezentată prin parabole 


păcătoşi 


- Apostolii – trimişi ai lui Hristos 




- Sfaturi şi învăţături 





4.1. Analizarea consecinţelor unor atitudini şi 

comportamente din viaţa lui Isus Hristos asupra 

vieţii individului şi a comunităţii contemporane 

lui 

4.2. Utilizarea modelelor biblice în argumentarea 

importanţei implicării în viaţa comunităţii 



contemporane 


Hristos 

- Lucrarea lui Isus prin minuni 



păcătoşi 



- Trimiterea ucenicilor ca misionari 


- Trimiterea ucenicilor ca misionari 









creştine şi norme etice contemporane 



păcătoşi 








I. Evangheliile 

A. Prezentare generală 

1. Introducere în Noul Testament (canonul Noului Testament, contextul istoric, social, 

religios, structura) 

2. Autorii evangheliilor 

3. Tematica evangheliilor 

4. Evanghelii sinoptice 

B. Primii ani din viaţa lui Isus 

1. Naşterea şi copilăria lui Isus 

2. Începuturile activităţii publice a lui Isus Hristos (Ioan Botezătorul, botezul şi ispitirea 

lui Isus) 

3. Isus Hristos – om şi Dumnezeu 

C. Lucrarea publică a lui Isus Hristos 

1. Lucrarea lui Isus prin minuni 

2. Lucrarea mântuirii prezentată prin parabole 

3. Predica de pe Muntele Fericirilor 

4. Metodele lui Isus de a trata păcatul şi pe păcătoşi 

D. Încheierea lucrării lui Isus Hristos pe pământ 

1. Evenimente prevestitoare în săptămâna patimilor 

2. Ultima Cină 

3. Sfaturi şi învăţături finale 

4. Răstignirea şi moartea lui Isus Hristos 

5. Învierea şi înălţarea lui Isus Hristos 

6. Trimiterea ucenicilor ca misionari 

II. Cartea Faptele apostolilor 

1. Prezentare generală 

2. Biserica şi începuturile ei 

3. Răspândirea Evangheliei la neamuri 

4. Călătorii misionare 

III. Epistolele 

A. Prezentare generală 

1. Autorii şi contextul scrierii epistolelor 

2. Scrisorile apostolului Pavel 

3. Scrisorile apostolului Petru 

4. Scrisorile apostolului Ioan 

B. Teme fundamentale 

1. Îndreptăţirea prin credinţă 

2. Relaţia păcătosului cu Hristos 

3. Relaţia dintre lege şi har 

4. Lucrarea Duhului Sfânt 

5. Principii pentru familia creştină 

6. Principii de vieţuire sănătoasă 

7. Despre prejudecăţile sociale şi religioase 

8. Apostolii – trimişi ai lui Hristos 



CLASA A XII-A 


1. Definirea Sfintei Scripturi, mijloc al revelaţiei divine, ca normă de credinţă şi conduită 

creştină 



omenire 


diferite perioade din istoria biblică 

1.3. Identificarea principiilor descoperite în 


evenimente şi a acţiunilor unor personaje biblice 

- Biblia şi normele etice contemporane 

- Viaţa personajelor biblice, un ghid al vieţii 

practice 

- Evenimente biblice, sursă de principii pentru 

vieţuirea creştină 

- Comunicarea zilnică cu Dumnezeu (Enoh, Ilie, 

Ioan Botezătorul) 

- Ascultarea de Dumnezeu (Noe, Avraam) 

- Încrederea neclintită (Iov, Daniel, Estera, 

Iosua) 

- Puterea transformatoare a iubirii (Apostolul 

Ioan, pilda fiului risipitor, minunile lui Isus 

Hristos) 


practice 






religiei în argumentarea învăţăturii de credinţă 

2.2. Analizarea semnificaţiilor actuale ale unor 

învăţături biblice 

2.3. Argumentarea rolului formativ pe care îl are 

ascultarea de Dumnezeu în viaţa omului 



practice 



- Ascultarea de Dumnezeu (Noe, Avraam) 

- Căsătorie împlinită (Avraam şi Sara, Isaac şi 

Rebeca, Rut şi Boaz, Iosif şi Maria, Acuila şi 

Priscila) 

- Principii de vieţuire sănătoasă (Daniel şi 

prietenii săi, experienţa poporului Israel în 

pustie, experienţa bisericii apostolice) 



Hristos) 

3. Analizarea unor evenimente biblice în vederea formării propriilor atitudini şi comportamente 


3.1. Analizarea unor modele de atitudini şi 

comportamente creştine în exemplele biblice 

- Comunicarea zilnică cu Dumnezeu (Enoh, 

Ilie, Ioan Botezătorul) 

- Încrederea neclintită (Iov, Daniel, Estera, 

Iosua) 

- Supunerea faţă de părinţi (Isaac, Rut, Isus) 





3.3. Formularea unui punct de vedere propriu 

referitor la rolul şi responsabilitatea respectării 

valorilor creştine în viaţa personală 




- Exercitarea educaţiei primite în familie 

(Samuel, Solomon, Iosif) 

- Stăpânirea de sine (familia lui Adam, David, 

Samson, Petru) 

- Formarea propriului sistem de valori (Iosif, 

Daniel, Samuel, Estera, Timotei, ucenicii, 

Ioan Botezătorul) 

- Implicarea în viaţa bisericii (aspecte din 

viaţa bisercii primare) 

- Întrajutorarea – responsabilitate şi împlinire 

(pilda samariteanului, David şi Mefiboşet, 

modelul Domnului Isus Hristos) 

- Căsătorie împlinită (Avraam şi Sara, Isaac şi 

Rebeca, Rut şi Boaz, Iosif şi Maria, Acuila şi 

Priscila) 


4.1. Analizarea consecinţelor unor atitudini şi 

comportamente asupra vieţii personale şi a 

comunităţii, prin raportare la valorile creştine 



contemporane 

- Reuşită şi eşec (familia lui Adam, familia lui 

Iacov, familia lui Samson, familia lui 

Avraam, familia lui David) 



Hristos) 

- Familia – o şcoală a iubirii (familia lui Isus, 

Timotei) 

- Formarea intelectuală (Solomon, Daniel şi 

prietenii săi, Pavel) 

- Alegerea profesiei (Moise, Pavel, Luca, 

Neemia, Elisei) 




- Calitatea relaţiilor sociale (organizarea 

poporului Israel, şcolile profeţilor, Isus şi 

ucenicii, experienţa bisericii primare) 




creştine, norme etice contemporane şi diferitele 

puncte de vedere oferite de alte discipline şcolare 

(psihologie, istorie, etică, filosofie etc.) 




- Supunerea faţă de părinţi (Isaac, Rut, Isus) 




- Alegerea profesiei (Moise, Pavel, Luca, 

Neemia, Elisei) 

- Calitatea relaţiilor sociale (organizarea 

poporului Israel, şcolile profeţilor, Isus şi 





I. Biblia ca model actual de conduită 

1. Biblia şi normele etice contemporane 

2. Viaţa personajelor biblice, un ghid al vieţii practice 

3. Evenimente biblice, sursă de principii pentru vieţuirea creştină 

II. Relaţia cu Dumnezeu 

1. Comunicarea zilnică cu Dumnezeu (Enoh, Ilie, Ioan Botezătorul) 

2. Ascultarea de Dumnezeu (Noe, Avraam) 

3. Încrederea neclintită (Iov, Daniel, Estera, Iosua) 

4. Puterea transformatoare a iubirii (Apostolul Ioan, pilda fiului risipitor, minunile 

lui Isus Hristos) 

III. Relaţia cu familia 

1. Supunerea faţă de părinţi (Isaac, Rut, Isus) 

2. Exercitarea educaţiei primite în familie (Samuel, Solomon, Iosif) 

3. Familia – o şcoală a iubirii (familia lui Isus, Timotei) 

4. Reuşită şi eşec (familia lui Adam, familia lui Iacov, familia lui Samson, familia 

lui Avraam, familia lui David) 

IV. Relaţia cu sine 

1. Stăpânirea de sine (familia lui Adam, David, Samson, Petru) 

2. Formarea propriului sistem de valori (Iosif, Daniel, Samuel, Estera, Timotei, 

ucenicii, Ioan Botezătorul) 

3. Formarea intelectuală (Solomon, Daniel şi prietenii săi, Pavel) 

4. Alegerea profesiei (Moise, Pavel, Luca, Neemia, Elisei) 

5. Principii de vieţuire sănătoasă (Daniel şi prietenii săi, experienţa poporului Israel 

în pustie, experienţa bisericii apostolice) 

V. Relaţia cu semenii 

1. Căsătorie împlinită (Avraam şi Sara, Isaac şi Rebeca, Rut şi Boaz, Iosif şi Maria, 

Acuila şi Priscila) 

2. Implicarea în viaţa bisericii (aspecte din viaţa bisercii primare) 

3. Calitatea relaţiilor sociale (organizarea poporului Israel, şcolile profeţilor, Isus şi 


4. Întrajutorarea – responsabilitate şi împlinire (pilda samariteanului, David şi 

Mefiboşet, modelul Domnului Isus Hristos) 


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Studiul Bibliei (Cultul Adventist de Ziua a 

Şaptea) pentru clasa a XI-a şi a XII-a sunt structurate pe două domenii: cunoştinţe de bază despre Biblie 

şi concepte de bază din Noul Testament. Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, 

care presupune regândirea rolurilor celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, 

programa permite profesorului libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea 

succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile 

clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii 

integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi 



şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele 

precizate pentru fiecare nivel. 
























În cadrul orei de Studiul Bibliei, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l 

învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de 

învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru 

aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru 





1. Moldovan, Vilhelm, Manualul doctrinelor biblice A. Z. Ş, Bucureşti, 1982. 



2. ***, Adventiştii de Ziua a Şaptea cred…, O expunere a celor 27 de puncte fundamentale de 

doctrină, Bucureşti, Cuvântul Evangheliei, 1993. 

3. Moldovan, Aron, Doctrine biblice, Cernica, CARD, 2004. 






9. White, Ellen, Hristos, Lumina lumii, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002. 


11. White, Ellen, Calea către Hristos, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002. 





ANEXA Nr. 6 


ISTORIA BISERICII CREŞTINE 


CLASA A XI-A 



Bucureşti, 2008


Studiul disciplinei Istoria Bisericii Creştine (Cultul Adventist de Ziua a Şaptea) se 

focalizează pe realizarea unei viziuni de ansamblu asupra istoriei creştinismului, începând cu 

Biserica primară şi până la biserica contemporană. 

Programa propune ca finalitate a studiului Istoria Bisericii Creştine formarea acelor 

competenţe şi aptitudini necesare absolventului învăţământului pentru înţelegerea impactului 

pe care l-a avut creştinismul asupra diferitelor epoci istorice şi a modului în care acestea şi-au 

lăsat amprenta asupra creştinismului. 

Astfel această disciplină şcolară îi conştientizează pe elevi de moştenirea lor spirituală, 

motivându-i la recunoaşterea intervenţiei divine în istorie, de-a lungul timpului, la acceptarea 

diversităţii şi la susţinerea coeziunii, la nivelul comunităţii şi de contribuţia creştinismului la 

cultura şi civilizaţia universală. 

În conformitate cu planul cadru de învăţământ pentru ciclul liceului, disciplina Istoria 

Bisericii Creştine face parte din aria curriculară „Discipline Teologice” şi i se alocă 1 

oră/săptămână în clasa a XI-a, în curriculumul diferenţiat. 



Cele 5 competenţe generale şi competenţele specifice vizează următoarele domenii: 

Istoria bimilenară a creştinismului – enumerarea evenimentelor; Contextul social, politic şi 

economic; Relaţia dintre Biserica de Apus şi cea de Răsărit; Rolul Reformei în istoria bisericii 

creştine. Fiecărui domeniu de conţinut îi sunt subsumate mai multe teme. La selectarea 

acestor teme au contribuit criterii care ţin atât de ştiinţa istoriei creştinismului, cât si de 

competenţele specifice prevăzute în programă. Tratarea temelor se va face în ordine 

cronologică, fără a se ţine cont de gruparea acestora pe domeniile de conţinut mai sus 

precizate. 

Una din trăsăturile de bază constă în integrarea cunoştinţelor propuse de unele din 

celelalte discipline studiate şi a competenţelor vizate de acestea, ca un demers interdisciplinar 

şi transdisciplinar. 


Sugestiile metodologice oferă cadrelor didactice recomandări privind modalităţi 

pedagogice concrete de utilizare a curriculum-ului în proiectarea şi realizarea activităţilor de 

predare – învăţare – evaluare. 

Istoria Bisericii Creştine – clasa a XI-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 

2



1. Utilizarea adecvată a vocabularului şi conceptelor specifice istoriei bisericeşti, în 

diferite contexte de comunicare. 

2. Dezvoltarea propriilor atitudini şi comportamente pozitive prin integrarea valorilor 

şi cunoştinţelor de istorie bisericească. 

3. Aplicarea surselor istorice, metodelor şi tehnicilor specifice istoriei bisericeşti în 

viaţa personală. 

4. Corelarea cunoştinţelor cu cel dobândite la alte discipline de învăţământ. 


Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de 

predare – învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: 

• Dezvoltarea abilităţilor intelectuale care să permită înţelegerea parcursului, 

cauzelor şi efectelor evenimentelor majore ale istoriei creştine; 

• Constituirea sentimentului de ataşament, toleranţă, preţuire şi respect faţă de 

convingerile religioase născute în sânul creştinismului; 

• Dezvoltarea unui caracter puternic pe baza evenimentelor şi personajelor cu 

valoare de model din istoria creştină; 

• Constituirea şi consolidarea dorinţei de a contribui la răspândirea atitudinii 

irenice în relaţiile cu ceilalţi creştini şi necreştini; 

• Cunoaşterea rolului social al Bisericii creştine şi punerea în aplicare a 

principiilor sociale ale creştinismului. 


3


COMPETENŢE GENERALE ŞI SPECIFICE 

1. Utilizarea adecvată a vocabularului şi conceptelor specifice istoriei bisericeşti, 

în diferite contexte de comunicare. 

1.1. Exprimarea unei opinii referitoare la o temă de istorie bisericească în limbajul adecvat 

1.2. Utilizarea adecvată a termenilor specifici istoriei bisericeşti în expunerea evenimentelor 

1.3. Exprimarea unei judecăţi de valoare, utilizând concepte specifice 

2. Dezvoltarea propriilor atitudini şi comportamente pozitive prin integrarea 

valorilor şi cunoştinţelor de istorie bisericească. 

2.1. Identificarea unor modele de comportament creştin în exemple din istoria bisericească 

2.2. Recunoaşterea, compararea şi acceptarea perspectivelor multiple asupra faptelor şi 


2.3. Analiza critică a factorilor politici, economico, sociali, culturali, umani şi religioşi care au 

influenţat evoluţia creştinismului 

2.4. Evidenţierea relaţiei cauză-efect într-o succesiune de evenimente sau procese istorice 

2.5. Exprimarea acordului/dezacordului în raport cu un context istoric religios 

3. Aplicarea surselor istorice, metodelor şi tehnicilor specifice istoriei bisericeşti 

în viaţa personală. 

3.1. Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la actualitate 

3.2. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale referitoare la un eveniment 

istoric 

3.3. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor religioase, în diferite contexte, în 


4. Corelarea cunoştinţelor cu cel dobândite la alte discipline de învăţământ 

4.1. Proiectarea unei cercetări pe o temă din istoria bisericească 

4.2. Compararea relevanţei surselor istorice în abordarea unui subiect 

4.3. Analiza diversităţii religioase în diferite spaţii şi perioade istorice 


4.5. Încadrarea unui eveniment sau unei serii de evenimente într-un context cronologic 


4


CLASA A XI-A 




adecvat 





2.1. Identificarea unor modele de 

comportament creştin în exemple din istoria 

bisericească 



proceselor istorico- religioase 







istorice 

3.2. Utilizarea adecvată a coordonatelor 

temporale şi spaţiale referitoare la un 

eveniment istoric 




4.3. Analiza diversităţii religioase în diferite 

spaţii şi perioade istorice 





adecvat 














BISERICA MODERNĂ 

Reforma în ţările Europei 

• Precursorii Reformei (J. Wicliff, Jan 

Huss, Savonarola) 

• Renaştere, umanism şi creştinism 

• Cadrul şi cauzele reformei 

• Luther şi Reforma germană 

• Reforma în Elveţia: reprezentanţi şi 

consecinţe 

• Reforma şi puritanismul în Anglia 

Contrareforma 

• Reacţie împotriva protestantismului 

Creştinismul în America de Nord 

• Diversitatea religioasă 

• Educaţia în colonii 

• Efectele Reformei 

Biserica pe continent 

Critica 

• Critica biblică 

• Materialismul 

• Evoluţionismul 

• Comunismul 

BISERICA CONTEMPORANĂ 

Confruntarea cu statul totalitar 

Secularismul 

Mişcarea ecumenică 

Consolidarea neoprotestantismului 

• Mişcarea evanghelică 


5

istorice 




4.3. Analiza diversităţii religioase în diferite 

spaţii şi perioade istorice 



BISERICA MODERNĂ 



Reforma în ţările Europei 

• Precursorii Reformei (J. Wicliff, Jan Huss, Savonarola) 

• Renaştere, umanism şi creştinism 

• Cadrul şi cauzele reformei 

• Luther şi Reforma germană 

• Reforma în Elveţia: reprezentanţi şi consecinţe 

• Reforma şi puritanismul în Anglia 

Contrareforma 

• Reacţie împotriva protestantismului 

Creştinismul în America de Nord 

• Diversitatea religioasă 

• Educaţia în colonii 

• Efectele Reformei 

Biserica pe continent 

Critica 

• Critica biblică 

• Materialismul 

• Evoluţionismul 

• Comunismul 

BISERICA CONTEMPORANĂ 

Confruntarea cu statul totalitar 

Secularismul 

Mişcarea ecumenică 

Consolidarea neoprotestantismului 

• Mişcarea evanghelică 


6



Conţinuturile programei şcolare la disciplina Istoria Bisericii Creştine (Biserica 

Adventistă de Ziua a Şaptea) sunt un punct de plecare comun pentru profesori, dar lasă şi 

locul interpretării şi adecvării acestora la condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea. 

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră flexibilă, care presupune regândirea 

rolurile celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Programa oferă profesorului 

libertatea de opţiune în abordarea demersului didactic, în funcţie de caracteristicile clasei sau 

de evenimentele religioase, respectând totuşi logica internă a materiei şi libertatea de a alege 

metode, activităţi adecvate particularităţilor elevilor şi ale clasei. 

Temele au fost selectate astfel încât să asigure caracterul aplicativ al cunoştinţelor de istorie 

bisericească prin valorificarea experienţei de viaţă a elevilor prin referirea la aspecte practice 

din istoria Bisericii şi din viaţa socială de-a lungul timpului. 

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de 

învăţare cum ar fi: 

• analiza asemănărilor şi deosebirilor 

• analiza surselor istorice 

• gândirea critică 

• investigaţia 

• argumentarea biblică 

• proiectul 

• metode grafice 

• studii de caz 

• rezolvarea creativă de probleme 

• jocuri de rol 

• exerciţii de rezolvare a conflictelor 

• participarea la activităţile bisericii 

Exemple de metode şi tehnici: 

• conversaţia euristică 

• problematizarea 

• brainstormingul 

• studiul de caz 

• mozaicul 


7

Modalităţi de evaluare: 

• probe orale 

• probe scrise, eseuri 

• autoevaluare 

• observaţie sistematică a elevilor 

• portofolii 

Evaluarea trebuie să aibă un caracter formativ, cu scopul de a-l învăţa pe elev să se 

autoevalueze în acord cu valorile creştine. Deoarece formele clasice de evaluare au limite mai 

accentuate pentru educaţie religioasă decât în cazul altor discipline de studiu, se recomandă 

utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare, din exemplele menţionate mai sus, dar 

şi observarea comportamentului elevilor în spaţiul şcolii şi în afara acestuia. 





3. Earle, E.Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Bucureşti, Societatea Misionară 

Română, 1992. 


4. Josephus, Flavius, Antichităţi iudaice, Bucuresti, Editura Hasefer, 2004. 


6. Herbert, E. Douglas, Mesagerul Domnului, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2008. 






8



ANEXA Nr. 7 


ISTORIA BISERICII ADVENTISTE 


CLASA A XII-A 



Bucureşti, 2008



Disciplina Istoria Bisericii Adventiste (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în 

cadrul curriculumului diferenţiat pentru clasa a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, 

fiindu-i alocată 1 oră/săptămână. 



formării şi dezvoltării Bisericii Adventiste, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma 

propriul sistem de valori, prin raportarea la valorile divine, de a integra cunoştinţe religioase în 

structurarea de atitudini morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a 

comunităţii. 



practicarea valorilor specifice creştinismului, pentru integrarea în comunităţi variate din punct 

de vedere al convingerilor, pentru acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul 


universală. 

Disciplina Istoria Bisericii Adventiste continuă temele care au fost abordate în clasa a IXa, 

astfel încât, elevul să poată avea o înţelegere globală a istoriei Bisericii Adventiste. 











concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predareînvăţare-evaluare. 

Programa se adresează atât profesorilor de Istoria Bisericii Adventiste, precum şi 

autorilor de manuale şcolare, fiind concepută astfel încât să încurajeze creativitatea didactică şi 

adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor prin stabilirea ordinii studierii 

anumitor unităţi de conţinut, prin adaptarea acestora la specificul clasei de elevi, prin 

valorificarea experienţei de viaţă a elevilor şi a specificului comunităţii din care aceştia fac 

parte. 

Istoria Bisericii Adventiste– clasa a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 2






4. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de 

sănătate fizică, mentală şi spirituală 

5. Corelarea cunoştinţelor religioase despre istoria Bisericii cu cele dobândite 

la alte discipline de învăţământ 


• Conştientizarea importanţei cercetării istoriei bisericii pentru viaţa personală şi a 

comunităţii 

• Dezvoltarea propriei identităţi religioase 

• Înţelegerea rolurilor ce decurg din apartenenţa la Biserica Adventiste 

• Implicarea practică în activităţile bisericii 

• Respectul faţă de viaţă şi sănătate, atât personale, cât şi ale celorlalţi 



CLASA A XII-A 




1.1. Prezentarea implicării lui Dumnezeu în 

formarea şi dezvoltarea Bisericii Adventiste 


diferite perioade din istoria Bisericii 

1.3. Identificarea diferitelor moduri prin care 

Dumnezeu acţionează în desfăşurarea 

evenimentelor istorice 



Mişcarea de reformă 

- Mesajul lui William Miller 


- Înţelegerea doctrinei despre Sanctuar 

- Doctrina despre Sabat 

- Începuturile Bisericii Adventiste din România 

- Dezvoltarea doctrinelor 

- Aşteptând revenirea Domnului Hristos 

- Influenţa lui Ellen White în dezvoltarea 

mişcării advente 

- Pionierii Bisericii Adventiste 

- Pionierii Bisericii Adventiste din România 

- Mişcarea de reformă 


- Adventismul în Europa 

- Organizarea Bisericii Adventiste mondiale 

- Extinderea Bisericii din România 



2.1. Utilizarea adecvată a termenilor religioşi în 

descrierea unor evenimente din istoria Bisericii 

2.2. Relevarea rolului evenimentelor istorice în 

dezvoltarea şi extinderea Bisericii 

2.3. Analiza evenimentelor care au dus la 

formarea Bisericii Adventiste 







- Marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea 

şi începutul secolului al XIX-lea 




- Aşteptând revenirea Domnului Hristos 



- Structura organizatorică 

- Extinderea misiunii 

- Folosirea materialelor tipărite 

- Reorganizarea Bisericii 

- Începuturile Bisericii Adventiste din 

România 

- Etape organizaţionale în România 


3.1. Sintetizarea doctrinelor proprii Bisericii 

Adventiste 





3.2. Raportarea doctrinelor Bisericii Adventiste 

la textul biblic 

3.3. Formularea adecvată a termenilor religioşi în 

prezentarea doctrinelor bisericii 




- Înfiinţarea unui sistem educaţional 




- Pionierii Bisericii Adventiste 

- Pionierii Bisericii Adventiste din România 

4. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de sănătate fizică, 

mentală şi spirituală 


4.1. Identificarea principiilor de sănătate 

promovate de Biserica Adventistă 

4.2. Identificarea şi analizarea factorilor care 

influenţează 

spirituală 

sănătatea fizică, mentală şi 


- Extinderea instituţiilor 

5. Corelarea cunoştinţelor religioase despre istoria Bisericii cu cele dobândite la alte discipline 

de învăţământ 


5.1. Stabilirea de corelaţii între cunoştinţele 

dobândite la Istoria Bisericii Adventiste şi cele 

însuşite la celelalte discipline teologice 

5.2. Utilizarea cunoştinţelor dobândite la alte 

discipline şcolare pentru prezentarea 

evenimentelor din istoria Bisericii 





- Adventismul în Europa 

- Organizarea Bisericii Adventiste mondiale 


I. Cadrul istoric al apariţiei Bisericii Adventiste 

1. Marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea 

2. Mişcarea de reformă 

3. Mesajul lui William Miller 

4. Mişcarea millerită 

5. Aşteptând revenirea Domnului Hristos 

6. Influenţa lui Ellen White în dezvoltarea mişcării advente 

7. Pionierii Bisericii Adventiste 

II. Perioada formării mişcării advente 

1. Înţelegerea doctrinei despre Sanctuar 

2. Doctrina despre Sabat 

3. Folosirea materialelor tipărite 

4. Structura organizatorică 

5. Reforma în domeniul sănătăţii 

6. Înfiinţarea unui sistem educaţional 

7. Extinderea misiunii 

III. Dezvoltarea organizaţională 

1. Dezvoltarea doctrinelor 

2. Extinderea instituţiilor 


3. Reorganizarea Bisericii 

4. Adventismul în Europa 

5. Organizarea Bisericii Adventiste mondiale 

IV. Biserica Adventistă din România 

1. Începuturile Bisericii Adventiste din România 

2. Extinderea Bisericii 

3. Pionierii Bisericii Adventiste din România 

4. Etape organizaţionale 


Conţinuturile propuse în programa şcolară de Istoria Bisericii Adventiste (Cultul Adventist de 

Ziua a Şaptea) pentru clasa a XII-a sunt structurate pe două domenii: cunoştinţe de bază despre 

evenimentele importante din istoria Bisericii Adventiste şi principii de bază care se desprind din 

acestea. 


celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea 

de opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au 

în programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia 

respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De 

asemenea, profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor 

elevilor şi ale clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel. 



























În cadrul orei de Istoria Bisericii Adventiste, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul 

de a-l învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului 

de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa 

pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru 





1. Cairns, E., Creştinismul de-a lungul secolelor, SMR, 1992. 

2. Coja, V. T.,Cărări vechi şi noi, Card, Bucureşti, 1999. 

3. Gehann, G., Predicând Evanghelia,CARD, 2002. 

4. Popa, D., Biografii ale pionierilor Bisericii Adventiste, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti 

5. Popa, D., Pagini de istorie adventistă, Cuvântul Evangheliei, Bucureşti 

6. Roşca, B. N., Adventismul în România, scurt istoric, CARD, 2002. 

7. Schwartz, R. W., Light Bearers to the Remnant, Pacific Press, Idaho, 1979. 







ANEXA Nr. 8 


DOGMATICĂ 





Bucureşti, 2008



Disciplina Dogmatică se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat pentru clasele a XI-a şi a XII- 

a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil Teologic (cultul Adventist de ziua a şaptea), 

specializarea Teologie adventistă, fiindu-i alocată 1 oră / săptămână la clasa a XI-a şi 2 ore / săptămână la 

clasa a XII-a. 

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, studierea disciplinei Dogmatică vizează 

formarea de competenţe, valori şi atitudini care să-i ofere elevului o imagine de ansamblu privind 

învăţătura creştină, conţinută în mod sintetic şi organic în punctele de doctrină adventistă. 

Eşalonat pe cei doi ani de liceu, studiul disciplinei Dogmatică îi va deschide elevului orizonturi 

noi de cunoaştere şi de aprofundare a crezului creştin, a doctrinei, a eticii creştine şi a practicării acestor 

învăţături în viaţa proprie, dar şi a comunităţii. Competenţele specifice prezente în programa şcolară au în 

vedere transpunerea acestor cunoştinţe teoretice în atitudini şi comportamente creştine, menite să-i susţină 

elevului, în mod corespunzător, identitatea creştină. 

Elaborarea programei şcolare de Dogmatică a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară 

din învăţământul preuniversitar. Structurarea noilor planuri-cadru de învăţământ pentru clasele a XI-a şi a 

XII-a, pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat, determină, la nivelul programei şcolare, 

organizarea ofertei educaţionale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării, prezentate distinct pentru 

fiecare dintre aceste componente. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate 

respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea 

temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine 

articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu. 

Programa şcolară de Dogmatică este structurată pe următoarele componente: 

• competenţe generale; 

• valori şi atitudini; 

• competenţe specifice, proiectate distinct – pentru clasa a XI-a şi pentru clasa a XII-a; 

• lista unităţilor de conţinut, prezentată distinct – pentru clasa a XI-a şi pentru clasa a XII-a; 

• sugestii metodologice; 

• recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară. 

Dogmatică – clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 

2



1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios 

2. Argumentarea biblică a învăţăturii de credinţă 

3. Integrarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii 

4. Corelarea cunoştinţelor dogmatice cu cele dobândite la alte discipline teologice 


• Cultivarea interesului şi a dragostei pentru studierea Sfintelor Scripturi 

• Asumarea propriei identităţi religioase 

• Promovarea unei gândiri teologice bazate pe Sfintele Scripturi 

• Dobândirea unor atitudini conştiente şi responsabile faţă de sine şi faţă de ceilalţi, în 

conformitate cu învăţătura Bisericii 

• Cultivarea respectului şi a înţelegerii faţă de pluralismul religios 

• Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei deveniri 

spirituale 


3


CLASA A XI-A 




1.1. Definirea noţiunilor şi termenilor specifici 

doctrinei despre Dumnezeu şi doctrinei despre 

om 

1.2. Identificarea textelor religioase de referinţă 

privind doctrina despre Dumnezeu şi doctrina 

despre om 


- Revelaţia generală, revelaţia specială 

- Scriptura. Canon. Apocrife 

- Inspiraţia 

- Autoritatea Scripturilor 

- Tema centrală a Scripturii 

- Unitatea Dumnezeirii 

- Atributele lui Dumnezeu 

- Suveranitatea lui Dumnezeu 

- Preexistenţa Domnului Hristos 

- Isus – Dumnezeu adevărat şi om adevărat 

- Întruparea 

- Funcţiile Domnului Hristos 

- Ploaia timpurie, ploaia târzie 

- Concepţia holistică asupra omului 

- Natura păcatului 

- Consecinţele căderii 


2.1. Argumentarea biblică a principalelor teme - Necesitatea revelaţiei 

de dogmatică studiate 

- Autorul Scripturilor 

2.2. Sintetizarea argumentelor biblice pentru - Isus şi Scriptura 

susţinerea doctrinei despre Dumnezeu şi a - Autoritatea Scripturii 

doctrinei despre om 

- Natura lui Dumnezeu 

2.3. Analizarea principalelor moduri de - Persoanele Dumnezeirii 

argumentare biblică 

- Dumnezeu Fiul 

- Isus descoperă pe Tatăl 

- Împlinirea profeţiei 

- Dumnezeirea Duhului Sfânt 

- Creatorul. Crearea omului 

- Creaţiunea şi Scriptura 

- Natura omului 

- Originea păcatului 

- Studierea Scripturilor 

- Dovezi ale originii divine a Scripturilor 



3.1. Identificarea de atitudini şi comportamente 

derivate din aplicarea doctrinelor biblice în 

viaţa de zi cu zi 

- Studierea Scripturilor 

- Suficienţa Scripturilor 

- Un Dumnezeu al iertării şi al bunătăţii 

- Timpul slujirii, al morţii şi al învierii 

Domnului Isus Hristos 

- Păcatul împotriva Duhului Sfânt 


4

3.2. Evaluarea consecinţelor schimbării naturii 

păcătoase asupra vieţii individului şi a 

comunităţii 

- Revărsarea Duhului Sfânt 

- Creat după chipul divin 

- Dumnezeul iubirii 

- Un Dumnezeu răscumpărător 

- Tatăl tuturor credincioşilor 

- Timpul slujirii, al morţii şi al învierii 

Domnului Isus Hristos 

- Lucrarea Duhului Sfânt 

- Susţinerea continuă a puterii divine 

- Creat cu puterea de a alege 

- Natura ispitei 



4. 1. Realizarea de comparaţii între doctrina 

despre Dumnezeu, despre om şi normele etice 

contemporane 

4.2. Stabilirea de corelaţii între învăţăturile 

dogmatice, referitoare la doctrina despre 

Dumnezeu şi doctrina despre om, şi celelalte 

discipline teologice 

I. Doctrina despre Dumnezeu 

1. Revelaţia lui Dumnezeu 

• Necesitatea revelaţiei 

- Scriptură. Canon. Apocrife 

- Isus şi Scriptura 

- Cunoaşterea lui Dumnezeu 

- Un Dumnezeu milostiv, al legământului, 

răscumpărător, al iertării şi bunătăţii, 

credincios 

- Împlinirea profeţiei 

- Personalitatea Duhului Sfânt 

- Creaţia. Scop. Durată 

- Dovezi ale creaţiei 

- Război în ceruri 

- Ispitirea şi căderea omului 

- Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu 

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT 

• Căile prin care S-a descoperit Dumnezeu: revelaţia generală, revelaţia specială 

• Scriptura. Canon. Apocrife 

• Tema centrală 

• Autorul Scripturii. 

• Inspiraţia 


• Dovezile originii divine a Scripturii 

• Autoritatea Scripturilor 


5


• Suficienţa Scripturilor 

• Isus şi Scriptura 

• Studierea Scripturilor 

2. Dumnezeirea 

• Cunoaşterea lui Dumnezeu 

• Dovezi ale existenţei lui Dumnezeu 

• Persoanele Dumnezeirii 

• Unitatea Dumnezeirii. Un singur Dumnezeu 

• Suveranitatea lui Dumnezeu 

• Natura lui Dumnezeu 

• Atributele lui Dumnezeu 

3. Dumnezeu Tatăl 

• Un Dumnezeu milostiv 

• Un Dumnezeu al legământului 

• Un Dumnezeu răscumpărător 

• Un Dumnezeu al iertării şi al bunătăţii 

• Un Dumnezeu credincios 

• Isus descoperă pe Tatăl 

• Tatăl tuturor credincioşilor 

• Un Dumnezeu al iubirii 

4. Dumnezeu Fiul 

• Preexistenţa Domnului Isus Hristos. 

• Împlinirea profeţiei 

• Timpul slujirii, al morţii şi al învierii Sale 

• Întruparea. Scopuri 

• Isus Hristos – Dumnezeu adevărat şi om adevărat 

• Funcţiile Domnului Hristos 

5. Dumnezeu Duhul Sfânt 

• Dumnezeirea Duhului Sfânt 

• Personalitatea Duhului Sfânt 

• Lucrarea Duhului Sfânt 

• Păcatul împotriva Duhului Sfânt 

• Revărsarea Duhului Sfânt: ploaia timpurie şi ploaia târzie 


6

II. Doctrina despre om 

1. Creaţiunea 

• Creatorul. 

• Creaţia. Scop. Durată. Dovezi ale creaţiei 

• Crearea omului 

• Sabatul 

• Susţinerea continuă a puterii divine 

• Creaţiunea şi Scriptura 

2. Natura omului 

• Creat după chipul divin 

• Unitatea naturii omului: corp, suflet, duh (concepţia holistică) 

• Creat cu puterea de alegere 

3. Originea răului şi căderea în păcat 

• Originea păcatului 

• Război în ceruri 

• Ispitirea şi căderea omului. 

• Natura ispitei 

• Natura păcatului 


• Consecinţele căderii. Moartea omului 

CLASA A XII-A 




1.1. Definirea noţiunilor şi termenilor 

esenţiali privind doctrina despre mântuire 

şi despre evenimentele finale 

- Pocăinţa 

- Înnoirea minţii 

- Îndreptăţirea atribuită şi îndreptăţirea împărtăşită 

- Harul şi Legea 

- Sfinţirea 

- Descrierea metaforică a Bisericii 

- Biserica rămăşiţei 

- Darurile Duhului Sfânt 

- Darul profetic 

- Sanctuarul pământesc şi ceresc 

- Judecata de cercetare 

- Nemurirea 


7


1.2. Analizarea unor texte biblice de 

referinţă privind doctrina despre viaţa 

creştină, folosind terminologia specifică 

1.3. Analiza semnificaţiei pe care o au 

evenimentele comemorative 

- Spiritismul antic şi modern 

- Tipuri de înviere 

- Mileniul 


- Originea, natura şi scopul Legii lui Dumnezeu 

- Perpetuitatea Legii 

- Originea şi scopul Sabatului 

- Semnificaţia Sabatului 

- Ce este administrarea creştină a bunurilor vieţii 

- Trupul – templu al Duhului Sfânt 

- Pâinea şi rodul viţei – simbolistică 

- Actul spălării picioarelor 

- Semnificaţia Cinei Domnului 

- Semnificaţia botezului 

- Botezul prin scufundare 

- Semnificaţia Sabatului 

- Sabatul – semn al legământului 


2.1. Argumentarea biblică a principalelor 

elemente ale doctrinei despre mântuire şi 

despre biserică 

2.2. Sintetizarea unor argumente biblice 

pentru susţinerea doctrinei despre viaţa 

creştină şi evenimentele finale 

2.3. Analizarea principalelor moduri de 

argumentare biblică şi a spiritului profetic 

- Scopul planului de mântuire. Condiţiile planului 

- Isus Hristos – singurul Mântuitor 

- Punctul culminant al planului de mântuire 

- Natura Bisericii 

- Necesitatea schimbării naturii păcătoase 

- Rolul credinţei în îndreptăţire 

- Glorificarea 

- Biserica în Sfânta Scriptură 

- Principiile biblice de administrare şi conducere a 

bisericii 

- Botezul în Noul Testament 

- Lucrarea profeţilor biblici 

- Isus Hristos şi Sabatul. Apostolii şi Sabatul 

- Legea morală şi Legea ceremonială 

- Păstrarea Sabatului de-a lungul timpului 

- Principii biblice de sănătate 

- Creaţi după chipul lui Dumnezeu 

- Importanţa Sanctuarului în contextul Marii lupte 

- Serviciile de la Sanctuar. Curăţirea Sanctuarului 

- Făgăduinţa revenirii 

- Felul şi timpul revenirii 

- Originea spiritismului 

- Făgăduinţa şi garanţia învierii 

- Alcătuirea Planului de mântuire 

- Prima jertfă 

- Semnele caracteristice ale adevăratei biserici 

- Unitatea trupului lui Hristos 

- Instituirea Cinei Domnului 

- Scopul darurilor spirituale 

- Caracteristici ale adevăratului profet 

- Profeţii post – biblici şi Biblia 


8

- Spiritul profeţiei în Biserica Adventistă 

- Factorii sano-genetici 

- Standarde creştine 

- Căsătoria 

- Părinţi şi copii 

- Sanctuarul în profeţie 

- Semnele celei de-a doua veniri 

- Natura Noului pământ 



3.1. Identificarea de atitudini şi 

comportamente derivate din aplicarea 

doctrinelor biblice în viaţa de zi cu zi a 

creştinului 

3.2. Evaluarea consecinţelor schimbării 

naturii păcătoase asupra vieţii individului 

şi a comunităţii 

- O nouă legătură cu Dumnezeu 

- Neprihănirea numai prin harul lui Dumnezeu 

- Organizarea bisericii 

- Pregătirea pentru Cina Domnului 

- Descoperirea darurilor spirituale 

- Păzirea Sabatului 

- Dăruirea sistematică 

- Binecuvântările administrării 

- Pregătirea pentru cea de-a doua venire 

- Legământul lui Dumnezeu cu oamenii 

- Fazele importante ale pocăinţei 

- Starea omului păcătos 

- Rolul credinţei 

- Roadele botezului 

- Ascultarea de Lege 



4.1. Realizarea de comparaţii între 

doctrina viaţa creştină şi normele etice 

contemporane 


4.2. Stabilirea de corelaţii între 

învăţăturile dogmatice, referitoare la 

doctrina despre evenimentele finale, şi 

celelalte discipline teologice 

4.3. Identificarea modalităţilor de aplicare 

a cunoştinţelor despre mântuire şi 

evenimentele finale 

- Condiţii pentru efectuarea botezului 

- Implicaţii ale darurilor spirituale 

- Ordinea importanţei darurilor spirituale 

- Încercările de a schimba ziua de închinare 

- Administrarea aptitudinilor, a banilor şi a bunurilor 

materiale 

- Îmbrăcămintea creştină 

- Standarde creştine 

- Misiunea rămăşiţei 

- Căsătoria creştină 

- Efectele căderii în păcat asupra căsătoriei 

- Evenimentele pre şi post mileniale 

- Noul Ierusalim 

- Căminul cel veşnic 


9


I. Doctrina despre mântuire 

1. Planul de mântuire 

• Marea luptă dintre Bine şi Rău 

• Alcătuirea planului de mântuire 

• Scopul planului. Condiţiile planului 

• Prima jertfă 

• Harul. Legământul lui Dumnezeu cu oamenii 

• Isus Hristos – singurul Mântuitor 


• Jertfa ispăşitoare. Punctul culminant al planului de mântuire 

• Viaţa Domnului Hristos şi mântuirea 

• O nouă legătură cu Dumnezeu 

2. Naşterea din nou 

• Pocăinţa 

• Necesitatea schimbării naturii păcătoase 

• Înnoirea minţii 

• Fazele importante ale pocăinţei 

3. Îndreptăţirea prin credinţă 

• Starea omului păcătos 

• Neprihănirea numai prin Harul lui Dumnezeu 

• Rolul credinţei 

• Îndreptăţirea atribuită şi îndreptăţirea împărtăşită 

• Harul şi Legea. Rolul ascultării. Sfinţirea 

• Glorificarea 

II. Doctrina despre biserică 

1. Biserica 

• Biserica în Scripturi 

• Natura bisericii 

• Descrieri metaforice ale bisericii 

• Semnele caracteristice ale adevăratei biserici 

• Ultima biserică din profeţie. Biserica rămăşiţei 

• Misiunea rămăşiţei 


10

• Organizaţia bisericii 

• Principii biblice de conducere şi administrare a bisericii 

• Unitatea trupului lui Hristos. Rolul Duhului Sfânt în realizarea unităţii 

2. Soliile celor trei îngeri 

• Rămăşiţa proclamă mântuirea 

• Evanghelia veşnică 

• Prima solie îngerească 

• A doua solie îngerească 

• A treia solie îngerească 

3. Botezul 

• Isus, Ioan şi botezul. 

• Botezul prin scufundare 

• Botezul în Noul Testament 

• Semnificaţia botezului 

• Condiţiile pentru efectuarea botezului 

• Roadele botezului 

4. Cina Domnului 

• Instituirea Cinei Domnului 

• Semnificaţia Cinei. Părtăşia cu Hristos 

• Actul spălării picioarelor 

• Pâinea şi rodul viţei - simbolistică 

• Pregătirea pentru Cina Domnului 

5. Darurile şi slujbele spirituale 

• Darurile Duhului Sfânt 

• Scopul darurilor spirituale 

• Implicaţii ale darurilor spirituale 

• Descoperirea darurilor spirituale 

• Ordinea importanţei darurilor Duhului 

6. Darul profeţiei 


• Lucrarea profeţilor biblici 

• Caracteristici ale adevăratului profet 

• Darul profetic în zilele din urmă 

• Profeţii post-biblici şi Biblia 


11


• Spiritul profeţiei în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea 

III. Doctrina despre viaţa creştină 

1. Legea lui Dumnezeu 

• Originea Legii lui Dumnezeu 

• Natura Legii 

• Scopul Legii 

• Legea morală şi cea ceremonială 

• Perpetuitatea Legii. Legea în Noul Testament 

• Ascultarea de Lege 

2. Sabatul 

• Originea şi scopul Sabatului 

• Păstrarea Sabatului de-a lungul timpului 

• Isus Hristos şi Sabatul. Apostolii şi Sabatul 

• Semnificaţia Sabatului 

• Sabatul, semn al legământului 

• Încercările de a schimba ziua de închinare 

• Păzirea Sabatului 

3. Administrarea creştină a bunurilor vieţii 

• Ce este administrarea 

• Căi de recunoaştere a lui Dumnezeu ca proprietar 

• Administrarea aptitudinilor 

• Administrarea banilor şi a bunurilor materiale. Dăruirea sistematică 

• Binecuvântările administrării 

4. Comportamentul creştin 

• Trupul - Templu al Duhului Sfânt 

• Principii biblice de sănătate 

• Factorii sanogenetici 

• Îmbrăcămintea creştină 

• Creştinul şi recreerea 

• Creştinul şi artele 

• Creştinul şi autoritatea civilă 

• Standarde creştine 

5. Căsătoria şi familia 

• Creaţi după chipul lui Dumnezeu 


12

• Căsătoria 

• Efectele căderii în păcat asupra căsătoriei 

• Familia. Părinţi şi copii 

• Familia lărgită 

IV. Doctrina despre evenimentele finale 

1. Lucrarea lui Isus Hristos în Sanctuarul ceresc 

• Sanctuarul pământesc – prototipul celui ceresc 

• Serviciile din sanctuar 

• Sanctuarul din ceruri 

• Slujirea în sanctuarul ceresc. Mijlocirea preoţească 

• Sanctuarul în profeţie 

• Curăţirea Sanctuarului. Judecata de cercetare 

• Importanţa Sanctuarului în cadrul Marii lupte 

2. A doua venire a Domnului Isus Hristos 

• Făgăduinţa şi scopul revenirii 

• Felul şi timpul revenirii 

• Semnele revenirii lui Hristos 

• Pregătirea pentru cea de-a doua venire a lui Isus Hristos 

3. Moartea şi învierea 

• Nemurirea 

• Starea omului în moarte 

• Originea spiritismului 

• Spiritismul antic şi modern 

• Prima şi a doua moarte 

• Făgăduinţa învierii 

• Învierea lui Hristos, garanţia învierii 

• Tipuri de înviere 

4. Mileniul şi sfârşitul păcatului 

• Evenimentele de la începutul mileniului 

• Evenimentele din timpul mileniului 

• Evenimentele de la sfârşitul mileniului 

5. Noul pământ 

• Natura Noului pământ 

• Noul Ierusalim 



13


• Căminul cel veşnic 

LISTA DE TERMENI / NOŢIUNI 

A doua venire, Atotprezenţă, Atotputernicie, Atotştiinţă, Atribute divine, Biblie, Biserică, Biserica 

invizibilă, Canon, Călăuzire, Chivot, Creaţiune, Curăţirea Sanctuarului, Daruri duhovniceşti, 

Desăvârşit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt – Înlocuitorul, Duhul Sfânt - 

Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, Făgăduinţa învierii, Fărădelege, Fiul omului, Haine albe, Iertare, 

Inspiraţie, Împăcare, Îndreptăţire, Îndreptăţirea împărtăşită, Îndreptăţirea atribuită, Înlocuitor, 

Întrupare, Înviere, Învierea parţială, Jertfă, Judecata de cercetare, Laodiceea, Lege Ceremonială, Legea 

Morală, Logos, Mărturisire, Mângâietor, Mântuitor, Mântuirea prin har, Mesia, Mielul lui Dumnezeu, 

Mileniul, Naştere din nou, Natura umană, Natură divină, Neschimbător, Păcatul împotriva Duhului 

Sfânt, Personalitate, Planul Mântuirii, Plata păcatului, Ploaia târzie, Ploaia timpurie, Pocăinţă, Predare, 

Preexistenţă, Preoţie universală, Profet, Profeţie, Rămăşiţă, Revărsarea Duhului Sfânt, Revelaţie, 

Revenirea vizibilă, Roada Duhului, Sabat, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul 

de domnie, Semn, Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor, Sfinţenia lui Dumnezeu, Sfinţire, Sola Scriptura, 

Spiritul Profetic, Suficienţa Scripturilor, Solie îngerească, Tetelestai, Transformarea caracterului, 

Trinitate Divină, Tronul harului, Viaţă veşnică, Zi binecuvântată, Ziua Ispăşirii. 

TEXTE BIBLICE DE MEMORAT 

1. Doctrina despre Dumnezeu: 

2 Timotei 3: 16.17.; Exod 33: 20.; Romani 1: 19-20.; Tit 1: 3; Ioan 1: 14.; Numeri 12: 6-8.; Matei 4: 

4.7.10.; Deuter. 6: 4.; Matei 3: 16.17.; Geneza 1: 2.26.; Ioan 10: 30; Ioan 16: 13-15.; 1 Ioan 4: 8; Exod 34: 6.; 

Matei 5: 48.; Ioan 1: 1-3.; Mica 5: 2.; Filipeni 2: 6-8.; Ioan 4: 42.; 1 Timotei 2: 5.; Marcu 3: 29.; Ioan 3: 5.; Ioel 2: 

12.13.23.; Fapte 2: 41. 

2. Doctrina despre om: 

Gen. 1: 27.31.; Gen. 2: 2.3.16.17.; Isaia 14: 12-14.; Romani 7: 18; Romani 6: 23.; 1 Cor. 6: 11. 

3. Doctrina despre mântuire: 

Ioan 3: 16.; Apocalipsa 13: 8.; Geneza 3:15.; 1 Timotei 1: 15.; Fapte 4: 12.; Ioan 19: 30.; Ioan 3: 3.8.; 

Ieremia 13: 23.; Marcu 1: 15.; Romani 3: 20.21.24.31.; Ezechiel 18: 24.; 1 Tes. 5: 23. 

4. Doctrina despre biserică: 

Apoc. 12: 17.; Apoc. 19: 10.; Apoc. 14: 6-12; Rom. 6: 4; Matei 28: 19-20.; Ioan 13: 3-5.14.; 1 Cor. 11: 

28-29.; 1 Cor. 12: 4-7.; Osea 12: 13.; Deuter. 18: 18.; 1 Cor. 14: 3. 

5. Doctrina despre viaţa creştină: 

Romani 7: 12; Geneza 26: 5; Exod 20: 2-17.; Marcu 12: 30-31.; Matei 5: 17-18.; Ezechiel 20: 12.20.; Luca 

4: 16.31.; Lev. 23: 32.; Isaia 58: 13-14.; Colos. 3: 23.24.; Isaia 44: 24.; Maleahi 3: 10.; Ioan 10: 10.; Rom. 

12: 1.2.; Efeseni 5: 21-25.31.33. 

6. Doctrina despre evenimentele finale: 

Daniel 8: 14.; Exod 25: 8.9.; Daniel 9: 24-27.; Apoc. 14: 7.; 1 Ioan 2: 1.; Ioan 14: 1-3.; Apoc. 1: 7.; Matei 

24: 14.36.44.; Gen. 2: 7.; Ecl. 9: 5-6.; 1 Tes. 4: 13-17.; Apoc. 20: 5.13.14.; Apoc. 21: 1-3.22. 


14



Programa şcolară de Dogmatică pentru clasele a XI-a şi a XII-a de liceu, filiera vocaţională, 

profil teologic (cultul Adventist de Ziua a Şaptea) asigură o perspectivă nouă asupra domeniului teologic, 

în corelarea competenţelor specifice cu unităţile de conţinut, prin deplasarea accentului de la conţinuturi 

la competenţe, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una 

sau mai multe unităţi de conţinut. 


celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea de 

opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în 

programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia 

respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, 

profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale 

clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel. În ceea ce priveşte elevii, 

temele au fost selectate astfel încât să asigure implicarea activă a acestora în procesul de predare-învăţare, 

care să contribuie la formarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, la 

exprimarea liberă şi argumentată a propriei opinii. 

Pentru realizarea competenţelor specifice se recomandă utilizarea unor activităţi de învăţare, 

precum: 

- dialogul, dezbaterea privind importanţa şi rolul diferitelor elemente (de dogmatică, de morală creştină, 

de istorie a religiilor); 



- realizarea unor observaţii, studii de caz, micro-anchete, sondaje de opinie pe teme privind 

aspecte concrete din viaţa religioasă a unei comunităţi sau a adolescenţilor; 




- argumentarea biblică şi patristică; 




- vizite la locaşuri de cult. 


15


În cadrul orei de Dogmatică, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l 

învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului 

de învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea 

sa pentru aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare 

au, pentru educaţia religioasă, limite mai accentuate decât în cazul altor discipline de studiu, se 

recomandă utilizarea unor modalităţi complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, 

autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor în spaţiul şcolii 

şi în afara acestuia. 


1. Moldovan, Vilhelm, Manualul doctrinelor biblice A. Z. Ş, Bucureşti, 1982 

2. ***, Adventiştii de Ziua a Şaptea cred…, O expunere a celor 27 de puncte fundamentale de 

doctrină, Bucureşti, Cuvântul Evangheliei, 1993 

3. Moldovan, Aron, Doctrine biblice, Cernica, CARD, 2004 

4. ***, SDA Bible Commentaries, RHPA, Hagertown, 2000 

5. Handbook of SDA Theology, RHPA, Hagertown, 2000 

6. White, Ellen, Patriarhi şi profeţi, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 1999 

7. White, Ellen, Istoria mântuirii, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000 

8. White, Ellen, Hristos, Lumina lumii, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002 

9. White, Ellen, Faptele apostolilor, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002 

10. White, Ellen, Calea către Hristos, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2002 

11. White, Ellen, Tragedia veacurilor, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000 

11. White, Ellen, Profeţi şi Regi, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000 

11. White, Ellen, Parabolele Domnului, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2000 


16



ANEXA Nr. 9 


PROFEŢII BIBLICE / DANIEL ŞI APOCALIPSA 





Bucureşti, 2008



Disciplina Profeţii biblice / Daniel şi Apocalipsa (cultul adventist de ziua a şaptea) se 

studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, pentru clasele a XI-a şi a XII-a, filiera vocaţională, 

profil teologic, fiindu-i alocată 1 ore/săptămână în fiecare din cei doi ani de studiu. 



profeţiei biblice, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma propriul sistem de valori, prin 

raportarea la valorile divine, de a integra cunoştinţe religioase în structurarea de atitudini morale 

şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 



practicarea valorilor specifice creştinismului, pentru integrarea în comunităţi variate din punct de 



universală. 

Programa este structurată astfel: notă de prezentare, competenţe generale, valori şi atitudini, 

competenţe specifice asociate conţinuturilor, sugestii metodologice. 




Conţinuturile propuse sunt asociate competenţelor specifice, fapt care permite profesorului 

să realizeze conexiuni între ceea ce învaţă elevul şi scopul pentru care învaţă. O anumită 

competenţă specifică poate fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă 

biunivocă între acestea. 


concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţareevaluare. 

Programa se adresează atât profesorilor de Discipline teologice, precum şi autorilor de 


demersurilor didactice la particularităţile elevilor prin stabilirea ordinii studierii anumitor unităţi 

de conţinut, prin adaptarea acestora la specificul clasei de elevi, prin valorificarea experienţei de 

viaţă a elevilor şi a specificului comunităţii din care aceştia fac parte. 

Profeţii biblice / Daniel şi Apocalipsa – clasele a XI-a – a XII-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie 

adventistă 

2



1. Evidenţierea caracteristicilor specifice cărţilor profetice 

2. Utilizarea adecvată a profeţiilor biblice pentru înţelegerea evenimentelor 

istorice în contextul planului de mântuire 

3. Aplicarea învăţăturii profetice în viaţa personală şi a comunităţii 

4. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de 



• Conştientizarea importanţei cercetării profeţiei biblice pentru viaţa personală şi a 

comunităţii 


omenirii 

• Formarea unei viziuni despre lume şi viaţă în acord cu principiile şi valorile Bibliei 

• Respect şi înţelegere faţă de semenii de alte credinţe şi convingeri 

• Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea permanentei 

deveniri spirituale 


adventistă 

3


CLASA A XI-A 




1.1. Sintetizarea principalelor învăţături despre 

profeţia biblică 

1.2. Identificarea caracteristicilor cărţilor 

profetice 

1.3. Analizarea viziunii Bibliei cu privire la 

evenimentele istorice 

- Date generale despre scrierea cărţilor profetice 

- Fenomenul profetic 

- Prezentare generală a cărţilor profetice 

- Teme centrale ale cărţilor profetice 

- Sisteme şi principii de interpretare 


- Schiţa cărţii lui Daniel: partea istorică, partea 

profetică 

- Visul uitat al lui Nebucadneţar şi interpretarea lui 

de către Daniel 

- Viziunile lui Daniel 

- Interpretarea simbolurilor celor patru fiare 

- O altă viziune despre împărăţii 

2. Utilizarea profeţiilor biblice pentru înţelegerea evenimentelor istorice în contextul planului de 

mântuire 


2.1. Utilizarea corectă a limbajului profetic 

pentru prezentarea profeţiilor biblice 

2.2. Interpretarea simbolurilor şi a profeţiilor 

biblice 

2.3. Prezentarea semnificaţiilor anumitor 

evenimente istorice în cadrul planului de 

mântuire 

2.4. Compararea unor opinii şi argumente 

diferite referitoare la o profeţie biblică 

- Prezentare generală a simbolurilor cărţilor profetice 

- Sisteme şi principii de interpretare a cărţilor 

profetice 

- Alte explicaţii ale profeţiilor lui Daniel date de 

Mihai şi Gabriel 



- Conţinutul rugăciunii lui Daniel 


- Sanctuarul ceresc. Curăţirea Sanctuarului 

- Profeţia celor 2300 de seri şi dimineţi 


- Profeţia celor 70 de săptămâni 


3.1. Interpretarea profeţiilor biblice, evidenţiind 

principii pentru viaţa de credinţă 

- Educaţia lui Daniel şi a prietenilor săi 

- Relaţia lui Daniel cu Dumnezeu 

- Complotul împotriva lui Daniel 

- Judecarea celor trei prieteni ai lui Daniel 

- Visul uitat al lui Nebucadneţar. Copacul cel mare 

- Interpretarea viselor lui Nebucadneţar de către 

Daniel 

- Înălţarea de sine, umilirea şi restaurarea 

împăratului Nebucadneţar 

- Mihail – apărătorul poporului lui Dumnezeu 


adventistă 

4


3.2. Exprimarea unui punct de vedere personal 

privind influenţele negative asupra vieţii 

creştine, determinate de unele teorii despre 


- Sisteme de interpretare a cărţilor profetice 

3.3. Elaborarea de argumente pentru susţinerea - Autoritatea mesajului profetic 

valabilităţii mesajului profetic in societatea - Interpretarea simbolurilor celor patru fiare 

contemporană 


4. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ 


4.1. Utilizarea cunoştinţelor de istorie 

universală pentru analizarea împlinirii 

profeţiilor biblice 


4.2. Realizarea de comparaţii între modurile de 

prezentare a unor evenimente biblice din 

perspectiva cărţilor profetice şi din cea a altor 

cărţi biblice 


- Invaziile lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului 

- Invazia Medo-Persană 

- Evreii captivi în Babilon 

- Şaptezeci de ani de captivitate 

- Răsplătirea finală a lui Israel 

Daniel 

• Introducere în cărţile profetice 

- Fenomenul profetic 


- Teme centrale 

- Autoritatea mesajului profetic 

• Sisteme şi principii de interpretare a cărţilor profetice 

• Schiţa cărţii lui Daniel 

- Partea istorică 

- Partea profetică 

• Captivitatea lui Daniel 

- Invaziile lui Nebucadneţar asupra Ierusalimului 

- Evreii captivi în Babilon 

- Educaţia lui Daniel şi a prietenilor săi 

• Chipul cel mare 

- Visul uitat al lui Nebucadneţar şi interpretarea lui de către Daniel 

• Încercarea credinţei 

- Judecarea celor trei prieteni ai lui Daniel 

• Copacul cel mare 

- Interpretarea visului 

- Înălţarea de sine, umilirea şi restaurarea lui Nebucadneţar 

• Căderea Babilonului 

- Invazia Medo-Persană 

• Daniel în groapa leilor 

- Relaţia lui Daniel cu Dumnezeu 

- Complotul împotriva lui Daniel 

• Cele patru împărăţii 



adventistă 

5



• Curăţirea Sanctuarului 

- O altă viziune despre împărăţii 

- Sanctuarul ceresc 

- Curăţirea Sanctuarului ceresc. Judecata de cercetare 

- Profeţia celor 2300 de seri şi dimineţi 

• Rugăciunea lui Daniel 

- Şaptezeci de ani de captivitate 

- Conţinutul rugăciunii lui Daniel 

- Profeţia celor 70 de săptămâni 

• Explicaţii suplimentare ale profeţiilor 

- Mihail – Apărătorul poporului lui Dumnezeu 

- Alte explicaţii ale profeţiilor date de Mihail şi Gabriel 

- Răsplătirea finală a lui Israel 

CLASA A XII-A 




1.1. Sintetizarea principalelor învăţături despre 

profeţia biblică 

1.2. Identificarea caracteristicilor cărţilor 

profetice 

1.3. Analizarea viziunii Bibliei cu privire la 

evenimentele istorice 

- Descoperirea lui Isus Hristos (Titlul şi tema cărţii) 

- Date generale despre autorul şi scrierea cărţii 

Apocalipsa 

- Structura cărţii Apocalipsa 

- Prezentare generală a simbolurilor cărţii. 

- Repere de interpretare 

- Titlul şi tema cărţii Apocalipsa 

- Structura cărţii Apocalipsa 

- Structura scrisorilor adresate bisericilor 

- Triumful biruitorilor Fiarei 

- Judecarea Babilonului 

- Adevăratul şi falsul sigiliu 

- Recoltele venirii lui Isus Hristos 

- Celebrarea nunţii Mielului 

- Înfrângerea şi pedepsirea celor două fiare 

- Împărăţia milenială 

- Judecata finală 

- Viziunea Noului Pământ 

- Coborârea Noului Ierusalim 

- Noul Paradis 

2. Utilizarea profeţiilor biblice pentru înţelegerea evenimentelor istorice în contextul planului de 

mântuire 


2.1. Utilizarea corectă a limbajului profetic 

pentru prezentarea profeţiilor biblice 

- Prezentare generală a simbolurilor cărţilor profetice 

- Repere de interpretare 


adventistă 

6


2.2. Interpretarea simbolurilor şi a profeţiilor - Cele şapte biserici (Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, 

biblice 

Sardes, Filadelfia, Laodiceea) 

2.3. Prezentarea semnificaţiilor anumitor - Interpretarea frazelor simbolice adresate celor şapte 

evenimente istorice în cadrul planului de 

biserici 

mântuire 

- O carte sigilată 

2.4. Compararea unor opinii şi argumente - Biruinţa Mielului răscumpărător 

diferite referitoare la o profeţie biblică 

- Ruperea sigiliilor cărţii. Interpretarea scenelor 

profetice desfăşurate 

- Cele şapte trâmbiţe. Prezentarea şi interpretarea 

scenelor profetice desfăşurate 

- Război în cer 

- Războiul Balaurului împotriva Femeii 

- Şapte îngeri cu şapte potire. Prezentarea şi 

interpretarea scenelor şi simbolurilor 



3.1. Interpretarea profeţiilor biblice, evidenţiind 

consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă 

3.2. Exprimarea unui punct de vedere personal 

privind influenţele negative asupra vieţii 

creştine, determinate de unele teorii despre 



3.3. Elaborarea de argumente pentru susţinerea 

valabilităţii mesajului profetic in societatea 

contemporană 

- Război în cer Împărăţia milenială 


- Înnoirea finală 




- Repere de interpretare a cărţilor profetice 

- Cele trei solii îngereşti 

- Falsa trinitate 


4. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ 


4.1. Utilizarea cunoştinţelor de istorie 

universală pentru analizarea împlinirii 

profeţiilor biblice 

4.2. Realizarea de comparaţii între modurile de 

prezentare a unor evenimente biblice din 

perspectiva cărţilor profetice şi din cea a altor 

cărţi biblice 

- Perioade istorice corespunzătoare celor şapte 

biserici 

- Perioade istorice corespunzătoare celor şapte sigilii 

- Evenimente istorice corespunzătoare celor şapte 

trâmbiţe 

- Evenimente istorice corespunzătoare celor şapte plăgi 

- Descrierea tronului lui Dumnezeu 


adventistă 

7



Apocalipsa 

• Descoperirea lui Isus Hristos (Titlul şi tema cărţii) 

• Date generale despre autorul şi scrierea cărţii Apocalipsa 

• Structura cărţii Apocalipsa 

• Prezentare generală a simbolurilor cărţii. Repere de interpretare 

• Cele şapte biserici (Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, 

Filadelfia, Laodiceea) 

- Structura scrisorilor adresate bisericilor 

- Interpretarea frazelor simbolice 

- Perioade istorice corespunzătoare 

• Cele şapte sigilii 

- Descrierea tronului lui Dumnezeu 

- O carte sigilată 

- Biruinţa Mielului răscumpărător: Ruperea sigiliilor cărţii 

- Interpretarea scenelor profetice desfăşurate 

- Perioade istorice corespunzătoare 

• Cele şapte trâmbiţe 

- Prezentarea scenelor desfăşurate 

- Interpretarea simbolurilor prezente 

• Marea luptă şi conflictul final 

- Război în cer 


- Falsa trinitate: Balaurul, Fiara şi Falsul profet 

- Triumful biruitorilor Fiarei 

- Cele trei solii îngereşti 

- Adevăratul şi falsul sigiliu 

- Recoltele venirii lui Isus Hristos 

• Cele şapte plăgi 

- Prezentarea scenelor profetice: şapte îngeri cu şapte potire 

- Interpretarea simbolurilor prezente 

- Judecarea Babilonului 

- Celebrarea nunţii Mielului 

• Judecata milenială 

- Înfrângerea şi pedepsirea celor două fiare 

- Împărăţia milenială 


• Înnoirea finală 





adventistă 

8



Conţinuturile din programa şcolară de Profeţii biblice / Daniel şi Apocalipsa (cultul adventist de 

ziua a şaptea) pentru clasa a XI-a şi a XII-a sunt organizate pe două domenii tematice, profeţiile din cartea 

Daniel şi profeţiile din cartea Apocalipsei. 


celor doi parteneri educaţionali – profesorul şi elevul. Astfel, programa permite profesorului libertatea de 

opţiune în abordarea demersului didactic prin alegerea succesiunii capitolelor sau a temelor (care nu au în 

programă o ordine obligatorie), în funcţie de caracteristicile clasei sau de evenimentele religioase, cu condiţia 

respectării logicii interne a domeniului şi a parcurgerii integrale a materiei prevăzute în programă. De asemenea, 

profesorul are libertatea de a alege metode, activităţi şi stiluri variate, adecvate particularităţilor elevilor şi ale 

clasei, precum şi în concordanţă cu competenţele precizate pentru fiecare nivel. 





valorificarea experienţei de viaţă a elevilor, prin referirea la aspecte actuale din viaţa personală a adolescenţilor şi 

din societatea contemporană, din viaţa comunităţii, din istoria religiilor şi din istoria Bisericii. 
















adventistă 

9



- implicarea în organizarea şi desfăşurarea anumitor servicii de cult şi în activităţi de binefacere (case de copii, 

azile de bătrâni, proiecte sociale etc.). 

În cadrul orei de Profeţii biblice, evaluarea trebuie să aibă caracter formativ, cu scopul de a-l 

învăţa pe elev să se autoevalueze în acord cu valorile creştine. Prin evaluare, valorizarea efortului de 

învăţare al elevului şi analiza progresului acestuia în învăţare trebuie completate cu motivarea sa pentru 

aplicarea în practică a învăţăturilor de credinţă. Deoarece formele clasice de evaluare au, pentru 




SUGESTII DE BIBLIOGRAFIE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ 

1. Aldea, Traian, Scrisorile Apocalipsei, de la Patmos la Laodiceea, Alba Iulia, Editura creştină Mateus, 

1994. 

2. Holbrook, Frank B. (ed.), Selected Studies on Profetic Interpretation, Silver Spring, Biblical Research 

Institute, General Conference of Seventh-day Adventists, 2000. 

3. Holbrook, Frank B. (ed.), Symposium on Daniel, Silver Spring, Biblical Research Institute, General 

Conference of Seventh-day Adventists, 2000. 

4. Holbrook, Frank B. (ed.), Symposium on Revelation, Silver Spring, Biblical Research Institute, 

General Conference of Seventh-day Adventists, 2000. 

5. Lăiu, Florin, Daniel & Apocalipsa, Principii de interpretare şi comentarii, Bucureşti, Viaţă şi 

sănătate, 1996. 

6. Popa, Dumitru S., Apocalipsa lui Ioan, vol. I, II, III, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2006. 

7. Popa, Dumitru S., Daniel, Un studiu al interpretărilor profetice cuprinse în cartea profetului Daniel, 

vol. I, II, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 2004. 

8. Smith, Uriah, The Profecies of Daniel and the Revelation, Nashville, Southern Publishing Association. 

9. Vuilleumier, Jean, Apocalipsul, Bucureşti, Expansion-Armonia, 1996. 


11. White, Ellen G., Tragedia veacurilor, Bucureşti, Viaţă şi sănătate, 1996. 

12. *** Handbook of SDA Theology, RHPA, Hagertown, 2000. 

13. *** SDA Bible Commentaries, RHPA, Hagertown, 2000. 


adventistă 

10



ANEXA Nr. 10 


MUZICĂ BISERICEASCĂ 


CLASA A XI-A 



Bucureşti, 2008



Disciplina Muzică bisericească (cultul adventist de ziua a şaptea) se studiază în cadrul 

curriculumului diferenţiat pentru clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a, filiera vocaţională, profil 

teologic, fiindu-i alocată câte 1 oră pe săptămână, în fiecare din cei trei ani de studiu. 

Prezentul curriculum îşi propune să contribuie la dezvoltarea unei personalităţi 

autonome şi creative, prin formarea de competenţe, valori şi atitudini. În acest context este 

promovată o nouă abordare în învăţarea muzicii, care are scopul de a crea elevilor condiţii 

pentru descoperirea şi valorificarea propriilor disponibilităţi intelectuale şi afective. 



muzicii, care să ofere elevilor posibilitatea de a-şi forma propriul sistem de valori referitor la 

muzică, prin raportarea la valorile Bibliei, de a integra cunoştinţe religioase în structurarea de 

atitudini morale şi de a aplica învăţătura de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. 



practicarea valorilor specifice Bibliei, pentru integrarea în comunităţi variate din punct de vedere 

al convingerilor, pentru acceptarea diversităţii şi susţinerea coeziunii la nivelul comunităţii şi 

pentru înţelegerea contribuţiei învăţăturilor Bibliei la cultura şi civilizaţia universală. 

Oferim câteva elemente de noutate pe care se bazează noul curriculum de Muzică 

bisericească: 

• ponderea sporită a contactului nemijlocit al elevilor cu muzica; 

• modalitatea de abordare a audiţiei muzicale; 

• importanţa acordată în continuare studiului instrumentelor muzicale 

accesibile; 

• modalitatea de abordare a notaţiei muzicale; 

• valorificarea la nivel superior a valenţelor formative şi morale ale muzicii; 

• abordarea interdisciplinară în studiul muzicii. 

În elaborarea acestui curriculum au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul 

curricular, orientările pe plan internaţional privind educaţia muzicală în învăţământul 

obligatoriu, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică în sistemul de 

învăţământ românesc. 

Muzică bisericească – clasa a XI-a, filiera vocaţională, profil teologic, specializarea Teologie adventistă 

2


În contextul ameliorării calităţii activităţii cadrelor didactice, structura actuală a programei 

permite abordarea flexibilă în proiectarea, organizarea şi realizarea demersului didactic, prin 

selectarea strategiilor, a metodelor şi a mijloacelor utilizate. 


3



1. Exprimarea prin muzică despre divinitate, valorificând dimensiunile 

afectivă, creativă, estetică şi spirituală a propriei personalităţi 

2. Dezvoltarea capacităţii de selecţie între muzica religioasă şi laică 


Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare – 

învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini: 

• conştientizarea contribuţiei muzicii laice şi religioase la constituirea fondului cultural 

comun al societăţii şi bisericii 

• gândirea critică şi autonomă dobândită prin receptarea şi interpretarea creaţiilor 

muzicale laice şi religioase 

• atitudinea reflexivă asupra valorii muzicii în formarea individului, a societăţii şi bisericii 

• latura morală reflectată prin arta muzicală 

• disponibilitatea de a transfera în viaţa socială şi religioasă valori estetice autentice, ca 

alternative la manifestările de tip kitch 

• dezvoltarea unui caracter puternic pe baza evenimentelor şi personajelor cu valoare de 

model din istoria creştină. 


4

CLASA A XI -A 


1. Exprimarea prin muzică despre divinitate, valorificând dimensiunile afectivă, creativă, estetică 

şi spirituală a propriei personalităţi 


1.1. Formularea de aprecieri personale asupra 

unor lucrări audiate 

1.2. Exprimarea în comentarii şi în dezbateri de 

grup privind diferite stiluri şi tipuri de muzică 

prin motivarea preferinţelor 

1.3. Compararea tipurilor de influenţă pe care le 

au diferite genuri muzicale asupra personalităţii 

umane 

1.4. Analizarea modalităţilor de exprimare 

despre natură şi divinitate prin intermediul 

muzicii 

2. Dezvoltarea capacităţii de selecţie între muzica religioasă şi laică 

- Muzica, fenomen social şi cultural 

- Muzica şi închinarea 

- Muzica şi căminul 

- Muzica şi vestimentaţia 

- Religie, muzică şi moralitate 

- Muzica şi emoţiile 

- Meloterapia 

- Muzica şi comportamentul 

- Relaţia dintre muzică şi arte plastice 

- Elemente de apreciere a unei opere de artă 


2.1. Analizarea specificităţii elementelor de 

limbaj muzical în muzica religioasă şi în muzica 

laică 


2.2. Consolidarea deprinderilor de a realiza 

comparaţii între elementele de limbaj ale muzicii 

religioase şi cele ale muzicii laice 

- Muzica în Biserica adventistă 

- Muzica şi vestimentaţia 

- Religie, muzică şi moralitate 

- Muzica religioasă în istoria muzicii 

universale 

- Elemente de apreciere a unei opere de 

artă 

- Raportarea la muzica lirică 


I. Muzica şi creştinul 

• Muzica, fenomen social şi cultural 

• Muzica şi închinarea 

• Muzica şi căminul 

• Muzica în Biserica adventistă 

• Muzica şi vestimentaţia 

• Religie, muzică şi moralitate 

II. Muzica factor generator de echilibru emoţional 

• Muzica şi emoţiile 


5


• Meloterapia 

• Muzica şi comportamentul 

III. Deprinderi de audiere conştientă 

• Muzica religioasă în istoria muzicii universale 

• Raportarea la muzica lirică 

• Elemente de apreciere a unei opere de artă 

• Relaţia dintre muzică şi arte plastice 


Educaţia muzicală la clasele de liceu trebuie abordată prin prisma contactului nemijlocit al 

elevilor cu muzica, asigurat prin cântarea vocală, prin audiţie şi prin învăţarea unui instrument muzical 

accesibil. 

1. învăţarea instrumentelor este înţeleasă în strictă conformitate cu elementele 

componente ale programei. Nu se doreşte abordarea instrumentelor care pretind o 

tehnică avansată şi greu de dobândit. Acestea vor fi studiate în cadrul profilului artistic, 

specializarea muzică. Instrumentele simple invocate în textul programei sunt cele a 

căror tehnică de mânuire face posibilă învăţarea în cadrul orei de muzică. Acestea 

permit elevului să redea melodii scurte (din orice gen muzical), formule de 

acompaniament, armonii simple, variate combinaţii ritmice, cu ajutorul unor tehnici 

elementare. Exemplu: instrument cu clape (orga electronică cu variantele sale puţin 

costisitoare), chitara sau mandolina, blockfloete (flautul drept), xilofon, harpe, clopoţei, acordeon 

sau instrumente tradiţionale (fluierul), instrumente de percuţie. Prin intermediul 

instrumentelor, are loc în paralel, învăţarea rapidă şi eficientă a scris-cititului muzical, 

abordat astfel într-o viziune nouă. Rezultatele nu trebuie să fie spectaculoase, căci 

achiziţiile dobândite prin educaţia muzicală vor fi superioare faţă de învăţarea 

solfegiului. Educaţia muzicală devine astfel accesibilă şi distonilor. 

2. Cântarea vocală nu poate lipsi din educaţia muzicală, dar rolul acesteia constă în 

asigurarea unui repertoriu consistent de cântece, pe care elevii să le interpreteze cu plăcere. Pe 

baza deprinderilor de citire dobândite prin intermediul instrumentului, elevul va fi capabil să 

respecte textul muzical, mai mult, chiar să le descifreze. Analiza cântecelor va viza elemente de 

gramatică muzicală (game, moduri, măsuri etc), dar se va insista asupra elementelor de formă 

muzicală (frază, încheieri intermediare, finale etc.) şi, în principal, de conţinut estetic al melodiei şi al 

textului, aşa cum reiese din competenţele prevăzute. 

3. Audiţia muzicală se va constitui dintr-un complex de valori muzicale naţionale şi 


6

universale, inclusiv folclor şi muzică de divertisment. Sugestiile pentru audiţie, stabilite 

pe baza unei selecţii prin care s-a avut în vedere conţinuturi şi finalităţi educative, lasă 

libertatea profesorului de a veni în întâmpinarea receptivităţii copiilor. Având în vedere 

că audiţia muzicală nu mai este un auxiliar al lecţiei teoretice (de ilustrare a unei 

noţiuni, de exemplificare a unui element etc), ea devine în sine o cale de receptare a 

muzicii pe coordonate muzicale generale şi culturale. Profesorul de muzică va trebui să 

reconsidere procesul audiţiei. Ca pondere în cadrul lecţiei, audiţiei i se va acorda un 

timp important, aceasta devenind parte componentă a lecţiei. Foarte util este ca 

materialul de audiat să fie repetat, ştiut fiind că procesul receptării unei lucrări muzicale 

se sedimentează în timp, prin multe reascultări. Bucuria recunoaşterii auditive a unor 

teme cântate anterior asigură audiţiei valenţe valorice sporite. Procesul audiţiei trebuie 

permanent controlat sub aspectul concentrării elevilor şi dirijat prin explicaţii, sugestii 

etc, de natură muzicală şi estetică. Momentele de audiţie prevăzute trebuie acordate cu 

preferinţele elevilor, dar şi cu genurile şi cu formele muzicale, cu problematica propusă 

spre conştientizare prin subiectul lecţiei. 

Activităţile muzicale se abordează gradat, progresiv, parcurgând trei stadii de formare a 

deprinderilor muzicale: receptarea şi executarea elementelor muzicale propuse, recunoaşterea lor 

auditivă şi valorificarea creativă. Pentru receptarea şi executarea elementelor muzicale se 

abordează metode active, axate pe exersarea şi pe implicarea directă a elevului în muzicalizarea sa. 

Recunoaşterea auditivă a elementelor muzicale, analiza, compararea şi estimarea lor oferă 

posibilitatea descoperirii pe de o parte a bogăţiei şi a diversităţii problematicii muzicale, iar pe de altă 

parte, a propriei capacităţi de selectare auditivă a elementelor de limbaj muzical. Stadiul superior în 

educaţia muzicală îl reprezintă capacitatea de a se exprima pe sine prin muzică, abordând actul 

creaţiei la nivelul pe care pregătirea proprie i-1 permite. De asemenea, elevii îşi pot selecta valoric 

repertoriul şi îşi pot exprima şi a argumenta aprecierile şi preferinţele. 

Pornind de la caracterul practic al activităţilor specifice educaţiei muzicale, evaluarea 

presupune observarea continuă şi sistematică a elevilor de a participa la activităţi colective, nu doar 

individuale. Reproducerea materialului muzical memorat mecanic, ca procedeu de evaluare tradiţional, 

va fi înlocuită de metode alternative de evaluare (referatul, proiectul, portofoliul etc), precum şi de 

alte forme de evaluare a manifestării artistice colective şi/sau individuale (serbări, concerte, 

simpozioane, concursuri). 


Fondul de cultură muzicală, modalităţile de lucru specifice disciplinei asigură atracţia şi interesul 

elevilor faţă de această disciplină, condiţie fundamentală pentru dezvoltarea competenţelor sale. 


7


REPERTORIU CORAL RELIGIOS ŞI DE AUDIŢII MUZICALE (sugestii) 

- G. Fr. Haendel – Te Deum, oratoriile: Esther, Debora, Saul, Israel în Egipt, Samson, corul 

Alleluia, din oratoriul Messiah 

- J. S. Bach – Matthaeus Passion (corul final), coruri din Johannes Passion 

- Paul Constantinescu – Oratoriul de Crăciun, Fecioara astăzi pre cel mai pre sus de fiinţă 

naşte 

- Gavriil Musicescu – Doamne, buzele mele 

- J. S. Bach – Veşnic fie lăudat, Cântec pentru Sabat, Isuse prea bun, Mai sus de albastre 

zări, Prin altul nu poţi fi scăpat, Ce iubire, Doamne, nu mă pedepsi, Psalmul 6, Ascultaţi, 

praznicul cheamă 

- Rolph Agop – O, zi de Sabat 

- A. Bruckner – Vino, Doamne-n pieptul meu, Domnul caută 

- G. P. Palestrina – În Muntele Măslinilor 

- Filothei sin Agăi Jipei – Fecioara astăzi 

- H. Schutz – De la Tatăl, Slăviţi cu bucurie 

- Ludovic de Vittorio – Voi toţi 

- Johann Walter – Fii credincios 

- Claude Goudinel – Psalmul 5 

- V. Burciu – Aceasta-i Golgota, În inima Ta, părinte, Psalmul 100 

- J. Cruger – Cântec pentru cununie 

- Claude le Jeunne – Psalmul 81:1, Psalmul 65, Domnul e ajutor 

- L. van Beethoven – El, cântul meu 

- J. S: Bach – Trăieşte-n veci 

- E. Mendicevski – Tatăl nostru, Sfânt, sfânt, sfânt, Lăudaţi pe Domnul 

- D. Bortniansky – Lăudaţi pe Domnul din ceruri 

- G. Musicescu – Arată mie, Doamne 

- Thomas Louis da Vittorio – O, ce glorios 

- R. Schumann – Vorbeşte-mi, Doamne 

- M. Luther – Cetate tare-i Dumnezeu 

- Cornelius Freundt – Măriţi, creştini, pe Dumnezeu 

- M. Praetorius – Din rădăcina vie 

- J. S. Bach – În toate-n a mea viaţă, La ieslea Ta 

- D. Popovici – Amin, Imn bizantin 

- G. P. Palestrina – Preţul plătit 

- Colecţia de imnuri: Imnuri creştine, ediţia 2006, Muzica sacră şi Cântările speranţei 


8

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR 

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, 

IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București 

și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București 

(alocat numai persoanelor juridice bugetare) 

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro 

Adresa pentru publicitate: Centrul de vânzări și informare, București, șos. Panduri nr. 1, 

bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 

Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A. 

&JUYDGY|324848| 

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 bis/29.XII.2008 conține 220 de pagini. Prețul: 66 lei ISSN 1453—4495 

Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.

curriculum diferenţiat

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?