groapa - roman.pdf

- łine.
- Pâine pe blană!
Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră şi rece. Ucenicul auzi
iarba foşnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub braŃe doi pepeni lunguieŃi
şi grei.
- Ia desertul, neamule, spuse, aşternându-i pe pământ. Stăpânul îi
despică dibaci, şi miezul roşu, plin de seminŃe, fu îmbucat cu lăcomie.
- ÎŃi place la noi? întrebă Piele rânjind.
- Îmi place, râse şi tânărul.
Paraschiv adulmecă locul şi nu-i mai ascultă. Îl aştepta pe Florea, şi
acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul îl înteŃi cu buruieni
uscate şi un fum gros se răspândi împrejur. Pungaşii se apucaseră iar de
barbut. Oacă, cel mai mic, şedea deoparte, că se curăŃase, şi ronŃăia
seminŃe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, şi Bozoncea scoase
zarurile.
De data aceasta, meşter se dovedi codoşul. Scuipă şi-şi făcu semnul
crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănŃănind în praf. HoŃii priveau
cu ochii aprinşi norocul.
- Şanu-Brăila! spuse unul.
- Perechi! mârâi alături Piele.
Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură
dinŃii albi şi puternici; ascultă la ureche sunetul lor dulce şi tainic şi le
zvârli.
- Doi-una! zise după aceea supărat.
... Aruncă şi Piele.
- Băiete! îl opri Sandu şi se răsti la el: Bă, nu jucăm arşice, nu le da-n
paguba noastră... .
Golanul le mai răsuci odată.
- Până-n coadă!
- Trei-trei...
Jocul se îndârjea. Se apropie şi ucenicul. Şeful îi spuse, văzându-l
jinduit:
- Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeŃi?
- Ba am.
Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă şi-i aruncă în fundul
nădragilor. Oacă îşi perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii
sparŃi ai pantalonilor soldăŃeşti i se vedea pielea negricioasă. Dogoarea
plăcută îi făcea somn. Începu să cânte ca să-şi sperie lenea:
Foaie verde trei spanace,
Fă-mă, Doamne, ce moi face,
Fă-mă raza stelelor,
Deasupra cazărmilor,
Ia patagda, patagda, patagda...
Mai scuipă două seminŃe şi o luă de jos, cu o voce dulce:
Şi-o să vorbesc cu colindul
Să nu-mi bată mititelul,
- 34 -