Vox Libri nr. 13 - 2009 - Biblioteca digitalā - scriitori hunedoreni

chipuri bucureºtene. De aceea vã întreb acum
dacã aþi pus în paginã toate întâlnirile pe care
le-aþi avut sau vom mai avea bucuria unor alte
rememorãri ale altor domni ºi doamne?
V. D.: Au fost mult mai multe discuþii,
purtate de-a lungul anilor, dar cred cã nu se
înrudeau spiritual cu textele alese. Erau mai
tehnice, mai reci, chiar dacã aduceau ºi ele
multe informaþii ºi nici nu erau lipsite de o
anume iubire. Ar putea intra, cândva, într-o
addenda. Între timp, poate vor mai fi alte
întâlniri, alte poveºti, sã vedem. Nu le-am
cãutat decât rareori, în cele mai multe cazuri,
au ajuns ele la mine, prin mici jocuri ale
întâmplãrii. Aºa cã, dacã jocul va continua, va
merge mai departe ºi seria.
D. T.: Cãrþile D-voastrã au reuºit o
performanþã unicã, aceea de a transforma
case vechi bucureºtene în veritabile personaje
de roman, personaje vii, cu viaþa lor, cu
bucuriile ºi vitregiile trãite, cu veºnica lor
aºezare sub vremi. Pentru fiecare casã v-aþi
documentat în arhive, aþi studiat zeci de liste
electorale, scrisori ºi acte de familie,
genealogii stufoase. O asemenea veritabilã
expediþie în timp n-o putea face decât un
împãtimit ºi un bun cunoscãtor al
Bucureºtiului, un bucureºtean nãscut ºi
înnãscut. Dacã ne-am imagina aria pe care se
aflã aceste case, am vedea cã din Herãstrãu la
Filaret ºi din Dudeºti pânã în Rahova, nu
existã colþ de Bucureºti care sã nu fie
„aspectat” cu casele ºi locatarii lor. Ce
sentimente v-a generat aceastã îndelungatã
cãlãtorie în timp, asidua scotocire a trecutului
fiecãrei case în care aþi pãºit?
V. D.: Cunoaºterea oraºului, în acest fel,
mi-a consolidat respectul faþã de el, ca rezultat
al unor fãrã de numãr iniþiative ºi eforturi, ºi
faþã de locuitorii lui, ca autori ai acestor
eforturi.
Vox Libri, Nr. 13 - 2009
Pagina bibliofilului
Am mai înteles cã, din pãcate,
dintotdeauna, aici, forþele distructive au fost
mai puternice ºi mai de duratã decât cele
constructive, cã tot ce existã în picioare a
supravieþuit miraculos, nu s-a pãstrat prin lege
ºi bun simþ.
Nu am avut conþi care sã îºi cheltuiascã
toatã averea pentru un drum prin oraº sau
pentru un pod, înfãptuirile care au creat oraºul
sunt la noi, de cele mai multe ori, suma unor
interese individuale, nu aplicarea deciziilor
unei comunitãþi. ªi totuºi... auzind atâtea
poveºti adevãrate, despre case ºi familii, spuse
cu modestie ºi resemnare, cu dragoste ºi cu
sinceritate, am înþeles cã ºi acesta e un mod de a
fi, de a exista. Mai puþin fericit, dar nu mai
puþin creator.
D. T.: Aº spune cã dimensiunea creatoare
a fost prevalentã de vreme ce, din aceste sute de
ceasuri de aduceri aminte, s-a nãscut o istorie
a Bucureºtiului sui generis. Ca într-un joc de
basme în bucãþele (mãcar acum sã nu spun
puzzle), cãrþile D-voastrã se aºeazã definitiv ºi
foarte vizibil alãturi de cele semnate de
Nicolae Iorga, Henri Stahl, C. Giurescu, Ghe.
Cruþescu, N. Vatamanu, Al. Predescu, Petre
Oprea, Gheorghe Parusi sau Zoltán Rostás ºi
lista nu e completã. De acum înainte, oricine
va dori sã cunoascã acest oraº, sã-i ºtie tainele
ºi poveºtile, nu va avea cum sã ocoleascã
istoriile pe care le-aþi imortalizat împreunã cu
„doamnele ºi domnii din Bucureºti”. Nu
credeþi cã aceste cãrþi ar trebui sã ajungã ºi
sub ochii unor persoane care, într-un fel sau
altul, rãspund de soarta acestui oraº pentru ca
mãcar de acum înainte Bucureºtiul sã fie cruþat
de alte suferinþe?
V. D.: Mã îndoiesc cã persoanele la care vã
gândiþi au timp ºi interes pentru asemenea
pagini. Ele sunt ocupate cu lucruri concrete,
socotesc paseiste asemenea cãrþi, dacã aud
despre ele, ºi astfel se scuturã de mesajele lor,
38