7 decembrie

pe săptămână!
Premiile se revendică
până la data
următoarei extrageri.
www.viata‑libera.ro
pe scurt
Viaþa
6 - 12 decembrie
48
Nr. 48 Marţi
Talon valabil pe perioada
6 - 12 decembrie
Nume:_____________
Prenume:__________
Ocupaţie:__________
Adresă______________
___________________
___________________
Telefon:_____________
BI/CI:_______________
Angela Ribinciuc
angela@viata-libera.ro
În noiembrie 1985, ardeleanca
Emilia Savu câştiga,
la Galaţi, trofeul „Steaua
Dunării”, la festivalul de muzică
uşoară cu acelaşi nume.
Întorcându-se acasă, la Târgu
Mureş, i-a rămas în minte propunerea
lui Gelu Mihăilă şi a lui
Ionel Miron, de a deveni solistă a
Teatrului Muzical „Nae Leonard”.
„Am avut atunci sentimentul
că, în viaţa mea, acela era trenul
pe care nu trebuia să-l pierd”, îşi
aminteşte îndrăgita interpretă.
Aşa că a revenit la Galaţi, s-a angajat
la Teatru şi nu i-a părut niciodată
rău. Au trecut de atunci
25 de ani.
Astăzi, Emilia Savu joacă, pe
scena Teatrului Liric, roluri dintre
cele mai diverse: de la căţelul
Ţic-Ţic în „Micuţa Dorothy”
la Suzana din „Nunta lui Figaro”,
de la temperamentala dansatoare
spaniolă din „Se întorc românii
acasă” până la Bunica din
„Pierduţi în dragoste” sau Doica
ori Vrăjitoarea din „Frumoasa din
pădurea adormită”. Joacă mereu
cu dragoste pentru gălăţeni
– „pentru gălăţenii mei”, cum îi
place să spună, semn că, în toţi
aceşti ani, Emilia a ajuns să se
simtă aici ca acasă.
„Vorbesc
mai repede decât gălăţenii”
„La început vorbeam rar şi
molcom, ca ardelenii. Mi-a trebuit
un an să mă adaptez, dar am
ajuns acum să vorbesc mai repede
decât colegii mei din teatru”,
spune, zâmbind, solista.
Zilele nu trec la fel pentru
Emilia Savu: „Uneori, cum a fost
[
Ob se r vatO r
Marţi, 7 Decembrie 2010
22
v i aţa liber ă
O ardeleancă la Muzical
Emilia Savu
a prins trenul vieţii ei
Casele CFR din Vadu’ Ungurului
sâmbăta trecută, jucăm dimineaţa
la Bucureşti «Frumoasa din
pădurea adormită», apoi, seara, la
Galaţi, avem concert de arii. Dar,
când faci ce-ţi place, nu simţi că
e greu”. De câteva luni este şi bibliotecara
teatrului, aşa că, între
partituri, ştime, afişe şi cărţi, chiar
nu are timp să se plictisească.
Şi în plan personal Emilia este
un om împlinit. Are o frumuseţe
de băiat, Adrian, de 18 ani, care
i-a moştenit dragostea pentru
teatru.
„Prea des nu avem puterea
să iertăm”
Anul 2010 a fost unul foarte
bun pentru solistă: a absolvit
Facultatea de Arte, secţia Canto
clasic, din cadrul Universităţii
„Dunărea de Jos”. „Am avut nişte
Emilia Savu, cântând muzică populară
profesori şi nişte colegi extraordinari.
Iar lucrul la spectacolul de
licenţă, «Nunta lui Figaro», a fost
o mare plăcere pentru mine”, mai
spune Emilia, care le este recunoscătoare
celor cu care a lucrat: Sorin
Oancea, Mircea Bulancea, Silvia
Niţă, Mircea Holiartoc, Tatiana
Ionaşcu, Valentina Popovciuc şi
„profesorela” de italiană.
Emilia s-a obişnuit să vadă calităţile
celor din jur şi nu defectele.
„Nu-mi plac slăbiciunile de caracter
şi nici orgoliile. Prea des nu
avem puterea să iertăm. Admir
sinceritatea, bunul-simţ şi armonia
în relaţiile dintre oameni”.
Pentru 2011 are o mare dorinţă:
„Să vorbesc mai des cu părinţii
mei de la Târgu Mureş”. Şi, dacă se
poate, să reediteze reuniunea de
familie din 2010: „Ador, în filme,
imaginile cu familii numeroase,
În Vadu’ Ungurului străduţele, cele mai
largi, dar şi cele mai strâmte sunt „îmbrăcate”
în căsuţe care de care mai cochete. Din
şirurile caselor îngrijite, bine gospodărite se
detaşează însă acelea pe care deja se vede
o linie arhitectonică aparte, dar pe care se
distinge şi patina vremii.
De la locatarii din zonă am aflat că aceste
case au fost ale CFR-ului, că au fost locuite
de lucrători la Căile Ferate Române, dar care
acum şi-au schimbat şi înnoit proprietarii.
Ce mai au caracteristic aceste case? De
regulă au intrare principală, dar găzduiesc
mai multe apartamente, mai multe familii.
Admiraţi-o pe cea din fotografia alăturată!
Ştefan Dimitriu
Foto: Bogdan Codrescu
reunite”, mărturiseşte solista.
Surpriza
unei petreceri-surpriză
Astăzi este ziua ei de naştere.
Am întrebat-o cum i-ar plăcea să
petreacă şi cine ar vrea să-i fie în
preajmă şi ne-a povestit că are un
grup de prieteni cu care se întâlneşte,
seara. Emilia ne-a povestit
cum, în vară, s-au gândit să-i organizeze
o petrecere-surpriză
unuia dintre prieteni. Şi… surpriza
a fost că sărbătoritul nu a venit,
însă toţi ceilalţi s-au distrat pe cinste.
Până la urmă, orice pretext e
un bun motiv pentru un grup de
prieteni cu chef de distracţie.
Noi îi dorim Emiliei Savu, la aniversare,
sănătate, roluri frumoase,
bucurii şi oameni dragi mereu în
preajmă. La mulţi ani!
viaþa
Patinate de vreme, dar cu distincţie viaþa
liberã
[[[
Fondat F1989 ondat
1989
PE REPEDE
‑NAPOI
Nuieluşă sau bară
de striptease?
Dănuţ Lungu
[ Vai, ce m-au înnebunit anoştii cotidieni cu întrebarea
„Ţie ce ţi-a adus Moş Nicolae în ghetuţe?”, de ca şi cum eu aş
mai avea încredere în încălţările diminutivate. Fiu-meu, de pildă
(sper să nu citească rândurile astea, să-şi vadă de bastonaşele
lui de clasa I), m-a întrebat ieri-dimineaţă: „Cum a intrat Moşul
în casă, a avut cheie sau i-ai dat tu drumul?”. Abia trezit din
somn, am scăpat o perlă: „Nu, puiule, a venit pe geam.” Atât i-a
trebuit că s-a şi înfipt în termopane şi, după ce a văzut pervazul
umed, a bolborosit ceva. E ferm convins că Bătrânul n-a mai
nimerit toaleta…
[ Apropo de şoşonii în care Iluzoriul Neculai toarnă cu
generozitate în noaptea dintre 5 şi 6 decembrie. Acum câţiva ani
m-a pus naiba să-mi întreb un bun amic dacă i-a umplut careva
mergătorii cu dulciuri, sticle de vin sau măcar un bilet la teatru,
ceva. Tipul, c-un simţ al umorului pe creştere, mi-a rezolvat din
vole dilema: „Eu mă încalţ cu bocanci, frate, şi-ţi trebuie ceva
curaj să te apropii de ei. Pe mine m-a abandonat Moşul, e prea
mult pentru el”. Ce-i drept, nu te pui cu barierele olfactive.
[ Sunt dator cu răspunsul la întrebarea „Ce ţi-a adus?”. De
fapt, mie mi-a luat. Fix în weekendul trecut am fost păgubit,
Poliţia a intrat în alertă, obiectul a fost găsit la un centru de
recondiţionare, dar nici făptaşul n-a rămas neidentificat. Totul
în timp record! Chiar mă pregăteam să-i laud pe „oamenii legii”,
dar între timp s-a schimbat tura. În faţa actelor deja întocmite,
noul echipaj, mult mai „experimentat”, a fost nevoit să-i ceară
mii de scuze aşa-zisului patron de la care trebuia să-mi recuperez
bunul. Şoric de la Neamţ, spuneaţi? Nu-i un caz izolat,
avem şi noi Şoricii noştri (iar ăştia-s mai pârliţi), să le dea
Dumnezeu sănătate! Vorba răposatului Dem Rădulescu, „să ne
apere pe noi, cetăţenii!”…
[ A, staţi aşa, nu închideţi ziarul! Credeţi că e ceva întâmplător?
Iată ce trebăluia domnul Traian Igaş, ditai ministrul de
Interne, la sfârşitul săptămânii trecute: a umplut cârnaţi, cot la
cot cu măcelarii, la un festival culinar din oraşul arădean Pecica.
Ce drăguţ! Orice comentariu este de prisos. Cârnaţi umpli, cârnaţi
faci!
[ Pentru alde Bianca şi Adelina Vârciu: nuieluşa nu-i totuna
cu bara de striptease, nu vă mai bateţi capul atâta!
ARHIVA "V.L."