Litere severinene - Facultatea de Litere

Litere severinene Nr 17 din mai 2013
L
Cronică
Constantin
STANCIU
iteratura universală aştepta de mult, din partea
Chinei, o provocare de genul romanului „Sorgul
roşu” scris de Mo Yan. Laureatul Premiului Nobel
pentru Literatură în anul 2012 s-a impus, aşadar, ca
cel mai strălucit şi important scriitor chinez
contemporan. Mo Yan a atins celebritatea cu romanul
„Sorgul roşu”, o scriere care realizează cea mai
tulburătoare cronică despre lupte fratricide şi război,
foamente şi îngheţ, furturi şi violuri, rituri magice şi
practici vrăjitoreşti, barbarie şi moarte, fapte eroice,
toate puse cap la cap, precum şi unele momente de
suspans. Este, poate, cea mai reuşită cronică după
opera „Trei regate”, atât prin stilul literar, cât şi printro
artă narativă care dă vivacitate,
pentru prima dată, sutelor de mii
de suflete pierdute care locuiesc
în sate aproape uitate de lume,
printre lanurile fără sfârşit de sorg
roşu ca sângele (este o
metaforă!); romanul este scris cu
coloratură mitică şi dominată de
imaginaţia debordantă a lui Mo
Yan. Odată cu ecranizarea
romanului, acesta s-a integrat cu
repeziciune în patrimoniul cultural
mondial. S-au făcut referiri critice
în legătură cu scriitura lui Mo Yan
care capătă pe alocuri accente
care amintesc de romanele lui
Gabriel Garcia Marquez, Vargas
Llosa ori Salman Rushdie.
Considerăm că Mo Yan are un stil
propriu, care s-a impus cu
rapiditate, este antrenant, plin de
suspans. Spiritul lui Mo Yan este
surprinzător, senzual, tulburător şi
visceral. Acesta face ca cititorul,
odată ce ia contact cu scrierile sale, să le savureze
şi să nu mai lase din mâini cărţile până nu le termină.
Romanul „Sorgul roşu” este o frescă mai
mult sau mai puţin imaginară, analitică, având o mare
bogăţie a detaliilor. Ceea ce este de remarcat în
realizarea artistică a Sorgului roşu este şi întretăierea
de planuri, adică romanul nu are o curgere liniară a
evenimentelor; scriitorul revine obsedant la evenimente
anterioare, care au marcat soarta personajelor.
Această „rupere” de planuri antrenează şi mai mult
imaginarul cititorului, făcându-l să participe mai intens
la desfăşurarea evenimentelor. Şi mai este ceva de
remarcat: romanul „Sorgul roşu” este un fel de poem
în proză, deoarece este încărcat de metafore cu
trimiteri la „neputinţa autorului” de a exprima direct
„Sorgul roşu” –
consideraţii
generale
poziţia sa critică faţă de planul politic. De altfel, Mo
Yan averizează încă de la începutul romanului „Sorgul
roşu” că: „Prin scrierea aceasta solemn invoc duhurile
eroice şi duhurile nedreptăţite ce rătăcesc prin lanurile
de sorg roşu aprins de acasă, cele fără de margini şi
fără de hotare. Vă sunt nevrednic urmaş. Sunt gata
să-mi smulg mâna marinată-n sos de soia, să o tai
felii şi s-o pun în trei vase (este o trimitere vădită la
Trei regate, n.a.), pe care să le rânduiesc în lanurile
de sorg. Luaţi-le-n seamă şi înfruptaţi-vă, înfruptaţivă!”.
Iată o invitaţie la citirea antrenantă. Romanul
începe cu anul 1939, an în care zona din nord-estul
Chinei este invadată de japonezi,
în ţinutul Gaomi, unde s-a născut
Mo Yan. Ţăranii depun o
rezistenţă eroică. Dai Fenglian, o
femeie de o frumuseţe şi
inteligenţă excepţionale,
cucereşte inima lui Yu Zhan’ao,
banditul care conduce rezistenţa.
Lupta decisivă se dă la capul unui
pod la intrarea în localitate. Aici
este descrisă amănunţit
pregătirea de luptă, dar şi lupta
propriu-zisă. Sorgul este o plantă
devenită mitică, deoarece are
puteri miraculoase: lanul de sorg
devine teatrul de război, vindecă,
este hrană pentru om şi animale,
este materie primă pentru
fabricarea alcoolului. Această
plantă mitică şi legendară are o
culoare de un roşu-aprins
(culoare cu mare rezonanţă
politică). Aşa îşi începe Mo Yan
celebrul roman, care l-a lansat
în literatura universală. Firul epic
străbate ca un torent învolburat,
ascuns, dar şi evident, întreaga zonă Gaomi şi în care
se oglindeşte chipul adevărat al Chinei. Acest fir epic
sondează şi starea de spirit, de multe ori dezorientat,
dar şi combativ, de menţinere a identităţii de neam a
zonei Gaomi şi extrapolând, a Chinei. Iată de ce este
atât de tulburătoare, de incitantă şi de savuroasă
această scriitură a lui Mo Yan.
Acest roman creează un univers aparte,
uimitor, surprinzător, încărcat de semnificaţii
psihologice, suprapuse pe planuri multiple: tradiţional,
mitic, ancestral. Sorgul este planta care
universalizează şi mitizează viaţa acestor oameni,
ţărani, care îşi duc existenţa într-un spaţiu în care viaţa
lor se împleteşte cu pământul şi sorgul roşu.
10