O AVENTUR~: FRUMOASELE STR~INE - revistaorizont.ro
O AVENTUR~: FRUMOASELE STR~INE - revistaorizont.ro
O AVENTUR~: FRUMOASELE STR~INE - revistaorizont.ro
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
www.<st<strong>ro</strong>ng>revistaorizont</st<strong>ro</strong>ng>.<strong>ro</strong><br />
FICTION&CO<br />
fiction&co<br />
NOAPTE BUN~, COPII!<br />
RADU PAVEL GHEO<br />
Se ap<strong>ro</strong>piau de c`minul cultural. Strada<br />
era pustie: toat` zarva zilei se mutase în<br />
interiorul caselor. Drumul urca pu]in [i cei<br />
trei ie[ir` de pe t<strong>ro</strong>tuarul m`rginit de copaci<br />
pe strada lat`. Marius sim]i cum împr`[tie<br />
cu sandalele praful moale [i c`ldu] [i v`zu<br />
cum cerul se întuneca tot mai tare. Se sim]ea<br />
minunat. Cînd ajunser` în dreptul gr`dinii<br />
singuratice, ridic` privirea: în fa]a lor se<br />
p<strong>ro</strong>filau cei patru plopi de pe drumul ce ducea<br />
spre gar`, contura]i pe cerul senin.<br />
— Auzi, Mariuse, [opti Paulic`. Ai avea<br />
curaj s` te duci pîn` acolo [i s` aduci o bucat`<br />
de sfoar` din plopul lui Ginu]u?<br />
Marius se opri în loc. De ce s` se duc`?<br />
Sim]i îns` c` i-ar pl`cea s-o fac`. Se<br />
gîndi cum ar fi s` mearg` într-adev`r pîn`<br />
acolo [i î[i imagin` întreaga scen`, dar de la<br />
coad` la cap: mai întîi, cu inima b`tîndu-i tare<br />
de pl`cere, î[i imagin` cum vine [i îi arat`<br />
Cristinei bucata de sfoar` desf`cut` din plop,<br />
dup` care se imagin` singur, în noapte,<br />
coco]at în copacul unde murise Ginu]u, [i<br />
pl`cerea de mai înainte îi pieri.<br />
— Da' tu ai avea curaj? se înfurie el.<br />
Du-te tu, s` te vedem!<br />
— }i-e fric`? rînji Paulic`.<br />
— De ce s`-mi fie fric`? Nu mi-e fric`!<br />
i-o t`ie Marius. Da' de ce s` m` duc acolo?<br />
— Uite-a[a, r`spunse Paulic`, aruncînd<br />
o privire spre Cristina.<br />
— Ce sfoar`? întreb` fata.<br />
— Cap`tul care a r`mas acolo cînd i-au<br />
t`iat-o, explic` Paulic`. Î]i dai seama c` au<br />
t`iat-o, n-au deznodat-o. Mi-a zis Florin c`<br />
a fost cu taic`-su la Re[i]a, cu trenul, [i cînd<br />
a trecut pe-acolo, a v`zut cap`tul de la sfoar`<br />
legat de crac`. Acolo unde a stat Ginu]u.<br />
— Brr! se scutur` fata. Nu mai vorbi]i<br />
din astea, c` m` întorc acas`. Cine [tie ce<br />
e acolo!<br />
— Ce s` fie? Nu e nimic. Ce s` mai<br />
fie? o contrazise Paulic`.<br />
Dar Marius î[i d`du seama c` i se f`cuse<br />
[i lui fric`. Înaintar` to]i trei t`cu]i, în`l]înd<br />
din cînd în cînd privirea spre cei patru plopi<br />
din dep`rtare – o dep`rtare nu foarte mare.<br />
Dac` ar fi fost ziu`, nici c` le-ar fi p`sat,<br />
dar era deja sear`, iar în fa]a lor drumul se<br />
întindea alb, luminat doar de stele. {i totu[i,<br />
într-un fel ciudat, senza]ia asta de fric` era<br />
pl`cut`.<br />
* * *<br />
Pu[tiul [tia povestea lui Ginu]u în toate<br />
variantele ei, de[i cei mari ar fi preferat ca<br />
astfel de istorii s` nu ajung` la urechile copiilor.<br />
Dar cum s` nu ajung`? Mai ales c` în<br />
zilele acelea nimeni nu vorbea despre altceva.<br />
Nici m`car bunica lui Marius, dup` cum<br />
auzise el acum cîteva seri, la pu]in timp dup`<br />
înmormîntarea b`iatului de [aptesprezece<br />
ani. B`trîna st`tea pe banca din fa]a casei,<br />
împreun` cu doda Anica, vecina de peste<br />
drum, [i ambele femei prefirau înc` o dat`<br />
cele întîmplate înainte ca plopul acela de<br />
pe drumul spre halta Teicova s` devin`<br />
plopul lui Ginu]u.<br />
— Aia mare curv` o ajuns la ora[,<br />
Cornelia a lu' Miu Popa! A[a o umblat ea,<br />
ca banu' al r`u, [i cît o fost m`ritat` cu<br />
tolomacu' `la de inginer!<br />
Marius st`tea în cas`, întins pe pat în<br />
camera de la drum, se gîndea dac` s` plece<br />
sau nu la joac`, fiindc` abia ce se însera.<br />
Acum îns` r`mase încremenit [i ciuli<br />
urechile. Fereastra ce d`dea înspre banca<br />
din fa]a casei era întredeschis` [i auzea tot<br />
– nu foarte bine, dar destul cît s` simt` pl`-<br />
cerea de a-[i spiona bunica, mai ales c` n-o<br />
auzise niciodat` spunînd asemenea vorbe.<br />
Era ca [i cum femeia aceea blajin`, cu p`rul<br />
alb, ascuns tot timpul sub o basma neagr`<br />
ori cenu[ie, cu fa]a <strong>ro</strong>tund` [i ochi senini,<br />
î[i dezv`luia acum o alt` fa]`, una pe care<br />
Marius n-o v`zuse – sau auzise – niciodat`.<br />
— P`i, n-ai v`zut-o cum îmbl` prin sat?<br />
N-are pic de ru[ine! Numa' ca nelumea, cu<br />
n`dragi d-`ia care i se bag` în cur [i, m`<br />
ier]i, Anico, în fofoloanc`. Ca o malagambist`<br />
îmbl`! S`raca mum`-sa, c` numa' necazuri<br />
i-o f`cut de cînd o l`sat-o s` plece la<br />
[coal` la Re[i]a!<br />
Apoi doda Anica zise ceva de s`rmanul<br />
tat` al lui tanti Cornelia, care murise [i nu<br />
mai avusese cine s-o bat`, ca s-o "pot`iasc`".<br />
Bunica lui Marius nu se l`s` mai prejos [i<br />
în[ir` o list` lung` cu b`rba]i din sat despre<br />
care se auzise c` se întinseser` cu tanti<br />
Cornelia (exprimare care îi stîrni imagina]ia<br />
b`iatului, c`ci suprapuse formele Corneliei<br />
peste un trup indefinit de b`rbat, peste care<br />
femeia aceea cu sîni mari se întindea).<br />
— {i p<strong>ro</strong>stu' de Ginu]u... continu` bunica<br />
lui Marius. Dar cum o putut ea s`-[i pun`<br />
mintea cu el? Muiere divor]at` [i-]i ba]i joc<br />
de-un copilandru? Da' n-o bate bunu'<br />
Dumnezeu [i pe ea? S` vezi numa' cum o<br />
bate, dod` Anic`! S` vezi cum o bate!<br />
— Ce obraz are s` vin` acum în sat cu<br />
mo[u' `la, cu neam]u', dup` ce s-o f`cut de<br />
miru' lumii! continu` la fel de revoltat` doda<br />
Anica. Au, au, s`raca mum`-sa! Bine zici,<br />
dod` M`rio, mult trage muierea aia dup`<br />
ea! Da' o fi drept ce zice lumea, c` nu s-o<br />
omorît el, `l mic? întreb` înfiorat` vecina,<br />
care era mai tîn`r` cu vreo zece ani decît<br />
bunica lui Marius [i p`rea s` p`streze un<br />
ton respectuos fa]` de ea. Eu am auzit c`<br />
s-ar fi vorbit ea cu neam]u' [i o venit `la<br />
atunci, sara, de l-o pîndit pe calea g`rii...<br />
Era varianta cea mai înfrico[`toare care<br />
se vehicula prin sat [i, poate tocmai din<br />
pricina asta, lui Marius îi pl`cea cel mai<br />
tare. Dar, din cîte se pare, nu [i bunicii lui.<br />
— Un drac! zise b`trîna. Ce s`-l omoare<br />
neam]u'? De parc` nu l-ai [tiut [i tu pe Ginu-<br />
]u! Copilu' `la n-o fost el cit`v la cap de<br />
la început. C` l-ai cunoscut [i tu cum îmbla<br />
prin sat, tot îmbufnat, [i dac` vorbeai cu<br />
el, î]i întorcea vorba. Eu am [tiut c` d-aici<br />
iese o nacot` de cînd am auzit c` l-o luat<br />
de min]i Cornelia. {i-acum vezi [i tu c`<br />
l-or îng<strong>ro</strong>pat ca pe-un cîine, dincolo de mormîn]u'<br />
satului, f`r` cruce, f`r` slujb`, f`r`<br />
s` bat` arîngul la biseric` dup` el... Da'<br />
mare-i Dumnezeu [i pe toate le vede el<br />
de sus!<br />
Marius, întins pe pat în cas`, în`l]` reflex<br />
privirea spre tavan.<br />
— Eu am mai auzit ceva, începu doda<br />
Anica. Am auzit c` în sara aia or fost amîndoi<br />
pe calea g`rii [i el i-o zis c` dac`-l las` [i<br />
se duce cu neam]u', el se pune de se omoar`.<br />
{i ce crezi c-o zis Cornelia? O zis a[a, cu<br />
gura ei: "Omoar`-te! Uite plopii `ia de colo!<br />
Spînzur`-te de unul din ei, dac` vrei, c` eu<br />
nu plîng dup` tine!" {i Ginu]u, minte de copil,<br />
s-o luat dup` gura ei a p<strong>ro</strong>ast` [i [i-o pus<br />
la]u' la gît.<br />
Dar lui Marius nu-i ie[ea din minte<br />
ce vorbise el cu Paulic` într-una din seri<br />
– cam tot a[a cum vorbeau acum bunic`sa<br />
cu doda Anica. De unde g`sise Ginu]u<br />
sfoara aia s` se spînzure? Ce, umbla cu<br />
sfoar` dup` el? S-ar putea s`-l fi omorît<br />
neam]ul, cum ziceau al]ii prin sat. Da, se<br />
putea, sigur c` se putea! Venise cu ma[ina,<br />
îl pîndise pe Ginu]u de dup` plopi, s`rise<br />
la el [i dup` aceea îi pusese la]ul de gît.<br />
De-aia veniser` în sat cei de la Mili]ie, de<br />
la P<strong>ro</strong>curatur`, ba chiar [i Securitatea.<br />
Marius nu-i v`zuse: v`zuse doar un A<strong>ro</strong><br />
alb, de teren, cu ni[te oameni în uniform`<br />
în el. ~ia trebuie s` fi fost.<br />
Dar cel mai tare îl incita gîndul c` uneori,<br />
noaptea, dac` treceai pe acolo, puteai s`-l<br />
vezi pe Ginu]u cum apare de dup` plopi [i<br />
vine la tine.<br />
* * *<br />
Marius [i prietenii lui ajunseser`<br />
de-acum la c`min [i st`teau în fa]a c`m`ru]ei<br />
unde le pl`cea s` se ascund`, locul lor secret.<br />
— Hai în`untru! le zise Paulic`.<br />
— Da' în`untru e [i mai întuneric! p<strong>ro</strong>test`<br />
Cristina. Ce s` facem acolo?<br />
— Nu-i atît de întuneric, o lini[ti Marius.<br />
Uite, mai e lumin` [i afar`. Nu închidem<br />
u[a, bine? O l`s`m deschis`.<br />
— Se vede [i luna, ad`ug` Paulic`.<br />
Intrar` to]i trei în c`m`ru]` – mai întîi<br />
Paulic`, apoi Cristina. Marius r`mase la urm`.<br />
Cînd p`trunse în înc`pere, distinse în fa]` umbra<br />
dreptunghiular` a celei de-a doua u[i, cea din<br />
lemn, care d`dea în coridorul c`minului [i<br />
care era încuiat`. O v`zuse deschis` doar o<br />
dat`, la o nunt`, cînd afar` se f`cuser` ni[te<br />
focuri [i se fierbeau c`rnuri [i supe în ni[te<br />
cyan magenta yellow black<br />
orizont<br />
16<br />
cazane mari [i afumate. “...‘<br />
— Ei, [i-acum ce? întreb` Cristina.<br />
Marius v`zu cum Paulic` se scotoce[te<br />
în buzunarul [ortului, unde z`ng`nea ceva.<br />
Recunoscu sunetul: era o cutie de<br />
chibrituri.<br />
— Vre]i s` fum`m? le zise Paulic` vesel.<br />
C` eu a[ trage o ]igar`!<br />
— Uaaa! exclam` Marius, c`ci observ`<br />
în bezn` linia lung` [i alb` a ]ig`rii. Ce-i?<br />
— Kent. Vrei?<br />
— Sigur! Cristina, tu vrei?<br />
— Vreau [i eu, zise fata. Dar nu ne<br />
mi<strong>ro</strong>as` acas`?<br />
— Mestec`m ni[te frunze de nuc, zise<br />
repede Paulic`. Mi-a spus Dorinel c` a[a<br />
face [i el. {i Dorinel fumeaz`... ```, cred<br />
c` fumeaz` un pachet pe zi.<br />
Paulic` aprinse ]igara [i trase tare în<br />
piept de cîteva ori. Marius v`zu jarul lucind<br />
[i îl auzi pe Paulic` cum începe s` tu[easc`.<br />
}igara se <strong>ro</strong>stogoli pe jos, l`sînd în urm` o<br />
jerb` de scîntei.<br />
— Ho-ho! rîse Marius. Încet, c`-]i mor<br />
pl`mînii!<br />
Culese ]igara de pe jos [i trase cu grij`<br />
din ea.<br />
St`teau a[a în bezn`, puf`iau ]igara,<br />
trecîndu-[i-o de la unul la altul, [i se sim]eau<br />
minunat.<br />
— {ti]i ceva? începu brusc Paulic`, pe