Orizont - revistaorizont.ro

REVIST~ A UNIUNIISCRIITORILOR DINROMÅNIASERIE NOU~, 32 PAGINI1IANUARIE 2013NR. 1 (1564),ANUL XXV1 LEUEditat` \n colaborare cuCentrul pentru DialogMulticultural "<strong>Orizont</strong>"www.<strong>revistaorizont</strong>.ro{ERBAN / FLORESCUDESPRE4-5INSTRUMENTELE ARTISTULUIINSTRUMENTUL DE BAZ~ ALARTISTULUI ESTE PIELEA LUI SUB}IREC~T~LIN DORIAN FLORESCU /ROBERT {ERBANRobert {erban: {tiu c`, la un moment dat, înurm` cu câ]iva ani, te gândeai s` renun]i la scris.Î]i mai aminte[ti care era motivul? Ce te-ar puteadetermina s` iei o astfel de hot`râre?C`t`lin Dorian Florescu: Nu toate momenteledin cariera mea au fost frumoase [i, cum nu amnici o înclinare spre bùtur` sau alte droguri, amsuferit f`r` sedativ. Poate, uneori, trebuie s`-]irecucere[ti libertatea desprinzându-te chiar [i deceea ce faci cel mai bine. Atunci când crea]ia s-artransforma în ceva dureros [i boln`vicios, cândfrumosul ar disp`rea în spatele acestor lucruri,atunci poate a venit timpul s` spui adio [i artei.4-5SE POATE SCRIE F~R~ CAFEA {I}IGAR~? DAR F~R~ ALCOOL?R~SPUND:DU{AN BAISKIMELANIA CINCEAOCTAVIAN DOCLINMANOLITA DRAGOMIR-FILIMONESCUAURORA DUMITRESCUMARLEN HECKMANN NEGRESCUPETRU ILIE{ULUCIAN IONIC~LUCIAN P. PETRESCU6-7PROIECT REALIZATCU SPRIJINUL PRIM~RIEIMUNICIPIULUITIMI{OARA {I ALCONSILIULUI LOCALTIMI{OARA,PENTRU SUS}INEREACANDIDATURIITIMI{OAREILA TITLUL DECAPITAL~ EUROPEAN~A CULTURII|N ANUL 2021cyan magenta yellow black

www.<strong>revistaorizont</strong>.roDOCUMENTARdocumentarorizont2C~R}ILE FOAMETEI. {IURM~RILE LORCORNEL UNGUREANU1. De obicei decup`m Basarabia de istoriape care a traversat-o. Uit`m c` dup` Unireade la 1 Decembrie lâng` România Mare erao ]ar` care proiecta, dorea, executa revolu]iamondial`, iar teritoriul care p`rea cel maiaccesibil, pe care se puteau exersa mai clarmomentele exemplare ale interna]ionalismuluiagresiv era Basarabia. Serviciile depropagand` comuniste – o subteran` mereuexploziv` – se desf`[urau cu o intensitatedin ce în ce mai vie dinspre URSS, iar Româniaera lini[tit`: î[i încheiase misiunea istoric`.A[tepta ca URSS-ul s` se pr`bu[easc` dela o zi la alta, cu toate c` în ]ar` exista ostâng` ce simpatiza URSS-ul. Conlucra cuMoscova. {i ce nevoie era s`-i l`mureasc`pe cei din Basarabia despre unitatea ]`rii?Cei din "Vechiul Regat" care c`l`toreau acoloîi priveau de sus pe localnici. Nu erau de-ailor. {i priveau, cel pu]in dac` citim reportajelescriitorilor în trecere prin Basarabia, cu antipatielocul. {i locuitorii. Nu erau boga]i, nuerau frumo[i, nu erau comunicativi. DarBasarabia era o parte a României, o Româniepe care URSS-ul putea s` demonstreze câto ur`[te în 1940, atunci când ocup` f`r` lupt`Basarabia. Masacrele [i deport`rile se ]in lan]pân` în 1941, când România intr` în Basarabia[i descoper` pe cine s` se r`zbune. Trupelecare au eliberat Basarabia trec mai departe,f`r` s` b`nuiasc` o clip` c` Basarabia nuva fi pentru eternitate a României. A[a seîntâmpl` c` în 1944-1945 urmeaz`represaliile. {i asasinatele, deport`rile, teribilafoamete care a terorizat ]inutul.Cartea foametei de Larisa Turea, cudocumente traduse de Larisa Turea [i VasileLimpide, prefa]at` de Ion Dru]` (CurteaVeche, 2008) adun` zeci de m`rturii ale celorcare au traversat "anii foametei". Iat`m`rturiile lui Ion Stici, de la V`ratic, Râ[cani:"Casa noastr` era chiar sub stânc`, deasuprastâncii mai erau vreo 4-5 case de ]igani [ieu m` duceam la joac` cu puradeii lor. Îmiamintesc cum de la un timp îi g`seam mereudormind pe jos. Aceasta însemna c` eraupe duc`: dac` i se umflau cuiva picioarele,gata, [tiam c` nu mai are sc`pare. A[a s-aîntâmplat aproape cu to]i vecinii [i cu mul]idintre p`rin]ii lor". Ion Stici vorbe[te (ca [ial]i convorbitori) [i despre cazuri decanibalism: într-o zi o feti]` lipse[te de la[coal` [i, cùtat` acas`, e descoperit` înfiertura proasp`t g`tit`.Schimbarea neamului la fa]`, î[i intituleazÌon Dru]` prefa]a. "Ce se face cu satelenoastre, ne tot întreb`m în fel [i chip", seîntreab` scriitorul, personaj exponen]ial alscrisului basarabean, autor al unor c`r]i remarcabiledespre satul basarabean. Schimbareala fa]`. Ce ne facem cu lumea care sedefinea într-un fel în 1914, în altul în 1919,în 1935, în 1940, în 1941, în 1946, în 1947,în 1950 [i într-altul dup` 1989?2. În gura foametei. M`rturii alesupravie]uitorilor de Alexei Vakulovskipoart` un motto din Daniil Harms: "A[aîncepe foamea. Te treze[ti diminea]a viguros.Apoi începe mole[eala. Apoi începeplictiseala. Apoi apare pierderea. Apoi aparelini[tea. {i apoi începe groaza". Cartea areurm`torul Argument: "Cartea aceasta, stimatecititor, este scris` în exclusivitate pentruDumneata. M` urm`rea gândul s` aflu câtmai multe despre foametea din Basarabiaanilor 1946-1947, foamete de care oameniivorbeau rar [i în [oapt`./ Dac` universul ser`sfrânge într-o pic`tur` de rou`, mi-am zis,[i foametea aceea groaznic` poate fi în]eleas`[i sim]it` prin lacrima unei a[ez`ri omene[ti,a satului meu – Antone[ti. Am îndr`znit s`fiu purt`torul de cuvânt al cons`tenilor [iam pornit la drum. Le-am r`scolit amintirileani în [ir, [i n-am întâlnit nici un nep`s`torîn calea mea". Alexandru Vakulovski s-an`scut în satul Antone[ti în 1949 [i a muritîn acela[i sat, în 2005. A fost profesor delimba [i literatura român`, ca [i so]ia sa. Apublicat eseu, critic` literar`, versuri [i proz`"în majoritatea revistelor din RepublicaMoldova". Din prezentarea de pe ultimapagin` a c`r]ii afl`m c` "a debutat(underground) abia în 2005, cu un an înaintede a se stinge, în biblioteca Tiuk cu volumulde proz` scurt` Tancuri pentru 9 mai".S` subliniem devotamentul fiilor sì,Mihail [i Alexandru, pentru tat`l lor. Pentrumodelul literar realizat de Alexei Vakulovski.Poate c` ar trebui s` scriem doar "modelultat`lui". Tat`l, putem în]elege, a fost l`satla margine, a fost exclus de oficialii culturii.De "cultur`". Cei doi fii, c`rturari remarcabili,Mihail, cu o tez` de doctorat "de notazece", Alexei, creator de reviste, autor deroman, se instaleaz` într-o avangard` care,paradoxal, nu ignor` mesajele tradi]iei. Oavangard` care se define[te dup` ce în perioada1985-1990 se afirm` o nou` literatur`basarabean`. Savatie Ba[tovoi, DumitruCrudu, Marius Ianu[ ar putea l`muri mai binefenomenul "contracultural" pe care îlrealizeaz` Mihail [i Alexandru Vakulovski.Literatura pe care o propun cei doi se desf`-[oar` împotriva scrisului curent, a vie]iiliterare "obi[nuite". În primul roman al luiSavatie Ba[tovoi, cel scris înainte de "convertirea"autorului, Mihai (sau Alexandru?)Vakulovski era un personaj… neascult`tor.3. Via]a literar` î[i câ[tig` – î[i cautàlte repere, alte defini]ii. Un interviu cuAlexandru Vakulovski pune în valoare alteop]iuni. "Am fost curios s` aflu mai multedespre rockmanul lui Vakulovski", spunereporterul. R`spunsul vine repede, nu f`rùn entuziasm care sugereaz` alte solidariz`ri:"Ruskii rock nu se compar` cu nimic, e unic!Rockerii ru[i – [i-i am în vedere aici pecânt`re]i, pe cei din fenomen, nu pe ascult`tori– consider` c` ei nu cânt`… rock, ci russkiirock, adic` din start nu ne las` termeni decompara]ie. În timpul Uniunii Sovietice erao cenzur` foarte dur` în literatur`, a[a c`cei mai buni poe]i s-au retras în muzic`,majoritatea în rock, de[i au fost [i excep]ii,ca Vladimir Vâso]ki sau Bulat Okudjava,care cântau "avtorskaia pesnea", "muzic` deautor" s-ar traduce mot a mot¤.Nici revista lui Alexandru Vakulovskinu este în afara acestui reper: Avem unnr. Tiuk! cu traduceri din russkii rock, credc`-i destul de edificator. Cît despre sonoritateamuzicii – forma]ia Alisa [i-a imprimat ultimulalbum în studioul celor de la Rammstein.Kincev, vocalistul Alisa, povestea c`produc`torul Rammstein a exclamat: pì voisunte]i mai tari decît Rammstein! Ruskii rocke o stare, russkii rock e poezie, russkii rocke libertate!¤Cenaclul Tiuk, revista Tiuk, întâlnirile[i regrup`rile "Vakulovski" au o dinamic`neobi[nut` în via]a literar`. Sau cum scrieMihail Vakulovski: "CenaKLUb TIUK! senume[te a[a pentru c` nu e un cenacluobi[nuit, ci mai degrab` e un club cultural,– [i cenaclu, [i club –, apoi KLU-ul e [i unlink spre perioada clujean` a cenaclului, cîndse numea CenaKLU KLU [i era f`cut deAlexandru Vakulovski (el ar trebui s` nepovesteasc` de ce se numea a[a în aceaperioad` de KLUb KLUjean). Acum îl facla Bra[ov [i e mai apropiat de un fel de cenacluTV decît de ce f`cea Sandu la Cluj; "un felde cenaclu TV" – pentru c` de fiecare datàm avut invita]i foarte valoro[i, care, vorbaunui vizitator, "vorbesc de parc` ar citi" [iîntîlnirile ar putea fi transmise la televizorîn direct. La Cluj cenaclul Tiuk! era maiinteractiv, pe lîng` lecturi, la cenaKLU maifiind invita]i [i forma]ii muzicale ca LunaAmar` sau Parazi]ii, dar [i arti[ti plastici,care-[i expuneau lucr`rile pe pere]ii din CasaTranzit, unde se citea, cînta [i discuta. AcumCenaKLUbul TIUK! e mai mult literar, cuunele excep]ii, fire[te. L-am re-începutaproape f`r` s` ne d`m seama, pentru c`miap`ruse romanul "Tovar`[i de camer`.Student la Chi[inù" [i n-am vrut o lansaretradi]ional`, ci ceva deosebit, a[a c` l-am"lansat" sub aceast` sigl` de CenaKLUbTIUK ". Urmeaz` alte întâlniri, al]i prieteni,alte cì de comunicare. Cenaclul lor nu-i uncenaclu obi[nuit, literatura lor nu e unaobi[nuit`. Literatura "de odinioar`" evocaun triumf, o victorie, o ie[ire la ramp` aînving`torului. Cartea pe care AlexandruVakulovski mizeaz` [i într-o reeditare, propuneun titlu [i, în numele lui, un desf`[ur`torcare contest` gra]ia lingvistic` a precursorilor:Pizde]. E o "schimbare (la fa]`)"? Ultimacarte a lui Alexandru Vakulovski , recentlansat` la Timi[oara, se nume[te Da]i focla c`r]i. Vom scrie despre ea mai târziu.CÅR}ILE LUNII IANUARIE

orizont3www.<strong>revistaorizont</strong>.roCOPYRIGHT copyrightFOTOTECAORIZONTUNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIAFILIALA11 ianuarie A avut lansarea volumului Ultimele povestiri, volumul postum al SteleiSimon. Despre via]a, crea]ia, arborele genealogic al Stelei Simon, personalitate exemplarà lumii culturale timi[orene au vorbit Smaranda Vultur, Ioan Pùn Otiman, Virgil Feier,Zeno Simon [i al]ii. {edin]a a fost coordonat` de Cornel Ungureanu18 ianuarie A avut loc [edin]a festiv` de înmânare a carnetelor de membri ai FilialeiTimi[oara a Uniunii Scriitorilor, autorilor care au fost confirma]i de [edin]a ConsiliuluiUniunii Scriitorilor din decembrie 2012. Marian Odangiu, Robert {erban, Lucian Alexiu,Cornel Ungureanu au subliniat importan]a momentului.În numele celor nou primi]i ar`spuns {tefan Ehling.În partea a doua a [edin]ei, condus` de Mircea L`z`rescu, a fost aniversat – o sut`de ani de la na[tere – savantul, profesorul, muzicianul, eminentul c`rturar Eduard Pamfil.Despre rolul lui Eduard Pamfil în cultura româneasc` au vorbit M. Deheleanu, DanPoenaru, Ilie Stepan, Virgil Feier, Tiberiu Mircea, Ion Arie[anu, Diana Pamfil, fiicamarelui c`rturar, Cornel Ungureanu [i al]ii.25 ianuarie. Ziua Editurii Eubeea a fost pus` în valoare de Ilie Chelariu, iar desprepoeziile Ninei Ceranu [i versiunea lor italian` realizat` de Viorica B`lteanu au vorbitAdrian Dinu Rachieru, Eugen Dorcescu, Alexandru Ruja [i Gheorghe Seche[an. Acitit din versurile sale Octavia Laetitia Ro[ulescu, autoarea volumului Geneza ingenu`.{edin]a a fost moderat` de Cornel UngureanuNOII MEMBRI AI UNIUNIISCRIITORILOR DIN ROMÂNIAÎn [edinta Consiliului Uniunii Scriitorilor din România, întrunit în data de 15 decembrie2012, a fost ratificat` lista noilor membri USR, prezentat` de pre[edintele Comisiei devalidare, Dan Cristea, dup` cum urmeaz`:LA TOLCE VITAEduard Pamfil [i Mircea L`z`rescu, \n anii '70.14 CONSIDERA}IIDESPRE ION,ÎN STIL DORICI.Q.MARCEL TOLCEA1. Johannesburg e ora[ul în care sunt cei mai mul]i Ioni din Africa. 2. Dac` JohannSebastian Bach ar fi fost român [i ar fi avut un copil cu acela[i nume, probabil c` s-arfi numit Ionnu] Sebastian Bach. Sau, poate, Ionnu] Bach jr. 3. Cei patru Beatle[i au fosttrei: Ion [i Paul. Ion Lennon. 4. Ivan e un Ioan vodcat. A[adar, întreb: Pictor olandez deorigine rus` f`r` o ureche? Ivan Gogh. 5. Dac` Nelu este hipo-coristicul lui Ioan, hipercoristiculcare ar fi? Jean? 6. Jana este mai mult An` decât Ioan`. Deci, Jeana/Jeanne,o Dame Jeanne cu o damigean` de vin. La baz`, regin`.7. Un accident onomastic: s` tena[ti în 7 ianuarie [i s` fii botezat` Elena! Cui i s-a întâmplat asta? Tovar`[ei tovar`[uluiNicolae Ceau[escu, fost dictator, fost muz al lui Pùnescu. 8. De Sfântul Ion, io recita[a: "Ionu cred nici în Iehova/Nici în Buddha-Sakya-Muni/Nici în via]`, nici în moarte,/Nici în stingere ca unii." 9. De ce romanul lui Liviu Rebreanu nu se nume[te Ioan?Fiindc` Rebreanu nu a semnat Livius! 10. Un hipocoristic mai pu]in evident: Genic`.A[adar, Ionic` Boieric` [i Genic` Iob`gic`, dac` îmi permite]i. 11. Nici Nela, Nelly, nue de-aci. Deci citez, tot a[a, de sezon: "Nelly tangere circulos meos!" 12. Un accentmarin, gre[it pus, culmea, într-un dezacord: Marea Ionic`. 13. Catifelat de boareahipocoristicelor, era s` uit unul atât de cunoscut [i, totu[i, atât de discret: Nic`, alias IonCreang`. Despre care, copil fiind, îmi imaginam c` e un fel de motan care toarce. Torc`lùl.14. Ionike, un altoi dintre Ion [i Nike, fosta zei]` a Victoriei (actualmente a teni[ilor):Izbânda Ionilor Buni!ISTORIA ALCOOLICILOR PRIN CAPODOPERE.{I INVERS!Ast`zi, un shot despre autorul unui roman superbissim, Sub vulcan : Malcom Lowry.Am citit edi]ia din 78, tradus` de Caraion, cu o prefa]` semnat` de timi[oreanul nostruSorin Titel. Dup` 1990, când a ap`rut edi]ia cu titlul Sub vulcan, în mult mai buna traducerea lui Florin {lapac, nu am avut curiozitatea s` o recitesc. Tot a[a cum nu am recitit SaulBellow, Darul lui Humbold, în traducerea necenzurat`. Dar asta e o alt` poveste. Lowry,cum [tim, e unul din marii scriitori-be]ivi ai lumii, al`turi de Poe sau Dylan Thomas, depild`. Mai precis, a fost un dependent de alcool în care a g`sit [i Paradisul, [i Infernul.Când m-am gândit s` scriu despre sezonul be]ivilor amatori (pân` în 7 ianuarie), mi-amadus aminte de un articol al Feliciei Antip reluat în volumul Lumea în ziare, unde scriadespre o opera]ie pe creier suferit` de Lowry pentru a sc`pa de insuportabilele atacuride panic` [i de depresie. Pe crucea lui, un epitaf armonic în toate sensurile: Here liesMalcolm Lowry, late of the Bowery, whose prose was flowery, and often glowery. Helived nightly, and drank daily, and died playing the ukulele.Filiala Timi[oara: MIHAI ALEXANDRU, RAUL BRIBETE, CRISTIAN CONTRA},{TEFAN EHLING, MIHAI MURARIU, MARIA NI}U, ALINA RADU, CONSTANTINRUPA, MARIANA STRATULAT, GRA}IAN SZEKELY.CALENDARUL ANIVERS~RILOR 2013IANUARIE- 1 ianuarie 1954 s-a n`scut Mircea Mihìe[- 2 ianuarie 1945 s-a n`scut Ioan Radin Peianov- 4 ianuarie 1945 s-a n`scut Eugen Bunaru- 4 ianuarie 1943 s-a n`scut Mandics György- 5 ianuarie 1935 s-a n`scut Coleta de Sabata- 8 ianuarie 1920 s-a n`scut Billédy Ilona (Hrivnyák Ilona)- 9 ianuarie 1943 s-a n`scut Dan Flori]a Seracin- 12 ianuarie 1951 s-a n`scut Johann Lippet- 14 ianuarie 1962 s-a n`scut Marian Oprea- 16 ianuarie 1954 s-a n`scut Olga Neagu (Olga Cramanciuc)- 19 ianuarie 1962 s-a n`scut Liubi]a Raichici- 23 ianuarie 1944 s-a n`scut Corneliu Mircea- 24 ianuarie 1947 s-a n`scut Viorica B`lteanu- 27 ianuarie 1968 s-a n`scut Simona Diana Constantinovici- 31 ianuarie 1940 s-a n`scut Titus Suciu

www.<strong>revistaorizont</strong>.roINTERVIU interviuorizont4INSTRUMENTUL DE BAZ~ ALARTISTULUI ESTE PIELEA LUI SUB}IREC~T~LIN DORIAN FLORESCURobert {erban: Te afli, dup` cumm`rturise[ti, într-o permanent` cùtare desubiecte. Chiar a[a?C`t`lin Dorian Florescu: Sun` ca via]aunui maniac, care trìe[te pe ner`suflate.Poate trebuie s` precizez: între o via]` activ`,a[a cum încerc eu s` duc ([i pe care o v`dca fiind un ideal de via]` bun`), [i o via]`în continu` nelini[te, sunt diferen]e mari.O permanent` cùtare ar însemna o încordare[i o încrâncenare. O astfel de via]` obose[te.Încerc s` r`mân într-un ritm bun de via]`[i s` am parte de toate. De ziarul [i cafeauade diminea]`, de prieteni, de dragosteapartenerei mele, de art`, de c`l`torii f`rùn scop literar, chiar [i de trând`vie. Totulla rândului lui. A[a se creeaz` un ritm s`n`tosal vie]ii, o structur`, care te sus]ine.Ca scriitor liber profesionist, zilele,lunile, anii nu îmi sunt determina]i de ceeace a[teapt` al]ii de la mine, de ceea ce mise cere s` fac, de un [ef, de ore de lucru, osarcin`, ci numai de ceea ce creez eu însumiprin propriile mele viziuni [i proiecte.Capitalul meu de baz` este un ritm naturalde via]`, o lini[te interioar`, o concentrareasupra vie]ii, pentru a în]elege ce doresc,pentru a-mi g`si propria pozi]ie [i propriilevalori, care sunt instrumentele necesarepentru a putea scrie. Ca s` r`mân autentic.Ca s` simt vibra]ia atunci când o povestebun` este prin apropiere. Aceast` vibra]ie,care poate fi foarte fin`, se simte cel maibine când e[ti într-o stare de spirit deschis`fa]` de lume, fa]` de ceea ce î]i poate aducevia]a, dar [i când e[ti într-o stare lini[tit`.În nici un caz într-una frenetic`. Este acela[ilucru ca atunci când cineva î]i [opte[te "Teiubesc", iar tu, de prea mult` nelini[te, nuauzi [i nu sim]i vibra]ia. Momentul trece.Sunt cam în aceea[i lini[te [i cam înaceea[i deschidere (curiozitate) spre via]`pe care le-am avut atunci când ai spus, cuani în urm`, la o cafea, povestea maseuruluiorb de la Moneasa, cu cele 30 000 de c`r]iale sale. Din cele câteva fraze am în]elesc` venise timpul unei noi pove[ti [i c` înacea poveste ar putea fi un sâmbure defrumuse]e. Nu am fugit dup` ea, dar ea m-a g`sit pe mine, diminea]a, la o cafea. Deaceea spun c` m` v`d mai degrab` ca unpìanjen care a[teapt` în centrul plasei saleca s` se prind` pove[tile de ea. Apoi, sim]indvibra]ia, se pune în mi[care. Pìanjenula[teapt`, dar a[teptarea lui nu este un actpasiv.O via]` activ` nu înseamn` o perpetu`mi[care, o nelini[te continu`, care te faces` nu mai [tii unde î]i st` capul. Ea poates` aib` loc [ezând pe o banc` [i privind.Atingând delicat um`rul iubitei. Citind nepotuluio poveste. Sau într-o cafenea elve]ian`,cu un prieten român. Deci: eu nu sunt întropermanent` cùtare de subiecte, dar creezcondi]iile pentru ca s` m` g`seasc` pove[tile.Acest lucru eu îl numesc vita activa.R.{.: E[ti scriitor profesionist, iar acestlucru implic` un ritm de publicare mult maisus]inut decåt dac` ai scrie doar din... pasiune.Nu mai înseamn` asta [i o constrângereîn alegerea subiectelor, o cre[tere avitezei cu care ele trebuie s` devin` c`r]i,[i nu orice fel de c`r]i, ci unele cu priz` [ivandabilitate?C.D.F.: Singurul lucru important esteun ritm de via]` bun, pe care îns` mi-l impuneu singur. Numai a[a pot s` creez. Pân` acumnu mi-a cerut nimeni s` scriu c`r]i mai desdecât s-a întâmplat. De abia acum, de cândam primit premiul elve]ian pentru carteaanului 2011, deci dup` succesul lui "Jacobse hot`r`[te s` iubeasc`", am fost întrebatde redactorul de la editur` [i de agen]ialiterar` dac` nu m-a[ putea gr`bi pu]in cunoul roman. Dar au f`cut-o într-un moddelicat [i decent, pentru c` [i ei [tiu c` nupo]i gr`bi nimica, [tiu c` lucrurile trebuies` se a[eze [i c` asta poate s` ]in` mult.Fiecare roman î[i are propria soart`, via]`,vitez`, propriul suflu. Nu timpul esteimportant, ci ceea ce îi trebuie textului pentrua cre[te, a deveni puternic. În acest procesde crea]ie trebuie s` recuno[ti toate "sirenele"care vor s` te trag` în adâncuri, vor s`-]ifac` fric`, s` te pierzi. To]i ace[ti factorite înstrìneaz` de propriul tù ritm, de propriaidentitate.Faptul c` în 10 ani am scris cinci romane[i multe alte lucruri mai "m`runte" nuînseamn` c` a[ sta sub presiunea de a scrieca pe band` rulant`. Înseamn` pur [i simpluc` tot la doi sau trei ani am g`sit o povesteputernic` pe care am vrut s` o povestesc.Un ritm de doi sau trei ani mi se pare, defapt, chiar foarte normal. În general, camaceasta este frecven]a în Vest. Jacob sehot`r`[te s` iubeasc` a ap`rut în spa]iulgerman deja acum doi ani [i eu înc` suntîn faza de documentare pentru o nou` carte,a c`rei apari]ie mai poate s` ]in` înc` doisau trei ani. Iat`, nu m` gr`besc deloc.M` surprinde acest dualism din întrebareata, ca [i când ar exista un scris din pasiune[i un altul profesionist. Sub acest aspect,scriitorii din Est (care nu trìesc din scris)ar scrie din pasiune [i a[a ar fi mai aproapede puritatea crea]iei. Iar cei din Vest (undemul]i trìesc mai mult sau mai pu]in binedin scris) ar face-o precum un act premeditat.Cred c` cititorii mei î[i dau seama de pasiuneamea pentru scris prin pasiunea lor în aciti c`r]ile (cum mul]i îmi spun). Dac` textulare o densitate [i o frumuse]e a lui proprie,o autenticitate, atunci putem pleca de la ideeac` în acest text a fost învestit` pasiune.În plus, acest dualism este static, ca [icând ar exista un moment în care sim]ipasiune [i creezi, apoi a[tep]i câ]iva ani dezile, apoi iar`[i te ia pasiunea, iar`[i a[tep]i.Poate a[a este la poe]i, dar [i acolo (maiales acolo) trebuie s` ai o rela]ie poetic`cu realitatea, care e continu`. Eu v`d a[alucrurile: totul este dinamic, în mi[care, parteintegral` din marele flux al vie]ii. M` impliccu pasiune, trìesc cu pasiune, iubesc [i ur`sccu pasiune, pasiunea este energie vital`, estevia]a îns`[i, ceea e numeam mai sus "vitaactiva", iar, din timp în timp, aceast` vibra]iese transform` în crea]ie.{i un ultim lucru: contrariul unei opereliterare oportuniste ar fi opera literar` careare o coeziune [i logic` proprie. Are oamprent` literar` clar`, [i prin asta are oidentitate. Cred c` acest lucru se vede înromanele mele, cât de diferite or fi ele încon]inut. Situa]ia artistului adev`rat esteaceea a omului care, creând, î[i exprimèxisten]a. El nu fabric` nimic, nu produce,el se exprim`. Acest mod de a fi esteintrinsec, vine din profunzimea fiin]ei, esteo valoare personal`, care nu este dictat` depia]`.R.{.: România, ]ara ta de ba[tin`, î]ifurnizeaz`, iat`, constant pove[ti. Care esteistoria subiectului din Jacob se hot`r`[tes` iubeasc`? Cum l-ai g`sit?C.D.F.: Da, ]ara natal` îmi furnizeaz`pove[ti fermec`toare [i pentru asta îi suntrecunosc`tor. Cred c` [i la acest romanmoa[a subiectului ai fost tu. M-ai îndemnats`-l întâlnesc pe jurnalistul Flavius Bìcan,cunoscut publicului b`n`]ean datorit`reportajelor sale filmate, transmise sub titlul"Navetistu' b`n`]ean" la Analog TV. L-amîntâlnit acum câ]iva ani în Pia]a Operei, lao cafea, [i mi-a povestit câteva crâmpeiedin filmele lui documentare pe care le f`ceaîn satele din Banat. Printre altele, [i câtevamomente din istoria satului Tomnatic. Cândm-am întors acas`, am vizionat toate filmelesale, [i ceea ce m-a atras cel mai mult afost istoria bogat` [i dramatic` a acestuisat. Da, nu aveam o poveste concret`, nuîl aveam pe Jacob. Dar a fost un drum lungde acolo [i pân` la un roman de anvergur`,care trece prin trei secole [i arat` via]a unuibìat neiubit de tat`, odiseea lui, dar peparcursul c`reia nu î[i pierde umanismul[i capacitatea de a iubi.Un drum care a început cu o lung`documentare, cu multe întâmpl`ri din istoriaEuropei [i a României, dar f`r` nimicNOU la CURTEA VECHE

orizont5www.<strong>revistaorizont</strong>.roINTERVIU interviuconcret. Atunci, am pus totul deoparte [iam scris prima propozi]ie: "În orice furtun`se ascunde un diavol". Din acel moment,tot ceea ce aflasem s-a topit într-o viziuneproprie asupra omului care supravie]uie[tetuturor nedrept`]ilor, f`r` s` se dezumanizeze.Acel om este Jacob. Dar Jacob nereprezint` pe noi to]i.R.{.: Premiul Nobel acordat HerteiMüller în 2009 a atras aten]ia, indirect, asuprazonei Banatului (unde ea e n`scut`, ca [itine), ba chiar [i asupra literaturii care seface în România. A contat pentru tine acestcontext favorabil în alegerea pove[tii dinIacob, a c`rei plasare se afl`, în mare m`sur`,în Banat?C.D.F.: Eu scriam la roman înc` dinvara anului 2009. O oper` de art` autentic`(cum am mai spus), nu este oportunist`.Autorul î[i caut` temele în baza unorprincipii, a propriei identit`]i, a propriiilornecesit`]i. În cazul meu, Banatul e p`mântulnatal [i toate c`r]ile mele de 11 ani încoaceau crescut din acest p`mânt.Problema fenomenului Herta Müller estec` ocup` atâta loc. Iat`, chiar [i eu, careprovin din Banat (deci este natural s` scriudespre el), trebuie s` m` justific. Ca [i cândnu ar fi destul loc, lâng` literatura dânsei,pentru alte viziuni, abord`ri. Ba chiar a[spune: trebuie s` fie loc. Doamna Müllerare în ]`rile de limb` german` aproape opozi]ie de monopol când este vorba despreceea ce a fost [i este România. Cititorul credec` [tie ce este România pentru c` a[a scrieHerta Müller. C`r]ile dânsei au fosttransformate de public în m`rturii istorice,nu doar literare.C`r]ile doamnei Müller au pentru mul]i(care, în rest, nu [tiu nimic despre România)un caracter… istoric. Dar ele nu sunt decâtromane, fic]iune, viziuni subiective alerealit`]ii, a[a cum sunt [i ale mele. Desigur,ambientate într-una dintre epocile cele maitragice ale ]`rii. Modul în care m` raportezeu la ]ar`, la r`nile, dar [i la bog`]ia acesteia,la drama ei, dar [i la umorul poporului, ladictatur`, dar [i la miturile [i legendeleacestui popor, la pove[tile oamenilor, estediferit de al dânsei. Astfel, cititorii strìni,dar [i români, au dou` variante. Ei pot alegeîntre dou` viziuni literare contrare.R.{.: Jacob se hot`r`[te s` iubeasc` aprimit, în Elve]ia, Premiul Cartea anului2011, cel mai important care se acord` în}ara Cantoanelor. Schimb` fundamentaldestinul unui scriitor un astfel de premiu,ori e doar o secven]` fast` în cariera sa?C.D.F.: Chiar dac` este un premiu important,nu a schimbat fundamental destinul,dar este mai mult decât o secven]`. Eu amexistat la un nivel literar înalt [i înainte depremiu [i nu eram un necunoscut. Premiula catapultat totul mult mai sus (mai mult`vânzare, mai mult public la lecturile publiceetc.) [i m-a consacrat în Elve]ia. Totu[i,Elve]ia r`mâne o cultur` mai mic`, deci nicipremiul nu are for]a unui Premiu Goncourtsau a Premiului Târgului de carte de laFrankfurt.Responsabilitatea de a scrie încontinuare la o oper` literar` coerent` [iputernic` r`mâne aceea[i, probabil chiar s-aaccentuat. Exist` dou` aspecte importantepentru mine. Una: din numeroasele reac]iipline de simpatie dup` decernarea premiuluimi-am dat seama cât de aproape se simtelve]ienii de literatura mea. Apoi, în plus,premiul în sine mi-a dat o lini[tire interioar`care îmi face bine.R.{.: Pentru unii scriitori, grani]a întreliteratura pe care o fac [i via]a pe care otrìesc este ferm`. Pentru al]ii, ea nu exist`:via]a lor înseamn`, în primul rând, scris.C`r]ile pe care le public` sunt pa[ii înainteprin propria existen]`. Reac]ia cititorilor,a librarilor, a cronicarilor, a presei genereaz`combustia acestui mod de a trì. Unde e,în cazul tù, grani]a dintre via]` [i literatur`?C.D.F.: Sunt ni[te exemple extreme, darm`rgina[e, acelea ale artistului care bea,înnebune[te, se împu[c` pentru c` seconfund` cu opera sa prea mult. Sunt cazuripatologice, dar popularizate de film [i c`r]ipentru latura lor romantic`. Dac` leexcludem, nu exist` un dualism în ceea ceai spus. Exist` o grani]` clar` între art` [ivia]`, altfel am fi în domeniul psihiatriei.Dar exist` zone mixte, ambigue. Procesulcreativ, în cazul meu scrisul, ocup` o mareparte din zi. Documentarea în diferitelecol]uri ale globului, contactul continuu cupublicul prin site-ul meu [i prin sutele delecturi, zecile de articole [i sutele de p`rericare apar atunci când îmi iese un roman pepia]` [i, apoi, pe parcursul anilor, toate acestelucruri sunt foarte reale [i au un impactasupra realit`]ii. Pe de alt` parte, apar]inde domeniul literaturii. Deci, fac parte dinamândou` universurile, sunt zonele undecele dou` universuri se suprapun.Asupra unora am control: cum îmiîmpart timpul zilnic, dac` m` mai dedic [ialtor lucruri pe lâng` scris etc. Asupra altoranu am control: la orice or` din zi poate s`-miscrie cineva, s` m` sune sau s` m` abordezepe strad` oricine pentru a-mi spune p`rerealui. Chiar dac` sunt într-o cu totul alt` starede spirit, dac` sunt obosit, dac` vreau saunu vreau eu. Nu pot controla pe ce fel demâini – mai mult sau mai pu]in competente– ajunge cartea mea la diferitele redac]iide ziare. Dac` sunt invitat la lecturi sau nu,dac` libr`riile îmi pun cartea pe raftul dinfa]` sau pe cel din spate. Prin urmare,literatura [i via]a se întrep`trund, iar eu suntprea pu]in cinic, am pielea prea pu]in groas`,sunt prea viu [i spontan încât s` nu am reac]ii.În plus, ar fi paradoxal s` am o piele groas`pentru c` instrumentul de baz` al artistuluieste pielea lui sub]ire.Eu v`d a[a lucrurile: via]a este o liniecontinu`, un proces dinamic, nu un act static.Creativitatea se întrep`trunde cu via]a, este,de fapt, modul de a-]i trì via]a din plin,intensiv [i activ. Motivul pentru care, cumult timp în urm`, am început s` scriu afost acela de a m` exprima, de a-mi îmbog`]iivia]a. Ar fi stupid s` trag o linie prea rigid`între aceste dou` lucruri.R.{.: Exist` un desen prealabil scrieriiromanelor tale sau consideri scrisul un jocal hazardului, al intui]iei, al surprizei pe carepersonajele [i povestea/pove[tile lor trebuies` o furnizeze, în primul rând, celui care lea[terne pe hârtie?C.D.F.: {i aici exist` un flux, un întreg,[i nu o situa]ie dual`. La început de drumam câteva scene în cap, care, în general,sunt dramatice, poetice, originale. Pe parcursuldocumenta]iei apar [i altele, dar r`mânmulte goluri, chiar [i firul ro[u al pove[tiinu îmi este cunoscut. Este important s` nuîncorsetez textul de la început, s`-l las s`respire [i s` se formeze pe m`sur` ce îl scriu.Acele goluri le umplu cu imagina]ie, iar astapermite textului s` creasc` [i s` se întregeasc`într-un mod spontan. Astfel, textul nu var`mâne doar un concept cognitiv [i steril,un text mai mult gândit, decât sim]it.R.{.: {tiu c` au fost câ]iva regizori careau dat târcoale c`r]ilor tale cu inten]ia de ale ecraniza.C.D.F.: Au existat atât la Maseurul orb,cât [i la Zaira sau la Jacob se hot`r`[te sìubeasc`. Dar nu este nimic concret. Celmai aproape am fost la Jacob, darproduc`torilor le-a fost fric` de costuri.C`r]ile mele sunt foarte cinematografice [isper s` dea peste ele cândva un regizor sauun produc`tor îndr`zne].R.{.: Preg`te[ti o carte de proz` scurt`pentru 2013. S-au strâns în timp textele,ori le-ai scris special? Câte proze vor fi?Pe o pia]` de carte dominat` net de roman(în beletristic`), nu e un pariu riscant o astfelde culegere?C.D.F.: Pe parcursul celor 11 ani decarier` literar` nu am scris mult` proz`scurt`, doar [apte povestiri. Am fost atrasmai mult de roman. Unele proze au ap`rutîn antologii, altele înc` nu au ap`rut. Va fio carte intermediar` între Jacob se hot`r`[tes` iubeasc` [i romanul urm`tor. Am avut,deodat`, dorin]a s` fac vizibil` [i aceast`parte a literaturii mele. Nu exist` nici unrisc, pentru c` nu am niciun scop specialcu cartea.R.{.: {tiu c`, la un moment dat, în urm`cu câ]iva ani, te gândeai s` renun]i la scris.Î]i mai aminte[ti care era motivul? Ce te-arputea determina s` iei o astfel de hot`râre?C.D.F.: Nu toate momentele din carieramea au fost frumoase [i, cum nu am nici oînclinare spre bùtur` sau alte droguri, amsuferit f`r` sedativ. Poate, uneori, trebuies`-]i recucere[ti libertatea desprinzându-techiar [i de ceea ce faci cel mai bine. Atuncicând crea]ia s-ar transforma în ceva dureros[i boln`vicios, când frumosul ar disp`reaîn spatele acestor lucruri, atunci poate a venittimpul s` spui adio [i artei.Interviu realizat deROBERT {ERBAN

www.<strong>revistaorizont</strong>.roANCHETA anchetaorizont6SE POATE SCRIE F~R~ CAFEA {I}IGAR~? DAR F~R~ ALCOOL?DU{AN BAISKIMi se pare total eronat [i chiar tenden]ioss` se asocieze indiferent ce fel de viciu cuscriitorii. Sunt convins c` alcoolul, cafeaua[i ]ig`rile (s` ne limit`m deocamdat` laacestea trei) sunt relativ egal r`spândite întoate mediile, categoriile sociale sauprofesionale. Da, am întâlnit scriitori carefumau [i trei pachete de ]ig`ri pe zi, ceea ceînseamn` c`, la pre]ul de ast`zi al ]ig`rilor,st`teau excelent din punct de vedere financiar.Am cunoscut scriitori care beau câte un litrude cafea pe zi. Am [tiut scriitori pe care nui-am v`zut niciodat` altfel decât cel pu]inaburi]i, dac` nu chiar bine aghezmui]i, apoinu i-am mai v`zut deloc. Au c`zut la datorie...Cândva, pân` în 1981, am fumat [i eu câteun pachet de ]ig`ri pe zi. Acum beau o cafeape zi [i, foarte rar, dou`, lucru care se întâmpl`cu prilejul unor evenimente. De dragulsocializ`rii am testat [i alcoolul tare, darcâteva experien]e de... "învârtit lumea" mi-aufost îndeajuns pentru a m` limita la maximumcinci-[ase grade t`rie. Altfel spus, pentrusocializare ajunge berea, atâta cât te sim]ibine în compania celorlal]i. Evident, îns`,la gabaritul meu, nu prea merg multe. C`scriitorii fumeaz` [i beau cafea când scriu,probabil. C` devin geniali atunci când beau[i scriu? Poate merge a[a ceva la o poeziesau un text scurt. Dar închipui]i-v` un romanciercare nu poate scrie decât fumând [i bândlitri de cafea [i alcool tare! Cât de s`rac` arfi fost lumea f`r` romanele lor, fiindc` aumurit r`pu[i de ulcere, ciroze ori cancereînainte de a-[i fi terminat c`r]ile. Viciile sedeprind prin mimetism, în diverse anturaje.Apoi te prind [i, de e[ti prea slab, te fur` detot. Zice-se c` nu exist` om f`r` vicii ori c`suma viciilor e totdeauna constant`. Prinurmare, scriitorilor le mai r`mân femeile.Eternele muze, asociate arti[tilor, scriitorilor.Din nou un mare fals. Oric`rui b`rbat normalîi plac femeile, fiindc` asta-i natura b`rbatului.Numai c` nu to]i b`rba]ii [tiu s` scrie, s`compun` versuri, s`-[i imortalizeze muzeleîn poeme de amor sau picturi, de unde [ifalsa idee c` scriitorii sunt afemeia]i fiindcèi au cântat femeia mai mult decât cei c`roraDumnezeu nu le-a dat harul scrisului. În fine,cititorii no[tri trebuie s` fie convin[i c` suntemla fel de normali ca oricare dintre ei. Nicimai buni, nici mai rì sau vicio[i.MELANIA CINCEACând mi-au fost adresate cele dou`întreb`ri, primul impuls a fost s` m` scuzc` nu am c`derea s` îmi dau cu p`rerea. Pentrusimplul fapt c` nu trec nici m`car testulpreliminar. Adic`, nu cafea, nu ]ig`ri, nualcool, {i, în plus, nu literatur`. Nu literatur`scris`. Doar consumat`. Totu[i, am cedatprimului impuls. Pentru c`, am recunoscut,am [i eu vicii care se manifest` uneori maitimid, alteori mai pregnant în munca mea,înrudit` cu scriitura literar`. Deci, da, se poatescrie f`r` cafea, f`r` tutun, f`r` alcool. Dinpunctul meu de vedere, nu se poate convie]uicu ele. Cum recuno[team, uneori locul loreste luat de alte vicii. Care nu dau dependen]`,dar las` urme. Unul dintre ele î[i face sim]it`,uneori, prezen]a în perioade de stres. Scriereala ziar nu-]i confer` întotdeauna relaxareape care ]i-o asigur` redactarea unui text literar.Ba e[ti contra cronometru, ba stresat de treburipe care trebuie s` le rezolvi concomitent,ba iritat de cine [tie ce inep]ie pe care o aide analizat, de comentat [i care, pe deasupra,te [i implic` emo]ional. În situa]ii de genulacesta, îmi îndulcesc via]a într-un mod infantilde-a dreptul: cu ursule]i guma]i. E viciu [i`sta, chiar dac` Ministerul S`n`t`]ii nulanseaz` niciun spot de avertisment pentruconsumatorii de ursule]i de gum`. Las` urme.Fiindc` procesul acesta de edulcorare nu serealizeaz` în prezen]a unui singur ursule].Are nevoie de o familie întreag`.Un alt viciu î[i face sim]it` prezen]a învia]a mea de om al condeiului în perioadede scriitur` mai relaxat`. Adic`, atunci cândnu sunt obligat` s` stau cu ochii pe ceas. {iîn timp ce-mi fac o documentare mai ampl`,pe un subiect care îmi face realmente pl`cere.Atunci recurg, uneori, la tortilla chips. Iu]i,iu]i. Un obicei vicios, de asemenea. C` lasùrme [i el, pe care efortul intelectual nu arecapacitatea nici m`car s` le estompeze.Tr`gând linie sub aceast` mea culpa, nuîmi dau seama, îns`, care sunt mai toxice:cele dou` vicii ale mele sau textele de dup`,pentru al]ii...OCTAVIAN DOCLINNu [tiu al]ii cum sunt, vorba aceea, dareu cînd sunt sub inspira]ie poetic` nu folosescniciodat` ]igara, cafeaua (de ambele m-am[i dezb`rat cam demulti[or…) sau alcoolul(de care…, înc` nu!). Ba, a[ spune,dimpotriv`! M` stînjenesc. Adev`rata starepoetic` mie mi-o provoac` [i lectura poeziei.Pot îns` s` m`rturisesc – [i m` opresc doarla perioada studen]iei, a tinere]ii mele or`denea[adar (1969 – 1972) – c` am asistat sauam participat, ca [i copil de trup` pe atunci,la adev`rate banchete, festine poetice, la unpahar de vin, cu neuitata redac]ie a revisteiFamilia, sau la o bere, dup` îndelungi discu]iiperipatetice cu Gheorghe Grigurcu.Desigur, am bùt un pahar de vin cuAlexandru Andri]oiu, pahar înso]it deamintirile poetului de la {coala de Literatur`[i despre prietenia lui cu Labi[.Tot un pahar de vin, dar [i cîte o frig`ruie,mi s-a întîmplat adesea ([i foarte adesea, laCrama Bachus, vestit` în ora[) s` le "dezbat"al`turi de Radu Enescu, la care am v`zut,pentru întîa oar`, Revista Cercului Literar[i de la care am [i ast`zi monumentala Istoriea filozofiei a lui P. P. Negulescu. Dar [iimaginea celor cîte cinci pahare de ap`, plineîns` cu cafea, pe care Radu Enescu le consumaunul dup` cel`lalt…Tot un pahar, dar de vorb`, am consumatcu Aurel Drago[ Munteanu – c`ruia, tot peatunci, i-a ap`rut romanul Scarabeul sacru.Spre stupoarea mea, criticul – [i el tîn`r –îmi spunea, mie, celui [i mai tîn`r, cum c`de la Kafka încoace nu s-a mai scris a[aceva…Mîncarea de bere (nu cea englezeasc`,despre care am auzit c` ar exista) o luam cuGheorghe Grigurcu, asezonat` cu bun`tateade ciolan cu fasole mai ales atunci cînd lefegiiFamiliei, în frunte cu [efu', mergeau ([i num` l`sau deloc pe dinafar`, de[i eu doar platacolabor`rilor o aveam, deci mergeam) la unlocal anume, mai lini[tit. Se porneau atuncidiscu]ii, polemici, glume, mici [icane – toateîn buna tradi]ie a festinului roman. N-ams` uit vreodat` vocea baritonal`, care sp`rgeade la bun început lini[tea locului, a lui OvidiuCotru[, prins de medita]iile lui critice, retoricaimpecabil` a lui Nicolae Balot` (care maiaducea cîte un moment de calm la masa"famili[tilor"), ironia filozofic` a lui RaduEnescu – [i de aici, masa se muta în alt local,cu vin vechi, pe gustul amfitrionului. Printrepahare, curgeau [i ironiile colegiale îndreptatespre junele Grigurcu – care, spre bucuria [isatisfac]ia mea – le f`cea fa]` con brio. Cîndvenea nota de plat`, Andri]oiu spunea,invariabil, "Studentul nu pl`te[te", apoi îmipunea la dispozi]ie ma[ina redac]iei s` m`duc` la c`min, c`ci vinul [i ciolanul, cums` zic, îmi cam îngreunau mersul…Am avut [ansa, a[adar, nu a unor liba]ii,ci a unor agape [i banchete, în sensul grecescal cuvintelor, care au contribuit decisiv laformarea mea ca scriitor ([i ca degust`tor,de ce s` nu o spun…), pe lîng` asemeneamari personalit`]i literare, filozofice, culturaleale timpului [i timpurilor.MANOLITA DRAGOMIR-FILIMONESCUEste realmente un titlu incitant [i carepare desprins dintr-un lung [ir de întreb`ricare privesc laboratorul de crea]ie.Acel loc foarte personal al fiec`rui scriitorpe care îl conserv` [i îl ocrote[te deopotriv`.Este bizar s` te gânde[ti cum ar fi via]af`r` o cea[c` de cafea, care abure[te [i acumîn preajma mea. Dar este evident c` nu aburiimiraculoasei licori sunt aceia care declan[eazàctul de crea]ie.M`rturisesc c` nu numai atunci când mà[tern scrisului m` servesc de cea[ca cupricina, ci ea face parte din ritualul zilnicde pl`cere por]ionat` cu dragoste [i grija celuicare o preg`te[te [i care picur` în ea un stropde farmec [i mai ales gândul cel bun pentruziua care abia începe.Vorbind de cafea voi r`mâne oricum doarla ea, ]igara [i alcoolul nef`când parte dinritualul meu necesar scrisului [i nici vie]iiîn vreun fel sau altul.La fumat nu am talent, dup` cum spuneafiul meu Sergiu, când era copil, iar de alcooln-am sim]it vreodat` nevoia cu adev`rat.Cred c` scrisul exist` undeva în substan]amea, nu [tiu exact în care fibre ori celuledevorate de viteza cu care m-am obi[nuits` ac]ionez în via]a de toate zilele. Undevase afl` ascuns` cu siguran]` aceast` nevoiede a m` exprima în vers a[a simplu cum este[i nevoia de a bea ap`, sau de a privi cerulînainte de a ie[i din cas`.Undeva exist` o mi[care interioar` carem` face s` scriu versuri oriunde m-a[ afla,cu condi]ia s` am asupra mea un carne]elcu file goale. Într-un loc aglomerat, cafeneaori ma[in`, ori la o mas` în noaptea dintreani, nu cred c` mi-am cenzurat vreodat`pornirile de a scrie ceva care se cerea scosdin carapacea în care fusese l`sat` la o dospiredespre care eu nu [tiam mai nimic.Întrebarea dac` "se poate" a[teapt` oinfirmare ori o confirmare oarecare din parteacelui care scrie. Se poate [i cu [i f`r`, depindedoar de aburii care te înv`luie u[or, dar [ide misterul care promite alte descopeririinterioare îndelung râvnite ori visate.Am o meserie care cere multàutodisciplin` [i autocontrol în public [i învia]a de toate zilele, deci este greu s` separaceast` existen]` de profesor de aceea descriitor. Toate se fac într-un timp al vie]iinoastre a[a c` regula este aceea de a nu avearegul` pentru inspira]ia care este dependent`de alte legi nerostite. Ceea ce [tiu cucertitudine este c` nu exist` re]et` stropit`sau nu cu cafea, alcool sau învelit` bine cuaburii fumului de ]igar`. Fiecare î[i are unmod propriu de a coborî în sinele cel maiprofund, acolo unde se fac [i se desfac firelenev`zute ale crea]iei [i despre care nu poatedepune m`rturie decât timpul a toate [tiutor[i acela care decide ce anume r`mâne dincolode hotarele lui sau se preschimb` în pulberipieritoare [i ele ca fiin]a îns`[i.Dac` am r`spuns sau nu întreb`rii oria[tept`rii nu pot fi foarte sigur`, dar [tiu c`de multe ori îmi pun [i eu întrebarea de unde,cum [i mai ales de ce ajunge cuvântul scrisdin minte în pagina alb` [i cine îmi conducemâna. Dup` cum spune Vital Heurtebize,el, poetul, nu este decât mâna care scrie.Acesta este sentimentul [i convingerea càm fost ale[i, f`r` nici o fals` infatuare, s`ne rostim pentru tot ce se a[teapt` de la noipe aceste t`râmuri trec`toare.În aburul ame]itor al cafelei celei de toatezilele, cu un strop de vin ro[u sau f`r`, cu]igara arzând pe marginea scrumierei, fiecare[tie [i simte pe frunte o adiere molatic` dearip` a îngerului purt`tor de cuvânt. A[a sena[te poemul undeva între cutele ochilor cezâmbesc unei eternit`]i primitoare.AURORA DUMITRESCUDa, cred c` se poate scrie f`r` celeenumerate. Mai mult, lista e lung` [i se totlunge[te. Nu m` gîndesc doar la substitutebanale precum ciocolata, pilulele, bùturileenergizante, s`r`]elele etc. Sau numai la uneletr`s`turi de caracter (discern`mîntul, curajul,onestitatea [.a.m.d.) care, în lips`, crescspectaculos randamentul social al celui cescrie. Ca s` nu mai amintesc de "unelte",adic` creion/hîrtie/claviatur`/computer. Cim` gîndesc la ceea ce Michel Houellebecq,scriitorul care fuma patru pachete pe zi,anticipa în Particulele elementare: înlocuireatreptat` a speciei umane, muritoare [iimperfect`, cu cea a robo]ilor nemuritori.

orizont7www.<strong>revistaorizont</strong>.roANCHETA anchetaO alternativ` ce pân` în urm` cu zece anip`rea doar fic]iune, iat` c`, în viziunea luiRay Kurtzweil (proasp`tul engeneeringdirector la Google), cap`t`, vertiginos,realitate [i un deadline pe la mijlocul secoluluiXXI. El l-a creat, de altfel, pe Aaron, artistulcibernetic. Îi pute]i citi poemele la http://www.kurzweilcyberart.com/poetry/rkcp_poetry_samples.php. {i cine mai [tiepe unde... R`spunsul sù la aceast` anchetàr fi dincolo de orice echivoc? Nu [tiu.MARLEN HECKMANNNEGRESCUA[ putea s` r`spund ca la radio Erevan:"Se poate, dar ar fi p`cat."S-a f`cut literatur` [i înainte de a seîncet`]eni cafeaua [i tutunul [i probabil seva face [i dup` ce acestea vor fi interzisesau vor ie[i din mod`, iar consumul de alcool– n`rav din vremuri imemoriale – nu esteneap`rat apanajul exclusiv al geniilor literare.Desigur e unul din miturile culturale:scriitorul, v`zut ca personaj u[or excentric,cu cea[ca de cafea în fa]`, înv`luit în noride fum, dedându-se exceselor bahice [i scrijelindu-[irândurile în ceasuri târzii de noapte(obligatoriu!) cu peni]a, stiloul, creionul, ori(varianta u[or modernizat`) cl`mp`nindulela ma[ina de scris (evident mecanic`) etc.Imaginea ne-a fost transmis` pân` la satura]ieprin c`r]i [i apoi mai ales prin filme. Zelo[iistorici literari sau vân`tori de senza]ii aunum`rat ce[tile de cafea, paharele de absint,sticlele de vin sau t`rie date pe gât de maimarii literelor, inventariind [i alte obiceiurimai ciudate ale acestora. Iar în memoria publicului– evident dac` era vorba de autori celebri– r`mâneau picantele zvonuri legate de viciilescriitorilor [i mai pu]in cele câteva paginicitite odinioar` la [coal` ca lectur` obligatorie.Din aceea[i categorie de mituri face parte[i cafeneaua literar`. În timpul uneia dinprimele mele [ederi la Viena am descoperit,cu totul întâmpl`tor, "Cafe H…", situat` central[i totu[i discret pe o str`du]` l`turalnic`.Intrând te primea îmbietoare atmosfera altorvremuri, patina mobilierului, pere]ii întuneca]i,u[or afuma]i [i atât cât trebuie scoroji]i,afi[ele uzate, oglinzile fanate, chelnerul jovialdar demn, câ]iva clien]i de-ai casei citindu-[i ziarul cu cea[ca de cafea în fa]` [i firicelulalb`strui al fumului de ]igar` ridicându-sedin scrumier`. Revenind peste o vreme, cândîn majoritatea ]`rilor U.E. virulenta campanieanti fumat alungase publicul cafenelelor, chelnerulne-a asigurat c` a[a ceva nu se poateîntâmpla la "Cafe H…" . Nelini[titor era îns`faptul c`, locul – odat` intrat în circu(itu)lturistic [i consemnat în ghiduri – era populatde p`rin]i cur`]ei înso]i]i de copiii lor relativdisciplina]i veni]i s` vad` "celebra cafenealiterar`"; comandau suc de fructe [i pr`jiturele[i strâmbau dezaprobator din nas dac` vreunuldintre pu]inii supravie]uitori r`t`ci]i îndr`zneas`-[i aprind` ]igara. Într-una din zilele urm`toarepe u[a localului a ap`rut [i temutul afi[care anun]a publicul în mod oficial c` [i aicifumatul a fost interzis.PETRU ILIE{U"Nu [tiu al]ii cum sunt...", de fapt, [tiu[i ...nu [tiu. Am citit [i am auzit confesiuni[i eu, acum un fost fum`tor înrìt, cafegiumoderat [i la fel de moderat bùtor. Fiindun tip discontinuu, scriu discontinuu în registrulunei dezordini asumate, când am chemaresau când mi se pare c` am ceva de spus.Uneori, odat`, cu multe ]ig`ri, ceva cafeasau ceai, dar de cele mai multe ori f`r` bùtur`.Nu m-am a[ezat niciodat` s` scriu [i s` beausau invers. Poate c` asta se întâmpl` doarîn cazurile geniilor...Altfel gândit, a[ spune c` actul scrisuluieste un act intim, din familia erotismuluifiindc` contextualizeaz` un raport întredinamica autorului [i produsul sù, cuvântul,propozi]ia, fraza, pagina [i apoi cartea; unraport ce con]ine senza]ii [i trìri de sorginteaproape erotic`, iubirea [i fascina]ia fa]` deceea ce se înfirip`, sentimentul de posesieînc`rcat pan` la refuz cu o afec]iune, pe care,doar un subiectivism exacerbat o poateproduce.Aceast` complicitate care condenseaz`toate st`rile procesului creativ, mult asem`n`torcu cel natural, în care atrac]ia irezistibil`fa]` de subiectul-obiect duce tocmai la concepereasa, la o contopire care continu` s`dea forma obiectului-subiect, [i care epuizeaz`toate energiile con[tientului [i ale intui-]iilor profunde [i misterioase pân` la uitareade sine [i chiar scurgerea sinelui în receptaculultextului care devoreaz` clipa – sehr`ne[te cu clipa autorului aducându-l la momentede juisare, spasm [i r`bufnirile eliberatoare;apogeul dup` care urmeaz` epuizarea,triste]ea unui proces împlinit, "melancolia"dup` senzualitatea pierdut` a coabit`rii [isentimentul de suferin]` al desp`r]irii de beatitudineaîntâmpl`rii.{i a[a cum în orice prilej de consumarea unei astfel de intimit`]i, apare un lubrifiant,substan]ele lubrifiante poten]atoare – cafeaua,]igara [i paharul cu alcoolurile tonifiante [id`t`toare de impuls, î[i îndeplinesc rolul lorde feti[, adjuvante sau elemente de "decor",accesorii euforizante, stimulatoare, carealunec` în interiorul autorului pentru a seîntoarce într-o form` volatil` în alc`tuireaimaginar` a expresiei; ele se pot identifica[i pot fi folosite mistic ca pe o trinitateiluminatoare în procrea]ia unic`, atotpurt`toarede sine [i mesager`; o trinitate din care,cu timpul, se pot sacrifica segmente, orirenun]a voit, sau dintr-o regrupare constrânsà vitalit`]ii, începând cu cele mai lipsite de"carism`", întâi probabil cafeaua, apoi tutunul[i la urma urmei, când toate resursele sl`besc,alcoolul.Nici eu ca al]ii [i nici eu cu totul altfel.Fost fum`tor înrìt, dar bùtor temperat decafea [i chiar mai temperat de alcool, amexperimentat îns` compania acestor treiprieteni pe care lumea cititorilor ni-i atribuiecu generozitate la ceasul scrisului.Se poate îns` [i f`r` starea fizic` aacestora, dar asta doar prin for]a împrejur`rilorfiindc` uneori se poate, alteori chiar seîntâmpl`, dar sigur ceea ce este dat s` seîntâmple în scris se întâmpl` [i f`r`.Dac` e s` fie un ceas al scrisului, el sepoate petrece [i f`r` cafea, ]igar` sau alcool,dar asta nu este valabil atunci când vorbimdespre un fel de dependent care, poate beavârtos, fuma la fel de spornic [i scrie... defel. Totul depinde de starea de moment, desetea de moment, de ritualurile de moment[i de a scrie ceva sau de a scrie, pur [i simplu.Dup` cum se vede, acum [i nu doar acum,o mul]ime de oameni scriu (pu]ini citesc...)[i lumea este în schimbare de obiceiuri [ifactori intermediari. Dac` prin "]igar`"în]elegem îns` a "trage o iarb`", sau a cochetacu bio-fumuri, trebuie sa fim one[ti [i s` lu`mîn considerare c` [i acum, acest str`vechinouobicei Ginsberghian a l`sat loc [i geniului[i harnicilor grafomani care au priceput boemaîn spectrul a doar celor trei accesorii ...sociale.LUCIAN IONIC~Da, m` descurc [i f`r` ele. De fumat,nu fumez, iar cu alcoolul [i cafeaua am orela]ie politicoas`. Prin urmare, nimic spectaculos,senza]ional, palpitant. Eu am nevoiede dou` lucruri, de lini[te, ca s`-mi aud maibine gândurile, c` n-am încotro, sunt la mânalor, [i de o anumit` stare de spirit. Dac`-izicem doar cheful de a te apuca de lucru,f`r` îndoial` c` n-am spus tot. Cu lini[tea emai simplu, a[a c` r`mâne cealalt` condi]iede rezolvat. Memoriile [i biografiile scriitorilorcuprind lucruri interesante în aceast`privin]`, de la o mul]ime de tabieturi, la momentulcel mai potrivit pentru lucru, diminea]adevreme, ori noaptea etc., pân` la impunereaunui program zilnic de scris, obligatoriu,indiferent dac` ai sau n-ai ce pune pe hârtie,doar pentru a crea [i men]ine un reflex creativ,pavlovian, sau pân` la alegerea unui anumitloc, cum face C`t`lin Dorian Florescu, care[i-a scris romanele la cafenea. Poate c` pentruunii cafeaua, alcoolul [i tutunul fac parte dinfiin]a lor, pentru al]ii poate e un mod de ase alinta ori un fel de afrodiziac pentru aatinge starea de gra]ie a creatorului. Noi,ceilal]i, ne a[ez`m la masa de scris, care poatefi [i un fotoliu, în a[teptarea acelor idei râvnite.Pân` la urm`, ele apar cumva, de undeva,nu [tim cum. Am constatat c` un termen limitìmpus de cineva sau de o situa]ie poate fi,în anumite cazuri, o solu]ie. Dac` are cinevao idee mai bun`, îl rog s` mi-o dea [i mie.Voi pl`ti în versuri sau pagini de proz`, c`la teatru nu m` bag.LUCIAN P. PETRESCUDac` se poate scrie f`r` cafea [i ]igare?Dar f`r` alcool ? Cu alte cuvinte, în am`râtulde secol XXI, mai po]i g`si motive [i stares` te a[terni pe scris, f`r` mintea [i viscerelealunecate (cite[te discret alterate), pentru c`,altfel, nonsensul întreprinderii e mult preaevident ? Haide s` ne l`murim : cafeaua enumai bun` s` "faci ochi" diminea]a, la primaor`, în cel mai nonliterar mod cu putin]` –s` te apuci de ceva din domeniul muncii dejustificare a veniturilor necesare vie]ii sociale(adic` p`str`rii în categoria "persoan`frecventabil`"...). }igarea (citi]i ]igareta –câ]i mai fumeaz`, azi, adev`ratul tutun al]ig`rilor de foi ?) e doar o legend` (sub)urbanà potrivelii cu cafeaua (de obicei proast`,amestecat` cu arome dulci-peltice, pentruc` cine mai ]ine azi la gustul primar, la gustulpentru care cafeaua s-a r`spândit, precumgripa sezonier`, pe tot globul p`mântesc ?).Mda, leg`tura cu alcoolul... e semnalullimpede al dezinser]iei sociale, al marcajuluitotemic : "aici zace semir`pus exemplarulhomo cvasinonhabilis artifex, per aeternagloria mundi". Aiurea, atunci când vreau s`m` apropii de vin, [i vreau, zilnic, o fac înmodul cel mai convins convivial, chiar [inumai în doi, lâng` unicul (cel mult dou`)pahar de vin care-mi înnobileaz` teluricanevoie de substan]` (cite[te hran`), dar [iritualul de înso]ire [i de dialog, f`r` de carem-a[ întoarce, f`r` nelini[ti, la grota sau lavârful de munte, cu lupii [i jderii cei mereumai binevoitori decât oamenii... Bun, maiexist`, ce e drept, dar mai rar, [i cu atât maiconvivial (mai exist` termenul în "limbaromân`", în afar` de sintagma "de chef", "debe]ie", de ce-o mai fi, dar de uitare s` fie ?),atunci când sfâr[esc un prânz memorabil,între prieteni (mda, mai exist`, nu pe toatedrumurile, dar mai exist`) dulcea conversa]iepe lâng` o cup` (mare diferen]` – paharelebine destinate) de cognac (m` rog, branduls-a revendicat exclusiv zonei Cognac PetiteChampagne..., personal, prefer Camus VSOP,si nu XO – sic!) al`turi de o adev`rat` ]igare...de rar ce o fumez, fie Cohiba, Romeo andJuliette ori Hoyo de Monterrey Churchills...e o simpl` chestie de noroc. (LA NAIBA –ACUMA V~D : ÎNSCRISUL MEU PSEU-DOLITERAR CON}INE O GR~MAD~DE RECLAME INVOLUNTARE LA PRO-DUSE. SE POATE RENUN}A LA ELEDIN REDAC}IE...). Dar, chiar dac` prânzuldevine memorabil, [i se poate transforma,cine [tie când, în proz`, sau, mai [tii, poezie,tot n-are leg`tur` de sânge cu scrisul. Nu[tiu dac` exemplul unei c`r]i (vezi Underthe Volcano a lui Lowry) e suficient pentruarticularea subiectului. Sau dac` tot e sàbord`m experien]a cu dinadinsul oniric` (dece a]i evitat subiectul cocain`-ha[i[-ecstasy– a... mda, [tiu, e evident mai penal, dar dacè s` vorbim despre istoria literaturii...), eunu cred c` marile c`r]i s-au scris cu ajutorulunor asemeni proteze, orteze, transplanturide memorie, sens, sensibilitate etc. Dar ce[tiu eu, cel mai neînsemnat dintre scribi ?!Eu cred tocmai c` scrisul e un moment degra]ie total imprevizibil, impredictibil, nesprijinibil[i neprovocabil, întocmai ca fericirea– un moment de dulce r`t`cire. Spune-i nebunie.Sau din contr`, asemeni p`rerii capelanuluiJohann Sebastian Bach ([i fiii), doaro felie de zi necesar` redact`rii a înc` 250de m`suri la noua cantat` (fie si Requiem).Tot de domenul meseriei, dar mult mai nem-]este. Dac` e s-o d`m pe scriitura epic` –uite, Thomas Mann. Ori Herman Hesse. Alnaibii de nem]e[te, în toate cazurile (de[i laprimul a mai lucrat [i gena brazilian`, iar laal doilea – scurte episoade de psihoz`). Dar...asta e.A[adar, avem nevoie de atâteaingrediente pentru a[a o sup` universal` ?Întrebare care r`spunde la o intrebare, a[ae, clasica fug` de r`spundere a subsemnatului,Lucian P. PetrescuP.S. Pur etiopatogenic, cardio-vascular[i neurologic vorbind, în afara cafelei [i aponderatului consum de alcool ([i în specialde vin ro[u) [i tutun (vorbesc de frunza detutun uscat` [i rulat`...), excesele (inclusivde scriitur` ?!) dùneaz` grav s`n`t`]ii [iintegrit`]ii corporale (dar îndeosebi encefalului).Dar e realmente nevoie de encefal, chiar[i pentru afurisitul de scris, cam îndelunginvocat aici ? Habar n-am. Dar iar`[i r`spundla întreb`ri cu întreb`ri. Pentru c`, la urmaurmei, cine mai are azi nevoie de maturitate,nu-i a[a ?

www.<strong>revistaorizont</strong>.roCONTUR conturorizont8MAGIA ASPR~ A FIC}IUNIIELENA CRA{OVANNeîndoielnic, C`t`lin Dorian Florescu[tie s` povesteasc`. S` se povesteasc` pesine în întâlnirile cu cititorii, s` î[ipovesteasc` ([i s` î[i citeasc`) textele, dar,mai ales, [tie s` al`ture în poveste întâmpl`ribanale [i senza]ionale. Când imperativulexperimentelor de tot felul îi inhib` pe mul]idintre prozatorii zilei, nu-i pu]in lucru s`fii un "simplu" povesta[. Simplitatea lui CDFe îns` una rafinat`, ce î[i caut` frumuse]eaîntr-o fraz` bine calibrat` [i în sâmburelepoetic în jurul c`ruia se construie[te. "Înorice furtun` se ascunde un diavol", astfelse deschide ultimul roman al autorului, Jacobse hot`r`[te s` iubeasc`. Formularea estemisterioas`, d` tonul, anticipeaz` [i sintetizeaz`totodat`, simbolic, întregul "story".Ca [i romanele anterioare, [iJacob... a fost, mai întâi, o"istorie" verificat` "pe teren"[i care, pentru a se transformaîn "poveste", a încorporat suficientmaterial documentar. Nu am spusîntâmpl`tor "încorporat", fiindc` felul în carepoveste[te CDF are în el ceva organicsenzorial;e o scriitur` bogat`, a c`rei savoarepare s` provin` [i din cunoa[terea nemijlocità oamenilor [i a comunit`]ilor pe care ledescrie. A[a cum îi place s` declare despresine, CDF e un scriitor care nu "sare", nutri[eaz`; cu toate diferen]ele evidente, exist`între romanele sale o continuitate tematic`[i una "metodologic`", prin amestecul dedate reale [i prelucrare fic]ional`. Iar ultimulsù roman este, paradoxal, cartea cea maiîndatorat` contextelor istorice [i, totodat`,cea în care libert`]ile fic]iunii fa]` de realitatesunt mai mari ([i mai evidente) decât în Zairasau Maseurul orb.Jacob se hot`r`[te s` iubeasc`condenseaz` un larg interval temporal, din1771, de la a[ezarea în Banat a germanilordin Lorena, pân` în 1951, la deportarea înB`r`gan a urma[ilor primilor coloni[ti. Peacest fundal al marii Istorii, cutremuratemereu de r`zboaie, tr`d`ri, foamete, cium`,deport`ri, se (în)scriu destinele individualeale câtorva personaje memorabile din familiaObertin: Caspar-înaintemerg`torul, Frederick-întemeietorul,Jakob-intrusul [i ultimulJacob ("Jacob cu c") sunt doar câ]iva dintrunlung [ir de supravie]uitori. Slabi sau puternici,justi]iari sau tic`lo[i, Obertinii sunt cuto]ii ni[te supravie]uitori, în pofida Istorieicare îi trateaz` mereu ca pe ni[te victime.Spre deosebire de nara]iunile în caremicile istorii [i biografiile individuale suntsufocate de marile evenimente, autorul construie[teinteligent o poveste în care "logicaistoriei" este constant subminat` de surprizelepuse pe seama personajelor: o crim` sau,dimpotriv`, un act eroic, o evadare, o tr`dare,un jaf... toate întorc "cursul istoriei" [i pars` dea impresia (iluzia?) c` personajele nuse las` mânuite, ci î[i croiesc singure destinul.Autorul pare s` împ`rt`[easc` credin]a c`hot`râri m`runte, personale (precum"hot`rârile" lui Jacob) pot schimba (f`r`[tirea [i f`r` voia protagoni[tilor) soarta uneiîntregi comunit`]i; în acest sens, povesteaeste o subtil` înl`n]uire de cauze-efecte pecare personajele le ignor` (p`rând s` trìasc`într-o lume cuprins` de haos) [i care abiaspre final se arat` cititorului în miraculossemificativalor înl`n]uire: o tripl` crim`în ]inutul Dieuse a dus la întemeierea, pestecâteva decenii, a satului Triebswetter (Tomnatic)din Banat; aurul ascuns în calupuride s`pun de c`tre Ramina, so]ia în[elat` aunui buliba[`, va face posibil`, peste dou`zecide ani, reîntoarcerea sa[ilor în ]inuturilede ba[tin` ale str`mo[ilor lor.Povestit` în aceast` manier`, dinsprefinalit`]i spre origini, istoria neverosimilà familiei Obertin creeaz` un paradox: pede o parte, prin amalgamarea episoadelor[i cronologia sincopat`, povestea pareguvernat` de credin]a c` "destinul e orb",întrucât personajele iau mereu hot`râri c`roranu le pot anticipa consecin]ele. De cele maimulte ori, ceea ce "hot`r`sc" personajelecu privire la propriul destin are efectedevastatoare asupra apropia]ilor sau aurma[ilor peste genera]ii (de aici surprizele,stupoarea, doza de "senza]ional" pe care oofer` cartea). Pe de alt` parte, repetitivitateaunor situa]ii [i asem`n`rile dintre personaje,dar mai ales viitorul anterior, timp la caresunt narate multe dintre episoade, implicândun punct exterior, îndep`rtat din care serealizeaz` focalizarea asupra evenimentelor,sugereaz` existen]a unei ordini a lucrurilor,confirm` c` întâmpl`rile aparent haotice auun sens, care îns` nu poate fi decelat decâtde c`tre un narator din afar`, de c`tre celcare are privilegiul unei priviri de deasupraevenimentelor [i într-un moment (mult)ulterior desf`[ur`rii lor.Din aceast` cauz` (structural`) – pelâng` altele mai consistente epic, precumpove[tile ]ig`ncii Ramina, perspectivainfantil-miraculoas` asupra lumii, realulexotic al Banatului v`zut de c`tre coloni[ti– romanul se înrude[te vizibil cu Un veacde singur`tate. De altfel, [i autorul m`rturiseaatrac]ia pentru magia copil`riei [i pentrumagicul care guverneaz` via]a comunit`]ilortradi]ionale, dou` filoane binecunoscute alerealismului magic, prezente [i în urzealapove[tii din Jacob se hot`r`[te s` iubeasc`.Tematic, ambele c`r]i au canucleu destinului unei familii(Buendia/Obertin) surprinsepe fundalul generos alîntemeierii [i ruin`rii unei a[ez`ri (Macondo/Tomnatic) cu puternic` înc`rc`tur` simbolic`pentru zone de confluen]`, bântuite de co[-marurile istoriei (America Latin`/EuropaCentral`). Structural, romanele sunt construitepe ideea repetitivit`]ii (situa]iilor, destinelor,caracterelor descenden]ilor aceleia[ifamilii), pove[tile sau doar simpla prezen]à ]iganilor creeaz` o realitate alternativ`,în care succesiunea logic-cauzal` esteînlocuit` de efecte magice, neverosimile.Dar, în pofida perspectivei narativeînrudite (tributar`, la rându-i, unei viziuniasem`n`toare asupra lumii [i a condi]ieiumane), la un moment dat nara]iunea luiC`t`lin Dorian Florescu p`r`se[te filonulini]ial. Tonul [i tempoul din partea a douaa romanului difer` sensibil de cele aleînceputului. "Eu, Jacob cu c" e tot maiprezent, în jurul lui se precipit` evenimentele,se încheag` întâlnirile, destinele, r`zbun`rile,toate detaliile neglijate anterior se articuleaz`spre final într-un întreg: tr`darea tat`lui,dezmo[tenirea, predarea în mâinile ru[ilor,deportarea în Siberia, evadarea din tren, aniide stranie "ucenicie" al`turi de un preotortodox, vagabondajul prin Timi[oara slu]it`de r`zboi [i de "noua orânduire", revenireaîn sat, munca la "cooperativ`", planul dereîntoarcere în Lorena, a doua tr`dare atat`lui, deportarea în B`r`gan, [i scenaîmp`c`rii finale – sunt prea multe [i preadramatice r`sturn`ri pe care cititorul, exilatcumva la suprafa]a evenimentelor, e silits` le "înghit`".Dorin]a de a spune totul, de a nu l`sanimic la voia întâmpl`rii sau doar sugerat,de a epuiza subiectul, rela]iile, de a ar`tacu degetul cauzele, creeaz` efectul invers;din prea mare zel, prea multul devine preapu]in... Acurate]ea descrierilor, exactitateacronologic` (de "cronic`") creeaz`, spre final,efectul invers. Ispita omniscien]ei, l`sat`în a doua parte în seama unui personajconstruit ini]ial pe ideea vulnerabilit`]ii, alipsei viziunii, dau senza]ia de neverosimil;de aceea [i finalul pare neconving`tor,insuficient de puternic pentru a sus]ine titlulc`r]ii: în fa]a parcelei pustii repartizate înB`r`gan, "la cap`tul lumii", al`turi de untat` strìn pe care, pân` nu demult, îl urâse,protagonistul pare s`-[i în]eleag`, în sfâr[it,destinul (cu ironia lui cu tot) [i s` [i-lst`pâneasc`: râsul dezl`n]uit al personajuluieste un r`spuns care întâlne[te circular [iîmpline[te în real râsul simbolic al nouluin`scutdin povestea ticluit` de Ramina. Jacobtrebuie s` fie un înving`tor, în pofidaaparen]elor de etern învins, de instrumentîn mâinile celorlal]i.Pare c`, spre final, viziuneasurclaseaz` fic]iunea, c`povestea sufer`, paradoxal,tocmai din cauza prea-plinuluide întâmpl`ri [i semnifica]ii care se înghesuieîn pagini. Poate c` o miz` foarte mare afost abordat` cu instrumente prea fragile:câteva secole de istorie, destinul unei familii[i al unui personaj nu pot fi epuizate în câtevazeci de pagini de nara]iune tradi]ional`. Deaceea, poate, fidelitatea fa]` de tonalit`]ilerealist-magice ale începutului, ar fi fost salvatoare,întrucât, renun]ând la exemplaritate,ar fi p`strat, mai onest, misterul unorîntâmpl`ri care scap` în]elegerii omene[tiLANSARE DE CARTEFRANCEZIÎN BANAT,B~N~}ENIÎN FRAN}AMar]i, 22 ianuarie 2013, în noul [ielegantul spa]iu al libr`riei "Esotera" (str.Lucian Blaga, nr. 2 ), a avut loc lansareavolumului Francezi în Banat, b`n`]eni înFran]a de Smaranda Vultur (EdituraMarineasa).Au luat cuvåntul Adriana Babe]i, ViorelMarineasa, Alina Radu [i Cornel Ungureanu[i Smaranda Vultur.Volumul urm`re[te avatarurilememoriei [i identit`]ii b`n`]enilor de originefrancez`, bazându-se pe documente inedite[i cercet`ri de teren la Tomnatic (Banat)[i La Roque-sur-Pernes (Fran]a).C~T~LIN DORIAN FLORESCUJacob se hot`r`[te s` iubeascÈditura Polirom, 2012. Traducere dingerman` de Mariana B`rbulescu[i aura în care fuseser` înv`luite, ini]ial,personajele.În fond, acesta este [i punctul forte alc`r]ii în ansamblu: ofer` o poveste bine scris`,care nu ocole[te senza]ionalul, dar careeste îndeajuns de subtil` încât s` surprind`paradoxala al`turare a barbariei [i civiliza]iei,a justi]iei [i a crimei, a delicate]ei [i abjec]iei.Versan]i antagonici ai naturii umane se întâlnescadesea în ac]iunile aceluia[i personaj,într-o bog`]ie a nuan]elor, refuzând catalog`rilestereotipe, simplificatoare.Dincolo de orice tezism, romanul luiC`t`lin Dorian Florescu se înscrie în seria"c`r]ilor bune" care lanseaz` provocarea dea vedea, dincolo de nara]iunile oficiale despreeroismul r`zboiului [i utopia coloniz`rii"Estului s`lbatic", mizeria existen]elorindividuale, detaliul anost, m`runt care, odat`recuperat în plan fic]ional, coloreaz` altfeltabloul marii istorii [i construie[te personajeal c`ror destin cap`t` o valoare simbolic`pentru cititorul contemporan.

orizont9www.<strong>revistaorizont</strong>.roCONTUR contur"FOLOASELE PRIGOANEI"MIRCEA MIH~IE{Scrisul lui Gabriel Chifu — poezia [iproza — st` sub un complicat regim alurgen]elor. Prozele sale sunt, ca not`general`, buletinele clinice ale unor st`ride criz`. Confesiunea — arm` predilect` aautorului — func]ioneaz` asemeni unuiscalpel, nu ca un balsam. Ea adânce[te [ivulnerabilizeaz` un teritoriu mental dejafragilizat, producând reac]ii chimice localede-o dureroas` expresivitate. Singur în fa]aunui univers în]esat de adversit`]i, autorulî[i asum` destinul cu un amestec destupefac]ie, resemnare [i demnitate. E oformul` de mare impact, care te ]ine conectatla pagina scris`, într-un prizonierat asumatcu delicate]e [i pasiune. Crea]ia reprezint`replica fireasc`, rico[eul psihanalitic lacontactul cu energia produs` de un parcursexisten]ial incandescent.Antologia O sut` de poeme(editura Ramuri, 2007)reprezenta un efort deautodefinire [i delimitarea discursului poetic. Ea venea dup` o seriede experien]e ([i) în domeniul fic]iunii,n`scute îns` dintr-o comun` origine liric`.E vorba de acel lirism narativ pe care l-aupracticat pe scar` larg` moderni[tii germani.Expresionist` cu m`sur`, autosuficient` [i,finalmente, indestructibil`, for]a-vector apoeziei lui Gabriel Chifu o constituie capacitateade pozi]ionare în raport cu provoc`rilerealului. Nicolae Manolescu sesiza rolulasumat de autor, într-o prim` perioad`, lamijlocul [i la sfâr[itul anilor '70: de mediatorîntre limbajul, stilul [i sensibilitatea ultimilormoderni[ti români (Sorescu [i St`nescu) [ijovialitatea ironic` a genera]iei care tocmaise preg`tea s` intre în aren`.O astfel de lectur`, pe deplin legitim`,îi include [i pe al]i doi optzeci[ti care [i-aupremers contingentul poetic, Emil Hurezeanu[i Eugen Suciu. Ei alc`tuiesc o triad` "pregenera]iaîn blugi", [i în poezia lor descifreziun dialog transtextual [i cu jocularitateaconstitutiv` a moderni[tilor, dar [i cusolemnitatea nevrotic` a unor "magi[tri aiMor]ii" precum Georg Trakl, Gottfried Bennsau Celan. A existat o perioad`, pân` în 1982,adic` pân` la publicarea c`r]ii de cotitur`,O interpretare a Paradisului, când GabrielChifu ar fi putut s` scrie, f`r` s`-i tremurepana: "Moartea e un Maestru în }arÒltean`"! Din acel moment, crea]ia sa a luato nou` înf`]i[are, s-a limpezit radical. Eanu mai transcrie senza]ii, imagini ori st`ri,ci complicate mecanisme psihologicedesc`tu[ate în raporturile poetului cu lumea.Volumul recent, Însemn`ridin ]inutul misterios, e unadmirabil exemplu alfelului în care inteligen]apoetic` poate beneficia de ceea ceShakespeare numea "foloasele prigoanei".Eul liric, în aparen]` atât de fragil, asediat,amenin]at, reprezint` de fapt singuracertitudine existen]ial` a instan]ei creatoare.Cel care vorbe[te în aceast` carte [i-aconsolidat un spa]iu mental perfect articulat,un turn de veghe, de la în`l]imea c`ruia esteprivit, analizat, disecat peisajul mental care-lînconjoar`. Ori, mai precis, care-l agreseaz`.Ce frapeaz` de la prima lectur` e felul încare Gabriel Chifu [tie s`-[i apere poeziade intemperii [i impurit`]i, de[i nu e protejatdecât de-o armur` fisurat`. În noua viziune— varianta post "paradisiac`" — fiin]auman` r`mâne, a[a cum fusese [i în Artapoetic` din 2003, vulnerat`, un teren alconfrunt`rii dintre via]` [i moarte. Singuradiferen]` e c` spaimele sunt mediate de filtruldiscret al experien]ei. Acum, poetul seîndoie[te, dar nu se mai teme.La un alt nivel, în b`t`lia canonic` dusànterior între filozofie [i istorie, a triumfatcea de-a doua. Poemul, rezultat al uneif`râmi]`ri provocate de asediul neîncetatal unor adversit`]i cvasi-metafizice, eimediate]e [i inevitabilitate. Textul e undecont implacabil, în care specula]iile, ca[i speran]ele, nu-[i mai au locul: "Din trecutulmeu vine un vacarm de neîn]eles,/ din viitorvine o lini[te mare./ Curând, se vor împliniaici, în f`ptura aceasta,/ aidoma armatelorpe câmpul de la Waterloo." Poetul caut`cu obstina]ie ruptura, înfruntarea, dilema.E o progresie inconturnabil` ("Iar ceartaîncet-încet se schimb` în m`cel"), cu unsens unic: dinspre suportabil [i negociabil,spre nefiin]` [i ireparabil.Surpinz`toare, dar explicabil`dat fiind caracterul confesivdemonstratival multora dinpoeme, e încercarea de areduce drama universal` la dimensiuneaumanului. Mai precis, a corpului uman.Cuvântul care apare cel mai des în volumeste trup. Etalon al suferin]ei, dar [i allimit`rii ("Suntem mai mul]i pe acest trup","Ne îmbulzim to]i aici, pe petecul de p`mântal acestui trup"), corpul reprezint` energiaactiv`, organizarea fluizilor magnetici aiplanetei. În felul acesta, poezia devineîntruparea grafic` a unui proces autogenerat,al neostoitei alterca]ii dintre unu [i multiplu.Acutizate, conflictele corespund unui modelbinar, unei transpuneri lingvistice ainevitabilei înfrunt`ri: "Cu trupul tù, gr`dinacui o dezghe]i [i înflore[ti?/ Cu patul cui îlfaci s` zboare?/ Pe cine, pe cine duci pân`la stele?/ În mintea cui te-ai gravat,/ cinese îneac` în tine?")"}inutul misterios" invocat în titlul c`r]iise dovede[te a fi, într-o tehnic` a antifrazei,unul cât se poate de obi[nuit. El nu e unloc anume, ci o aspira]ie: "singur`tatealini[tea".Adic` o entitate pe care poetul opoart` pretutindeni cu sine. Dar mai precisar fi s` afirm`m c` e purtat de ea, într-oimagine în care subzist` [i raccourci-ul dinartele vizuale, [i, în sens invers, ca lascriitorul argentinian, el aleph-ul lui Borges:"apoi strada cu biserica din apropiere/ [icasa mea (m` cuprindea [i pe mine/ stândla mas` [i citind)// Da, am strâns, am rulat/tot universul meu, ca pe un papirus"). GabrielChifu nu se sfie[te s`-[i exprime sentimenteleîn mod direct, construind, elegiac, delicat,dar persistent, un spa]iu al vis`rii [iconfesiunii. Postura e cea a omului învins:învins în aspira]ii, în dragoste, în negustoriametafizic`. Dar tocmai în aceast` acceptarea înfrângerii se afl` speran]a victoriei viitoare.Dup` ce a pierdut totul, el nu are decât decâ[tigat din între]inerea dialogului tensionatcu lumea.Toate acestea sunt, în poezia de dat`recent` a lui Gabriel Chifu, contrabalansatede o irepresibil` nevoie de eliberare. Asemeniunui Iona închis în burta chitului, poetulse sufoc` prins în mecanismul mereu agresiv,anihilant, al existen]ei. Revolta lui nu e îns`sistematic`, ci e mai degrab` un [ir detres`riri spasmodice, poate chiar nevrotice,la contactul cu tentaculele opresive alerealului. Idealul sù se prefigureaz` a fi omulde aer, eliberat de condi]ion`rile fiin]eisociale, ambi]ionând s`-[i construiasc`propria ax` existen]ial` [i s` fac` din eaun centru viabil. Zbaterile lui sunt, la o privireatent`, tocmai transcrierea unui laboriosproces prin care umanitatea încearc` s` sepun` în acord cu determina]iile izvorâte dinnelini[tea, angoasa [i disperarea din interiorulpropriei fiin]e.Ca regul` general`, poemul lui GabrielChifu este o autoscopie lucid`, nesentimental`(de[i zona survolat` e una plin` desentimente), scrutarea unui peisaj moral [imental în care toate b`t`liile au fost pierdute[i iluziile risipite. Condamnat` s` nu se poat`ridica de la sol, asemeni faimosului albatrosr`nit al lui Baudelaire, poezia începe oc`l`torie interioar`, o explorare a limitelor.Metafora turnului de aur, din Am avut, seînf`]i[eaz` drept transcrierea unui procesalchimic-existen]ial e[uat: "Am avut un turnf`cut din aur./ În inim` l-am avut, cred c`la-nceput toat` lumea îl are./ În fiecare ziîmi ziceam c` nici nu se cunoa[te/ [i scoteamdin zid câte o piatr`, str`lucitoare/ [i oînlocuiam cu una oarecare,/ iar pe cea bunò vindeam pe mai nimic.// Nesocotit,risipitor, netrebnic, f`r` minte,/ beam [i m`veseleam, d`n]uiam [i iubeam, // pân` cândturnul interior l-am schimbat tot/ cu altulce arat` la fel, dar e, de fapt,/ o [andrama.// Cu asta am r`mas,/ o [andrama/ mi-ospulber` orice ploaie, orice vânt.// Sunt golit,sunt f`r` zile,/stau pe un pat de lacrimi.//Am o gaur` în piept, sunt sigur, dac` aravea ochi/ [i dac` privirea nu i-ar fi cumvamioap`,/ inima mea ar z`ri cerul înnorat,/f`r` stele din care locuitorii nesfâr[i]i s-auiscursul amar-vizionaralterneaz` îns` cu cel acutconfesiv,conferindretras."D volumului un echilibru [io soliditate invidiabile. O întâmplare existen]ial`dramatic` (un accident) reprezint`prilejul unei radiografii de-o disperat` luciditate.Poetul î[i d` seama c` scara valorilore strâmb`, c` salvarea se afl` în izolare,introvertire [i acceptarea faptului obiectivc` ratarea e inevitabil`. Ca [i Rimbaud,Gabriel Chifu constat` cu stupoare c` "via]ae în alt` parte", c` destinul nu e decât ofars` macabr` jucat` de un demiurgmeschin. În replic`, el abordeaz` tonuldeta[`rii obiective, pozând în cronicar alpropriei nefericiri. E un joc subtil, în care,în câteva poeme, se simt dialogurilesubtextuale cu vizionarismul ludic al luiMircea C`rt`rescu [i visceralitatea juvenilà primului Dinescu.GABRIEL CHIFUÎnsemn`ri din }inutul misteriosEditura Cartea Româneasc` 2012, 120 p.În ciuda cultiv`rii unui fel deegoism sarcastic, întregul discurspoetic al lui Gabriel Chifu esubsumat dorin]ei irepresibile, dureroase,pe alocuri maladive, de a comunica.Al`turi de trup, vântul creeaz` un spa]iusemantic energic absorbant, menit s` legelumea intern`, dominat` de suferin]a liric`,de cea exterioar`, r`scump`rat` de un straniuadamism r`spândit deasupra lumii. Întreagaconstruc]ie st`, de astfel, sub semnul a[tept`riiîncordate a unui Mesager capabil s`dea coeren]`, sens [i profunzime de[ertuluispiritual la crearea c`ruia poetul, asemeniunui nou Laz`r, a contribuit din plin. Oaspetelenem`rginit, un poem de mare for]ìmagistic` [i emo]ional`, reprezint` expresiaacestei tânjiri f`r` obiect, a anticip`rii febrilea ceea ce [tii c` trebuie s` te salveze dar,în realitate, te distruge:"Dac` într-o bun` zi/ cel-f`r`-de-nceput/se na[te în creierul tù, ce te faci?/ Ce tefaci când bradul este mai înalt decât înc`perea,/când pe[tele este mai mare decâtrâul?/ Cum îl g`zduie[ti în c`scioara s`r`c`cioasà min]ii tale/ pe oaspetele acesta nem`rginit?/Atunci, în nem`surata întunecimea vie]ii tale,/ r`sare el luminând ca un becde o mie de wa]i./ Atunci drumurile tale,r`t`citoare toate [i bolnave, se îndreapt`,sub ascultarea lui./ Iar în pietri[ul zadarnicdin vorbirea ta atunci/ se amestec` pepitelede aur din rostirea lui,/ le g`se[ti în ce spui[i nu-]i vine s` crezi.// Da, exist` o bun` zicând \n mintea ta se ive[te/ oaspetele nem`rginit,/pe[tele mai mare decât râul."Însemn`ri din ]inutul misterios îlplaseaz` pe Gabriel Chifu în rândul celormai importan]i, inspira]i [i profunzi poe]iromâni de azi. Volumul reprezint` în crea]iasa nu un vârf, ci un platou aflat la în`l]ime:o însumare de puncte din care se deschidc`r`rile contempl`rii metafizice [i unde seaude, tot mai limpede, chemarea sonorit`]ilormistice. Adversit`]ile sem`nate în acest drumpot [i vor fi eliminate prin metoda cea maigrea, dar [i cea mai sigur`: anulareaintervalului. Adic` prin iluminare [i credin]`.

www.<strong>revistaorizont</strong>.roINSERT insertorizont10C~UTÂND-O PE DEJAH THORISALEXANDRU BUDACPublicat` în Fran]a, în 1987, [i tradusàcum chiar de autor la Editura Humanitas,Explorarea imaginar` a spa]iului are toatecalit`]ile lucr`rilor mai recente semnate deLucian Boia. E captivant`, ironic` [i soliddocumentat`. Ca întotdeauna, mi-au stimulatadmira]ia flerul selectiv [i claritateaargument`rii. Istoricul g`se[te obiecte destudiu interesante acolo unde al]i cercet`torinu se obosesc s` arunce o privire, sintetizândsurse abundente precum o p`dure demangrove. Iconoclasmul, stilul limpede [idemersurile originale i-au asigurat un meritatsucces la public, succes confirmat [i descrâ[netele confra]ilor invidio[i care-ltaxeaz` drept "vulgarizator", uitând probabilc`, de la Galilei la Hawking, de la Darwin[i Freud la Dawkins [i Hofstadter, c`r]ilede popularizare au înso]it mereu [tiin]aautentic`.Explorarea imaginar` a spa]iului pareo carte scris` în joac` de un savantnonconformist, hâtru, ner`bd`tor s`foloseasc` arhivele unde are acces ca s`revin` în lumea copil`riei sale marcat` defic]iunile lui Jules Verne (de altfel, Boia adedicat un întreg studiu scriitorului francez).Volumul va face f`r` îndoial` deliciul acelorscience fiction geeks (din rândul c`rora num` exclud), cùt`tori de piese rare aleliteraturii [i ilustra]iilor de gen, amatorilorde teorii astronomice bizare, celor interesa]ide farse [tiin]ifice, [arlatani nu lipsi]i degeniu, taumaturgi, astronau]i cu joben [i,mai ales, vân`torilor de extratere[tri. Dup`cum reiese înc` din titlu, autorul nu are învedere c`l`toriile spa]iale propriu-zise, cidiversele reprezent`ri despre cosmos dinAntichitate pân` la jum`tatea veacului trecut,adic` în perioadele când imagina]ia b`teatehnologia disponibil`. Aspectul frapant pecare ]i-l relev` citirea acestui istoric al unorstr`vechi obsesii umane îl constituie rupturatemporal`. Între 1609, anul când GalileoGalilei are tupeul s` îmbun`t`]easc` o juc`riede copii [i s-o îndrepte spre cer, [i al DoileaR`zboi Mondial, concep]iile oamenilorprivitoare la planetele sistemului solar [iunivers în genere, acompaniate de specula]ii(culte [i populare, deopotriv`) menite sèxplice ori s` postuleze pur [i simplu formede via]` extraterestre, s-au schimbat mai pu]indecât din anii '50 încoace.Zeii Antichit`]ii nu au încurajatc`l`toriile spa]iale. Totu[i,Thales [i Pitagora intuiauasem`n`rile dintre Lun` [iP`mânt, iar în vremea lui Plutarh,posibilitatea ca Luna s` fie locuit` constituiadeja o tem` veche de dezbatere. Lucian dinSamosata (cca 125-cca 192) descrie în Istoriaadev`rat` o c`l`torie pe o insul` imaginar`[i de acolo spre Lun`, revendicându-[i astfeltitlul de prim autor sf cu mult înainte deomologarea genului, de[i înv`]atul grec îilua în derâdere tocmai pe cei predispu[i s`pl`smuiasc` asemenea aventuri. Universularistotelic, geocentric, va ]ine mult timp înumbr` specula]iile altor filozofi remarcabilireferitoare la pluralitatea lumilor, iar teologiiEvului Mediu nu accept` decât o singur`[i perfect` încununare a Crea]iei. Nominali[tiideschid posibilitatea unor discu]iireligioase pe marginea temei, iar Dante întreprindeun voiaj îndr`zne], dar suntem înc`foarte departe de misiunile Apollo. Abiadup` universul f`r` centru [i f`r` circumferin]`descris de Cusanus, heliocentrismulcopernican, ereziile lui Giordano Bruno [i,desigur, luneta lui Galilei, astronomiaoccidental` devine [tiin]` redutabil`.LucianBoia identific` de labun început una dintretr`s`turile comune cercet`rilorimaginare: distan]afa]` de P`mânt. Cu cât mai greu de str`b`tut,cu atât mai bine pentru fantezie. În epocilemarilor explor`ri, cel`lalt e mai cu seam`strìnul de pe t`râmurile nou-descoperite,"s`lbaticul", îns` "imaginarul posed`propriile legi" [i o ia înaintea geografilor,navigatorilor, astronomilor sau filozofilor.Pe m`sur` ce ajung s` fie cunoscutesistematic prin telescoape, corpurile cere[tidin sistemul solar reflect` în oglind`, fidelori deformat, uneori banal, cel mai adeseafabulos, lumea observatorilor umani. Olucrare precum Entretiens sur la pluralitédes mondes (1686), scris` de Bernard LeBovier de Fontenelle, con]ine descrieri alepeisajului selenar, ale modului de via]` selenit,[i r`mâne popular` pân` dup` jum`tateasecolului al XIX-lea, în ciuda acumul`riidovezilor c` Luna nu poate fi locuit`. Dac`Fontenelle era mai degrab` un impostorimaginativ, astronomul englez de originegerman` William Herschel (îi dator`midentificarea planetei Uranus [i calotelorpolare mar]iene, plus alte asem`n`ri între"planeta ro[ie" [i Terra) se folose[te în veaculal XVIII-lea de autoritatea [tiin]ific`dobândit` prin experimente serioase ca s`conving` lumea de existen]a vie]ii pe toateplanetele, stelele [i chiar pe Soare ! De[iextratere[trii nu s-au num`rat printrepreocup`rile lui Charles Darwin, asta nui-a împiedicat pe entuzia[ti s`-i aplice teoriilepretutindeni în spa]iu. Evolu]ia se manifest`la fel, oriunde exist` condi]iile necesaredeclan[`rii procesului. Camille Flammarion(1842-1925) [tia bine ce face atunci cânda aplicat darwinismul la scar` cosmic`.Astronom dedicat, filozof moderat, spiritist,adept al migra]iei [i reîncarn`rii sufletelor,autor de literatur` de anticipa]ie, Flammariona ridicat credin]a în via]a pe alte planete larang de institu]ie. Pare mai degrab` un tipdin anturajul c`pitanului Nemo, decât opersoan` real`.Succesele astronomilor, dar [i charsimaunor diletan]i para-[tiin]ifici au consecin]estranii. F`pturile mitologiilor [i s`lbaticiide odinioar` cap`t` colorit intergalactic (cuo dominant` verde). Presupozi]ia c` lumiledin spa]iu sunt mai bune, mai civilizate,readuce în discu]ie probleme teologice. Secaut` echivalentul fructului oprit pe solmar]ian. Se cer justific`ri pentru mântuireaaltor creaturi r`spândite prin univers (elenu pot fi, de bun` seam`, decât cre[tine).Fic]iune, demonstra]ie avizat`, politic`,reflex metafizic. Imposibil s` le cerni.P`mântul este prea s`rac pentru vizionari.Forme de relief teribile, clim` dramatic`,ere geologice sinuoase, vegeta]ie transgresiv`,rase pitore[ti, zenit unde concureaz`mai mul]i sori, canale de iriga]ii grandioase,ora[e zbur`toare, temple vizibile de pe Terra,sta]iuni spa]iale, lumi diferite pe acela[i astruîncremenit pe ax`, m`ri de o frumuse]e indescriptibil`.Trebuie doar s` g`se[ti mijloculde deplasare adecvat pentru a le contempla.Marte [i Venus stau în topul destina]iilor,urmate de Mercur [i Jupiter. C`l`toria sepoate realiza cu ajutorul aripilor ata[ate,baloanelor de toate felurile, prinzând cometede coad` sau înmagazinând energie spiritual`(preferabil din India) în sisteme de propulsiespeciale, atr`gând Luna spre P`mânt cu unmagnet colosal ("metoda Laurie") saulansându-te într-un obuz mobilat, dac` aicuraj s` te bagi în tun, fire[te. Po]i fura ideide la vizitatorii din spa]iu sau po]i visa, a[acum a procedat domni[oara Smith când afurnizat prima mostr` de scriere mar]ian`,surprinz`tor de asem`n`toare francezei. Câtdespre ceilal]i ...Creaturab`loas` [i pizma[`din Alien [i vân`torulculturist cu crab în loc decap din Predator fac figur`de conferen]iari pleo[ti]i pe lângèxtratere[trii vintage. Gelatino[i, chitino[i,bipezi, monopede, polipozi, ciclopici, uria[iacolo unde for]a de gravita]ie e mic`, pitici,pe t`râmurile cu gravita]ie mare, în]elep]imacrocefali, vampiri înaripa]i ([i excita]i),batracieni imprevizibili, androgini suficien]i,hibrizi paradoxali, brontozauri, telepa]i,umanoizi – burghezi, rasi[ti, utopici,sindicali[ti, fasci[ti, comuni[ti revolu]ionari(mai ales extratere[trii consemna]i de c`treru[i), organiza]i în caste r`zboinice saupacifi[ti –, fantomatici, creiere electriceautonome ce te duc azi cu gândul la st`pânulma[inilor din Matrix Revolutions, pe scurt,un regn inepuizabil.Autorii de literatur`, mereu în avangardaexplor`rilor, se dovedesc, când nu de-adreptul profetici, în orice caz coeren]i [iperspicace (Swift, Verne, Wells). Alteori,inventeaz` f`r` s` ]in` cont de acurate]ea[tiin]ific` (Maupassant, Burrougs, Bradbury,Heinlein), oferind publicului antologice lumiimposibile. I-am evocat pe cei mai faimo[idintre scriitorii men]iona]i de Lucian Boia,mul]i sorti]i uit`rii, întrucât îmi amintesc[i acum frisonul pe care mi-l producea, acumvreo trei decenii, ascultarea povestirii TheCrystal Egg (n-o aveam în volum, ci pe undisc de vinil), prima cu mar]ieni pe caream auzit-o. Abia în 1997 am ascultat pecaset` celebra emisiune radio The War ofthe Worlds a lui Orson Welles. Pasiuneaistoricului reaprinde pasiunile cititorului.M` num`r [i eu printre admiratoriic`pitanului John Carter, eroul lui Edgar RiceBurroughs din A Princess of Mars [i celelaltevolume ale ciclului Barsoom, veteran alR`zboiului civil american, iremediabilîndr`gostit de superba Dejah Thoris, femeiacare te face s` regre]i c` nu te-ai n`scut ro[usau m`car verde (Borges, e de notorietate,nu a r`mas nici el imun la farmecul prin]esei).Iar Cronicile ... lui Ray Bradbury mi-au fostcândva carte de c`p`tâi. Faptul c` genul î[iare propriul mers se vede [i din faptul c`,în 1961, a[adar cu doar opt ani înainte depasul lui Neil Armstrong, mar]ianul hippiedin Stranger in a Strange Land îi confer`lui Robert Heinlein statutul de autor cult.Tema era departe de a se fi epuizat.Am remarcat preferin]a lui Lucian Boiapentru anticipa]ia francez`, mai pedant`, maitehnic`, mai ra]ionalist`. Îi prefer aventurileanglo-saxone, sportive, violente, centratepe action, de aceea a[ aminti un roman aparte,f`r` ca prin asta s` aduc vreun repro[ listeiautorului, altminteri impecabil`. E vorbadespre A Voyage to Arcturus (1920) alsco]ianului David Lindsay, un fantasygnostic pentru acei happy few care se potbucura de orgii imaginative cu fineramifica]ii filozofice, pies` unicat de oincontestabil` valoare literar`.Ai putea fi tentat s` prive[tipeste um`r scornelile dedemult. Ca [i cum speciauman` s-ar fi maturizatbrusc odat` cu Internetul. Lucian Boia sus]inealtceva în concluzie. {tiin]a a progresatenorm risipind totodat` aura miraculoasà specula]iei, îns` visurile vechi nu dispar.{tim c` pe Marte nu locuiesc [obolanicu tromp`, dar modulul Curiosity e acolo[i caut` pentru noi. Crea]ioni[tii î[i fac încontinuare de cap încercând s`-i împace peAdam [i Eva cu genomul, multiplexurileduduie de atacuri din spa]iu, iar administra]iade la Washington tocmai a fost nevoit` sèxplice publicului de ce nu-[i poate permites` construiasc` o Death Star. Între timp,autorii de science fiction î[i v`d de problemelelor (r`zboaie pentru resurse, epidemii,criza alimentar` – subgenul biopunk vinetare din urm`) [i, pe termen lung, s-ar puteas` aib` dreptate. Acelora care se îndoiescînc` de puterea imagina]iei le recomand s`deschid` Explorarea... lui Boia. Noi, ceilal]i,ne-am instalat deja în nave.

orizont11www.<strong>revistaorizont</strong>.roCRONICA EDI}IILORcronica edi]iilorINTIME REBRENIENEALEXANDRU RUJADe-a lungul anilor am scris desprevolumele din Edi]ia Rebreanu, realizat` deNiculae Gheran cu o pasiune [i perseveren]`demne de invidiat, cu un profesionalism greude egalat [i cu o tenacitate mereu de admirat.În acest fel a reu[it s` încheie ceea ce atâteaaltele a[teapt` s` fie încheiate : o edi]ie critic`.Nu mai insist asupra situa]iei dezastruoasea edi]iilor critice în România [i adezinteresului factorilor de decizie cultural`pentru a se putea finaliza acest act de cultur`major`. Repet, munca la o edi]ie critic`presupune competen]` filologic`, calit`]i decritic [i istoric literar, abilit`]i de comparatist,deprinderi de hermeneut, talent de creator,cuno[tin]e de editor, familiarizare cuarhivele, pasiune [i tenacitate. Am scris demai multe ori despre acest lucru dar apelula ajuns la urechile surzilor. Cu atât mai multtrebuie apreciat` munca lui Niculae Gheran[i deschiderea spre cultur` g`sit` la MuzeulJude]ean Bistri]a, institu]ie cu care colaboreaz`fericit.În volumul 21 din Opere, edi]ie critic`de Niculae Gheran, a fost publicat` coresponden]ade familie, organizat` pe dou`sec]iuni: Scrisori c`tre p`rin]i [i fra]i (zecescrisori) [i Scrisori c`tre Fanny [i Puia (restulscrisorilor pân` la 389). Volumul Intimecuprinde 405 scrisori, de data aceasta nudoar ale scriitorului c`tre Fanny ([i Puia),ci [i ale acesteia c`tre Liviu Rebreanu. ÎnCuvânt înainte Niculae Gheran prezint` odiseeaacestei coresponden]e, legat`, evident[i de situa]ia jurnalului sau altor texte rebreniene.În recuperarea acestui material [i maibuna cunoa[tere a situa]iei un rol importantl-a avut cuno[tin]a [i chiar prietenia cu RaduVasilescu, c`s`torit cu Puia.Prin Radu Vasilescu a ajuns s`cunoasc` mai bine o epoc`revolut`, dar "fascinant` îns`prin ascunzi[urile ei", s`în]eleag` mai bine via]a teatral`, deoareceacesta "[tia în am`nunt culisele vie]ii teatralecu toat` istoria celebrit`]ilor, v`zut` din afararampei." Nu este ocolit diferendul cu FannyRebreanu, dificult`]ile ivite în realizareaedi]iei din cauza acesteia, imixtiunea ei întextul jurnalului ca [i dorin]a de a cosmetizaori ocoli anumite momente din via]ascriitorului, cum au fost episoadele deten]ieide la Gyula ori V`c`re[ti. R`spunsuleditorului este tran[ant [i în consens cuadev`rul necesar în editarea unei opere:Manuscrisele, alte opere, inclusiv coresponden]aau fost predate spre p`strare Academiei,restituite la solicitarea lui Fanny, maitârziu, când Rebreanu nu mai era "tr`d`torulde neam". Coresponden]a a fost returnat`doar par]ial, fapt ce a f`cut posibil ca s`fie conservat` [i p`strat`, iar acum s` poat`fi editat`. Gabriel {trempel a pus de-o partemulte documente, între care [i scrisoriledintre Liviu [i Fanny Rebreanu, descoperitemai târziu [i publicate acum integral.Volumul Intime include coresponden]acuprins` între 14 august 1911 [i 24 decembrie1943. Prima scrisoare este concis`,informativ`, cu o doz` de afec]iune. "Înmijlocul tuturor neajunsurilor împreunatecu c`l`toria, a certurilor cu chelnerii [ihotelierii, m` gândesc cu drag la tine [i-]is`rut mâinile. L. Rebreanu." În acel ansitua]ia lui Rebreanu era dificil`. EmilGârleanu, pe atunci director al TeatruluiNa]ional din Craiova, l-a angajat secretarliterar la teatru, un gest prietenesc [i de ajutorpentru prozator, care pân` atunci publicasedoar câteva nuvele [i schi]e, iar reac]iilecriticii nu erau înc` în totalitate favorabile.Ultima scrisoare, tot scurt` [i concis`, estetrimis` de Fanny. Scrisoarea vine tot într-operioad` dificil` a scriitorului din cauza st`riide s`n`tate tot mai precar`.Între aceste borne temporale se deruleazò coresponden]` ce devoaleaz` lucruri,evenimente, atitudini, p`reri, fapte, situa]ii,st`ri suflete[ti etc. ce erau cu circuit închis,destinate vie]ii intime, rela]iei doar dintrecei doi so]i. Numai c` un om public cascriitorul [i un scriitor de notorietatea luiLiviu Rebreanu nu poate avea un asemeneatip de existen]`, o existen]` strict privat`.{i atunci, aceste intime au devenit publice,luminând dintr-un alt unghi personalitateamarelui scriitor. C` romancierul era un caracterintegru, dac` mai era nevoie s` se afirmeacest lucru, o poate dovedi [i o privirecomparativ` între aceste scrisori [i nota]iiledin jurnal. Nu exist` inadverten]e dintreinforma]iile din jurnal [i unele date oriinforma]ii cuprinse în aceste scrisori.Perioada propice scrierii operei luiliterare era aceea când r`mânea singur acas`.De altfel, din lectura scrisorilor nu rezult`cu suficient` claritate c` Fanny ar fi asiguratlini[tea necesar` crea]iei, eliberându-l pescriitor de o seam` de obliga]ii gospod`re[tisau financiare. Printre multele greut`]icotidiene consemnate în scrisori, mai alesîn perioada r`zboiului când prozatorul seafla la Ia[i, se desprind [i informa]ii desprevia]a literar`, despre litera]ii, actorii saupublici[tii cu care scriitorul se întâlnea, datedespre propriile scrieri, starea sufleteasc`în care se afla în diverse momente. Nu suntpu]ine referirile la lumea actorilor, la situa]iadin teatru. Merge la "Na]ional" s` asiste lalectura unei piese a lui Camil Petrescu, apoi,împreun` cu Sorbul, la Minulescu acas`pentru lectura unei piese a acestuia.(Scrisoare datat` Bucure[ti, 30.VII.1924)Din scrisori se poate refacecu exactitate turneul[ez`torilor literare din ]ar`(Deva, Lugoj, Caransebe[,Timi[oara, Arad, Oradea Mare, Satu Mareetc.) sau al c`l`toriei prin ora[ele europene(Zagreb, Leibuch-Lubljana, Vene]ia, Bologna,Firenze, Roma, Madrid, Lvov, Cracovia,Berlin, Hamburg, Oslo, Londra, Paris).În strìn`tate este interesat de toateaspectele culturale, de mi[carea literar` [iteatral`. "{i, în sfâr[it, am luat dou` biletepentru seara la Schauspielhaus (teatrulstatului, ceva ca Na]ionalul nostru), undes-a jucat ]es`torii de Hauptmann, în regialui Leopold Jessner, cel mai mare regizorde azi al Germaniei." (Scrisoare datat`Duminec`, 11 martie 1928, ora 3 d.a., pevaporul Kong Ring, printre insulele daneze– Oslo, 12 martie 1928, luni, ora 3.d.a.).La Oslo vizioneaz` spectacolele de la TeatrulCentral, – Comedia iubirii, Strigoii,Du[manul poporului, Ra]a s`lbatec`,viziteaz` Expozi]ia Ibsen de la BibliotecaUniversit`]ii, sus]ine conferin]e, particip`la întâlniri cu scriitorii norvegieni, acordìnterviuri ziari[tilor. La Londra este interesats` vad` "tot ce e mai important de v`zut înLondra". Vrea s` înving` timpul printr-unprogram condensat cu o evident` dorin]`de a-[i îmbog`]i zestrea cultural`.Scrisorile nu sunt exaltate subtensiunea unei iubiri necontrolate,ci sunt mai mult textede înv`luitoare afec]iune, decele mai multe ori confesiuni care se încarc`îns` nu atât de destìnuiri cât de informa]ii,st`ri, întâmpl`ri, sfaturi etc. Adres`rile [iapelativele sunt diverse [i ele pot avea oînc`rc`tur` simbolic`, mai ales sub presiuneast`rii suflete[ti în care au fost scrise (citezdoar din scrisorile adresate lui Fanny, darsunt foarte multe în care în formula de adresareeste inclus` [i Puia) – "F`nicule drag","Fanny drag`", "F`nicule dorit [i drag", "F`niculenepre]uit [i dorit", "Nevestica meafrumoas` [i adorat`", "Iubita mea Fannydorit`", "Prea iubita mea nevestic`", "Fannyprea iubit`", "Iubita mea jum`tate", "Iubit`nevestic`", "Scump` [i sfânt` nevast`","Mult iubita mea jum`tate de suflet", "Multiubita [i dorita mea nevestic`", "Sfânta measo]ie [i iubit` nevast`", "Scumpa [i doritamea nevestic`", "Mult iubita mea tovar`[`de via]`", "Mult dorita mea nevast`", "Iubitamea tovar`[` de via]` [i de toate", "Iubitamea tovar`[` de toate mai ales de cele grele","Prea scump` nevestic`", "F`ni[or drag","Iubita mea so]ioar`".Cealalt`linie de adresare estemai uniform`, cu o trepida]ieu[or monoton` a cuvintelor,cu o rotire a acelora[i cuvinteîn sintagme – "Liviul meu bun [i drag!","Liviule drag`", "Liviule scump", "Scumpulmeu [i dragul meu", "Dragul meu drag","Liviule scump [i drag", "Liviul meu drag[i bun", "Liviul meu scump [i bun", "Liviulmeu drag, scump [i bun", "Liviule scump,mic, drag [i dorit", "Liviul meu scump [idrag", "Liviul meu scump", "Scumpul [ibunul meu Liviu", "Liviul meu bun, scump[i mult iubit", "Iubitul meu Liviu", "Scumpul[i iubitul meu Liviu", "Iubite [i drag`Liviule", "Liviul meu, scumpul meu","Scumpul [i nepre]uitul meu Liviu","Scumpul [i mult prea iubitul meu so] Liviu".Dincolo de dorin]e, întâmplarea saupoate jocul destinului fac ca lucrurile [iNOU la POLIROMLIVIU {I FANNY REBREANUIntimeEdi]ie de Niculae Gheran; Text ales [iaparat critic de Niculae Gheran,stabilirea textelor în colaborare cu DanaHitica[-Moldovan, Teodor Papuc [iLoren]a Popescu, indici de Teodor PapucEditura Academiei Române, Bucure[ti,2012, 598 p.evenimentele s` se a[eze într-un anumit fel.Într-o scrisoare, Fanny î[i exprima dorin]aca scrisorile s` fie citite doar de so]ul ei –"Liviule drag` nu l`sa scrisorile mele pebirou. Închide-le. Nu vreau s` le citeasc`nimeni, afar` de tine" (Scrisoare datat` Paris,12 noiembrie 1928). Ascunse, poate, atuncide ochii iscoditori ai celor ce le vizitau casa,ele au devenit publice [i exist` acum înmarele timp al literaturii. Se adaug` altorvalori de acest tip din spa]iul culturii. Unasemenea fel de scrisoare a disp`rut deja[i nu va mai reînvia ca tip de comunicare,afectiv` sau simplu informativ`, întreoameni. Cu atât valoarea epistolarului estemai mare, cu cât este o eviden]` c` trìmîn lumea altui tip de comunicare...

www.<strong>revistaorizont</strong>.roCIVITAS civitasorizont12ION IANO{I {I OBSESIAÎNGERULUI RO{UVLADIMIR TISM~NEANUPe unii intelectuali, cabaretul Istorieii-a fascinat pân` la distrugerea individualit`]ii.Nu e vorba aici de filmul ÎngerulAlbastru, de profesorul Unrat, eroul lui HeinrichMann, de Marlene Dietrich, ci de ÎngerulRo[u al crezului marxist. Am apucat s` citescenormul volum de amintiri al lui Ion Iano[i,ap`rut la Polirom. Intitulat` Interna]ionalamea. Cronica unei vie]i, cartea ar fi pututfi un real cri de coeur, o m`rturisire a unuiintelectual octogenar despre cum a fost sedusde radicalismul marxist, despre abdic`rilef`cute în numele unei sacralizate Cauze.Despre cum [i-a abandonat, de fapt, vremede decenii, voca]ia umanist`. Ori, mai exactspus, despre cum [i-a reprimat aceast` voca-]ie. Mai ales c` Ion Iano[i [tie foarte binece-au scris Soljeni]în, Nadejda Mandelstam[i Vasili Grossman despre acest subiect. Acorespondat, afl`m, cu N. Steinhardt. Cugentile]e, acesta i-a spus adev`ruri amare.Sigur, omul a f`cut [i mult bine. I-asus]inut, în momente dificile, pe GabrielLiiceanu [i pe Ileana M`l`ncioiu. Dar af`cut-o, asemeni unui Dumitru Ghi[e, cafunc]ionar al sistemului, ca ideolog, ca omde încredere. Era unul dintre autorii cei maide încredere pentru referate editoriale. Încercas` fie generos, nu avea bucurii demolatoare.A participat, cu mai mult sau mai pu]inzel, la un joc falsificat din capul locului.Putea ac]iona altfel? Aceasta este problemasa, nu a mea.Din p`cate, manevrând formul`rialunecoase, profesorulIano[i se sustrageunui asemenea demersdemistificator [i sucomb` unei viziuni falsedespre lumea în care a trìt. Paginile desprereprimarea de c`tre Securitate [i de activi[tiide partid a studen]ilor de la Facultatea deFilosofie în septembrie 1965 ascund maimult decât dezv`luie. Într-o situa]ie similar`,în martie 1968, la Var[ovia, un LeszekKolakowski ([i nu doar el) s-a solidarizatdeschis cu studen]ii rebeli. A fost eliminatdin Universitate, a emigrat. La fel [i StefanMorawski, un celebru estetician marxist.Erau, acei profesori, oameni de stânga. Auavut curajul s` sfideze un regim comunistîn curs de fascizare. La Bucure[ti, decanulTudor Bugnariu a reac]ionat în chip demn.A pl`tit pentru curajul sù.Promi]ând s` fie o confesiune necru-]`toare, volumul este de un partizanat dezolant.Profesorul Iano[i nu se poate în`l]adeasupra pornirilor prea-umane, pl`te[te poli]e[i se r`zbun`. Scrie fi[e biografice precum,pe vremuri, la Sec]ie. Sunt mai multecazuri care pot ilustra ceea ce men]ionezaici. Ura pentru Mircea Mihìe[, de pild`,îl orbe[te. Nu-i poate ierta rostirea unorlucruri pe care nici m`car prietenii domnuluiIano[i nu le pot nega: c` a fost, între 1955[i 1965, instructor la CC al PMR, în cadrulSec]iei de Literatur` [i Art`. Nu era o func]ieca oricare alta. Iar Ion Iano[i nu era un primitiv,precum al]i instructori. Era subtil [isofisticat, [tia ce face. Poza naivit`]ii retroactivenu-l serve[te [i nu convinge. Pân`[i Dumitru Popescu a scris cu mai mult`duritate despre atmosfera sufocant` a anului1958, despre prigoana împotriva intelectualilor.Este greu de crezut, dar acest gânditorcosmopolit, cunosc`tor profund al marilorcurente filozofice ale modernit`]ii, a trecutprin secolul Gulagului [i al Auschwitz-uluif`r` a pricepe ce a însemnat de fapt totalitarismul.Vorbim despre un om care i-a cititatent pe Kant [i pe Kierkegaard, pe Nietzsche[i pe Berdiaev, un specialist în Dostoievski[i Thomas Mann, dar care nu reflecteaz`la problema Rùlui. Nu a unui Rù abstract,ci a Rùlui pe care l-a slujit chiar el, specialistîn cultura rus` [i în cea german`, admiratornu doar al lui Thomas, ci [i al lui HeinrichMann. Mai precis, spre a relua formula luiVladimir Soloviov, al Rùlui ca falsificarea Binelui. Se crede [i el un "vinovat f`r`vin`". Se în[eal`. S` fii orb în anii 50 esteun lucru, s` r`mâi orb [i în ziua de azi estealtceva.Profesorul Iano[i are o problem`cu mine. Sunt mai prezent încarte decât fostul sù [ef încadrul Direc]iei de Propagand`[i Cultur` a CC al PMR, Leonte Rùtu (undetaliu: nu am fost rud` cu acesta). Nu-mipoate ierta, mai presus de toate, rolul pecare l-am jucat în coordonarea "RaportuluiFinal". Nu poate subscrie la ideea c` a existatun "regim comunist" [i, cu atât mai pu]in,la concluzia c` acest regim a fost criminal[i ilegitim.Iat` cum în]elege el s` m` "lichideze".Citeaz`, cu o precizie de contabil, titlurilearticolelor mele din Dic]ionarul social-politic(iunie 1981), dar nu spune cine au fost ceilal]iautori. De ce nu scrie la fel despre profesorulVasile Morar? De ce nu spune ce articolea semnat acesta (tot cu ini]iale)? Este VasileMorar, un gânditor pe care îl respect, "exonerat"doar pentru c` a r`mas fidel memorieilui Niculae Bellu [i pentru c`-l admira peautor? Concesiile jenante, recunosc, de-odinioar`sunt selectate cu scopuri v`dit vindicative.Se scot de la naftalin` citate alesecu penseta pentru a-i compromite pe ceicare gândesc altfel decât cel numit cândva,în glum`, "umanistul de serviciu" al partidului.Metoda este cunoscut`, se nume[tecitat decontextualizat, a fost practicat` pevremuri la "Scânteia", ca s` nu mai vorbescde "S`pt`mâna", [i este [i azi utilizat` princotidianul.ro (v. "contribu]iile" d-lui AdrianMajuru) ori pe bloguri marginale. Chiar IonIano[i a fost încondeiat astfel, deci ar fiîn]elept s` fie un pic mai prudent…Ion Iano[i confund` teza mea delicen]` (sus]inut` în 1974, ap`rut`în 1976) cu aceea de doctorat(sus]inut` în noiembrie 1980).Apoi, ce scria [i ce spunea Janina Iano[i,altminteri o fiin]` admirabil`, în acei aniglorio[i? Ion Iano[i g`se[te alibiuri pentruun Radu Florian, ideolog al PCR specializatîn discursul de tip "eurocomunist". Cematerie preda Radu Florian la Facultateade Filosofie? Din câte [tiu ([i [tiu bine),era vorba de socialism [tiin]ific. C` nu repetastupid lozincile oficiale, e adev`rat. RaduFlorian era un apologet al fundamentelorbol[evismului, nu trebuia s` cânte osanaleconjuncturale. El era un zelot pe lung` durat`,cum s-a v`zut [i dup` 1989.Nu scuz propriile mele erori. Le-amrecunoscut [i le regret. Dar n-am fost activist,n-am scris în "Era Socialist`" [i în "Scânteia",n-am lucrat în aparatul ideologic. De ce nuspune, totu[i, Ion Iano[i c`, în urma plec`riimele, în septembrie 1981, volumul a fostretras din circula]ie? De ce nu spune c` n-am semnat articole despre "gândirea Ceau-[escu" precum prietenul sù Nicolae Kallos,în Mica Enciclopedie de politologie? PeKallos, profesor de marxism vreme de deceniila Cluj, îl trateaz` cu ginga[` pre]uire.Îl persifleaz` în schimb pe "renegatul" IosifSava. De ce? Pentru c` Iosif Sava n-a maivrut s` se complac` în minciun`. De GabrielLiiceanu nu mai vorbesc. Este totu[i o prob`de arogan]` ca un fost instructor al CC,membru în varii BOB-uri, comitete [i comisiipân` în ultima zi a dictaturii, membru titularal Academiei de {tiin]e Sociale [i Politice,[ef de catedr` la cea mai ideologizat` facultatedin înv`]`mântul de stat, autor de "reportajedin actualitatea socialist`" publicate înanii 70 pe prima pagin` a "Scânteii", s`-[ipermit` s` scrie astfel. Nu doar despre mine.Este fals c` eram "ultrastângist".Direc]ia pe caremergeam era aceea a revizionismului marxist. În anii 70eram tot mai influen]at de Hannah Arendt,de Raymond Aron [i de Leszek Kolakowski.Eram un avid cititor al lui Marcuse [i allui Adorno. Desigur, tân`rul Lukacs [iGramsci. Am citit [i am citat trilogia kolakowskian`"Principalele curente ale marxismului".El, Ion Iano[i, n-a în]eles niciodat`ce a fost ispita celuilalt marxism, a marxismuluioccidental. A r`mas pân` azi prizonierulunei obsesii, aceea a Îngerului Ro[u.Singurul lucru adev`rat în ceea ce m` prive[te,care chiar mi-a f`cut pl`cere, estec` m` nume[te un "aventurier al ideilor".Accept cu mândrie acest apelativ. Am fost[i r`mân îndr`gostit de aventura ideilor. Darnu uit c` ideile au consecin]e, uneori de-adreptul catastrofice. Un adev`r esen]ial pecare profesorul Iano[i, maestru al ra]ionaliz`rilordialectice, prefer` s`-l oculteze oris`-l edulcoreze.IIAflu c` în "Observator Cultural", doamnaprofesoar` Lavinia Bârlogeanu îmi dò lung` replic`. În superlativa ei recenziela volumul de amintiri al fostului ei profesorde estetic`, doamna Bârlogeanu se referea[i la mine drept "Volodea" Tism`neanu.În ansamblul c`r]ii lui Iano[i, numele meueste men]ionat adeseori, a[a cum semnez,adic` Vladimir Tism`neanu. Lavinia Bârlogeanu,cunoscut` pentru jongl`ri dubioasecu ghilimelele, a preferat s` recurg` la apelativul"Volodea" folosit cu ghilimele, odat`, de Iano[i. Dup` care, când am protestatpe portalul "Contributors", a s`rit la atacofensat`.Problema ghilimelelor r`mâne, doamnaprofesoar` este cumva angoasat` de aceste"pârdalnice" (vai, ce neao[ism superb!)semne. Are [i motive. Are ceea ce se cheamùn track record, [i nu unul demn de laud`.Doamna Bârlogeanu a inventat cândva uncitat aberant [i i l-a atribuit, cu ghilimele,lui Horia Patapievici. Când a fost rugat`s` ofere textul incriminat, s-a ascuns înspatele unor sofisme penibile. În final, adeclarat c` regret` eroarea formal`, dar c`,în con]inut, cuvintele acelea ar fi putut fiscrise de H.-R. Patapievici.Nu cred c` profesorul Iano[i m-a"alintat" vreodat`. Nu cred c` doamna Bârlogeanuavea motive s` se refere la mine întermeni de un familiarism prin nimicjustificat. Nu suntem prieteni, nu ne-amîntâlnit niciodat`. Am o semn`tur` public`,am un nume pe care autoarea îl cunoa[te,deci nu v`d ra]iunea acelei referin]e altfeldecât într-un scop insinuant.Continuare \n pagina 23

orizont13www.<strong>revistaorizont</strong>.roCIVITAS civitasGALERIA MON{TRILORMARIUS STANDe la bun început, Lumea secret` anomenclaturii nu pare a fi în mod cu totuldecisiv o cùtare a timpului pierdut, de[iVladimir Tism`neanu însu[i va fi primit învarii ocazii calificativul m`gulitor de"proustian". Volumul cade sub speciamemoriilor, dar o face cu o not` de originalitatecare merit` o aplecare mai atent`. Cred de labun început c` Vladimir Tism`neanu nu poatefi în]eles doar din aceast` carte sau din texteleautoreferen]iale postate de-a lungul timpului,ci doar în contextul mai larg al întregii salefr`mânt`ri intelectuale, de la Noua stâng` [i{coala de la Frankfurt, trecând prin Mizeriautopiei, Reinventarea politicului, pân` laStalinism pentru eternitate [i The Devil inHistory. Volumul de fa]` nu este portretul cuP mare al autorului, ci un moment de repaus[i maturitate, dar [i, deopotriv`, de reflexivitate[i autoevaluare contextual`. De altfel, partedin Lumea secret` reprezint` o punere laolaltà unor texte publicate pe parcursul ultimilordoi ani, pe aceea[i tem` — nomenclatura.Pe de-o parte, putem spune c` — dac` es` insist`m în paradigma proustian` — madlenaprofesorului Tism`neanu este reprezentat`tocmai de continuitatea elitelor vechiului [inoului regim care a f`cut ca, dup` 1989, mul]idin clasa nomenclaturii s` str`luceascòstentativ pe scena vie]ii publice române[ti.Nu to]i, dar suficien]i. Autorul vedecontinuitatea, o constat`, apoi o rememoreaz`.Timpul în care se întoarce nu este o capsul`moart`, chihlimbarizat`, ci timpul uneicontinuit`]i istorice. Este în fond o memorieinvoluntar` stârnit` de un trecut foarte "aliveand kicking". Vladimir Tism`neanu nurememoreaz` o lume disp`rut`, ci una cares-a contopit, prin varii mistific`ri [i procesede tranzitivitate, cu prezentul. Simbolic, saudin contr`, explicit-fizic. Personajele lumiisecrete, stinse sau, din contr`, înc` vii, reprezint`declan[atorul involuntar al unei memoriipersonale [i subiective. De altfel, profesorulTism`neanu nici m`car nu pretinde c` relateazèxhaustiv sau c` o face irevocabil, ci c` o faceonest, prin prisma propriilor contiguit`]i cureferen]ialul.Pe de alt` parte, Lumea secret` nu estedoar o fresc` a unor oameni [i locuri, ci [i osociologie implicit` a unor mecanisme [iinstitu]ii. Nu doar un album de familie, ci [iun efort de redare a func]ionalit`]ii aparte aregimului comunist. Unul din multele lucruripe care le înve]i când scrii despre istorie este[i faptul c` drama istoric` nu rezid` într-unsimplu eveniment consemnat cronic`re[te, ciîntr-o întreag` gam` de trìri particularizate.Vladimir Tism`neanu are, concomitent,avantajul [i dezavantajul de a fi trìt în vâltoareadramei totalitare, paradoxal absorbit în deplinaei alteritate. Sortit ei, dar [i împov`rat de aceast`"apartenen]`", autorul î[i în]elege efortulanamnetic inclusiv în cheia unui exerci]iunecesar de dezvr`jire ideologic`. Vorbind –invocându-l pe Ken Jowitt – despre "castelulmedieval baricadat al comunismului de tipsovietic", el arat` nu doar cum a fost posibil,ci [i de ce nu trebuie s` mai fie posibil. Tocmaide aceea, în chip de prim corolar, efortul luiVladimir Tism`neanu-memorialistul trebuieîn]eles în deplin`tatea profilului sù public[i intelectual post-decembrist, de om care deconstruie[te,pas cu pas, oroarea totalitar`.{i departe de a fi un nou Pavlik Morozov(a[a cum nu pu]ini s-au pripit s`-l eticheteze,fie cu prilejul condamn`rii oficiale a regimuluiîn decembrie 2006, fie cu ocazia oric`rui textmai intim, autoreferen]ial), Vladimir Tism`neanuîn]elege s` trateze principiile cu egal`m`sur`, dincolo de subiectivisme [i relativismemorale. De altfel, autorul explic` [i se explic`mai mult decât cumsecade, încercând o dat`pentru totdeauna s` arate derizoriul acuza]iilorde paricid simbolic care au marcat de atâteaori în ultimii ani ebo[ele publice aledetractorilor sì.Vladimir Tism`neanu, produsul fortuit allumii secrete despre care face vorbire, nu sufer`nici m`car o secund` de ipocrizie sau reainten]ie. Din contr` ([i aici pot fi urm`rite [iconfirmate toate interven]iile publice aleautorului), el recunoa[te constant meritele [imarcajul profesional al unor figuri publicecontemporane (copiii nu sunt imagineaindelebil` a p`rin]ilor), dincolo de oricedescenden]e întâmpl`toare. Este, de fapt, ceeace î[i aplic` lui însu[i: o lup` de obiectivitate,dublat` de un set de principii imuabile. P`rin]ii[i copiii (titlul întrev`zut ini]ial al c`r]ii) numai au leg`turi ombilicale sau spirit de cast`,ci adev`rate [i necesare axiologii distincte.Vladimir Tism`neanu însu[i ofer` în cartenumeroase exemple de divor] ideologic pe liniefamilial`, nu trebuie insistat mai mult. Ceeace poate deranjeaz`, în fine, la VladimirTism`neanu ([i a[a pare a fi fost în ultimiifoarte mul]i ani), este tocmai aceast` dezicereprincipial` de folclorismele comune ale corbilorcare î[i menajeaz` ochii (corvus corvo oculumnon eruet). Eufemistic vorbind, nu exist` ovin` a copiilor în a avea anumi]i p`rin]i, dareste cu siguran]` meritul celor care, odat`divor]ul ideologic produs, aleg s` spun`lucrurilor pe nume. Din p`cate, în Româniacorbilor, acest tip dureros de adev`r este uneoriconfundat cu dela]iunea.Când alege s` publice Lumea secret`,Vladimir Tism`neanu nu o face pentru a intraîn vreo categorie select` de memoriali[ti.Desigur, el consimte, plin de erudi]ie, s`jaloneze tot acest efort anamnetic cu referin]esimilare, dar în mod foarte clar, autorul nueste nici Czeslaw Milosz, nici VladimirNabokov, nici Sándor Márai, sau Gregor vonRezzori: el este pur [i simplu VladimirTism`neanu, un pasionat al biografiilor [iistoriei totalitarismelor. O face în sens dublu– pentru a-[i explica [i puncta onest originile[i resorturile, dar [i pentru a demascaarticula]iile ezoterice ale unei lumi aparentapuse, îns` care insist` s` subziste chiar [i ast`zi,prin personaje, moravuri ori varii leg`turi maimult sau mai pu]in obscure. În fond, un atâtde necesar "who's who", care cam lipsea dinp`cate din istoriografia româneasc` (sens larg)postdecembrist`, fie din false pudibonderii,fie din interese politice ori de alt` natur`, fiedin ignoran]`, fie — în fine — din diverseleidiosincrasii cu care aleg s` opereze mul]ihermeneu]i ai lumii secrete a nomenclaturii(sens comun). Avem, desigur, câteva piese dinacela[i puzzle (Stalinism pentru eternitate,sec]iunea de biografii a Raportului comisieipreziden]iale pentru analiza dictaturii comunisteîn România, Dic]ionarul membrilor CC al PCR),dar Lumea secret` merge cu mult mai departe[i interconecteaz` magistral toate acestebiografii, dându-le prin contextualizare un sensmai profund.În acest peisaj, a[a cum este el dat, chiar[i a t`cea asupra unor subiecte ar fi un gestiresponsabil. Vladimir Tism`neanu alege înschimb calea sa original`, [i pentru cei careîl cunosc, mai abitir (fie personal, fie din lecturi),ea este calea unei d`ri de seam` absolutamentenecesar`. Acela[i autor, departe de a încercas`-[i escamoteze în vreun fel filia]iile, aleges` fac` din experien]a sa personal` punctulde plecare al studiilor sale despre totalitarism.{i poate c` într-un deplin exerci]iu de onestitatecu propriul sine de cititor-spectator (dac` esteposibil), nu ai cum s` nu r`mâi m`car pansivîn fa]a acestui adev`rat exerci]iu asumat deintimizare a istoriei.Prin toat` aceast` perdea dens` de personaje(locatarii unei lumi apuse, dar nu disp`rute),str`bate când [i când autorul însu[i, copil sauadolescent, martor direct sau doar ascult`torintrigat al pove[tilor altora. Dar spre deosebirede Sartre [i Cuvintele sale, Vladimir Tism`neanupare a alege s` rememoreze în cheiainocen]ei acelor timpuri, prin ochii mai indulgen]iai celui care descoper` o Lume Nou` –copilul Vladimir. Cu toate acestea, textul estemarcat uneori de interven]ii lucide în care autorulî[i asum` opinii tran[ante (de maturitate)care sparg adânc aceast` cvasi-feerie a burghezieiro[ii (de pild`, episodul accidentului aviaticdin noiembrie 1957 în care Grigore Preoteasaî[i afl` sfâr[itul – autorul nu î[i poate reprimaaici o mic` digresiune imaginativ` cu privirela soarta comunismului românesc în eventualitateaîn care Nicolae Ceau[escu, doar r`nit îneveniment, ar fi avut soarta lui Preoteasa).În afara propriei contiguit`]i cu personajelebiografice [i a propriei sale ra]ion`ri, autorulutilizeaz` alte dou` grile de lectur`: ochiip`rin]ilor sì. O face, pe de-o parte, pentru c`în mod cât se poate de natural primele noteinterpretative asupra vie]ii îi sunt oferite dec`tre ace[tia; pe de alt` parte, pentru c` leg`turasa ombilical` cu lumea secret` a fost posibil`tocmai prin Leonte [i Hermina. Alteori, prinsensibilitatea observa]iilor, parcursul memorialistical lui Vladimir Tism`neanu îmi aduceNOU la HUMANITASVLADIMIR TISM~NEANULumea secret` a nomenclaturii. Amintiri,dezv`luiri, portreteBucure[ti: Humanitas, 2012aminte de Toba de tinichea a lui Günter Grass.Avem în fa]`, într-adev`r, nu doar o colec]ieimportant` de personaje istorice animate [i osociologie a unui grup, ci [i o nara]iune înduio[`toare,cvasi-literar`, despre devenire [i facereaistoriei la firul ierbii. În subsidiarul acesteifresce impresionante, afl`m [i lucruri de undetaliu altfel tainic: filmele care rulau în epoc`,locurile de vacan]`, c`r]ile copil`riei, muzicaunor case [i oameni, tabieturi [i moravuri degrup sau individuale. Autorul le adun` pe toate,calm, în acela[i m`nunchi de amintiri, cu migalade colec]ionar a unui Jonathan Safran Foer înEverything Is Illuminated.Avem a[adar în fa]` o colec]ie de amintiriîn care experien]ele marginale se întrep`trundizbutit cu evenimentele-mari, cu acele masternara]iunicu care eram deja familiari.Reminiscen]ele sau, dimpotriv`, amintirilevivante ale autorului nostru ne fac, într-un felanume, s` reflect`m la propria noastr` condi]ieexisten]ial`. Odat` cu acest tip de scriitur`,exist` la cititor tenta]ia de a se identifica afectivcu autorul, de a se pune pe sine, problematizant,în situa]ii [i contexte pe care nu le-a trìt, darpe care le-ar fi putut trì. Vladimir Tism`neanu,involuntar sau nu, face tocmai acest lucru: nepropune s` intimiz`m cu propria sa istorie,cu destinele [i traseele celor care, într-un felsau altul, au marcat destinul României în ultimajum`tate a secolului trecut. Portretele careîncheie volumul (nu pu]ine), sunt o prob` înplus pentru acest gest de intimizare. G`simîn schimb aici un Vladimir Tism`neanu multmai direct [i mai tran[ant, p`truns de epitet [ide verb, un entomolog auto-asumat gata s`-[iclaseze subiec]ii pe categorii [i specii. Aceea[iintimizare a istoriei îi permite de altfel acestgest. Lumea secret` a nomenclaturii pare a fio pas`re extrem de rar` în peisajul memorialisticautohton, un fel de reconstruc]ie aproapecople[itoare a ecologiei unei clase sociale feritede lumin`. Senza]ia pe care mi-o las`, în fine,cartea este c` – poate doar asemeni lui VladimirNabokov – autorul Lumii secrete nu trebuias` apar]in` vreunui grup anume (în pofidafundalului biografic [tiut) pentru a se afirmape sine ca spirit autonom [i original. Deta[areaaceasta etic`, dublat` de un exil mai degrab`predestinat, fac din Vladimir Tism`neanu unscriitor profund con[tient [i remarcabil. În fapt,genul proxim al lui Vladimir Tism`neanu parea fi memoria, [i nu nomenclatura. În orice altecircumstan]e, în orice alt milieu, în orice alt`parafraz` istoric`, acela[i Vladimir Tism`neanuar fi scris cu siguran]` o "lume secret`".

www.<strong>revistaorizont</strong>.roREDIVIVA redivivaorizont14C~R}I ALELOCULUICLAUDIU T. ARIE{AN(I) Îmi place s` încep anul men]ionând[i, eventual, bucurându-m` de apari]iile unorc`r]i ale urbei [i regiunii noastre, fiindc` ocapital` european` în elaborare [i n`zuin]`trebuie s`-[i poat` oricând onora cartea devizit` literar` cu nout`]i sau confirm`risemnificative. O remarcabil` ini]iativìntelectual`, întins` deja pe câ]iva ani, î[ig`se[te concretizarea în volumul bilingv altinerei cercet`toare AfroditaCarmenCionchin, <strong>Orizont</strong>uri culturale italo-române.Perspective [i experien]e, Editura Brumar,Timi[oara, 2012. Clasicist`, românist` [iitalienist` deopotriv`, cu experien]a cadruluiuniversitar dar [i a harnicului agent culturalce cl`de[te pun]i durabile între etnii, ethosuri[i civiliza]ii, autoarea a creat [i conduce cud`ruire [i distinc]ie revista bilingv` onlinece poart` numele volumului de fa]`. Unproiect ambi]ios, dus în mare parte de unasingur`, ce adun` lunar numeroase materialejurnalistice, studii, traduceri, cronici din maitoate domeniile literar-artistice, academicesau de via]` cotidian` din cele dou` spa]iispirituale îngem`nate inspirat [i, pân` la urm`,chiar genetic, de istoriile [i r`d`cinile comune.Cele mai importante interviuri ap`rute înacest` publica]ie electronic` de referin]` suntacum reunite, marcând contribu]iile unorscriitori de talia marelui prozator italic ClaudioMagris (tradus în române[te chiar de AfroditaCarmen Cionchin), ale unor savan]i de marc`precum Lorenzo Renzi, Bruno Mazzoni sauIoan-Aurel Pop întru mai buna în]elegere[i aprofundare a rela]iilor româno-italiene.Lùdabilul efort al profesoarei [i mediatoareitimi[orene are drept finalitate, cum ea îns`[im`rturise[te, "prezen]a, difuzarea [ipromovarea culturii române în Italia" într-unparcurs evolutiv complex [i atât de necesarîntr-o Europ` a valorilor autentice.(II) La fel de remarcabil este [i romanuljunelui scriitor lugojean Mihai Murariu, , Marenostrum, Editura Hestia, Timi[oara, 2012,215 p. Absolvent de Litere [i Studii Europenela Cluj-Napoca, apoi iar`[i absolvent [i înprezent doctorand la Graduate School ofPolitics din Münster, el ne surprinde cu oscriitur` pe deplin clasic`, neobi[nuit` pentrugenera]ia sa, fapt constatat [i de postfa]ator,romancierul Paul Eugen Banciu. Ca latinist,desigur c` titlul m-a incitat, ideea de cronic`maritim` sau de secven]ial mediteraneantrezindu-mi numeroase amintiri din lecturileilu[trilor historici [i geografi greci sau romanice ne-au d`ruit nepre]uite informa]ii despretumultuosul destin al locuitorilor perimetruluicircumvecin conceptului de "mare personal`".Am descoperit îns` mai mult decât mà[teptam: destine schi]ate nervos, fulgura]iide gând insolite, medii colorate de Halima,pasaje culturale de real` pregnan]`, sceneaspre [i o succesiune de crochiuri dense ceamestec` avatarurile biografice rebrenienedin romanul Adam [i Eva cu proiec]iilegigantice ale ar`deanului Gheorghe Schwartz(n`scut [i el, poate nu întâmpl`tor, tot înLugoj). Ani obi[nui]i (267, 695, 935, 1317etc.) locuri disparate, exotice [i aparentaleatorii (Italia lui Gallienus, Lituania,Chersones, Kiev, Trebizondul, lacul Van),eroi pregnan]i sau antieroi precis contura]iprin fapte, gânduri, epistole sau aluzii: cemai, tot arsenalul unui romancier profesionistdar [i ochiul cinematografic (ce poate promiteun bun scenarist) ne întâmpin` din paginileacestui mozaic spornic, policrom [i de intensrafinament, contrastând cu tinere]ea autoruluice se anun]` o voce distinct` a prozeiromâne[ti de azi [i, n`d`jduiesc, europenede mâine. Auguri!(III) La început de an, o carte sf`toas`,în]eleapt` [i cald`. Ie[it` ca o pâineduhovniceasc` bine dospit` din tolba (sper`mgeneroas` cu to]i cititorii no[tri mari sau mici)Mo[ului: dar nu Cr`ciun, ci Ion Agârbiceanu,Adâncirea cre[tinismului, edi]ie, pref. IonBuza[i, Anton Rus, Editura GalaxiaGutenberg, Târgu-L`pu[, 2012, 245 p. Estede fapt o culegere a Conferin]elor popularetip`rite între anii 1934 [i 1940 de revista"AGRU", cea mai însemnat` publica]ie aAsocia]iei Generale a Românilor Uni]i. Pentrugreco-catolici, dar [i pentru to]i cititoriicre[tini ai vremii, apari]iile publice ale marilorintelectuali [i preo]i au reprezentat o hran`spiritual` aparte, o catehizare discret`,umanist` [i ale c`rei principale calit`]i suntaccesibilitatea, caracterul gnomic [i tâlcuirileoriginale. Pe lâng` mesajul evanghelic cescânteiaz` sacramental printre frazele fiec`reiatare omilii, te cucere[te, întocmai ca pelectorii sì interbelici, farmecul inefabil cecaracterizeaz` orice scriitor autentic, de ierisau de azi. Iar p`rintele Agârbiceanu r`mâneun reper fix al literelor transilvane nu doarca romancier sau teolog ci prin tot ce acompus, rostit [i f`ptuit spre luminareaneamului sù.EXCLUZIUNE,RECLUZIUNEGRA}IELA BENGAÎn 2006, când a debutat cu Sevraj (EdituraVinea), Rita Chirian era deja un numecare atr`sese aten]ia celor care observ` evolu-]ia poeziei contemporane. Manuscrisul fusesepremiat (e drept, nu era vorba despre premiiimportante, dar erau totu[i grìtoare pentruinteresul trezit de autoare) iar cartea de debuta ob]inut, în 2007, Premiul Na]ional "MihaiEminescu". Ca orice carte vie, Sevraj a avutparte [i de comentarii entuziaste, [i decontest`ri. Biografismul vijelios, reflectatviolent la nivel expresiv [i coagulat în jurulunor nuclee obsesive, nu era u[or de digerat.Îns` nici nu se putea nega talentul poetic altinerei debutante, capabil` s` imaginezescenarii poetice care respingeau locurilecomune ale biografismului [i înl`turau cuobstina]ie automatismele. Tranzitivitate [iexasperare, puls accelerat [i indiferen]`, distorsiune[i mit personal - polii Sevrajului sedeplasau f`r` încetare, î[i schimbau locurile,se intersectau [i se pliau pe o povesteîntunecat` despre teroare [i vid existen]ial.Urm`toarea carte a Ritei Chirian, Poker face(Editura Vinea, 2010), renun]` la coeren]adesf`[ur`rii epice. Pe fundalul sumbru instalatînc` din Sevraj, fierbin]eala senza]iei [ifrisonul degrad`rii se înl`n]uiesc într-o sintax`concentrat`, care încearc` s` absoarb` [i sòglindeasc`, într-o singur` captur` a imaginii,atât fine]ea miraculoas` a senzorialului, cât[i anxietatea febril`, aflat` la limita transeiimaginative.Anul acesta Cartea Româneasc` i-apublicat Ritei Chirian cel de-al treilea volumde poezie. Despre Asperger* s-a vorbit înc`dinainte s` ias` de la tipar. A[a cum ne-aobi[nuit autoarea, era un proiect poetic careevita cli[eele de formul`. Chiar mai mult -p`rea s` poetizeze, dup` cum sugereaz` titlul,simptomatologia unui sindrom autist. Ca s`clarific`m: sindromul asperger este o tulburarecomportamental` integrat` autismului. Aparedevreme, în copil`rie, dureaz` pân` lamaturitate [i implic` un comportamentrepetitiv care afecteaz` capacitatea de acomunica. Cel afectat de acest sindrom poatefi integrat social, poate chiar s`-l reflecte pecel`lalt, dar numai la nivel mimetic. F`r`c`ldur`, f`r` empatie. Dar sindromul Aspergereste, pentru Rita Chirian, numai un pretext.Un punct de plecare spre un teritoriu umbrit.Spre o zon` care, de[i trecut` sub t`cere, exist`.Boala, a-normalitatea, somaticul [i ciud`]eniilelui o intereseaz` pe autoare în m`sura în careele r`sfrâng la nivel patologic contemplarea[i autocontemplarea eului. Nu o fi[` clinicè re]inut` în Asperger, ci rela]ia dintre eultraumatic [i cel traumatizant, modalitatea încare se proiecteaz` imaginea eului în cel`laltcând peste toate st`pâne[te (nivelând,deformând, deteriorând) normalitatea impus`[i reglat` de norm`: "... fugim// în jum`t`]ide cerc/ ne adjudec`m iluzia apropierii/ ca[i cum am mânca din aceea[i farfurie/împreun` & în fiecare zi// când degetele trecpeste piele/ animale mici,/ p`duchi/ [tim c`trìm// normalitatea se întâmpl` atunci când/când î]i înve]i corpul s` fac` mi[c`ri ordonate/când mucoasele sunt uscate [i nu au niciunmiros/ când nu dormi [i nu te treze[ti [i nuai visat/ când nu mai dai niciun r`spuns/ cândte obi[nuie[ti" (p. 7).Vorbind despre traum` [i traumatizare,despre obsesie [i (auto)calibrare, despre feminitate[i singur`tate, poemele Ritei Chiriancontureaz`, în fond, un sfâr[it de lume. Fragmentat`,izolat`, autist`, comunicarea nu maipune nimic în comun. Nu izbute[te s`-l smulg`pe cel`lalt din închiderea lui. Cuvintele suntcunoscute, limbajul, în schimb, e al fiec`ruiaîn parte iar mesajul – ignorat, deteriorat,r`sturnat. Într-un timp în care contactul [iconexiunea sunt oricând la îndemâna oricui,s-a pierdut însu[i sensul autentic alcomunic`rii. Vorbire în gol, limbaje alternândstinghere sau suprapunându-se zgomotosocup` (f`r` s` o umple) o lume profundalienat` [i însingurat`. O lume care, cu dinamicaei mecanizat` [i cu dialogul redus laun retorism conven]ional, se dovede[te (iremediabil?)disfunc]ional`.Ceea ce transpare de la primul contactcu poemele din Asperger este singur`tateaatroce a fiin]ei. Nu a unui individ bolnav desindromul în cauz` [i care rupe coeren]arealit`]ii, ci a fiin]ei în genere. A[a cum ovede Rita Chirian, lumea întreag` st` subap`sarea acestui sindrom autist. Anormalitatea[i-a schimbat semnul. Ea impune norma,conven]ia, regula. Totul e un joc mimetic -pe [i cu suprafe]e plane. O rutin` care înl`turàfectul [i niveleaz` fiziologia, con[tientul [ihimera. Cine caut` profunzimea (în timp, înspa]iu, în moral`, în angrenajul social etc.)se sustrage normei. E a-normal [i, prin urmare,e scos din joc: "palma acoper` gura// un sacde plastic trecut/ peste capul condamnatului// cine strig` iese din joc// ochii nu v`d// ampierdut atâta timp// ne lovim unul de cel`lalt/ca ou`le într-un cuib p`r`sit// o fabric` defum legile karmice/ peste cuvinte atingerea// obrazul zgâriat e numai partea trist` a istoriei// lumina de neon/ o unealt` boant` ca s`desprinzi carnea de pe os"... (p. 6)Ceea ce surprinde este modul în carepoeta atinge conexiunile invizibile dintrelimbaje, sugerând secven]ialitatea, infiltr`rileunor imagini [i amestecul dintre straturilerealit`]ii [i straiele eului: "î]i [tergi palmelecu o cârp`// o u[` care se închide ermetic/ce [tim seam`n` cu o minciun`// cu repetareadezastrului// nu suntem la marginea p`mântului/suntem la marginea noastr`// deaproape nimic/ din ceea ce ]i-ar p`rea frumos/nu mai e la fel/ semicercul unei sprâncene/coada ro[ie a unui coco[/ o lume f`cut` cuecherul/ corpul meu culcat lâng` al tù [i/între noi unghiuri f`r` eroare// imagini blurate/" (p. 13) M`cinat din interior de rutin`, eule desf`cut în fâ[ii, dar contempl` [i seautocontempl` prin inepuizabile relu`ri [iretu[uri. Se joac` mereu cu suprafe]ele pecare se oglinde[te, focalizeaz` imagini [i lereasambleaz` într-o form` care s` sepotriveasc` într-un decor care devine el însu[io fotogram`.Continuare \n pagina 31

orizont15www.<strong>revistaorizont</strong>.roCONTUR contur"S~ POVESTESC ACUM..."RADU CIOBANUSoarta traduc`torilor este ingrat`. De[ilucrarea lor nu-i cu nimic mai u[oar` decâtcea a creatorului, ei r`mân mereu în umbracelor pe care îi traduc. Este [i cazul doamneiMicaela Ghi]escu, traduc`toare eminent`, deanvergur`, dedicat` cu predilec]ie literaturiiportugheze de unde a transpus 80 de titluri,dar care devine cu adev`rat cunoscut` publiculuicultivat abia acum, când apare în nea[teptataipostaz` de memorialist`. Nea[teptat` e,îns`, un fel de a zice, deoarece, îndeob[te,orice personalitate, având în urm` o via]`dramatic` [i semnificativ`, ajuns` la o vârst`venerabil`, împresurat` de singur`tate, de doruri[i nostalgii, simte nevoia întoarcerii întrecut, fie din nevoi terapeutice, fie din con-[tiin]a datoriei de a depune m`rturie. Ambeledetermin`ri sunt perceptibile în volumul Întreuitare [i memorie, pe care doamna MicaelaGhi]escu l-a scris cu un fel de sfial`, de ingenu`modestie, departe de ispita [i ifosele autorlâculuicare mai r`scole[te vanit`]ile la senectute.Îmi face impresia c` nici nu îndr`zne[tes` se considere scriitoare. Pe parcursul povestirilorsale – c`ci Micaela Ghi]escu este oadmirabil` povestitoare – întâlnim numeroasepasaje care deconspir` con[tiin]a excesiv` aunei diletante superioare, care ]ine s` le fiede folos [i celor ce n-au apucat cumplitelevremi ale genera]iei sale. "S` povestesc acum– scrie, bunòar` d-sa – a[a cum [tiu eu, f`r`multe detalii, despre..." (93). Sau: "Cu dorin]asecret` ca m`rturisirile mele s` nu le parèventualilor cititori tineri c` apar]in unor timpurimatusalemice… Pentru c` ele fac partedin ceea ce ast`zi se obi[nuie[te a se numiistorie recent`, de care ei, cititorii tineri, s-ar cuveni s` mul]umeasc` Cerului c` au fostscuti]i. Le-am a[ternut pe hârtie f`r` un planprealabil..." (9).F`r` plan, dar cu un sim] sigur al propor-]iilor [i doz`rii, amintirile se succed în secven]escurte, aparent aleatoriu, în realitate urmândmeandrele memoriei afective, cu intui]ia aceleiinefabile logici artistice care define[te adev`ratulscriitor. Descendent` a unei familii denotorietate intelectual` [i profesional`, MicaelaGhi]escu între]ine de-a lungul întregii salevie]i un adev`rat cult al familiei [i al valorilorîn care s-a format. Memoriile sale nici nuputeau debuta altfel decât evocând acest climatdominat de sentimentul stenic de a fi împreun`.În mai toate marile familii, exist` m`car unpersonaj fabulos [i o mitologie familial` –Micaela Ghi]escu o nume[te "folclorul familiei".În amintirile d-sale, "figura legendar`"era bunica matern`, din ramura Papacostea,o "aromânc` aprig`". Dar tot fabulos, f`r`ca d-sa s`-l numeasc` astfel, apare [i tat`l,eminentul chirurg Constantin Ghi]escu, "“…‘un uria[ nu numai prin fizicul sù, dar [i prinfaptul c` [tia mereu totul [i, în ciuda programuluisù, î[i fura din timp ca s` ne expliceceva" (51). Tat`l "era catargul [i totodat` farulcasei noastre" (43). E de re]inut acest micdetaliu: memorialista nu zice "al familiei",ci "al casei noastre". Fiindc`, într-o lume rânduit`,cum era înc` cea în care s-a n`scut ea,nu putea fi conceput` o familie f`r` o cas`care era una cu familia, participa – precumCasa Buddenbrook – la m`rirea [i dec`dereacelor pe care îi ocrotea sub acoperi[ul sù.Micaela Ghi]escu e mândr` de casa familieisale, ridicat` în anii 20 prin munca cinstit` ap`rin]ilor, a[a cum atâtea case ale burghezieinoastre s-au putut ridica atunci: "“…‘ casade care acum, la 80 de ani, înc` mai suntmândr` [i în care sper s` [i închid ochii, atuncicând va trebui" (43). Printr-un capriciu saueroare a legisla]iei comuniste, ea n-a fost na]ionalizat`– populat` doar vremelnic, "la comun",cu locatari dubio[i, anima]i de ura de clas` –[i a r`mas martor` la toate dramele [i izbânzilememorialistei de azi. Asupra izbânzilor d-sase pronun]` cu modestie [i modera]ie, caredefinesc, de altfel, întregul sù memorial:"Toate aceste distinc]ii, care m` onoreaz`,nu au fost câtu[i de pu]in "râvnite" de mine,chiar dac`, venind târziu, ele au compensatîntr-o mare m`sur` "bagajul de umilin]e" cucare am pornit în via]`. Regretul meu estec` ele au venit la un moment dat când numai aveam în jurul meu, în familie, cu cines` le împ`rt`[esc" (291). A fi împreun` [i aîmp`rt`[i, iat`, a[a cum reies din aceste memorii,idealurile care i-au luminat întreagavia]`, chiar [i dup` ce a r`mas singur`, ceeace, din nenorocire, n-a întârziat s` se întâmple.Via]a doamnei Micaela Ghi]escu n-a fosto via]` grea, ci, prin dramele care au înso]ito,prin "bagajul de umilin]e", nedrept`]ile [ibrutalit`]ile pe care a trebuit s` le înfrunte,dar [i prin felul cum s-a ridicat asupra lor [i,în cele din urm`, a învins, a fost o via]` eroic`.Cu atât mai demn` de uimire [i admira]ie,cu cât, în copil`rie, era o feti]` mioap`, delicat`[i fragil`, mereu bolnav` [i, poate, excesivocrotit`. A avut parte, în schimb, de o educa]ieatent` [i de un bagaj cultural care, mereuaugmentat în timp, a constituit principala sasurs` de rezisten]` în tot ce avea s`-i fie dat.Desp`r]irea de familie a fost prematur` [ibarbar`: arestat` [i condamnat` la patru anide închisoare, în procesul a[a-zisului "lot francez",pentru "vina" de a fi frecventat, în paralelcu [coala româneasc`, [i cursurile LiceuluiFrancez de pe lâng` Institutul Francez de ÎnalteStudii, mai [i corespondând cu profesorulMarcel Fontaine dup` ce acesta a fost nevoits` se întoarc` în Fran]a. În str`dania absurd`de a incrimina Institutul Francez ca oficin`de spionaj, regimul comunist le-a încadrat[i pe aceste eleve, aiuritor, la "crim` de înalt`tr`dare". R`mâne memorabil` relatarea momentuluiarest`rii. Era în octombrie 1952,punct de vârf al terorii instaurate progresivimediat dup` 1944. Spre deosebire de cei lua]ide-a dreptul de pe strad`, Micaela Ghi]escupoveste[te: "Eu am "beneficiat" de alt tratament[i am fost arestat` de acas`, în toiul nop]ii“…‘ Au n`v`lit în cas` 4-5 "bìe]i", au perchezi]ionatapartamentul, mi-amintesc c` au luatBritannicus de Racine, Chipurile [i priveli[tileAmericii de Petru Comarnescu, [i m-au ridicatpe mine, spioana" (95). Cei pân` la urm` doartrei ani de deten]ie (Uranus, Jilava, Mislea)sunt evoca]i f`r` patetisme [i autovictimiz`ri,sobru [i cu insisten]` doar asupra câtorva momentecu adev`rat proeminente. Ca [i momentultragic al întoarcerii, când, coborând în Garade Nord, a aflat c`, de-a lungul celor trei ani,i-au murit [i tat`l, [i fratele.Au urmat ani de tensiuni [i umilin]e, încùtarea unui serviciu, deoarece "drepturile"de care beneficia dup` ie[irea din deten]ie,figurau doar pe hârtie, toate serviciile de cadreignorându-le cu arogan]`. În cele din urm`reu[e[te s` se angajeze la Institutul pentruControlul de Stat al Medicamentului [i deCercet`ri Farmaceutice [i apoi la BibliotecaPedagogic`, unde g`se[te o lume mai tolerant`[i, pe alocuri, chiar solidar`. Iar la Institutare [ansa de a-l cunoa[te pe dr. Petre Ionescu-Stoian, care-i devine so], somitate de talieinterna]ional` în farmacologie, pe care, îns`,are apoi ne[ansa de a-l pierde prea curând.Micaela Ghi]escu r`mâne singur` [i unica eisurs` de oxigen într-o societate devenit` toxicàu fost câ]iva prieteni de calitate [i semnelede solidaritate. E o realitate ce ar merita uncomentariu aparte solidaritatea care, în acelevremuri de teroare [i abominabile injusti]ii,s-a manifestat din partea unor oameni apar]inândaceleia[i lumi [i care, nefiind (înc`?)ostraciza]i, se str`duiau s` fac` bine sau m`cars` nu provoace rùl. "A[a func]iona pe atunci,discret, solidaritatea" (126), scrie MicaelaGhi]escu evocându-i pe Theodor Burghele,Miron Nicolescu, Victor Papacostea, Al. Rosetti,Boris Cazacu, Romul Munteanu. Acestadin urm` se bucur`, pe drept cuvânt, de oconsidera]ie special`, mai ales când autoareavorbe[te despre cenzur`, iar m`rturia sa contraziceimbatabil inep]ia opiniei despre existen]a,pe atunci, a unei "Siberii a spiritului":"A[ vrea s` aduc aici un omagiu binemeritatEditurii Univers [i directorului ei, regretatulRomul Munteanu, care reu[eau s` strecoareprintre furcile caudiene ale cenzurii [i feritde ochiul ei vigilent, c`r]i de mare valoare"(139).Dar numai dup` câteva pagini, înacela[i context, Micaela Ghi]escu simte nevoias` asocieze la aceste izbânzi – c`ci izbânzierau atunci – [i pe ceilal]i editori [i redactori"cu solidaritatea lor tacit`, cu inteligen]a [ifine]ea lor, cu receptivitatea [i ata[amentullor la cultura adev`rat`" (146). Este relevatàici doar una dintre variatele forme de manifestarea rezisten]ei prin cultur` [i anume aceeaa rezisten]ei profesionismului, competen]ei[i talentului împotriva amatorismului ignar[i ridicol [i a mankurtiz`rii promovate dePutere. Erau acelea vremuri în care nu se [tiade indiferen]a care o îndurereaz` pe autoareazi. E curios c` indiferen]a la injusti]ie, laebuli]ia comunismului rezidual, la escamotareaadev`rului etc. a proliferat abia dup` 1989.Atunci când [i spiritul civic, de altfel mereuactiv, al doamnei Micaela Ghi]escu [i-a dobânditexpresia sa liber` [i plenar`. S-a întâmplataceasta când, preg`tit` discret dar insistentde admirabilul [i neuitatul scriitor [i medicBanu R`dulescu, i-a succedat acestuia la direc-]ia revistei "Memoria". Paginile care evocàcest episod sunt, poate, singurele în care sesimte o vibra]ie patetic`: "Majoritatea celorcare scriem în revista "Memoria" – [i, vai,majoritatea celor care ne citesc – apar]inemunei (unor?) genera]ii speciale: suntem ceicare au sperat, cei care au a[teptat gata s`s`rim în [a, cei care ne-am aruncat cu capulînainte în ap` [i contra zidurilor, cei care credeamîn minuni" (185). E vorba, a[adar, deacea genera]ie tot mai împu]inat` – expirat`,nu-i a[a? – ai c`rei ultimi mohicani se înc`p`-]âneaz` s` mai poarte [i azi o lupt` solitar`[i dinainte pierdut` împotriva indiferen]ei uneigloate halucinate de mirajul consumerismului.Ar fi multe de comentat numai la acestcapitol, dar înc` n-am apucat s` spun nimicdespre excep]ionalele preforman]e profesionaleale Micaelei Ghi]escu. Salvarea sa a fostlimba portughez`. A mizat inteligent ([i acâ[tigat!) pe faptul c` la vremea ie[irii saledin deten]ie portugheza nu figura în programeleuniversitare române[ti, neexistând nici unuldintre instrumentele elementare, gramatic`,dic]ionar, pentru însu[irea acestei limbi considerateexotic`. {i-a însu[it-o singur`, de-alungul unor ani de munc` tenace, a fost oautodidact`, cum ar veni, dar [i-a însu[it nudoar limba, ci cultura portughez` în toat` complexitateaei, azi consacrarea d-sale în planinterna]ional fiind o realitate confirmat` prinnumeroasele distinc]ii, titluri, premii, ordine[i medalii care i s-au conferit din înalte [idiverse medii culturale. Singurul regret aldoamnei Micaela Ghi]escu este acela c`, singur`fiind, nu are cu cine împ`rt`[i acestebucurii târzii. Dar, dac`, dup` spusa lui C.Noica, a scrie o carte înseamn` a comunicacu departele tù, d-sa nu mai e singur`, "departele"sù fiindu-i solidar în toate aceste bucuriir`spl`titoare ale unei vie]i d`ruite culturii [iomeniei._____________1 Micaela Ghi]escu, Între uitare [i memorie,Bucure[ti, Humanitas “Memorii. Jurnale‘,2012.

www.<strong>revistaorizont</strong>.roCARTOGRAFIIcartografiiorizont16DIC}IONARELE LITERATURIIROMÂNE ÎN COMUNISM:LITERATURA DIN ROMÂNIARADU PAVEL GHEOOdat` cu apari]ia ideii de na]iune [iconturarea limbilor na]ionale, criteriul etnic[i cel lingvistic devin predominante pentrudelimitarea spa]iului unei literaturi na]ionale,iar procesul de selec]ie, mai restrictiv. Apar[i inconsecven]e, dar în nici o istorie aliteraturii române, de la cea a lui GeorgeC`linescu pân` în 1989, adic` pân` la c`dereacomunismului, nu sunt inclu[i vreodat`sistematic, doar pe baza criteriului teritorial,autori de alt` limb` [i de alt` etnie decâtromâna. De[i în spa]iul ce urma s` devin`România de azi au existat culturi locale delimb` maghiar`, sârb` sau german` [i autorice au scris în aceste limbi, ei nu sunt asimila]iliteraturii române. Accidental, sunt pomeni]iîn trecere – cum se întâmpl` în Istoria... luiPiru din 1981 –, dar atâta tot.Putem accepta c` lucr`rile analizate maisus stabilesc, printr-un consens relativ, uncadru aproximativ al literaturii române – unulfluctuant [i cu inerente inconsecven]e categoriale,dar modelat normativ pe baza istorieic`linesciene. În acest caz îns` dic]ionarelela care ne vom referi mai jos constituie aproapeo revolu]ie taxonomic`, chiar dac` ea n-afost remarcat` ca atare. A trecut neobservat`tot din motive ideologice, cum se întâmpl`mai mereu când vorbim de "literatura na]ional`",dar ea e rezultatul modific`rii criteriilorde definire a na]ionalit`]ii în cadrul Românieisocialiste, ce urma modelul constitu]ionalmodern al statului civic, nu al celui etnic.Desigur c` o asemenea transformare radical`nu a fost posibil` peste noapte [i, ca s` spunemlucrurilor pe nume, nu este func]ional` niciazi, în România mileniului al treilea. Ea afost impus` oficial [i a avut mai degrab` uncaracter formal. Totu[i este interesant deurm`rit ce modific`ri a produs acest modelpolitic [i ce hibrizi a n`scut el în procesulde reconfigurare a identit`]ii literare na]ionale.Un prim semnal îl ofer` o lucrare ap`rut`în 1965, sub redac]ia academicianului TudorVianu, intitulat` Bibliografia literaturii romîne– 1948-1960 (cu î). Autorii ei sunt SorinAlexandrescu, Nicolae Liu, Nadia Lovinescu,Liviu Onu, Liliana }opa [i Alexandru Du]u,coordonatorul volumului. În prefa]a semnat`de Tudor Vianu suntem informa]i c`, "în afar`de serviciile pe care le poate aduce istoricilorliterari, o bibliografie general` a literaturiiromâne este un instrument util [i pentru oricinestudiaz` istoria poporului [i a culturiiromâne[ti" 1 . Tot aici se face [i o descriererezumativ` a lucr`rii: "În primul capitol aufost grupate, în ordine cronologic`, toateindica]iile referitoare la textele folcloriceeditate în perioada 1948-1960. “…‘ În afar`de datele referitoare la mi[carea folcloristic`româneasc`, au fost grupate referin]ele dinaceea[i epoc` privitoare la textele folcloriceale minorit`]ilor na]ionale de pe teritoriulRepublicii Populare Române, adic` textelefolclorice germane [i maghiare editate înRomânia. “…‘ În al doilea capitol, al scriitorilor,au fost prezenta]i, în ordine alfabetic`,atât scriitori mai vechi reedita]i în anii dinsubtitlul acestui volum, cât [i scriitori careau ap`rut în acest interval de timp [i au ajunsla o anumit` notorietate, prin publicarea acel pu]in dou` volume [i prin ecourile lorîn critic`. “…‘ Au fost re]inu]i în aceast`list`, pe lâng` scriitori români, scriitorii mino-rit`]ilor na]ionale din Republica Popular`Român`, care, de[i folosesc o alt` limb`,apar]in mi[c`rii literare din ]ara noastr`, prinreflectarea împrejur`rilor ]`rii în opera lor." 2De[i stângace, formularea lui TudorVianu – "reflectarea împrejur`rilor ]`rii" –reprezint` un argument concret, de ordincultural, în favoarea includerii în literaturaromân` a autorilor ce scriu în alt` limb`,dar evolueaz` în cadrele culturii locale. {i,într-adev`r, în primul capitol sunt inclusedou` subcapitole, "Folclor german din R.P.R."[i "Folclor maghiar din R.P.R.", unde suntmen]ionate culegerile de folclor ap`rute între1948-1960 în aceste limbi. Este men]ionatchiar titlul original, în german` ori maghiar`,[i, uneori, traducerea lui în român`. În capitoluldedicat scriitorilor sunt inclu[i, de asemenea,zeci de autori maghiari, germani [i sârbi(d. ex. István Asztalos, Zoltán Franyó, JenöKiss, Franz Liebhard, Adolf Meschendörferetc.). Volumele acestora sunt men]ionate înordine alfabetic`, cu titlurile originale, înmaghiar`, german` etc., anul apari]iei [i traducereatitlului în român`, între paranteze drepte.Aceast` concep]ie asupra literaturiiromâne, avansat` într-o lucrare ap`rut` subgirul Academiei R.P.R., nu se potrive[te deloccu cea prezent` în istoriile literaturii româneap`rute în aceea[i perioad`. Autorii "neromâni"sunt prezenta]i laolalt` cu cei români,ordona]i strict alfabetic, iar în capitolul dedicattextelor folclorice, presupuse a ilustra tradi]ia[i continuitatea unui grup popula]ional, folclorulgermanilor [i al maghiarilor este fi[atlaolalt` cu cel românesc. Criteriul etnic saucel lingvistic sunt subordonate aici celui teritorial."Literatura român`" din titlul volumuluiînseamn` "literatura din România". Includereafolclorului reprezint` chiar mai mult decâtsimpla extindere a teritoriului literaturii româneculte dincolo de grani]ele lingvistice aleromânei: e o încercare de integrare cultural`– probabil, tot de sorginte ideologic` – a unorgrupuri etnice, pe bazele egalitariste ale doctrineicomuniste.Bibliografia literaturii române nu a fostun caz izolat. O alt` lucrare pe care o vomanaliza aici este un Dic]ionar de literatur`român` contemporan`, ap`rut în 1971 [i apoi,într-o edi]ie revizuit` [i adùgit`, în 1977.Autorul acestuia este Marian Popa, cel care,peste mai bine de trei decenii, în 2009, vapublica o istorie a literaturii române de dup`1944, Istoria literaturii române de azi pemâine, poate cea mai masiv` lucrare de acestfel ap`rut` pân` în prezent în România. Avânddou` volume, ea totalizeaz` peste 2.100 depagini în format mare (30x21 cm) [i este,în acela[i timp, probabil cea mai tenden]ioas`[i mai umoral` istorie a literaturii române.De[i con]ine un bel[ug de informa]ii, veridicitatealor este subminat` permanent de tonulna]ionalist [i revan[ard al autorului [i deevidenta sa p`rtinire în evaluarea autorilor.Nimic din Dic]ionarul de literatur` român`contemporan` nu îl preveste[te pe autorulunei asemenea istorii a literaturii. Dic]ionarullui Marian Popa este o lucrare onest`, în caresunt inclu[i autori considera]i relevan]i pentruliteratura român` de dup` al Doilea R`zboiMondial. Mai corect ar fi s` spunem c` autoriiinclu[i aici apar]in literaturii din România,deoarece lucrarea în discu]ie, în conformitatecu normele ideologice ale statului socialist,catalogheaz` scriitorii valida]i estetic de peteritoriul României, indiferent de etnie saude limba în care scriu. Avem, a[adar, o alt`lucrare de sintez` în care sub titulatura "literaturaromân` contemporan`" sunt inclu[iprogramatic [i scriitori ce nu scriu în limbana]ional` – sau, mai bine zis, în limba oficialà ]`rii. O afirm` autorul însu[i în prefa]a din1977 a dic]ionarului sù, unde explic` diferen-]ele fa]` de edi]ia anterioar` a c`r]ii: "S-aacordat un spa]iu mult mai mare autorilorde na]ionalitate german` [i maghiar` dinRomânia; au intrat în vedere mai mul]i autoride na]ionalitate sârb` [i, pentru prima dat`,cei de na]ionalitate ucrainean`" 3 . Iar la final,pentru ca lucrurile s` fie clare, el adaug`:"Acest text îns` trebuie s` reafirme dragosteanoastr` pentru literatura român` contemporan`,care a c`p`tat toate caracteristicile maturit`]ii,îndeosebi în ultimul deceniu" 4 .{i prefa]a, [i con]inutul dic]ionarului luiM. Popa ilustreaz` predominan]a criteriuluiteritorial în procesul de delimitare a ceeace înseamn` aici "literatura român`". Maimult, pe autor nu îl intereseaz` (cum, înschimb, îl vor interesa peste treizeci de ani)nici identitatea etnic`, nici personalitateabiografic` a scriitorilor inclu[i aici. Dupùtilizarea acestui criteriu teritorial ca principiude selec]ie central, celelalte categorisiri suntpur metodologice [i inclusive: autorii ce scriuîn alte limbi decât româna nu sunt exclu[i,ci doar diferen]ia]i de cei de limb` român`.Exist` totu[i o tendin]` de manipulare – subtil`,îns` greu de ignorat. Atunci când prezintùn autor maghiar, german ori sârb, M. Popanu nume[te explicit limba în care scrie acesta[i nici nu folose[te vreo formul` care ar sugerac` autorul respectiv se manifest` creator înalt` limb` decât româna. De[i acest fapt eimplicit, cititorul va trebui s`-l deduc` singur,descifrând dic]ionarul conform codurilor epocii.Popa utilizeaz` formula "scriitor de na]ionalitategerman`/maghiar`" etc., iar titlurileoperelor acestor autori de alt` "na]ionalitate"(dar, cum se deduce de aici, scriitori români)sunt date exclusiv în limba român`, f`r` titluloriginal. Doar numele revistelor de pe teritoriulRomâniei tip`rite în alte limbi sunt transcriseîn limba original`, cu traducerea româneasc`între paranteze – "Korunk (Epocanoastr`)", "Neue Literatur (Literatura nou`)"–, [i se specific` [i limba în care sunt tip`rite.Uneori, în cazul unor autori de alt` etnie("na]ionalitate"), volumele sunt prezentateseparat, în dou` categorii, unde a doua includeo men]iune ("în române[te") din care cititorulpoate deduce c` volumele celelalte (de[i cutitlurile prezentate tot în român`) sunt scriseîn alt` limb`, cea corespunz`toare "na]ionalit`]ii"autorului. Aceast` separare poatefi îns` bulversant`. De exemplu, la finalularticolului dedicat lui János Bartalis (1893-cyan magenta yellow black

orizont17www.<strong>revistaorizont</strong>.rocartografiiCARTOGRAFII1976), M. Popa enumer` câteva volume aleacestui autor, printre care "o edi]ie cvasicomplet`:Versuri (I, 1963; II, 1968)", dup`care încheie: "În române[te: Poezii (1968),Ruga mea din flori de aur (1975). În prozamemorialistic` (Cel care am fost, 1972), î[ievoc` via]a pân` în 1919" 5 . Ce se poate în]elegede aici? Desigur, c` volumele de Versurinu sunt scrise în române[te. Dar urm`toarele,cele în române[te, sunt ele traduceri sau aufost scrise direct în român`? Iar proza memorialisticè tot "în române[te" sau nu? {i oarecât de corect sunt traduse titlurile din maghiar`(german` etc.) în român`? M. Popa nu î[ipune asemenea probleme. El doar evit` permanentmen]ionarea titlurilor originale, înlimbile respective. Dar, indiferent de diverselesubterfugii sau comandamente ideologice ceau determinat forma final` a lucr`rii, acestdic]ionar intr` în categoria celor ce includîn spa]iul literaturii române crea]ia tuturorscriitorilor de pe teritoriul României, adic`literatura din România, renun]ând programaticla criteriul etnic [i la cel lingvistic.Un ultim aspect, mai degrab` anecdotic,ar fi acela c` aici nu sunt inclu[i autorii româniemigra]i ori exila]i înainte de 1944, chiardac` unii dintre ei, cum ar fi Mircea Eliadesau Eugen Ionescu, au fost publica]i sporadicîn România socialist`6. Nu apar nici autoriiromâni pleca]i din ]ar` dup` 1944, cum arfi Petru Dumitriu sau Petru Popescu, ce deveniser`personae ingratae [i fuseser` elimina]iorwellian din istoria literaturii române. “…‘O lucrare mai cuprinz`toare, intitulat`Dic]ionar de literatur` român` – scriitori,reviste, curente, apare în 1979 tot la EdituraUnivers, sub coordonarea lui Dim. P`curariu.În colectivul de redac]ie al acestui dic]ionarse g`sesc, printre al]ii, Paul Cornea, FlorinManolescu, Dumitru Micu, Marian Popa [iEugen Simion, iar volumul n`zuie[te s` fie,cum ni se spune într-un "Cuvânt-înainte","cel dintâi dic]ionar al literaturii române careare în vedere mi[carea literar` în toat` întindereaei, de la origini pân` în zilele noastre" 7 .La fel ca în dic]ionarul lui Marian Popa,[i aici autorii privilegiaz` criteriul teritorial,iar originea etnic` a autorilor ori limba încare [i-au scris opera sunt doar elementecaracteristice ale identit`]ii lor, ce nu-i excluddin spa]iul literar românesc. Înc` o dat`, literaturaromân` este aici literatura scris` în România.Aceast` prioritate a apartenen]ei teritorialefa]` de orice alt criteriu este afirmat` explicitde coordonatorul lucr`rii: "Întregit cu scriitoriai na]ionalit`]ilor conlocuitoare, ca parte integrantà culturii create pe p`mântul României,cu principalele reviste [i curente literare,dic]ionarul (însumând peste [apte sute denume) ofer`, sper`m, o imagine, dac` nucomplet`, suficient de cuprinz`toare a literaturiiromâne" 8 . Se remarc` aici o u[oar` relativizare– "cultura creat` pe p`mântul României",deci nu neap`rat româneasc` din punctde vedere etnic –, ce ar putea sugera o eventual`delimitare implicit` a scriitorilor delimb` român` de cei ce scriu în alte limbi.Altfel, nimic din con]inutul dic]ionarului nucontrazice explicit aceast` accep]iune largà literaturii române ca literatur` (sau cultur`)de pe teritoriul României.Limba este iar`[i un element secundar,c`ci în dic]ionarul coordonat de Dim. P`curariuapar [i autori, [i reviste de limb` german`,maghiar`, sârb` din România, [i autoride texte în slavon`, [i tipografi (în cazulliteraturii vechi). Dat` fiind aceast` predominan]à criteriului teritorial [i a celui cultural,în defavoarea celui lingvistic, sunt inclu[i[i c`lug`rii Macarie, Eftimie [i Azarie, [iNeagoe Basarab, cu Înv`]`turile... atribuitelui, [i Nicolaus Olahus, care a trìt o vremepe teritoriul ce urma s` fie inclus în statulromân modern. Un tratament aparte, ce urmeaz`modelul întâlnit deja în istoria literaturiipublicate de Al. Piru în 1981, este acordatfaimoasei triade a exila]ilor interbelici – Cioran,Eliade, Ionescu. În vreme ce Emil Ciorannu este men]ionat nici de aceast` dat`, EugenIonescu este prezentat cu activitatea sa pân`la plecarea din ]ar`, respectându-se astfel,cel pu]in în cazul lui, criteriul teritorial. Despreactivitatea sa de dup` 1940 se spun urm`toarele:"Stabilit, spre sfâr[itul deceniului al IVlea,la Paris, E.I. se va afirma ca mare dramaturgde limb` francez`" 9 . În schimb, activitatealui Mircea Eliade, atât literar`, cât [i [tiin]ific`,este prezentat` in extenso pe aproape dou`pagini, acoperind [i perioada postbelic`, ceadin exil, cu bibliografia actualizat` pân` înanul 1978, indiferent de limba în care aufost scrise textele. Prin aceast` extindere ainvestiga]iei asupra crea]iei lui Eliade, autoriidic]ionarului se abat de la programul enun]atla început, acela de a se ocupa de "culturacreat` pe teritoriul României". E o mostr`(rar`) de inconsecven]` a acestui dic]ionar[i o manifestare a viziunii etniciste, care tindes` asimileze culturii [i literaturii române crea-]ia etnicilor români de pretutindeni.Scriitorii de limb` maghiar`, german`,sârb` sunt inclu[i [i ei în dic]ionarul de literatur`român` coordonat de Dim. P`curariu,ca [i revistele acestora. Spre deosebire dedic]ionarul lui Marian Popa, aici volumelepublicate de ei apar cu titlul original [i cutraducerea în limba român` între paranteze– dovada unui plus de profesionalism sau aunui na]ionalism mai redus. În ceea ce îiprive[te pe autorii evrei, ei sunt asimila]iliteraturii române f`r` vreo alt` indica]ie biografic`de ordin etnic, uneori doar cu pseudonimulce i-a consacrat, ca în cazul lui MihailSebastian, alteori [i cu numele real inclusîntre paranteze, ca la Tristan Tzara (SamyRosenstock). În fine, autorii români ce aup`r`sit România în timpul regimului comunist,cum ar fi Petru Dumitriu, nu apar delocîn dic]ionar, din motive extraliterare evidente.{i aici, ca [i în dic]ionarul lui M. Popa,apar mici inconsecven]e, mici abateri de laprincipiile de selec]ie propuse, dar, dincolode ele, remarc`m includerea f`r` restric]iiîn spa]iul literaturii române a autorilor dealte limbi de pe teritoriul României, pe piciorde egalitate cu autorii de limb` român`. Înaceste dic]ionare literatura român` este literaturacreat` în România [i, indiferent de limbaîn care e scris`, apar]ine implicit culturiiromâne, în toat` diversitatea manifest`rilorsale. Suntem deja departe de viziunea luiGeorge C`linescu, la care etnicitatea [i limbadeterminau apartenen]a la o cultur` [i o literatur`.Doar c` aceast` modificare de perspectiv`nu ilustreaz` neap`rat o deschidere autentic`spre "strìn", o modificare critic` aunui canon dep`[it, ci tot o adaptare la orealitate politico-ideologic`, un model în pascu noua epoc` [i cu dogmele ei. Altfel spus,acceptarea în spa]iul literaturii [i culturii românea scriitorilor de alt` limb` nu este unefect al unei noi paradigme umaniste ori [tiin-]ifice, ci al unui nou model extraliterar, ideologic– [i nu constituie un proces ireversibil.Este doar dogma vremurilor [i unicul beneficiuclar pe care îl aduce este unul de ordincultural, c`ci scoate – fie [i doar temporar– crea]ia literar` de sub domina]ia principiuluietnic [i chiar a celui lingvistic, extinzând-ola dimensiunile unei întregi culturi locale,na]ionale, numite generic dup` teritoriul eide manifestare.C` aceste lucr`ri reflect` o atitudine programatic`[i nu sunt simple viziuni subiectiveale unuia sau altuia dintre autorii sau colectivelece le-au redactat ne-o dovede[te [i unuldin manualele [colare de limb` [i literatur`român` publicate în acea epoc`. Iar importan]amanualelor de literatur` român` nu trebuiesubestimat`: spre deosebire de lucr`riledestinate strict speciali[tilor, adic` unui publicrestrâns, manualele erau menite s` formeze[i s` educe un public larg, implantându-iviziunea oficial` despre literatura na]ional`,istoria na]ional`, politica statului, filosofiaepocii etc. Cu un grad mai mare de generalitate,dar [i cu o finalitate ideologic` maipregnant`, c`ci erau destinate, practic, tuturorcet`]enilor români ce treceau prin [coal`,manualele propagau ideile oficiale la nivelulîntregii popula]ii educate în [coli [i în licee.R`sfoim, a[adar, manualul de limb` [iliteratur` român` de clasa a XII-a, ap`rutîn 1985, care îi are ca autori pe Nicolae Manolescu,prestigios critic literar [i viitor autoral Istoriei critice a literaturii române, [i peNicolae I. Nicolae. Manualul, elaborat înconformitate cu programa MinisteruluiEduca]iei [i Înv`]`mântului din R.S. România,este dedicat controversatei perioade contemporane,adic` secolului al XX-lea. La început,într-o sintez` a mi[c`rilor literare interbelicedin România, este analizat` pe aproape ojum`tate de pagin` – un spa]iu generos pentruun manual – mi[carea dadaist` european`,"ini]iat` la Zürich în 1916 de românul TristanTzara, devenit ulterior poet de limb` francez`"10 . Nu se pomene[te aici nici numelereal al poetului, nici originea lui etnic`. (Înperioada comunist` problema etnicit`]ii seevit` adesea în cazul evreilor, cum se întâmpl`[i în lucrarea dedicat` poeziei contemporanedin 1980, coordonat` de Marin Bucur.)Interesant` este perspectiva asupra literaturiidin România scrise în alte limbi decâtromâna – nu pentru c` ar fi diferit` de ceaîntâlnit` în dic]ionarul lui Marian Popa sauîn cel coordonat de Dim. P`curariu, ci pentruc` e enun]at` clar [i direct. În capitolul teoreticdedicat poeziei postbelice, dup` ce îi enumer`pe poe]ii de limb` român` din deceniile 7-8, autorii continu` astfel: "În cadrul acestuipanoramic, s` amintim [i pe poe]ii de limb`maghiar` [i german` din România: MéliuszJózsef, Horváth Imre, Horváth István, SzilágyiDomokos, Alfred Margul Sperber, FranzStorch, Anemone Latzina, Franz Hodjak [.a.Literatura lor, de[i scris` într-o alt` limb`,prezint` acelea[i caracteristici ca [i literaturascriitorilor români. Trìnd în aceea[i ]ar`,într-o comuniune, istoric fundamentat`, despirit [i de idealuri cu colegii lor români [ide alte na]ionalit`]i din România, ei apar]in,prin problematica uman`, social` [i filosoficà crea]iei lor, istoriei literaturii române." 11Cu totul alta va fi viziunea fondatoarea criticului Nicolae Manolescu în Istoria...sa, ce va ap`rea în 2008. S` re]inem totu[ic` în perioada [i în contextul regimului comunist,literatura creat` pe teritoriul Românieide c`tre cet`]enii români, indiferent de limbaîn care era scris`, este asimilat` – la niveloficial, reflectat în manualele [colare aprobatede ministerul de profil – literaturii române.Criteriul teritorial [i principiul statului civic,ce îi includea pe to]i locuitorii lui, precum[i crea]ia artistic` a acestora, înlocuia maistricta concep]ie c`linescian`, ce privilegiaetnicul [i limba. De altfel, în acest manualsunt incluse – tot programatic –, într-o secven-]` intitulat` "Alte poezii din lirica actual`",pe lâng` poezii de autori români, dou` poemeîn traducere: unul din maghiar`, al lui IstvánHorváth, [i unul din german`, al lui FranzStorch. Apoi, într-o prezentare a prozei contemporane,sunt enumera]i, printre al]ii, AndrásSütö, Gyula Szabó [i István Nagy.Dup` cum se vede, în procesul de delimitare[i definire a literaturii române autoriipot fi inclu[i sau exclu[i conform unor criteriidiverse – cele mai importante fiind enumerateaici –, numai c` acest proces estedeterminat în general de ideologia na]ional`dominant` într-o epoc` sau alta [i nu dejudec`]i teoretice obiective [i pur literare.În joc intr` adesea [i subiectivismul istoricilorliterari, de[i în perioada comunist` else manifest` totu[i între grani]ele permisede ideologie. Criteriile de selec]ie suntconsiderate întotdeauna obiective – [i, încadrele date, ele chiar sunt astfel –, dar,paradoxal, fiecare demers "obiectiv" ofer`rezultate diferite, de[i nici unul nu iese dinlimitele obiectivit`]ii controlate [i nu cadeîn ridicol, ie[ind din zona cercet`rii literare[i p`trunzând pe terenul fanteziilor ideologice,fie ele na]ionaliste sau de alt fel. {i deaceea e atât de greu s` r`spundem la întrebareapropus` la început: pân` unde se pot extindegrani]ele literaturii române? Fiecare r`spunsî[i are justificarea sa [i poate fi consideratvalid, f`r` a le anula pe cele anterioare.(fragment de studiu)_____________1 Bibliografia literaturii române – 1948-1960, Editura Academiei R.P.R., Bucure[ti,1965, sub redac]ia acad. Tudor Vianu, p. xi,subl. n.2 Ibidem, pp. xiii-xiv, subl. n.3 Marian Popa, Dic]ionar de literatur`român` contemporan`, Editura Albatros,Bucure[ti, 1977, p. 5.4 Ibidem, p. 7.5 Ibidem, p. 67.6 De exemplu, lui Mircea Eliade i-aufost publicate volumele Maitreyi [i La ]ig`nci[i alte povestiri, ambele la Editura pentruLiteratur` Universal`, în 1969. Eugen Ionescua ap`rut (în traducere) cu dou` volume deTeatru, ambele la aceea[i Editur` pentruLiteratur` Universal`, în 1968, [i cu Joculde-a m`celul, publicat la Editura Univers în1973.7 Dim. P`curariu (coord.), Dic]ionarde literatur` român` – scriitori, reviste, curente,Editura Univers, Bucure[ti, 1979, p. 5.8 Ibidem, p. 7, subl. n.9 Ibidem, p. 200.10 Nicolae Manolescu, Nicolae I.Nicolae, Limba [i literatura român` – manualpentru clasa a XII-a, Editura Didactic` [iPedagogic`, Bucure[ti, 1985, p. 12.11 Ibidem, p. 110, subl. n.cyan magenta yellow black

www.<strong>revistaorizont</strong>.roSTEREOTIPURIstereotipuriorizont18O VRABIE, UN POLI}IST,UN LUSTRAGIUDANIEL VIGHIPe timpurile marelui comandir Eugeniude Savoia rascienii erau, în accep]iuneagloriosului tron al Kakaniei, atât românii,cât [i sârbii, adic` ortodoc[ii. {i asta chiardac` sârbii erau rascienii. Prin urmare, tronulaugust imperial socotea românii un fel desârbi care vorbesc alt` limb`! V`zândasemenea îndeletniciri semantice kakanezeà la Lautréamont, punem [i noi umbrela pema[ina de cusut [i d`m fuga în vremea luiPeter Solderer, primar al urbei Temesvaruluiîntre anii 1722-1742, când s-a fost pus`c`r`mida Prim`riei Vechi, dar a bântuit [iciuma din anii 1738-1739. Livius Ciocârlieîl gratuleaz` pe primarul Solderer, zicându-i"memorabilul cîrmuitor". Peter fu proprietarul– printre altele – al unei cl`diriimpozante, doldora de chiria[i pe care acela[iautor îi prenum`r` cu nume [i meserii întrodefilare saturat` de culoare exotic`. Printrechiria[ii negustori, vrednici de pomenire sunt"Franz Zwimer, Rudolf Krauthahn si FranzGemberth" care, ni se spune "au ]inut cîrcium`în trei înc`peri". Nu departe, în acela[iimobil, e o pr`v`lie pe col] manageriat` de"b`canii Ioan Armenier [i Kiriak Atanasko".Nu lipse[te de aici nici "evreul de provenien]`spaniol` Jacob Moyses" (...) "b`canul Sar[anArmenier, cafegiul Stanco Bogdan [iThomas Radli, negu]`tor evreu. (...) La partermai locuia Valentin Hannemann, comisvoiajor" (Ciocârlie, Un Burgtheater provincial,34-35).Orice ar fi, cu ace[ti comercian]i depripas trebuie s` [tii s` comunici. {i maiales s` te impui, altfel te calc` în picioare.Te las` f`r` grai [i f`r` gologani în pung`.Mai ales pe ace[tia îi au în vedere. Tocmaide aceea te bag` în seam`, î]i zâmbesconctuos, te scarpin` în cre[tet [i te mângâiecu privirea. Nu pentru tine, ci pentru baniitì, asta s` ne fie clar oricui. Stephen Dedalusst` de vorb` chiar despre asta cu domnulDeasy, care spune exact cum st`m cu ei,cu negu]`torii. Cu aceste lighioane pedepsiteprin r`t`cirea ahasveric`:"- Un negustor, spuse Stephen, este unulcare cump`r` ieftin [i vinde scump, fie elevreu sau gentil, nu-i a[a?-Au p`c`tuit împotriva luminii, spusesolemn domnul Deasy. Pîn` [i în ochii lorpo]i s` vezi întunecimea. {i din cauza astasînt r`t`citori pe fa]a p`mîntului pîn` în ziuade ast`zi" (James Joyce, Ulysse, 41).Nici la noi, prin Banat, lucrurile nu staualtfel: "Nici nu s-au terminat bine r`zboaiele,cînd Habsburgul a [i început s` vînd`Turcului bog`]ii din minele Banatului luatede la el. Sîngele osta[ilor c`zu]i nici nu sezvîntase, cînd negustori iste]i au [i pornitcu m`rfurile lor, ca s` umple visteriacotropitorului, care pl`tea metalul la min`cu 30 de florin]i chintala [i o vindea cu 45[i cu 50, împr`[tiind-o în roza vînturilor(...)" (Virgil Birou, Drumuri [i popasurib`n`]ene, 88).Revenim la umbrel` [i la pilda ei dup`m`sura lui Lautréamont [i a ceea ce i-a urmatprin chiar izgonirea Domnului din cetate,dup` spusa îngrijorat` a p`rintelui unit cuRoma Iosif Oanc`, cu studii la Strassbourg,care ne-a recitat spre încredin]are chiar unfragment din Isidore, n`scut la Montevideo,într-o expresiv` (din p`cate!) antinomie întreprim`var` [i deicid. Asculta]i! Citi]i! Judeca]isinguri! "Era o zi de prim`var`. P`s`rileî[i r`spîndeau cînt`rile în triluri, [i oamenii,închina]i feluritelor lor îndatoriri, se sc`ldauîn cucernicia trudei. Totul ostenea înrumenirea sa; arborii, planetele, rechinii.Totul, afar` de Ziditor. El z`cea întins îndrum, cu vestmintele sfî[iate. Buza de josîi atîrna ca un c`lu[ adormitor: din]ii nu-ierau sp`la]i, [i pulberea se vînzolea cu undeleb`laie ale p`rului sù. Amor]it de o piroteal`greoaie, strivit de bolovani, trupu-i se opinteazadarnic s` se ridice. Puterile îl p`r`siser`,[i el z`cea, acolo, nevolnic ca rîma,nesim]itor ca scoar]a" (Lautréamont, 1976,p. 97).Dumnezeul mort, lustragiul [i sta]ia dediligen]` din centrul (ast`zi) vechi – realit`]ipe care le g`sim în povestea cu exploatatorulneam] din povestirile anilor [aizeci, printrecare e [i una din fa]a G`rii de Nord dincapital` în filmul R`sare soarele, evocat deAngelo Mitchievici în capitolul Cînd via]aînvinge, r`sun` valea. Acolo e prezentlustragiul pe care sturmbannführerul SS îlîmpinge cu dispre] "f`r` s`-i pl`teasc` unsfan]" dup` ce acesta îi d` lustru sclipitorcizmelor (Explor`ri în comunismulromânesc, 2008, p. 36). Într-un larg apreciatvers, lustragiul sturmbannführerului SSdevine port-drapelul frondei, al poezieieliberate de poncife romantice [i dilu]iisentimentale în care bariera vorbei se al`turàceleia a st`rii pe care o anim` liric GeoDumitrescu pentru a se elibera în final deun posibil, [i jenant, "sentiment simplu,uman, /a[ fi vrut s`-l m`rturisesc cinstit,/în cuvinte pu]ine, acest sentiment /de toamn`,de Toamn`. De toamn` ?... /(Ah, tic`los,nefericit lustragiu de cuvinte/ atelier desorcove !...)" (Dumitrescu, 1994, p. 86-87).Insurec]ia este deliberat una în carenesemnificativul (social, simbolic, poetic)se încarc` de semnifica]ie prin r`sturnareameselor [i scaunelor în sala de festivit`]i.De altfel, într-un interviu din deceniul al[aptelea, poetul confirm` redescoperireapoeziei ca miz` a unei descinderi socialedin "prima genera]ie de la mahala [i de la]ar`, care refuz` s` se absoarb` în burghezie[i care, devenit` obiect de calific`riintelectuale, r`mîne cu cinism la condi]iaclasei originare. Sîntem o genera]ie f`r`dasc`li [i f`r` p`rin]i spirituali. Ne caracterizeaz`revolta, ura împotriva formelor,negativismul. Detest`m, um`r la um`r,literatura [i manualele de istorie na]ional`"(p. 232-233)" (apud Manu, 2000, p. 51).Într-un cuvânt, ni[te lustragii ai poeziei fa]`de care care canonul estetic burghez secomport` asemenea sturmbannführerului SScare "împinge cu dispre]"(...) "lustragiul decuvinte"(…) "f`r` s`-i pl`teasc` un sfan]"(cite[te propozi]ia în cheie axiologic`!).De altfel, acelea[i semnale ale insurec]iei– din acela[i unghi [i perspectiv` – g`simla Liviu Ioan Stoiciu care, nu întâmpl`tor,al`tur` acelea[i circumstan]e, personaje [ist`ri în jurul aceluia[i nesemnificativ ridicatla demnitate prin insurec]ie, sudalm` [i mânieasistat` de o vrabie, un poli]ist, un lustragiu:"vrabia gr`su]` din tufa uscat` de m`ce[ îlprive[te/ dând din cap, nesigur` pe ea,/jumulit`, el/ prive[te, printr-o perdea de ap`congelat`,/ parc`, a[ezat pe banc`, pringeamul/ pr`v`liei cum i se dau cu crem`pantofii negri/ unui poli]ai tân`r, lustragiulare/ câte o perie în fiecare mân`: du-te, m`,în mor]ii/ m`-tii, aude(…)" (Stoiciu, 2012)._____________Fragment din cartea Pantofii de atlas[i cizma din piele (despre nesemnificativîn literatur`)BibliografiaANTUZA, CLI{EELE{I FANTEZIAVIOREL MARINEASAMereu atent` la ce se arunc` în "c`ldarea fantasticului", cum îi place s` zic`, Antuza seîntreab`, de pild`, dac` nu cumva "steampunk-ul e mai generos, iar goticul mai restrictiv",dac` cel dintâi nu e mai masculin, iar cel`lalt mai feminin sau, fie de la ea, androgin. Dealtfel, schimbând planurile, chiar Hercule Poirot ar poseda "o inteligen]` hermafrodit`". Revenindla subgenul goticului, încerc`rile autohtone de a-l ilustra dau texte dospind de "cli[ee mioritice",în care parc` "s-au trezit din mor]i, deodat`, Agârbiceanu [i Voiculescu [i scriu, cu min]i taretulburi [i mâini ostenite, despre moroi. M-a umplut de sânge povestirea în cauz`, dar atât".Devine senten]ioas`: "Nu agreez deloc povestirile schizofrenice, din care nu r`mâi cu nimic,decât cu ecoul ]ipetelor isterice scoase de creaturi cumin]ite prin lobotomie." Îns` nu doar peîncep`toarele, neao[iste ori "cu iz de strìn`t`]uri", într-ale goticului le pune ea la punct. Î[ipermite s` se ia la har]` cu umbra marelui Hitchcock. Rev`zând The Man Who Knew TooMuch (Omul care [tia prea multe), constat` cu stupoare: "Punctul culminant al filmului,Storm Clouds Cantata, compus` de Arthur Benjamin special pentru versiunea din 1934, eatât de lungit, încât mai degrab` ca[ti de plictiseal` decât s` faci pipi în pantaloni din cauzasuspansului. (...) Zù c` a dat-o în bar` nea Hitchcock, dar se mai întâmpl` [i i se iart`."Aspra recenzent` mai [i laud`: pe Michael Hùlic` pentru cele dou` antologii Kult, pe StephenKing pentru "caracterul neinvaziv al stilului de a povesti". Und so weiter.Ea se concentreaz` [i asupra aspectelor morale sub semnul c`rora st` mica lume a fandomuluiromânesc. Ca tot natul, [i pe blogurile, pe site-urile SF "se insult`, se iau în [uturi gratuitprieteni. Se împroa[c` cu venin sub deghizament intelectual sau se h`cuiesc cu sabia limbiiaprigii vr`jma[i care îndr`znesc s` contrazic`". Cât despre perspective editoriale, constat` custupefac]ie c` "se cânt` prohodul c`r]ilor tip`rite chiar de c`tre cei la care te a[tep]i s` leresusciteze".Zeci [i zeci de cronici despre c`r]i [i despre filme a risipit Antuza Genescu (c`ci despreea e vorba) în publica]ii electronice (www.suspans.ro, www.revistadesuspans.ro, www.hgwells.ro)[i tip`rite (a sus]inut rubrica Lectograf SF în suplimentul literar Paralela 45 al cotidianuluiRena[terea b`n`]ean`). Ar merita s` le adune într-un volum (dou`, trei...), cum la fel ar trebuis` se întâmple cu nenum`ratele povestiri science fiction publicate în fanzine (Paradox, Helion),reviste (<strong>Orizont</strong>, Banat), antologii (Pangaia, Venus), pe site-uri.Au trecut 27 (!) de ani de când debuta în Paradox cu o proz` având un aer lilial: Poianasufletelor. De atunci, Antuza Genescu [i-a construit o pozi]ie solid` în literatura SF & Fantasydin România. Pe lâng` cele de mai sus, trebuie luate în seam` [i cele peste 30 de volume,traduse cu acurate]e din englez` în român`, ale unor autori reprezentativi pentru genul îndiscu]ie (cei mai mul]i – încununa]i cu premiile Hugo, Nebula [i Locus): Stephen King,George R.R. Martin, Jim Nisbet, Ken Grimwood, Robert J. Sawyer, Gyles Brandreth etc. Oscriitoare de talia lui Connie Willis poate fi citit` cu folos [i de cei care cred cu stricte]e învirtu]ile mainstream-ului literar. Proze scurte ca Mult zgomot pentru nimic [i În Cretacicultârziu sunt satire pline de verv` la adresa unor mentalit`]i ce bântuie prin [coli [i universit`]iamericane (destinatari: un anumit tip de "democra]ie" care-[i permite s`-l cenzureze în liceepe Shakespeare, respectiv a[a-zisul spirit novator – de altfel, contagios – care-i anim` peni[te impostori p`trun]i în mediile academice). La serviciile traduc`toarei au recurs edituribine-cunoscute (Nemira, Rao, Dacia, Amarcord, Univers Enciclopedic).Antuza a transpus în englez` [i volume sau cicluri ale unor scriitori români (în specialpoe]i [i mai ales optzeci[ti-nou`zeci[ti): Ion Chichere, Aura Christi, Rodica Draghincescu,George Lân`, Veronica Balaj.Nu-i lipsesc abilit`]ile manageriale. Cu ani în urm` a f`cut parte din comitetul de organizarea Conven]iei Europene de Science Fiction desf`[urate la Timi[oara, apoi a fost [ef aldepartamentului editorial de la Sedona. Ast`zi e lider al clubului de anticipa]ie H.G. Wells[i-i conduce cu aplomb, dar [i cu umor [edin]ele peripatetice. Acelea[i calit`]i (cunoa[tereadin interior a mi[c`rii Science-fiction & Fantasy, voca]ia organizatoric`) au dus-o la performan]àtunci când a fost vorba de conexiuni interna]ionale. A pus pe picioare colaborarea cu clubulPhoenicians din Londra, concretizat` în num`rul bilingv al revistei The Science Fact andFiction Concatenation (premiul pentru cel mai bun fanzin semiprofesionist la Conven]iaInterna]ional` de Science Fiction de la Dublin, 1998) [i în S`pt`mâna Interna]ional` de {tiin]`[i Science Fiction, edi]iile I [i a II-a (Timi[oara, 1999 [i 2003).

orizont19www.<strong>revistaorizont</strong>.roPLAY playJURNAL DIN ANII CRIZEIROBERT {ERBANVineri, 30 noiembrie 2012Crina se treze[te: Tata, ast`zi nu mergemla gr`di? Nu. O, via]a e u[oar`!Dup`-masa, se preg`te[te de întâlnireacu Mihai Z. Mi-a cerut cartea lui Dan, încare Zgondy a f`cut desenele. I-o dau, convinsc` se va uita la imagini. Se uit`, adev`rat,dar la poza graficianului. Lung se uit`, foartelung, exagerat de lung. Apoi, fiindc` m` vedec` zâmbesc, îmi atrage aten]ia: s` nu-i zici.Nu, tata, e secretul nostru. S-a ferchezuit,[i-a a[ezat agrafe colorate în p`r, [i-a luato c`m`[u]` roz, i-a strâns maic`-sa p`rul încoad`. Ne întâlnim la Bio Fresh, despre carenu [tiam c` exist`. Dup`, Crina e bucuroas`fiindc` Mihai a f`cut conversa]ie cu ea, i-ad`ruit un desen [i a stat la pozat al`turi deea. Dar, apoi, devine trist-gânditoare: Tata,cine era fata cu care era Mihai? Mint f`r`s` clipesc: O coleg`, probabil o coleg`…Crina e din nou fericit` [i ne comunic`: vreas` se m`rite. O anun] c` va trebui s` maiaib` niscai r`bdare, vreo câ]iva ani[ori.Intervine maic`-sa: Când te vei m`rita, î]idoresc s` î]i g`se[ti un so] bun, a[a, ca tata.Eu îmi doresc unul ca Mihai! {i, oricum,nu te invit la nunta mea. De ce?! Pentru c`nici tu nu m-ai invitat la nunta ta!Luni, 10 decembrie 2012Crina observ` c` m` uit preocupat latelevizor: Tata, pot s` pun o întrebarestupioas`: cine a câ[tigat alegerile? "Stupios"e, probabil, "stupid" încruci[at cu "dubios"…Joi, 19 decembrie 2012Un drum de diminea]` prin cea]`, caprintr-un tunel, cu ma[ina, spre Arad. Dincea]`, direct în lumin`: expozi]ia de ofrumuse]e ame]itoare a lui Onisim Colta. Ostr`bat întâi de unul singur. Apoi, când ajunge[i artistul, înc` o dat`, împreun`. Lucr`ridin adolescen]`, din timpul facult`]ii, dinanii '90, 2000 ori recente. Picturi, desene,sculpturi. Ba chiar [i trei scenografii. E atâtde puternic` intensitatea vizual` a expozi]iei,încât plec pe trei c`r`ri, fericit.Duminic`, 22 decembrie 2012M` sun` poetul Valeriu Armeanu. Îl [tiude copil [i tot de atunci îl am la suflet [i-ladmir. Pentru curajul de a spune cu vocetare, chiar foarte tare ce gânde[te (inclusivpe vremea lui Ceau[escu), pentru poezia pecare i-o [tiu de prin clasa a IX-a, pentruumorul pe care, iat`, nu [i l-a pierdut deloc.M` trezesc hohotind de râs la telefon, precumîn adolescen]` când, împreun` cu tata, neplimbam to]i trei pe corso-ul Severinului [irâdeam cu lacrimi la pove[tile lui neaValeric`. "Îmi pare rù c` am îmb`trânit,m`, Robert, fiindc` nu mai pot face prostii",îmi spune poetul ce a publicat anul `sta treic`r]i de versuri, pe care tocmai le-am primitprin po[t`. Îi promit c` le voi citi, îi promitc` îl voi cùta atunci când vin în TurnuSeverin, îi promit c` îi voi trimite o seriede întreb`ri pentru un interviu.Miercuri, 2 ianuarie 2013Zi: pexi. Crina, las`-m`… Te rog, tata,zi pexi. Bine. Pexi… Mai tare. Pexi! Mamamea e sexi!Fix peste-o lun`, fata mea face 6 ani.Când s-au dus anii `[tia?Joi, 3 ianuarie 2013Recitesc cele 30 de pagini din romanulînceput în urm` cu patru ani. O fac cu gândulc` anul `sta o s`-l scriu. Vreau s`-l scriu!Vineri, 11 ianuarie 2013Îl sun pe Gellu Dorian, care laGaudeamus a insistat s`-i trimit cinciexemplare din cartea lui Marius Chivu, pentrucei cinci membri ai juriului Premiului "MihaiEminescu" pentru debut în poezie. Gelluîmi spune c` juriul nu a luat în considerarecartea lui Chivu, Vîntureasa de plastic, pemotiv c` nu e debut absolut! Fierb deindignare [i, ca s` nu-mi sar` de tot capacele,scriu pe facebook: Sunt absolut stupefiatc` o carte minunat`, despre care s-a scrisîn presa cultural` la superlativ, care a fostnominalizat` de c`tre România literar` la"Cartea anului", a fost ignorat` dintr-un motivfals. Eu sper s` existe explica]ii, nu doardaturi din umeri. M-am s`turat s` v`d daturidin umeri [i nu mai am chef s` le accept cape o ap` de ploaie!Reac]ii cu duiumul. Inclusiv a unuiadintre cei cinci membri ai juriului, DanielCristea-Enache, de la care aflu, printre altele,c` nu juriul e vinovat pentru gestul sùaberant de a nu lua în calcul Vîntureasa deplastic, ci… eu, ca editor al c`r]ii. De ce?Fiindc` nu l-am obligat pe Chivu s` nu maipublice nimic dup` cartea sa de debut.Culmea, mai am ceva replici dup` asta…Sâmb`t`, 12 ianuarie 2013Marius îmi r`spunde la e-mailul în carel-am anun]at c` volumul sù a fost exclusdin competi]ia la Premiul Eminescu [i ce amotivat juriul: "Î]i faci sînge rù degeaba,drag` Robi. {tii c` nu m` intereseaz` (e vreonominalizare ca s` r`scumpere un singurvers din Vîntureasa?); mai [tii [i c` te-amprevenit c` va fi a[a".Miercuri, 16 ianuarie 2013Scriu din nou pe facebook-ul personal:Am primit de la dl Gellu Dorian, organizatorulevenimentului ce implic` acordareaPremiului Mihai Eminescu, a[a cum i-amsolicitat, explica]ia pentru nedreapta [i eronataeliminare din competi]ia pentru Premiulde debut "Mihai Eminescu" a unei c`r]i dedebut extraordinare, Vîntureasa de plastic(Brumar, 2012), de Marius Chivu.Aceast` carte de poezie este prima cartede autor pe care Chivu a publicat-o vreodat`.Este, cum se [tie [i s-a scris în presa cultural`,debutul sù. Însu[i Gellu Dorian, care [tiaacest lucru, mi-a solicitat, în urm` cu dou`luni, cinci exemplare din carte pentru ceicinci membri ai juriului. {i totu[i...Iat` explica]ia dlui Dorian: "A fostdecizia juriului s` scoat` din concurs patrutitluri apar]inând unor autori care, a[a aconsiderat juriul, nu aveau debut absolut,fie c` mai publicaser` înc` o carte în altgen, fie din alte motive de acest fel. Nimeninu a contestat valoarea c`r]ii lui MariusChivu, una din cele mai bune apari]ii aleanului trecut. Prin urmare, situa]ia asta este[i nu mai poate fi remediat`. Sunt solidarcu membrii juriului în privin]a acesteidecizii".{tie cineva ce înseamn` "debut absolut"?E o sintagm` caduc`. E prima ta carte saunu? E debutul tù sau nu? Cum adic`...absolut?! E atât de trist [i de penibil c` unpremiu ce poart` numele unui important poetromân intr` în zone gri, mâloase, provinciale.Dar cum e ]ara, a[a e, uneori, [i lumea literar`.Reac]iile vin imediat dup` ce posteztextul. Inclusiv de la Daniel Cristea-Enache:Drag` Robert Serban, "debut absolut", pentrumine, înseamn` prima carte de autor a unuiautor (nu prezen]a într-o antologie, nici m`carun titlu "împ`r]it" de doi, coautori). {i atunci,m` întreb, ce te poate ]ine într-un juriu literarpe care-l vezi c` gre[e[te, c` face o nedreptateunui confrate? Cât de greu e s` spui:"Domnilor, f`r` mine dac` hot`râ]i asta,fiindc` eu consider c` nu se cade!" Domnilor,adic`: Al Cistelecan, Mircea A. Diaconu,Vasile Spiridon, Andrei Terian. Oare ce s-o fi întâmplat, de fapt, fiindc` îi [tiu pe jurori/jura]i ca oameni serio[i [i profesioni[ti înale literaturii?ÎNTOARCEREAFRANCEZILOR – OPOVESTE IDENTITAR~RADU PAVEL GHEOÎntr-un eseu din volumul Café Europa intitulat "Oameni la trei frontiere", eseistacroat` Slavenka Drakulici poveste[te cum o dat`, prin anii 1990, a c`l`torit împreun` cuun prieten din Istria spre Trieste. Cînd au ajuns la grani]a croat`, prietenul ei a fluturatnon[alant pa[aportul croat. Imediat dup` aceea, la frontiera sloven`, acesta a scos dinbuzunar un alt pa[aport, unul sloven, iar mai apoi, în fa]a gr`nicerilor italieni, spre totalasurprindere a eseistei, omul a ar`tat un al treilea pa[aport, emis de statul italian. Toatedocumentele erau pe numele lui, toate erau autentice, iar în acea epoc` tulbure de dup`conflictele din fosta Iugoslavie, cele trei pa[apoarte îl ajutau pe posesorul lor s` evitepoten]ialele probleme, ar`tîndu-se peste tot "de-al locului". Aceast` abordare pragmatic`– explic` Slavenka Drakulici – reflect` o atitudine specific` istrio]ilor, care au înv`]atjocul identit`]ilor fluctuante dup` ce, în mai pu]in de un secol, au fost cet`]eni austroungari,italieni, iugoslavi [i, în fine, croa]i.O poveste identitar` de aceea[i factur`, îns` mult mai fascinant`, mai complex` [imai relevant` pentru tema identit`]ii, ne-o ofer` volumul Smarandei Vultur Francezi înBanat, b`n`]eni în Fran]a, ap`rut recent la Editura Marineasa din Timi[oara. Rezultat alunor cercet`ri extinse din zona antropologiei memoriei, cercet`ri desf`[urate pe parcursula (de-acum) mai bine de dou` decenii [i concentrate pe spa]iul multicultural al Banatului,studiul st`ruie în primul rînd, cum o spune chiar autoarea, "asupra rela]iei dintre memorie[i identitate sau, mai exact, asupra modalit`]ilor prin care discursurile memoriale particip`la construirea unei identit`]i" (p. 11).Obiectul cercet`rilor sale este unul dintre cele mai "exotice" grupuri de popula]iedin spa]iul b`n`]ean: cel al unor coloni[ti numi]i adesea francezi, dar [i [vabi, [vabidun`reni, alsacieni, loreni, francezi din Banat, apatrizi ori b`n`]eni din Fran]a. Cele dou`capete ale pove[tii lor, ce pare s` se închid` frumos, rotund, cu o întoarcere la origini,sînt desp`r]ite de aproape dou` secole de trai comunitar pe teritoriul Banatului mare (aziîmp`r]it între România, Serbia [i Ungaria).Veni]i în Banat în a doua jum`tate a secolului al XVIII-lea din Alsacia, Lorena [iLuxemburg, în cadrul ac]iunii de colonizare a Banatului declan[ate de curtea habsburgic`,ace[ti coloni[ti/imigran]i de limb` francez` renun]` treptat la limba lor originar`, adoptîndlimba [i obiceiurile coloni[tilor germani – f`r` a-[i uita îns` niciodat` cu totul origineadiferit` de a acestora. În timp, ei accept` s` fie numi]i – [i chiar se autodenumesc –"[vabi", p`strînd doar urme vagi ale originii lor etnice: nume de familie (adesea germanizate),obiceiuri culinare (consumul "]împilor" de broasc`) [i, ici [i colo, r`m`[i]e de texte canoniceîn francez`, cum ar fi rug`ciunea "Tat`l nostru". Al Doilea R`zboi Mondial [i consecin]eleînfrîngerii Germaniei hitleriste asupra [vabilor din Banat (persecutarea [i deportarea înURSS) îi fac pe urma[ii fo[tilor coloni[ti de secol XVIII s` î[i revigoreze fosta lor identitate,cea francez`, dovedit` gra]ie registrelor parohiale [i a caietelor genealogice. Se declan[eaz`[i demersuri oficiale de recunoa[tere a originii lor fran]uze[ti, demersuri prezentate [ianalizate în detaliu (inclusiv cu reproducerea unor texte inedite), de la cele ale lui Etienne/Stefan Frecôt [i Emil Boti[ din 1945-1946 pîn` la cele ale lui Hans/Jean Lamesfeld,pre[edintele Comitetului Francezilor din Banat din Viena în anii de dup` r`zboi. Cel dinurm` izbute[te chiar s` îl informeze pe Robert Schuman, pre[edintele Consiliului deMini[tri al Fran]ei, de situa]ia coloni[tilor francezi din Banat printr-un procedeu demnde filmele de spionaj despre R`zboiul Rece: printr-o scrisoare ascuns` într-un cadou –o p`pu[` în port popular [v`besc. În urma sprijinului ob]inut astfel (dar [i din alte considerente,unele economice, altele politice), o parte din urma[ii coloni[tilor francezi se vor stabiliîn Fran]a în anii 1950.Autoarea c`r]ii a investigat [i cel`lalt cap`t al pove[tii, ajungînd în satul fran]uzescLa Roque-sur-Pernes din departamentul Vaucluse, în sudul Fran]ei, unde s-au oprit uniidin urma[ii fo[tilor coloni[ti în Banat, deveni]i coloni[ti b`n`]eni în Fran]a. O parte dininterviurile realizate acolo cu cei pleca]i din Banatul românesc ori iugoslav, împreun`cu alte texte [i documente reproduse în cadrul volumului, constituie materialul concretde studiu al c`r]ii. Îns` cel pu]in la fel de captivant` este [i partea teoretic`. Avem de-aface cu un studiu de anvergur`, care elaboreaz` [i valideaz` o alt` poveste, mult maicomplex`, ascuns` în spatele filonului narativ central.Continuare \n pagina 31

www.<strong>revistaorizont</strong>.roUNIVERS universorizont20MIRCEA ELIADE. NOIM~RTURII AMERICANEFragmente din documentarulMIRCEA ELIADE: HIS NAME, HIS DESTINY, , 1991, ChicagoOferim în acest episod fragmentele interven]iilor lui Gerald Brauer, Saul Bellow,Mac Linscott Ricketts, David Tracy, din varianta comercializat` a documentaruluiMircea Eliade – His Name, His Destiny, dup` transcrierea textului realizat` de prof.Mac Linscott Ricketts. Reamintim c` nu a fost posibil` salvarea integral` a textelorinterven]iilor celor intervieva]i, din cauza precarit`]ii condi]iilor tehnice ale înregistr`rii.Între varianta brut` a documentarului, în copiile înregistr`rilor primite de la Dan Petroiu[i varianta comercializat` de so]ii Jelesco, sunt por]iuni neremediate tehnic, care nuau f`cut posibil` transcrierea. În ceea ce prive[te calitatea informa]iilor oferite pe pelicul`[i modul în care a realizat transcrierea textului, oferim cititorilor un fragment din epistoladin 12 februarie 2012 a prof. Ricketts, care îmi scrie: "Am adùgat rezultatul uneimunci laborioase – câteva fragmente din filmul lui Jelesco. Filmul însu[i con]ine unnum`r de erori evidente, inclusiv faptul c` a[a-zisele scene din India sunt, în realitate,din Katmandu, Nepal!! “Sunt sigur de o parte din ele, [i b`nuiesc c` toate sunt la fel.‘Transcrierea dup` scenariul filmului este aproximativ`, nu strict textual`. De exemplu,am modificat eu însumi anumite cuvinte pentru a clarifica ce voiam s` spun. Este unfragment incomplet în interven]ia lui David Tracy, marcat` printr-o elips`…A începuts` spun` ceva despre o carte a lui Eliade, care-l poate ´îmbog`]i´ pe cititorul obi[nuit,dar nu [i-a terminat ideea… " 1Cristina SCARLATGERALD BRAUERDecan al Divinity Schoolîn perioada profesoratuluilui EliadeUniversitatea din Chicago este unatân`r`, chiar pentru Statele Unite. Tocmaiam s`rb`torit cei 100 de ani de existen]`,fiind înfiin]at` în 1891-'92. Este o institu]ieaxat` pe cercetare, [i aici a avut loc o prim`reac]ie în lan]. În ciuda vârstei, în afaraUniversit`]ii Harvard, Universitatea dinChicago are mai mul]i laurea]i ai PremiuluiNobel decât oricare alt` universitateamerican`. În fizic`, economie, [tiin]eumaniste, printre al]ii pe Saul Bellow, mareprieten al lui Mircea Eliade.“Despre Eliade‘: Voi vorbi despre Eliadeca om [i, de asemenea, despre rolul sù înuniversitate. Aproape l-am pierdut, fiindc`,atunci când a ie[it în afar` “în toamna lui1957‘, i s-a dat o viz` gre[it`, ceea ce însemnac` trebuia s` se reîntoarc` în Europa [i sà[tepte doi ani academici pentru a o ob]inepe cea potrivit`.În acea vreme, John Nef, fondator alCommittee on Social Thought “aluniversit`]ii‘, a fost un foarte bun prieten,administrator “în universitate‘, [i, de asemenea,asistent secretar al Departamentului deAp`rare în timpul administra]iei Eisenhower.Nef a încercat s`-l ajute, ob]inându-i vizapotrivit`. A spus: "Va trebui s` ob]ine]i olege special` aprobat` în Congres, semnat`de pre[edinte, în care s` fie men]ionat cèste necesar s` r`mâne]i în Statele Unite,din motive de securitate na]ional`." Totulva trebui suportat de Departamentul Ap`r`rii.În toiul a toate acestea, m-a sunat o doamn`[i mi-a spus: "Domnule Brauer, lucrez lacazul Eliade, o persoan` care trebuie, dinmotive de securitate na]ional`, s` r`mân`în America. Interesat` de caz, am începuts`-i citesc c`r]ile. {i, dintre to]i cei pe carei-am ajutat, cred c` acesta este cel maiimportant, fiindc` Eliade scrie despreîn]elegerea real` a ceea ce înseamn` s` fiiom." {i, bineîn]eles, legea a fost aprobat`[i Eliade a r`mas.SAUL BELLOWLaureat al Premiului Nobel, prietenapropiat al lui Eliade timp de un sfert deveac. S-a întors împotriv`-i trei ani dupòb]inerea acestei distinc]ii, în urma"revela]iei" despre leg`turile din tinere]e alelui Eliade cu Legiunea Arhanghelului Mihail.Am venit aici în 1952, când aveam 30de ani. L-am întâlnit pe Mircea Eliade, careera deja un profesor celebru. Am fostinteresat de deosebirea pe care o f`cea întretimpul istoric [i cel arhetipal. Am fost foartebucuros de a fi avut [ansa s`-l întâlnesc.M-a impresionat.Am f`cut mi[carea de a m` muta laChicago [i am vrut s` m` preg`tesc eu însumipentru asta. Am devenit membru al facult`]ii,deci am început s`-l întâlnesc cu diverseocazii sociale. Era o persoan` foarte deschis`[i foarte generoas` cu timpul sù, acordatnoilor veni]i. Eram întotdeauna bineveni]iîn casa lui. Prima mea impresie despre el afost aceea a unei persoane foarte lini[tite,foarte temperate, extrem de calme. Nu contace-i spuneai, chiar dac` era ceva banal, eld`dea întotdeauna impresia c` se gânde[tela ceea ce-i spuneai [i se gândea la asta foarteserios. Era mereu preg`tit s` fac` fa]` unorneajunsuri. Nu a[tepta nimic de la tine. Cao persoan` înclinat` s` monopolizezediscu]ia, încercam s` .elimin celelaltepersoane de la dialog. El era întotdeaunadispus s`-[i împ`rt`[easc` ideile.Cred c` a scoate dimensiunea spiritual`din via]a omului înseamn` s` o deformezimai repede decât orice altceva. Cred c`Mircea a în]eles asta foarte bine. Am discutatdespre acest lucru, plecând de la Dostoievski[i Tolstoi. Nu po]i lua asta omului f`r` s`vezi efectele sub forma defectelor umane:nevroze, psihoze, porniri criminale. F`rò via]` spiritual`, nimic nu e normal. Eracon[tient 100 % de perspectiva materialistà Vestului, al c`rui ap`r`tor a fost. {tia càsta este sursa serioas` a rùlui pentru tineri.În m`sura în care tinerii sì colaboratori[i-au însu[it asta, au crezut c` în perspectivamaterialist` nu exist` nimic bun.MAC LINSCOTT RICKETSFost student al lui Eliade, bio-bibliografulsù [i traduc`torul a numeroase dintextele sale în englez`.În 1954, când am început s` lucrez ladiserta]ia de doctorat “despre indienii nordamericani‘, profesorul Eliade a fostprincipalul meu sf`tuitor. {tiam c` urmas` ne întâlnim frecvent pentru discu]iireferitoare la lucrare [i m-am temut de asta.“Chiar dac` am asistat la cursurile [iseminariile sale de câte ori am putut, n-amîncercat niciodat` s` mi-l apropii‘. Îmi erateam` s` nu fie greu s`-i vorbe[ti. Dar amdescoperit c` lucrurile st`teau altfel. Nuintimida deloc, dimpotriv`, era foarte simplu,foarte interesat de ceea ce eu f`ceam. Voias` fac totul foarte bine, a[a c` citea pentrumine! Mi s-a p`rut asta neobi[nuit la început,dar când am început s`-l cunosc mai bine,în acel an [i în anii urm`tori, am descoperitc` `sta-i era felul obi[nuit de a se comportamereu. Era interesat [i de ceilal]i studen]i[i de munca lor, cei cu care am vorbit miauconfirmat asta. Era un prieten grijuliu:]i se deschidea, te trata ca pe un egal, ca peun coechipier, nu ca pe cineva inferior. Credc` `sta era unul din punctele forte alepersonalit`]ii sale.DOI STUDEN}I DE LAISTORIA RELIGIILORCartea la care tot revin este {amanism,considerat`, în general, ca fiind prea academic`.Dar, citind-o, po]i realmente g`si multeinforma]ii despre [amanism [i mai ales despretehnicile sale. “…‘. Cred c` este o carteu[or accesibil`, în care oricine poate g`siesen]ialul. (Jacob Knall)Am g`sit aici creativitatea profesorului,dar are o imagina]ie fantastic`. “…‘. Vorbe[te,de exemplu, despre valoarea aurului.Însu[i modul în care folosim ast`zi auruleste în principiu unul religios. Nu este uninstrument de valoare, nu are nici o utilitate,nu este o arm` de ap`rare, n-are nici o valoareca metal, nicio valoare în sine. În culturanoastr`, asta este o idee religioas`, ca laegipteni, care au f`cut zei din aur. El vedecredin]a noastr` în valoarea aurului ca fiindreligioas`. (Paul Janson)DAVID TRACYProfesor în teologie, DivinitySchoolEu fiind cre[tin, cei doi factori “din textelelui Eliade‘ care au avut un mare impactasupra mea sunt rela]ia cre[tinului cu universul[i leg`tura cu celelalte mari tradi]ii.Ca filosof– un filosof al religiilor – mareleimpact al operei lui Eliade a fost s` aratefilosofilor religiilor [i teologilor c` religiilenu sunt în primul rând o chestiune de credin]esau doctrine (de[i credin]ele [i doctrinelesunt importante), dar c` exist` ceva maiimportant: marile mituri, marile simboluri,marile texte ale tuturor religiilor. Eliade neaajutat pe noi, filosofii – întrucât el însu[ia fost filosof–, s` g`sim cele mai potrivitecì de a analiza filosofic nu numai credin]ele[i doctrinele [i ideile, dar mai ales miturile[i simbolurile [i semnifica]iile lor, filosofic`[i teologic`.Cel`lalt lucru prin care cred c` i-a ajutatpe filosofi [i teologi – sau profesori în[tiin]ele umaniste ori, în linii mari, pe vestici,în general – a fost s` dezv`luie c` r`d`cinilenoastre clasice nu sunt doar din Grecia antic`,Israel sau vechea Rom`, ci dinaintea acestora– pre-europene; [i în acest sens, MirceaEliade este aproape unic printre gânditoriivestici din ultimele dou` secole. Mul]igânditori din Germania, Fran]a [i StateleUnite, precum Hegel, Heidegger, Paul Tillich[i, înaintea lor, Nietzsche, [i-au petrecuttimpul în dispute privind anumite aspecteale Greciei antice, ale iudaismului antic [iaspecte ale cre[tinismului timpuriu, care aufost cele mai importante. Eliade a fost diferit:ne-a ajutat s` mergem înaintea vechilor greci,evrei [i cre[tini [i s` descoperim civiliza]iileancestrale [i tradi]iile lor înc` vii, importanteînc`. Mai mult decât atât: ne-a ajutat s`gândim altfel, chiar dac` ideile sale [i felullui de a vedea lucrurile nu erau obi[nuite.Prima carte pe care am citit-o a fost,bineîn]eles, Mitul eternei reîntoarceri. Esteo carte mare. Este o carte care va dìnui.Este o carte care trìe[te în acela[i timp.Este o carte care m` face s` m` gândesc ceînseamn` s` fii implicat într-un ritual, ceînseamn` s` cite[ti Proust [i s` te gânde[tila "timpul pierdut." Aceast` carte, al`turide Sacrul [i profanul, sunt dou` c`r]i carecred c` pot ajuta orice persoan` – dac` easau el sunt sau nu credincio[i practican]i,n-are importan]` – s` înceap` s` realizezesau s` în]eleag` cât este de important s`p`strezi vie sensibilitatea religioas` – la felde important ca [i men]inerea sensibilit`]iiestetice. S` pierd în cele din urm` sensulartei înseamn` s` pierd ceva esen]ial pentrumine ca om. De asemenea, s` pierdsensibilitatea religioas`, s` pierd leg`turacu universul, cu celelalte fiin]e vii, s` nuv`d în dimensiunea vie]ii ceva crucial pentruumanitatea noastr`, pentru sufletele noastre,pentru sensul a ceea ce suntem [i a leg`turiicu restul realit`]ii.În aceste lucr`ri, Mitul eternei reîntoarceri[i Sacrul [i profanul, Mircea Eliade,care s-a specializat în alt` parte [i este unfoarte mare profesor, a fost capabil s` deao viziune operei sale astfel încât orice persoan`sensibil` o poate citi [i respecta.1Traducerea din limba englezã: CristinaScarlat.

orizont21www.<strong>revistaorizont</strong>.roPIC~TURA DE CUCUT~pic`tura de cucut`SINGUR~TATEALUMINII (11)PAUL EUGEN BANCIUBucata de drum prin F`g`ra[, pân` laMasa prânzului, cel pu]in în prima ei parte,scoate din to]i nu doar toxinele, dar [i vorbelede ocar` pe care se feriser` s` [i le spun` lacaban`. Când nervii ajung la întinderea lormaxim`, tu, capul de grup, [tii c` trebuie s`te opre[ti, s`-i la[i s`-[i trag` sufletele, s`se mai domoleasc`. E primul urcu[ mai durde la începutul traseului. De obicei mergeamcu cinci metri în fa]`, ca s` m` pot concentraasupra drumului, a semnelor de schimbarea vremii, s` pot lua din timp toate m`surilede precau]ie ce-mi st`teau la îndemân` acolo,la peste dou` mii de metri, cu bolovani înfa]`, pere]i [i pr`p`stii.Urechea, una tainic`, ce nu recepteaz`vorbele celor din spatele tù, aude în schimbstarea lor, nervozitatea sau respira]ia grea,oboseala [i simte când trebuie s`-i opreasc`,s`-i lase s` se bucure c` au urcat deja mult,s` cread` c` vârful nu poate s` fie chiar atâtde sus încât s` nu fie urcat. Din când în cândle atragi aten]ia s` nu vorbeasc` în timpulmersului pentru c` î[i întrerup cursivitatearespira]iei. Por]iunea te solicit`, dar nu esteexpus`. Urci l`sând în urm` pr`pastia, cumar putea s` arate în ochii celor ce vin dinsens invers [i nu cunosc drumul.La Masa prânzului se face un nou popas.Ultimele izvoare se afl` prin apropiere, încâtacolo le d`deam tuturor s` m`nânce dulciuri[i l`mâie, apoi le aduceam ap` în bidoane.Traseul ce se desparte spre stânga [i ducela Strunga Ciobanului e într-o pant` lin` pesteun bolov`ni[. Strunga se urc` o scurt`por]iune, apoi se coboar` prin hornul strâmt[i adânc pân` în vale. Pe acolo am dus-o peEugenia la prima ei tur` în F`g`ra[. Era ozi schimb`toare, iar de la desp`r]ireamarcajului spre strung` am intrat în cea]`.Am ales varianta aceea pentru c` duceampentru prima oar` un copil prin cea mai dificil`por]iune a mun]ilor, [i cum copilul acele eraal meu, r`spunderea [i grija pe care trebuias` i-o port m-au f`cut mai pu]in imprudent,KARAOKEADRIAN BODNARUM` retr`geam cu terasele;cu ce r`mânea din eleprovocam pierderi mari toamnei:nu mai putea contape bolnavii ei bine preg`ti]i,sau pe începuturile de elit` din [coli.Nici desp`r]irile specialenu le avea complete,iar cele câteva întreginu mai ascultau întotdeauna de ordine.Îi r`nisem [i vinul,cu o b`taie lung` de inim` de câinetolerantsub artificiile s`rb`torilorpe care nu uitam s` le ]in niciodat`.L`sam în urm` o mare gri,cu dou` b`rci de hârtie b`trânepotrivindu-[i ceasurile dup` acela[i turn.Era atât de înalt încâtnimeni nu-i în]elegea limbile,dar pentru c` p`reamfoarte tân`r din ap`nu voiau s` m` cread` aproape un ceasc` nici eu nu le pot spune exact.Când nu le mai auzeam deloc,uneori chiar nesigur.Era o experien]` nou`, pe care mi-odorisem, f`r` s` [tiu c`-mi va schimba stareade total` comuniune [i comunicare cumuntele. Copilul era cel mai fragil punct algrupului, dar a trebuit s`-i asigur pe fiecare,pe rând. În anii urm`tori am dus-o numaipeste vârf [i am coborât pe cea mai expus`dintre strungi, [i cea mai scurt`, care pentrugradul ei de duritate fusese numit` a"Dracului". Abia dup` aceea mi-am reintratîn starea de siguran]` dinainte, când colindammuntele singur sau cu cineva ce se lipea demine pe la caban` –, cu un grup, un om, ofamilie.Pe ultima dintre strungi, a Doamnei, amf`cut-o singur, într-un an în care traversaser`mF`g`ra[ul în sens invers. Am f`cutodoar pentru c` era [i ea, pentru c` [tiamc` mul]i dintre cei ce trec vârful Negoiu evit`strunga Dracului. E traseul cel mai lung.De la Masa prânzului spre vârf porne[teun urcu[ pe bolov`ni[, apoi pe o potec` alc`rei loc difer` de la un an la altul, dup`lungimea limbilor de z`pad` ce stau în drumpeste ea [i coboar` direct spre c`ldarea S`r`]ii.Curând intri între steiurile de granit de peclinul nord vestic al Negoiului undeimagina]ia celor care au dat nume locurilorde acolo au descoperit c` exist` col]i aiElefantului [i de-acum celebrul Ac alCleopatrei. O stânc` ascu]it` îndreptat` sprecer, ce iese deasupra întregului bolov`ni[.E o aglomerare megalitic` impresionant`,parc` organizat` de o mân` de om. Se iesela cap`tul muchiei S`r`]ii, unde nu arareoritemerari, doritori s` r`mân` în creast` staucu corturile pentru a putea s` prind` r`s`ritulde soare de pe Negoiu, s` vad` Dun`rea [is` se simt` contopi]i cu natura când la doipa[i de casa lor de pânz` e un ciopor de caprenegre. În caz c` vremea se schimb`, omulî[i adun` juc`riile [i porne[te spre cabanaNegoiu. Alt` solu]ie nu e…Continuare \n pagina 31aruncam în urm` pungi goale de pâineuscat`pentru p`s`rile casnice,apoi intram înùntru pref`cându-m`împleticit [i trist.M` trezeam povestind de afar`,îns` barmanul nu mai nota nimic,fiindc` ap`ruser` multe c`r]i în ultimavreme,iar cele vechi nu interesau pe nimeni,chiar dac` se ieftiniser` mult.C`r]ile noiputeau fi împ`r]ite pe capitole dup` voie,aveau câte un garaj pentru CD,erau tip`rite cu litere ecologice[i se corectau la cerere.Adesea îns` nu-[i meritau pre]ul:nu erau înc` legate la prefe]eiar la ultimele semne de pe cotoarenu se putea ajunge decât pe sc`ri.Dar se f`cea târziu [i înùntru:mi se cerea s` m` c`s`toresc repede[i s` m` înscriu în Prima Carte,pentru c` voi avea un fiuc`ruia s`-i frâng pe genunchie[apamentul motocicleteila timp, în prim`var`.JURNAL DE FAMILIEPIA BRÎNZEU25 iunie 1964. Tata ne anun]` c` trebuie s` plece la Bucure[ti. Ca rector o face adeseori,având mereu la minister câte o [edin]` care presupune fie o deplasare mai scurt`, de doaro zi, fie una mai lung`, de dou`-trei zile. De data aceasta îns` a fost luat pe nepreg`tite, l-au chemat la telefon de urgen]` [i nu [tie de ce. E nervos.Mama îi preg`te[te o c`ma[` derezerv` [i un sandvici. Le pune gr`bit în serviet`. Ne s`rut` pe amândou` la repezeal` [ise n`puste[te afar`, spre gar`. Mama îl mai întreab` scurt: "Când te întorci?", dar nu prime[tenici un r`spuns."Se pare c` este ceva mai important de vreme ce nu a revenit înc`", gânde[te mamaa doua zi cu voce tare. Dar, spre surpriza noastr`, tata nu vine nici a treia zi, nici a patra.Dup` o s`pt`mân`, mama e tot mai posomorât`. Îi [opte[te ceva bunicii, cu glasul despicatde lacrimi, dar bunica o lini[te[te: "Chiar dac` nu a dat niciun telefon, nu poate fi grav.Probabil n-a avut posibilitatea s` sune..."Mai trece o s`pt`mân` f`r` niciun telefon. Mama se fr`mânt`. Cum ar putea s`-i întrebepe cei din jur ce s-a întâmplat f`r` s` explice de ce tata nu ne-a anun]at nimic? Cum sèvite [u[otelile atât de nesuferite ale bârfitorilor? S` fi avut tata vreo iubit`? O f`cea maidiscret... S` ne fi p`r`sit? Nu putea a[a, pur [i simplu, s` arunce patru persoane în voiasor]ii, f`r` nici un venit... S` fi fost arestat? Trecuser` timpurile unde te ridicau discret întoiul nop]ii [i te întorceai dup` cincisprezece ani... Obrazul mamei se mototolea încet,încet, ca un ghemotoc vechi de ziar, iar ochii p`reau [i ei tot mai ponosi]i.Într-a treia s`pt`mân`, mama a pus hot`rât` mâna pe telefon. A început s` sune înstânga [i în dreapta. A încercat întâi la secretara Institutului de Medicin`, doamna LuciaPro[teanu. {i ea era nedumerit`. Tata nu pleca de la institut [i, mai ales, nu o f`cea pentruo perioad` mai lung` de timp f`r` s` dea o explica]ie. Apoi, mama a sunat prietenii maiapropia]i ai familiei, profesorul de urologie Branco {tefanovici [i dermatologul Mi[uAnghelescu, care ar fi [tiut dac` era vorba de o alt` femeie. Nu aflaser` nici ei nimic, darau exclus cu totul posibilitatea unei aventuri amoroase.Atunci cu siguran]` s-a întâmplat ceva rù, gândeam noi, dar nu în]elegeam cine [i dece p`streaz` secretul. Dac` tata ar fi fost accidentat sau bolnav într-un spital, colegii de laBucure[ti de bun` seam` c` ar fi dat un telefon. Dac`, doamne fere[te, s-ar fi pr`p`dit, nearfi în[tiin]at oficialit`]ile. Misterul se adâncea, iar logica nu rezolva nimic.Mama era din ce în ce mai trist`. Durerile de cap o f`ceau s` scânceasc` asemeneaunui arici bolnav. Dup` a cincea s`pt`mân` s-a dus la Bertha, croitoreasa noastr`, [i acerut s`-i g`seasc` un material bun pentru un taior de doliu. Bertha i-a luat m`surile [i apreg`tit o m`tase neagr`, grea, potrivit` pentru toate anotimpurile. Urma s` poarte doliutimp de un an, dac` nu o f`cea, precum bunica, pentru toat` via]a.Dup` ce au trecut aproape dou` luni, mama a început s` se intereseze care ar fi formalit`]ileunor funeralii f`r` cadavru. Era a[a de sigur` c` tata a murit încât nu mai a[tepta nici oconfirmare din partea autorit`]ilor. Totu[i, nu puteai face nimic f`r` un document oficial.Pe de alt` parte, rezervele financiare începeau s` scad`. S` se angajeze? Ar fi primit-o doarca muncitoare, neavând studii superioare. În cel mai bun caz ar fi sp`lat sticle în subsolulfabricii Dermatina, printre [obolani, a[a cum f`cea prietena ei cea mai bun`, fiica v`duvà unor [vabi chiaburi...Întoars` din ora[, f`r` nici o speran]`, mama a izbucnit în lacrimi. Ne-am adunat to]iîn jurul ei, cu fratele meu [i bunica, privind-o t`cu]i, f`r` s` o putem consola. {tiam cùrmeaz` timpuri sumbre, c` nu vom mai avea cele necesare, c` probabil nu vom mai puteastudia... Viitorul devenise, dintr-odat`, întunecat [i aspru.Pe nea[teptate se aude soneria. E tata! St` în u[`, bronzat, întinerit, îmbr`cat elegant,cu un bagaj mare în mân` [i ne explic` cu un aer vinovat: "Am fost în Corea într-o delega]iemedical` s`-l consult pe pre[edintele Kim-Ir-Sen! M-au ]inut acolo într-o misiuneguvernamental` oficial`, cu tot felul de vizite prin întreprinderi [i muzee. Apoi m-au dusîntr-un concediu de odihn`, chipurile s` m` refac. M-au îmbr`cat, m-au hr`nit cu delicatesuriorientale, m-au dus la pescuit..." "Dar n-ai putut s` ne anun]i [i tu cumva, s` [tim ce seîntâmpl`? |]i dai seama cât am fost de îngrijora]i?" se r`ste[te mama la el, explodând printrelacrimi cu un aer neobi[nuit, de regin` tr`dat`. "Era considerat un secret de stat [i n-amavut voie s` dau nici un telefon. Nimeni nu trebuia s` afle c` marele conduc`tor al poporuluicorean are varice! Cum l-ar mai venera supu[ii sì dac` ar [ti c` picioarele îi sunt br`zdatede vene negre [i umflate?"

www.<strong>revistaorizont</strong>.roSHOW showorizont22IS THERE ANYBODY OUT THERE?*MIMO OBRADOVAmintirea unui trecut nu prea îndep`rtatreîmprosp`teaz` starea de furie [i triste]ecauzat` de faptul c` situa]ia în care trìamera atît de diferit` fa]` de cea a vecinilorno[tri din Iugoslavia. Teoretic, regimul eraacela[i: partid unic, orînduire socialist`, lidersuprem... Practic, diferen]a era ca de la cerla p`mînt. {tiam cum e acolo, unii dintrenoi au reu[it s` se conving`, fie vizitînd rudele,fie practicînd a[a numitul mic trafic, pentrucare se eliberau permise speciale doar în zonade frontier`. Am v`zut ce produse secomercializeaz` dincolo, ce c`r]i se potcump`ra în libr`rii, ce reviste au, ceautomobile conduc, libertatea de circula]iede care se bucurau cet`]enii lor, cum ar`taustadioanele [i arenele sportive, ce muzic`se asculta, ce forma]ii sus]ineau concerteacolo...Toate astea au fost confirmate [i înemisiunile radio [i TV ale posturilor [icanalelor iugoslave pe care le urm`reamzilnic. Noi eram aici efectiv izola]i de lume.Asta ne durea. Nu ni s-a permis s` c`l`torimîn afara grani]elor lag`rului comunist.Informa]iile care veneau din Occident erauaspru cenzurate. N-aveam pres` liber`, radio,televiziune. Ne mi[cam alene într-o zon` gri...(nici nu se putea altfel, c`ci, dac` te avîntai,te loveai... de zid). În prima jum`tate a aniloroptzeci ai secolului trecut s-a întîmplat, îns`,ceva ciudat. Tineretul urban a început s` setrezeasc`, s` accepte tot mai greu (sau deloc)îndoctrinarea [i s` conteste, prin atitudine,nu în mod direct, ordinea social` a regimului.În acest sens, cele trei concerte, sus]inuteîn dou` zile, la Bucure[ti, în 1981 de grupulirlandez The Boomtown Rats au avut unimpact deosebit asupra celor zece tineri careau plecat cu trenul seara din gara Timi[oaraNord spre capital`. La ultimul din cele treishow-uri, solistul vocal [i liderul trupei, BobGeldof (peste doar cî]iva ani, un eficientactivist în lupta pentru respectarea drepturiloromului [i animator al campaniei de ajutorarea popoarelor africane afectate de foamete,organizator al celebrelor concerte umanitareLive Aid, care au avut loc în 1985 la Londra[i Philadelphia, respectiv, Live 8, desf`[urateîn 2005 în statele G8 [i în Republica Africiide Sud), i-a ridiculizat pe mili]ienii careocupau în mod demonstrativ spa]iul dintrescen` [i primele rînduri ale publicului ce aumplut sala la toate cele trei spectacole. Unuiai-a luat chipiul [i l-a [utat ca pe o minge defotbal.{tiind ce ar putea p`]i un cet`]ean romândac` ar îndr`zni doar s` sfideze, darmite s`batjocoreasc` organu', m-a cuprinsîngrijorarea [i, împreun` cu cî]iva prieteni[i cu Mircea Baniciu, i-am a[teptat pemuzicienii irlandezi la ie[irea din sal`. Dinfericire, totul a fost în ordine cu ei, Mili]ianu a avut niciun interes s`-[i ridice poaleleîn cap [i s` i[te vreun scandal. Incidentul afost trecut cu vederea. Geldof [i membriigrupului mi-au acordat autografe pe copertaunui disc al grupului The Mothers OfInvention, Burnt Weeny Sandwich, achizi]ionatchiar în aceea[i zi de la o cuno[tin]`din Bucure[ti, cu comentariul: It's first timewe sign on a Zappa record! Era singurul discpe care îl aveam la mine. Nu de]ineam peatunci nici un disc al irlandezilor. Un albumcu The Boomtown Rats aveam s`-mi procurabia peste cî]iva ani din Iugoslavia, cînd casade discuri PGP RTS a lansat pe pia]`compila]ia The Best Of Boomtown Rats.Pe la începutul anilor optzeci, s-auînfiin]at ni[te centre numite videoteci, unde,cu ajutorul video playerelor, se vizionau filmeamericane [i occidentale, care nu puteau fiprezentate în s`lile de cinema, pentru c` nuîndeplineau criteriile ce slujeau form`rii"omului nou", filme ce con]ineau scene erotice[i violen]` [i, cel mai grav aspect, înf`]i[auo lume desc`tu[at`, liber`. La Ia[i, asta seîntîmpla în s`lile mai mici ale unor institu]iiculturale, precum Filarmonica [i TeatrulNa]ional, de diminea]` pîn` seara. LaTimi[oara, vizion`rile se derulau la CasaTineretului o dat` pe s`pt`mîn`. La Bucure[ti,într-o sal` obscur` a Operei... Asemeneaîntîlniri ale cinefililor se organizau, nu f`rò anumit` doz` de risc, [i în apartamentesau case private.Pentru noi, cei din ora[ele în care ochii[i urechile ideologilor [i p`zitorilor ordiniimorale [i eticii socialiste pîndeau tot ce mi[c`,a fost aproape [ocant s` afl`m c` în localit`]ilemai mici lucrurile acestea se desf`[urausemioficial, în case sindicale, c`mineculturale, ba chiar [i în sediile prim`riilor.Se pare c` regimul comunist a descoperit ometod` bun` de a scoate bani prin piratareafilmelor strìne! Aceste produc]ii cinematograficegarantau umplerea s`lilor în care erauprezentate f`r` a se respecta drepturile deautor [i asigurau venituri frumu[ele pentrubugetele locale. Idolii noii genera]ii de "cinefili"au devenit Bruce Lee [i Chuck Norris,apoi Sylvester "Rambo" Stallone, Jean-Claude Van Damme [i Arnold Schwarzenegger.În s`lile întunecate în care video playereleerau încinse la propriu de atîta func-]ionare neîntrerupt`, încît uneori se anun]a"pauz` de o ]igar`" ca aparatele s` se mair`ceasc`, era destul` vînzoleal`, entuziasmnecontrolat exprimat prin strig`te, vaiete,rîsete, dar [i nemul]umiri vociferate legatede anumite aspecte ale proiec]iei. "Traducerea,v` rug`m! Traducerea!" Filmele eraude obicei traduse de proprietarul aparatuluisau al casetelor video, care-[i mai lua [i cîteun respiro... A[a au înv`]at mul]i români"expresiile de baz`" ale limbii engleze decartier...La Timi[oara, la Casa Tineretului, cîndam organizat, în cadrul programului ClubPM 6, proiec]ia filmului The Wall (Zidul),regizat de Alan Parker pe structura, scenariul[i muzica albumului omonim al forma]ieiPink Floyd, s-a creat o asemenea îmbulzeal`,încît, sub presiunea mul]imii, au cedat u[ilede sticl` de la intrare. Incidentul a atras aten]ia"organelor". Cu atît de mult` lume în holulinstitu]iei unde urma s` aib` loc proiec]ia,dar f`r` alte probleme, programul s-adesf`[urat normal. Dup` o scurt` prezentare,s-a pornit video playerul. Cîteva mii deoameni cu capetele date pe spate, într-o pozi]ieincomod`, s-au holbat la cele trei monitoareTV atîrnate de tavan. Poate c` au [i reu[its` vad`, s` aud`, dar nu [tiu în ce m`suràu [i în]eles ceea ce se derula pe micile ecrane.Oricum, era Zidul! The Wall!! Pink Floyd!!!Iar în rolul principal - Bob Geldof!Activistul de la comitetul municipal departid [i, probabil, securistul institu]iei saual sectorului respectiv, cei care se ocupaude îndrumarea [i urm`rirea activit`]ilorculturale, au pretins imediat transcriereadialogurilor din film. Dup` cîteva zile, agita]ias-a stins. Nu s-a întîmplat nimic, dar nicinu s-a permis organizarea unei noi proiec]iipentru public, care, în mod logic, s-ar fi impus,dat fiind interesul enorm pe care l-a stîrnitfilmul. Poate tocmai din aceast` cauz`.Mai tîrziu, dup` marea schimbare, înpragul Anului Nou 1990, am reu[it s` încropimun studio de televiziune la aceea[i Casà Tineretului. În programul noului canal,Televiziunea Timi[oara Liber`, am prezentatunui public mult mai larg acest film cult. Înzilele revoltei, pe un zid din apropiereasediului central al Mili]iei jude]ului Timi[de pe bulevardul Leontin S`l`jan (ast`zi TakeIonescu), a ap`rut un grafitti care reda stareacelor care au avut curajul nebun de a înfruntadictatura în zilele în care Timi[oara a fostsingur` pe baricada rezisten]ei. Cu litereimense, pe acel perete scria Is there anybodyout there? Acesta este [i titlul unui cîntec [ial unei scene din The Wall.Încrederea de atunci în puterea educa]iei[i a for]ei de p`trundere a culturii a camdisp`rut în zilele noastre. Mai degrab` nehot`rîm s` plec`m în Italia [i Spania s` culegemfructe, l`sând copiii singuri acas`, saumergem în Austria [i Germania s`-i îngrijimpe b`trînii lor, iar pe ai no[tri îi neglij`m,decît s` studiem [i s` ne perfec]ion`m întrundomeniu oarecare. Mediocritatea ne prie[teîn aceea[i m`sur` ca iresponsabilitatea fa]`NOU la POLIROMde viitor. A disp`rut [i spiritul competitivit`]ii.St`m tîmpi în fa]a televizoarelor urm`rindinfotainment [i entertainment, mondenitateoligofren`... (îmi vine în minte refrenul Ànesteee-zija**).Ne vom revolta oare asemeneaspectatorilor atît de vibran]i care urm`reaucu interes [i pasiune cópiile-pirat ale filmelorstrìne [i vom pretinde traducerea dialogurilorsau vom înv`]a limbi strìne pentru a în]elegemai bine, pentru a [ti mai mult?Poate c`, privindu-ne în oglind`, precumeroul filmului The Wall, pe care l-a întruchipatatît de conving`tor Bob Geldof, ne vom pune[i noi întrebarea: Is there anybody out there?Este cineva acolo?!____________________* Titlul cântecului forma]iei Pink Floydde pe albumul The Wall (1979).** Titlu din repertoriul grupului iugoslavEKV.

orizont23www.<strong>revistaorizont</strong>.roSCENA scenaFEREASTRA C~TREPOEZIE {I CRUZIMEDANIELA MAGIARUImitationofdeathDramaturgia: ricci/forte. Regia: StefanoRicciCu: Andrea Pizzalis, Fabio Gomiero,Giuseppe Sartori, Alfonso Arciero, FrancescoBoni, Barbara Caridi, Claudia Salvatore,Francesco Bressan, Desiree Giorgetti,Francesco Angelo Ogliari, Liliana Laera,Manuel AttardiTeatro Palamostre di Udine1 decembrie 2012Unii oameni î[i trìesc via]a, al]ii imit`vie]i, câ]iva mimeaz` trìrea – tot atâteanuan]e de real [i aparen]` care stau în[iruiteca op]iuni existen]iale. Mor]ile care survinîn aceste cazuri sunt la fel de variate: compromisuri,abdic`ri de la propriile valori, refuzuri,închist`ri în propria cochilie, refuzândsemne ale adev`rurilor.Parcursul companiei Ricci Forte mizeaz`puternic pe autenticitate: a fi autentic însim]iri, în gesturi, în comportament, în vorbelepe care le adresezi, în dialogul pe careîl stabile[ti cu tine [i cu ceilal]i. Cu altecuvinte, nimic din zona lui faire sembler,în schimb, totul mutat în terenul expuneriis`n`toase [i necesare.Creatorii mont`rii Imitationofdeath,Stefano Ricci [i Gianni Forte, î[i doreaus` pun` în scen` "o simfonie a corpurilor".Cu siguran]` consonan]a [i îmbinarea culorilorsuflete[ti îndrept`]esc pe deplin folosireasintagmei. Prima imagine cu care suntemîntâmpina]i, atunci când spectacolul începe,e aceea a unor trupurilor aflate "în construc-]ie", pe un teren în care sugestia de în progrese limpede, de vreme ce desp`r]irea de sal`se face cu band` de siguran]`. Corpuri înnemi[care, într-un nivel zero, al solului încearc`s` se verticalizeze treptat. Convulsiilelor, încerc`rile de întremare, de a se "punepe picioare" sunt în acord perfect cu grad`rileluminii [i ale muzicii. Muzica de oper` ecea care celebreaz` eliberarea din aceastàneantizare, dar e urmat` de un avertisment:"Adev`rat v` spun, unul din voi m` vavinde". Nu ai timp s` î]i pui întreb`ri, pentruc` scena care urmeaz` e în acela[i timpjucù[` [i violent`: un pomelnic de partideamoroase, o list` de iubi]i v`zu]i prin prismaduratelor partidelor, urmat` de un atac lapropriu cu hainele, o intruziune a concrete]ii.Uneori ai senza]ia în timpul spectacoluluic` prive[ti o hait` de animale de pradàflate în spatele unor gratii invizibile, carete scruteaz`, la rândul lor, devorându-tevizual, în t`cere. Scena se schimb` rapidîntr-un imens ring de dans, în care oricinepoate fi partenerul oricui, într-o mi[caresimilar` unor mori[ti de vânt aflate în perechi,la parad` sau închise într-un carusel. Zâmbetulle r`mâne actorilor pe buze, chiar dac`privirea este furioas`; întregul moment eextrem de tensionat.O scen` impecabil construit` preiaprincipiul unei statui de grup, în anima]ie.În slow motion, fiecare actor trece în primplan, pare un val imens ce se apropie de]`rm, dezv`luind mereu o alt` fa]`. Actoriise scufund` în marea mas` de corpuri [irevin la suprafa]` purtând diferite elementede deghizare. Un talaz imens ce aduce lamal, la marginea scenei, m`[ti puse discretpe chipuri, într-o încercare de a camuflacotloanele sufletului.De[i, ini]ial, spectacolul nu ar fi trebuits` con]in` cuvinte, formula sa final` le insereaz`,[i mai tot timpul ele au valoare deaforisme. Atunci când sunt prezente, ausavoare poetic`, dulce-am`ruie [i prilejuiescmomente de reflec]ie. De pild`: "Când aiinvitat ultima dat` pe cineva la înmormântareapropriilor a[tept`ri? Ele se risipesc caun fum care se preg`te[te s` evacueze inima."Sub protec]ia m`[tii po]i fi agresor, îi po]isubjuga pe cei din jur. Odat` cu renun]areala masc` se petrece [i fragilizarea. A te prezentacu inima goal` în fa]a celorlal]i atragedup` sine loviturile care sunt, invariabil,aplicate.Toate scenele sunt construite pe contraste,dac` muzica e blând`, te mângâie [ite înv`luie, lumina te surprinde [i te bruscheaz`,iar vorbele ]i se înfig adânc în minte.Atunci când contururile trupurilor sunt aflateîn clarobscur, gândurile sunt expuse ca"rufele albe la soare". L`sate goale, f`r`masc`, personajele sunt "împu[cate" cunon[alan]`, cad comic, cu picioarele în sus,în timp ce urmele violen]ei sunt imediatascunse. Podeaua se [terge, totul devinestatistic`, o via]` în cifre, amintiri care sepreschimb` în numere.Într-o scen` emo]ionant` un actor dincei [aisprezece e parte a unui moment dedestìnuire de gânduri [i de experien]e personale.Rând pe rând (în fiecare reprezenta]ieun alt performer), fiecare e singur împotrivatuturor, confruntat cu de ce-urile cele maitulbur`toare. Cei care rezoneaz` la întrebare,vor oferi r`spunsurile lor, adùgând totodatùn element grafic pe corpul protagonistului.Astfel, în final, scena îl transform` pe acestaîn schelet – schelet al propriilor fr`mânt`ri,al rela]iilor [i al reac]iilor la cele mai intimedureri pe care le împ`rt`[e[ti cu cineva.Contrapunctic, jocuri de copii invadeaz`scena într-o explozie de energie, de suav,nebunie [i extaz. Muzica folosit` în spectacole extrem de diferit`, variaz` de la oper` larap, pop, electronic [i rock. Trecerile sunt[i ele sub semnul diferitului: sfâr[itul delume, a[teptarea, sfâ[ierea [i neputin]a desprinsedin acordurilor celor de la Muse saufragilitatea [i pulsa]iile deta[ate ale celorde la The Chemical Brothers au drept contrabalansfor]a, ritmul [i energia propulsatede Fortress Europe, ironia [i jocul propusede Vip in Trip pentru a ajunge în final lacalmul [i dualitatea desprinse din Shine onyou crazy diamond al celor de la Pink Floyd.Imitationofdeath este un spectacol carelas` deschis` fereastra prin care vezi deopotriv`poezia [i cruzimea lumii, candoarea[i tì[ul rela]iilor de zi cu zi, care te las`lipsit de speran]`, dar te încurajeaz` în acela[itimp s` nu trìe[ti în copia propriei vie]isau a propriei mor]i. Îmi susur` în urechimult dup` ce p`r`sesc sala de spectacol ofraz`: "A uita durerea e foarte greu, a-]iaminti dulcea]a e înc` mai greu, nici una,nici alta nu las` cicatrici vizibile pe cadavre.Doar absen]a vie]ii permite exprimareavie]ii."ION IANO{I {I OBSESIAÎNGERULUI RO{UUrmare din pagina 12În volumul care a stârnit entuziasmul doamnei Bârlogeanu, dl. Iano[i a introdusacel "Volodea" în chip ironic, un lucru ce nu-i poate sc`pa niciunui cititor onest altextului. Doamna Bârlogeanu l-a preluat [i diseminat, [tiind contextul în care o face.Este ceea ce-am spus eu [i ceea ce a afirmat Horia Patapievici la lansarea Vie]iisecrete a nomenclaturii despre utiliz`rile manipulativ-calomnioase ale acestui diminutiv.Iat` o selec]ie de texte revelatoare: "Faptul c` Vladimir (Volodea) Tism`neanu,fiul activi[tilor comuni[ti [i nkvd-i[ti (kominterni[ti) de rang înalt Tismane]chi, a fostales pentru a condamna genocidul comunist în România are [i latura lui "unionist`".Vrea Traian B`sescu sau nu vrea (c` el l-a numit pe Volodea în scaun de Areopag),dar Leon Tismane]chi, tat`l lui Volodea, s-a n`scut la Soroca, în Basarabia…" (AndreiVartic, reluat pe site-ul "Asymetria"). Dou` fraze, trei Volodea. Sau: "MIHAI UNGHEANU:De ce trebuia ales VOLODEA TISM~NEANU, un nomenklaturist evreu neo-kominternist,s` falsifice istoria ROMÂNIEI?" (reluat de diverse bloguri).Sau: "Numele ]i l-ai abandonat, Volodeo! Era un dezagrement stigmatul bol[evicpentru aseptica-]i devenire. Faptele nu le po]i schimba. "Ne întâlnim la Judecata deApoi!". Curaj, Tismeni]ki, curaj! {i permite-mi un gând prematur: Fie-]i mizeria u[oar`,Volodea!" (de pe un blog). Sau: "Adev`rat, exist` mul]i negustori de slogane azi, darnici unul nu se ridic` pân` la glezna Coanei Volodia, c`reia i se n`zare c` d` nas în nascu, scuza]i-mi virgulele, Reac]iunea, ori de câte ori oamenii î[i exprim` nemul]umireafa]` de Traian B`sescu [i guvernarea PDL-ului." (Dorin Tudoran). Sau: "'Hai sictir,Volodea!' A[a ar trebui s`-i r`spund d-lui Vladimir Tism`neanu, pe potriva niveluluiintelectual exhibat în replica d-sale la faptul c` i-am atras aten]ia în leg`tur` cu atitudineasau, mai exact, nonatitudinea fa]` de alega]iile "istorice" ale pre[edintelui B`sescu."(Cristian Tudor Popescu). "Salva]i-l pe Volodea. De el însu[i" (Alina Mungiu-Pippidi).Nu comentez, reproduc. Exemplele, din p`cate, abund`. În economia simbolic` acriticii de exterminare, acel Volodea repetat obsesiv, la care se mai adaug` [i ghilimelelede tip Iano[i, preluate de Lavinia Bârlogeanu, are valoare de stigmat.Am scris în prima parte a acestui articol ceea ce aveam de comentat pe tema volumuluide memorii al lui Ion Iano[i, o carte plin` de jum`t`]i de adev`ruri [i împov`rat`de omisiuni flagrante. Domnul Iano[i are o problem` cu mine, cu Gh. Grigurcu, curegreta]ii Alexandru George [i Iosif Sava, cu Mircea Mihìe[, cu Gabriel Liiceanu, cuAndrei Ple[u. Dar are cuvinte calde pentru Pavel }ugui, fostul sù [ef de la Sec]iaCultur` a CC al PMR. Un personaj despre care psihologul Liviu Damian îmi povesteac`, prin 1958, se referea la Editura Politica drept "editura sinagogic`". Pavel }ugui nua fost un comunist benign, cum îi place lui s` se prezinte în memoriile sale [i cum îlcaracterizeaz`, direct ori prin omisiuni, Ion Iano[i. A fost un activist de încredere princare conducerea PMR a operat ac]iuni punitive [i a demarat purific`rile etnice în aparatulideologic.Peste ac]iunile criminale ale lui Leonte Rùtu, alt mentor al sù la CC al PMR, IonIano[i trece cu o usurin]` ce te las` perplex. Repro[eaz` c`r]ii Prefectul acrobat, biografialui Rùtu pe care am scris-o împreun` cu Cristian Vasile, mici erori, între care faptul cÀsea Moraru, so]ia din epoc` a lui Nicolae Moraru, pred` literatur` rus`, nu marxism, laIATC. Dar patineaz` nu tocmai gra]ios încercând s` eludeze marile probleme morale aleacelor timpuri, faptul c` s-a situat, vreme de atâtea decenii, de partea unui regim ilegitim[i criminal. Ca instructor într-o sec]ie-cheie a "frontului ideologic", responsabil cu supraveghereaintelectualit`]ii maghiare în momente de maxim` tensiune precum acelea dinperioada Revolu]iei din 1956 [i a represiunilor care au urmat, Ion Iano[i a fost unul dintrecei direct angaja]i în ac]iunile regimului comunist. A nega acest lucru înseamn` a negadistinc]ia dintre adev`r [i minciun`.Fundamental, pe Ion Iano[i (aici nu se diferen]iaz` de {tefan Andrei, Adrian Pùnescu,Silviu Curticeanu, Ion Iliescu, Dumitru Popescu, Ilie B`descu, C. St`nescu, M. Ungheanuetc) îl deranjeaz` Raportul Final [i faptul c` este men]ionat în acel text. M`car acestlucru nu-l ascunde. Acestea sunt faptele, restul ]ine de lamenta]ii [i impreca]ii, deci unteritoriu care nu m` intereseaz`.P.S.: E p`cat c` un volum ca acesta, în care apar sute de nume, nu are un indice.Ca [i în cazul Vie]ii unui om singur de Adrian Marino, cititorul ajunge s`-[i construiascèl însu[i indicele de nume ceea ce, s` recunoa[tem, este o opera]iune extrem delaborioas`.

www.<strong>revistaorizont</strong>.roHARFA harfa DE de iarb` IARB~orizont24POEME DEGILDA V~LCANs` m` dezbrac de tine,nu [tiu de ce în fiecare noaptes` cobor din trupul acesta strìnpoposesc între bra]ele tale îngînduratecare dore[te s` r`mîn` îmbr`]i[at [i nici m`car nu m` a[tep]ipîn` la moartea unuia dintre noidar acum nu mai sîntem doisîngele tù curge prin venele mele deschid o nou` zi,pielea, pielea mea s-a dizolvat în oasele trag perdeaua care o acoper`tale[i-mi dau seama c` nimeni nu o a[teapt`[i oricît încerc s` m` dezbrac din trupul fiecare trìe[te o alt` întîmplaretùpetrecut`nu pot, carnea ta a prins r`d`cini în în cu totul alt` zi.mu[chiul meu.nu m` încumet s` cobor noaptea pestedar e bine, nu voi r`mîne goal` în fa]a ziua meanim`nuiînc` nu mi-am acoperit trupul de riduri[i ru[inea de a te fi iubit cînd înc` erai al de aceea voi s`rb`tori singur` aceast` zialtei femeipe care am deschis-o din întîmplare,se [terge [i r`mînem amîndoi sèste frumoas` ziua aceasta,respir`mm` îndeamn` s` uit tot ce am l`sat înîntr-o simbioz` perfect`.urm`nu fugi, vei tîrî [i trupul meu în fuga ta [i s` deschid ferestre în zidurile pe careabsurd`,le-am l`sat s` creasc` prea multnu te ascunde, ochiul meu clipe[te în nu este o închisoare, este noaptea despatele pleoapei talecare m-am temutîncerc s` nu te uit, dar te uit mereur`mîi f`r` voie în gar`,uneori te r`t`cesc printre rîndurile pecare le citesc,te uit a[a cum uit m`nu[ile sau umbrelape scaunul cinematografuluite uit [i-mi amintesc mereu de tine apoia[a c`fac cale întoars`, m` rog de portari, de[eful de tren,de plasatoare, m` rog s` m` lase s` intru[i sper ca nu cumva altcineva s` mi te filuat[i dac` da,atunci s` se bucure de tine a[a cum [i eum-am bucurat...de fapt, acum te-am pierdut pentruultima dat` [i am aflatc` nu mai pot s` te uit niciodat`:îmi înghea]` mîinile, m` ud` ploile [i nuam cu cenu am cu ce s` m` acop`r...plec întotdeauna dintre mîinile tale,plec [i nu m` mai întorc,îns` nu [tiu cum, în fiecare diminea]`,m` trezesc cu palmele tale asudateîn jurul trupului meu[i plecpicioarele mele au r`ni [i t`lpi ridatede atîta mers departe.nu [tiu ce vis,POEMUL LUNII IANUARIEDAN EMILIAN RO{CADIN TIMI{OARAluna picurùlei pe acoperi[uri prinmahalale url` cîte-un lupo femeie s`rac` [i frumoasà adormit lîng` un magazin a[teptânddeschiderea viseaz` nordul sau sudulîn pia]a victoriei arteziana î[iîn fiecare zi am venit la tineam venit la tine cu bra]ele plinepurtam p`duri [i ape, m`ri [i izvoare,toate florile pe care p`mîntul le n`scuse[i nu m-am gîndit, atunci cînd nu m-aiprimit,c` nu aveai nevoie decît de o îmbr`]i[are[i-n fiecare zi ne privim în ochicu dorul celor de foarte departe[i nu m` îndur s` arunc p`durile [iizvoarele deoparte,s`-mi las cuminte capul pe um`rul tùpentru o singur` clip` în carep`durile s-ar a[eza la locul lor.ÎNCERC S~ TE MINTte-am iubitacum, cînd lumea [i-a întors r`d`cinileîn p`mîntcînd nimic nu mai e cu susul în jos,acum, cînd apele curg iar la vale[i florile au acela[i miros de floare,acum, cînd nu te mai iubesc,îmi dau seama, îmi amintescc` te-am iubitîntr-atît încît cerul p`[ea sub picioarelemelecurios s` [tie cum se va sfîr[i totul[i s-a sfîr[it acumcerul este iar departe [i p`mîntul,descul] sub t`lpile mele,m` prive[te uimitscuip` apa mizerabil`în gar` f`r` bagaje î[i fac veaculcei care nu mai sînte trecut de miezul nop]iiacum î[i ia micul dejuncel care intr`într-un spital ca-ntr-o biseric`FEMEIA CARE{I-A SCHIMBAT VIA}APENTRU UN CÂNTECADRIANA CÂRCUPannonica Rothschild este întruchiparearomantismului rebel [i a fascina]iei pentrumuzic`, duse pân` la ultima consecin]`. Dealungul deceniilor ea a devenit simbolul acelorvise pe care nu îndr`znim s` ni le împlinim,dar pe care, atunci când le recunoa[tem înbiografia altora, le aprob`m cu un suspin.Când i-am citi povestea*, nu am [tiut dac`s`-i admir mai întâi curajul de a fi renun]atla confort în schimbul boemei, puterea de asfida prejudecata sau nebunia de a trì doarpentru jazz. De fapt, nu [tiu nici azi.Numele ei te face s` te gânde[ti la bog`]ie,iar prenumele te duce cu gândul la o pies`de Thelonious Monk. Ambele aser]iuni suntvalabile. Pannonica este fiica lui CharlesRothschild, unul din cei mai influen]i bancheriai secolului XX. Mama ei provenea dintr-ofamile de nobili din Transilvania. S-a n`scutîntr-o familie din care excentricii nu au lipsit,într-un castel din Anglia, unde cire[ele seserveau la desert direct din pomii adu[i lamas` [i ale c`rui gr`dini erau populate cuanimale exotice. Dup` c`s`toria cu baronulJules de Koenigswater, a trìt o vreme la Paris,iar în timpul r`zboiului l-a urmat în Africa,unde acesta conducea Armata Liber` Francez`.Pentru serviciile aduse la Cairo [i înItalia, Pannonica a fost decorat` de statulfrancez [i a primit gradul de locotenent, iarîn r`zboi a trìt o vreme la Oslo al`turi deso]ul ei, care devenise ambasador al Fran]eiîn Norvegia.Este greu s` crezi c` o femeie cu un asemeneadestin va deveni The Jazz Baroness,c` numele ei va fi indisolubil legat de istoriajazzului postbelic [i c` pentru ea se vor scriemai bine de 20 de cântece. Pannonica deThelonious Monk, Nica's Dream de HoraceSilver, Poor Butterfly de Sonny Rollins suntdoar câteva. Fascina]ia pentru jazz a fost oconstant` marcant` a preocup`rilor sale artistice,dar aceasta a luat o form` premonitorieatunci când Nica a auzit simfonia lui DukeEllington, Black, Brown and Beige: "Amsim]it c` trebuie s` fiu acolo unde e muzica.C` trebuie s` întreprind ceva. S` m` implicîn vreun fel. Mesajul era foarte clar. La scurttimp dup` aceea m-am rupt de tot. A fost cao chemare."În momentul în care, în casa unor prietenidin New York, a auzit pentru prima dat` piesaRound Midnight cântat` de Thelonious Monk,pe un disc recent, via]a ei a luat un nou curs.Tocmai urma s` ia avionul înapoi spre Mexic,unde so]ul ei, Jules de Koenigswater, se aflaîn serviciu diplomatic. Nu l-a mai luat niciodat`.A mai ascultat piesa de vreo 20 de ori[i a hot`rât c` trebuie s`-l cunoasc` pe pianist.{i-a p`r`sit pe loc so]ul, cei cinci copii [i oexisten]` protejat` în mijlocul unei familiide o bog`]ie opulent`, s-a instalat permanentîntr-un hotel de lux în New York [i a pornitîn cùtarea lui Monk. A început s` frecventezecluburile de jazz de pe 52th Street, unde, încompania lui Kerouac, William Borroughs,Allen Ginsberg, îi va asculta sear` de sear`pe Charlie Parker, Dizzie Gillespie, John Coltrane[i Miles Davis. Li se vor al`tura pictoriiJackson Pollok, Willem de Kooning, FranzKline [i Frank Stella [i scriitorii din nouagenera]ie Saul Bellow, Norman Mailer [i TomWolfe. Pe Thelonious Monk, care în perioadaaceea avea interdic]ie de a cânta în cluburilede jazz din New York – în urma unei arest`ripentru consum de narcotice –, îl va cunoa[temai târziu la Paris, dup` un concert. Din momentulacela nu se vor mai desp`r]i niciodat`.Pannonica î[i va pune dragostea, averea [ivia]a în slujba lui Thelonious Monk [i a muziciisale. Mai târziu va spune: "Este cel maifrumos om pe care l-am cunoscut vreodat`."Ce a urmat a fost un vârtej (concerte,repeti]ii, înregistr`ri, c`l`torii, arest`ri [idrame), care a durat aproape treizeci de ani,pân` la moartea lui Monk. Bentley-ul argintiual baronesei va deveni legendar, la fel cadedica]ia ei pentru muzicienii de jazz lipsi]ide mijloace, pe care îi va sus]ine mereu, moral[i financiar. Despre jazz va spune: "Muzicade jazz este ceea ce m` mi[c` cu adev`rat.Are ceva din muzica ]iganilor unguri, cevatrist [i frumos. Este ca o dorin]` de libertate.{i apoi, nu am cunoscut niciunde oameni ac`ror prietenie s` fie mai cald` decât cea amuzicienilor de jazz". Nica va deveni patroanade drept a scenei jazzistice din New-Yorkulanilor '50, adorat` de muzicieni [i condamnat`de establishment. Faima ei contradictorieva ajunge la apogeu atunci cândziarele vor anun]a cu litere de o [chioap` c`Charlie Parker a murit în apartamentul ei.Se pare c` Bird, bolnav de ciroz` [i completdeterioriat de adic]ie, a b`tut la mai multeu[i în zilele acelea în cùtare de ad`post. U[abaronesei a fost singura care i s-a deschis.Dedica]ia ei avea s` ating` cota maximàtunci când, aflat` la volanul Rolls-Royceuluicare-i ducea pe Monk [i pe saxofonistulCharlie Rouse la un gig în Baltimore, a luatasupra ei un plic de marijuana în valoare de10$, în timpul unei perchezi]ii la drumul mare.A f`cut-o [tiind c` Monk nu ar mai fi rezistatla un alt stagiu de deten]ie. Procesul pentrude]inere de narcotice [i condamnarea la 3ani de închisoare, care a fost prada tabloidelorpentru anii ce aveau s` urmeze, i-au subminatdefinitiv prestigiul social. Nu c` i-ar fi p`sat.Nica a continuat s` fie al`turi de Monk pân`în momentul mor]ii acestuia.S-au emis multe specula]ii despre adev`ratanatur` a rela]iei între Pannonica Rotschild[i Thelonious Monk. Dac` în lunile petrecutela Paris, ea a fost una romantic` sau dac` pecei doi i-a legat de la bun început o prietenieafectuos`, va r`mâne pentru totdeauna unsecret. Nellie, so]ia lui Monk, a înv`]at sìaccepte prezen]a [i ajutorul [i a fost chiarrecunosc`toare atunci când Monk, bolnav [ibântuit de demoni, s-a mutat în casa Nicì,pe care aceasta o cump`rase ca s`-l poat`g`zdui. Acolo avea s` moar` în 1982. Laînmormântarea lui, Nica [i Nellie au stat al`turi[i au primit în mod egal condolean]ele [ielogiile datorate unei so]ii de drept.Pannonica va mai trì [ase ani dup` moartealui Monk, dar nu va mai fi aceea[i. Î[iva petrece cea mai mare a timpului în pat,citind, înconjurat` de cele 100 de pisici alesale. Pentru c` în cas` nu exista televizor,va fi des întrebat` cu ce î[i ocup` timpul.Va r`spunde invariabil: cu dep`narea amintirilor.Înainte de a muri, Nica [i-a exprimato singur` dorin]`; aceea ca cenu[a s`-i fieîmpr`[tiat` deasupra râului Hudson, la o orànume. În jur de miezul nop]ii.* Hannah Rothschild, The Baroness -The Search for Nica, the rebellious Rothschild,Virago Press, 2012.

orizont25www.<strong>revistaorizont</strong>.roSIMEZE simezeDAS GELOBTE LANDILEANA PINTILIECu acest titlu, s-a deschis la Timi[oara,la Galeria Jecza, în perioada decembrieianuarie,expozi]ia Ruxandrei [i a lui IonGrigorescu marcând de fapt o spectaculoas`revenire a celor doi împreun` în spa]iul publical ora[ului. Prezentând cele mai recentecrea]ii ale lor, evenimentul expozi]ional s-a constituit într-un interesant tandem, alc`tuitdin dou` expozi]ii personale, armonizate[i coerent construite împreun`. Prezen]a celordoi arti[ti în acela[i spa]iu expozi]ional estedestul de rar`, ultimele apari]ii în Timi[oarapot fi plasate cu dou`zeci de ani în urm`,pe vremea când ei au luat parte, cu proiectecomune, la expozi]ia P`mântul, de la Muzeulde Art` din Timi[oara sau la festivalul Zona.Nu este u[or s` reevaluezi rolul unuiartist precum Ion Grigorescu, atât de atipicpentru arta româneasc` [i cu atât mai multpentru scena interna]ional`. Un lucru estesigur: el nu a mers niciodat` în aceea[idirec]ie cu grupul larg de arti[ti [i nu s-al`sat am`git de retorica propriului discurs,a[a cum s-a întâmplat cu mul]i, ci, cu sim]dialectic, a cùtat contradic]iile în interiorulfaptelor [i al lucrurilor, a judecat totul dinalt` perspectiv`, uneori invers`. Situândusevoluntar pe o pozi]ie de outsider –observator, dar [i juc`tor singular –Grigorescu s-a f`cut admirat de c`tre tân`ragenera]ie pentru aerul sù nonconformist,de neostenit` observare [i speculare apozi]iilor, de prospe]ime a spiritului critic,chiar atunci când el este reprimat de omodestie structural`. Cultivând pozi]iilemoderate în reevaluarea trecutului sau aistoriei recente, indiferent dac` ele sunt înflagrant` opozi]ie cu datele obiective, artistulîncearc` s` "împace" contradic]iile, pe caretocmai le sesizase anterior…În cazul lui Ion Grigorescu, intervalulde timp pe care-l evoc`m a fost semnificativpentru "redescoperirea" crea]iei lui din anii1970, în special în ceea ce prive[te fotografia[i filmul experimental sau apropierea sa,la un moment dat, de arta corporal`. Laînceputul anilor 1990, aceste lucr`ri erauaproape necunoscute în ]ar` [i în strìn`tate,astfel încât artistul r`mâne un caz izolat,cu o masiv` oper` "de sertar", valorificatùlterior într-o multitudine de evenimenteexpozi]ionale. De[i descoperirea de c`trepublic a lucr`rilor lui din trecut a fostspectaculoas`, acest fapt nu i-a diminuatcreativitatea, iar producerea de noi lucr`ri- instala]ii, obiecte, filme, picturi, desene -s-a continuat, împletindu-se uneori cu piesemai vechi recontextualizate sau cu reluareaunor teme recurente într-o form` nou`, întrunnou ciclu temporal. Astfel, filmul Start,din 2010, pare o aluzie vizual` la dedublareapersoanei, atât de straniu [i nelini[titor expus`de filmul Boxing, din 1977, doar c` oferùn nou în]eles filosofico-religios întâlniriicu propria-i persoan`.Aceasta este de altfel [i modalitateaaleas` pentru expozi]ia ]ara promis`, în careGrigorescu realizeaz` o construc]ie vizual`în jurul unor teme favorite, reluate dinpropriul trecut, din perioada unor fotografiiexperimentale, poate chiar o "iconografie"personal` – cum ne sugereaz` artistul, altelef`când referin]` la lucr`ri ale sale mai vechi,cu trimitere la momente istorice: "StrangulareaStolnicului Cantacuzino", "Executareafamiliei domnitorului ConstantinBrâncoveanu" etc. Amestecul de teme, carereveleaz` aspecte ale unor cercet`ri intimlegate de corpul sù ("Autoportret","Strig`t"), cu lucr`ri trimi]ând la fapte istoricesau poate comentarii ironice la altfel de"istorii", strâns legate de obsesiile teoreticeoccidentale ("Freud [i Marx în infern","Sofaua psihanalitic`"), creeaz` impresiaunei polifonii, în care voci contrare seînfrunt` una cu cealalt`, l`sând impresia unuiamestec vizual provocator, neclar, dificilde interpretat.Aceste lucr`ri, flotante în spa]iulexpozi]ional, sunt de regul` mari printuripe pânz`, imitând covoarele orientale, dincare se p`streaz` doar chenare somptuoase,transformate pe nesim]ite în "rame" ale unor"tablouri", concepute special spre a fi"contemplate". Contradic]ia dintre con]inutulunor imagini, rezultat al unor experimentefotografice concentrate asupra propriuluicorp [i forma cvasi-oriental` a altor lucr`ri,destabilizeaz` întrucâtva privitorul, lipsindu-lde repere stilistice precise, în care citatulironic [i parodia conduc la o percep]iesaturat`, de factur` post-postmodern`.În "bruiajul" generat de aceste pânzese insereaz` parc` unele interoga]ii legatede evolu]ia unei ]`ri – cea în care trìm, desensul în care ea se îndreapt`, de vecheadilem` dintre Orient [i Occident, dintretradi]ie [i modernitate….O pictur` anterioar`,intitulat` semnificativ "Das gelobte Land",ar putea oferi o cheie de lectur` a ansambluluidin perspectiva unei promisiuni profetice:este acesta oare p`mântul f`g`duit ?Dac` pentru Ion Grigorescu temapropus` privitorilor ofer` un m`nunchi dedileme individuale [i publice asupra spa]iuluiromânesc, pe durata unor perioade istoricesau a unei lungi tranzi]ii, pentru RuxandraGrigorescu op]iunile se consum` mai alesla nivel individual. Intitulat` Spre somn,selec]ia lucr`rilor sale traduce elocvent oalegere clar`: sustragerea din realitateaimediat`, cu zgomotele ei cacofonice, autosuspendareadin câmpul pasiunilor [i alac]iunilor, ca r`spuns al seduc]iei hipnotice.Somnul irepresibil, letargic îi apare cao variant` acceptabil`, poate chiar singura,de a supravie]ui prezentului. Spre somn neconduc toate textele brodate de artist` pediferite materiale textile, transformate întrunmald`r de perne îmbietoare sau din [irulde cuvinte [i de expresii selectate specialpentru privitori [i proiectate pe un ecran.Nonac]iunea, sustragerea, neimplicarea parsingurele alternative de evadare dintr-o lumematerialist`, crud` [i meschin`, în carerealitatea oamenilor de rând este alta fa]`de cea a marilor lan]uri de magazine, cuprodusele lor standardizate [i cu reclamelelor sufocante.Universul intim al Ruxandrei Grigorescueste unul care graviteaz` în jurul casei [ial familiei, în jurul preg`tirii mesei, alexisten]ei copiilor, ale c`ror fapte îiacapareaz` total interesul. Cartea de bucatedevine astfel o imagine interioar` a artistei,ca un fel de autoportret evocat metonimicprin re]ete culinare, scrise de mân` într-uncaiet, alternând cu desenele propriilor copii.Contemplarea nemi[cat` a unei lumi cvasiîncremeniteîn rutina ei zgomotoas` apare,în final, într-un al doilea film, ca o solu]iede distan]are fa]` de pulsiunile vie]ii, în carevariantele sunt fie ale unui somn profund,fie ale unui somn cu ochii larg deschi[i.Diferite tematic, cele dou` expozi]ii alearti[tilor Ruxandra [i Ion Grigorescu seîntâlnesc totu[i mai ales în universul textilal materialului de suport. Dac` acest materialar putea fi perceput ca unul "feminin", eleste îns` unificator-provocator, oferind operspectiv` asupra unei percep]ii eliberatede prejudecata ierarhiz`rii genurilor artisticesau a tehnicilor, socotite fie "importante",fie "secundare".PRIVIREA CAREDEZGOLE{TEDANIELA MAGIARUNude Men, Leopold Musem, VienaExpozi]ie, 19.10.2012 – 04.03.2013În octombrie 2012, atunci când muzeul Leopold a propus expozi]ia Nuduri masculine,mul]i locuitori ai Vienei s-au ar`tat scandaliza]i. Faptul a fost "agravat" de plasarea instala]ieilui Ilse Haider, Mr. Big, în curtea interioar` de la Museums Quartier. B`rbatul gol, întinsîn fa]a treptelor, p`rea a fi ultima pic`tur` care s` alimenteze scandalul. De altfel, organizatoriiau [i modificat, în urma protestelor, posterele care anun]au expozi]ia (aplicând marcajecare cenzurau imaginile). Purt`torul de cuvânt al muzeului, Klaus Pokorny, declara: "Nusuntem prea ferici]i în leg`tur` cu aceast` situa]ie “…‘ Sper`m întotdeauna c` facem progrese,c` suntem în secolul 21". Nu [tiu dac` o expozi]ie cu nudurile feminine ar fi determinatreac]ii diferite [i dac` falsa nevoie de a nu [oca, de a r`mâne cuminte, cantonat în tipare,e cea care a provocat acest r`spuns al publicului. Nu [tiu nici dac` întregul scandal a func]ionatca strategie de marketing, cert e c` succesul expozi]iei a fost atât de mare, încât organizatoriiau decis prelungirea perioadei de vizitare, ini]ial 28 ianuarie 2013, pân` în 4 martie 2013.Scopul declarat al expozi]iei este s` înf`]i[eze schimb`rile survenite în reprezent`rile nudit`]iimasculine din 1800 pân` ast`zi. Curatorii au ales o dubl` raportare: pe de o parte, cronologic`,pe de alt` parte, tematic`, încercând s` urm`reasc` nu numai firul timpului, ci [i o împletirede voci peste lu[trii. Imaginile corpului masculin au ca suport bronzul, piatra, plasticul, marmura,litografia, fotografia, uleiul. Unele au în vedere studiul propriu-zis al corpului, precum instantaneelelui Louis Jean-Baptiste Igout, Nude Man Study sau desenele lui Albrecht Dürer din FourBooks on Human Proportion. Oricât de [ocant` ar fi al`turarea unei statuete egiptene din2400 \.Chr. cu un bronz din 1875-1876, semnat de Rodin, [i cu un exponat realizat de HeimoZobernig – nu po]i decât s` prive[ti în aceste deschideri de arc temporal diversitatea [i sàccep]i c` aceasta e o form` de a intra în dialog cu o întreag` tradi]ie.Posturile clasice, gra]ioase [i triumf`toare sunt uneori deconstruite de prezen]a unuielement care define[te raportul cu originalul – nu în neap`rat` concordan]`, ci într-un ludicpostmodernism. De pild`, p`storul nordicilor Elmgreen and Dragset, Shepherd Boy (TankTop), împrumut` ipostaza [i tema, c`reia îi aduce o modificare, cea care adaug` o not` deumor întregului tablou. Alte picturi relev` imagini ale eroilor (exist`, de altfel, o sec]iunededicat` eroilor), acolo unde corpul func]ioneaz` ca element de diferen]iere. Corpul frumosal personajelor mitice, de la Prometeu la Tezeu [i la Icar [i Dedal este trecut prin prismatemporal`. Relevant` ca raportare la imaginile trupului este prezen]a cenzurii, precum încazul posterului realizat de Klimt pentru prima expozi]ie Secession, care a fost ref`cut, dinpricina "nudit`]ii" lui Tezeu. Al`turarea merge pân` la eroii moderni, chiar dac` ei sunt azitransfera]i pe stadioanele de fotbal. Chipurile celor trei fotbali[ti din fotografia pictat` manuala arti[tilor Pierre & Gilles, Vive la France celebreaz`, frumuse]ea, dar [i culoarea în toateformele ei: de la tonurile bucuriei (confeti pe stadion) pân` la pigmentul pielii protagoni[tilor.Viena anilor 1900 ne face înc` o dat` con[tien]i de schimbarea de perspectiv`. Aplecareac`tre sine, privirea a]intit` pe propriile sentimente, ne pune fa]` în fa]` cu picturile lui EgonSchiele, Richard Gerstl, Anton Kolig. Multitudinea de autoportrete confirm` introspec]ia.Pe de alt` parte, nu e nicidecum o privire blând`. Tu[ele sunt groase, perspectivele suntviolente, sexualitatea radicalizat`. În Seated Male Nude, oasele sunt mai prezente decâtcarnea, pilozitatea aproape c` ia locul pielii, ro[ul exacerbat al ochilor, dublat de alb, teduce cu gândul la o fiin]` aflat` între caricatur` [i ar`tare. Violen]a nu e numai cea a culorii,ci [i cea a pozi]iei, dar [i a privirii.Nuditatea masculin` d` prilejul unei reflec]ii [i asupra socialului: bìle publice, înotul,aspecte trecute prin pensula lui Dürer (Men's Bath House), dar [i fotografii cu câ[tig`toriiconcursurilor masculine de frumuse]e de la 1920, imagini cu Eugen Sandow, pionierulbodybuilding-ului. Detaliilor [i publicit`]ii acestora din urm` le corespund anonimatul [idiscre]ia personajelor lui Cézanne, Seven Bathers, unde corpul e construit fin din linii arcuite[i rotunjimi ale spatelui. În aceea[i direc]ie, a figurilor puse la ad`post, se încadreaz` [iBathing Men al lui Edvard Munch, în care simplitatea [i vigoarea formelor î[i au ca aliatcomplexitatea culorilor. Preferin]a pentru detaliu face ca Boys on the Beach of Torre Grecoal lui Giacometti s` se apropie foarte mult de fotografie.Corpul descompus de durere este redat în dezgolirea sufleteasc`. Pare c` suferin]a ecea care distorsioneaz` perspectiva [i care deformeaz` corpul neînsufle]it, a[a cum se întâmpl`cu Pietà a lui Albin Egger-Lienz, care î[i situeaz` privitorul la picioarele mortului [i îiînf`]i[eaz` scena în tonuri sumbre, culori dense, dar linii ferme. La fel de deformat e [itrupul din pictura lui Francis Bacon, Man at Washbasin. Aici predomin`, îns`, sentimentulde neterminat, de lucru în progres, de joc, dar [i de dezv`luire a mecanismului, e o jupuirea unei realit`]i realizat` printr-o despuiere a culorii. Alfred Courmet îi împrumut` SfântuluiSebastian postura unui model aflat într-o [edin]` foto, dar îl las` vulnerabil, par]ial gol,expus nu numai s`ge]ilor, ci [i privirilor (Saint Sebastian).Continuare \n pagina 31

www.<strong>revistaorizont</strong>.roNARRENTURMnarrenturmorizont26MATERNIT~}I{I ABSURDIT~}IDANA CHETRINESCUVoi cere din nou permisiunea cititoruluiîn]eleg`tor s` deviez de la tema aleas` pentruluna aceasta ca s` m` opresc un momentasupra unei experien]e personale. Poate vàminti]i c`, anul trecut pe vremea asta, ammai deviat o dat` de la cursul corabieinebunilor, care face cas` bun` cu aceast`rubric`, pentru a împ`rt`[i câte ceva dinfr`mânt`rile provocate de intrarea în vigoarea clasei preg`titoare, zis` [i – cam pe bun`dreptate – zero. Acum a[ dori s` pornescde la un scandal care a zguduit de data aceastaun al minister, acela al s`n`t`]ii, pentru areflecta apoi în fug` asupra unei experien]eintense care, de cele mai multe ori, se trìe[tesuprarealist în România din toate timpurile:maternitatea.În luna noiembrie a anului trecut,ecourile unui alt seism din sistemul medicalromânesc mi-ar fi putut intra pe-o ureche[i ie[i pe cealalt` dac` nu a[ fi fost implicat`direct în chestiune. E vorba de vaccinulBCG (împotriva tuberculozei, ar veni), carese administreaz` tuturor nou-n`scu]ilor,dintotdeauna, în maternitate. În 2012, îns`,aceast` continuitate a fost întrerupt`. Pentruc`, dup` influentul dicton românesc "dac`ceva merge ca uns, mai bine îl desfiin]`m",Institutul Cantacuzino, care de o ve[niciea produs vaccinuri bune [i ieftine, s-adesfiin]at. A[a c` România a importatvaccinuri scumpe [i netestate, nici mai multnici mai pu]in decât din Danemarca.Vaccinul danez nu e ca vaccinul românesc,de bun` seam`, deci a dat reac]ii puterniceîn rândurile multor bebelu[i, care au f`cutnoduli, febr` mare, iar unii chiar audezvoltat o form` a bolii împotriva c`reiatrebuiau proteja]i. A[a încât, în unelematernit`]i din România, s-au iscatadev`rate scandaluri [i drame. Presa a s`ritcu gura pe minister care, de voie de nevoie,a întrerupt vaccin`rile.La ]anc pentru familia mea. Tocmain`scusem, iar copilul urma s` primeasc`,dup` cum a fost l`sat de la Direc]ia deS`n`tate Public` [i alte instan]easem`n`toare, prima imunizare. S` explic,de[i cred c` este deja foarte clar pentrutoat` lumea [i poate suna chiar tautologic:BCG se administreaz` la nou-n`scu]i,pentru c` (sau a[a c` – raportul desubordonare în aceast` fraz` poate func]ionadeopotriv` cauzal [i consecutiv) nu se poateadministra la copii mai mari, de câtevas`pt`mâni sau chiar luni, s` zicem. Darscandalul e scandal, a[a c` am fost trimi[iacas` nevaccina]i, asigura]i, îns`, c`, în celmult câteva zile, acul anti-ftizic ne va în]epa[i pe noi. La vreo trei s`pt`mâni dup` aceea,când mai-mai c` pierdusem orice speran]`de inoculare, salvarea a venit de unde nea[teptam mai pu]in, sub forma unui vaccindin Canada. De la Torontal la Toronto, nus-a mai g`sit pe traseu nicio alt` injec]ie.Dar, cum spuneam în primele rânduri,maternitatea (în sens deopotriv` abstract [iconcret-local) a avut întotdeauna în Româniaceva suprarealist [i, în consecin]`, a invitatîntreaga suflare de pacien]i ([i paciente) lao atitudine estetic-contemplativ` (m` rog,nu toat` lumea a fost obligat` sau [i-a permiss` r`spund` acestei invita]ii...). Fiecare epocà avut propriile psihoze, obsesii, mode [isisteme, în care mama natur`, [tiin]a,comer]ul, industria farmaceutic` [i bunulsim] (în sensul englezesc, de common sense)s-au amestecat în propor]ii variabile.În anii 50, când s-a n`scut mama, multeobsesii începeau cu litera p. De exemplu,penicilin` sau poliomielit` – prima,administrat` ca apa sfin]it`, a doua temut`foarte tare, pentru c` vaccinul împotriva eide abia atunci se inventase. La spital, pere]ialba[tri [i perdelu]e de tifon apretat.Infirmierele purtau mai toate amintirea raseic`lug`re[ti. Doctorii – magister dixit, maiales dac` purtau [i "]vic`ri". Dou` injec]ii[i câteva hapuri, cu cât mai dureroase [iamare cu atât mai bine, [i mergeai maideparte. Medicamentele – de pe pia]a neagr`:vreun neam în America, vreun vecin evreuîn curs de repatriere. În rest, metodelesovietice de puericultur`, clamate bilingv,întru interna]ionala aducere pe lume [icre[tere a Omului Nou. {tiin]a ajuta cât ajuta,apoi rela]ia de la om la om, medic-pacient,f`cea minuni, cu un mod ocrotitor-paternde rezolvare a crizelor [i un "naturel" s`n`tos.Dincolo de asta, speran]a la Dumnezeu(dezavuat, desigur, dar întotdeauna derezerv`).În anii 70, când m-am n`scut eu, numai erau nici "]vic`ri", nici infirmierec`lug`ri]e, nici tifon apretat, nici manualebilingve de la Moscova; chiar [i Dumnezeuse retr`sese [i mai în spatele scenei. La spital,nu vorbe[ti, nu întrebi, execu]i. Copilul esubiect de discurs. Cu obsesia comuni[tilorpentru matematic` (din care f`cuser`,oricum, materia-regin` în [coli), maternitateaajunsese s` se exprime nu în cifre, ci înmul]imi. Individul, om vechi sau nou, eracum era, dar nimic nu era mai al dracu decâttargetul demografic. Mama eroin` e un felde canal de transfer, care trebuie bineinterogat înainte, în timpul [i dup` (odiseeaconcep]iei [i na[terii, în contrabalans cuaceea a supravie]uirii). Decre]eii sunt scumpica ochii din cap, în vorbe, supravie]uitorinici ei nu [tiu cum, în fapte. Vaccinurilenu mai sunt un simplu act de inoculare, cidevin "campanii", ca cele de prim`var` [itoamn` de la CAP-uri. Orice medic carevrea s` r`mân` cu capul pe umeri (la propriu)trebuie s` fie obsedat de vaccinuri: dac`moare copilul [i targetul se duce pe apasâmbetei, obstetricianul, neonatologul,pediatrul, generalistul, medicul [colar suntbuni de plat` (numai stomatologii par a fifost pe nedrept marginaliza]i în ansamblulcoral – sau, v` mai aminti]i de la CântareaRomâniei? – brigada puericultorilor). CândFortuna le surâde deopotriv` pacientelor [imedicilor ([i, în "toate condi]iile" existente,ea st`tea mai adesea îmbufnat` decâtzâmbitoare), se puteau bucura cu to]ii, pestadion, în pas de defilare, c`, prinreproducere sexuat` [i na[tere asistat`, cala orice mamifer superior, au reu[it s`produc` pui... cu pene, din specia {oimiipatriei.În anii 2000, dup` cum ar`tam mai sus:cine n-are pâine, s` m`nânce cozonac. N-aiBCG românesc? Nu-]i place cel danez?Atunci ia unul canadian ([i taci).OBSESIA B~RBIERULUICIPRIAN V~LCAN"L'affaire a mis en émoi les communautés amishs – ces protestants américains qui refusentle monde moderne, se déplaçant en carrioles, bannissant télévision, ordinateur et électricité.Pensez donc: depuis quelques mois, des renégats parmi eux, un groupe d'âmes tourmentéespar le désir de vengeance, maraudant sous la lune et sur les terres de leurs voisins, s'étaientjetés sur des Amishs endormis et, brandissant des paires de ciseaux, ils s'étaient attaqués àleurs… cheveux et barbes. Rappelons qu'en pays amish, le pacifisme et le pardon sont desvaleurs cardinales, la vengeance une tentation infernale et la barbe un symbole du lien qui unittout homme marié à Dieu, sa coupe une honte ineffaçable. Les femmes amishs, une fois mariées,tirent une fierté similaire de leurs cheveux non coupés, ramassés en chignons. Le chef de cetteéquipée façon Orange mécanique chez les Amishs, Samuel Mullet, 66 ans, a été arrêté mercredi,avec six de ses affidés. La justice fédérale américaine a recensé au moins quatre attaques. Ellepoursuit ces hommes notamment pour enlèvement et "crime haineux" (hate crime), un termequi désigne les agressions fondées sur des raisons religieuses. Ils risquent la prison à vie" (LeMonde, 11 octombrie 2011).Samuel Mulett, fiul lui Sylvester Mulett, nepotul lui Synclair Mulett, s-a remarcat prinabilit`]ile sale de b`rbier de la vîrsta de 13 ani, cînd a reu[it s` creeze iluzia prezen]ei unui dosde maimu]` în barba onorabilului George Parkinson, celebru profesor de canto, folosind doaro foarfec` ruginit`. Pasionat de munca lui, a tuns 17 000 de sc`fîrlii [i 6500 de b`rbi, mîndrude misiunea de a-i face pe oameni cît mai asemenea Fe]ei divine prin îndep`rtarea firelor dep`r trimise de Satan. Convins c` bunicul sù, Synclair Mulett, a fost cel mai în]elept om dinlume, a încercat s` propov`duiasc` prin eforturile lui de fiecare zi înv`]`turile acestuia despreînf`]i[area cea mai demn` a unui veritabil cre[tin, str`duindu-se s` arate c` vicle[ugurile demonuluipîndesc din cotloanele cele mai banale ale realit`]ii, iar firele de p`r care par cele mai lipsitede semnifica]ie pot s` ascund` cumplitele urme ale unui plan diavolesc. Nemul]umit de provoc`rilepe care i le scotea în cale munca sa zilnic`, a hot`rît s` înfrunte ar`t`rile luciferice chiar îns`la[ul lor cel mai tainic, hot`rînd s` se strecoare în mijlocul teritoriilor locuite de blajiniiamish, pe care-i socotea uneltele cele mai primejdioase ale Necuratului tocmai din pricinaaparentei purit`]i a vie]ii lor. Convins c` Belzebut e în[el`torul prin excelen]`, Samuel Muletta decis c` singurul semn detectabil al perfidiei sale e cultul nefiresc ar`tat de credincio[iiamish firelor de p`r cu care au fost d`rui]i de natur`. Pentru el, aceasta era singura dovad` ap`gînismului acestor bie]i oameni pe care-i credea prizonieri în bra]ele alunecoase ale luiSatan, socotindu-se preg`tit pentru a-i smulge din ru[inoasa lor orbire. Ca s`-i salveze dinînrobitoarea lor supunere fa]` de ritualurile Ispititorului, a f`cut un sacrificiu de care nu secredea în stare: [i-a l`sat barba s` creasc` timp de doi ani. Dup` aceea, s-a a[ezat printre ei,s-a purtat asemenea lor, le-a cî[tigat încrederea [i pre]uirea, pretinzînd c` e un predicatorr`t`citor dornic s` cunoasc`, în sfîr[it, ni[te oameni drep]i. În vreme ce rostea vorbe pline deperfidie, sufletul îi frem`ta de ner`bdare în a[teptarea clipei cînd avea s` dea în vileag vicleniadiavolului [i avea s` se lepede de necurata credin]` a hirsu]ilor, a[a cum numea el în secretcre[tinismul blajinilor amish. Visa aproape noapte de noapte cum se va înf`]i]a din nou cuobrajii cura]i în fa]a îngerilor Domnului, care vor cînta imnuri de slav` pentru a-i s`rb`toriîntoarcerea printre cei puri. Visa cum va tìa dintr-o singur` lovitur` b`rbile cele mai lungi aleb`trînilor amish, f`cîndu-i s` plîng` [i s` se pocìasc`, obligîndu-i astfel s` se lepede de Satan.Visa cum va citi ca în trans` din cartea secret` a bunicului sù, în]eleptul Synclair Mulett,dojenindu-i pe p`c`to[i [i ar`tîndu-le singura cale ce-i va duce în dreapta Domnului, calealep`d`rii de p`rul diavolesc ce le-a fost dat pentru a-i ]ine departe de mila Atotputernicului.Îns` visele minunate se pref`ceau în neant imediat dup` trezirea din somn, iar el se vedeanevoit s` poarte pe mai departe povara necurat` a p`rului ce îi invadase întreaga fiin]`, f`cîndu-ls` par` un fidel slujitor al diavolului. Ca s` nu se mai poat` vedea în chip de servitor al Satanei,sp`rgea toate oglinzile care-i ie[eau în drum. Cînd nu-i era nimeni prin preajma, se tr`gea cufurie de barb`, încercînd s` isp`[easc` m`car în acest fel p`catul. Se sim]ea atît de nedemn dea face umbr` p`mîntului încît de mai multe ori i-a trecut prin minte gîndul nebunesc de a-[ipune cap`t zilelor. De fiecare dat`, c`lùzit de îngerul sù p`zitor, s-a mustrat pentru gîndulcel diavolesc, a strîns din din]i [i a r`bdat. Iar cînd a venit clipa, dup` o prea îndelungatà[teptare, s-a purtat ca un apucat, a chiuit de bucurie, a rostit f`r` încetare numele tainice aleAtoatemilostivului, a dansat ca scos din min]i, tìnd f`r` mil` b`rbi, tìnd f`r` mil` tot p`ruldin capul unor b`trîni c`rora credin]a le interzicea s` se apere. A izbucnit în lacrimi cînd i-av`zut f`r` pic de p`r, puri ca ni[te prunci abia veni]i pe lume [i i-a mul]umit Domnului fiindcì-a permis s`-[i duc` planul la bun sfîr[it. Cînd a fost arestat, n-a opus rezisten]`, vorbinddespre faptul c` [i-a îndeplinit datoria de bun cre[tin [i despre fericirea care-i umplea de atuncisufletul. L-a pomenit pe bunicul sù, a cerut ca to]ii adev`ra]ii credincio[i s` renun]e la p`rulimpur ce le cre[te pe trup [i s-a rugat pentru triumful Binelui.Fericirea lui nu avea s` dureze prea mult: la dou` zile de la arestare, a visat chipulAtotputernicului [i s-a trezit urlînd ca un posedat. Pentru c` n-a fost posibil s` fie lini[tit înnici un fel, a fost transferat la un spital de psihiatrie. Abia acolo s-a aflat cauza furiei saleimposibil de potolit: visase c` Dumnezeu are o barb` lung` pîn` la piept.

orizont27www.<strong>revistaorizont</strong>.roDUPLEX duplexVIA}A LUIPI, ÎN 3DADINA BAYAPove[tile cu personaje care lupt` pentrusupravie]uire au un soi de [arm aparte, crud[i irezistibil, indiferent de secolul în caresunt publicate [i de audien]ele c`rora li seadreseaz`. Asta pare s` demonstreze popularitateac`r]ii lui Yann Martel,Via]a luiPi, publicat` în 2001. Dac` avea]i impresiac` cele mai bune "survival stories" s-au încheiatcu Robinson Crusoe, ei bine, credc` autorul canadian v` va demonstracontrariul.Piscine Molitor Patel, sau mai simplu"Pi", e personajul central al pove[tii luiMartel [i, dup` cum ne d`m repede seama,e ceva mai pu]in norocos decât RobinsonCrusoe. El e singurul supravie]uitor al unuinaufragiu, condamnat s` r`mân` timp deaproape 10 luni într-o barc` de salvare ceplute[te în deriv` prin Pacific. De fapt,singurul supravie]uitor uman al naufragiului.Al`turi de Pi a mai sc`pat de la înec [i unsuperb tigru bengalez de vreo 200 de kilograme.Care îi este coleg de barc`. {i e foarteînfometat. Cum reu[e[te Pi s` supravie-]uiasc`? R`spunsul la întrebarea aceasta eun motiv suficient de bun pentru a citi cartea.Mul]i au cochetat cu ideea de a transpunepe marele ecran [armul aparte alVie]ii luiPi.Cu vreo doi ani în urm` presacinematografic` dezv`luia speculativ c`Jean-Pierre Jeunet ar fi preluat proiectulecraniz`rii. Dar iat` c` pân` la urm` AngLee a fost cel desemnat s` duc` la bun sfâr[itfilmul. Chestie care m-a bucurat din start,dintr-un motiv simplu: Ang Lee se pricepede minune la construit filme cu aventurispectaculoase, într-un mod captivant, cu mici[i binevenite devieri de la normelemainstream – veziTigru [i dragon(Crouching Tiger, Hidden Dragon), printrealtele. Dar la fel de bine se pricepe [i laf`cut filme despre aventuri în interior, sprel`ca[ele ascunse ale sinelui, dup` cum frumosa demonstrat înBrokeback Mountain.Dincolo de premisele încurajatoaregenerate de alegerea unui asemenea regizor,probabil to]i cei care au citit romanul au înminte (cel pu]in) dou` întreb`ri: Cum faciun filmpetrecutaproape integral într-obarc` de 8 metri, plutind undeva în Pacific?Film populat cu, practic, doar dou` personajesupravie]uitoare: un adolescent nedormit,nemâncat [i înspìmântat [i un superb [ifioros tigru bengalez? R`spunsul se întindelanguros pe dou` ore de proiec]ie [i sun`mai simplu decât a]i crede.Pe de o parte, Ang Lee preia re]etanarativ` brevetat` de Martel [i reu[e[te s`spun` povestea în a[a fel, încât, de[i în modinevitabil neverosimil`, ea pare totu[i s`se lege în film [i te face cu succes s` î]isuspenzi neîncrederea. Pe de alt` parte,regizorul se folose[te din plin de avantajelecinemaului digital [i pune la b`taie un arsenalhipnotizant de efecte speciale. V`zut în 3D,filmul te face literalmente s` asi[ti la scenanaufragiului ca [i cum ai fi acolo, pe ocean,în timpul furtunii. La fel cum te face s` sim]irespira]ia înfometat` a tigrului în fa]` [i s`tresari speriat când îl vezi s`rind în cadru.Dar n-are rost s` v` mint: sunt [imomente în care filmul m-a pierdut. Camdup` o or` [i jum`tate, excesul de dram`devine un pic insuportabil. Urletele la cer[i epifaniile divine nu prea m-au prins,recunosc. De[i am apreciat abunden]aimaginilor de tip National Geographic,frumoase [i lucioase ca o succesiune de c`r]ipo[tale, m`rturisesc c` [i ele m-au plictisitde la un moment dat. Parc` paharul cu cli[eea dat pe afar`.Partea revigorant`, îns`, vine la final.Ang Lee a avut buna inspira]ie s` p`strezecadrul flexibil al pove[tii. Adic` s` lase locde variante pentru final. S` te lase s` optezipentru ce poveste dore[ti.Una fantastic`sau una ce sun` mai verosimil, dar nici pedeparte la fel de spectaculos.Pentru un film de debut [i un rolprincipal extrem de versatil [i de solicitant,tân`rul actor indian Suraj Sharma se descurcònorabil, chiar dac` uneori îi ghice[ti [coalaf`cut` la Bollywood, pe sub straturile dejoc atent controlat. Dar numai uneori. Lafel ca Dev Patel, care [i-a lansat cariera prinrolul din Vagabondul milionar (SlumdogMillionaire), el face parte dintr-o genera]ienou`, proasp`t`, de actori indieni, ce î[i tragvitalitatea din filmele consacrate ale ]`riidin care provin, îns` se îndep`rteaz` considerabilde jocul stereotip, simplist, hiperdramatizatale acestora.De[i Via]a lui Pi se anun]` cu surle [itrâmbi]e drept un film care te va face s`crezi în Dumnezeu (sau Krishna /Mohammed / etc.), a[ îndr`zni s` spun c`nu-i iese partitura aceasta. În schimb,filmullui Ang Leee o mostr` de entertainmentbine lucrat, un film de aventuri mai decentdecât majoritatea produselor de serie ce potfi v`zute la cinemaul de la mall.227 DE ZILEÎN DERIV~CRISTINA CHEVERE{ANCâ[tig`tor al prestigiosului Booker Prizeîn 2002, romanul Via]a lui Pi s-a înconjuratde la bun început de admira]ie [i controverse,de aprecieri [i repro[uri diverse. Pe de o parte,suspiciunile de plagiat nu l-au ocolit,brazilianul Moacyr Scliar fiind pe punctulde a-l da în judecat` pe autor pentru apropiereapericuloas` (de[i m`rturisit`) de propria-ipovestire din Max [i pisicile. Pe de alt` parte,c`r]ii i s-au imputat lejeritatea, lipsaprofunzimii [i a grandorii unei abord`ri demnede o parabol` a supravie]uirii [i credin]ei("Via]a lui Pi nu e chiar Moby Dick"). 1 Mul]icritici [i, mai cu seam`, cititori, au îndr`gitîns` instantaneu istoria teribil` a aventurilorunui tân`r naufragiat, aflat în deriv` pe mareîntre 2 iulie 1977 [i 14 februarie 1978, înurma scufund`rii vasului pe care se îndreptaspre Canada, al`turi de familie.Precedat de o not` a autorului – maicurând parte a demersului fic]ional decâtrememorare a originilor manuscrisului –,traseul extraordinar al lui Pi Patel e prezentatîn trei p`r]i, dintre care a doua, cea maisubstan]ial`, e [i cea mai ie[it` din comun.Preambulul îl constituie copil`ria indian` aunui bìat cu înclina]ii spre medita]ie [iobservarea atent` a lumii înconjur`toare. Firecurioas` [i sensibil`, î[i petrece majoritateatimpului la gr`dina zoologic` a tat`lui,înv`]ând lec]ii utile despre captivitate,s`lb`ticie, lumea uman`, cea animal` [idiferen]ele esen]iale dintre ele. În paralel,î[i dezvolt` interesul pentru religie: nu una,ci mai multe, ceea ce îl transform` într-obizarerie. Semnificativ` e dezbaterea în careimamul, preotul [i în]eleptul hindus se punde acord asupra unui lucru: "nu poate fihindus, mahomendan [i cre[tin în acela[i timp.E imposibil, trebuie s` aleag`". Cerin]a îlbulverseaz` pe bìatul ce-[i dore[te sincers` îl iubeasc` pe Domnul.De[i nu insist` asupra situa]iei sociopolitice,Martel descrie schimbarea de regimpolitic [i efectele imediate resim]ite de copil:"Doamna Ghandi n-avea decât s` bombardezepersonal gr`dina, numai Tata s` fievesel". Urmeaz` o etap` recognoscibil`, dinp`cate, prea multora: "Oamenii se mut` dincauza efectelor stresului prelungit. Din cauzasentimentului c`, oricât de mult ai munci,eforturile nu duc nicìeri, sau c`, oricât demult ai construi într-un an, altora le va luadoar o zi s` distrug` totul. Din cauzasentimentului c` viitorul e blocat, c` ei arputea s` se descurce, dar nu [i copiii lor.Din cauza sentimentului c` nimic nu se vaschimba, c` fericirea [i prosperitatea suntposibile doar altundeva. Noua Indie s-a spartîn buc`]i [i s-a d`râmat în mintea tatei. Mamaa consim]it. Plec`m". A[a începe o experien]`ce se va dovedi traumatizant` pentru miculPi, în moduri [i din motive mai complexedecât dezr`d`cinarea.Îmbarcat cu întreaga via]` pe un vaporspre Canada, se treze[te într-o situa]ieimposibil`: "Eram singur, orfan, în mijloculPacificului, ]inându-m` de o vâsl`, cu untigru adult în fa]a mea, cu rechini sub mine[i cu furtuna furioas` deasupra mea". Navaodat` scufundat`, urmeaz` luni de subzisten]`încrâncenat` pe o barc` de salvare, într-ununivers strict limitat, dominat de instincte[i nevoi primare, ce trebuie în]elese [idominate. Sunt zile [i nop]i f`r` sfâr[it, delupt`, compromis, umilire, remu[care, uimire,team`, disperare, dar niciodat` renun]are. Prinfa]a ochilor copilului maturizat înainte devreme se perind` rùtatea, viclenia, lipsa deprejudec`]i a unei lumi ce se ap`r` pân` laultima suflare, toate întrupate în violen]adezl`n]uit` a animalelor h`mesite. Spectrulmor]ii iminente schimb` raporturile de putere[i ra]iunile existen]iale, iar ceea ce se întâmpl`cu animalele din barc` reduce totul la odimensiune pragmatic` [i pu]in condamnabil`în condi]iile date.De dragul realismului [i suspansului,Martel nu se d` în l`turi de la scene [i detaliisângeroase, a c`ror cruzime augmenteaz`tensiunea momentelor de cump`n`. Singuragrij` a lui Pi e supravie]uirea pe barca under`mâne singur cu un tigru la fel de înfometat[i sfâr[it ca el; superioritatea se câ[tig` prininteligen]` [i curaj, iar bìatul [i le descoper`[i cultiv` treptat ("Te po]i obi[nui cu orice– oare n-am spus asta deja? Nu to]i supravie]uitoriispun asta?"). Îmblânzirea animaluluie singura [ans`, iar Pi o fructific`, men]inându-[iputerea de a spera [i visa ("Mâncareadin fanteziile mele ajunsese la fel de mareca India “…‘ Toat` mâncarea era pur [i simpluperfect` – numai c` nu puteam ajunge la ea").Reu[ita e magic` [i, ca orice miracol, pus`la îndoial` de reprezentan]ii lipsi]i de imagina]ieai speciei umane, ce privesc cu suspiciuneistorisirile copilului revenit la civiliza]ie,ca pe ni[te fabula]ii.Varianta de compromis eviden]iaz`dimensiunea alegoric` a romanului. Pentruîmp`carea spiritelor, Pi recurge la solu]iade avarie – "o poveste care s` nu v`surprind`. Care s` confirme ceea ce [ti]ideja. Care s` nu v` fac` s` vede]i mai departesau diferit." Apare astfel rezumatul scurt[i la obiect al aventurii: f`r` animale, cu omân` de indivizi r`t`ci]i pe mare, ce-[i pierdultimele f`râme de umanitate [i se eliminùnii pe al]ii pentru a r`mâne în via]`. Multmai plauzibil`, versiunea secund` atingescopul lui Martel: te lecuie[te de cinism [iî]i treze[te setea de fantezie. Via]a lui Pi eun roman pentru copii mari [i mici, pe caremul]i îl vor urm`ri ca pe acel reality-showgreu de g`sit la televizor.___________1Vezi Jason Overdorf. Life of Pi. ATouch of Frivolous Whimsy. http://www.globalpost.com/dispatches/globalpostblogs/india/india-life-pi-frivolous-whimsy

www.<strong>revistaorizont</strong>.roEXIL exil INTERIOR interiororizont28PRIETENI, COLEGI,FAMILII DE DEMULT…EUGEN BUNARU- Întorcându-ne la copil`rie, când a fostclar` alegerea scrisului, s` zicem, în defa-voarea muzicii, care era o tradi]ie în familie,totu[i? Ce c`r]i citea]i când era]i copil?- Da... Culmea este c` tat`l meu, carefusese profesor de limba român` [i avea, bineîn]eles,pasiunea literaturii, de spaima epur`rilorcare se f`ceau în acei ani, dup` r`zboi,[i-a distrus biblioteca. Au mai supravie]uitpoate câteva zeci de c`r]i prin pivni]`. Aicijos, chiar sub camera în care vorbim acum,e o pivni]` unde se ]ineau lemnele pentrufoc, iarna. Acolo am mai g`sit, sub ni[te butucinoduro[i, într-un fel de pachete sau cutii,c`r]ile supravie]uitoare. }in minte c` am datatunci de un Eminescu, o edi]ie veche, credc` era chiar edi]ia princeps, cu prefa]a luiTitu Maiorescu. A[a l-am descoperit pe Eminescu,în anii de [coal` primar`. Ceva maitârziu, m` întâlneam cu Viorel Marineasa.Ne-am împrietenit, fire[te, în virtutea unorafinit`]i literare. Dar nu numai... Aveam amândoi,dup` tat`, r`d`cini c`r`[ene... {i, ]in minte,la un moment dat, el a "inventat", parafrazându-lpe Flaubert, expresia "Pia]a Traiansunt eu"... Pe-acolo, mai ales, ne f`ceam noiveacul. Tot de pe-atunci dateaz` [i primeleîncerc`ri în ale scrisului. Bineîn]eles, cu poeziiîn manier` romantic`, eminescian`...- Când a]i început s` v` întîlni]i cu ViorelMarineasa?- Pì, ne întâlneam în perioada liceului,la începutul anilor '60. El locuia pe stradaTigrului, eu locuiam aici, pe Baader, [i neîntâlneam, mai ales, în Pia]a Traian, în buriculcartierului. Al Fabricului. Aveam, împreun`,plimb`ri infinite... Prin toat` zona.- De la ce vârst`?- De la vârsta liceului. Deci de pe lapai[pe, cin[pe ani, cam a[a ceva. Ne plimbampe-acolo mult, ore în [ir. Nu mai [tiu cepuneam la cale... Literatura român`, probabil.El era un mare iubitor de Arghezi [i de Bacovia[i, cam a[a, cred, în contextul `sta, am devenit[i eu pasionat de poezia lui Arghezi. Înc`nu îl descoperisem, pân` atunci, cu adev`rat.}in minte c` Viorel era un ini]iat, fa]` demine. De altfel, în perioada aceea, Argheziera unul dintre marii poe]i români ]inu]i, cas` zic a[a, înc`, sub obroc. Într-o anumepenumbr`.- Dar cum v-a]i întâlnit cu ViorelMarineasa?- Eram colegi la acela[i liceu. La liceul`sta, de pe Simion B`rnu]iu. Victor Babe[s-a numit într-o vreme. {i, la un moment dat,în toiul unei astfel de plimb`ri peripatetice,prin zon`, Viorel a avut acea exclama]ie: "Pia]aTraian sunt eu!".(râde). Vreau s` spun c` noine identificam cumva cu acele locuri, cu acelspa]iu, care era, pentru noi, [i un spa]iu afectiv.Era un spa]iu al prieteniilor adolescentine,al camaraderiei. Erau, apoi, acele întâlnirimemorabile cu ceilal]i colegi de liceu, de clas`,momente pe care ast`zi le redescop`r înv`luite,parc`, într-un aer ciudat, aproape exotic.Aveam [i colegi nem]i, unguri, evrei.... Acolo,pe câteva str`zi adiacente Pie]ei Traian, fusese,de fapt, cândva, ghetoul evreiesc. Îmi amintescde Kulliner, Peter Kulliner... Un foarte buncoleg! Un bìat, a[a, mai micu] de statur`, ofigur` de Einstein, un cap cu o frunte enorm`,bombat`, de geniu. Era un bìat inteligent,cu un zâmbet permanent pe chip, cu multumor. Nu [tiu ce s-a mai întâmplat, dac` maitrìe[te.... A plecat în Israel. Mi-amintesc c`,înainte de plecare, [i-a "lichidat" biblioteca.Ne-a invitat [i pe noi, pe Viorel [i pe mine,s` ne alegem sau s` ne vând`, nu mai re]inexact, câteva c`r]i. Trebuie spus, pentru ceifoarte tineri, c` la un moment dat, începânddin anii '60, '70, familiile de evrei dinTimi[oara au plecat, marea majoritate, înIsrael. Sau în Occident. Mai aveam o coleg`,Noemi Freund. O fat` foarte citit`, foartecultivat`. Mergeam deseori cu Viorel la eaacas`. Mai venea cu noi [i Dan Muntenu.D`nu] îi spuneam noi. Viitorul hispanist [itraduc`tor din literatura spaniol`. Noemilocuia pe undeva vizavi de cinema Apollo.Cinematograful Apollo, din fostul Parc alPoporului...- La Neptun?- Da, prin zona aceea. Mai degrab` undeeste sau a fost redac]ia ziarului Agenda, peacolo,pe undeva, locuia aceast` coleg`. Întrunadin cl`dirile acelea atinse de patina trecutuluiimperial al ora[ului. {i ]in minte c` aveamai multe camere. Oarecum misterioase...Sim]eai o vechime, un aer de demult. Îmiamintesc de o dup`-mas` special`. Nostim`,în felul ei. Ne-am dus la ea acas`. Am fostinvita]i. Nu mai [tiu dac` nu cumva î[i aniversaziua de na[tere. Ea visa s` devin` actri]`. Chiaravea talent. Atunci l-am cunoscut [i pe frateleei, mai mare decât noi. Nu-i mai re]in numele.{tiu c` m-a frapat fizionomia lui. Era un tân`rcu tr`s`turi exotice, parc` de mulatru, cu p`rulcre] [i cu un ten m`sliniu. Ea nu era brunet`.Era [aten`. Atunci, am auzit prima dat` - nearecitat ea - "Dup` melci", poezia lui IonBarbu. Cum ziceam, colega noastr`, Noemi,î[i dorea s` devin` actri]` [i exersa, pe direc]iaasta, cu orice prilej. Î[i compunea roluri, cânta,recita poezii [i a[a mai departe. {i a recitat,la serata aceea, Dup` Melci, a lui Ion Barbu.Dar mi-amintesc [i un alt am`nunt, ceva maipicant... Ea ne-a prezentat poezia ca pe-ocrea]ie a ei. Noi am r`mas mu]i de admira]ie.Cople[i]i, de-a dreptul, în fa]a talentuluicolegei noastre... Nu cuno[team poezia aceea.Ne-a surprins total prin noutatea sonului, aformulei. Nu era inclus` în manual. Nu sestudia la liceu, pe-atunci, Ion Barbu. Abiala Facultate l-am studiat, în profunzime, cudomnul profesor Simion Mioc. A[a c`, cevamai târzior, am descoperit noi c` poeziarecitat` atât de frumos de colega noastr`, parc`[i cu o und` de triste]e în glas, era poemulcelebru al unui celebru poet român interbelic.În fine, a fost un joc, o mic` [i inspirat` fars`vizavi de ignoran]a noastr`. Dar vreau s` m`întorc la spa]iul [i la atmosfera acelor întâlniri.Freund Noemi locuia într-o cas` impun`toare,cu un aspect mai degrab` sever, într-unapartament cu mai multe camere. }in mintevag, erau ni[te camere mari, somptuoase.Nu-mi amintesc am`nunte. Îmi amintesc îns`perfect c` pere]ii erau, ca s` zic a[a, acoperi]ide tablouri. B`nuiesc, de valoare. Într-un col]al camerei, spre fereastr`, trona solemn unpian masiv, negru. Marc` nem]easc`. Familiilede evrei din Timi[oara acelor ani cultivau [ipre]uiau arta. Au imprimat o not` aparte pentruceea ce însemna, la acea vreme, Timi[oaracultural`. Ca [i nem]ii din Banat. Iubeaumuzica, îndeosebi clasic`. Mergeau la Oper`,la concerte. La concertele simfonice de sâmb`t`seara. Care eau adev`rate evenimente...De multe ori "evoluau", pe scena Filarmonicii,invita]i, soli[ti instrumenti[ti [i dirijori defaim` din marile ]`ri occidentale. Era încùn public educat, elevat. Un public de unanumit snobism de cea mai bun` factur`. Serespecta o ]inut` vestimentar` care, pot spune,emana elegan]` [i un aer aristocratic. Timi-[oara a avut numai de câ[tigat de pe urmaacestor familii cu bogate tradi]ii artistice, decultur`, care imprimau ora[ului un aer civilizat,de rafinament, ast`zi parc` tot mai absent.- Unde aveau loc concertele?- În cl`direa cinematografului Capitol.De altfel, actuala cl`dire a Filarmonicii. Acoloaveau loc concertele simfonice. Era un obiceifoarte bun. Pe vremea aceea, duminic` înainede mas`, se ]ineau concertele pentru elevi [istuden]i. A[a-numitele concerte educative.Erau bilete cu reducere, pre]uri modice. Sef`ceau chiar abonamente anuale, ce permiteauelevilor [i studen]ilor accesul gratuit. Decinu trebuie blamat chiar totul... S-au maiîntâmplat [i lucruri bune...- {i mergea]i des la concerte?- Da, sigur c` da... Eu m` duceam deobiceicu sora mea, Michaela. De altfel,unchiul nostru, Mircea Popa, era prim-dirijoracolo. La Filarmonic`, dar [i la Opera dinTimi[oara. El a fost, al`turi de alte personalit`]iale timpului – m` gândesc, desigur, la Acade Barbu, la George Pavel - membru fondatorale acestor institu]ii absolut esen]iale în via]acultural` a Timi[oarei. Finalul carierei sale- str`lucit` - l-a prins, ca prim-dirijor, la OperaRomân` din Bucure[ti, tocmai în timpulrepeti]iei cu Oedip-ul lui George Enescu. Afost un dirijor de prim` m`rime care s-a stins,din nefericire, mult prea devreme. Nu estevorba de vreo laud` gratuit`, ci de un adev`rrecunoscut de to]i muzicienii competen]i dela noi, dar [i de afar`, de atunci. Chiar [i deacum. Din p`cate, ast`zi, numele [i aportullui muzical, ca dirijor [i compozitor, sunt,eventual, mai apreciate [i mai frecvent men]ionatela Bucure[ti decât aici, în Timi[oara [iîn Banatul natal... Aici, la Timi[oara, undeFilarmonica nu i-a interpretat de ani de zilevreo lucrare simfonic`, unele dintre ele fiindu-ilaureate, illo tempore, cu premiul GeorgeEnescu. Dar s` revin... Cum spuneam, lacolega mea acas`, dar [i la alte cuno[tin]edin familiile "bune" pe care le-am frecventat,g`seai ambian]a aceea plin` de spirit. Vorbeamdespre tablourile de pe pere]i, din cameracolegei mele de clas`. Chiar dac` nu [tiai cereprezint`, nu cuno[teai pictorul respectiv,nu [tiai numele lui, fiindc` n-aveai o cultur`plastic`, fapt explicabil pentru vârsta aceea,dar dac` aveai o minim` disponibilitate sprea recepta o atare ambian]`, nu puteai decâts` te sim]i atras, fascinat, sensibilizat. {i euchiar sim]eam asta. Trìam, la propriu,efectele, pentru c` aveam totu[i o educa]ie[i o oarecare ini]iere înspre frumos, înspreart`, prin mediul familial în care m-am format.Ei bine, atunci, acas` la acele familii descopereaitablouri, statuete, vitrine cu obiectede art` vizual`, cum se spune azi, care nuaveau nimic kitsch în ele. Nu lipsea bibliotecadoldora de c`r]i valoroase, unele rarisime...E adev`rat, aceste familii au avut [i posibilit`]ifinanciare mai bune, dar aveau [i o realàpeten]`, o real` deschidere pentru frumos,pentru sfera intelectual`, spiritual` a vie]ii.{i, fapt esen]ial, aveau o [tiin]` de-a face dinelementul artistic un mod, a[ spune, cotidiande existen]`. Întotdeauna vedeai un pian acolo,totdeauna descopereai o lume a c`r]ilor, aspiritului, a rafinamentului, a unei tradi]iiculturale. Într-un interviu pe care i l-am luatdoamnei Ember Maria ....- Cine era doamna Ember Maria?- Tanti Bibi, cum îi spunem noi... Eracelebra amfitrioan` a boemei timi[orene dinîntunecatul deceniu nou`, m`tu[a actri]eiIohana Brunner, Ioana Popescu pe numelereal, iubita poetului Du[an Petrovici. DeciTanti Bibi îmi povestea, în somptuosul sùapartament din Palatul Victoria, despre rela]iileei de prietenie cu multe familii de evrei dinTimi[oara [i din Ardeal, din S`laj. Rela]iiavând ca temei acelea[i afinit`]i spirituale,culturale. De via]`, pur [i simplu. Tanti Bibiera o venerabil` doamn` stabilit` în Timi[oara,cu întreaga familie, în 1940. S-au refugiataici, în Timi[oara, în urma ced`rii Ardealuluide nord, pentru a sc`pa de persecu]iilehorti[tilor. {i eu cred ...- Când a]i f`cut interviul?- Interviul l-am publicat în revista <strong>Orizont</strong>acum vreo trei sau patru ani...- {i când a fost f`cut?-Tot pe-atunci. Pentru c` Tanti Bibi amurit cu vreo trei-patru ani în urm`. Deci,cu pu]in înainte de plecarea ei a ap`rutinterviul. S-a bucurat mult pentru el... TantiBibi mai apare, pe viu, ca s` zic a[a, [i înfilmul Boem` de Timi[oara. Inclusiv interiorulcasei s-a filmat. Cu toat` magia obiectelor,a móbilei, stil vechi, din cele dou` camere.{i e foarte bine c` s-a filmat, pentru c` e undocument de epoc` acel film. {i vreau s` maispun c` Timi[oara a pierdut, [i nu numaiTimi[oara, a pierdut mult prin plecarea acelorfamilii de evrei [i de nem]i b`n`]eni. A pierdut,pentru c` familiile respective impuneau o alt`perspectiv` din care poate fi privit spiritullocului, spiritul Timi[oarei. Cum spuneam,convie]uirea aceasta ne-a îmbog`]it pe to]i,printr-o [ans` de deschidere spre o lume cu[taif... O cas`, un apartament, de-atunci, eraumobilate într-un anume fel, aveau o anumedecorare interioar`, cu tablouri, cu o bibliotec`,cu un pian, care era aproape nelipsit în astfelde interioare. {i o asemenea ambian]` nuputea decât s` te stimuleze. Te "contaminai"pur [i simpu... Dac` intrai într-o astfel decas`, nu ie[eai altfel decât îmbog`]it în sufletultù.- Dar puteai intra?- Puteai. V-am povestit despre ace[ticolegi de liceu pe care îi frecventam, cu carene vizitam. Dar pot s` v` vorbesc [i desprelocuin]a unchiului meu, dirijorul Mircea Popa.El locuia pe o str`du]` cochet`, în spateleLiceului "Carmen Sylva", strada Beethoven.Era, la fel, o cas` construit` în perioadaînceputului de secol XX, purtând amprentaunui bun sim] [i gust arhitectural. Unchiulmeu [i so]ia lui, Eugenia Popa, care proveneadintr-o familie, pe linie patern`, de preo]iortodoc[i din Re[i]a, educat` prin pensioane,la Viena, la Paris, aveau acel sim] alfrumosului [i un bun gust, care ast`zi lipsesc,în mare m`sur`, chiar în destule familii deintelectuali. În casa lor, unde, ca elev de liceu,am locuit aproape un an de zile, totul, totul– mobil`, oglinzi, statuete, vaze, pian, vitrine,bibliotec` – respira, emana o atmosfer` rasat`,profund luminoas`, spiritual` în acela[i timp.Toate obiectele din camere se îngem`nau întroarmonie muzical`...Fragment dintr-un interviurealizat în februarie 2005de AURORA DUMITRESCU

orizont29www.<strong>revistaorizont</strong>.roNACEL~ nacel`CRONICA M~RUNT~ANEMONE POPESCU● Neobi[nuit (de tot neobi[nuit) enum`rul Dilemei vechi din 24-30 ianuarie2013. E a[ezat sub titlul Chefuri& cheflii,dar cel mai rafinat comentator al chefurilordin literatura noastr`, Directorul fondatoral revistei, Andrei Ple[u, nu spune nimicnici despre chefuri, nici despre cheflii. Saune ia pe departe? S` citim cu iubire. ● Înrubrica sa din pagina trei, directorul fondatorcomenteaz` celebra carte a lui Chateaubriand,Le Génie du Christianisme. Comenteaz`[i trage înv`]`minte, pentru noi [i pentrual]ii: "Mi[carea [i repaosul, întunericul [ilumina, anotimpurile etc. nu sunt succesivedecât în aparen]`; în realitate sunt coexistente[i ve[nice. În acela[i moment în care noiintr`m în noapte, al]ii intr` în zi: spectatoriise schimb`, dar spectacolul r`mâne acela[i.Altfel spus, ziua [i noaptea sunt succesiveîn spa]iu (durata progresiv`¤), dar simultaneîn timp (durata absolut`¤). În timp se exprimùnitatea universului, în spa]iu — diversitatealui. Spa]iul e discontinuu, are p`r]i¤,timpul e continuu, are prescurt`ri; fiecaresubdiviziune a timpului are structura întregului,fiecare minut e eternitate prescurtat`.Dac` am putea percepe, dintr-o privire, totce se petrece în lume în intervalul aceluia[iminut, am constata c` acel minut con]inetotul: na[tere, moarte, iarn`, secet`, catastrof`[i euforie." {i: "Zborul se asociaz`, discret,cu singur`tatea. Chiar când zboar` în stol,fiecare pas`re e izolat` în plutire". ● A scriscineva mai frumos despre Chateaubriand?A comentat cineva mai subtil Le Génie duChristianisme? A scris cineva mai adâncvreodat` despre chef [i despre cheflii? Dacàpare într-o pagin` — [apte — subtitlulVienezii nu sunt deloc tâmpi]i putem în]elegede ce colaboratorii revistei nu l-au citit nicipe Chateaubriand, nici pe Andrei Ple[u. Saui-au citit [i n-au în]eles despre ce e vorba?● Ne întrebam, fiindc` unele edituri nu î[idifuzeaz` c`r]ile, dac` eseul lui Ion Varticdespre Mihail Sebastian, citat de CornelUngureanu între c`r]ile anului 2012, a ap`rut.Dac` a ap`rut, ar fi fost (a[a arat` segmenteledin Apostrof) una dintre c`r]ile importanteale anului. N-a ap`rut, m` l`mure[te un telefonamical. Primim în schimb un volum allui Aurel Sasu despre Mihail Sebastian(Mihail Sebastian. Dincoace de bine [i derù) în care nu e vorba de analizele lui IonVartic, ci de cele ale lui Mihai Iov`nel dinEvreul improbabil. Mihail Sebastian: omonografie ideologic`. Aurel Sasu arat` cèl a publicat mai întâi Armata Ro[ie vine(el a redescoperit celebra bro[ur`), [i nuIov`nel. Iov`nel ar fi trebuit s`-l citeze. M`gândesc cu emo]ie cât se va împrumuta dineseurile lui Ion Vartic despre MihailSebastian. Sau eminentul critic gânde[te s`fac` danie? ● Revista Tribuna inaugureaz`,cu num`rul 16-31 ianuarie 2013 o serie nou`cu articole [i studii semnate de Andrei Vartic,{trefan Baghiu, Zeno Cârlugea, Irina Petra[(cu o remarcabil` analiz` a romanuluiFlorinei Ilis, Vie]ile paralele), Ion Pop, {tefanManasia, Petru Poant`, Laszlo Alexandru,cu un fragment din romanul Agnus Dei deGheorghe Schwartz, cu un amplu interviuacordat de Liviu Ioan Stoiciu. Revista maicon]ine [i dou` pagini n`zdr`vane semnatede Constantin Barbu, intitulate Istorisireacelei mai cumplite crime din istoria României.Presupunem c` în revistele urm`toareConstantin Barbu va publica în revista Tribunaun amplu serial poli]ist privind nu doarasasinarea lui Eminescu, ci [i a lui Creang`,Caragiale, Slavici, Maiorescu. ● Nu neîndoim c` noul director al revistei, c`rturarulMircea Arman, va [ti [i pe viitor s` oferepagini de relaxare ("zile de fior [i râs") cititorilorrevistei care, a[a cum ne arat` editorialuldomniei sale, î[i propune "o adev`rat` cotitur`în via]a revistei Tribuna" ● În acela[inum`r al revistei Tribuna, în remarcabilulsù articol Vasile Pârvan [i Universitateaclujean` Petru Poant` î[i con]in` excep]ionalulserial despre Clujul interbelic. DinDatoria vie]ii noastre, cuvântul de deschidereal lui Vasile Pârvan la inaugurarea universit`]ii,criticul citeaz` f`r` cru]are, cu b`nuiualac` cineva o s` asculte lec]ia lui Pârvan:"Într-un declin al înv`]`mântului", scrie PetruPoant` despre celebrul text al lui Pârvan,"ea înseamn` reactualizarea unui model deuniversitate, model care r`mâne înc` valabilm`car prin câteva principii ale sale. {i astacu atât mai mult cu cât unele devin activeîn organizarea [i func]ionarea Universit`]iidin interbelic". Proiectul lui Pârvan, ne lini[-te[te Petru Poant`, era, în epoc`, o utopie,dar acum, în 2013, n-ar mai fi o utopie. Îlcredem pe domnul Poant` numai dac` tabloidelecitite de parlamentarii no[tri în lungilelor [edin]e vor reproduce articolul sù. {i,lâng` pozele admirabilelor doamne, va fipublicat, selectiv, [i Vasile Pârvan, unuldintre marii dasc`li de odinioar`. ● {i totîn num`rul inaugural din Tribuna, un frumoseseu al lui Virgil Stanciu, Consoarta romancierului.Eseul începe cu o uimire: "Ce cunoa[tecititorul mediu despre via]a conjugalà autorilor c`r]ilor care-l încânt`? Mult preapu]ine lucruri, sublimate [i acestea în prejudec`]isau stereotipii, nu întotdeauna sprijinitepe date verificabile". Iubi]i romancieri,cei care nu ave]i dosare la CNSAS, undese spune totul limpede despre via]a voastr`conjugal`, scrie]i repede-repede cum sta]icu via]a conjugal`. Fiindc`, dac` supravie]uie[te,cine [tie ce e în stare s` scrie so]ia!Vezi cazul Rebreanu. ● {i-acum, desprevia]a de fiecare zi a c`r]ilor ● Dan Stanca,Craii [i mor]ii (editura Cartea Româneasc`,2012, 212 p.). O alegorie în stilul romanelormai vechi ale lui Dan Stanca. Rùvoitoriiar putea spune c` e o pasti[` dup` dup` Craiilui Mateiu. Nu e. E mai mult de-atât: e o"fantasm` înver[unat`", o parabol` în carereveriile, aspira]iile întunecate, m`rturisirile[ocante alc`tuiesc o re]ea dens` de sensuripoetice — [i nu numai. Scrierea se revendicùnei (inexistente) tradi]ii a romanului gotic.Dac` v-au pl`cut vreodat` Castelul luiOtranto sau Misterele lui Udolpho, o s` v`plac` [i aceast` confesiune crepuscular`,scris` într-un ton mai degrab` British decâtdâmbovi]ean. ● C`t`lin Mihuleac, Aventurileunui gentleman bol[evic (editura CarteaRomâneasc`, 2012, 238 p.). Autorul propuneo investiga]ie din familia Caracterelorlui La Bruyère, adaptat` nevoilor lumii postcomunistedin patria lui Dracula. E vorba,fire[te, de o satir` — o satir` duhului na]ionalcare se las` mult prea lesne sedus de specimeneprecum impun`torul domn Scutelnicu,prezentat în debutul c`r]ii drept posesorulcelor mai gri [osete din România. Scrisecu savoare, întâmpl`rile arat` c` nici azinu st`m mai bine ca pe vremea PCR ("Pile.Cuno[tin]e. Rela]ii"). Atât doar c` acumgentlemanii marxisto-lenini[ti au liber sòcupe, seara de sear`, posturile de televiziune.Dac` ave]i câteva ore libere, delecta]i-v`cu aceast` carte scris` în tradi]ia Ilf [i Petrov.● Denisa Mirena Pi[cu, Sunt înc` tân`r`(editura Tracus Arte, 2012, 64 p). Aflat`la al doilea volum (sau la al treilea, depindedac` includem [i opul ap`rut în englez`!),Denisa Mirena Pi[cu confirm` întru totulafirma]ia-dorin]` din titlu: da, e tân`r`, plin`de imagina]ie, de energie, de poft` de a trì,de[i multe din poeme stau sub semnul bolii,neîmplinirii, suferin]ei [i spleen-ului (dac`mai folose[te cineva acest cuvânt!). Cu nerv,cu dezinvoltur`, poeta str`bate universulmeschin, etalându-[i identitatea triumf`toare:"Am burta rotunjit` a via]`./ }â]ele mariîntind bluza,/ corpul mi se încheag`/ în jurulf`tului./ B`rba]i drep]i, pe marginea drumului/imuni la miracol, strig` dup` mine:/ce ]â]e!¤". O voce liric` pe care o vomurm`ri. ● Adrian Buzdugan, Citadela de fier(editura Tracus Arte, 2012, 176 p.). Varatrecut`, Adrian Buzdugan a publicat în<strong>Orizont</strong> un fragment din cartea ap`rut` acumla una din cele mai vitale edituri române[tiale momentului, Tracus Arte. Remarcamînc` de pe atunci masca purtat` de prozator:în aparen]`, proz` SF, în esen]` o medita]iebazat` pe-un instrumentar provenit din literaturaabsurdului. Situa]iile sunt insolite, tonulalert, efectul garantat: o bun` dispozi]ie îndiapazon înalt, care cultiv` zâmbetul fin,prelung, nu râsul în hohote, gâlgâitor. Îl v`dpe Adrian Buzdugan la fel de dotat pentruproza speculativ`, cât [i pentru eseul ironicsarcastic.● Magda Cârneci, Poeme Trans(editura Tracus Arte, 2012, 60 p.). Inteligen]aa fost întotdeauna punctul forte al crea]ieiautoarei. Ea [tie cu o precizie de scholar(nu neap`rat din domeniul umanistic!) cumse introduce o tem`, cum se creeaz` un efect[i cum se finalizeaz` un act de seduc]ie.Mai mult decât volumele anterioare, acestae br`zdat de interoga]ii, nelini[ti, ipotezenegative [i de o irepresibil` chemare a vidului.De[i tânje[te dup` solidaritate (e chiartitlul unuia din poeme), se simte absorbit`de o for]` irezistib`, care amenin]` s-o poartedincolo, în Trans-existen]a al c`rei dosarîl constituie tocmai aceste poeme discursive,cumulative, apocaliptice. Nu e text care s`nu poat` fi citat. Nu cit`m, pentru c` suntlungi [i dense. Miz`m pe interesul cititorului,pe care-l asigur`m c` Magda Cârneci scrieîn anul de gra]ie 2012 o poezie absolutinexpugnabil`! ● Nichita Danilov, Imaginide pe strada Kanta, (editura Tracus Arte,2012, 112 p.). Marca poeziei lui NichitaDanilov e dat` de unghiul de vedere: direct,abrupt, nemilos. Poetul nu vede, ci scruteaz`.Nu descrie, ci disec`. Transcierea produceîns` un efect halucinatoriu: versurile nu suntrapoarte lirice ori d`ri de seam` poetice, cisfârtec`ri, f`râmi]`ri ale realit`]ii, reordonateinstantaneu în formele ini]iale. Efectul liricprovine din "zgomotul insesizabil" produsde montarea/demontarea cuvintelor. Nulipsesc, desigur, notele liturgice, religiosuladiacent provenit din obsedanta scrutare ar`d`cinilor, a originii cuvântului [i facerii.Dup` aproape patru decenii de via]` public`,Nichita Danilov r`mâne acela[i poet inconturnabil.● Liviu Ioan Stoiciu, Substan]einterzise, (editura Tracus Arte, 2012, 72 p.).Un poet inclasificabil e [i Liviu Ioan Stoiciu.Metoda lui e infailibil`: intensificarea, energizareaconfesiunii atinge cote incandescente,astfel c` atunci când ajunge la cititorversul arde. Poetul practic`, obstinat, impudoarealiric`, obligându-te s`-l urmezi însitua]ii [i momente care ar presupune maidegrab` discre]ie [i t`cere. Ei bine, nu: totce vezi e fascinant [i memorabil. Peisaje,întâmpl`ri, situa]ii, amintiri, medita]ii curgaluvionar, devenind, prin transfer, parte apropriei tale biografii intelectuale. De[i strategiileseduc]iei sunt mai degrab` absente,LIS e un cuceritor. ● O cronic` tardiv`: Amvrut s` scriu înc` acum câ]iva ani despre ocarte-surpiz`: S` nu crede]i c` Adam [i Eva,de Puiu B`lulescu (editura Prier, 2007). Nu[tiam nimic despre autor (nu [tiu nici acum),dar dintr-o dat` am descoperit o voce carecânt` în aceea[i orchestr` cu "instrumenti[tii"importan]i ai genera]iei '80. Ironic, sarcastic[i delicat în ace[ali timp, poemul e o acumularede senza]ii [i imagini, o list` liric`în centrul c`reia plute[te, asemeni unei vi[inetrufa[e într-un punch rafinat, vocea poetului:"Instruc]iuni de zdrobit/ inima unei femeierau scrise pe pungi goale de hârtie/ CafeaFortuna./ berea e în buc`torie, eu nu./ P`stra]icafeaua într-un borcan/ bine închis." Puiu,comunic`-mi dac` ai mai scris ceva!

www.<strong>revistaorizont</strong>.roDOWNLOAD downloadorizont30TUR DE ORIZONTmulteCriticul literar Marius Chivu reac]ioneaz`în Dilema veche la o anchet` ap`rut` în 2012,în revista "Steaua", cu titlul "Cui nu-i e fric`de criticii literari!" ● Iat` o bucat` din…reac]ie: "Ancheta revistei Steaua arat` totca o reglare personal` a conturilor cu criticiiliterari (nenumi]i, trata]i la gr`mad`) pe carescriitorii invita]i îi fac în fel [i chip: "au orela]ie proast` cu limba român`", practic`"o critic` de r`sfoire a c`r]ilor", sînt "neiubitoride literatur`", "sinecuri[ti", "parveni]i","ignoran]i", "parazi]i", "lipsi]i de bun-gust","nu produc nimic, nu contribuie cu nimicla progresul spiritual al omului" (O,Doamne!), "m`nînc` pe bani publici","superficiali", "plictico[i", "previzibili","inadecva]i", "impoten]i interpretativ","neciti]i", "neconecta]i la mi[c`rile artistice[i conceptuale ale actualit`]ii", "ni[te paperpusherscare lucreaz` aproape exclusiv pentruburse [i stagii doctorale [i post-doctorale","ultraspecializa]i pe subiecte aride", "indiviziinteresa]i, în slujba cîte unei edituri sau chiara unui autor cu greutate", "ni[te oameni carenu mai citesc nimic de pl`cere [i din articolelec`rora nu te alegi cu nimic", ni[te tipi carepot fi cump`ra]i "cu un sejur în strìn`tatesau o ciorb` într-un restaurant mai sp`l`]el","constrîn[i de ideologiile revistelor", "lipsi]ide cultur` poetic`", "gre]os laudativi", "nusînt sinceri", "intra]i în coterii [i grup`ri"[.a. Dincolo de ridicolul, umorul involuntar[i enormitatea sau agresivitatea unor formul`ri(revistele literare i-ar face un mare bine luiRadu Aldulescu dac` nu i-ar mai publicaveninoasele articole), r`zbate faptul c`scriitorii sînt mai mult decît nemul]umi]i decriticii literari, sînt [i foarte, foarte frustra]i.Am scris [i alt` dat` despre confuzia canonic`postdecembrist`, c`reia i s-au adùgatproblemele de ordin comercial provocate dediminuarea prestigiului cultural al c`r]ii [ide cre[terea dimensiunii consumeriste aliteraturii, care a f`cut ca, dintr-odat`, valoareaestetic` s` nu mai determine cota de pia]`,iar discursul critic s` devin`, într-o m`sur`variabil`, el însu[i inadecvat. Aceast` pierderea prestigiului [i a valorii simbolice, a influen]ei[i, în fond, a for]ei legitimatoare a literaturiifiind îns` sursa unor frustr`ri comune, [ipentru scriitori, [i pentru critici. Azi, s` scriiliteratur` sau despre literatur` e la fel de greu[i de frustrant. De aceea sînt, la rîndul meu,dezam`git de nivelul mediocru al textelor,de lipsa de luciditate [i de nuan]are alans`ri, prelegeri [i conferin]e; prezent`ri,consilieri, recomand`ri de c`r]i [i nume pentruedituri strìne, antologii, workshop-uri [.a.Un aspect pentru care n-am v`zut pîn` acumnici un scriitor mul]umind a[a, în treac`t [iîn general, criticilor."CRITICII ÎNTRE EIDac` r`zboiul între scriitori [i critici parede când lumea (literar`), iat` c` [i criticiiliterari între ei au de tran[at anumite probleme.Tot literare. Sub titlul "Pater incertus", criticulLaszlo Alexandru îl ia la bani m`run]i, îndou` episoade, în Tribuna (nr. 274/2012),pe criticul literar Mihai Iov`nel, care a publicato carte despre Mihail Sebastian. Aciditateadlui Alexandru s-ar putea s` stârneasc` [imai [i interesul pentru opul dlui Iov`nel. S`vedem: Jurnalistului de la Cultura lui Buzurai s-a repro[at deja c` aranjeaz` faptele cumîna ori le aduce din condei, ca s`-i ias`lui combina]ia. Iat`-l c` nu se dezminte niciîn volumul de – în sfîr[it – debut. Cumprocedeaz` el, Iov`nel, pentru a-[i impuneideea, de[i nu are nicio prob` direct`? În[ir`minu]ios diverse jum`t`]i de fantezie, ale unor"martori" de ocazie, [i le interpreteazìnvariabil în sens unic. E nevoie de mult`perseveren]` pentru a face dintr-o salb` deaproxima]ii un colier de adev`ruri! Bro[urapropagandist` Armata Ro[ie vine a fostrevendicat` de o institu]ie, Editura ComitetuluiCentral al Partidului Comunist dinRomânia. Vreo doi-trei amici din perioadastalinist` ori activi[ti zelo[i i-au atribuit-ovag lui Mihail Sebastian, f`r` a-[i demonstraîn vreun fel alega]iile. Despre ce discut`maici? O supozi]ie din anii '50 devinecertitudine, în 2012, prin simplul efect alscurgerii timpului? P`rerile confuze devin– asemeni vinului ce se înnobileaz` cu trecereaanilor – axiome dup` o jum`tate de secol?!E bizar` insisten]a cu care Mihai Iov`nelconstruie[te o carte întreag` pe g`selni]adescoperirii unor texte "uitate" ale lui MihailSebastian. Dac` ar fi r`sfoit m`car în treac`tdocumentele oficiale, ar fi v`zut c` efortulsù e zadarnic, fiindc` manifestele politiceinvocate nu pot fi cuprinse, prin însu[i statutullor, în opera unui scriitor. Legea drepturilorde autor subliniaz` în art. 9: "Nu pot beneficiade protec]ia legal` a dreptului de autorurm`toarele: a) ideile, teoriile, conceptele,descoperirile [i inven]iile, con]inute într-ooper`, oricare ar fi modul de preluare, descriitorilor care prolifereaz` cli[ee, scriere, de explicare sau de exprimare; b)prejudec`]i, umori [i b`nuieli personale (seinsinueaz` c` ar trebui curta]i & cump`ra]icriticii ca s` dea verdicte bune – or, asta arînsemna c` scriitorii sînt cei care ini]iaz` [iîntre]in asemenea practici, nu!?). Scriitoriiî[i reclam` cu mult` arogan]` monopolul peîn]elegerea profund` [i pasiunea pentruliteratur` (criticii nu citesc din pl`cere [ioricum nu în]eleg nimic, afirm` ei cu aplomb),apoi fac nenum`rate procese de inten]ie [ipierd din vedere sau ignor` cu bun`-[tiin]àspecte ce privesc cîmpul literar în ansamblullui. {i eu cred c` exist` restan]e ale criticii,dar, oare, literatura nu le are pe ale ei!? {ieu cred c` nu se scrie suficient despre c`r]i,dar se scriu oare suficiente romane sau volumetextele oficiale de natur` politic`, legislativ`,administrativ`, judiciar` [i traducerile oficialeale acestora". Manifestul Blocului Na]ional-Democratic [i Armata Ro[ie vine nu apar]insferei literare, ci pot fi evident incluse încategoria textelor oficiale, de natur` politic`.Ele nu au fost revendicate niciodat` de MihailSebastian. Declara]iile care îi atribuieautorului paternitatea asupra bro[uriicomuniste sînt vagi, ezitante, circumstan]iale.Nu exist` nicio dovad` privind adeziunealui M. Sebastian la ideile cuprinse în ArmataRo[ie vine. Ba dimpotriv`, în Jurnalul sù[i în amintiri ale contemporanilor sîntconsemnate aspecte certe privind rejectarea"imbecilit`]ii îndoctrinate".de povestiri, spre exemplu?! Criticii literari,atî]ia cî]i sînt, nu prea mai au unde scrie [i SEXAGENARUL {Inici motiva]i financiar nu sînt: majoritatea CANONULscriu pe gratis, deci din voca]ie, din pl`cere. În Via]a Româneasc`, poetul MirceaNu-i oblig` nimeni! Ca [i literatura, a c`rei Bârsil` r`spunde, cu ocazia împlinirii a 60component` esen]ial` este, critica literar` are de ani, unui chestionar propus de poetultot o ra]iune creatoare, se face cu pasiune [i Marian Dr`ghici. Spune sexagenarul M.B.:sacrificiu, din aceea[i nevoie spiritual`, c`ci Liderul fiec`rui optzecist puternic este ascunsnu aduce nici cititori, nici prestigiu, nici bani. în spatele modelului poetic pe care [i l-a ales,Apoi, atrag din nou aten]ia asupra faptului în anii form`rii sale [i în care crede înc` în atribu]iile unui critic intr`, în ultimii continuare. Referitor la spiritul postmodernistani, [i o invizibil` activitate de marketing – c`ruia nimeni nu i se poate sustrage –literar: juriz`ri pentru burse [i traduceri; trebuie spus c` reduc]ia sa doar la anumiteprocedee – devenite canonice! – este, dinpuncte de vedere, destul de p`guboas`.Pe de alt` parte, respectiva reduc]ie seasociaz` cu o "încremenire în canon''. Înprincipiu, orice canon este coercitiv, în sensulc` protejeaz` [i încearc` s` conserve, îndetrimentul altor tendin]e artistice, un anumitsistem de procedee etc. Pe de alt` parte, dat`fiind continua "mi[care'' a artei, atât subaspectul concep]iei despre art`, cât [i subcel al tehnicilor artistice, canonul este supusinterven]iei continue, cu efecte erozive, aunor alte acte inovatoare ce ac]ioneaz` dinplanul secund al fenomenului artistic. Unalt canon ia, în cele din urm`, locul celuianterior, înnoind atât discursul literar, dinpunct de vedere "tehnic'', cât [i predilec]iileîn materie de imaginar. Oare nu s-a mi[catnimic în poezia optzecist`, în cei treizeci deani care au trecut peste ea? Nu a ruginit "canonul''în ace[ti ani sau, m` rog, nu a cunoscutfelurite [i fire[ti modific`ri? Nu este [i poeziaacestei genera]ii într-o continu` mi[care? {i,totu[i, "modific`rile'' pe care eu ([i nu numaieu !) le-am sesizat nu au fost înc` omologate.Se uit` c`, în principiu, anumite forme dominantela un moment dat într-un sistem artisticse uzeaz`, prin consum [i practic` excesiv`[i, în consecin]`, trec din prim-planul artisticîn cel secund. Peste zece ani, când genera]ianoastr` se va apropia de linia de sosire,imaginea sa nu va mai coincide cu aceea dePROOROCK PE NETla începuturile ei. Desigur, la fel ca [i în cazulrecept`rii unei opere, [i receptarea literaturiiunei genera]ii este, de fapt, un lan] de recept`ri.A[a cum se [tie, istoria unei literaturi este,în fond, istoria succesiunii canoanelor literare.De ce este ]inut în picioare, în mod for]at,cu pastile [i alte doctorii, un canon al c`ruisfâr[it este firesc?RO{IORII DE VEDEO POVESTE DINVEACUL TRECUTIOAN PALICIAminteam în articolul de luna trecut` despre momentul cînd, acum 50 de ani, începeaisteria Beatles [i concomitent — mai relevant [i durabil îns` – revolu]ia din muzica rock.Vreme de 4 ani lucrurile s-au desf`[urat fulger`tor, mînate parc` de un destin implacabil.Mai încolo a venit the summer of love [i, în mijlocul acestei aiuritoare desc`tu[`ri deenergie, albumul din 1967 Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band a luminat ca un diamantregal. Aparen]ele multicolore au reu[it s` ascund` ochilor, înc` o vreme, framînt`ri profundomene[ti. Întîia fisur` serioas` într-un edificiu aparent indestructibil s-a produs nea[teptatde repede. În august acel an, Brian Epstein, managerul care a cl`dit cu tenacitate imperiul,avea s` moar`, printr-un suicid aparent accidental. Cei patru erau departe, în India, al`turide Maharishi Yogi, cautînd r`spunsuri pe care nici m`car exotismul religios, la modàtunci, nu era în stare s` le ofere cuiva.L`sa]i în voia lor, cei patru Beatles, naivi, entuzia[ti, într-un av\nt precipitat au pusbazele unui proiect clocit de ceva vreme, în ton cu vremurile de altfel, ceva aidoma unuifalanster utopico-muzical, înfiin]înd compania Apple Records, cu o droaie de ramifica]ii,cuprinzînd varii domenii de crea]ie artistic`. Întîiul proiect finalizat a fost o glum` cinematograficìntitulat` Magical Mistery Tour. Noroc de muzica Beatles — [i mai tîrziu a fiec`ruiadin cei patru dup` desp`r]ire — înregistrat` aici c` acest proiect nu a sucombat din primiiani.Badfinger au fost printre pu]inii arti[ti de calibru — James Taylor la început oriMary Hopkin — care au avut contract cu Apple. Mai rar ca o trup` d`ruit` cu muzicieniatît de talenta]i s` aib` parte de asemenea necazuri cîte s-au întîmplat în cariera acestora.Un prim album — promovat sub alt nume — scos la Apple avea s` treac` neobservat,de[i nu sun` deloc rù nici ascultat ast`zi. Noroc de sprijinul venit din partea lui PaulMcCartney; reboteza]i, primesc în dar hitul Come and get it, care prinde audien]` [idincolo de Atlantic. Lucrurile au început s` mearg` bine în pofida haosului existent lacompanie odat` cu fric]iunile tot mai accentuate din interiorul Beatles [i, mai încolo,dup` desp`r]irea acestora. Au participat în acei efervescen]i ani la înregistr`rile lui Harrison[i au fost grupul de acompaniament la celebrul concert pentru Bangladesh. La fel, i-auajutat pe Ringo [i Lennon la înregistr`rile primelor albume solo. Dar nu [i-au neglijatnici propria carier` muzical`, înregistrînd No Dice [i Straight Up, dou` albume clasiceîmp`nate cu melodii de neuitat, printre care compozi]ia lui Pete Ham [i Tom Evans intitulat`Withot You, transformat` într-un evergreen de Harry Nilsson, companionul de n`dejdea lui John Lennon \n mult pomenitul the lost week-end. Aparent, lucrurile mergeauextraordinar. Apoi în calea grupului s-a insinuat un manager dubios care le-a topit banii,contractul cu Apple s-a încheiat dezastruos odat` cu apari]ia lui Allen Klein în posturade salvator providen]ial al finan]elor Beatles, pe cale de evaporare, iar dintr-un contractsemnat ulterior cu Warner Bros, membrii trupei n-au v`zut nici un ban. A[a s-au trezitdup` ani buni de succes fali]i [i f`r` viitor. În scen` au sosit inevitabil avoca]ii [i, dup`încurc`turile de rigoare legate de distribu]ia defectuoas`, au pierdut [i contractul cu Warner.Pentru Pete Ham lucrurile au dep`[it limita de suportabilit`]ii; disperat, asaltat deprobleme ridicole pentru un star rock, se spînzur` în aprilie 1975, l`sîndu-i pe ceilal]i dingrup complet dezorienta]i, haotici \n dorin]a de a \n[f`ca o bucat` cît mai consistent` dinmo[tenirea Badfinger. Au mai înregistrat dou` albume chinuite, dar conflictele au devenitcronice [i f`r` rezolvare. |n aprilie 1983, dup` o ceart` nenorocit`, Tom Evans se spînzuràidoma prietenului al`turi de care cunoscuse o buc`]ic` de chinuit` glorie.Pîn` la urm`, sistemul, derutat în primii ani, a g`sit, perfid, metodele care treptat autransformat visul de libertate al unei genera]ii în meschine pove[ti despre afaceri profitabile.

orizont31www.<strong>revistaorizont</strong>.roESTUAR estuarEXCLUZIUNE…Urmare din pagina 14Îns` între ceea ce eul este [i ceea ce pare a fi se casc` un hù, a[a cum între cum îlvede pe cel`lalt [i cum este, cu adev`rat, acesta e o radical` deosebire: "...normalitatea eatunci când nu-]i recuno[ti chipul/ cel mai nefamiliar dintre toate/ [i/ nu e un interviu nue un documentar nu e/ un cuvânt magic un supererou// cine strig` iese din joc/ nu trebuies` sim]i frica// orice expulzie e un proces lent" (p. 16) Sau: "normalitatea e când urmezicorul [i/ gura ta are forma unui ou de gìn`/ când tot ce regre]i e un punct minuscul/ [i nuapare pe nicio hart`// când energia se conserv`" (p. 44)Nu un elogiu al a-normalit`]ii face Rita Chirian în poemele sale, ci mai degrab` diagramaunei dinamici care-[i ascunde întotdeauna cel pu]in unul dintre chipuri - fie c` în joc seafl` chipurile realit`]ii, fie m`[tile sub care se afl` substan]a adânc` a eului. Îns` oglindireadiverselor moduri de a fi [i necontenita ispit` a corporaliz`rii singur`t`]ii dovedesc o ame]itoareabilitate de a induce în eroare, prin relativizarea realit`]ii înse[i – aflat`, la rândul ei, îndisolu]ie. Miezul poeticii din Asperger aici se afl`: poemele surprind un joc de oglinzicare nu instaureaz` o figur` posibil` a realului, ci substituie insidios realul. “…‘Nu omogenitatea e cùtat` de Rita Chirian în Asperger, ci sincoparea, flexibilitatea [isupra-etajarea. Ie[irea din iner]ie. Realul nu se arat` în aceea[i costuma]ie [i nu apeleaz`la aceea[i strategie. Nici nu recurge la aceea[i stilistic`. Exist` mai multe paliere (comportamentale,discursive, poetice etc.) [i niciunul dintre ele nu le invalideaz` pe celelalte. Înpoemele Ritei Chirian, excluziunea intr` în cadrele altor determin`ri decât cele generalacceptate. Desigur, Asperger e un experiment [i, ca orice experiment, are o doz` de risc.Desigur, mul]i se vor fi întrebând dac` poezia î[i g`se[te loc într-un asemenea demers.Înainte de a r`spunde e nevoie s` intr`m, pentru o vreme, în lumea Aspergerului, a[a cumeste ea. S` intr`m în joc – cu regulile lui r`sturnate, cu conexiunile lui nea[teptate, cuabandonarea reflexelor mentale conven]ionale. Dar [i cu aiuritoarea lui dinamic` specular`,care înl`tur` rând pe rând criteriile interiorit`]ii. Iar dac` eul se redimensioneaz` f`r` s`mai posede o interioritate [i limbajul se fractureaz` alterând un mesaj exasperat, nici poezianu mai încape în vechea ei defini]ie. E dislocat`. Greu sesizabil`, greu suportabil`, dar nuexclus`.* Rita Chirian, Asperger, Bucure[ti, Cartea Româneasc`, 2012ÎNTOARCEREA…Urmare din pagina 19Smaranda Vultur preia aceast` povestede succes (cum sînt multe din pove[tile vie]ii),cea a coloni[tilor "întor[i" în patria francez`,ce pare s` se închid` într-o bucl` perfect`,[i, în timp ce o prezint`, o [i evalueaz` dinperspectiv` antropologic`. Descoper` abateride la acest traseu "ideal", ambiguit`]i identitare,identit`]i flotante, resemnific`ri ale evenimentelor,jocuri – pe via]` [i pe moarte –cu identitatea de grup. Remarc`, de exemplu,c` urma[ii fo[tilor coloni[ti francezi, odatàjun[i în Fran]a, au fost privi]i ini]ial cu suspiciune[i chiar cu du[m`nie, deoarece erauvorbitori de german`, iar în aceste circumstan]e,în rîndurile lor "se insinueaz` ca uncolac de salvare ideea unei apartenen]e regionale,cea b`n`]ean`" (p. 42). În timp, ei vordeveni [i se vor declara francezi. Pe de alt`parte, refugia]ii cu aceea[i origine, dar ajun[iîn Germania, vor deveni sau se vor declara,desigur, germani – [i b`n`]eni. Strategiileacestea de supravie]uire sînt similare cu ceadescris` de S. Drakulici, dar mult mai com-plexe: în joc intr` [i modelele de discursidentitar oficial, [i strategii de adaptare [ievitare, [i un pragmatism inerent, [i o realitatesimpl`: cele dou` secole de convie]uire înspa]iul b`n`]ean a [vabilor de diverse origini,ce au avut ca rezultat nenum`rate c`s`toriimixte între fo[tii francezi [i fo[tii [vabi, ambiguizeaz`[i relativizeaz` orice identitate tare."Frontiera identitar`... face obiectul uneipermanente negocieri", spune Smaranda Vultur."Ea se deplaseaz`, de asemenea, în func]iede privirea care e purtat` asupra grupului [icare poate veni din interiorul sau exteriorulacestuia" (p. 25). Aceasta mi se pare a fi [imiza central` a c`r]ii: evaluarea onest`, nonideologic`,cu instrumentele antropologiei,a unui concept care ne marcheaz` evolu]iala toate nivelele, de la cel individual la celde grup extins. În plus, cazul francezilor [vabib`n`]eni re-franciza]i constituie în sine opoveste cuceritoare, cvasi-romanesc`, prinîntors`turile istoriei [i destinului comunit`]iiîn cauz`, precum [i prin implica]iile ei înplan uman.SINGUR~TATEA…Urmare din pagina 21Pe vârf se ajunge dup` alt urcu[ aproape c`]`rat, pu]in expus. Din locul acela, cumcâ[tigi în`l]ime se deschide în urma ta panorama muchiei S`r`]ii, v`zut` în lungul ei [i altuturor vârfurilor peste care ai trecut cu o zi înainte.Ajun[i pe vârful Negoiu, cel de-al doilea ca m`rime din ]ar`, îi pun pe novici s` s`rutepiatra ce marcheaz` altitudinea maxim` [i pentru c` e vânt rece [i tare ne cùt`m un locde popas fie spre C`l]un [i Lai]a, fie spre lacul Vidraru, aflat jos, între coamele tot maiblânde ale versantului muntenesc.De câteva ori ne-a fost dat s` z`rim [i Dun`rea, ca o linie argintie, la orizont, în ni[tezile cu o vizibilitate cum nu po]i întâlni decât la peste dou` mii cinci sute de metri. Aicitr`geam cu nesa] o ]igar` s`-mi potolesc [i taina viciului ascuns, dar s` m` [i preg`tescpentru por]iunea de drum ce avea s` ne scoat` la Lacul C`l]un.Sentimentul pe care-l ai pe un pisc ce dep`[e[te cu mult toate celelalte aflate în jureste de o m`re]ie aparte. E [i satisfac]ia de a-l fi "cucerit", e [i orgoliul de a te afla undevape cerul ]`rii tale, e [i mul]umirea c` întreg efortul depus pân` acolo a fost r`spl`tit printr-unsenin [i o vizibilitate de o deschidere aerian` de câteva sute de kilometri. Deasupra ta eun albastru închis, cum nu ai parte la [es decât în câteva zile de pe la începutul prim`verilor.Copiii trec prin ni[te st`ri nel`murite. Ei se contamineaz` de satisfac]ia celor din grup,peste care mai adaug` un fel de fericire de a trì undeva între basm [i realitate, unde basmule ceea ce v`d, iar realitatea sunt ei.PRIVIREA CAREDEZGOLE{TEUrmare din pagina 25Unul dintre spa]ii delimiteaz` Privirilefeminine. Din punctul meu de vedere, niciunuldintre exponatele aflate în aceast` sec-]iune nu are candoare sau profunzime, surprinzândfie banalul, fie casnicul, fie alegândo reprezentare ce frizeaz` trivialul. Din sec-]iunea The Self Between Norm and Revolt("Sinele între norm` [i revolt`") re]in instala-]ia lui Pawel Althamer, Selfportrait, Clothing,în care omul dezgolit e, de fapt, v`zutprin absen]a sa, respectiv doar prin prezen]ahainelor lui (de la p`l`rie, la sandale, fiecareobiect de vestimenta]ie e meticulos ordonat).În acest caz, hainele îl fac la propriu pe om.În aceea[i sec]iune (revolt` dus` mai alescu armele jocului) se încadreaz` [i Autoportretullui Urs Lüthi, ludic, bazat pe suprascriereaunor forme simple pe altele femininedeja existente. O ultim` sec]iunea, cea aPrivirilor masculine este [i cea care adaugÌlustra]iile din acest num`r reproduc lucr`ri ale arti[tilorplastici ION [i RUXANDRA GRIGORESCUORI ONTRevist` a Uniunii Scriitorilor din RomåniaRedactor - [ef: Mircea Mihìe[Redactor - [ef adjunct: Cornel UngureanuSecretar general de redac]ie: Adriana Babe]iColectivul de redac]ie: Lucian Alexiu, Paul Eugen Banciu, DorianBranea, Cristina Chevere[an, Radu Pavel Gheo, Marius Lazurca, ViorelMarineasa, Alina Radu, Robert {erban, Marcel Tolcea, Ciprian V`lcan,Daniel Vighi.Concep]ie grafic`: Alexandru Jakabházitensiune sexual`, trecând de la desenele luiJean Cocteau la Quarelle a lui Andy Wharholsau la fotografiile lui Robert Mapplethorpe.Urm`re[ti, trecând cu privirea peste celetrei sute de exponate, o evolu]ie în conceptulde frumos, dar î]i testezi [i limitele recept`rii.Cât [i cum ne raport`m la imagini, ce nemai poate [oca, exist` reprezent`ri care nefac s` ne sim]im incomod? Naked Men esteo expozi]ie ce propune o odisee a corpului[i a prefacerilor survenite în înf`]i[area lui,în explorarea diversit`]ii, a firescului. Credc` expozi]ia reu[e[te o resetare a cadruluipe care ni-l impunem atunci când neraport`m la corpul nud [i la pl`smuirile luide-a lungul secolelor. O resetare care ar trebuis` treac` dincolo de carne [i sânge, pentruc` d` seama de transform`rile tiparelorculturale. {i, în fond, poate c` frumuse]eae, totu[i, doar în ochiul sau mintea celuicare contempl`.Paginare [i prezentare grafic`: Sorin Stroe.www.<strong>revistaorizont</strong>.ro e-mail revorizont@gmail.comREDAC}IA: TIMI{OARA, Pia]a Sf. Gheorghe nr. 3,telefoane: 0256 29 48 93, 0256 29 48 95Marc` \nregistrat`: M/00166Tiparul executat la S.C. "TIM PRESS" S.A. TIMI{OARAISSN 0030 560 XMANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZ~ABONAMENTELE SE FAC LA PO{TA ROMÅN~,POZI}IA 19364 DIN CATALOG

www.<strong>revistaorizont</strong>.roUNIVERS universorizont32CIORAN: CEL MAI "MONOGRAFIAT"PRINTRE SCRIITORICIPRIAN V~LCAN ÎN DIALOG CU FARKAS JENÖFarkas Jenö, director al Editurii Palamart, profesor de literatur` român` la Universitatea"Eötvös Loránd" din Budapesta, [i-a f`cut studiile la Bucure[ti (francez`-român`) [idin 1982 trìe[te în Ungaria. A publicat c`r]i de istorie literar` [i de literatur` comparat`în maghiar` [i numeroase studii în maghiar`, român` [i francez`. Este traduc`tor al luiCioran, redactor responsabil al num`rului special al revistei Nagyvilág din 2012, dedicatlui Cioran.Ciprian V`lcan: Cum a]i ajuns s`cunoa[te]i opera lui Cioran? S-a întîmplatpe cînd era]i la Bucure[ti sau dup` ce v-a]istabilit la Budapesta?Farkas Jenö: Prima mea întîlnire efectiv`cu opera lui Cioran s-a întîmplat relativ tîrziu.Pe la mijlocul anilor 1980 am fost solicitats` colaborez la Enciclopedia literaturiiuniversale din Budapesta, la elaborareaarticolelor de literatur` român` [i amconstatat cu uimire prezen]a în primul volum(1970) a unui articol destul de elogios despreEmil Cioran, ]inînd cont de "critica"obligatorie a filosofiei occidentale dup`modelul lexicoanelor sovietice. Astfel,mi-am cump`rat la Paris Histoire et utopie.Dup` ce am citit Lettre à un ami lointaintrebuie s` m`rturisesc c` m-am sim]it directvizat în calitate mea de ungur, iar cu cîtavansam mai mult în oper`, aceast` senza]ies-a adîncit. Fie c` era vorba despre exil,limb`, credin]` sau de istorie, criz`,decaden]`. Vorbele lui mi se p`reau afirma]iif`r` echivoc: "Je jalouse, je vous l'avoue,l'arrogance de nos voisins, je jalouse jusqu'àleur langue, féroce qu'il en fut, d'une beautéqui n'a rien d'humain etc, care îmi aduceauîn minte articolele politice ale lui Eminescu,ap`rute în Federa]iunea cu o sut` de aniînainte, fiind un fel de catehism alantimaghiarismului. Îns` ar fi gre[it s` neoprim aici; la Cioran, ura în stare pur` setransform` într-o voin]` de a-[i clarificapozi]ia fa]` de aceast` na]ie: "Qui se révolte,qui s'insurge? Rarement l'esclave, maispresque toujours l'opresseur devenu sclave…"Scrisoarea c`tre C. Noica poate ficonsiderat` astfel o redefinire a capitoluluiomis din Schimbarea la fa]` a României.Oricît de paradoxal ar p`rea, exist` o dimensiuneungureasc` a subiectivismului cioranian:"Bien que je n'en connaisse que lesjurons, elle me plaît infiniment, je ne melasse pas de l'entendre, elle m'enchante etme glace, je succombe à son charme et àson horreur, à tous ces mots de nectar etde cyanure si adaptés aux exigences d'uneagonie. C'est en hongrois qu'on devrait expirer– ou alors renoncer à mourir." Exist`nenum`rate pasaje din oper` care demonstreazùnguritatea lui Cioran. Voi cita doaro scurt` not` dintr-o c`rticic` splendid`,Cahier de Talamanca :"29 août. Talamanca.Aller une dernière fois contempler du moulinà vent le couchant. Personne alentour.Silence. Le ciel et la mer. Ibiza en face. Aifredonné intérieurement des lamentationshongroises, qui m'ont l'air de s'accorder avectous les paysages." (p. 59)Au urmat Précis de decomposition, Lachute dans le temps [i L'écartèlement, apoiscrierile în român` publicate dup` 1990. Depild` un manifest ca Quousque eadem?(Précis de decomposition) m` face s` recitescmereu Eminescu [i Seneca. Cahiers din 1997este "romanul" meu preferat, asemenea jur-nalului lui Márai Sándor, la fel de exilat [ipesimist, care s-a sinucis în 1989 în StateleUnite.C.V.: L-a]i tradus (în mod str`lucit) peCioran în maghiar`. Ce dificult`]i ridic`traducerea lui Cioran?F. J.: M-a interesat întotdeauna trecerealui Cioran de la român` la francez`. Certeste c` nici el nu era deloc strìn de mistific`riîn acest sens. "Qui renie sa langue, pouren adopter une autre, change d'identité, voirede déceptions : Héroïquement traître, il romptavec ses souvenirs et, jusqu'à un certain point,avec lui-même." (Avantages de l'exil) –spune Cioran. Schimbarea limbii se poateurm`ri nu numai la nivel de stil, ci [i ca"act con[tient", de construc]ie riguroas` în"limbajul de ser`" ce era franceza pentruel. Din anii 1947-1948 dateaz` un aforism,într-o scriere a lui Cioran din revista luiMircea Eliade, Luceaf`rul (Paris, 1949): "Înistoria gîndului n-am g`sit nici o categoriepe care s`-mi reazim fruntea", care dup`cî]iva ani apare în francez` în Syllogismeet amertume, în ve[mîntul cel nou: "Dansl'édifice de la pensée, je n'ai trouvé aucunecatégorie sur laquelle reposer mon front.En revanche quel oreiller que le Chaos!"Cioran înlocuie[te "istoria" cu "édifice", cuun termen de spa]ialitate, având inten]ia dea generaliza ideea de haos, ce cuprindeîntregul univers. Rostul unui filosof adev`rat,dup` Cioran, este stabilirea ordinii pringîndire, prin categorii ordonatoare infailibile,neexistente înc` în istoria filosofiei. Vedemaici nemul]umirea lui fa]` de insuficien]elefilosofiei! În raport cu varianta româneasc`,aforismul în francez` se completeaz` cu ocertitudine în incertitudine (Chaos), iar cupartea doua (En revanche quel oreiller quele Chaos!) se creeaz` un echilibru perfectce deschide perspective halucinante. Iat`felul în care aforismul se transform` întro"axiome du crépuscule". Iar acel"héroiquement traître" nu mi se pare atîtde tr`d`tor! Cînd îl traduci pe Cioran trebuies` ai în vedere acest proces lung, uneorianevoios de elaborare a textului, de conexiuniintertextuale în interioruil operei cioraniene.C.V.: Cum vede]i rela]ia lui Cioran cuNietzsche?F. J.: Asemenea lui Nietzsche, Cioran,înainte de toate, este un poet-gînditor. Operalui e mai mult literar`, decît filosofic`. Eleste considerat "ateu", la fel ca filosofulgerman. Refuzul lor fa]` de credin]` devineobsesiv, f`r` ie[ire. Se pune întrebarea:aceast` lupt` pe via]` [i pe moarte, poateduce la na[terea unei morale noi? CardinalulRavasi, pre[edintele Consiliului Papal pentruCultur`, l-a numit pe Cioran un ateo-credenteale c`rui impreca]ii pot fi consideraterug`ciuni întoarse pe dos. Acestea vorinfluen]a redefinirea spiritualit`]ii europeneîn aceast` epoc` de criz`? Poate c` da.C.V.: Cum au fost interpretate dininteriorul culturii maghiare paginileconsacrate de Cioran ungurilor?F. J.: Scriitorul maghiar Bajomi LázárEndre a publicat în cotidianul MagyarNemzet (1961) un portret interesant despreCioran, poate unic din anii 1938-1939, f`cutde un strìn. Cafeneaua Source de pebulevadrul Saint-Michel era locul preferatal scriitorilor maghiari afla]i la Paris, iarcu acest grup polemiza aproape zilnic unstudent român "cu fa]` mototolit`, cu vorbau[or bîiguit` [i bîlbîit`", destul de misterios(se zicea despre el c` ar fi fost membru alG`rzii de Fier), "un excentric confuz carearunca în fumul dens al cafenelei teoriivirulent antisociale [i chiar antiumane." –scrie Bajomi L. E. Dup` eliberare, continuàutorul, acest tîn`r, cu numele de EmileCioran a devenit "docteur des décadances",unul dintre profe]ii pesimi[ti ai intelighen]ieifranceze. Pe urm` îl calific` drept un felde "pas`re a mor]ii", care, în al sù Portraitdu Civilisé din Nouvelle Revue Françaiseia ap`rarea antropofagilor [i analfabe]ilor.Cioran apare, a[adar, într-o lumin` cît sepoate de negativ`, îns` acest articol-studiu,aproape de o pagin` de ziar al scriitoruluimaghiar, a reu[it s` prezinte printre rînduri,un curent de idei [i o figur` remarcabil` a"culturii occidentale decadente" care a fostCioran. Cred c` nu exagerez dac` afirm cèste vorba de un portret à l'envers.S` nu uit`m c` Cioran face [i el un scurtportret al emigran]ilor de la Paris care poateare leg`turi cu grupul de la Source: "dediminea]a pîn` seara m` preumblu printreemigran]i neinteresan]i [i imbecili, [i zacprin cafenele într-o aiureal` acordat` la gamademen]ii" (Scrisoare din 28 nov. 1938)Nu-i de mirare c` mai mul]i scriitorimaghiari înainte de 1989 au recurs la"ajutorul" lui Cioran în dezbaterile curomânii pe teme na]ionale. Unul dintre mariiscriitori maghiari, Illyés Gyula, prietenprintre al]ii [i cu Tristan Tzara, într-o cartedin 1978 m`rturise[te c`: "Dac` a[ speravreodat` s` ajung la un consens în chestiuneana]ionalit`]ilor, într-o dezbatere l-a[ alegepe E. M. Cioran ca principal partener dediscu]ie. El vorbe[te nu numai la nivelulnostru european, ci din adîncul nostru. Esteun om atît de cultivat încît nu este nevoies` se a[eze pe patul unui psihoterapeut:vorbe[te din sufletul nostru." La fel, în 1983,în scandalul iscat în jurul c`r]ii lui IonL`ncr`njan (Cuvînt despre Transilvania),scriitorul Száraz György face apel la Cioran,care "analizeaz` în profunzime – spuneautorul maghiar – caracterologia maghiarilorîn loc s` profereze calomnii în maniera luiL`ncr`njan". Iar o editur` de extrem` dreapt`din Budapesta – ceea ce l-ar fi amuzat peCioran –, l-a exclus în 2001 dintr-o culegeredespre Variantele spirituale ale na]ionalismuluiîn România anilor 1930 (scrieri deC. Codreanu, M. Eliade, N Ionescu, C. Noica[i V. Lovinescu) pe motiv c` "a f`cut declara]iicontradictorii [i a vrut s` fie independentcu orice pre]." Concluzia redactorilor fiind:"Din punct de vedere ideologic Cioran nucorespunde nici criteriilor stîngii [i nicicriteriilor dreptei." Exact ce [i-a dorit el timpde o via]` întreag`! Paralel cu receptareapolitic` care, din p`cate, o dep`[e[te multpe cea estetic`, din 1990 scrierile lui auînceput s` apar` în traduceri maghiare , astfelc` în prezent exist` zece titluri în maghiar`.Totodat` trebuie s` amintim numele lui FejtõFerenc, prieten cu Cioran, sau pe Réz Pálcare l-a vizitat la Paris [i a purtat coresponden]`cu el, pe Fázsy Anikó, CziszterKálmán, Karácsonyi Zsolt care au tradusdin opera sa.C.V.: În ce fel este receptat` în momentulde fa]` opera lui Cioran in Ungaria?F. J.: Cu titlul Hommage à E. M. Ciorana ap`rut în vara aceasta un num`r specialal revistei Nagyvilág consacrat în totalitateoperei sale. Inten]ia noastr` a fost de aprezenta personalitatea [i opera lui din maimulte perspective: din cea francez` (PatriceBollon, Michel Deguy, Jacques Le Rider),din cea româneasc` (Marta Petreu, H-R.Patapievici, Cornel Ungureanu, StelianT`nase, Nicolae Turcan, Ciprian V`lcan,Dan. C. Mihìlescu, Ion Vartic, Sorin Lavric[i Livius Ciocârlie) [i din cea maghiar`(Illyés Gyula, Fejtõ Ferenc, Farkas Jenõ,Zalán Tibor). Bibliografia la zi a operei, atraducerilor în maghiar` [i a monografiilordespre Cioran completeaz` acest num`romagial important. Oricine va consulta listac`r]ilor publicate despre el î[i d` seama c`Cioran este unul dintre cei mai"monografia]i", deci unul dintre cei maiimportan]i scriitori din secolul XX.cyan magenta yellow black

Orizont - revistaorizont.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?