Legea zeciuielii în contextul cărţii Deuteronom

LEGEA ZECIUIELII IN CONTEXTUL CARTII
I. Preliminarii
DEUTERONOM
de Romulus Ganea
Subiectul studiului de fata este Legea zeciuielii in contextnl carfii
Deuteronom. Prima parte a acestui studiu va avea, tn deosebi, un caracter
descriptiv si va urmari delimitarea principalelor aspecte introductive cu
privire la cartea Deuteronom. In cea de-a doua parte, studiul va fi conturat
sub forma unei analize din punct de vedere exegetlc asupra pericopei cu
privire la legea zeciuielii, care se gaseste in capitolul 14 al car|ii
Deuteronom.
Trebuie precizat faptul ca prin prezentarea principalelor elemente
introductive ale car{ii Deuteronom se urmareste doar evidenjierea acelor
aspecte esenjiale care sunt necesare Tn realizarea unei analize exegetice
objective asupra pericopei mai sus amintite.
Deuteronom
II. Principalele elemente introductive cu privire la Cartea
1. Tora §i Cartea Deuteronom
Pentru cititorul modern cartea Deuteronom1 se dezvaluie ca o
predica determinativa al carei scop primar era acela de a misca inima §i
1 Numele romanesc al ultimei ca^i a Penlateuhului deriva din eel purtat de catre
aceasta Tn Septuaginta (LXX) - to Deuteronomion. (In traducerea latina a Bibliei -
Vulgata - numele car{ii este redat ca Deuteronomium.) Numele grecesc reflecta o
incorecta Tn^elegere a expresiei ebraice din Deul. 17: 18, ,,mi§ne hatora hazof\

26 Legea zeciuielii in contextul carfo Deuteronom
vointa ascultatorilor in luarea marii decizii: ,,/4/ege viafa, ca sa traie§ti, tu $i
samdnta fa" (Dt.l8:19). Telul ei secundar era acela de a darui fiilor lui
Israel instrucjiunile necesare pentru viaja sedentara pe care o vor duce in
viitoarea lor patrie §i de a oferi acestora educatie in ce prive§te practicarea
credintei in Yahve, Dumnezeul lor.2
Cartea Deuteronom Tsi descrie propriul continut prin termenul
,,Lege" (Tora). Acesta apare tn expresii cum ar fi ,,aceasta carte a kgir
(Dt.28:61;29:21;30:10;3I:26)sau,,flceoj/ofegeM(Dt. 1:5; 4:8; 17:18, 19;
27:3, 8, 26). Continutul ^acestei car\i a legii", conform Deuteronomului,
este format, Tn primul rand, din Jnvafatwi" (Dt. 4:45, 6:20) §i apoi din
,,porunci" (Dt. 4:45; 6:17, 20). Astfel se poate Tntelege ca Tn cazul cartii
care Tnseamna: ,,o copie a acestei legi". Expresia ebraica ,jn'i§ne hatorah hazot nu
poate fi tradusa ca ,,a doua lege" sau ca ,,repetarea legii". Aceste traduced, de
altfel gresite, pot sugera existenta unui corp legislativ diferit de eel continut Tn
celelalte carti ale lui Moise, tapt iara nici o acoperire - pentru ca, Tn a V-a carte a
Pentateuhului nu. este redata o a doua lege sau una diferita. Teologia liberala
considera ca Deuteronomul a fost redactat Tn secolul al Vll-lea T. d. Hr. folosinduse
un vechi material legislativ redescoperit Tn vremea regelui Iosia. Astfel mulji
teoIogi liberali cred ca Deuteronomul nu reprezinta altceva decat un alt corp juridic
adaptat conditiilor sociale §i religioase din timpul domniei lui Iosia, fapt Tnsa
indoielnic. Titlul car^ii folosit Tn cercurile tradi|ionale evreie§ti este dat de primele
cuvinte ale carfii - ..eteh hadebarim" (acestea sunt ciivinte/e) - Tnsa eel mai adesea
este folosita forma prescurtata a acestei expresii: debarim (cuvinte). Un alt nume,
la fel de popular printre evrei, inspirat din expresia »mi$ne hatora hecot" (Dt.
17:18), este ,jni!jne halorah" sau mai simplu ,jni$ne". R. K. Harrison, Introduction
to Old Testament, Michigan, Grand Rapids, 1982, pag. 635.
2 .1. B. Agus, Evolufia gdndirii evreie§ti, Bucuresti, Hasefer, 1998, pag. 10-11.
Sustinatorii criticismului biblic liberal spun ca pana la aparitia §colii profefilor, din
secolul VIII I. d. Hr., israelitii erau monolatrii, dar nu monoteis,ti. Ei adorau un
Dumnezeu unic, crezand ca pe pamSntul lui Israel, ,,Dumnezeul lui Israel" era
Stapanul Suprem, dar nu afirmau existen^a unui singur dumnezeu Tn tot Universul.
Potrivit criticii biblice profe{ii au fost aceia care au transformat putin cate putin
gandirea monolatra a poporului si Tn afara de aceasta au creat Jegenda" din
Pentateuh cu referire la facerea lumii s.i inceputurile istoriei Jui Israel. Autorul
cg.rt.il, J. B. Agus, considers ca aceasta parere nu este Tn conformitate cu toate
dovezile existente, argumentand faptul ca monoteismul a precedat aparitia
profetilor evrei din secolul VIIIT. d. Hr.

Legea zeciuielii in contextul cartji Deuteronom 27
Deuteronom termenul comprehensiv Tora are in principal conotafia de
invajatura religioasa, nuan|a de lege din punct de vedere strict juridic
fiindu-i nesemnificatiya.3
Legea din Deuteronom reprezinta expresia a voii lui Dumnezeu
care trebuie ascultata in mod absolut. Poporul Israel, izbavit din sclavie si
legat de Dumnezeul sau printr-un legamant, avea nevoie de un ghid pentru
o viata fericita si plina de pace, atat in comuniune cu Dumnezeu cat si in
parta§ie unii cu al|ii - iar cartea Deuteronom avea menirea de a-i implini
aceasta nevoie.
Prin continutul sau, Deuteronomul este o ilustrare a vietii traita pe
baza acestui legamant prin intermediul caruia Israel va gasi partasia cu
Yahve, Dumnezeul sau, si va beneficia de o mul|ime de binecuvantari.
In consecinta, cartea Deuteronom reprezinta intreg corpusul de
invatatura, redactat sub forma unei marturisiri de credinja, care arata fiilor
lui Israel drumul spre partasia cu Yahve si spre o comuniune aducatoare de
binecuvantare intre membrii na^iunii Israelite. Aceasta acceptare si
Tmplinire a voii lui Dumnezeu urma sa le asigure evreilor revarsarea in
vietile lor a tuturor binecuvantari lor Ieg3mantului. A trai o altfel de viata,
neinscrisa pe ftgasul prescris de Tora, insemna o respingere voita a
intenfiilor lui Yahve pentru poporul sau.4
2. Tipurile de material legislativ cuprins in Deuteronom
l.Majoritatea materialului juridic cuprins in Deuteronom este
formata din legi apodictice si cazuistice:
a. Legi apodictice. Termenul in cauza se refera la acele legi care au
forma unor declaratii scurte si succinte (Dt. 14:22; 15:1,19; 16:18). Cel mai
3Acest fapt este evidenfiat mult mai bine de c5tre J. A. Thompson. El precizeaza
c5 Deuteronomul, prin conjinutul sau, nu are un caracter strict juridic ci, mai de
graba, aceasta carte pare o straveche marturisire de ciedinja. J. A. Thomson,
Deuteronomy, London, I.V.P. 1974, pag.12.
4 J. A. Thompson, op. cit. pag. 14.

28 Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom
adesea, legile apodictice sunt introduse prin particulele ,JSa..., Sa nu'\ iar
cateva dintre acestea sunt grupate Tn serii scurte de ca"te trei (Dt. 16:21;
22; 17:1; 16:19), cinci (Dt. 22:53, 5b, 9, 10, 11) si respectiv sase (Dt. 22:30;
23;l,2,3,7a,7b).5
b. Legi .cazuistice sau conditional'e. Legile cazuistice sunt
exprimate tntr-o forma personalizata (ex.: ,J)aca un om... atunci..." Dt.
21:15 -17; 18-23; 22: 13 -29; 24: l-4).6De asemenea, acesttip de legi este
Tntalnit si in cazuliunor coduri juridice din vechiul Orient apropiat similare
Deuteronomului.
2. Pe langa materialul legislativ apodictic si cazuistic, Tn
Deuteronom exista s.i alte tipuri de legi care au scopul atat de a reglementa
modul Tn care trebuie sa func^ioneze anumite institutii (preotia, monarhia
etc.) cat ?i de a asigura anumite reguli pentru via$a cotidiana a evreilor (legi
cu privire la animalele curate si necurate, igiena taberei etc.).
3. Vocabularul, genul de literatura §i stilul cartii Deuteronom
Dupa o privire de asamblu asupra cartii Deuteronom se poate
observa ca omogenitatea stilului este o caracteristica de baz& a acesteia.
Chiar si In capitolele 1-4, 27,29-31, despre care unii comentatori au afirmat
ca provin din surse diferite, prezenta aceluia§i stil este un fapt evident.
J. A. Thomson a aratat ca Tn cazul carjii Deuteronom nu se poate
vorbi doar despre o structura unitara ci si despre o puternica unitate
stilistica care consta at3.t Tn simplitatea, luciditatea §i structura frazeologica
a cartii, cat si Tn caracterul retoric al acesteia.7
5 Ibidem., pag. 13, 25.
6 Ibidem., pag. 25, 26.
7 J. A. Thompson, op. cit. pag. 3O.in opinia lui S. R. Driver, structura §i ritmul
propozifiilor sunt acele aspectele care contribuie Tn mod absolut la realizarea
unicita{ii stilului literar al cartii Deuteronom. S. R. Driver, A Critical and
Exegetical Commentary on Deuteronomy., Edinburgh, T. &T. Clark,, 1902, pag.
LXXVI-LXXV1II.

Legeazeciuielii tn contextul carfo Deuteronom 29
AceastS carte a avut o influent deosebita asupra car|ilor Vechiului
Testament scrise in perioada urmatoare (Iosua, Judecatori, 1 si 2 Samuel, 1
si 2 Regi), stilul sau narativ8 fund Tmprumutat de catre acestea. Ea a
furnizat idealul religios pentru epocile urmatoare.9
4. Autorul sj data scrierii
In iudaismul timpuriu si In primele veacuri ale cres.tinismului,
paternitatea mosaica a Tntregului Pentateuh era la modul general acceptatS.
Iisus flul lui Sirah, !n cartea apocrifa Eclesiastic 24:23, confirma acest fapt,
iar carturarii evrei Filo din Alexandria si Iosefus Flavius privesc
paternitatea mosaica a cartii ca pe ceva care nici nu mai trebuie demonstrat.
Paternitatea mosaica a Pentateuhului §i, prin implicate a cartii
Deuteronom, este confirmata §i in Noul Testament10 (Mt. 19:18; Me. 12:26;
Lc. 24:27, 44; loan 7:19; 23; F.A.13: 39; 15:5; 28:2; 10:28).
De asemenea, cartea Deuteronom, prin cateva pasaje foarte
concludente In acest sens (1:6, 9; 5:1; 27:1, 9; 29:2; 31:3, 30: 33:1), Tl
considera ca autor al ei pe Moise. George L. Robinson tratand problema
paternitatii Deuteronomului scria urm&toarele randuri despre versetele
amintite anterior: ,jtcum, aceste inregistrari biblice mi pot fi decdt ori
adevarate ori false. Nu exista nici o cale de mijloc. In nici o carte din
Vechiul Testament nu gasim atdtea referinfe care sa ateste paternitatea
acelei carfi.""
8 Ca gen literar cartea Deuteronom este o narafiune. Vezi: Gordon D. Fee &
Douglas Stuart, Biblia ca literature, Cluj, Logos, 1998, pag. 83 -86.
9 S. R. Driver, op. cit, pag. LCI.
l0Domnul Iisus Hristos Ii atribuie cartea Deuteronom lui Moise ( Mt. 19: 18; 24: I -
4; Lc. 24: 27, 44). Din scrierile apostolului Pavel se poate injelege ca §i el a
acceptat paternitatea mosaica a cartii fiirS sa puna la Tndoiala acest lucru (In 1 Cor.
9: 9 apostolul Pavel citeaza din Dt 25: 4, iar in Evr. 10: 28 citeaza din Dt. 17: 2-6).
11 George L. Robinson, J.S.B.N., vol. 2, (1943), pag, 836, apud J. A. Thomson, op.
cit, pag. 49.

30 Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom
In cartea apocrifa 4 Ezra (90 d. Hr) exista o referinta care spune ca
intregul Tanah (Vechiul Testament, ebr.) ar fost pierdut in exil, iar
carturarul Ezra, invrednicit fiind de catre Dumnezeu, 1-ar fi reprodus si
dictat unor scribi sub directa inspiratie divina.12 In decursul timpului multi
carturari evrei au contestat aceasta traditie, considerand-o lipsita de
adevar.13 Cativa scriitori ai bisericii primare cum ar fi Irineu, Clement din
Alexandria si Tertulian au cunoscut bine aceasta traditie iudaica, iar unii
dintre ei au ajuns la concluzia ca este autentica.14 Insa, chiar daca traditia
din cartea 4 Ezra ar fi fost acceptata sau nu, niciodata paternitatea mosaica
a Deuteronomului nu a fost pusa la indoiala ci a fost sustinuta atat de catre
evrei cat si de crestini.
Dupa apari^ia criticismului liberal in sec. al XlX-lea, unii carturari
atat evrei cat si crestini au refuzat sa mai creada in paternitatea mosaica a
Deuteronomului.15 Atunci, acestei carti i-a fost negat pentru prima data
12 Conform carjii 4 Ezra (cap. 14) atat Legea lui Moise (4: 23) cat si cat-pie cu
caracter istoric si profetic (14: 21) au fost pierdute. Aici Ezra este prezentat
rugandu-se pentru a primi capacitatea necesara de a le reproduce. Rugaciunea sa
este ascultata si tntr-un extaz mantic el a dictat zi si noapte la cinci stenografi timp
de 40 de zile 94 de carji, 24 de cartf al Bibliei ebraice si alte 70. Primele trebuiau
facute publice si sa fie citite atat de catre cei merituosi cSt si de cei nemerituosi iar
ultimele trebuiau citite numai de catre «n{elepti. George Foot More, Judaism,
Peabody, Hendrickson, 1997, pag. 8,9.
13 Roland Kenneth Harrison, Introduction to the Old Testament { 1970), pag 3 -9,
apud J. A Thompson, op. cit, pag. 47.
14 Aceasta marturie a restituirii carjilor sacre a fost considerate autentica de Ireneu
(Adversus Helvidium c.7.) si de catre multi scriitori crestini dupa acest pSrinte al
bisericii. George Foot More, op. cit, pag. 9.
15 Sunt propuse patru teorii principale cu privire la autorul carji si data scrierii:
1) Prima teorie susjine ca partea cea mai mare a carfii Deuteronom a fost
scrisa de Moise, insa scrierea ei a fost Tncheiata de un alt autor imediat dupa
vremea lui Moise;
2) A doua teorie considers ca Deuteronomul a fost scris in perioada lui
Samuel-Solomon. Sus|inatorii acestei teorii presupun cea mai mare parte a
materialului dateaza din vremea lui Moise, dar cartea in forma in care exista astazi
a fost finalizata la 300-400 de ani dupa moartea lui Moise;

Legea zeciuielii tn contextul cartii Deuteronom 31
caracterul mosaic si a fost atribuita unor autori care au trait In timpul
regelui Iosia.16 In forma sa clasica aceasta teorie a fost dezvoltata de catre
Julius Wellhausen. Dup§ parerea acestuia, nu Moise a fost autorul cartii, ci
un alt scriitor, probabil un profet, care ar fi compilat materialul continut in
capitolele I6-2617 Tn perioada imediat premergatoare reformei lui Iosia din
anu!621T. d.Hr18
Critica ,,superioara liberals" mai sustinea faptul ca Pentateuhu 1
este alcatuit din patru surse sau documente diferite, fiecare avand o
caracteristica proprie19 (W. M. L. de Wette, 1805).
3) A treia teorie dateaza cartea Tn perioada Ezechia-Iosia, Tn secolul al
Vll-lea T. d. Hr, Nu se contests faptul ch s-ar putea ca la fundamenlul carjii s5
gSseascS ceva material mosaic, Tnsa este la modul general acceptata ideea ca
Deuteronomul nu este altceva decat o colecfie de materiale putin mai vechi de
secolul al Vll-lea. Aceste materiale au fost pastrate de profeti sau preofi si au lost
scoase la ivealS Tn vremuri de profunda apostazie religioasa cu scopul de a
Tndemna najiunea spre pastrarea obligator legamantului. Confinutul acestor
materiale a fost prezentat sub forma unor cuvantari aparjinatoare lui Moise care au
fost tinute Tnainte de intrarea fiilor lui Israel Tn fara Promisa. Publicaiea acestei
colecfii de materiale a constituit un sprijin real pentru reforma religioasa initiate de
Iosia.
. 4) Ultima teorie susjine ca data scrierii si autorul apardn perioadei dc
dup3 exil. Cartea nu a fost un program ideologic pentru reforma ci confine ideile
utopice ale unor visatori ireali§ti din perioada postexilica. J. D. Douglas. Dicfionar
biblic, Oradea: Cartea Crestina, 1995, pag. 338.
16 Este vorba despre prima jumatate a secolului al Vll-lea T. d. Mr. J. D. Douglas.
op. cit. pag. 601.
S. R. Driver crede ca materialul compilat este cuprins in cap 1 -3. 5 -26, 28. S. R
Driver, op. cit pag. LXXII.
18 Ibidem, pag. XLII - LI.
19 S. R. Driver Tn lucrarea sa A Critical and Exegetcal Commentary an
Deuteronomy, (Edinburgh, T & T Clark,, 1902;, pag. II1-IV. afirma ca trei
documente au stat la baza formarii Pentateuhului.
1) JE -in acest document el Tl include la un loc (J. B. Agus Tn carta sa
Evolufia gdndirii evreiefli, pag. 10, afirma ca aceste doua documente, lehovisl si
Elohist, sunt unele de sine statatoare) atat pe eel lehovist, numit asa pentru ca Tn
acel codex numele Jehova este eel folosit cu precadere pentru a desemna persoana
lui Dumnezeu, cat $i pe codexul Elohist, Tn care numele propriu Elohim era utilizai

32 Legea zeciuielii in contcxtul carjii Deuteronom
Incepand cu perioada lui Wellhausen au fost propuse lumii
teologice atat noi variante ale teoriei sale cat si alte noi teorii.20 Astfel in
privinta paternitatii car{ii Deuteronom, mai persists si in ziua de azi o
considerabila nesiguranta care se datoreaza doar faptului ca multi dintre
teologi nu vor sa permita o datare timpurie a carfii.21
J. B. Agus este de parere ca principiile fundamentale ale criticii
superioare sau ale teoriei Graff-Wellhausen, mai cunoscuta sub acest
nume, aufost subminate considerabil de progresul studiilor biblice22 si in
consecinta ceea ce prezinta cartea Deuteronom cu privire la autorul sau
reprezinta tradijia autentica.23
De asemenea, o posibila redactare post mosaica a materialului ar
putea fi luata in considerare, chiar daca perioadei scrierii car^ii Deuteronom
ii corespunde in mod categoric timpul in care a trait autorul ei, Moise. Cei
pentru a desemna pe Dumnezeu. S. R Driver atribuie documentului JE un caracter
profetic.
2) Al doilea document este eel notat cu litera P si cuprinde in mod special
legi cu privire la sistemul sacrificial. Documentul are un caracter preofesc.
3)H - este al treilea document. El confine asa numita Lege a Sfmfeniei din
Lev. 17-26.
J. A. Thomson in cartea sa include un al patrulea document notat cu litera D,
care confine secjiunea istorica a Pentatehului. Acesta este considerat ca fund in
dependents de documentul JE. J. A. Thomson, Deuteronomy, London, I.V.P.,
1974, pag. 58,
20Vezinota 14.
21 G. von Rad, Deuteronomy (1966), pag. 23 -27, apud J. A. Thompson, op. cit.
pag. 48.
" J. B. Agus, op. cit, pag. 10-11.
23 Julius Wellhausen susjinea ca Pentateuhul nu avea cum sa fie scris in timpul
vieti lui Moise pentru c3 nu se cunostea scrierea. La patru ani dup5 moartea
profesorului sa (1922) au fost descoperite textele de la Ras - Shamra (documente
scrise in limba aramaica - descoperite in Siria). Continutul lor consta in poeme
mitice, scrise in secolul XVI i.Hr., adicS tocmai cand ieseau evreii din robia
faraonica si se pregateau sS vina in Canaan. De asemenea scrierile de la Tel-el-
Amarna, provenite din Siria si Palestina, subliniazS faptul ca scrierea era cunoscuta
in aceasta parte a lumii inca din mileniul III i. d. Hr. si cu siguranfa a fost folosita
§i de evrei in redactarea documentelor lor.

Legea zcciuielii in contextul cartii Deuteronom 33
mai multi comentatori biblici cred ca Iosua a realizat aceasta munca
redacfionalS, in urma careia au fost adaugate atat pasajele in care sunt
descrise ultimele momente din via|a lui Moise cat si cele care descriu
moartea si ingroparea sa. Un argument solid prin care este subliniata
paternitatea mosaica a cartii se regaseste in asemanarea Deuteronomului cu
celelalte coduri de legi de la sfarsitul mileniului al II-lea i. d. Hr. (cca. anul
1200 t. d. Hr.) De asemenea, aceasta asemanare sugereaza faptul ca
perioada scrierii Deuteronomului este cea in care si-au desfasurat
activitatea Moise si Iosua, liderii Israelului care sunt asociati in mod
traditional cu acest fel de legaminte.24
24 Legamintele de la Sinai, Moab, si Sihem (Ex,: Dt. si los. 24) sunt in armonie cu
conjinutul si forma tratatelor de la sfarsitul mileniului al II-lea t. d. Hr., si nu cu
cele din mileniul 1 \. d. Mr. (care au o structure diferita). Aceasta sugereaza faplul
ca legaminlele de la Sinai, Moab, §i Sihem au fost scrise ?n perioada dc limp
cuprinsa Tntre anii 1500-1200 T. d. Hr., In care si-au desfasurat activitatea Moise si
Iosua, liderii Israelului din timpul exodului. J. D Douglas, op. cif, pag. 336.
J. A. Thompson citandu-1 pe G. J. Wenham (ANET, pag. 163-180, The Code of
Hammurabi) prezinta structura acestor tratate din a doua jumatate a mileniului al
II-lea T. d. Hr., care se regase$te Tn mod deplin si in cazul cartii Deuteronom.
Tralate de la sfSr^ituI mileniului
al II -lea.
Titlul - cu scopul de a identified
partenerul principal
Prologul istoric - Arata ca beneficiile
din trecut /acute de partenerul
principal ar trebui sa-l inspire pe
vasal la supimere recunoscatoare fafa
de stipula0ile care urmeaza.
Stipulajii / Legi;
a) de bazS (fundamental);
b) detaliate.
Legamantul Vechi Testamentar
(Deuteronomic)
Titlul- Dt. 1: 1-5
Prologul istoric - Dt. I: 6 -3: 29
Stipulatii/Legi:
De baza (fundamental) 4:1- 40;
5:1-11:32;
detaliate 12:1-26: 19.

34 Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom
5. Locul $i contextul scrierii
Expresia indefinite25 „... dincoace de lordan inpustie..." (Dt. 1:1) ar
putea sa induce zona situata pe malul estic al Iordanului ca loc anume unde
Moise sa fii repetat legea in fata copiilor lui Israel. Localizarea cu precizie
a acestui loc este tngreunata de faptul ca expresia ,,beever haiarden" poate
fi tradusa si ,,/n reghmea Iordanului".26
Ceea ce ar putea facilita localizarea acestei zone este termenul
ebraic ba/araba27 care, dupa parerea celor mai mul{i comentatori, este
folosit pentru a desemna marele rift de la est de lordan. Acest rift se intinde
Clauza documenlului:
a) Depozitie - Exista prevederi ca
textul documcntului sa fie pastrat in
templul principal;
b) Citire
3) Martorii - Zeii am be/or parfi sunt
invocafi ca martori ?i garanfi ai
legamanlului.
Binccuvantari §i blcstcme - Blesteme
!ji binecuvanlari pentru cei care
inca/cci sail respecta termenii
legamdntului.
Juramant - Recapitulare / Ccremonie /
Sanctiuni - Un Iralat suu un legamant
era ratificat printr-un juramant si o
ceremonie solemna si menfioneaza
sancfiunile impotriva celor care
incalca legamantul.
Clauza documentului: Dt. 27: 1 -26
Binccuvantari: Dt. 28: 1 -14
Si
Blesteme: Dt. 28:15-68
Juramant - Recapitulare / Ceremonie /
Sanctiuni: Dt. 29:1 -30:20
25 R. K. Harrison, op. cif., pag. 637.
26 J.A. Thompson, op. cit.. pag. 81.
27 Termenul este prezent in texlul masorctic (Vezi Biblia Hebraica -Stuttgartensia,
(Stuttgart. Deulsche Bibclgesellschafi, 1990), pag. 283 - Dt. -Eleh Debarim 1:1.),
iar in versiunea B. O. R. a Bibliei in limba romana este redat ca nume propriu
(pag. 193). In versiunea Cornilescu a Bibliei in limba roman3 el este tradus prin
,,pustie,, {Iata cuvintele pe care le-a spus Moise intregului Israel, dincoace de
lordan, inpustie, intr-o campie...).

Legea zeciuielii tn contextul car^ii Deuteronom 35
de la Marea Galileii si pana la golful Aqaba, atat la nord cat si la sud de
Marea Moarta.28 Desi in ziua de azi exista o vale, la sud de Marea Moarta.
numita Wady el-Araba, S. R. Driver considers ca expresia originala
contureaza arealul geografic situat la nord de aceasta mare, dincolo de
paYaul Arnon, fa|a in fata cu lordanul.29
Repetarea legii in fafa copiilor lui Israel a avut loc in contextul in
care acestia se pregateau sa cucereasca Tara Promisa, dupa ce au petrecut o
perioada de 39 de ani Tn pustie.
III. Studiul exegetic al pericopei din Deuteronom 14: 22 -29.
1. In pericopa din Deuteronom 14, cuprinsa intre versetele 22 - 29,
este prezentata legea apodictica cu privire la zeciuiala Prin aceasta lege
fiecarui israelit i se aducea la cunostinta obligajia de a-l inchina lui
Dumnezeu niste ofrande. Supunerea fafa de aceasta porunca era dovada ca
israelitul il recunostea pe Dumnezeu ca Stapan al tarii in care urma sa
locuiasca el si familia sa si era marturia practica ca a inteles faptul ca doar
Dumnezeu putea oferi viata si fertilitatea.
Alte forme ale legii zeciuielii sunt gasite in Levitic 27: 30-33 si in
Numeri 18: 21-32. Diferenjele dintre aceste forme diferite ale legii
zeciuielii constau doar in varietatea detaliilor prin care ele se completeaza
in mod reciproc.30
2. v. 22. ,,Sa iei zeciuiala din tot ce-(i va produce samdnfa la
(rasahnd), an de an."
I\\J\U
28 P. C Craigie, N.f.CO.T., The Book of Deuteronomy, Michigan, Grand Rapids,
1976. pag. 90; J. A Thompson, op. cit, pag. 81; S. R. Driver, op. cit, pag. 2 -3.
2

36 Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom
2.a. Israelitul trebuia sa-§i sanctifice hrana nu doar prin refuzul de a
consuma animalele necurate ci §i prin aducerea zeciuielii din roadele
pamantului inaintea lui Dumnezeu Jn loculpe care Acesta il va alege sd-si
puna numele acolo (v. 23).31 In ebraica, expresia Sa iei zechnala... este o
constructie emfatica. Forma verbala implicate aici este pielul imperfect32 al
verbului asar33 - teaser care se traduce prin expresia sa dai (in mod
continuu) a zecea parte ( sa platesti zeciuala). Verbul asar are aceeasi
radacinS cu numeralul cardinal eser (zece).34 fn comentariul sau la cartea
Deuteronom, J. A Thomson remarca faptul ca substantivul ebraic maaser-
zechtiala - ar putea sa aiba ca radacina un cuvant ugaritic care inseamna
ofranda.35
2.b. Partea a doua a versetului „... din tot ce-fi va produce sdmdn(a
ta (rasarind) ..." - in ebraica - et kol-tebvat zareha haife hasade - prezintS
ceea ce trebuia sa contina aceasta ofranda care era inchinata Domnului: a
zecea parte din recolta de orice fel. Substantivul ebraic zera, traductibil in
romanes,te prin samdnfa, fruct, planta, indica foarte clar varietatea
confinutului zeciuielii.
2.c. Prin finalul sau, versetul 22 arata caracterul continuu al acestei
inchinari materiale inaintea Dumnezeului lui Israel. Zeciuiala trebuia
oferita Domnului in mod regulat, adica an de an (in fiecare an -dupa cum
este tradusa in limba rom^na expresia ebraica $ana sana36).
31 C. F. Keil. & F. Delitzsch, Commentary on the Old Testtament, Deuteronomy,
Michigan, Grand Rapids, 1980, pag. 367.
32 Pielul reprezinta tipul de acfiune intensa. In general un verb la piel se traduce la
diateza activa. (Vezi: Romulus Ganea, Curs introductiv de limba ebraica biblica,
Bucuresti, Curs ITP, 2002, pag. 93.)
33 P. C. Craigie, op. cit, pag. 233.
34 .Benjamin Davidson, The analitical Hebrew and Chafdee Lexicon, Michigan,
Grand Rapids, 1976, pag. 618.
35 Prin prezentarea zcciuielii Tnaintea Domnului se realiza un act de inchinare in
onoarea lui Iahve, Stapanul Tntregului painant §i singurul in stare sa faca posibila
recolta. J. A. Thomson, op. cit, pag. 181.
36 C. F. Keil &. F. Delitzsch, op. cit, pag. 367.

Legea zeciuielii in contextul car|ii Deuteronom 37
3. v. 23. „£/ sd mdndnci in fata lui Iahve / Dumnezeul tan, in had
pe care-l va alege sd-si aseze Numele acolo, zeciuiala din grdul tdu, din
vinul tau (proaspdt) si, din uleiul tau (tocmai stors), si intdii ndscuti din
cireada si turma tay ca sd mdrturisesti ca (prin aceea cd) ai invdfat sd te
temi de Iahve Dumnezeul tau in toate zilele37."
rni>;n
• t - t I v v: t : v t : • :
3.a. ,^i sd mandnci in fafa lui Iahve / Dumnezeul taii..."
J. A. Thompson este de parere ca doar o parte din zeciuiala (al carei
continut este prezentat In versetul 23) facea obiectul mesei de la sanctuar.38
Din completarile aduse legii zeciuielii, in alte pasaje din Tora, se infelege
faptul ca prin aceasta ofranda inchinata Domnului era asigurata si existenta
levitilor. Astfel, ideea potrivit careia zeciuiala trebuia consumata in
totalitate cu prilejul aducerii la sanctuar trebuie respinsa. Acest pasaj
impreuna cu prima parte cu versetul 22 (,,&? iei zeciuiala din tot...") decide
unica alternative, aceea ca toata zeciuiala trebuia adusa la locul de
inchinare, insa, o parte din zeciuiala trebuia sa fie consumata In timpul unei
mese sacrificiale, de catre intreaga comunitate evreiasca din Israel, alaturi
de leviti, in prezen^a §i in cinstea lui Dumnezeu.39 La popoarele pagane din
Canaan se regasea un obicei asemanator cu aceasta practica la care era
indemnat Israelul. La diferite intervale de timp canani^ii organizau
festivaluri in cinstea zeitajilor lor, unde se consumau darurile alimentare
inchinate idolilor. Astfel, scopul acestui avertisment era acela de a-i
aten^iona pe israeli^i ca doar devo^iunea sincera fa{a Dumnezeu §i cinstirea
adusa Lui din toata inima §i in mod nepSrtinitor erau acele elemente care
37 Prepozifia participial^ leman se traduce ,,prin aceea cS'* ,,tn ordine cav. in(elesul
secundar al rad§cinei sale (npy - ana) este ,,a marturisi".
38 J. A. Thompson, op. cit,. pag.182.
39 S. R. Driver, op. cit. pag. 140. P. C. Craigie, op. cit, pag. 233.
23

38 Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom
faceau distinctie intre o masa inchinata Dumnezeului nevazut al lui Israel §i
una Tnchinata idolilor cananiti.
3.b. Un fapt important, evidentiat prin expresia ,,in locul pe care-l
va alege Dommd ca sa-§i a$eze Nwnele acolo", este acela ca Dumnezeu f$i
pastrapentru Sine dreptulde-a alege destinafia zeciuielilor israelitilor. Din
partea factorului uman, Dumnezeu astepta doar supunere neconditionata,
deoarece numai El putea sa indice eel mai corect locul spre care evreul
trebuia sa-si indrepte atenjia. Se poate injelege astfel ca orice amestec
omenesc in privinja alegerii sanctuarului la care trebuia aduse zeciuielile,
insemna respingerea voii lui Dumnezeu, fapt ce determina neacceptarea de
catre Domnul a darurilor care-I erau inchinate. Implinirea in acest sens a
voii divine devenea garan^ia ca inchinarea israelitului era bine primita
Tnaintea Domnului.
Dupa cum s-a vazut deja, acest verset face referinta la un anume
sanctuar central40, Ja un he pe care-l va alege Domnul ca sa-$i puna
numele acolo". O alta referinta din Deuteronom care vorbe§te despre o
centralizare a sacriflciilor / jertfelor este cea din capitolul 12:1-5. A C.
Welch crede ca acest pasaj este o inserare tarzie pentru ca, dupa parerea sa,
nu exists nici o confirmare istorica sigura care sa marturiseasca ca jertfele
ar fi putut fi aduse atat de timpuriu doar tntr-un singur loc.41
Despre o centralizare42 absolute a ?nchin§rii religioase in jurul
templului din lerusalim nu se poate vorbi decat din timpul domniei regelui
Iosia. Acest fapt i-a determinat pe unii comentatori biblici din secolul al
XlX-lea sa ajunga la concluzia ca aceasta carte nu este altceva decat
produsul ideologiei reformei initiate de regele iudeu.
40 In cartea Deuteronom ideea centralizarii Tnchinarii religioase Tn jurul unui anumit
sanctuar ocupa un loc central.
41J. A. Thompson, op. cit., pag. 35.
42 Aceasta centralizare a tnchinarii presupune existenja unui singur loc in tot
Israelul pentru aducerea jertfelor

Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom 39
A. C. Welch. T. Oestreicher43 si J. N. M. Wijngaards44 au respins
intru totul ideea centralizarii. Ei sunt de pSrere ca DeuteronomuI nu
pretinde in nici un caz o astfel de centralizare a inchinarii religioase (nici
macarin jurul templului de la Ierusalim), ci mai de grabs se refera la o serie
de sanctuare de pe tot cuprinsul Israelului. De asemenea, dupa" cum s-a
amintit deja, A. C. Welch. sus|ine ideea ca pasajul din Deuteronom 12: 1-5
(care ar putea fi un bun argument pentru existenta unei inchinari
centralizate) este o inserare tarzie §i astfel nici nu se poate vorbi despre
existenfa unui sanctuar central in perioada imediat post mosaica. G. von
Rad isi argumenteaza pozitia sa ,,anticentralista" pe baza pasajului din
Deuteronom 22: 1-7 in care se vorbeste despre existenta unui alt loc de
inchinare situat pe Muntele Ebal.45
J. A Thompson respinge afirmaple anterioare si afirma ca existenta
intre celelalte sanctuare a unuia cu caracter central este un fapt confirmat de
catre carter Deuteronom. in Scriptura chivotul legamantului este asociat cu
prezenfa lui Dumnezeu, iar a§ezarea sa Tntr-un anumit sanctuar facea ca
acel loc sa aibS un rol special In Tnchinarea religioasa a israelifilor. Dup§
asezarea copiilor lui Israel In Canaan, chivotul legamantului a devenit
obiectul central al pelerinajului lor. El a fost situat intr-o multime de locuri
pe vremea judecatorilor. A stat la Ghilgal (Ios. 4: 19; 5: 9; 7: 6; 9: 6),
Sihem (Ios. 8: 33; 24: 1), Betel (Jud. 20: 18,26-28; 21:2) si $ilo (Ios. 18:1;
Jud. 18:31; 1 Sam. 1:7,24, 4:3), in perioade diferite de timp. Situarea
chivotului Tntr-o multime de locuri este un lucru cert, Tnsa, dupa parerea
unora, nu este sigur ca fiecare dintre aceste locuri eel putin pentru acea
perioada de timp a capatat o insemnatate mai speciala in inchinarea
religioasa a israe^ilor.46
43 J. A. Thompson, op. cit., pag. 35.
44 N. M. Wijngaards, The Dramatization o/Salviflc History in the Dettteronomic
Schools, (Oudtestamentische Studien, 16, 1969), pag. 23ff, apud J. A. Thompson,
op. cit, pag. 35.
R. K. Hanison, op. cit, pag. 642.
46 J. A. Thompson, op. cit, pag. 36.

_40 Legea zeciuielii In contextul cai-fti Deuteronom
In privinja cetatii $ilo dovezile biblice resping orice indoiala. Este
cert ca cetatea §ilo, prin prezenfa chivotului legamantului in cortul intalnirii
de acolo, a fost locul central de inchinare pentru o lunga perioada de timp.47
Chiar din a doua jumatate a secolului al Xl-lea T. d.Hr. cortul intalnirii de la
§ilo a devenit locul de adunare al intregului Israel (los. 18:1). Totodata o
multime de expresii biblice prezintS cetatea §ilo si cortul intalnirii de acolo
ca fund: ,,casa lui Dumnezeu" (Jud 18:31), ,,casp Domnului" (1 Sam. 1:7,
24, 3:15) si Jemplul Domnului" (heikal, 1 Sam. 1:9, 3:3). Seminjiile
veneau la templul din $ilo pentru o sarbatoare anuala (Jud. 21:19; 1 Sam.
1:3-21). Aici slujeau Eli impreuna cu cei doi fii ai sal, asigurand astfel
continuitatea slujbei preotesti.
Cetatea Ghibeon a avut, si ea, un important sanctuar. Se pare ca
acesta a devenit locul central de inchinare in Israel dupa decaderea cetajii
$ilo. Pe vremea lui Samuel, profetul, si pe vremea imparatului $aul (2
Sam. 2:8) o ,jnare piatrcT era la Ghibeon48, iar Solomon a mers acolo ca sa
of ere sacrificii §i s5 primeasca un mesaj de la Domnul (limp. 3:5). in 1
Imp. 3:4 locul este descris ca ,,cea mai mare inalfime", iar pasajele I Cr.
16:39; 21:29 si 2 Cr. 1:3 sugereaza ideea ca Joca$ul templului DomnuluV
era la Ghibeon.
Astfel, se poate conclude ca expresia Jocul pe care-l va alege
Domnul ca sa-§i a§eze Numele acolo" face referinta la acel loc de inchinare
care, prin prezen^a chivotului legamantului in mijlocul sau, era desemnat ca
sanctuar cu caracter central unde intreg Israelul trebuia sa se adune cu
ocazia sarbatorilor nationale.49
41 Conform 1 Sam. 4: 3 - 4 in acca perioada chivotul legamantului se afla
sanctuarul din $ilo.
48 In versiunea Cornilescu a Bibliei numele ebraic Ghibeon este transliterat in mod
gresit Gabaon.
9 In perioada post-exod si in cea imediat urmatoare era permisa Tnchinarea si Tn
alte locuri (care aveau un caracter secundar) in afara dc sanctuarul central (de
exemplu §ilo, al carui caracter central era marcat de prezenja chivotului). Acest
fapl, regasit in Scriptura, este confirmat de descoperirile arheologice racute la

Legea zeciuielii in contextul carpi Deuteronom 41
3.c. „...zeciuiala din grdid tau, din vinul tau (proaspat) si, din
uleiul tau (tocmai stors), $i intdii nascufi din cireada si turma ta..."
In a treia parte a versetului 23, zeciuiala ,,alimentara" este
prezentata ca o zeciuiala a graului, a mustului (trad.: sue de struguri
nefermentat) §i a uleiului. Intaii nSscuti din cireadS §i din turma sunt, de
asemenea, men|iona^i aici ca parte a ofrandei pe care evreul trebuia s-o
inchine Domnului. S. R Driver crede ca intaii nascufi ai turmei §i ai cirezii
sunt men{iona{i in acest pasaj doar pentru ca vremea in care acestia trebuia
sa fie Inchinati Domnului ar fi fost similar^ cu perioada in care zeciuielile
erau aduse la sanctuar.50
In versetul 23, zeciuielii i se face doar o prezentare sumarS
deoarece inten|ia legiuitorului nu era aceea de a detalia con^inutul acestei
ofrande ci de.a se asigura c5 zeciuiala era destinata in totalitate scopului
intentionat de lahve, pentru ca in Canaan, viitoarea patrie a copiilor lui
Israel, cinstirea zeitajilor cananite avea sa fie Tntotdeauna o ispita greu de
invins.51 Astfel, prin aceste cuvinte, Moise dorea sa Tntipareasca in inima
fiecarui evreu Tndatorirea sfantS de a priveghea la cinstirea Domnului cu
orice binecuvantare pe care El o daruia poporului sau, chiar daca ea consta
din rodul pamantului sau al turmei.
Prezentari mai detaliate atat a continutului zeciuielii cat si a
modului In care trebuia sa se procedeze cu ea se gasesc in Numeri 18,
Levitic 27:30-33, Dt. 12:17, 15:19-2352, 26:12-15.
3.d. ,,...ca sa marturise§ti (prin aceea ca) ca ai invafal sa te iemi de
lahve Dumnezeul tau in toate zilele."
Verbul Jare1' (a se teme) denota acel sentiment uman (pozitiv) de
teama fata de lahve, care se exprimS printr-o inchinare plina de reverenta
Arad, Dan, Beer-§eba. Y. Aharoni, Arad./fs Inscription ami Temple, BA, lrcb.
1968. §i A. Biran, A theological Notes on Tel Dan in IEJ, 22, 1972. pag.164 -166.
50 S. R. Driver, op. cit, pag. 166 -167.
51 J. A. Thompson, op.cit, pag. 182.
52 Aici se face o prezentare a ofrandei (zeiuielii) ce consta din intaii naseu(i.

42 Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom
Tnaintea Domnului §i prin recunoa§terea starii de dependent fata de
Dumnezeu. Aplicand aceastS lege, fiecare evreu mSrturisea in mod practic
ca a Tnvatat ceea ce Tnseamna teama de Domnul: recunoa§terea faptului ca
Dumnezeu era singura sursa a binecuvantarii pentru el si familia sa.
Zeciuiala inchinata Domnului era o dovada ca israelitul Tsi vedea traiul
adanc tnradacinat in Dumnezeul sau de care depindea, In mod absolut,
fiecare aspect al viejii sale. NeTmplinirea acestei obligatii era evidenta c5
evreul refuza sa-L recunoasca pe Domnul (Iahve) ca Suveran al sau si ca
StSpan absolut asupra bunurilor sale. Era declaratia de independent fa{a de
Dumnezeu, prin care, Tn mod inevitabil, era atras blestemul.
Scopul acestei legi era acela de a-l constientiza pe fiecare membru
al comunitatii lui Israel de necesitatea exprimarii Tn mod practic a relafiei
de dependents fata de Dumnezeu. in fiecare zi, an de an, din momentul Tn
care a fost ratificat acest legama"nt, Dumnezeu trebuia sa fie onorat prin
ascultarea israelitilor. Prin acest exercijiu al ascultSrii si implinirii voii
divine, israelitul Tl glorifica pe Dumnezeul sau si se deprindea cu
recunoasterea faptului ca doar acest tip de relatie cu Dumnezeu Ti poate
asigura Tmplinirea tuturor nevoilor sale materiale §i spirituale.53
Trebuie Tn^eles faptul ca in acest verset Jeama de Domnul" nu se
rezuma doar la acel sentiment de dependents fata de Domnul, ci include si
notiunea de binecuvantare divina.54 Mesele sacriflciale se constituiau Tn
ocazii la care era sarbatorit Tn mod public Dumnezeul lui Israel.55 Cu acest
prilej, Numele Domnului era glorificat si Tnal^at Tn fata intregii najiuni atat
de catre acei israeliti care I se Tnchinau cu zeciuielile lor cat §i de catre
53 Punerea in practica a legii zecuieli trebuia sa-l faca pe evreu sa-§i Tndrepte ochii
§i atenjia spre Cel care daruie§te binecuvantarea (Dumnezeu) $i nu spre
binecuvantare.
54Exersarea fricii de Domnul deschidea u?a binecuvantarii divine. Binecuvantarea
divina ti asigura evreului mijloacele materiale prin intermediul carora el T§i pulea
duce existenta ?i din care trebuia sa-I daruiasca Domnului acea parte prescrisa de
lege ca scmn practic al recunoa§terii dependen|ei fa{a de Dumnezeu.
55 C. F. Keil §i F. Delitzsch sunt de parere notiunea de binecuvantare divina este
ideea predominant^ a acestui verset. L C. F. Keil & F. Delitzsch,, op. cit, pag 367.

Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom 43
aceia care, lipsifi fiind de mijloace de trai, sim(eau grija providen^iala a
Dumnezeului lor prin intermediul acestor momente binecuvantate. Astfel,
cu ocazia acestor sdrbdtori nafionale, to(i fiii lui Israel, in comuniune unii
cu aljii, trebuia sa-si manifeste cu reverenta sfanta bucuria fata de singurul
Dumnezeu adevarat de la care primeau binecuvantarea an de an.
4. v. 24. ,,§i daca \i se va mari avufia (te vei inmulfi), ccmd te
va binecuvdnta Domnul Dumnezeid tdu, de la tine (sa iei si sa te
porne§ti) la drum. Daca mi vei putea sa cari (zeciuiala) funded vafi
la distanfa de tine locul pe care il va alege Domnul Dumnezeid tent
sa-$ipuna numele acolo,"
v. 25. ,,(Atunci) sa dai pentru argint, $i sa strdngi argintul in mdna
ta, si sa mergi la locul pe care il va alege Domnul Dumnezeid tdu,'''
v. 26. ,,$i sd dai argintul pe tot ceea ce dore$te sufletul tdu: vite, oi,
vin si bduturi tar?6, pe tot ceea ce a dorit sufletul tdu. §i sd mdndnci
inaintea Domnului Dumnezeului tdu, si sd te bucuri tu si casa ta."
-r^n pny-*3 inxcy tain jfr nD p!rn "^p "5"T"*?124
mm ?p-i:r t : | : v t :
f
^ de?" t iDE? : nwb ^itdx t I v v: mn; t : -inir - : •
j i
s -ie?k Diparf"7« nyprn ^p;? ^Q^n rra] ^055 nnnji ~
mm
t : «,
k « 1 ta ji % w ^ ^^ ^^ ^^ ^^ ^^ kfck B^ Ik I^Bte h. ka ^^ m*^^ kkkt k MM h\ H^ 1M« ^^ MM MM MM «Mi M h k »^
ud n^Dxi mE?d] ^xtfn -ids
t - t : I v ; - I : t : ■ v -:
In viitoarea lor patrie, fiii lui Israel urmau sa fie a§ezati pe un
teritoriu destul de vast. In cazul In care binecuvantarea Domnului va mari
productivitatea solului si va spori numarul turmelor, pentru multi implinirea
36 ,,§e(c)har - un ibl de bautura spirtoasa, inlcrzisa preojilor allafi la clatorie.
cum se constata a era acceptata la aceste mese sacrificiale/* J. A. Thompson, op.
cit, pag. 182.

44 Legea zeciuielii in contextul carfii Deuteronom
acestei porunci va deveni prea dificila, parand aproape imposibila. Insa,
versetul 25 le da tuturor acelora care locuiesc la distante prea mari de
sanctuarul central (v. 24: chi irhac mimeha - fiindca va fi la dislan\a de
tine) permisiunea de a schimba zeciuiala in bani {yenatata hachesef- §i sa
dai pentni argint I bani) pe care mai apoi trebuia sa-i foloseasca pentru a
objine toate lucrurile necesare unei mese sacrificiale. De aceasta
permisiune se puteau folosi doar acei israeliti care locuiau prea departe de
sanctuarul central, celorlalti neflindu-le Ingaduit sa intreprinda o acfiune
asemanatoare.
Expresiile Jot ceea ce doreste sufletul lair57 §i Jot ceea ce a dorit
sujletul tau" denota faptul ca alegerea produselor urma sa-i apartina
persoanei in cauza. Israelitul care locuia la o distan|a destul de mare de
sanctuarul central avea libertatea de a cumpara tot (col) ce va dori sufletul
sau §i potrivit cu nevoile sale.
Conform ultimei parti a versetului 26 la aceasta masa sacrificiala
tinuta Tnaintea Domnului trebuia sa participe intreaga familie a celui care
aducea zeciuiala.
5. v. 27. ,£i pe Levitul5s care (este) la porfile tale mi-1 parasi, caci
mi existapentru elparte, mci mo$tenire cu tine.'''
p ] \
In mod aparent, pericopa din Dt. 14 nu pare a acorda levitilor in
exclusivitate dreptul de a beneflcia de zeciuieli, ci le garanta doar
participarea la aceasta masa sacrificiala.59
In contrast cu pericopa analizata, un alt pasaj din Deuteronom (Dt.
18:1-8) descrie intreaga semintie a lui Levi ca fiind atat un recipient" al
primelor roade cat si unul al Tntailor nascuti ai turmei (Dt. 18: 4).60
57 Cuvantul cbraic nefe$ este de obicei tradus ca suflet / sutlare de viaja. Aici
poarta conotafia de apetit sau de dorin^a a inimii. (...for what your hart desires...
cohf. Key Words Study Bible)
58 Aici substantivul singular levit arc o nuan{a colcctiva.
59 Conform Dt 14: 28 -29 partea lor in al Ill-lea an ar fi fost mult mai mare.
27

Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom 45
De asemenea alte pasaje din Pentateuh scot Tn evidenta faptul ca fiii
lui Levi erau principalii beneficiari ai zeciuielilor Tnchinate Domnului,
chiar daca din punct de vedere cantitativ zeciuiala este detaliata in mod
diferit. In conformitate cu referintele din cartea Numeri (18: 21, 18:24
18:26-32), levifilor le erau acordate ca ,,mostenire orice zeciuiala in Israel,
pentru shtjba pe care ofaceau ei". Din Numeri capitolul 18, versetele 21,
26-31 se Tntelege ca o zecime din zeciuiala platita lev'ijilor apartinea
preotilor care oficiau la sanctuarul central. In cartea Numeri nu exists nici o
referinfa asemanatoare celei din Deuteronom 14:27 care spune ca israeli|ii
trebuiau sa Tmparta zeciuiala Tnchinata Domnului cu levi^ii61 prin
intermediul unor mese sacre.62
Cum pot fi reconciliate aceste prezentari atdt de diferite?
Unii exegeti, atat evrei cat si crestini, au aratat ca Tn Dt. 14:22-29
este vorba despre o a doua zeciuiala care era Tnchinata Domnului dupa ce
prima zeciuiala era adusa Tn conformitate cu prescriptia din Numeri 18.
Conform lui D. Critz,63 Jegea sfdnta hotaraste ca din orice fruct ce este
produs pe teritoriul lui Israel, sa se dea maaser (zeciuiala). Sunt patru
feluri de maaser:
1. Maaser Rison (zeciuiala I-a), care se dadea levifilor in anii I, II,
IV, si V.
2. Maaser $eni (zeciuiala a II-a), care se percepea si se conserva
pentru a fi consumata de insusi proprietarul ei, in orasul sfant
Ierusalim, in cele trei sarbatori de pelerinaj, Pesah, §evuot si
Sucot, tot in anii III, IVsi V;64
50 J. A. Thompson, op. cit, pag. 183.
61 In versetul 31 din Numeri 18, levi|ilor li se spune ca ei trebuie sa consume
zeciuiala Tn cadrul unor mese familiale, tara participarea unui alt israelit.
62 S. R. Driver, op. cit, pag. 169.
63 D. Critz, Misnaiot Tanhumin, Craiova, Institutul de Arte grafice .SemiticcT S.A..
s.a.
64 In Deuteronom 14: 22-29 nu exists nici o referin|a prin care sa se precizeze ca
aceasta zeciuiala trebuia perceputS sj conservata pentru a fi consumata de Tnsu?i
proprietarul ei, Tn ora§ul sfant Ierusalim, la cele trei sarbatori de pelerinaj: Pesah,

46 Legea zeciuielii in contextul carjii Deuteronom
3. Maaser Ani (zeciuiala saracului) data saracilor in amtl al Hi-lea
$i al Vl-lea;
4. Maaser min hamaaser (zeciuiala din zeciuiala), data de levifi,
cohanimilor, din zeciuiala pe care oprimesc in tofi anii."
S. R. Driver arata ca aceasta interpretare nu este consecventa nici
cu limbajul folosit in Deuteronom §i nici cu termenii Tn care Pentateuhul
vorbe§te despre zeciuiala. In sectiunea luata Tn discujie (Dt. 14:22 -29),
aceasta zeciuiala nu este prezentata ca ceva aditional. DacS autorul ar fi
intentional sa introduce Tn Deuteronom o referin^ cu privire la o a doua
zeciuiala, Tn maniera presupusS, acest fapt ar fi fost indicat Tn mod expres
prin termenii folosi^i. Este greu de imaginat ca o a doua zeciuiala ar fi fost
instituita Tn Deuteronom pentru prima data, fara ca sa existe m5car vreo
precizare explicits care sa indice acest lucru.65 O dovada Tn acest sens poate
fi adusa prin pericopa din Numeri 18:25-30. Aici Domnul precizeaza foarte
clar ca levitul atunci c&nd primea zeciuiala adusa de catre fratele sau, era
obligat sa ia a zecea parte din ea si s-o daruiasca preo|ilor, lui Aaron §i
urma§ilor sai.66
Pasajele din Numeri 18:20-3 si Deuteronom 14:22-29 nu se
contrazic unul pe celalalt, ci fiecare se completeaza Tn mod reciproc. Astfel,
Deuteronom 14:22-29 indica cu certitudine faptul ca fiecare israelit avea
datoria de a-I Tnchina Domnului zeciuielile sale. De asemenea, Tn
Deuteronom 14:22-29, se precizeaza la modul general continutul zeciuielii
§evuot $i Sucot, Tn anii I, II, IV $i V. Aceasta interpretare apartine unei perioade
mai tarzii din istoria Israelului (epoca iudaismului clasic) §i reprezinta, eel mai
probabil. o adaptare a legii zeciuielii din Deuteronom cap. 14 la conditiile sociale,
religioase §i economice de atunci. Acest pasaj indica foarte clar faptul ca tn
momentul Tn care israeiitul Tl onora pe Dumnezeu cu zeciuielile sale, aducandu-le
la sanctuar (sj nu cu prilejul vreunei alte sarbalori), el trebuia sa participe la o masa
sacrificiala compusa din acele roade ale pamantului si ale vitelor sale pe care le
Tnchina Domnului cu aceasta ocazie.
65 S. R. Driver, op. cit, pag. 170.
66 Maaser min hamaaser (zeciuiala din zeciuiala), data dc levifi, cohanimilor, din
zeciuiala pe care o primesc Tn to|i anii Tsj g3seste fundamentul Numeri 18:5-32.

Legea zeciuielii Tn contcxtul cartii Deuteronom 47
si se arata ca depunerea ei la sanctuarul central trebuia Tnsotita de o masa
sacrificiala ca semn al mul|umirii faja de Dumnezeu. La aceasta masa
trebuia sa participe atat israelitul cu familia sa cat si LevituI care nu avea
parte de mostenire Tn Israel. OdatS depusa la sanctuar, zeciuiala, Tn
conformitate cu Numeri 18:21 si 24, intra Tn posesia levi^ilor care aveau
datoria de a o administra spre acoperirea tuturor nevoilor lor. Din
zeciuielile primite, levi^ii trebuia sa le daruiasca preofilor, urmasilor lui
Aaron, a zecea parte din tot ce va ji mai bun, ca dar pentru Domnul
(Numeri 18:26-29).
6. v. 28. ,,Dupd trei ani (la sfdrsitul a trei ani) sd scofi afard toatd
zeciuiala din producfia ta din anul acela (anul a al treilea) si s-o asezi la
porfile tale."
v. 29. „£/ sd vind LevituI, cdci el mi are parte de mostenire cu tine,
si noul venit (sezonierul) (fdrd drept de mostenire), si orfamil, si vdduva
care (sunt) laporfile tale si sd mandnce si sdfie mulfumifi prin aceasta; sd
te binecuvdnteze Domnul Dumnezeul tdu in toatd mimca mdinilor tale pe
care o veiface." ' 28
^7; j??
Zeciuiaia din al treilea an trebuia scoasd afard din depozitele
proprietarului si asezatd67, eel mai probabil, Tntr-un depozit public, din
cetatea sa de rezidenja, la care avea acces Tntreaga comunitate Tn mod liber
(la porfile tale). S. R Driver este de parere ca un astfel de eveniment avea
67 Verbul poate sugera ideea ca acjiunea avea loc Tn mod public. (Vezi altc pasaje
in care este folosit acest verb. Dt 17: 5; 21: 19; 22:15)
29

48 Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom
loc In timpul unor festivitati publice organizate la initiative autoritatilor
locale.68
Expresia ,,toata zeciniala" reprezinta o atentionare impotriva
posibilitatii ca eel pu$in o parte din zeciuiala din acel an sa fie folosita in alt
scop decat eel mentionat in versetul 29.69
O precizare mai detaliata cu privire la scopul si felul in care trebuia
folosita aceasta zeciuiala se gase§te in Deuteronom 26:12-15,70 pasaj in
care acest al treilea an este numit anul zeciuielii. Aceasta zeciuiala
speciala71 era folosita pentru a acoperi nevoile materiale atSt ale levitilor72
cat si ale acelora din clasele sociale defavorizate, care deseori au determinat
compasiunea profefilor: orfanul si vSduva. De efectele binefacStoare ale
acestei masuri de protecfie sociala se puteau bucura si persoanele care nu
faceau parte din natiunea lui Israel. Termenul ebraic gher face referinta atat
la strainul care nu avea drept de mostenire in Israel cat si la acele persoane
care locuiau in mod temporar ?n vreuna din cetatile copiilor lui Israel
(sezonierii).
Versetul 29 accentueaza ideea potrivit cSreia exists un anumit grad
de interferare intre interesele lui Dumnezeu si satisfacerea nevoilor
68 S. R. Driver, op. cit, pag. 167.
69 Conform Dt 14: 29 si 26: 12 aceasta zeciuiala avea un scop caritabil.
70 La depunerea zeciuielii in acel depozit public israelitul trebuia sa spuna
urmatoarele cuvinte: ,,Am scos din casa mea ce este sfinfit. si I-am dat Levitului,
strainului, orfanuluT~§i vaduvei, dup5 toate poruncile pe care mi le-ai dat Tu; n-am
calcat, nici n-am uitat nici una din poruncile Tale. 14.N-am mancat nimic din
aceste lucruri in timpul meu de jale, n-am indepartat nimic din ele pentru vreo
Tntrebuintare necurata §i n-am dat nimic din ele cu prilejul unui mort; am ascultat
de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am lucrat dupa toate poruncile pe care mi
le-ai dat. 15.Priveste din loca§ul Tau eel sfant, din ceruri, si binecuvanteaza pe
poporul Tau Israel, §i |ara pe care ne-ai dat-o, cum ai jurat parintilor no§tri, fara
aceasta in care curge lapte §i miere."
71 Zeciuiala menjionata in versetele 28 ?i 29 a fost numita de catre autorita|ile
rabinice Maaser Ani - zeciuiala saracului. Aceasta era data saracilor in anul al I IT—
lea §i al Vl-lea.
72 Trebuie remarcat ca Levitul era o destinafie permanenta a zeciuielilor Tnchinate
Domnului.

Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom 49
existentiale ale persoanelor din clasele defavorizate. Dumnezeu li cerea
israelitului s5-L onoreze doar cu o mica parte din avufia sa pe care El Insusi
i-o daruise. Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu-si cerea acest drept ca
rezultat al firii Sale egoiste, ci aceasta doleanta izvora doar din grija Sa
providenjiala pentru cei napastuiti. In acest sens El a randuit zeciuiala din al
treilea an, cu scopul ca ea sa asigure resursele materiale prin intermediul
carora comunitatea israelita sa poata oferi un trai decent atat levijilor cat si
orfanului, vaduvei §i strainului.
In ultima parte a versetului 29, legiuitorul prezinta si motivul
pentru care trebuia tmplinita aceasta lege: ca ,ja te binecuvdnteze Domnul
Dumnezeul tdu in toata munca mdinilor tale pe care o veiface. Implinirea
cu rigurozitate a fiecarei prevederi cuprinsa in aceasta lege si purtarea de
grija fata de aproapele aflat In lipsuri erau fapte prin care Domnul era
onorat §i prin care era atrasa binecuvantarea divina in viata aceluia ce cu
inima buna accepta sa se puna" la dispozijia lui Dumnezeu.
IV. Concluzii
Despre cartea Deuteronom, se poate afirma, cu toata convingerea
ca ea reprezinta cuva"ntul lui Dumnezeu inspirat, d&ruit prin Moise natiunii
lui Israel. Moise a fost acela care a asternut in scris cuvintele acestei carti,
pe care mai apoi a daruit-o spre pastrare §i Tmplinire poporului ales inainte
de a intra Tn Tara Promisa.
Dupa cum s-a putut observa deja, paternitatea mosaica a
materialului cuprins in cartea Deuteronom trebuie acceptata ca un fapt real.
O redactare ulterioara a cartii Deuteronom poate fi luata Tn considerare,
tnsa nu mai tarziu de secolul al Xll-lea T. d. Hr.
Este foarte probabil ca regele Iosia sa se fi folosit de aceasta carte
pentru promovorarea reformelor sale religioase care aveau de-a face §i cu
proclamarea templului din Ierusalim ca singurul loc de Tnchinare pentru
Israel. Referinta deuteronomica cu privire la existent unui sanctuar central

50 Legea zeciuielii in contextul carjii Dcuteronom
nu poate fi ancorata in aceasta initiative a regelui iudeu, deoarece s-a putut
observa ca centralizarea inchinarii religioase devenise un fapt real, imediat
dupa cucerirea tarii promise. Chivotul legamantului era asociat cu prezenta
lui Dumnezeu, iar situarea chivotului intr-un anumit loc (de exemplu §ilo)
ii conferea acestuia un caracter primordial in ceea ce priveste Tnchinarea
religioasa a israelitului §i devenea Joculpe care l-a ales Domnul ca sa-si
a$eze Numele acolo". Astfel se poate constata ca acestei teorii, potrivit
careia cartea Deuteronom nu este altceva decat o colectie de materiale putin
mai vechi de secolul al Vll-lea T. d. Hr. (care au fost pastrate si compilate
de profeti sau preoti si care au fost scoase la iveala in vremea regelui Iosia),
n lipsesc chiar fundamentele istorice si biblice elementare, fapt ce impune
abandonarea ei.
Lipsita de insemnatate este si teoria care sustine ca aceasta carte
contine ideile utopice ale unor visatori irealisti din perioada postexilica.
Sustinatorii ei ignora §i cele mai evidente dovezi istorice si biblice. Ezra si
exponent Marii Sinagogi au initiat un program de reforma care avea la
baza Legea ce fusese data lui Moise. Potrivit traditiei iudaice Ezra a rescris
aceasta lege cu caractere siriene, insa nic§ieri nu se spune ca el ar fi autorul
Pentateuhului. Asemanarea existenta intre Pentateuhul ebraic si eel
samaritean, este o dovada in plus ca reforma lui Ezra, prin care a fost
promovata separarea definitivS si absoluta dintre evrei si samariteni, nu a
contribuit cu nimic la adaugarea unor noi elemente care sa diferentieze
continutul §i structura celor doua variante lingvistice ale Pentateuhului.
Cartea Deuteronom se dezvaluie pe sine ca o ultima cuvantare
tinuta de Moise Tnaintea poporului Israel, aflat acum la intrarea in Tara
Promisa. Noua generate avea nevoie sa auda cuvintele Domnului si sa fie
con§tientizata ca implinirea mesajului acestora urma sa-i asigure o viata
binecuvantata !n noua patrie. Pe malul Iordanului, batranul Moise, apasat
de povara anilor trecufi, prive§te spre acea generatie de israeli{i care a
crescut sub ochii sai §i-i tndeamna sa asculte intru totul de voia Domnului,
deoarece aceasta decizie urma sa le afecteze Tn mod fundamental existenta

Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom 51
lor. O data cu stabilirea in Canaan, natiunea lui Israel urma sa-si schimbe
felul de trai, trecand de la o viaja nomada la una sedentara. Dar nu acest
fapt provoca ingrijorarea lui Moise. in noua lor tara, israelitii se vor afla in
vecinStatea imediata a unor natiuni pSgane ale caror practici idolatre vor
gasi cu usurinja o buna primire in niste inimi nestatornice. De aceea Moise,
cu grija sa parinteasca, le adreseaza copiilor lui Israel cuvintele cartii
Deuteronom, sub forma unei predici determinative al carei scop era sa
miste inima si voinfa ascultatorilor pentru a lua cu statornicie marea
decizie: ,^ilege viafa, ca sa traiesti, tu si samdnfa ta" (Dt. 18:19)
felul carjii Deuteronom era acela de a dSrui na^iunii lui Israel
instructunile necesare pentru via|a sedentarS pe care o va duce in viitoarea
sa patrie. In timpul pribegei prin pustie israelijii si-au vazut existenfa in
stransa dependents de Dumnezeul lor, iar acest sentiment nu trebuia sa-i
paraseasca atunci cand se vor bucura de recolta pSmantului lor. Fiecare
evreu trebuia sa fie constient ca doar Domnul Dumnezeu ii inmul^ea
animalele, pe care le avea in posesie, si facea sa rodeasca pamantul pe care
il lucra. Zeii popoarelor din Canaan erau neputinciosi, iar adorarea lor
atragea blestemul din partea lui Dumnezeu. Practicarea zeciuielii era
semnul ca israelitul il recuno§tea pe Domnul ca sursa a binecuvantarii sale
si dovedea in mod public acceptul sau de a trai intr-o relate de dependents
cu Stapanul sau. Refuzarea unei astfel de practici era echivalenta cu o
declarable de independents fa^S de Dumnezeu si atrSgea dupa sine
blestemul.
Legea zeciuielii pune in evidentS intr-un chip binecuvantat natura
altruists a lui Dumnezeu si grija sa providentiala fa|S de copiii sai. Aceasta
dorintS a lui Dumnezeu, ca fiecare evreu sa-I inchine zeciuiala, nu poate fi
asemuita dorintei desarte a unui avar gata sa-i lipseascS pe altii de orice
bucurie. Prin intermediul legii zeciuielii, Dumnezeul lui Israel isi arata grija
Sa providen|iala fatS de cei lipsiti de mostenire in Israel. Domnul alesese
semintia lui Levi cu scopul de a-I sluji Lui in mod permanent si ii
interzisese in mod categoric si repetat sa aiba vreo mostenire printre

52 Legea zeciuielii in contextul car|ii Deuteronom
celelalte semintii. Levitilor le era incredinjata §i datoria de a le sluji frajilor
lor din punct de vedere spiritual, ca preoti inaintea Domnului. In acest
context, legea zeciuielii era destinata spre a acoperi toate nevoile materiale
ale levitilor pentru ca ei sa traiasc5 §i sa-§i poata desfa§ura activitatea in
cele mai bune conditii. Lor le era destinata zeciuiala an de an §i reprezenta
singura sursS pentru existen^a lor. Prin zeciuiala din al treilea an Domnul i§i
exprima grija Sa providentiala fata de vSduva s.i orfan. Clasele defavorizate
ale nafiunii lui Israel nu trebuia sa fie uitate atunci cand evreul se Tnchina
Domnului cu darurile sale. Prin aceastS masura de protectie sociala,
vaduvei §i orfanului le erau asigurate acele surse materiale care sa le faca
posibila supraviefuirea. Implinind aceasta porunca divina, israelitul
dovedea ca respects trecutul sau (vaduva) si se ingrijea de viitorul na{iunii
sale (orfanul-viitorul adult). Un fapt inovator pentru acea vreme era
includerea strainilor Tntre beneficiarii acestei masuri de protectie sociala. §i
ei trebuia sa fie lasati sS se bucure in al treilea an de binecuvantarea pe care
Dumnezeu a daruit-o poporului sau.
In masura in care aducerea zeciuielilor inaintea Domnului insemna
viata pentru levit, orfan, vaduva §i strain, oprirea lor era echivalenta cu o
condamnare la moarte a membrilor acestor categorii sociale. Israelitul
trebuia sa fie con§tient ca prin neasumarea obligatiilor ce i se reveneau il
necinstea pe Dumnezeu §i nu facea altceva decSt sa semneze sentinta
pentru un trai in saracie in dreptul levitului, orfanului, vaduvei si strainului.
Aceasta atitudine putea fi aducatoare de moarte §i era un veritabil semn ca
demnitatea umana era calcata in picioare. De asemenea, Dumnezeu il
atentiona pe fiecare israelit ca neimplinirea obligajiilor sale putea fi un
izvor de saracie pentru poporul sau73 iar traiul in lipsuri al levifilor aducea
cu sine vorbirea de rau a Numelui Sau in mijlocul celorlalte popoare din
Jara Canaanului.
73 Deuteronom 15: 5 ,,...la tine sa mt fie nici un sarac, caci Domnul te va
binecuvanta in farape care fi-o va da de mostenire Domnul, Dumne-eul tau..."

Legea zeciuielii in contextul cartii Deuteronom 53
In contextul Bisericii Crestine legea zeciuielii ?si pastreaza
nestirbita valabilitatea. §i in acest caz, a refine partea Domnului dovedeste
lipsa de preocupare a cresjinului in implinirea voii lui Dumnezeu. Domnul
lisus Ti avertiza pe ascultatorii sai ca orice atingere adusa Legii era
echivalenta cu propria excludere din Imparajia Cerurilor74 a celui care se
TndeJetnicea cu asemenea fapte75 (Matei 5: 18).
Insa, Mantuitorul subliniaza ideea potrivit careia slujirea din punct
de vedere material adusa lui Dumnezeu nu ar trebui limitata doar la ceea ce
spune Legea, ci presupune sacriflciu si jertflre de sine. Legea lui Moise li
cerea evreului sa I se Tnchine, an de an, lui Dumnezeu doar cu zeciuiala sa.
Prin Legea lui Hristos crestinului i se cere sa nu mai priveasca spre aceasta
norma, uneori aducatoare de formalism, ci sa-L slujeasca pe Creatorul sau
cu daruire de sine. Adevarata slujire adusa lui Hristos implica din partea
credinciosului o dedicare care sa depaseasca normele legii in facerea
binelui. Domnul lisus Hristos le spunea ascultatorilor sai ca neprihanirea
lor trebuie s-o depaseasca pe cea a fariseilor, care stiau sa-1 slujeasca lui
Dumnezeu doar m limitele legii, lasand astfel o multime de nevoi
neimplinite. Slujirea lui Dumnezeu, dupa principiile Imparatiei lui Hristos,
nu trebuie rezumata doar la atat cat spune Legea,76 ci Tnseamna daruire
personals77, chiar si din punct de vedere flnanciar, care sa depaseasca
obliga^ia: ,,Daca te si/e$te cineva sa mergi cu el o milci de loc, mergi cu el
Expresia tree? niD'pc era folosita uneori e catre evrei pentru a indica faptul era
mesianica nu va fi altceva decat o guvernare a cerului pe Pamant. Prin aceasta se
sublinia ideea ca lui Dumnezeu ti va aparjine conducerea gloriosului regal
futuristic. Berahot 2. 2, 5
Cel mai probabil, Mantuitorul lacea referinja la preocuparea carturarilor §i
fariseilor de a dezvolta legea orala
Domnul lisus Hristos nu anuleaza legea zeciuielii, prin a carei implinire
Dumnezeu este in continuare onorat, insa precizeaza ca un om dedicat lui
Dumnezeu nu trebuie sa se opreasca in slujirea sa la obligativitatea impusa de
Lege.
77 Matei 23: 23

54 Legeazeciuielii tn contextul carpi Deuteronom
doua." Prin acceptarea acestui mod nou de a sluji, dincolo de
obligativitatea ceruta de lege, Domnul Iisus Hristos ofera crestinului
libertatea de a hotari singur masura in care vrea sa se daruiasca pe sine si in
ce punct se va opri slujirea sa.
78Matei6:41