Incursiuni teoretice şi practice

naratorul omniscient: nu se implică în acţiune, rămâne anonim pe tot
parcursul naraţiunii; este un fel de demiurg al operei literare, stie tot, este
prezent peste tot, cunoaşte ce fac şi ce gândesc personajele.
Viziunea lui aupra operei literare este din spate (din dărăt), iar discursul
său este întotdeauna la persoana a III-a.
naratorul personaj: este cel care se implică cel mai mult în acţiune,
deoarece este şi personajul principal; el are o viziune limitată, nu poate
prezenta decât realitatea pe care o poate percepe.
Viziunea lui asupra operei literare este împreună cu, iar discursul se
realizează la persoana I dând impresia de subiectivitate.
naratorul martor: este implicat în naraţiune, fiind un personaj secundar
care asistă la anumite episoade sau care relatează un eveniment la care nu
a participat, dar pe care-l cunoaşte din relatarea unei alte persoane.
Viziunea lui asupra întâmplării şi asupra personajelor este foarte limitată,
relatarea la persoana a III-a ne arată că este absent din întâmplările
prezentate.
Acţiunea constituie subiectul operei epice şi constă în totalitatea evenimentelor,
întâmplărilor care se desfăşoară gradat, urmărind momentele subiectului. Momentele subiectului
sunt :
expozitiunea- momentul iniţial al unei naraţiuni, care ne furnizează
informaţii privind timpul şi locul actiunii, personajele implicate, statutul
lor social, etc;
intriga- o situaţie de dezechilibru, cauza care va determina modificarea
cursului evenimentelor; declanşază acţiunea propriu- zisă;
desfăşurarea acţiunii- momentul de cea mai mare întindere a acţiunii,
cuprinde prezentarea pe larg a evenimentelor şi întâmplărilor şi presupune
gradaţie ascendentă a acestora;
puntul culminant- momentul de maximă tensiune al naraţiunii, care
opreşte şirul întâmplărilor determinate de intrigă şi obligă la găsirea unei
soluţii.
8