Matematicieni români de pretutindeni - Societatea Română de ...

eviste sau a cărţilor publicate la edituri din Vest, ne-am găsit într-o situaţie similară
celei a profesorului Deac, situaţie care, deşi din alte motive, face practic imposibilă
alcătuirea unui dicţionar corespunzător ideii tradiţionale de astfel de lucrare. Desigur,
un colectiv de câteva zeci de matematicieni, care să lucreze minimum un an numai
pentru o astfel de lucrare, ar putea să o ducă la bun sfârşit. Este însă greu de presupus
că matematicieni activi şi-ar lăsa cercetarea pentru aceasta, iar cei care nu mai sunt
activi ar avea puterea şi calificarea să o facă. Aceasta ne-a întărit convingerea că, în
condiţiile date, o primă “aproximaţie” este singura realizabilă.
Problema criteriilor de includere în MRP s-a dovedit dificilă: numărul de
lucrări nu este relevant deoarece calitatea acestor lucrări diferă de la revistă la revistă.
Uneori importanţa unei lucrări apare doar după zeci de ani. Alteori, un preprint sau un
raport intern care, de regulă, nu se ia în consideraţie, poate să fie mai important decât o
lucrare publicată într-o revistă consacrată. Apoi, mai sunt grupurile care “stăpânesc”
anumite publicaţii şi-şi publică aproape în exclusivitate propriile lucrări.
Conservatorismul este şi el manifest mai mult la edituri ai căror referenţi, persoane mai
în vârstă, sunt mai puţin favorabili lucrărilor ce se înscriu în curente netradiţionale. În
schimb, la reviste dedicate acestor curente se publică masiv şi fără prea mare selecţie
până când domeniul ajunge să se contureze. Irelevant poate fi şi numărul citărilor, mai
ales în cazul persoanelor care nu lucrează în cadrul unui grup sau/şi când grupul său nu
este încă recunoscut. Semnalăm, de asemenea, timpii mari de aşteptare la reviste de
prestigiu şi banii necesari corespondenţei.
În condiţiile ţării noastre, afară de acestea, au mai fost şi probleme de
interdicţie ştiinţifică pe baze politice, acapararea comitetelor de redacţie ale revistelor
de către persoane partizane, obligarea cercetătorilor, în unele institute departamentale,
să adauge ca autori pe unii dintre şefi, imposibilitatea publicării datorită invocării
secretului chiar când nu era cazul, interdicţia, pentru mulţi matematicieni din România,
a trimiterii în străinătate a lucrărilor timp de peste 15 ani datorită izolării de Vest,
imposibilitatea, pe un timp de asemenea lung, pentru cvasitotalitatea matematicienilor
din România socialistă de a participa la conferinţe în străinătate şi, mai trist, chiar în
ţară.
În sfârşit, criteriul numeric poate fi derutant deoarece: unii colegi publică zeci
sau sute de lucrări, după acelaşi tipic, fără aport fundamental sau aplicativ. Alţii sunt
extrem de exigenţi cu ei înşişi şi preţuiesc atât de mult pe potenţialul cititor încât au o
producţie slabă numeric, dar valoroasă în conţinut. În plus, numărul lucrărilor publicate
(şi lungimea lor) diferă de la o ramură de matematică la alta.
IX