Matematicieni români de pretutindeni - Societatea Română de ...

distingerea autorilor români de cei străini şi, ca o consecinţă, a strecurării a încă unor
inexactităţi fie prin adăugarea, fie prin eliminarea unor disertaţii şi, corespunzător, a
unor matematicieni.
Problema distingerii contribuţiilor de matematică aplicată de cele de fizică şi
inginerie ne-a creat, permanent, dificultăţi şi a trebuit tratată diferit în diferite perioade
de timp. Cum criteriile de apartenenţă la matematică aplicată şi chiar la matematică sau
schimbat, pentru lucrările mai vechi de câteva decenii, am păstrat punctul de vedere
al evaluatorilor de atunci, în timp ce, pentru lucrări mai noi, am adoptat criteriul
folosirii unor metode noi. Nu împărtăşim punctul de vedere al unor colegi
matematicieni, care consideră drept matematică doar pe cea fără impurităţi din alte
domenii, care conţin rezultate noi de matematică şi, eventual, sunt extrem de tehnice.
Atunci, practic, s-ar elimina aproape toată matematica aplicată. În fond, punctul nostru
de vedere este acela adoptat în Vest, în care o lucrare, de aşa-zisă matematică înaltă,
care nu se face pe un model real şi care nu tratează probleme de interes în aplicaţii, este
un simplu exerciţiu de matematică şi nu matematică aplicată. În schimb, o alegere
judicioasă a unor efecte fizice şi o modelare matematică potrivită a unor concepte şi
legi fizice poate fi de importanţă covârşitoare în matematica aplicată.
Deşi nu ne-a preocupat ierarhizarea valorică a matematicienilor români,
anumite trăsături ale marilor matematicieni pot fi decelate cu uşurinţă de cititorul
avizat istoric. Acest fapt a determinat includerea unor observaţii legate de punctul de
vedere dominant în epoca în care a fost scrisă o lucrare. De exemplu, în anii '60, '70 şi
chiar '80, susţinerea unei teze sub conducerea unei mari personalităţi şi la o vârstă cât
mai mică era un indiciu sigur de valoare a autorului ei. Mai târziu, au intervenit factori
politici şi sociali care au împiedicat pe mulţi colegi să susţină teza de doctorat mai
devreme, astfel că, după Revoluţie, s-au obţinut destul de multe titluri binemeritate de
doctor în matematică de către persoane nu tocmai tinere. În schimb, în ultimii ani,
situaţia normalizându-se în mare măsură, mai ales prin posibilitatea obţinerii de
doctorate în Vest imediat după terminarea studiilor universitare, ne întoarcem,
oarecum, la situaţia de dinainte când un doctorat obţinut de un tânăr relevă o
potenţialitate matematică de netăgăduit. Numai că, şi aici, există baiuri; unii studenţi
sau colegi de-ai noştri au obţinut titlul de doctor în străinătate dar nu neapărat la
universităţi de prestigiu şi nu neapărat cu conducători ştiinţifici de mare valoare. De
aceea, şi în aceste cazuri, se impune mare atenţie în evaluarea colegilor. Cunoaştem
cazuri de tineri care nu au trecut examenul de admitere, să zicem la Universitatea din
oraşul X, l-au luat, în principal pe relaţiile de prietenie ale părinţilor, la Universitatea
XI