Matematicieni români de pretutindeni - Societatea Română de ...

Am lăsat, în suspensie, problema definirii actuale a matematicianului ca un
creator de matematică, subînţelegând, totuşi, că acesta poate fi cercetător sau/şi cadru
didactic universitar. În acest sens, în MRP, apar atât cercetători, cât şi profesori. Am
sperat că, la recentul Congres al Matematicienilor Români din 2003, se vor dezbate
numeroase probleme de mare interes actual pentru comunitatea matematicienilor
români de pretutindeni: definirea matematicianului, raportarea sa la ambiantul socioeconomic,
redefinirea relaţiei matematică pură - matematică aplicată, dinamica din
ultimul deceniu a direcţiilor principale de cercetare matematică în lume şi, în condiţiile
din aceste ţări, a posibilităţii matematicienilor din România şi Republica Moldova de a
se orienta spre aceste direcţii, cum s-ar putea recupera deficitul informaţional, care ar fi
marile subiecte de matematică pură şi aplicată de menţionat şi/sau de introdus în
curricula universitare, problema tratărilor supertehnicizate şi cea a celor concrete dar
cu aparat matematic mai modest şi stringent cerute de aplicaţii majore din ecologie,
energetică nucleară, aviatică, sănătate, economie, poziţia informaticii faţă de
matematica pură şi aplicată etc. Toate aceste probleme ar fi fost importante pentru
tinerii matematicieni cărora, deocamdată, cei mai în vârstă le asigură mediul în care
vor răsări marile lor idei de mâine şi din care va renaşte renumitul învăţământ
românesc de matematică. Speranţa noastră nu s-a îndeplinit, Congresul excluzând în
mare parte tinerii, atât prin neinvitarea lor la lucrări cât şi printr-o problematică
orientată mai degrabă spre trecut.
Revenind, grosso-modo, matematicienii contemporani sunt, în primul rând,
creatorii de matematică (concepte, metode, teorii), absolvenţi ai unei facultăţi de
matematică şi care au un doctorat în matematică. Aceştia sunt posesori ai unei culturi
matematice şi ai unei specializări profunde într-o ramură de matematică.
Orientarea matematicii către aplicaţii dificile şi către calculul cu ajutorul
calculatorului ne-a obligat să includem în categoria matematicienilor şi pe doctorii în
matematică, absolvenţi ai unor facultăţi altele decât de matematică, e. g. fizică,
inginerie, şi pe cei în informatică. Menţionăm că, până acum doi ani, în România,
informaticienii puteau fi doar doctori în matematică, neexistând titlul de doctor în
informatică. Astfel, matematicienii aplicaţi au la bază fie o facultate de matematică, fie
o alta în care, în procesul de formare, matematica ocupă un loc determinant. Studiile
lor privesc probleme concrete, complexe şi dificile, în care se aplică metode şi rezultate
noi de matematică, inaccesibile marii mase de (specialişti) nematematicieni. Uneori,
forţaţi de problema concretă pe care trebuie să o rezolve, ei introduc concepte noi de
XIII