Inventarul speciilor non- native de peşti din apele ... - Editura Bioflux

Pavari (1916), Mayr (1925), Maleev (1933) (citaţi în Falka et al 2006). Este o temă dezbătută
şi de către Charles Darwin (1859) în lucrarea bine cunoscută “Originea speciilor”. Literatura
de specialitate a ajuns sa numere astăzi sute de articole şi cărţi pe această temă. În literatura
științifică de specialitate din România, primele abordări ale temei se leagă de numele lui
Grigore Antipa, în lucrarea cu titlul: “Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi
sistematice în apele României”, urmată de mai multe lucrări, ca de exemplu “Aclimatizarea
unor noi specii de peşti valoroşi în apele României” (Antipa, citat de Falka 2006).
La baza fenomenului a stat conceptul de nişă ecologică (aceasta însemnând toate
dimensiunile spaţio-funcţio-temporale ale speciei în mediul ei de viaţă) şi conceptul de nişă
goală. A existat concepţia, şi încă mai există după părerea unora, că în natură sunt resurse pe
care nu există specie specializată în ecosistemul dat, şi că omul ar putea optimiza producţia
acestor ecosisteme prin introducerea unor specii din alte ecosisteme pentru a valorifica
resursele din nişele ecologice goale.
De fapt conceptul de nişă ecologică goală era şi este un slogan lipsit de conținut, care
încearcă să raţionalizeze translocările şi aclimatizările de specii noi dintr-un punct de vedere
ecologic, pentru a linişti ecologiştii şi opinia publică. Este un slogan gol, deoarece nu
cunoaştem încă metabolismul integrat al ecosistemelor în asemenea măsură încât să putem
afirma că există resurse care nu au utilizatori într-un sistem ecologic. De fapt, termenul de
nişă a fost foarte intens criticat şi s-a dovedit a fi lipsit de sens (Falka 2006; Iacob 2008).
Se presupune că primele translocări de specii au avut loc circa 6000 de ani î.e.n., în
Neolitic (Webb 1985). Introducerea de noi specii de peşti a avut la bază diferite considerente
(tabelul 6), scopul acvacol situându-se pe primul loc (tabelul 6 şi figura 13), dar la fel ca şi în
cazul altor grupe taxonomice, de multe ori a avut efecte adverse.
După cum se vede în tabelul 7, în Europa s-au introdus multe specii exotice, dar pe de
altă parte regiunile colonizate de europeni au primit la rândul lor specii noi (figura 14). În
ceea ce priveşte Asia, Africa şi Oceania, fenomenul s-ar putea să fie mult mai accentuat decât
reiese din statistică, dar a fost insuficient studiat (Falka et al 2006; Iacob 2008).
27