Inventarul speciilor non- native de peşti din apele ... - Editura Bioflux

caracudei (Carassius carassius), explicaţia fiind aceea ca primul este mai euribiont şi ocupă
nişa trofică a celui de-al doilea (care este o specie indigena). Carasul poate fi considerat o
specie invazivă şi totodata inamicul numarul unu al altor specii de ciprinide, precum crapul,
datorită faptului că femelele de caras intra în sezonul reproductiv înaintea femelelor altor
specii de ciprinide, folosind masculii acestora pentru reproducerea ginogenetică. Astfel,
femelele de crap rămân fără parteneri de împerechere în momentul maturării icrelor.
Fig. 19. Carasul argintiu - Carassius auratus gibelio sau Carassius gibelio
Bibanul soare (Lepomis gibbosus Linnaeus 1758, figura 20) aparţine familiei
Centrarchidae, originara continentului nord-american, din bazinul superior al fluviului
Mississippi, Marile Lacuri şi bazinul Oceanului Atlantic de la St. Lawrence până în Carolina
de Sud (Bănărescu 1964). Bibanul soare (sorete, sticlete, regina-bălţii, peşte cu trei culori, sau
caras galben) a fost importat în Europa mai întâi în Franţa (în 1887) şi Germania (în 1890) ca
peşte ornamental. Din Germania s-a extins prin Rin, Oder şi Dunăre spre răsăritul Europei. În
apele Bulgariei a fost semnalat în 1921 în balta Svisciova, aflată în legătură cu Dunărea
(Cărăuşu 1952). La noi a fost semnalat în scris pentru prima dată de către Buşniţă (1929), dar
Băcescu (1942) ne spune că specia a fost văzută la noi încă din 1918 de către marele naturalist
român Grigore Antipa. De atunci s-a răspândit în toate bălţile regiunii inundabile şi în cursul
inferior al râurilor ce se varsă în Dunăre şi chiar în unele lacuri litorale (Popovici 1942). La
ora actuală bibanul soare este prezent în marea majoritate a ecosistemelor acvatice dulci de la
noi din ţară (mai puţin în cele montane) şi în cursul inferior al râurilor, mai ales pe braţele
47