1 Repere conceptuale în abordarea dezvoltării urbane - Centrul de ...

inteligent se concentrează aşadar asupra funcţiilor de bază ale insulei inovative;
tehnologiile TI şi spaţiile virtuale trebuie să fie dezvoltate în relaţie cu funcţiile cercetării,
finanţării dezvoltării tehnologice, transferului tehnologic, serviciilor de dezvoltare a noi produse şi
colaborării tehnologice în implementarea inovaţiilor.
În oraşele digitale conexiunea dintre spaţiul digital şi cel real se petrece în cazul tuturor
funcţiilor oraşului, acolo unde acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi prezintă o
utilitate socială: în transport, la lucru, în casă, în servicii şi în petrecerea timpului liber. Pentru
fiecare funcţiune a oraşului transferată în spaţiul virtual, o parte din realitatea sa, din adevărata
sa substanţă şi relaţiile ce o conectează la alte funcţiuni este transferată în spaţiul virtual
propriu - exemplul e-banking-ului sau unor aplicaţii de e-commerce.
În schimb, într-un oraş inteligent, conexiunea dintre spaţiile real şi virtual este mult
limitată. Principiul transferului funcţiilor reale în spaţiile virtuale este menţinut, dar aceasta
priveşte numai funcţiile legate de cunoaştere, cercetare, training şi dezvoltare tehnologică.
Aceste funcţii, pe măsură ce incorporează un grad mare de informaţie, devin un cămp matur
pentru utilizarea TI, al managementului cunoştinţelor şi al tehnologiilor
comunicaţiilor de la distanţă. Funcţiunile primare, care pot fi desfăşurate în spaţiul virtual, sunt
omoloagele celor cinci funcţii ce formează mediul inovativ:
cercetarea şi dezvoltarea tehnologică,
finanţarea inovaţiei,
transferul tehnologic,
serviciile de dezvoltare de produs şi proces productiv,
cooperarea şi networking-ul tehnologic.
1.3.5. Componentele unui oraş inteligent
Un oraş inteligent este o insulă (comunitate) inovativă tehnologică ce integrează funcţii
reale şi digitale de dezvoltare inovativă. Aceste funcţii sunt derulate în paralel în ambele spaţii, cu
interacţiune umană directă în spaţiul real şi interacţiune virtuală via TI şi tehnologii de
telecomunicaţii în spaţiul virtual.
Prin corelarea elementele menţionate putem indica cele trei componente de bază ale unui oraş
inteligent:
insula inovativă formată de comunitatea de oameni şi de activităţile de
producţie, de schimb şi alte activităţi;
sistemul inovativ virtual ce conţine instrumentele de gestiune a
cunoştinţelor şi sistemul TI de furnizare a informaţiilor şi serviciilor de
inovare şi
conexiunile dintre sistemele inovative real şi virtual, cu alte cuvinte,
utilizarea celui din urmă de către comunitatea ştiinţifică a insulei
inovative; aceste elemente leagă cele două spaţii dând naştere noului
sistem inovativ real-virtual.
Insula inovativă este un punct de referinţă pentru un oraş virtual. Formele simple ale insulei
inovative sunt clusterele de industrii sau servicii, districtul industrial flexibil, parcul ştiinţific,
parcul tehnologic, şi centrul inovativ. Formele mai complexe sunt cele create prin aglutinarea
insulelor inovative simple în tehnopoli şi sisteme regionale inovative.
Orice insulă inovativă este legată de comunitatea reală de oameni de ştiinţă şi producători, de
mediul în care relaţiile sociale transformă cunoaşterea ştiinţifică în noi produse, de locul în care
se reînnoiesc constant schimburile economice şi procesele productive.
Sistemul inovativ virtual are două dimensiuni: tehnologiile de management ale
cunoştinţelor şi inovaţiilor şi sistemul informaţional pentru operarea online a cunoştinţelor
şi funcţiilor inovative.
29