Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

Filmul surd în România mută
care mulţimile de figuranţi sunt foarte bine conduse, filmarea
scenelor de luptă dă o senzaţie acută de real, montajul
asigură ritmul şi suspansul care ţin spectatorul cu sufletul
la gură. Critica sesizează schimbarea majoră :
Americanii sunt maeştri la punerea în scenă a mulţimilor,
a bombardamentelor, a bătăliilor. Explozii de mine
marine, ambulanţe care sar în aer, foametea, noroiul, nimic
din ororile războiului nu e lăsat deoparte. Ritmul frenetic
de montaj, 60 de imagini pe minut în anumite momente,
urmăreşte să ne dea, şi reuşeşte, impresia de tumult, de
cutremur şi de ubicuitate (revista Filma).
Ochiul e uimit de o succesiune de scene admirabil
construite şi de o realitate care te prinde. Ştim bine că e
imposibil sau, măcar, interzis de a turna pe front o bătălie
atât de înverşunată ca aceea pe care ne­o arată filmul. Şi
totuşi, iluzia e atât de puternică, încât ieşi din sală complet
bulversat (Hebdo‑Film) 1 .
Succesul acestor filme spectaculoase, care ţineau spectatorii
cu sufletul la gură, a produs schimbări majore în
modul european de a face cinema, anunţând dominaţia
postbelică a Hollywoodului asupra bătrânului continent.
Nevoile propagandei de război au influenţat însuşi cinematograful.
În urma unei comenzi a guvernului englez pentru
realizarea unui film care să îndemne la intrarea Statelor
Unite în război, D.W. Griffith se duce de câteva ori pe front
ca să toarne secvenţe documentare. Între timp însă, America
intră în război (aprilie 1917), fapt care îl determină să
schimbe scenariul. Toarnă totul la Los Angeles în opt săptămâni,
montează într­o lună şi distribuie Hearts of the
World în martie 1918. Dincolo de procedeele pe care le
consacrase în The Birth of a Nation şi Intolerance, montajul
paralel, suspansul şi „salvarea în ultimul minut”, ceea ce i­a
1. Ibidem, pp. 56­57.
27