ARTA RUGĂCIUNII, Teofan Zăvorâtul - Prietenii Sfântului Munte Athos

Teofan Zăvorâtul Arta rugăciunii
"Toate aceste lucruri servesc pentru a întreţine focul acesta, flacăra Duhului" (Sf. Ioan Gură
de Aur).
Din primul moment de trezire şi întâlnire a omului cu harul, gândirea conştientă a omului şi
aspiraţiile trec de la creatură la Creator, de la tot ceea ce e pământesc la cele cereşti, de la ceea ce e
temporar la ceea ce e etern. Acolo se găseşte comoara lui, şi tot acolo şi inima lui. Pe acestea speră
a le avea într-o zi. Această transplantare a comorii omului şi a dorinţelor inimii lui este una din
trăsăturile esenţiale ale duhului arzător. Ea face din om un pelerin pe pământ, în căutarea patriei
sale, Ierusalimul ceresc. De aceea zice Apostolul: "Dacă aţi înviat cu Hristos (adică sunteţi ridicaţi
în duh prin harul lui Hristos), căutaţi lucrurile de sus, acolo unde se află Hristos, care stă la dreapta
lui Dumnezeu. Puneţi-vă afecţiunea în lucrurile de sus, nu în cele ale pământului, pentru care sunteţi
morţi, şi având viaţa ascunsă cu Hristos în Dumnezeu" (Coloseni 3:1-3).
4.3.3 De ce nu ardem în duh
"A arde în duh…". Noi toţi am primit harul la Botez şi trebuie să ardem în duhul care e
animat de harul Duhului Sfânt. De ce totuşi nu ardem în duh? Pentru că suntem ocupaţi cu afacerile
noastre şi cu cele ale acestei lumi. Trebuie să luăm cunoştinţă de reaua orientare a scopurilor
noastre spre cele pământeşti şi trecătoare. Totodată trebuie să intrăm tot mai adânc în contemplarea
a ceea ce e dumnezeiesc, sfânt, ceresc şi veşnic. Lucrul cel mai important este a acţiona într-o
manieră cu adevărat spirituală. Astfel duhul va începe să ardă în noi şi darul harului care rămâne în
noi se va dezvolta şi va aduce căldura în inima noastră.
Sf. Ioan Gură de Aur zice: "De vei face astfel, vei atrage Duhul; şi când Duhul se va sălăşlui
în tine, El te va face arzător. Şi când vei fi înflăcărat de Duhul şi de dragoste, atunci totul îţi va
deveni uşor. N-ai observat cum taurul devine teribil când simte focul în spatele său? Tot aşa vei fi şi
tu de nesuportat demonului, dacă vei păstra aprinse aceste două torţe: a harului şi a iubirii."
Fericitul Teodoret zice: "Apostolul numeşte Duh un dar (adică un dar al harului care animă
duhul nostru) şi el ne porunceşte să hrănim acest dar prin râvna noastră, aşa cum se alimentează
focul cu lemne - adică să-l hrănim cu meditarea lucrurilor dumnezeieşti şi cu acţiuni duhovniceşti."
4.3.4 Singurătate, rugăciune, meditaţie
Lepădaţi tot ceea ce poate stinge această mică flacără care începe să ardă în voi şi
înconjuraţi-vă de tot ceea ce poate să o hrănească şi să o transforme într-un foc aprig.
Stai în singurătate, roagă-te, reflectează la ceea ce ai de făcut. Regula de viaţă, ocupaţia,
lucrul pe care îl abordezi când eşti în căutarea harului, sunt de asemenea ajutoare puternice pentru a
dezvolta în voi acţiunea harului care începe să se facă simţit.
Ceea ce ai nevoie acum este să fii singur, să te rogi şi să meditezi. Singurătatea trebuie să
devină reculegere, rugăciunea să fie profundă, iar meditaţiile mai intense.
4.3.5 O inimă arzătoare
Ţelul unic al sfinţilor şi Părinţilor era de a aduce inima lor la înflăcărare pentru a-l iubi pe
Domnul. Dumnezeu doreşte inima, pentru că în ea se află izvorul vieţii. Acolo unde e inima, acolo
sunt conştiinţa, atenţia, mintea; acolo se află tot sufletul. Când inima este în Dumnezeu, tot omul
este în Dumnezeu şi el rămâne constant înaintea Lui în adoraţie în duh şi adevăr.
Pentru sufletele serafice, acest foc se aprinde uşor, căci aceşti oameni se dedică cu râvnă pe
calea închinării.
Pentru alţii, dimpotrivă, totul se produce încet. Fie că provine din indolenţa lor naturală, fie
că aceasta este intenţia lui Dumnezeu pentru că drumul lor este diferit.
4.3.6 Cum să aprinzi în inima ta o flacără continuă
Aşa cum frecarea lemnului de lemn dezvoltă căldură şi chiar foc, tot astfel e şi în viaţa
spirituală. Frecarea necesară este lupta şi tensiunea vieţii ascetice şi de rugăciune lăuntrică către
Dumnezeu.
48