ECONOMIE INTERNATIONALA.pdf - iebamaster.ro

FOTA CONSTANTIN 

<strong>ECONOMIE</strong> INTERNAłIONALĂ 

(INTERNATIONAL ECONOMICS) 

- trecut, prezent, viitor -

PROF. UNIV. DR. FOTA CONSTANTIN 

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA 

<strong>ECONOMIE</strong> INTERNAłIONALĂ 

(INTERNATIONAL ECONOMICS) 

- trecut, prezent, viitor - 

Tratat universitar 

Editura Universitaria 

Craiova 2008

ReferenŃi ştiinŃifici: 

Prof. Univ. dr. Costea Munteanu – ASE Bucureşti 

Prof. Univ. dr. Maria Cartas – Institutul de Economie Mondială 

Academia României 

Economie internaŃională 

(International Economics). 

Toate drepturile aparŃin autorului.

Cuprins 5 

CUPRINS 

INTRODUCERE. OBIECTUL ŞI METODELE DE 

STUDIU ALE <strong>ECONOMIE</strong>I INTERNAłIONALE 

CA ŞTIINłĂ ……………………………………………. 

1. Economia naŃională bază a economiei internaŃionale… 

2. Economia internaŃională ca sistem al relaŃiilor 

economice internaŃionale …………………………….. 

3. Economia internaŃională ca ştiinŃă …………………… 

11 

11 

14 

16 

PARTEA ÎNTÂI. COMERłUL INTERNAłIONAL 

ŞI POLITICA COMERCIALĂ ....................................... 

CAPITOLUL I. TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI 

INTERNAłIONAL ................................................................... 

1. Mercantilism (modelul William Petty, Thomas Mun şi 

Antoine de Montchrétien) …………………………….. 

2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith) ……………… 

3. Avantaj comparativ (modelul David Ricardo) ………... 

CAPITOLUL II. TEORIA MODERNĂ A COMERłULUI 

INTERNAłIONAL .................................................................. 

1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli Heckscher - Bertil 

Ohlin) …………………………………………………. 

2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor (modelul 

Paul Samuelson - Ronald Jones) ……………………… 

3. Modelul standard al comerŃului (modelul Paul 

Krugman – Maurice Obstfeld) ……………………….. 

4. Avantajul competitiv (modelul Michael Porter) ……… 

CAPITOLUL III. POLITICA COMERCIALĂ ……………. 

1. Concept, tipologie, instrumente ………………………. 

2. Politica tarifară ………………………………………... 

23 

23 

24 

25 

30 

42 

42 

45 

50 

54 

63 

63 

65

6 Constantin Fota – Economie internaŃională 

3. Politica netarifară ……………………………………. 

4. Politica de promovare şi de stimulare a exportului ….. 

CAPITOLUL IV. ŞTIINłA POLITICII COMERCIALE … 

1. Cazul de comerŃ liber …………………………………. 

2. Cazul de protecŃionism ……………………………….. 

CAPITOLUL V. NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE 

POLITICĂ COMERCIALĂ ………………………………… 

1. Bilateralism …………………………………………… 

2. Multilateralism (GATT) ……………………………… 

3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) …………. 

CAPITOLUL VI. REGIMURI COMERCIALE 

PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA ECONOMICĂ …… 

1. Baza juridică şi tipologia regimurilor preferenŃiale …... 

2. Teoria uniunilor vamale şi integrării economice …….. 

CAPITOLUL VII. REGIMURI PREFERENłIALE ŞI 

GRUPĂRI REGIONALE INTEGRAłIONISTE IN 

PRACTICĂ …………………………………………………… 

1. Uniunea Europeană (UE) …………………………….. 

2. Acordul de Liber-Schimb Nord-American (NAFTA) ... 

3. Sistemul generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV) ….. 

68 

72 

84 

84 

90 

100 

101 

103 

107 

116 

116 

123 

133 

134 

147 

148 

PARTEA DOUA. FLUXURILE INTERNAłIONALE 

DE FACTORI …………………………………………… 

CAPITOLUL VIII. PIAłA INTERNAłIONALĂ A 

CAPITALULUI ………………………………………………. 

1. Eurovalute ……………………………………………. 

2. OperaŃiuni pe piaŃa capitalului ……………………….. 

3. Centrele financiare off-shore ………………………… 

155 

156 

157 

159 

163

Cuprins 7 

CAPITOLUL IX. INVESTIłII DE CAPITAL IN 

STRĂINĂTATE ……………………………………………… 

1. Conceptul de investiŃie ……………………………….. 

2. Formele investiŃiilor în străinătate …………………… 

3. EvoluŃia investiŃilor în străinătate ……………………. 

4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine ……………………… 

CAPITOLUL X. COMPANIILE TRANSNAłIONALE 

(MULTINAłIONALE) ………………………………………. 

1. Conceptul de companie multinaŃională ………………. 

2. Cauzele apariŃiei şi extinderii companiilor …………… 

3. EvoluŃii recente ale companiilor multinaŃionale ……… 

4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor multinaŃionale …… 

CAPITOLUL XI. MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A 

FORłEI DE MUNCĂ ……………………………………….. 

1. Procesul migratoriu …………………………………… 

2. MigraŃia forŃei de muncă ……………………………… 

3. Efectele migraŃiei internaŃionale in procesul 

globalizării ……………………………………………. 

PARTEA A TREIA. ECONOMIA DESCHISĂ ŞI 

CURSUL DE SCHIMB ………………………………… 

CAPITOLUL XII. BALANłA DE PLĂłI …………………. 

1. Contul venitului naŃional ……………………………... 

2. BalanŃa de plăŃi ………………………………………. 

CAPITOLUL XIII. CURSUL DE SCHIMB ……………….. 

1. EsenŃa cursului de schimb …………………………….. 

2. Teorii privind cursul de schimb ………………………. 

3. Politica macroeconomică şi cursul de schimb ……….. 

4. IntervenŃia valutară şi cursul de schimb ……………… 

173 

173 

174 

177 

179 

184 

184 

185 

186 

190 

200 

201 

201 

203 

210 

212 

212 

215 

224 

224 

226 

231 

235


CAPITOLUL XIV. PIAłA VALUTARĂ …………………... 

1. Structura şi actorii pieŃei valutare ……………………. 

2. Tipologia tranzacŃiilor valutare ………………………. 

3. Factorii care influenŃează evoluŃia cursurilor valutare .. 

241 

242 

249 

258 

CAPITOLUL XV. SISTEMUL MONETAR 

INTERNAłIONAL ………………………………………….. 

1. Gold standard (etalon aur) ……………………………. 

2. Sistemul Bretton-Woods şi Fondul Monetar 

InternaŃional (FMI) …………………………………… 

3. Sistemul de cursuri flotante …………………………... 

4. Uniunea Economică şi Monetară (UEM) …………….. 

265 

266 

268 

271 

276 

PARTEA A PATRA. PROBLEME ECONOMICE 

MONDIALE CURENTE ……………………………….. 

284 

CAPITOLUL XVI. łĂRILE DEZVOLTATE ŞI 

POLITICA INDUSTRIALĂ ………………………………… 

1. Rolul statului în economie ……………………………. 

2. Politica industrială ……………………………………. 

3. Argumentele pro şi contra politicii industriale ……….. 

4. Noi teorii economice …………………………………. 

284 

286 

290 

296 

306 

CAPITOLUL XVII. łĂRILE IN CURS DE 

DEZVOLTARE ŞI DATORIA EXTERNĂ ………………… 

1. Trăsături macroeconomice ale Ńărilor in curs de 

dezvoltare……………………………………………… 

2. Strategii pentru dezvoltarea economică ………………. 

3. Dialog şi negocieri Nord-Sud ………………………… 

4. Managementul datoriei externe ………………………. 

315 

316 

317 

321 

326

Cuprins 9 

CAPITOLUL XVIII. łĂRILE IN TRANZIłIE ŞI 

REFORMA ECONOMICĂ ………………………………….. 

1. Sisteme politice şi economice ………………………… 

2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria economcă modernă 

3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la capitalism ….. 

4. Cazul României ………………………………………. 

5. Perspective ale procesului tranziŃiei ………………….. 

338 

340 

342 

345 

349 

352 

CAPITOLUL XIX. TENDINłE DE GLOBALIZRE A 

<strong>ECONOMIE</strong>I INTERNAłIONALE CA SISTEM DE 

RELAłII ECONOMICE DINTRE STATE ……………….. 

1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului internaŃional …… 

2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor internaŃionale …. 

3. RelaŃiile economice internaŃionale şi progresul 

economic ……………………………………………… 

4. Cauzele globalizării activităŃilor economice …………. 

5. Globalizarea şi creşterea economică …………………. 

358 

359 

361 

362 

364 

370 

CAPITOLUL XX. DEZVOLTARE DURABILĂ ………….. 

1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă ………………. 

2. Problema energiei …………………………………….. 

3. EficienŃă energetică …………………………………… 

4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor ………………… 

5. Biologie ………………………………………………. 

6. Economie şi societate viabilă ………………………… 

380 

381 

383 

388 

391 

395 

399 

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ .............................................. 406 

INDEX GRAFICE ŞI FIGURI ............................................... 407 

INDEX TABELE ...................................................................... 408


BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 410 

DE ACELAŞI AUTOR ............................................................. 412

Introducere 11 

INTRODUCERE 

Obiectul şi metodele de studiu ale 

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă 

În limbajul uzual folosim o serie de termeni şi 

concepte într-un sens mai mult sau mai puŃin diferit 

decât cel riguros ştiinŃific. Este şi cazul termenilor 

“economie naŃională” şi “economie internaŃională”. 

De aceea, pentru început vom defini în sens strict 

economic noŃiunile de “economie naŃională” ca 

sistem de activităŃi economice din cadrul unui 

teritoriu delimitat ca Ńară, “economie internaŃională” 

sau “mondială” ca sistem de relaŃii economice dintre 

Ńări şi “economie” sau “economie internaŃională” ca 

ştiinŃă a economiei generale sau în mod particular a 

economiei internaŃionale. 

1. Economia naŃională – bază 

a economiei internaŃionale 

Economiile naŃionale au apărut odată cu 

formarea pieŃelor interne, a naŃiunilor şi a statelor. 

Ca entitate, economia naŃională rezultă din 

dezvoltarea schimbului reciproc de activităŃi între 

membrii unei comunităŃi pe un teritoriu delimitat ca 

stat, ca urmare a accentuării diviziunii interne a 

Schimb intern 

de activităŃi

12 

Economia 

naŃională 

entitate 

łări dezvoltate, 

Ńări în 

dezvoltare 

Constantin Fota – Economie internaŃională 

muncii. Ca structură, economia naŃională 

reprezintă totalitatea ramurilor de activitate 

economică existente la un moment dat, în strânsa 

lor interdependenŃă manifestată prin intermediul 

pieŃei. 

Aşadar, economia naŃională este o entitate, 

reprezentând ansamblul de activităŃi economice 

desfăşurate în cadrul unui stat, asupra cărora 

acŃionează reglementări cu caracter economic 

proprii statului respectiv. 

Premisele existenŃei economiei naŃionale 

sunt: teritoriu (teren), populaŃie (forŃă de muncă), 

aparat de producŃie (capital), ca factori ai bazei 

economice; organizare statală (guvern) şi 

reglementări economice (politică economică), ca 

elemente ale suprastructurii. 

CondiŃiile funcŃionării eficiente a economiei 

naŃionale sunt: utilizarea cât mai completă a 

factorilor de producŃie, alocarea eficientă a 

resurselor la nivel macro şi microeconomic şi 

asigurarea unei dezvoltări durabile, care să Ńină 

cont de generaŃiile viitoare. 

Economiile naŃionale se prezintă într-o mare 

diversitate. Ele pot fi, totuşi, clasificate după două 

criterii: nivelul de dezvoltare economică şi 

sistemul economic şi social. 

După primul criteriu, operând cu indicatorul 

sintetic produsul intern brut (PIB) pe locuitor, 

există: Ńări dezvoltate (SUA, Canada, Ńările 

Uniunii Europene (27), Ńările AsociaŃiei Europene 

a Liberului Schimb (4), Japonia, Australia, Noua 

Zeelandă, în total 35 de Ńări); Ńări cu nivel mediu 

de dezvoltare sau nou industrializate (Coreea de 

Sud, Taiwan, de exemplu); Ńări în curs de 

dezvoltare (peste 160), cu un subgrup de 25 de Ńări 

cel mai puŃin dezvoltate (India, Egipt, Argentina, 

de exemplu, iar din categoria “celor 25“ 

Bangladesh, Zambia, Ecuador, de ex).


În cadrul noilor strategii economice externe a 

fost identificat un grup de Ńări cu un puternic 

potenŃial de expansiune în următorii 10-20 de ani şi 

spre care Ńările dezvoltate îşi îndreptă eforturile de 

promovare a exporturilor şi investiŃiilor, din care fac 

parte: China, India, Thailanda şi Malayezia din Asia; 

Mexic, Brazilia, Argentina şi Chile din America 

Latină; Egipt şi Nigeria din Africa; Polonia şi Turcia 

din Europa. 

După cel de-al doilea criteriu, operând cu 

natura proprietăŃii şi modul de gestionare a 

activităŃilor economice, există: Ńări cu economie de 

piaŃă (capitaliste), în care proprietatea este 

preponderent privată, iar activitatea economică este 

reglată de forŃele pieŃei (în primul rând de raportul 

cerere-ofertă), tipice fiind SUA, Germania, Anglia, 

FranŃa, Italia, Canada, Japonia, dar şi India, Egipt 

sau Chile; Ńări cu economie central-planificată 

(socialiste), cu proprietate preponderent de stat şi 

gestionarea economiei prin plan central obligatoriu 

pentru unităŃile economice, tipice fiind în trecut fosta 

URSS, Ńările centrale şi est-europene, iar în prezent 

Cuba şi Coreea de Nord. 

După acest al doilea criteriu, putem menŃiona 

şi o a treia grupă de Ńări, cu economie în tranziŃie, de 

la o economie central-planificată la o economie de 

piaŃă, în care proprietatea de stat continuă să fie 

importantă, dar cu tendinŃă de privatizare, 

renunŃându-se în mare măsură la rolul statului de 

manager în economie. Din această grupă au făcut 

sau încă fac parte Ńările central şi est-europene, 

fostele republici din cadrul URSS, republicile 

apărute din fosta Iugoslavie, precum şi Albania, 

China, Vietnam şi Mongolia, în total 30 de Ńări. Se 

apreciază că procesul tranziŃiei este de durată şi va fi 

încheiat atunci când proprietatea în aceste Ńări va 

deveni preponderent privată. 

łări capitaliste, 

Ńări socialiste 

łări în tranziŃie

14 


2. Economia internaŃională ca sistem al 

relaŃiilor economice internaŃionale 

Economie 

mondială 

InterdependenŃe 

Diviziune 

internaŃională a 

muncii 

Frecvent se utilizează şi termenul de 

economie mondială, în sensul de ansamblu al 

economiilor naŃionale. Trebuie însă subliniat că, în 

acest sens, economia mondială nu este o entitate, 

precum este economia naŃională, întrucât nu are un 

teritoriu propriu, nu are o populaŃie proprie, nu are 

un capital propriu şi nu este condusă de un guvern 

mondial sau de legi mondiale. Indicatorii sintetici 

ai economiilor naŃionale, precum PIB, producŃii 

industriale şi agricole, comerŃ exterior etc., dacă 

sunt armonizaŃi statistic, pot fi, însă, însumaŃi, 

rezultând totaluri mondiale, respectiv produsul 

intern brut mondial, producŃia industrială sau 

agricolă mondială, export sau import mondial şi 

alŃii, fără a rezulta o entitate mondială. 

Deşi entităŃi distincte, prin intermediul 

comerŃului internaŃional de bunuri şi servicii şi prin 

fluxurile internaŃionale de factori (capital şi forŃă 

de muncă), economiile diferitelor Ńări tind să fie tot 

mai mult legate între ele. Acest lucru este 

evidenŃiat, de exemplu, de creşterea mai accentuată 

a comerŃului exterior al Ńărilor şi a ponderii acestuia 

în PIB naŃional: SUA 15%, Japonia 25%, 

Germania 35%, Coreea de Sud 40%, Olanda peste 

60%. Datorită acestei tendinŃe, în prezent se 

consideră că economia internaŃională se 

globalizează. 

Se pune întrebarea: de ce Ńările fac comerŃ 

între ele? Motivele de bază sunt două. Primul – 

Ńările fac comerŃ între ele întrucât sunt diferite. De


exemplu, una produce petrol, iar alta grâu şi pentru 

a-şi satisface fiecare necesităŃile la ambele produse 

schimbă între ele petrol contra grâu. Al doilea motiv 

constă în faptul că Ńările tind să realizeze o producŃie 

de mare serie. Aceasta înseamnă că fiecare Ńară tinde 

să producă un număr limitat de produse, dar pe o 

scară cât mai mare şi, deci, mai eficient, în loc să 

încerce să producă puŃin din oricare produs, deci mai 

puŃin eficient. În ambele situaŃii, fiecare Ńară obŃine 

avantaje de eficienŃă din schimburile cu alte state. În 

practică, cele două motive se întrepătrund. În 

consecinŃă, în paralel cu diviziunea muncii pe plan 

intern, apare tendinŃa de specializare în producŃie a 

Ńărilor la scară mondială, deci o diviziune 

internaŃională a muncii. 

Economia internaŃională ca sistem de relaŃii 

economice între economiile naŃionale reprezintă acel 

stadiu al schimbului reciproc de activităŃi dintre 

state, în cadrul căruia, în virtutea diviziunii muncii la 

nivel internaŃional, este implicată, în mod obiectiv, o 

mare parte a agenŃilor economici naŃionali. O Ńară 

care participă cu o pondere semnificativă şi cu o 

mare parte a agenŃilor săi economici la comerŃul 

internaŃional este considerată o “naŃiune 

comercială", o Ńară deschisă spre exterior. 

Deşi ambele economii, naŃională şi 

internaŃională, reprezintă schimb reciproc de 

activităŃi, economia naŃională şi economia 

internaŃională se deosebesc fundamental. În timp ce 

schimburile de activităŃi în interiorul economiei 

naŃionale se desfăşoară liber, fără restricŃii (regimul 

unei vânzări din New York la San Francisco este 

acelaşi ca la o vânzare din New York la Detroit), 

relaŃiile comerciale între state sunt supuse unor 

reglementări speciale, respectiv politicii comerciale 

(o vânzare din New York la Tokio va avea un regim 

diferit de cea realizată de la New York la Detroit, 

putând fi supusă taxelor vamale sau contingentelor). 

RelaŃii 

internaŃionale 

Politică 

comercială

16 

Echilibru 


Ca sistem de relaŃii comerciale, financiare şi 

de muncă între state, economia internaŃională 

presupune o stare de echilibru. Astfel, trebuie să 

existe un echilibru între suma preŃurilor produselor 

oferite pe piaŃa mondială, pe de o parte, şi suma 

lichidităŃilor internaŃionale, pe de altă parte. 

Echilibrul la scară internaŃională nu se rezumă 

numai la circulaŃia mărfurilor, ci priveşte şi alte 

domenii, cum sunt producŃia, distribuŃia şi 

consumul. Echilibrul economiei internaŃionale este, 

de fapt, un rezultat al concordanŃei echilibrelor la 

nivelul economiilor naŃionale, al grupărilor 

economice regionale. 

3. Economia internaŃională ca ştiinŃă 

ComerŃ 

internaŃional, 

flux de factori 

ComerŃ vizibil 

şi invizibil 

Ca ştiinŃă, economia internaŃională are ca 

obiect de studiu comerŃul internaŃional cu bunuri şi 

servicii şi fluxurile internaŃionale de factori, 

respectiv de capital şi de forŃă de muncă. În termeni 

uzuali occidentali (engleză), economia 

internaŃională ca ştiinŃă poartă denumirea de 

"International Economics". În această denumire 

regăsim termenul de "Economics", ceea ce în 

limba română în trecut se numea "Economie 

politică", iar în prezent se foloseşte tot mai mult 

termenul de "Economie" (Micro şi 

Macroeconomie). Rezultă că, "Economia 

InternaŃională" este ramura ştiinŃei economice 

("Economie") care se ocupă cu studiul sistemului 

de relaŃii economice între state. 

Aşa cum s-a menŃionat, obiectul de studiu al 

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă este comerŃul 

internaŃional cu produse şi fluxurile internaŃionale 

de factori. 

ComerŃul internaŃional cu produse cuprinde 

comerŃul cu bunuri sau mărfuri (comerŃ vizibil) şi 

comerŃul cu servicii (comerŃ invizibil). ComerŃul cu


bunuri (tangibile) cuprinde schimburile 

internaŃionale cu produse agricole, produse minerale 

şi produse manufacturate. La rândul său, comerŃul cu 

servicii (intangibile) cuprinde transporturile 

internaŃionale, turismul internaŃional, serviciile 

bancare internaŃionale, schimburile internaŃionale cu 

brevete, cunoştinŃe tehnice şi cu alte astfel de 

produse intangibile. 

Fluxurile internaŃionale de factori se referă la 

circulaŃia capitalului şi a forŃei de muncă între state. 

Capitalul circulă între Ńări sub formă de plăŃi 

internaŃionale (care întotdeauna însoŃesc comerŃul 

internaŃional), sub formă de credite şi împrumuturi 

externe şi sub formă de investiŃii de capital directe în 

străinătate şi de portofoliu. ForŃa de muncă circulă 

între state în căutarea unui loc de muncă sau unei 

recompense mai bune, sub formă de muncitori 

“oaspeŃi” (temporari) sau prin emigrare. 

Subiectele specifice de studiu ale Economiei 

InternaŃionale sunt: avantajul din comerŃ, politica 

comercială, protecŃionismul şi comerŃul liber; 

negocierile comerciale internaŃionale; integrarea 

economică; contul venitului naŃional şi balanŃa 

plăŃilor externe; cursul de schimb şi piaŃa valutară; 

sistemul monetar internaŃional; piaŃa globală a 

capitalului; circulaŃia internaŃională a forŃei de 

muncă; problema datoriei externe. 

Economia InternaŃională ca ştiinŃă utilizează 

aceleaşi metode fundamentale de analiză ca şi 

celelalte ramuri ale ştiinŃei economiei, întrucât 

motivaŃiile şi comportamentul indivizilor şi firmelor 

este acelaşi în comerŃul internaŃional şi în 

tranzacŃiile interne. Când un autoturism produs în 

Japonia este vândut pe piaŃa SUA (comerŃ 

internaŃional), secvenŃialitatea eveni-mentelor care l- 

au adus pe piaŃa americană nu este foarte diferită de 

secvenŃialitatea de a aduce un autoturism din 

California pe piaŃa din New-York (comerŃ intern). 

Flux de 

capital şi de 

muncă

18 

Micro şi 

Macroeconomie 

internaŃională 


În acest sens, subiectele Economiei InternaŃionale 

sunt abordate conform paradigmelor tradiŃionale ale 

ştiinŃei economice. Analizele sunt logice şi, ca 

atare, pot fi combătute cu demonstraŃii logice sau 

empirice contrare. În esenŃă, Economia 

InternaŃională reprezintă aplicarea instrumentelor 

convenŃionale de studiu la un set de subiecte 

specifice. 

Totuşi, Economia InternaŃională presupune 

preocupări noi, diferite. În primul rând, comerŃul şi 

investiŃiile internaŃionale au loc între state 

suverane. Japonia şi SUA sunt naŃiuni 

independente, California şi New York-ul nu sunt. 

Autoturismul din Japonia poate fi împiedicat să 

pătrundă pe piaŃa SUA dacă guvernul american 

impune un contingent de import, sau poate să 

devină mai accesibil cumpărătorului american dacă 

este redusă sau diminuată taxa vamală de import 

(subiect al Microeconomiei InternaŃionale). Nici 

unul din astfel de fenomene nu se pot produce în 

interiorul Statelor Unite sau oricărui alt stat, 

întrucât în comerŃul interior nu se utilizează 

restricŃii cantitative sau taxe vamale. În al doilea 

rând, politicile economice ale statelor independente 

într-o lume a accentuării interdependenŃelor au 

repercursiuni nu numai interne, ci şi externe. 

Astfel, devalorizarea monedei naŃionale stimulează 

exportul propriu, dar poate crea şomaj în Ńările 

importatoare (subiect al Macroeconomiei 

InternaŃionale).


Termeni şi concepte 

Economie naŃională 

Teren, forŃă de muncă, 

capital 

łări industrializate avansate 

łări mediu dezvoltate 

łări în curs de dezvoltare 

łări capitaliste 

łări socialiste 

łări în tranziŃie 

Economia internaŃională ca 

sistem de relaŃii economice 

între state 

ComerŃ internaŃional 

Flux de capital 

MigraŃia forŃei de muncă 

Echilibru 

Economia InternaŃională 

ca ştiinŃă 

ComerŃ cu bunuri 

(vizibil) 

ComerŃ cu servicii 

(invizibil) 

PlăŃi internaŃionale 

Credite şi împrumuturi 

externe 

InvestiŃii străine 

Curs de schimb 

Muncitori oaspeŃi 

Emigrare 

Microeconomie 




Probleme 

1. În ce categorie se încadrează România 

din punct de vedere al nivelului dezvoltării şi 

sistemului economic? ArgumentaŃi cu cifre şi fapte. 

2. Ce înseamnă o economie deschisă spre 

exterior şi după ce criteriu este apreciată ca atare? 

3. De ce firmele şi, ca urmare, Ńările în 

ansamblul lor tind spre realizarea unei producŃii 

de mare serie? 

4. Prin ce se asemănă şi prin ce se 

deosebeşte comerŃul interior de comerŃul exterior? 

5. ExplicaŃi cu exemplificări motivele 

pentru care Ńările fac comerŃ între ele.

20 


Teste grilă 

1. Economia naŃională înseamnă: 

a) un stat centralizat; 

b) Ńările lumii luate în ansamblu; 

c) schimb reciproc de activităŃi economice între 

membrii unei comunităŃi pe teritoriul unui stat; 

d) totalitatea ramurilor de activitate economică 

ale unei Ńări aflate în interdependenŃă; 

e) relaŃiile comerciale dintre Ńara A şi B. 

2. De ce Ńările fac comerŃ între ele: 

a) pentru că sunt diferite; 

b) pentru a avea relaŃii bune între ele; 

c) pentru că aşa au decis guvernele lor; 

d) pentru că tind spre producŃia de mare serie; 

e) pentru motive de prestigiu naŃional. 

3. Echilibrul economiei internaŃionale ca sistem 

de relaŃii dintre state presupune: 

a) exportul şi importul fiecărei Ńări să fie egale; 

b) Ńările să nu apeleze la credite din exterior; 

c) suma preŃurilor mărfurilor oferite pe piaŃa 

externă să corespundă sumei lichidităŃilor 

internaŃionale pentru plata lor; 

d) investiŃiile unei Ńări în străinătate să fie egale cu 

investiŃiile străine în Ńara respectivă; 

e) aplicarea de taxe vamale similare în comerŃul 

dintre Ńări. 

4. Care flux internaŃional nu face parte din 

sistemul de relaŃii economice internaŃionale: 

a) transportul internaŃional; 

b) comerŃul internaŃional cu mărfuri; 

c) investiŃiile străine; 

d) schimburile culturale internaŃionale; 

e) migraŃia internaŃională a forŃei de muncă.


5. Nu fac parte din comerŃul invizibil: 

a) serviciile bancare internaŃionale; 

b) transporturile internaŃionale; 

c) turismul internaŃional; 

d) schimburile cu brevete; 

e) schimburile cu produse energetice. 

6. Dintre subiectele enumerate, nu este obiect al 

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă: 

a) politica bugetară şi fiscală; 

b) politica comercială; 

c) politica valutară; 

d) politica datoriei externe; 

e) politica integrării economice. 

7. Dacă guvernul SUA impune o taxă de import: 

a) exportul de vin din FranŃa în SUA creşte; 

b) exportul de vin din FranŃa în SUA scade; 

c) exportul de vin din Portugalia în SUA creşte; 

d) exportul de vin din Spania în SUA creşte; 

e) nu are nici o influenŃă asupra importului de vin 

al SUA din FranŃa, Portugalia şi Spania. 

8. Istoric, care dintre indicatorii sintetici ai 

economiei mondiale a crescut cel mai rapid: 

a) producŃia industrială mondială; 

b) PIB mondial; 

c) exportul mondial; 

d) producŃia agricolă mondială; 

e) populaŃia mondială.

22 


9. IdentificaŃi motivele pentru care economia 

internaŃională ca sistem de relaŃii dintre state 

nu este o entitate: 

a) economia internaŃională are o populaŃie 

proprie; 

b) economia internaŃională nu are un capital 

propriu; 

c) indicatorii sintetici nu pot fi însumaŃi; 

d) economia internaŃională nu are un teritoriu 

propriu; 

e) economia internaŃională este condusă prin legi 

mondiale. 

10. Ca ştiinŃă, Economia InternaŃională 

(International Economics) are ca obiect de 

studiu: 

a) comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii; 

b) dezvoltarea economiilor naŃionale; 

c) fluxurile internaŃionale de factori; 

d) schimburile culturale dintre state; 

e) relaŃiile politice internaŃionale.

Teoria clasică a comerŃului internaŃional 23 

PARTEA ÎNTÂI 

COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI 

POLITICA COMERCIALĂ 

În decursul istoriei gândirii economice cei mai 

reprezentativi economişti ai lumii au încercat să dea 

răspuns la două întrebări fundamentale ale relaŃiilor 

economice internaŃionale: cauzele comerŃului şi 

câştigul din comerŃ. Doctrinele şi modelele elaborate 

au evoluat de la mercantilism, avantaj absolut şi 

avantaj comparativ în cadrul teoriei clasice, la 

resurse şi comerŃ, factori specifici şi distribuŃia 

veniturilor şi avantaj competitiv în cadrul teoriei 

moderne. 

CAPITOLUL I. 

TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI 

INTERNAłIONAL 

Teoria clasică a comerŃului internaŃional, ca de 

altfel şi cea modernă, s-a dezvoltat în cadrul 

evoluŃiei teoriei economice generale, devenind una 

din preocupările de bază ale ştiinŃei economice. În 

decursul unei perioade de 500 de ani, din secolul

24 


XV până în secolul XX, ea a cunoscut dezvoltări 

succesive, de la conceptul de mercantilism la cel 

de comerŃ liber. 

1. Mercantilism (modelul William Petty, 

Thomas Mun şi Antoine de Montchrétien) 

RevoluŃia 

comercială 

Puterea statului 

BalanŃă 

comercială activă 

Reprezintă filosofia economică a 

comercianŃilor şi oamenilor de stat din secolele 

XVI şi XVII. Baza acestei filosofii a constituit-o 

“revoluŃia comercială”, respectiv tranziŃia de la 

economii locale la economii naŃionale, de la 

feudalism la capitalism, de la un comerŃ exterior 

rudimentar la un comerŃ internaŃional extins. 

Descoperirile geografice de la sfârşitul 

secolului XV şi deschiderea minelor de metale 

preŃioase din America din secolul XVI nu numai că 

au stimulat comerŃul internaŃional, dar au produs un 

flux abundent de metale preŃioase, adecvate pentru 

a fi utilizate ca bani, ceea ce a încurajat economia 

bazată pe bani şi preŃuri. Toate acestea au stimulat 

creşterea întreprinderilor private şi apariŃia 

capitalistului comerciant ca figură dominantă în 

economie. 

Doctrina mercantilistă s-a centrat pe puterea 

statului, care trebuia consolidată şi întărită. O 

autoritate centrală puternică bazată pe o armată 

puternică era considerată ca fiind esenŃială pentru 

expansiunea pe pieŃele externe şi pentru protecŃia 

intereselor comerciale. Obiectivele indivizilor erau 

privite ca fiind subordonate statului. Pentru ca 

statul naŃional să fie puternic se punea un accent 

deosebit pe tezaur, respectiv pe acumularea de 

metale preŃioase, privite ca forma cea mai de dorit 

a bogăŃiei şi ca sursă de finanŃare a armatei. 

În consecinŃă, principalele monarhii 

europene au promovat o politică de stimulare a


exporturilor şi de restricŃionare a importurilor, astfel 

încât să obŃină balanŃe comerciale active, deficitele 

fiind acoperite de Ńările importatoare prin livrări de 

metale preŃioase. Această orientare a fost calificată 

în istoria gândirii economice drept mercantilism. 

2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith) 

În a doua jumătate a secolului XVIII, politicile 

mercantiliste au început să fie privite ca obstacol 

pentru progresul economic. Un punct de cotitură în 

acest sens a fost cartea “AvuŃia naŃiunilor” (“The 

Wealth of Nations”), publicată de Adam Smith în 

anul 1776, în care s-a argumentat că politicile 

mercantiliste au favorizat pe producători, dar au 

neglijat interesele consumatorilor, care au fost 

obligaŃi să plătească preŃuri tot mai mari pentru 

produsele necesare lor, care erau mai puŃine datorită 

exportului. 

Teoria lui Adam Smith în domeniul 

comerŃului internaŃional porneşte de la ideea că 

exportul este avantajos în măsura în care cu ajutorul 

lui se pot importa mărfuri care ar satisface mai 

deplin pe necesităŃile consumatorilor decât 

producerea acestora la intern. Această teorie este 

cunoscută sub numele de avantaj absolut. 

În esenŃă, Adam Smith a considerat că regula 

care guvernează schimburile de mărfuri pe orice 

piaŃă, atât internă, cât şi externă, constă în 

determinarea valorii mărfurilor prin munca 

încorporată în ele. Aceasta înseamnă că, cel puŃin în 

proporŃie de masă, schimburile directe de marfă sau 

de marfă-bani-marfă aveau un caracter echivalent, 

respectiv partenerii obŃineau valori egale. 

Pentru a-şi demonstra teoria sa, Adam Smith a 

analizat pentru început Ńara A prin prisma unui 

singur factor de producŃie, respectiv productivitatea 

Valoare – 

muncă 

Economie 

unifactorială

26 

RenunŃări la 

comerŃ 


muncii (economie unifactorială), exprimată prin 

numărul de ore necesar pentru producerea unei 

unităŃi de măsură din produsele X şi Y. 

Simbolizând O=ore, M=muncă, rezultă că 

necesarul unitar de muncă pentru produsul X este 

O MX , iar pentru Y O MY . Se poate defini, 

deasemenea, totalul resursei de muncă a unei Ńări 

cu M (mare). 

Întrucât toate economiile au resurse limitate, 

indiferent cât de mari ar fi acestea, există limite în 

nivelul producŃiei şi, întotdeauna, pentru a putea 

produce mai mult dintr-un produs, economia 

trebuie să renunŃe la producŃia altor mărfuri, 

existând, deci, renunŃări la comerŃ. Aceste 

renunŃări pot fi ilustrate grafic prin intermediul 

frontierei posibilităŃilor de producŃie (FP). 

Grafic I.1 

Frontiera posibilităŃilor de producŃie 

ProducŃia Y 

în Ńara A 

12 

11 

10 

9 

8 

7 

6 

5 

4 

3 

2 

1 

F 

F i 

P 

P i 

ProducŃia X 

în Ńara A 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12


Cantitatea maximă din produsul Y ce poate fi 

produsă, luând decizia să se producă o anumită 

cantitate din produsul X, este reprezentată de linia 

FP, cantitatea totală de muncă fiind limitată. 

Frontiera posibilităŃilor de producŃie (FP) 

ilustrează diferitele mixuri de bunuri pe care 

economia le poate produce: fie PPi din producŃia de 

X, fie respectiv FFi din producŃia de Y. 

Costul oportun reprezintă numărul de UM din 

produsul Y la care economia trebuie să renunŃe 

pentru a produce suplimentar o UM din produsul X. 

Astfel, costul oportun al produsului X exprimat în 

produsul Y este dat de raportul dintre 

productivităŃile muncii, exprimate prin numărul de 

ore necesar pentru producerea unei UM din produsul 

X, respectiv Y. 

Într-o economie concurenŃială, oferta este 

determinată de înclinaŃia indivizilor de a-şi 

maximiza veniturile. În economia noastră 

simplificată A, întrucât munca este singurul factor de 

producŃie, oferta la produsele X şi Y va fi 

determinată de mişcarea forŃei de muncă spre oricare 

sector care plăteşte salarii mai mari. Dacă producŃia 

X creşte de la P la Pi, iar producŃia Y scade de la F 

la Fi, preŃul la produsul X va scădea, iar la produsul 

Y va creşte. În consecinŃă, salariile din sectorul Y 

tind să crească, ceea ce va determina pe muncitorii 

din sectorul X să se mute în Y. Ca rezultat, producŃia 

şi oferta de Y vor creşte şi se vor reduce în sectorul 

X, iar muncitorii vor migra din X spre Y, până în 

momentul echilibrării pieŃei. 

În absenŃa comerŃului internaŃional, Ńara A va 

produce ambele mărfuri, iar preŃurile relative ale 

produselor vor fi egale cu necesarurile unitare de 

muncă respective. 

Pentru a explica avantajul din comerŃul 

internaŃional în cadrul modelului “avantaj absolut”, 

Frontiera 

posibilităŃilor 

de producŃie 

Cost oportun 

Mişcarea forŃei 

de muncă

28 


Adam Smith a presupus că în lume există 

două Ńări, A şi B, fiecare producând două produse, 

X şi Y. Deasemenea, el a presupus că, iniŃial, între 

A şi B nu circulă produsele, capitalul sau forŃa de 

muncă. În perioada analizată, se presupune că 

populaŃia, preferinŃele şi tehnologiile rămân 

constante. 

Tabel I.1 

Demonstrarea specializării în producŃie şi 

avantajului din comerŃ prin prisma avantajului 

absolut 

Produse 

łara (unităŃi de produs / unitate de timp) 

În absenŃa 

comerŃului 

După specializare 

şi comerŃ 

X Y X Y 

A 6 3 12 - 

B 3 6 - 12 

Total 

Mondial 

9 9 12 12 

Avantaj absolut 

Specializare 

Din tabel rezultă că Ńara A este mai 

productivă (unităŃi de producŃie pe unitatea de 

timp) decât B la producŃia produsului X, deci are 

avantaj absolut la acest produs, iar Ńara B este mai 

productivă decât A la produsul Y, la care are 

avantaj absolut. 

În loc ca fiecare Ńară să producă ambele 

produse, ele decid ca A să producă marfa X la care 

este mai productivă, iar B marfa Y la care este mai 

productivă. Rezultatul este că în Ńara A producŃia la 

produsul X creşte la mai mult decât suma 

producŃiilor separate ale celor două Ńări la acest 

produs (de la 9 la 12), iar Ńara B, de asemenea, 

produce la produsul Y mai mult decât suma 

producŃiei separate la acest produs (de la 9 la 12).


După specializare, făcând schimb de produse 

între ele, X contra Y, cele două Ńări câştigă din 

comerŃ, întrucât vor dispune pentru consum de o 

mai mare cantitate din fiecare produs decât în cazul 

producŃiei ambelor produse şi nefăcând comerŃ (12 

X şi 12 Y faŃă de 9 X şi 9 Y). 

Aşa cum am văzut, economiştii clasici au 

considerat că elementul determinant al valorii unei 

mărfi este munca necesară pentru producerea ei. 

Potrivit acestei teorii, în exemplul nostru, Ńara B 

poate să producă o unitate de măsură – UM din 

produsul Y la un preŃ de 1/6 din munca anuală, iar 

Ńara A la un preŃ de 1/3 din munca anuală. 

Astfel, Ńara B are un avantaj absolut de 0,16 ani 

muncă pe UM din produsul Y (1/3 – 1/6 = 0,16). 

Acest avantaj de preŃ oferă comercianŃilor un 

stimulent de a cumpăra produsul Y din Ńara B şi a-l 

vinde în Ńara A, cu presupunerea că nu ar exista 

cheltuieli de transport. Din aceleaşi motive se 

consideră profitabil să se cumpere produsul X din 

Ńara A şi să se vândă în Ńara B. 

Câştigul general din această activitate 

comercială constă în transferul de muncă din 

sectorul produsului Y în sectorul produsului X în 

Ńara A şi din sectorul produsului X în sectorul 

produsului Y în Ńara B. Fiecare unitate transferată 

în acest mod duce la creşterea producŃiei mondiale 

a produsului X cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării A 

creşte cu 6 UM, iar producŃia Ńării B scade cu 3 

UM. Deasemenea, producŃia mondială a produsului 

Y creşte cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării B creşte 

cu 6 UM, iar producŃia Ńării A scade cu 3 UM. 

Acest simplu argument a fost de natură să 

demonstreze că schimbul de mărfuri dintre Ńări 

conduce, prin specializarea Ńărilor în produsele cu 

avantaj absolut, la creşterea producŃiei şi a 

consumului mondial. 

ComerŃ 

Câştig din 

comerŃ

30 


3. Avantaj comparativ 

(modelul David Ricardo) 

Legile 

Cerealelor 

a) DeficienŃele modelului avantaj absolut 

Modelul avantajului absolut elaborat de 

Adam Smith, pe lângă meritul său privind 

demonstrarea creşterii producŃiei şi consumului 

mondial prin specializarea Ńărilor în producŃie şi 

comerŃ între ele, are şi o serie de deficienŃe, ca de 

exemplu: nu defineşte mecanismul prin care 

avantajul creşterii producŃiei este distribuit între 

Ńări; nu explică ce se întâmplă în situaŃia în care o 

Ńară renunŃă la producŃia unui produs, iar cealaltă 

continuă să le producă pe ambele; nu analizează 

motivele pentru care productivitatea în cele două 

Ńări este diferită. 

Cea mai cunoscută dezbatere pe tema 

comerŃului liber dintre state a avut loc în 

Parlamentul britanic la începutul secolului XIX. Un 

mare număr de ani, în timpul războaielor 

napoleoniene, importul de cereale al Angliei din 

FranŃa a fost supus unor obstacole severe (taxe 

vamale, restricŃii cantitative), introduse prin Legile 

Cerealelor (Corn Laws), care au avantajat pe 

latifundiarii englezi. 

Economistul David Ricardo, reprezentant al 

capitalismului în formare, a utilizat argumentul 

avantajului comparativ pentru a demola Legile 

Cerealelor. Potrivit acestui argument, Ńările au de 

câştigat din comerŃ chiar şi atunci când una dintre 

ele este mai puŃin productivă decât cealaltă la toate 

mărfurile pe care le produce, deci nu există avantaj 

absolut. 

Pentru a-şi argumenta teoria, David Ricardo 

a utilizat, ca şi Adam Smith, tot un model bazat 

numai pe productivitate, cu două Ńări, A şi B, care


produc două produse, X şi Y. łara A este mai 

productivă decât Ńara B atât la producŃia de X, cât şi 

la producŃia de Y. În acest caz, Ńara A are avantaj 

absolut atât la X cât şi la Y, în timp ce Ńara B are 

dezavantaj absolut la ambele produse. Concluzia 

care s-ar degaja, conform modelului avantajului 

absolut, ar fi că lipsesc stimulentele pentru transferul 

muncii de la un produs la altul, ca atare comerŃul nu 

are loc, iar producŃia şi consumul mondial nu cresc. 

b) Avantajul comparativ din comerŃul cu 

două produse 

AdmiŃând, totuşi, posibilitatea comerŃului 

internaŃional se observă că preŃurile nu mai sunt 

determinate numai de considerente interne. Dacă 

preŃul relativ la X este mai mare în B decât în A, 

atunci este posibil să se exporte produsul X din A 

în B şi să se exporte produsul Y din B în A. Dar 

aceasta nu se poate produce la infinit. łara A va 

exporta produsul X şi B produsul Y până când 

preŃurile relative se vor egaliza. 

PreŃurile (P) în comerŃul internaŃional, ca şi 

preŃurile interne, sunt determinate de raportul dintre 

cerere şi ofertă. În discutarea avantajului 

comparativ, se acordă o atenŃie deosebită modului 

de abordare a problematicii cererii şi ofertei. Întrun 

anumit context, este acceptabilă concentrarea 

numai asupra cererii şi ofertei pentru un anumit 

produs (X, de exemplu), adică efectuarea unei 

analize a echilibrului parŃial. Când se studiază, însă, 

avantajul comparativ, trebuie să se Ńină seama de 

relaŃia dintre pieŃe, în acest caz dintre piaŃa 

produsului X şi cea a produsului Y. Atâta timp cât 

Ńara A exportă produsul X contra Y, iar Ńara B 

produsul Y contra X, nu este rezonabilă analiza 

izolată a pieŃei produsului X, respectiv Y. În 

consecinŃă, trebuie realizată o analiză a echilibrului 

PreŃ relativ

32 


general, care să ia în considerare legăturile dintre 

cele două pieŃe. 

O cale utilă pentru tratarea concomitentă a 

celor două pieŃe este să ne concentrăm nu numai 

asupra cantităŃilor (Q) din produsul X şi Y, ci şi 

asupra ofertei şi cererii relative, adică asupra 

numărului de UM de X oferite sau cerute, împărŃit 

la numărul de UM de Y oferite sau cerute. Graficul 

de mai jos ilustrează oferta şi cererea mondială de 

X faŃă de Y, ca funcŃie a preŃului produsului X, 

relativ la cel al produsului Y. 

Grafic I.2 

Ofertă şi cerere relativă 

PreŃul relativ al lui 

O 

* 

MX 

/O 

* 

MY 

O MX /O MY 

• 

2 

• 1 

CR’ 

OR 

CR 

X, P X /P Y 

Cantitatea 

relativă a 

produsului X, 

M/O 

M * /O 

MX 

* 

MY 

Q 

X 

Q + Q 

Y 

+ Q 

* 

X 

* 

Y 

Curba cererii relative este notată cu CR. 

Curba ofertei relative este notată cu OR. Echilibrul 

general mondial impune ca oferta relativă să fie 

egală cu cererea relativă şi, astfel, preŃul mondial 

relativ este determinat de intersecŃia curbei CR cu 

OR. 

Curba CR arată că cererea de X raportată la 

Y descreşte în funcŃie de preŃul X raportat la Y.


Curba OR arată că oferta de X raportată la Y este o 

funcŃie crescătoare a aceluiaşi preŃ relativ. 

O caracteristică a exemplului din tabelul I.2 

este faptul că Ńara A are o productivitate mai mare 

(avantaj absolut) la ambele produse. 

Tabel I.2 

UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru 

producŃia produselor X şi Y 

łara 

A 

B 

Productivitate 

(ore/UM) 

Cost 

Oportun 

X Y X Y 

1 2 0,5 2,0 

6 3 2,0 0,5 

Primul lucru pe care trebuie determinat este 

preŃul relativ al produsului X, respectiv P X /P Y . 

Acesta depinde de cerere, dar în mod necesar se află 

între costul oportun al produsului X din cele două 

Ńări. În Ńara A, costul oportun al X faŃă de Y este 

O MX /O MY =1/2. În Ńara B este O MX *=6, O MY *=3. 

Deci, costul oportun este 2. Rezultă că preŃul relativ 

al produsului X este între 0,5 şi 2. Să presupunem 

că, în condiŃiile unui echilibru mondial, P X /P Y =1, 

respectiv 1 UM din produsul X se vinde pe 1 UM 

din produsul Y pe pieŃele externe. 

La acest preŃ relativ al produsului X, Ńara A se 

va specializa în produsul X şi B în produsul Y (Ńara 

A este relativ mai eficientă la produsul X, 

comparativ cu Ńara B, iar Ńara B este relativ mai 

eficientă la produsul Y faŃă de Ńara A). Pentru a 

proba acest lucru, se observă că un muncitor din A 

ar câştiga numai jumătate producând produsul Y 

decât ar câştiga producând produsul X, inversul fiind 

valabil pentru Ńara B. 

Este interesant de analizat implicaŃiile 

comerŃului asupra raportului ratelor salariilor în 

Specializare 

Rata 

salariilor

34 

Avantaj de cost 

ProducŃie 

“indirectă” 


cele două Ńări. În primul rând, trebuie notat că rata 

salariilor în fiecare Ńară se determină în funcŃie 

de produsele pe care le fabrică. După comerŃ, Ńara 

A produce produsul X. Întrucât se consumă 1 oră 

pentru a se produce 1 UM din produsul X, rata 

salariilor în Ńara A este 1 UM produs X pe om/oră. 

În mod similar, Ńara B produce produsul Y, având 

nevoie de 3 ore pe UM, deci rata salariului este 1/3 

UM produs Y pe om/oră. 

Pentru a face aceste rate de salarii 

comparabile în X şi Y se utilizează preŃurile 

relative ale celor două produse. Dacă 1 UM produs 

Y este cât 1 UM produs X, rata salariilor în Ńara B 

este 1/3 din rata salariilor în Ńara A. Această 

proporŃie a ratei salariilor se găseşte între 

proporŃiile productivităŃilor celor două Ńări în cele 

două industrii. łara A este de 6 ori mai productivă 

decât Ńara B la produsul X, dar numai de 1,5 

ori mai productivă la produsul Y şi încheie cu o 

rată a salariilor de 3 ori mai mare decât în B. 

Aceasta se întâmplă întrucât salariul relativ este un 

intermediar între productivităŃile relative, fiecare 

Ńară încheind cu un avantaj de cost la un produs. 

Pentru că are o rată a salariului mai scăzută, Ńara B 

are un avantaj de cost la produsul Y, chiar dacă are 

o productivitate mai mică. łara A are un avantaj de 

cost la produsul X, chiar dacă are o rată mai mare a 

salariilor, întrucât salariul este mai mult decât 

compensat prin productivitatea mai ridicată. 

Specializându-se în producŃia la care au 

avantaj comparativ şi făcând comerŃ între ele 

ambele Ńări au de câştigat. 

łara A ar putea să producă direct produsul 

Y, dar prin comerŃ cu Ńara B, indirect îl “produce”, 

printr-o producŃie mai mare de X pe care o vinde 

apoi în schimbul Y. Această metodă indirectă de 

“producere” a produsului Y este mult mai eficientă 

decât producerea directă. Dacă ar produce direct


marfa Y, Ńara A ar produce într-o oră numai 0,5 UM. 

Aceeaşi oră de muncă poate fi utilizată pentru 

a produce 1 UM din marfa X, în schimbul căreia 

poate să importe 1 UM din marfa Y. łara A câştigă 

producând mai mult produsul X şi importând 

produsul Y şi deci câştigă din comerŃ. 

În mod similar, Ńara B ar putea utiliza 1 oră de 

muncă pentru a produce 1/6 UM din produsul X. 

Dar, poate utiliza acea oră pentru a produce 1/3 UM 

produs Y pe care să-l schimbe cu 1/3 UM din marfa 

X din import. 

În acest exemplu, fiecare Ńară poate folosi de 

două ori mai eficient munca, specializându-se în 

producŃia la care are avantaj comparativ şi, deci, 

“producând indirect” (prin import) marfa la care a 

renunŃat în “producŃia directă”. 

În plus, comerŃul extinde posibilităŃile de 

consum. În lipsa comerŃului, posibilităŃile de consum 

sunt limitate de frontiera posibilităŃilor de producŃie 

(FP). Dacă se face comerŃ, fiecare economie va 

putea consuma un mix diferit din produsul X şi Y 

faŃă de mixul pe care îl produce. 

c) Avantajul comparativ din comerŃul cu mai 

multe produse 

În analiza de până acum s-a utilizat un model 

în care numai două mărfuri sunt produse şi 

consumate. În practică, însă, se produc şi se 

comercializează un număr extrem de mare de 

produse. 

Pentru a demonstra avantajul comparativ întrun 

model cu mai multe produse, vom utiliza 

exemplul din tabelul I.3. 

Ce Ńară produce şi ce produse – depinde de 

ratele salariilor din A şi B. łara A va avea un 

avantaj de cost pentru oricare produs la care 

productivitatea ei relativă este mai mare decât 

Productivitate 

şi salarii

36 


salariul relativ, iar Ńara B va avea avantaj la 

celelalte produse. Dacă, de exemplu, în Ńara A 

salariile sunt de 5 ori mai mici decât în Ńara B, 

merele şi bananele se vor produce în A, iar 

caviarul, curmalele şi smochinele în Ńara B. Dacă, 

însă, în Ńara A salariile sunt de numai 3 ori mai 

mari decât în Ńara B, atunci Ńara A se va 

specializa în mere, banane şi caviar, în timp ce Ńara 

B în curmale şi smochine. 

Tabel I.3 

Necesarul unitar de muncă 

în Ńările A şi B 

Produse 

Mere 

Banane 

Caviar 

Curmale 

Smochine 

Necesarul 

unitar de 

muncă în 

Ńara A 

(O MI ) 

1 

5 

3 

6 

12 

Necesarul 

unitar de 

muncă în 

Ńara B 

(O MI *) 

10 

40 

12 

12 

9 

Avantajul 

relativ de 

productivitate 

în Ńara A 

(O MI /O MI *) 

10 

8 

4 

2 

0,75 

Este o astfel de specializare avantajoasă? 

Folosim pentru demonstraŃie aceeaşi metodă de 

comparare a costului pentru a produce un bun 

direct sau pentru a-l “produce” importându-l. În 

cazul că salariul în A este de 3 ori mai mare decât 

în B, Ńara A importă curmale şi smochine. O 

unitate de curmale în B necesită 12 ore, dar în 

muncă internă în A, datorită diferenŃei de salariu, 

este de numai 4 ore/om, deci mai puŃin de 6 ore cât 

s-ar fi consumat producând marfa la intern. 

Acelaşi lucru se poate stabili şi pentru Ńara A în 

cazul importului de mere, banane şi caviar.



Mercantilism 

Metale preŃioase 

Tezaur 

Stat naŃional 

Excedent comercial 

Avantaj absolut 

Valoare-muncă 

Productivitatea muncii 

Economie unifactorială 

RenunŃări la comerŃ 

Frontiera posibilităŃilor de 

producŃie 

Cost oportun 

PreŃuri relative 

Specializare 

Câştig din comerŃ 

Avantaj comparativ 

Echilibru parŃial 

Echilibru general 

Ofertă şi Cerere relativă 

Rata salariilor 

ProducŃie directă 

ProducŃie indirectă 

PosibilităŃi de consum 


1. ExplicaŃi de ce în cadrul unei politici 

mercantiliste producătorii au de câştigat, iar 

consumatorii au de pierdut. 

2. łara A produce o unitate din produsele X şi Y 

în 10 şi respectiv 5 ore. łara B produce 

aceleaşi produse în 5 şi respectiv 10 ore. În ce 

produs se va specializa fiecare Ńară? Cu câte 

procente va creşte producŃia şi consumul 

mondial după specializare şi comerŃ? 

3. łara A produce 1 UM din produsul X în 2 ore 

şi 1 UM din produsul Y în 4 ore. łara B 

produce aceleaşi produse în 12 şi respectiv 6 

ore. Care este costul oportun al produsului X 

faŃă de Y în cele două Ńări? În ce se va 

specializa fiecare? La cât creşte producŃia şi 

consumul mondial după specializare şi comerŃ? 

4. ExplicaŃi mecanismul formării preŃurilor în 

comerŃul internaŃional.

38 


5. ArgumentaŃi câştigul din comerŃul internaŃional 

cu referire la nivelul producŃiei şi consumului 

mondial. 

Teste grilă 

1. Care dintre următorii factori a fost utilizat în 

analiza economiei unifactoriale întreprinsă 

de către clasicii economiei internaŃionale ca 

ştiinŃă: 

a) toŃi factorii; 

b) pământul (T); 

c) capitalul (C); 

d) munca (M); 

e) nici un factor. 

2. Cine este autorul modelului de comerŃ bazat 

pe avantaj comparativ: 

a) Antoine de Montchretien; 

b) Adam Smith; 

c) William Petty; 

d) David Ricardo; 

e) Thomas Mun. 

3. Mercantilismul punea accentul pe: 

a) puterea statului; 

b) interesul individual; 

c) import; 

d) export; 

e) concurenŃă.


4. De ce posibilităŃile de producŃie ale unei Ńări 

sunt limitate: 

a) întrucât piaŃa internă nu absoarbe mai mult; 

b) întrucât orice economie, oricât de bogată ar fi, 

are, totuşi, resurse limitate; 

c) întrucât nu este economic să se producă peste o 

anumită limită; 

d) întrucât pentru a produce mai mult dintr-un 

produs trebuie să se renunŃe la producŃia altui 

produs; 

e) întrucât s-ar accentua concurenŃa. 

5. Costul oportun reprezintă: 

a) costul cel mai scăzut cu care poate fi fabricat 

un produs; 

b) costul care permite vânzarea produsului pe 

piaŃa internă; 

c) costul care permite vânzarea produsului pe 

piaŃa externă; 

d) cantitatea dintr-un produs la care Ńara trebuie să 

renunŃe pentru a produce o cantitate 

suplimentară din alt produs; 

e) costul care poate fi acoperit din preŃul de 

vânzare al produselor. 

6. Avantajul absolut în cadrul modelului Adam 

Smith este dat de: 

a) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y 

în Ńara A; 

b) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y 

în Ńara B; 

c) diferenŃa de productivitate la produsul X între 

Ńările A şi B; 

d) diferenŃa de productivitate la produsul Y între 

Ńările A şi B; 

e) egalitatea productivităŃii la produsele X şi Y 

între Ńara A şi Ńara B.

40 


7. Avantajul comparativ în cadrul modelului 

David Ricardo rezultă atunci când: 

a) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la 

produsul X; 

b) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la 

produsul X; 

c) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la 

produsele X şi Y; 

d) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la 

produsul Y; 

e) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la 

produsul Y. 

8. Avantajul comparativ se bazează pe: 

a) diferenŃa de productivitate între Ńările A şi B; 

b) diferenŃa de eficienŃă între Ńările A şi B; 

c) diferenŃa de populaŃie între Ńările A şi B; 

d) diferenŃa de suprafaŃă între Ńările A şi B; 

e) diferenŃa de condiŃii climaterice între Ńările A şi 

B. 

9. În cadrul modelului avantajului comparativ, 

“producŃia indirectă” înseamnă: 

a) producŃia mărfii cu utilaje închiriate din 

exterior; 

b) producŃia mărfii pe baza unor subansamble 

importate; 

c) producŃia mărfii cu utilaje din interior şi 

subansamble fabricate la intern; 

d) producŃia mărfii pentru un client extern, care 

livrează materia primă şi accesoriile necesare 

acesteia; 

e) importul unui produs fabricat mai eficient în 

exterior contra exportului unui produs fabricat 

mai eficient în interior.


10. ComerŃul internaŃional are ca rezultat pe 

ansamblul Ńării: 

a) scăderea posibilităŃilor de consum; 

b) creşterea producŃiei; 

c) scăderea producŃiei; 

d) creşterea preŃurilor pe plan internaŃional; 

e) creşterea consumului.

42 


CAPITOLUL II. 

TEORIA MODERNĂ A 

COMERłULUI INTERNAłIONAL 

David Ricardo a dezvoltat modelul său ca un 

instrument de luptă politică împotriva 

latifundiarilor. Aşa cum s-a văzut, el a pus accentul 

pe câştigul rezultat din comerŃul liber pentru Ńara 

luată în ansamblu, ignorând implicaŃiile asupra 

intereselor diferitelor grupuri de oameni, asupra 

distribuŃiei interne a veniturilor. Cu toată acestea, 

modelul ricardian al comerŃului rămâne una din 

evoluŃiile cele mai valoroase în teoria economică. 

1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli 

Heckscher - Bertil Ohlin) 

DiferenŃa 

de resurse 

Dacă munca este singurul factor de 

producŃie, aşa cum au presupus modelele Adam 

Smith şi David Ricardo, avantajele absolut şi 

comparativ pot să rezulte numai din diferenŃele de 

productivitate. În lumea reală, comerŃul, fiind 

parŃial explicat prin diferenŃele de productivitate 

şi eficienŃă, reflectă, totodată, diferenŃele de 

resurse ale Ńărilor. Canada exportă produse 

forestiere în SUA nu pentru că muncitorii

Teorii moderne privind comerŃul internaŃional 43 

canadieni din acest sector ar fi mai productivi decât 

cei americani, ci pentru că în Canada suprafaŃa de 

pădure pe locuitor este mai mare decât în SUA. Un 

punct de vedere realist asupra comerŃului trebuie să 

evidenŃieze nu numai munca, ci şi alŃi factori de 

producŃie, precum pământul şi capitalul. 

Pentru a explica rolul resurselor în comerŃ, Eli 

Heckscher şi Bertil Ohlin, doi economişti suedezi, 

au elaborat un model în care diferenŃa de resurse 

constituie singura sursă de comerŃ. Modelul arată că 

avantajul comparativ este influenŃat de interacŃiunea 

dintre resursele unei naŃiuni (abundenŃa relativă a 

factorilor de producŃie) şi tehnologia de producŃie 

(care influenŃează intensitatea relativă cu care 

diferiŃii factori de producŃie sunt utilizaŃi în 

producŃia diverselor produse). 

Modelul porneşte de la premisa că o Ńară (A) 

produce două produse: alimente (X) şi îmbrăcăminte 

(Y). Aceste producŃii necesită două input-uri, care 

sunt disponibile în cantităŃi limitate, respectiv teren 

(T) şi muncă (M). S-a pornit, de asemenea, de la 

premisa că producŃia de alimente X este intensivă în 

teren, respectiv T/M este mai mare decât M/T, iar, în 

mod corespunzător, producŃia de îmbrăcăminte (Y) 

este intensivă în muncă, respectiv M/T este mai 

mare decât T/M. 

Pornind de la aceste premise, modelul 

abordează situaŃia de comerŃ dintre Ńara A şi o Ńară 

B, care produce aceleaşi mărfuri, evidenŃiind 

implicaŃiile ce rezultă din schimburi asupra 

preŃurilor internaŃionale, salariilor şi distribuŃiei 

veniturilor în cele două Ńări. 

Din tabelul II.1 rezultă că Ńara A este relativ 

mai abundentă în teren (T/M > M/T), respectiv 3,33 

faŃă de 0,30, în timp ce Ńara B este relativ 

mai abundentă în muncă (M/T > T/M), respectiv 

1,85 faŃă de 0,53. 

Intensitatea 

în factori

44 


Tabel II.1 

AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în factori 

şi specializarea prin comerŃ 

łară 

Produs 

Input-uri şi 

producŃie fără 

comerŃ 

AbundenŃa relativă 

şi specializarea prin 

comerŃ în produsul 

intensiv în factorul 

abundent 

M T M/T T/M 

A X Y X — 

X 

Y 

Total 

20 

10 

30 

95 

5 

100 

0,21 

2,00 

0,30 

4,75 

0,50 

3,33 

B X Y — Y 

3 5 0,60 

10 2 5,00 

13 7 1,85 

X 

Y 

Total 

1,66 

0,20 

0,53 

AbundenŃă 

relativă 

DistribuŃia 

veniturilor 

O Ńară care are o ofertă mai mare la o resursă 

decât la alta este relativ abundentă în acea resursă 

şi tinde să producă mai mult din produsul care 

utilizează intensiv resursa abundentă. Totodată, 

Ńările sunt relativ mai eficiente în producŃia 

bunurilor a căror producŃie este intensivă în 

resursele la care au o ofertă relativ abundentă. În 

cazul nostru, Ńara A este relativ mai abundentă în 

teren, deci se va specializa în producŃia de 

alimente, iar Ńara B este relativ mai abundentă în 

muncă, deci se va specializa în producŃia de 

îmbrăcăminte. 

Schimbările în preŃurile relative ale 

produselor au un puternic efect asupra veniturilor 

relative obŃinute de diferitele resurse. O creştere a 

preŃului la produsului intensiv în teren conduce la 

creşterea proporŃională mai mare a rentei, scăzând, 

totodată, rata salariilor. Întrucât comerŃul modifică 

preŃurile relative, schimburile internaŃionale au un


efect puternic şi asupra distribuŃiei veniturilor, 

deŃinătorii de factori abundenŃi câştigând, iar cei care 

deŃin resurse limitate pierzând. 

Într-un model idealizat, comerŃul internaŃional 

ar trebui să ducă la egalizarea preŃurilor factorilor de 

producŃie, precum munca sau capitalul. Acest lucru 

nu se întâmplă în practică, datorită diferenŃelor în 

resurse, barierelor comerciale şi diferenŃelor de 

tehnologie. 

Analiza empirică a teoriei Heckscher – Ohlin, 

potrivit căreia Ńările tind să se specializeze în 

producŃia şi exportul produselor care sunt intensive 

în factorii pentru care ele au o ofertă relativ 

abundentă, nu a condus la rezultate generale 

pozitive, deoarece diferenŃele în tehnologia cu care 

sunt utilizate resursele joacă un rol cheie. Cu toate 

acestea, teoria Heckscher – Ohlin rămâne un model 

util pentru diagnosticarea efectelor comerŃului 

internaŃional. 

2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor 

(modelul Paul Samuelson - Ronald Jones) 

Există două motive pentru care comerŃul are 

o influenŃă puternică asupra distribuŃiei veniturilor. 

Primul – resursele nu pot fi transferate imediat şi 

fără cost de la o industrie la alta. Al doilea – 

industriile diferă în factorii de producŃie pe care îi 

utilizează şi, în consecinŃă, o schimbare în mixul de 

produse pe care o Ńară le fabrică va reduce cererea 

pentru unii factori de producŃie, în timp ce pentru 

alŃii cererea va creşte. Pentru aceste motive, 

comerŃul internaŃional nu este atât de avantajos 

pentru toŃi. Dacă pentru o Ńară, în totalitate, comerŃul 

este benefic, deseori el afectează semnificativ 

interesele unor grupuri din cadrul Ńării, cel puŃin pe 

termen scurt. 

Transfer de 

resurse

46 

Factori specifici, 

factor mobil 


Un exemplu semnificativ îl reprezintă 

politica Japoniei faŃă de cultura orezului. Japonia 

permite un import limitat de orez deşi, datorită 

suprafeŃei agricole limitate, îl produce în interior 

mult mai scump decât alŃi producători. Se înŃelege 

că dacă importul de orez în Japonia ar fi liber, toŃi 

japonezii ar avea un standard de viaŃă mai ridicat. 

Fermierii japonezi ar avea, însă, de suferit. Fără 

îndoială, fermierii dislocaŃi ar putea găsi de lucru 

în industrie sau în servicii. Dar acest transfer costă 

şi implică şi alte inconveniente. De asemenea, ar 

scădea preŃul pământului în Japonia. De aceea, 

fermierii japonezi se opun liberalizării importului 

de orez, iar opoziŃia lor organizată a contat mai 

mult decât câştigul ce s-ar fi realizat pentru 

întreaga Ńară. 

Paul Samuelson şi Ronald Jones, doi 

economişti americani, au elaborat un model al 

comerŃului internaŃional bazat pe factori specifici. 

Spre deosebire de alte modele, care au utilizat un 

singur factor de producŃie (munca sau resursele), 

Samuelson şi Jones au dezvoltat un model 

trifactorial: munca (M), capital (C) şi pământ sau 

teren (T). Produsele alimentare (X) sunt fabricate 

utilizând teren (T) şi muncă (M), în timp ce 

produsele manufacturate (Y) se obŃin prin utilizarea 

capitalului (C) şi a muncii (M). Astfel, munca este 

un factor mobil, care poate fi utilizat în ambele 

sectoare, în timp ce pământul şi capitalul sunt 

factori specifici, primul fiind utilizat în producŃia 

de alimente, iar cel de-al doilea în producŃia de 

manufacturate. 

Dacă numai munca poate fi utilizată în 

ambele sectoare şi dacă ea poate migra dintr-un 

sector în altul, se pun întrebări referitoare la 

frontiera posibilităŃilor de producŃie, mixul de 

produse fabricate dacă Ńara se angajează în comerŃ,


avantajele şi dezavantajele din comerŃ pe ansamblul 

Ńării şi pe grupe de lucrători. 

În sectorul manufacturier, cu cât input-ul 

de muncă la un volum dat de capital este mai mare, 

cu atât va fi mai mare output-ul. Însă, dacă input-ul 

de muncă creşte fără a majora şi capitalul, înseamnă 

că adăugând noi muncitori, fiecare muncitor 

lucrează cu un capital mai mic, deci creşterile de 

producŃie sunt mai mici decât precedentele. Se 

reduce astfel randamentul, fenomen cunoscut sub 

denumirea de produs marginal al muncii. Acelaşi 

fenomen se petrece şi în sectorul agricol, unde se 

majorează factorul M, dar factorul T rămâne 

neschimbat. 

Produs 

marginal 

Grafic II.1 

Frontiera posibilităŃilor de producŃie 

în modelul cu factori specifici 

FuncŃia de producŃie 

la alimente, 

Q X =Q X (T,M X ) 

T 

2 

Q 

X 

ProducŃie de alimente 

Q X (creşte ↑ ) 

1’ 

2’ 

3’ 

M 

A 

1 

Inputul de muncă 

în alimente M 

2 

X 

(creşte ← ) 

Inputul de muncă 

în manufacturate M y 

(creşte ↓) 

2 

M 

X 

3 

A 

2 

M 

y 

M 

2 

Q 

y 

Q 

y 

T 

ProducŃia de 

manufacturate 

(creşte → ) 

FuncŃia de producŃie 

la manufacturate, 

Q y =Q y (C,M y ) 

ProducŃia de alimente (X) şi de 

manufacturate (Y) este determinată de alocarea 

muncii (M). În dreptunghiul din stânga jos, 

alocarea M între sectoare poate fi ilustrată printr-

48 


un punct de pe linia AA, care reprezintă toate 

combinaŃiile de input de muncă în X şi în Y, 

pentru a rezulta totalul ofertei de muncă. Unui 

punct anume de pe linia AA, ca de pildă punctului 

2 

2, îi corespunde un input de muncă în Y ( M ) şi 

2 

în X ( M x ). Curbele din cele două pătrate (jos 

dreapta şi sus stânga) reprezintă funcŃiile de 

producŃie de alimente şi manufacturate. Acestea 

2 2 

permit determinarea producŃiei ( Q X şi Q Y , de 

exemplu) la un input dat al factorului M (AA 2 , de 

exemplu). Apoi, în pătratul din dreapta sus, curba 

TT arată variaŃia de producŃie de alimente şi de 

manufacturate, în funcŃie de transferul muncii, de 

la alimente la manufacturate, cu output-uri la 1', 2' 

şi 3', corespunzător alocării de muncă 1, 2 şi 

3. Datorită randamentului în scădere, TT este o 

curbă bombată descrescătoare şi nu o linie dreaptă. 

După ce am văzut cum lucrează un model 

cu factori specifici într-o singură economie, să ne 

întoarcem la analiza comerŃului internaŃional. Să 

ne imaginăm două Ńări, Japonia şi Statele Unite, 

care fac comerŃ între ele. Pentru a face comerŃ, 

cele două Ńări trebuie să fie diferite în ceea ce 

priveşte preŃurile relative la produsele agricole şi 

manufacturate, care ar exista în absenŃa 

comerŃului. Ele pot avea preŃuri diferite fie pentru 

că sunt diferite în ceea ce priveşte cererea relativă, 

fie pentru că diferă în ceea ce priveşte oferta 

relativă. Să presupunem că ele sunt diferite din 

punctul de vedere al ofertei relative, datorită 

diferenŃelor de productivitate sau de resurse. 

RelaŃia dintre resurse şi oferta relativă este direct 

proporŃională: o Ńară cu capital abundent şi cu 

puŃin pământ tinde să producă o rată mai mare de 

manufacturate faŃă de alimente la orice preŃ dat, în 

timp ce o Ńară abundentă în pământ tinde să 

Y


producă o rată mai mare de alimente. Dacă 

celelalte elemente rămân neschimbate, o creştere 

de capital va duce la creşterea productivităŃii 

marginale în sectorul manufacturier, în timp ce o 

creştere a ofertei de pământ va majora producŃia de 

alimente în detrimentul celei de manufacturate. 

Când cele două Ńări decid să facă comerŃ, ele 

creează o economie mondială integrată, a cărei 

producŃie de manufacturate şi alimente este egală cu 

suma producŃiilor celor două Ńări. Dacă o Ńară nu 

face comerŃ, producŃia unui produs trebuie să fie 

egală cu consumul. ComerŃul internaŃional face 

posibil, aşa cum s-a menŃionat, ca mixul de 

producŃie de manufacturate şi alimente să fie diferit 

faŃă de mixul de consum la aceleaşi produse. Dar, în 

timp ce volumul din fiecare produs consumat şi 

fabricat poate diferi, din punct de vedere valoric Ńara 

nu poate cheltui mai mult decât încasează. Rezultă 

că valoarea consumului trebuie să fie egală cu 

valoarea producŃiei. Cu alte cuvinte, dacă Japonia şi 

SUA fac comerŃ, valoric exportul de manufacturate 

din Japonia trebuie să fie egal cu exportul de 

alimente din SUA, iar exportul de alimente din SUA 

trebuie să fie egal cu importul de manufacturate din 

Japonia. 

Acum se poate, deja, pune întrebarea: cine 

câştigă şi cine pierde din comerŃ? 

În primul rând, cum sunt afectate grupurile din 

cele două Ńări? Japonia, înainte de comerŃ, avea 

preŃuri relative la manufacturate mai mici decât în 

SUA. După comerŃ, care duce la o convergenŃă a 

preŃurilor relative din cele două Ńări la manufacturate 

(creştere în Japonia şi scădere în SUA), în Japonia 

au de câştigat deŃinătorii de capital şi au de pierdut 

deŃinătorii de pământ. În Statele Unite efectul este 

invers: preŃurile la manufacturate scăzând, pierd 

deŃinătorii de capital şi câştigă deŃinătorii de pământ. 

Prin urmare, din acest prim punct de vedere, 

Economie 

mondială 

integrată 

Câştigători şi 

pierzători din 

comerŃ

50 


comerŃul avantajează factorul care este specific în 

sectorul de export din fiecare Ńară şi 

dezavantajează factorul care este specific 

sectorului concurat de import. 

În al doilea rând, ce se întâmplă pe 

ansamblul Ńării? Dacă un comerŃ este potenŃial 

benefic pe ansamblul Ńării, cei care câştigă din 

comerŃ ar trebui să compenseze pe cei care pierd. 

Fiecare individ poate avea un avantaj din comerŃ, 

acesta neînsemnând că îl şi are. În lumea reală, 

prezenŃa câştigătorilor şi păgubiŃilor din comerŃ 

este una din cele mai importante raŃiuni pentru 

care schimburile comerciale internaŃionale nu sunt 

libere. 

În politicile comerciale actuale, distribuŃia 

veniturilor între câştigători şi păgubiŃi este de o 

importanŃă crucială. Aceasta se datorează şi 

faptului că cei care pierd din comerŃ sunt, de 

regulă, mai bine informaŃi, mai solidari şi mai bine 

organizaŃi decât cei care câştigă. 

3. Modelul standard al comerŃului (modelul 

Paul Krugman – Maurice Obstfeld) 

Modelele clasice şi moderne prezentate 

ilustrează un anume aspect particular al comerŃului 

internaŃional. Pentru a evidenŃia acest aspect 

particular, fiecare model ignoră anumite laturi ale 

realităŃii economice, pe care, însă, le iau în 

considerare altele. Astfel că, pentru analiza 

profundă a problemelor reale şi emiterea de 

judecăŃi de valoare, trebuie cunoscute şi abordate 

conjugat toate aceste modele. La mijlocul anilor '80 

din secolul trecut, una dintre principalele modificări 

ale comerŃului internaŃional a constat în creşterea 

rapidă a exporturilor din Japonia, precum şi din 

Coreea de Sud, Taiwan şi ceilalŃi "tigrii asiatici".


Aceste Ńări au înregistrat o majorare accelerată a 

productivităŃii, Japonia devansând SUA în 

numeroase sectoare. Pentru aprecierea implicaŃiilor 

creşterii productivităŃii asupra comerŃului se poate 

utiliza modelul ricardian. Cunoscând că modificarea 

structurii comerŃului are efecte diferenŃiate ale 

asupra diverselor grupuri sociale, pentru înŃelegerea 

implicaŃiilor creşterii comerŃului din zona Pacificului 

asupra distribuŃiei veniturilor din SUA poate fi 

folosit modelul bazat pe factori specifici. 

Schimbarea structurii stocului de resurse al Ńărilor 

din Asia de Sud prin rate de acumulare a capitalului 

mai mari şi creşterea concomitentă a ponderii forŃei 

de muncă calificate, cea necalificată caracterizânduse 

prin "raritate" mai accentuată, justifică aplicarea 

modelului Heckscher - Ohlin. 

Cu toate aceste diferenŃieri, toate modelele 

prezintă anumite trăsături comune: capacitatea 

productivă a unei economii poate fi ilustrată 

elocvent prin intermediul frontierei posibilităŃilor de 

producŃie, diferenŃierile existente în privinŃa acesteia 

dând naştere comerŃului internaŃional; posibilităŃile 

de producŃie determină evoluŃia ofertei relative a 

unei Ńări; echilibrul la scara economiei mondiale 

este rezultatul cererii relative mondiale şi evoluŃiei 

ofertei relative mondiale, aceasta din urmă fiind 

determinată de evoluŃiile ofertelor relative ale 

naŃiunilor. 

Datorită acestor trăsături comune, modelele 

analizate pot fi concepute drept cazuri speciale ale 

unui model mai general – standard – al economiei 

mondiale. Se pot contura numeroase subiecte de 

interes în economia mondială a căror analiză poate fi 

întreprinsă prin prisma acestui model standard, 

detalierea fiind influenŃată de "submodelul" ales. 

Acestea includ: efectele modificărilor ofertei 

mondiale generate de creşterea economică; 

schimbările cererii mondiale determinate de 

Model 

standard 

Raport de

52 

Creştere 

economică 


ajutoarele pentru dezvoltare, reparaŃiile de război 

şi alte transferuri internaŃionale de venituri; 

modificările concomitente ale cererii şi ofertei 

mondiale datorate protecŃiei tarifare şi netarifare. 

Modelul standard al comerŃului implică 

existenŃa curbei ofertei mondiale relative ce 

rezultă din posibilităŃile de producŃie şi a cererii 

mondiale relative ce derivă din diferenŃele de 

gusturi (preferinŃe). Raportul de schimb (raportul 

dintre preŃurile de export şi preŃurile de import) 

este determinat de intersecŃia dintre curba ofertei 

mondiale relative şi cea a cererii mondiale relative. 

Dacă celelalte elemente rămân nemodificate, 

îmbunătăŃirea raportului de schimb al unei Ńări 

atrage creşterea bunăstării acesteia. Dimpotrivă, 

înrăutăŃirea raportului de schimb antrenează 

accentuarea declinului economic. 

Creşterea economică înseamnă o 

modificare provenită din exterior în frontiera 

posibilităŃii de producŃie a Ńării. O astfel de 

creştere este de regulă "atrasă", ceea ce implică o 

schimbare mai mare a frontierei posibilităŃilor de 

producŃie pentru anumite bunuri în raport cu altele. 

În condiŃiile în care celelalte elemente rămân 

constante, efectul imediat al creşterii "atrase" 

rezidă în majorarea ofertei mondiale relative la 

bunurile la care se constată acest tip de creştere. 

Această schimbare a curbei ofertei mondiale 

relative determină, la rândul său, o modificare în 

sensul îmbunătăŃirii raportului de schimb al Ńării. 

Dacă această îmbunătăŃire faŃă de situaŃia 

anterioară, antrenează consolidarea creşterii 

interne iniŃiale, afectează, însă, negativ partenerii 

comerciali ai respectivei Ńări. În cazul în care 

evoluŃia raportului de schimb este nefavorabilă, 

declinul anihilează unele dintre efectele pozitive 

ale creşterii interne, dar este benefică pentru 

partenerii comerciali.


DirecŃia efectelor raportului de schimb 

depinde de natura creşterii economice. Creşterea 

numită “export-atras" (acea creştere care extinde 

posibilităŃile unei economii de a produce mai mult 

acele bunuri pe care le exporta iniŃial în raport cu 

majorarea posibilităŃilor de a produce bunuri care 

concurează cu importurile) înrăutăŃeşte raportul de 

schimb. Desigur, creşterea numită "import-atras", 

care induce creşterea posibilităŃilor de a produce mai 

mult bunuri care concurează cu importurile, 

îmbunătăŃeşte raportul de schimb. Este posibil ca 

"importul-atras" să afecteze negativ partenerii 

comerciali, ceea ce se poate remarca, într-o oarecare 

măsură, în cazul SUA în perioada postbelică. 

Transferurile internaŃionale de venituri, cum 

ar fi reparaŃiile de război şi ajutoarele pentru 

dezvoltare, pot afecta raportul de schimb al unei Ńări 

prin modificarea curbei cererii mondiale relative. 

Dacă Ńara receptoare cheltuieşte o pondere mai mare 

din creşterea veniturilor pentru produsele de export 

decât Ńara donatoare, transferul majorează cererea 

mondială relativă pentru bunurile de export ale Ńării 

receptoare şi, prin urmare, îi îmbunătăŃeşte raportul 

de schimb. Această îmbunătăŃire consolidează 

transferul iniŃial şi se constituie într-un beneficiu 

indirect, adiŃional transferului iniŃial direct. Pe de 

altă parte, în cazul în care Ńara receptoare se 

caracterizează printr-o înclinaŃie spre investiŃii în 

exporturi mai redusă decât cea a Ńării donatoare, 

transferul înrăutăŃeşte raportul de schimb al Ńării 

primitoare, anulând cel puŃin parŃial efectele 

transferului. 

În practică, majoritatea Ńărilor cheltuiesc o 

mult mai mare pondere a venitului naŃional pe 

bunurile produse în interior comparativ cu cele 

produse în alte Ńări, ceea ce nu se datorează atât 

diferenŃei de gusturi (preferinŃe), cât mai ales 

barierelor comerciale, naturale şi artificiale, acestea 

Export atras, 

import atras 

Transferuri 

unilaterale

54 

Tarife 

subvenŃii 


din urmă generând netranzacŃionarea a numeroase 

produse. 

Taxele vamale de import şi subvenŃiile de 

export afectează atât oferta relativă, cât şi cererea 

relativă. Un tarif majorează oferta relativă pentru 

bunurile de import ale acelei Ńări, diminuând 

concomitent cererea relativă. Cu certitudine, un 

tarif îmbunătăŃeşte raportul de schimb al Ńării, 

influenŃând negativ partenerii comerciali. O 

subvenŃie de export are efecte contrare, majorând 

oferta relativă şi diminuând cererea relativă pentru 

mărfurile de export ale Ńării, înrăutăŃind astfel 

raportul de schimb. Din acest motiv, subvenŃiile de 

export sunt în detrimentul Ńărilor care le aplică şi, 

de aceea, ar trebui mai degrabă salutate de 

partenerii comerciali decât condamnate prin taxe 

compensatorii. Prin aceste efecte, atât tarifele 

vamale, cât şi subvenŃiile au un impact deosebit 

asupra distribuŃiei interne a veniturilor, care 

adesea este mult mai semnificativ din punct de 

vedere politic decât din punct de vedere al 

raportului de schimb. 

4. Avantajul competitiv 

(modelul Michael Porter) 

Una din teoriile economice, care beneficiază 

de o largă audienŃă, formulată cu circa 200 de ani 

în urmă şi prezentă la cei mai mulŃi dintre creatorii 

ştiinŃei economice, este aceea că izvorul 

progresului şi bunăstării îl reprezintă 

productivitatea muncii. Modelele avantajului 

absolut şi comparativ pornesc de la principiul că, 

la nivel naŃional, singurul criteriu semnificativ este 

cel al productivităŃii naŃionale. Abilitatea de a 

exporta bunuri de înaltă productivitate, care 

permite Ńării să importe bunuri de mai mică


productivitate în producŃia proprie decât în alte Ńări, 

este dezirabilă, întrucât rezultă o productivitate 

naŃională mai mare. 

Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în 

cadrul căreia avantajul naŃional avea ca sursă 

producŃia şi costurile ei, avantajul competitiv este 

rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care 

contribuie la succesul pe piaŃă al unui produs. În 

acest lanŃ sunt cuprinse atât activităŃi primare, 

respectiv producŃie, promovare, distribuŃie şi preŃ, 

cât şi activităŃi de sprijin, respectiv aprovizionare, 

resurse umane, planificare, finanŃe şi contabilitate. 

Avantajul competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să 

valorifice cât mai bine întregul lanŃ de astfel de 

activităŃi. 

LanŃ de 

activităŃi 

Figura II.1 

LanŃul de valoare 

ActivităŃi 

principale 

(avantaj 

de 

cost) 

ActivităŃi 

de sprijin 

(avantaj de 

calitate) 

Logistică 


Marketing - vânzare 

Service 

Infrastructură firmă 

Management resurse 

umane 

Aprovizionare 

Avantaj 

competitiv 

Dezvoltare tehnologică

56 

Avantaj de cost, 

avantaj de 

calitate 

“Diamant” 


Teoria avantajului competitiv constă, în 

esenŃă, în sublinierea faptului că importantă în 

obŃinerea unui avantaj pe piaŃă este identificarea 

modalităŃilor prin care aceleaşi valori-produse se 

obŃin cu input-uri mai mici (avantaj de cost) sau 

prin care aceleaşi activităŃi se realizează într-un 

mod particular, original, inovator, la o valoare mai 

mare (avantaj de calitate), în ultimă instanŃă 

realizându-se o mai mare competitivitate faŃă de 

celelalte firme. 

Teoria avantajului competitiv, elaborată de 

Michael Porter, are la bază un sistem de 

determinanŃi, numit de autor “diamant”, care 

creează un mediu intern mai mult sau mai puŃin 

favorabil obŃinerii unor avantaje concurenŃiale 

pentru firmele naŃionale antrenate în viaŃa 

economică internaŃională. Aceşti determinanŃi 

sunt: dotarea cu factori interni, specificul pieŃei 

interne, legăturile dintre ramuri, mediul 

concurenŃial intern. 

Cei patru determinanŃi evoluează în relaŃie 

cu doi factori: şansa şi politica guvernamentală. În 

opinia lui Michael Porter, guvernului îi revine un 

rol nuanŃat în relaŃia cu diferitele sectoare ale 

activităŃii economice, el putând influenŃa 

avantajele competitive dintr-un sector sau altul 

prin politici vizând unul sau mai mulŃi 

determinanŃi ai “diamantului”. Scopul său trebuie 

să fie stimularea dinamismului şi modernizarea 

continuă a economiei prin: crearea unui mediu în 

care firmele existente să-şi perfecŃioneze 

avantajele competitive prin introducerea de noi 

tehnologii pentru a penetra segmentele de piaŃă cu 

cerere mai sofisticată; sprijinirea firmelor 

naŃionale pentru a intra în ramuri noi, în care se 

poate obŃine o productivitate mai mare, în 

detrimentul unor sectoare mai puŃin productive.


Michael Porter identifică în evoluŃia fiecărei 

Ńări patru stadii ale dezvoltării: dezvoltarea bazată pe 

factori, dezvoltarea bazată pe investiŃii, dezvoltarea 

bazată pe inovare, dezvoltarea bazată pe 

prosperitate. EvoluŃia unei Ńări parcurge, de regulă, 

pe rând aceste etape, dar este posibil ca unele să fie 

comprimate până la dispariŃie, în unele stadii se 

poate întârzia mai mult sau, în cadrul aceluiaşi 

stadiu, se pot afla Ńări cu nivele de dezvoltare foarte 

diferite. 

Varietatea de situaŃii este destul de mare, 

darexistă câteva caracteristici comune: pragul dintre 

stadiile dezvoltării nu se defineşte printr-un 

indicator, de exemplu, PIB/locuitor, ci printr-un 

anumit potenŃial concurenŃial (capacitatea de a întări 

avantajele competitive); intervenŃia guvernamentală 

directă este mai eficientă în primele două stadii; 

vulnerabilitatea la evoluŃiile externe scade pe măsura 

avansului economic.

58 



Factori de producŃie 

DiferenŃe de dotare 

AbundenŃă relativă 

Intensivitate în factori 

Factor specific 

Factor mobil 

Produs marginal 

PreŃ relativ 

Economie mondială 

integrată 

Mix de producŃie 

Mix de consum 

Câştigători din comerŃ 

Pierzători din comerŃ 

Compensare 

Politică comercială 

Model standard 

Submodele 

Raport de schimb 

Creştere atrasă 

Export-atras 

Import-atras 

Transfer internaŃional 


Taxă vamală 

SubvenŃie de export 

Avantaj competitiv 

LanŃ de valoare 

ActivităŃi primare 

ActivităŃi de sprijin 

Avantaj de cost 

Avantaj de calitate 

DeterminanŃi 

Dotare cu factori 

Specificul pieŃei 

Legături interramuri 

Mediu concurenŃial 

Şansă 

Politică guvernamentală 


1. Există un raport direct proporŃional între 

creşterea numărului de muncitori şi producŃia 

realizată într-o fabrică de confecŃii? ExplicaŃi 

răspunsul. 

2. Ce se întâmplă cu preŃul pământului în 

Japonia dacă liberalizează importul de orez? 

3. În ce sunt intensive produsele: grâu, pantofi, 

autoturism, computer – în cercetare, în 

capital, în muncă sau în teren?


4. łara A are o suprafaŃă de 200 de mii de km 2 şi o 

populaŃie de 25 de milioane de locuitori. łara B 

are o suprafaŃă de 250 de mii de km 2 şi o 

populaŃie de 250 de milioane de locuitori. La 

care resursă sunt Ńările A şi B relativ 

abundente? 

5. Cum vor evolua preŃurile la automobile în SUA 

şi la carne de pui în Japonia dacă cele două 

Ńări decid să-şi liberalizeze schimburile dintre 

ele la aceste produse? 

Teste grilă 

1. Care este sursa de comerŃ în cadrul modelului 

Heckscher - Ohlin: 

a) diferenŃa de productivitate între Ńări; 

b) politica comercială diferită promovată de Ńări; 

c) activitatea întreprinderilor multinaŃionale; 

d) diferenŃa în abundenŃa relativă de resurse între 

Ńări; 

e) diferenŃa în eficienŃa producŃiei. 

2. PrecizaŃi factorii care influenŃează avantajul 

comparativ în cadrul modelului Heckscher - 

Ohlin: 

a) resursele unei naŃiuni; 

b) raportul dintre preŃurile de export şi import; 

c) tehnologia de producŃie; 

d) productivitatea muncii; 

e) politica guvernamentală.

60 


3. Motivele, evidenŃiate în cadrul modelului 

Samuelson - Jones, pentru care comerŃul are 

o influenŃă puternică asupra distribuŃiei 

veniturilor sunt: 

a) exportul contribuie la scăderea veniturilor din 

industria de export; 

b) resursele nu pot fi transferate imediat şi fără 

cost dintr-o ramură în alta; 

c) preŃurile scad în sectoarele de export şi cresc în 

sectoarele de import; 

d) o schimbare în mixul de produse pe care o Ńară 

le fabrică reduce cererea pentru unii factori de 

producŃie, în timp ce pentru alŃii cererea creşte; 

e) importul contribuie la creşterea veniturilor din 

sectoarele interne concurente. 

4. Cine câştigă şi cine pierde din comerŃ în 

cadrul modelului Samuelson-Jones: 

a) câştigă deŃinătorul factorului care este specific 

în sectorul de export; 

b) câştigă toŃi deŃinătorii factorilor de producŃie; 

c) pierde deŃinătorul factorului care este specific 

în sectorul de export; 

d) pierde deŃinătorul factorului care este specific 

sectorului concurat de import; 

e) câştigă deŃinătorul factorului care este specific 

în sectorul de import. 

5. Ce se întâmplă în Statele Unite dacă elimină 

taxele vamale şi contingentele la importul de 

produse manufacturate din Japonia: 

a) creşte producŃia americană de manufacturate; 

b) creşte importul de manufacturate din Japonia; 

c) creşte nr. de angajaŃi în industria americană; 

d) cresc preŃurile la produsele manufacturate pe 

piaŃa americană; 

e) scad salariile lucrătorilor din agricultura 

americană.


6. Ce semnifică creşterea numită "exportatras": 

a) creşterea economică a unor Ńări în detrimentul 

altor Ńări; 

b) extinderea posibilităŃilor unei economii de a 

produce mai mult acele bunuri pe care le 

exporta iniŃial în raport cu diminuarea 

posibilităŃilor de a produce bunuri care 

concurează cu importurile; 

c) extinderea posibilităŃilor unei economii de a 

produce mai mult acele bunuri pe care le 

importa iniŃial în raport cu diminuarea 

posibilităŃilor de a produce bunuri care 

concurează cu importurile; 

d) scăderea posibilităŃilor unor economii de a 

produce mai mult acele bunuri pe care iniŃial le 

exporta în raport cu creşterea posibilităŃilor de 

a produce bunuri care concurează cu importul; 

e) creşterea economică bazată numai pe efortul 

investiŃional intern. 

7. Transferurile internaŃionale de venituri 

influenŃează: 

a) oferta mondială relativă; 

b) echilibrul economiei mondiale; 

c) atât oferta, cât şi cererea mondială relativă; 

d) cererea mondială relativă; 

e) dotarea în teren şi muncă a Ńărilor. 

8. Raportul de schimb în cadrul modelului 

standard al comerŃului (Paul Krugman - 

Maurice Obstfeld) este definit ca: 

a) export / import; 

b) export – import; 

c) preŃuri de export / preŃuri de import; 

d) export + import; 

e) preŃuri de export – preŃuri de import.

62 


9. "Diamantul" lui Porter nu cuprinde 

următorul determinat: 

a) nivelul dezvoltării economice; 

b) dotarea cu factori interni; 

c) specificul pieŃei interne; 

d) legăturile dintre ramuri; 

e) mediul concurenŃial intern. 

10. În care dintre stadiile dezvoltării, identificate 

de Michael Porter, intervenŃia directă a 

statului este mai eficientă: 

a) dezvoltarea bazată pe cercetare-dezvoltare; 

b) dezvoltarea bazată pe învăŃământ şi formare; 

c) dezvoltarea bazată pe creaŃie artistică; 

d) dezvoltarea bazată pe tehnologia informaŃiei; 

e) dezvoltarea bazată pe factori.

Politica comercială 63 

CAPITOLUL III 

POLITICA COMERCIALĂ 

Începând cu Adam Smith, economiştii au 

preconizat comerŃul liber ca un ideal spre care trebuie 

să tindă statele, toate modelele teoretice sugerând că 

un astfel de comerŃ evită pierderile de eficienŃă 

asociate cu producŃia şi consumul. MulŃi economişti 

consideră că un comerŃ liber produce mai multe 

avantaje decât eliminarea distorsiunilor de producŃie şi 

consum. Dar, chiar între economiştii care cred că un 

comerŃ liber este mai puŃin decât o politică perfectă, 

mulŃi apreciază că un comerŃ liber este o soluŃie mai 

bună (prima bună soluŃie) decât oricare altă politică ar 

promova guvernele (a doua bună soluŃie). 

Deşi câştigul din comerŃul dintre state este 

evident în cadrul tuturor modelelor teoretice, practic 

foarte puŃine Ńări s-au apropiat de starea de comerŃ 

liber, cvasitotalitatea statelor lumii intervenind în 

comerŃul exterior prin politici comerciale mai 

protecŃioniste sau mai liberale. 

1. ComerŃ, tipologie, instrumente 

Politica comercială este partea politicii 

economice generale care vizează sfera relaŃiilor 

economice externe ale Ńării.

64 


ProtecŃia 

În accepŃiunea sa clasică, politica comercială 

economiei cuprinde totalitatea măsurilor de ordin administrativ, 

fiscal, bugetar şi valutar, adoptate de guvern în scopul 

protecŃiei economiei naŃionale faŃă de concurenŃa 

externă şi promovării relaŃiilor economice cu alte 

state. 

În cadrul acestor obiective de ordin general, 

politicile comerciale îşi pot propune obiective 

specifice, în funcŃie de situaŃia economică a fiecărei 

Ńări: protecŃia unor sectoare economice strategice, de 

larg interes social sau de perspectivă; promovarea 

exporturilor pentru realizarea importurilor necesare şi 

a unei balanŃe comerciale cât mai echilibrate; 

îmbunătăŃirea structurii exportului şi importului; 

orientarea relaŃiilor economice spre anumite Ńări sau 

grupuri de Ńări etc. 

Scopul final al oricărei politici comerciale 

trebuie să fie obŃinerea câştigului oferit de comerŃul 

internaŃional, respectiv o economie de muncă şi un 

aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ 

exterior la creşterea economică generală a Ńării. 

Autarhie, 

Din practica internaŃională se pot evidenŃia 

liberschimbism, trei tipuri de politică comercială: autarhia, 

protecŃionism liberschimbismul şi protecŃionismul. Autarhia 

reprezintă o stare de izolare economică faŃă de 

celelalte state, orientare spre interior a satisfacerii la 

orice preŃ a necesităŃilor de consum productiv şi 

personal, ignorându-se avantajul implicat de comerŃul 

cu alte state. Liberschimbismul reprezintă o politică a 

porŃilor deschise faŃă de importuri şi exporturi şi a fost 

preconizat la începutul perioadei industrializării de 

către Ńările care obŃinuseră poziŃii concurenŃiale pe 

piaŃa internaŃională. ProtecŃionismul se află între cele 

două tipuri extreme de politici şi vizează protejarea 

anumitor sectoare ale economiei, sensibile din punct 

de vedere social faŃă de concurenŃa străină, aflate în 

faza de dezvoltare, restructurare sau având perspective 

de creştere, fiind promovat mai accentuat sau mai 

relaxat în funcŃie de situaŃia fiecărei Ńări şi a


conjuncturii economice internaŃionale. 

Instrumentele utilizate de politica comercială 

sunt: mijloace tarifare (politică tarifară); mijloace 

netarifare (politică netarifară); mijloace de promovare 

şi de stimulare (politică de promovare şi de stimulare). 

Politica tarifară şi netarifară vizează în special 

Politică tarifară, 

netarifară şi de 

importul, pe care îşi propun să-l descurajeze sau chiar 

să-l oprească, orientând consumul spre produsele promovare 

indigene. Dimpotrivă, politica de promovare şi de 

stimulare vizează exportul, pe care îşi propune să-l 

dezvolte în cât mai mare măsură. În prezent, tot mai 

multe state pun accentul principal nu atât pe politicile 

de îngrădire a importului, cât pe politicile de 

dezvoltare a exportului, considerându-se că o Ńară este 

cu atât mai prosperă cu cât are capacitatea de a 

importa cât mai mult, dar pe seama unor exporturi cât 

mai mari. 

2. Politica tarifară 

Politica tarifară se realizează în special cu 

ajutorul tarifului vamal, considerat de normele 

comerŃului internaŃional (Acordul General pentru 

Tarife şi ComerŃ – GATT, înglobat din 1995 în 

OrganizaŃia Mondială a ComerŃului – OMC) drept 

principalul instrument de protecŃie a economiei 

naŃionale. 

a) Tarif vamal 

Tariful vamal cuprinde nomenclatorul Nomenclator 

mărfurilor de import, clasificate şi codificate după 

anumite criterii (origine, grad de prelucrare sau mixt) 

şi taxele vamale corespunzătoare, exprimate ad 

valorem (procent din valoarea mărfii), specific (o 

anumită sumă pe unitatea de marfă importată) sau mixt 

(ambele forme). 

łările UE şi EFTA, Ńările asociate la UE şi alte 

Ńări europene utilizează sistemul armonizat de 

clasificare (mixt) şi de codifiere (cu 8 cifre). Statele 

Unite şi Canada folosesc un sistem propriu, mai puŃin 

de mărfuri 

Clasificare şi 

codifiere

66 

Tarif autonom şi 

convenŃional 

Instrument 

economic 

Mecanismul 

aplicării taxei 


elaborat în comparaŃie cu sistemul armonizat. Japonia, 

Australia şi Noua Zeelandă utilizează sistemul 

standard ONU de clasificare. Comparabilitatea datelor 

şi elaborarea de statistici privind comerŃul 

internaŃional se realizează printr-un sistem de chei de 

transfer de la un nomenclator la altul. 

Cele mai multe Ńări folosesc tarife vamale cu o 

singură coloană de taxe vamale. În acest caz, tarifele 

se numesc autonome. Sunt unele Ńări (de exemplu, 

SUA) care folosesc tarife cu două coloane de taxe, caz 

în care tarifele se numesc convenŃionale. Prima 

coloană de taxe se aplică la importul din Ńările cu care 

nu sunt încheiate convenŃii bi sau multilaterale, iar cea 

de-a doua la importul din Ńările cu care au fost 

încheiate astfel de înŃelegeri şi cărora li s-a acordat 

clauza naŃiunii celei mai favorizate, respectiv li se 

aplică cele mai reduse taxe folosite de Ńara respectivă 

în relaŃiile cu oricare alt stat terŃ. 

b) Taxa vamală 

Taxa vamală este, de fapt, un impozit indirect 

perceput asupra mărfurilor importate, majorându-le 

preŃul de import şi, implicit, de vânzare pe piaŃa 

internă, pentru a le face mai puŃin competitive sau 

chiar necompetitive în raport cu produsele similare 

naŃionale. 

Prin acest efect, tariful vamal este considerat un 

instrument economic şi nu administrativ de protecŃie, 

întrucât, oricât de mare ar fi, taxa vamală nu opreşte 

importurile din Ńări care dispun de o putere 

concurenŃială (preŃ şi calitate) capabilă să surmonteze 

nivelul taxei vamale de import. 

Pentru a-şi îndeplini rolul său economic la 

import (protecŃie, dar nu interdicŃie), politica vamală 

trebuie să respecte o serie de reguli convenite pe plan 

internaŃional. În primul rând, preŃul mărfii din import 

trebuie să fie un preŃ real (nu arbitrar), rezultat din 

facturi şi exprimat în condiŃia de livrare CIF (cost, 

insurance, freight – cost, asigurare, navlu/transport 

extern). În al doilea rând, transformarea preŃului de


import exprimat în valută în preŃ în monedă naŃională 

trebuie să fie efectuată la cursul real al monedei 

naŃionale faŃă de valutele străine şi nu la un curs 

arbitrar, fiind interzisă practicarea de cursuri multiple. 

În al treilea rând, după aplicarea taxei vamale 

prevazută în tariful vamal, marfa importată nu trebuie 

supusă unor alte taxe decât cele aplicate produsului 

similar din producŃia proprie, acordându-i-se, astfel, 

tratamentul naŃional. 

Pot fi considerate ca făcând parte din politica 

vamală şi suprataxele temporare de import (aplicate în 

caz de deficit grav în balanŃa plăŃilor externe sau de 

perturbare gravă de către importuri a unor industrii 

naŃionale), taxele de compensaŃie (aplicate la 

importurile din Ńările care subvenŃionează producŃia şi 

exporturile), taxele antidumping (aplicate faŃă de 

importul realizat la preŃuri sub preŃul normal de piaŃă 

al produsului respectiv) şi taxele de retorsiune 

(aplicate la importul dintr-o Ńară care ia măsuri 

unilaterale la importul ei din alte Ńări). 

De subliniat că taxele de acciză, care se aplică 

numai la consumul anumitor mărfuri, vizează atât 

mărfurile din producŃia internă, cât şi pe cele similare 

din import şi, deci, nu fac parte din politica vamală. 

c) ProtecŃie nominală şi protecŃie efectivă 

Nivelul taxelor vamale din tarif indică protecŃia 

nominală. În afară de aceasta, se poate calcula 

protecŃia efectivă, după formula: 

Alte taxe 

(Vf× 

Tn 

f) −(Vm× 

Tn 

m) 

Te = 

× 100 

Vf − Vm 

în care: 

Te = taxa vamală efectivă; 

Vf = valoarea produsului finit; 

T n f = taxa nominală la produs finit; 

Vm = valoarea materiei prime; 

T n m = taxa nominală la materia primă 

utilizată;

68 


Valoare 

Taxa efectivă indică gradul efectiv de protecŃie 

adăugată pe care îl aplică statul asupra valorii adăugate 

încorporate în produsul finit importat. Cu cât diferenŃa 

dintre taxa vamală la materia primă sau produsul 

semifinit şi produsul finit este mai mare, cu atât 

protecŃia efectivă este mai mare. Statele folosesc 

metoda escaladării taxelor vamale nominale (cu atât 

mai mari cu cât gradul de prelucrare creşte) pentru a 

proteja mai eficient prelucrarea internă. 

d) Teritoriu vamal 

Tarifele vamale se aplică teritoriului naŃional al 

Ńării, denumit teritoriu vamal, care corespunde cu 

teritoriul geografico-administrativ. 

Zone libere, 

În anumite cazuri, Ńările constituie pe teritoriul 

porturi franco geografico-administrativ zone libere sau porturi 

franco, în care mărfurile pot fi introduse fără plata 

taxei vamale în scopul depozitării, prelucrării şi 

exportului. În aceste cazuri, teritoriul vamal este mai 

restrâns, nu mai coincide cu teritoriul geograficoadministrativ. 

Dacă, însă, mărfurile astfel introduse în 

zonă sau port franco sunt exportate în teritoriul vamal 

al Ńării, ele sunt supuse regimului vamal obişnuit. 

În alte cazuri, Ńările formează între ele uniuni 

vamale, desfiinŃând taxele vamale în comerŃul 

reciproc, iar la importul din Ńările terŃe aplicând un 

tarif vamal comun. În aceste situaŃii, tariful vamal 

excede teritoriul unei Ńări, teritoriul vamal fiind 

teritoriul tuturor Ńărilor participante la uniunea vamală. 

3. Politica netarifară 

Politica netarifară utilizează ca mijloace: 

prohibiŃiile la import (interdicŃii totale); restricŃii 

cantitative (limitări directe prin cote sau contingente 

de import sau limitări indirecte prin preŃuri prag sau 

taxe de prelevare la import); restricŃii calitative care 

îngrădesc artificial importul (standarde, norme tehnice, 

norme privind conŃinutul, modul de prezentare, de 

ambalare şi de etichetare a produselor etc.); formalităŃi


la import (documente complicat de întocmit sau 

inutile). 

Spre deosebire de politica tarifară, care, aşa 

cum s-a văzut, este considerată un instrument de 

natură economică de protecŃie a economiei, politica 

netarifară are caracter administrativ, întrucât poate opri 

total importul, indiferent de puterea concurenŃială a 

exportatorilor. Astfel, un contingent (cotă) de import 

nu permite importul decât în limita cantităŃii stabilită 

de guvern. Odată contingentul epuizat, importul nu 

mai poate fi efectuat, este practic oprit. 

Pe măsura reducerii taxelor vamale în comerŃul 

internaŃional, în cadrul negocierilor organizate sub 

egida GATT-OMC, s-a produs, în compensare, o 

proliferare a măsurilor cu caracter netarifar, în special 

sub forma reglementărilor de ordin calitativ, care 

devin tot mai sofisticate, ca urmare a progresului 

tehnic şi a creşterii exigenŃelor pentru protecŃia 

sănătăŃii oamenilor, animalelor şi plantelor. 

a) RestricŃii de ordin cantitativ 

RestricŃiile de ordin cantitativ sunt aplicate sub 

forma limitării directe sau indirecte a cantităŃii 

mărfurilor permise la import. Aceste măsuri îngrădesc 

libera concurenŃă prin restrângerea ofertei de mărfuri 

străine pe piaŃa locală. Se pot aplica fie prin stabilirea 

de contingente (cote) de import, fie prin stabilirea de 

preŃuri prag la mărfurile importate. Contingentele de 

import sunt cele mai drastice, întrucât cotele odată 

epuizate, nu mai pot fi efectuate importuri. PreŃurile 

prag dau, aparent, posibilitatea consumatorului să 

opteze între aprovizionarea de la intern sau de la 

import. În fond, însă, nivelul de preŃ prag ridicat 

stabilit la import îl obligă să cumpere produsele locale. 

Practica restricŃiilor cantitative a fost 

abandonată înaintea primului război mondial, a fost 

reintrodusă în timpul acestui război şi apoi treptat 

eliminată până la marea criză din 1929-1933. În timpul 

crizei şi până după cel de-al doilea război mondial 

restricŃiile cantitative au fost practicate pe o scară 

Instrument 

administrativ 

Contingente, 

preŃuri prag

70 


extrem de largă. Începând din anul 1947, când au fost 

puse bazele GATT, s-a renunŃat treptat la aplicarea 

restricŃiilor cantitative, în special sub forma limitării 

directe a importului. Concomitent, s-au intensificat 

măsurile de influenŃare prin preŃ a cantităŃii mărfurilor 

importate. 

Nediscriminare Regulile comerŃului internaŃional (GATT- 

OMC) interzic folosirea la import a restricŃiilor 

cantitative, practicate sub formă de contingente, 

licenŃe de import sau alte procedee. Astfel de restricŃii 

pot fi admise numai cu titlu temporar, pentru 

echilibrarea balanŃei de plăŃi externe sau evitarea unui 

prejudiciu grav cauzat de importuri unor sectoare de 

producŃie internă, dar cu condiŃia administrării lor de o 

manieră nediscriminatorie faŃă de Ńările exportatoare. 

b) RestricŃii de ordin calitativ 

Standarde 

După cel de-al doilea război mondial s-a produs 

o adevărată explozie în materie de standarde, norme 

tehnice şi alte reglementări de ordin calitativ, privind 

produsele care se comercializează pe pieŃele interne, 

atât din producŃia proprie, cât şi din import, în scopul 

protejării sănătăŃii şi securităŃii consumatorilor, 

protecŃiei fitosanitare, protecŃiei mediului, asigurării 

securităŃii publice etc. łările au devenit, însă, 

conştiente, începând din anii '60, că astfel de 

reglementări, adoptate independent, pot constitui 

obstacole în calea comerŃului reciproc. În prezent, 

peste 80 de Ńări fac parte din OrganizaŃia 

InternaŃională de Standardizare – OIS, încercând să-şi 

armonizeze standardele şi alte reglementări tehnice. 

Dar standardele pot afecta în mare măsură şi 

exportul. Se pot consuma timp şi bani pentru a exporta 

un produs pe o anumită piaŃă, pentru ca, în final, să se 

constate că acest produs nu este admis, datorită 

faptului că nu întruneşte condiŃiile unui standard, sau 

este respins de autorităŃile Ńării importatoare întrucât 

nu corespunde unor reglementări adoptate uneori în 

mod deliberat pentru oprirea importurilor, impunând 

cerinŃe de ordin tehnic şi calitativ extrem de complicate


şi costisitoare pentru agrearea pe piaŃa internă a unor 

produse străine. Unele din astfel de măsuri sunt iniŃiate 

şi administrate de organisme semiguvernamentale sau 

de organizaŃii ale producătorilor locali, care, evident, 

sunt orientate în mare măsură împotriva importurilor. 

Principalele măsuri din această categorie sunt: 

normele de siguranŃă, măsurile de ordin sanitar, 

reglementările privind compoziŃia produselor, normele 

privind ambalarea, marcarea şi etichetarea produselor. 

Normele de siguranŃă în exploatare vizează în 

special materialele electrice şi electrostatice de uz 

casnic, cazanele şi aparatele sub tensiune, 

echipamentul minier, aparatele de încălzit, materialele 

de construcŃii, echipamentul aeronautic, echipamentul 

nuclear. În multe Ńări, înainte de a fi importate, 

produsele respective trebuie supuse unui proces de 

omologare. 

Măsurile de ordin sanitar sunt destinate apărării 

sănătăŃii consumatorului. Reglementările se referă la 

conŃinutul alimentelor în coloranŃi, aditivi şi 

conservanŃi. De asemenea, normele sanitare vizează şi 

articole necomestibile, dar care pot să contamineze 

sănătatea: creioane, ambalaje care intră în contact cu 

alimentul etc. Produsele farmaceutice sunt controlate 

înaintea importului şi supuse procesului omologării. 

Norme asemănătoare se aplică şi produselor chimice 

utilizate în agricultură. 

Reglementările privind compoziŃia produselor 

vizează o listă extinsă: conserve de carne, peşte şi 

legume, biscuiŃi, produse textile, fibre sintetice, 

produse din lână. 

Reglementările privind ambalarea, etichetarea şi 

marcarea sunt cele mai diverse, cele mai numeroase şi 

cele mai jenante pentru exportatori. Se referă la 

vânzarea într-un anumit fel de ambalaj, la necesitatea 

de a indica pe etichete conŃinutul precis al produsului, 

la dimensiunile etichetelor etc. 

Norme de 

siguranŃă 

Norme 

sanitare

72 

Evaluare 

în vamă 

FormalităŃi 

vamale 


c) FormalităŃi vamale şi administrative la 

import 

FormalităŃile vamale şi administrative la import 

au, în general, un caracter legitim pentru aplicarea 

politicii comerciale. În multe situaŃii, astfel de măsuri 

sunt utilizate pentru limitarea importurilor şi chiar 

pentru discriminarea între diferitele Ńări partenere. 

Principalele metode folosite, în acest sens, sunt cele 

privind evaluarea incorectă în vamă a mărfurilor 

importate şi cerinŃele referitoare la prezentarea de 

documente suplimentare, necesare la importul în 

anumite Ńări. 

Aşa cum s-a menŃionat deja, potrivit 

reglementărilor internaŃionale valoarea în vamă se 

stabileşte pe baza preŃului normal al mărfii, rezultând 

din facturi, iar transformarea din valută străină în 

monedă naŃională se face la un curs recunoscut de 

FMI. Contrar acestei reguli, unele Ńări folosesc la 

evaluarea vamală alte preŃuri decât cel real al mărfii 

importate (de exemplu, preŃul intern al produsului 

similar sau preŃuri arbitrare mult mai ridicate), ceea ce 

scumpeşte importul, făcându-l necompetitiv. 

Deşi există tendinŃa de simplificare şi 

standardizare a documentaŃiei necesare pentru 

realizarea tranzacŃiilor comerciale, o serie de Ńări 

pretind la import prezentarea de documentaŃii care 

îngreunează şi, uneori, chiar opresc importurile. Între 

documentele din această categorie se înscriu 

certificatele consulare, certificatele suplimentare de 

origine a mărfurilor, facturi comerciale speciale, 

declaraŃii vamale extrem de complicate, solicitând 

declarantului elemente pe care, de multe ori, nu are de 

unde să le cunoască etc. 

4. Politici de promovare şi de stimulare a 

exportului 

Aşa cum s-a menŃionat, această politică tinde să 

treacă pe primul plan în cadrul politicilor comerciale,


statele fiind, în mod firesc, interesate în primul rând în 

dezvoltarea exportului. 

Mijloacele de promovare a exportului sunt 

unanim acceptate şi practicate pe plan internaŃional. 

Ele includ: încheierea de tratate comerciale bilaterale 

sau multilaterale; sprijinirea participării firmelor la 

expoziŃii şi târguri internaŃionale în cadrul unor 

pavilioane naŃionale; informarea firmelor asupra 

posibilităŃilor de export în diferite state. Mijloacele de 

stimulare a exportului sunt de natură fiscală, bugetară, 

valutară şi bancară. 

a) Mijloace de promovare 

- Tratate comerciale 

Pentru a dezvolta comerŃul dintre ele Ńările îşi 

acordă facilităŃi reciproce în materie de politică 

comercială, privind reducerea reciprocă a taxelor 

vamale de import, reducerea şi eliminarea unor 

restricŃii de ordin cantitativ etc. Astfel de facilităŃi se 

convin prin încheierea de tratate comerciale între 

guverne. Un tratat comercial reprezintă un acord liber 

consimŃit între state prin care se creează, se modifică 

sau se sting obligaŃii reciproce în domeniul comerŃului 

dintre ele, precum şi reguli şi norme ale comerŃului 


Până la cel de-al doilea război mondial, comerŃul 

internaŃional s-a caracterizat prin bilateralism, fiind 

negociate şi încheiate tratate comerciale bilaterale. 

Bilateralismul prezenta dezavantaje, întrucât implică 

faptul că schimburile de mărfuri şi servicii dintre state 

trebuiau să fie echilibrate. În plus, concesiile vamale 

bilaterale convenite cu fiecare Ńară trebuiau specificate 

în tarifele vamale în coloane diferite, astfel încât aceste 

tarife deveneau foarte complicate. Avantajul 

negocierilor multilaterale constă în faptul că o 

concesie convenită cu o Ńară se extinde automat asupra 

tuturor Ńărilor participante la negocieri. În consecinŃă, 

s-a renunŃat la negocierile bilaterale, trecându-se la 

negocierile multilaterale în cadrul GATT-OMC. 

Bilateralism, 

multilateralism

74 

Pavilioane 

naŃionale 

SecŃii 

economice 


Tratatele comerciale încheiate pe bază bilaterală 

sau multilaterală au o deosebită importanŃă pentru 

comerŃul exterior. De aceea, ele trebuie să fie 

cunoscute pentru a putea fi folosite în practică de 

firmele exportatoare şi importatoare. 

- Târguri şi expoziŃii internaŃionale 

În lume sunt organizate numeroase târguri şi 

expoziŃii internaŃionale, numărul acestora depăşind 

cifra de 100. Târgul de la Frankfurt este renumit 

pentru maşini-unelte şi carte, Târgul de la New York 

pentru mobilă, Târgul de la Paris pentru automobile, 

târgurile de la Cairo şi Tokyo au un caracter general. 

În cadrul unor asemenea târguri, Ńările 

organizează pavilioane naŃionale, la care abordează 

drapelul naŃional. În cadrul pavilionului naŃional se 

expun produsele diferitelor firme din Ńară, statul 

sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor 

de organizare a pavilionului respectiv, de transport al 

produselor şi alte cheltuieli. 

Spre deosebire de participarea în cadrul 

pavilioanelor naŃionale există şi participări directe ale 

unor firme la târguri şi expoziŃii internaŃionale. 

Asemenea participări directe se realizează pe contul 

firmelor. 

- Reprezentare oficială în străinătate 

Se realizează prin secŃiile economice ale 

ambasadelor. Rolul acestor secŃii este de a informa 

firmele din Ńările de reşedinŃă asupra posibilităŃilor de 

export, de a stabili contacte între firmele naŃionale şi 

cele locale, de a le sprijini în rezolvarea oricăror 

probleme care apar în derularea contractelor şi de a 

menŃine legătura între ministerul de comerŃ din Ńara 

respectivă şi cel din Ńara proprie. În aceste secŃii îşi 

desfăşoară activitatea specialişti trimişi de ministerul 

de comerŃ. Sunt instituŃii de interes public şi au 

obligaŃia să răspundă tuturor solicitărilor din partea 

exportatorilor naŃionali, fără, însă, a se angaja în 

negocierea şi încheierea de contracte.


În paralel cu reprezentarea oficială, unele firme 

mari îşi deschid reprezentanŃe proprii în străinătate. În 

timp ce reprezentarea oficială este de domeniul 

dreptului public, reprezentarea de firmă este de 

domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al 

guvernului nu are dreptul să încheie contracte, în timp 

ce reprezentantul firmei are acest drept. 

- Centre de comerŃ exterior 

Acestea au, de regulă, regim semiguvernamental, 

în sensul că finanŃarea lor este 

asigurată în comun de guvern şi de firme private. 

Rolul lor este să asigure informaŃii, să stabilească 

contacte, să organizeze misiuni economice, să 

elaboreze diferite studii de piaŃă, pe Ńări şi pe produse. 

Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se 

plătesc, dar dacă apar cereri de servicii speciale din 

partea unor firme acestea sunt oferite contra cost. 

Există tendinŃa ca fiecare Ńară să organizeze asemenea 

centre, stabilind contacte electronice între ele şi 

formând, astfel, un centru internaŃional. 

b) Mijloace de stimulare 

- De natură fiscală 

Fiscal, statul stimulează exporturile prin politica 

de impozite. Cel mai clasic mijloc este sistemul drawback, 

care înseamnă restituirea către exportator a taxei 

vamale plătite de acesta la importul de materii prime, 

materiale sau componente utilizate în producŃia 

mărfurilor exportate. O variantă a acestui sistem o 

reprezintă lohn-ul (prelucrare, perfecŃionare), care 

presupune că firma străină care importă mărfuri finite 

pune la dispoziŃia exportatorului materialele de care 

acesta are nevoie pentru fabricarea produselor finite, 

taxele vamale plătite la import restituindu-se cu ocazia 

exportului. Aceste două metode de sprijin fiscal (drawback 

şi lohn-ul) sunt admise pe plan internaŃional. 

În plus, pe plan internaŃional se admite ca 

produsele exportate să nu fie supuse taxei pe valoarea 

adăugată (TVA), la care sunt supuse produsele 

vândute la intern. 

Draw-back, 

lohn

76 


S-a practicat şi metoda reducerii sau diminuării 

impozitului pe profit sau a impozitului pe salarii 

aferente producŃiei exportate. Această metodă nu este 

admisă pe plan internaŃional. Se admit scutiri sau 

reduceri de impozit pe profit numai dacă aceste 

facilităŃi se acordă întregii producŃii şi tuturor 

salariaŃilor, indiferent dacă producŃia este vândută la 

intern sau este exportată. 

SubvenŃie 

directă şi 

indirectă 

- De natură bugetară 

Se practică prin sistemul de subvenŃionare a 

producŃiei de export sau direct a exportului. 

SubvenŃionarea are scopul să acopere diferenŃa dintre 

costul intern mai ridicat şi preŃul extern mai scăzut, 

astfel încât exportul să aibă loc. 

SubvenŃia se acordă în două moduri: ca o sumă 

fixă reprezentând diferenŃa între costul intern şi preŃul 

extern, sau prin reducerea impozitului pe profitul 

aferent produselor exportate, aceasta fiind o metodă de 

subvenŃionare indirectă. 

În materie de subvenŃionare există reglementări 

internaŃionale precise (GATT-OMC). Regula generală 

este că subvenŃionarea exporturilor şi a importurilor 

este prohibită. Există, însă, excepŃii admise. Prima 

excepŃie se referă la subvenŃionarea agriculturii şi a 

exportului de produse agricole. A doua se referă la 

Ńările în curs de dezvoltare, cărora le este permis să 

subvenŃioneze şi exportul de produse manufacturate. 

Această derogare s-a bazat pe argumentul “industriilor 

tinere”, care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie 

sub forma impunerii de taxe vamale la import, fie prin 

acordarea de subvenŃii la export. A treia excepŃie se 

referă la Ńările în tranziŃie, cărora, în afară de 

agricultură, li se permite utilizarea subvenŃiilor şi 

pentru produsele industriale, atunci când anumite 

sectoare industriale întâmpină greutăŃi datorită 

procesului de restructurare.


- De natură valutară 

Statele pot sprijini exporturile prin devalorizarea 

monedelor naŃionale în raport cu valutele străine. 

Devalorizarea stimulează exportul şi producŃia internă 

şi descurajează importul. 

Devalorizarea reprezintă o creştere a sumei de 

monedă naŃională plătite în schimbul unei valute 

străine. Acest demers oficial (devalorizare sau 

revalorizare) s-a aplicat în condiŃiile existenŃei unor 

cursuri de schimb fixe între monedele naŃionale 

(sistemul Bretton Woods). 

În prezent, piaŃa valutară se caracterizează prin 

cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite şi 

modificate oficial, ci pe piaŃă, în funcŃie de cererea şi 

oferta pentru o valută. În aceste condiŃii, statul nu mai 

poate, aparent, interveni prin mijloace valutare. În 

practică, statul poate influenŃa cursul de schimb prin 

politica de curs controlat. Atunci când se consideră 

necesar, băncile centrale pot influenŃa cursul de 

schimb prin două metode: metoda pur monetară şi 

metoda valutară. Metoda monetară constă în admiterea 

pe piaŃă a unei mase monetare mai mari sau mai mici, 

cu efect corespunzător asupra ratei dobânzilor şi 

cursului. Metoda valutară constă în intervenŃia băncii 

centrale prin cumpărare sau vânzare de valută, 

contribuind, astfel, la aprecierea şi, respectiv, 

deprecierea monedei naŃionale. 

- De natură bancară 

O serie de exporturi se realizează în condiŃii de 

credit pe diferite termene, până la 5 ani sau peste 5 ani. 

Există două variante: fie importatorul se împrumută şi 

plăteşte exportatorul imediat (credit cumpărător), fie 

exportatorul acordă credit importatorului (credit 

furnizor). În ambele cazuri poate interveni statul, 

pentru a sprijini importatorul sau exportatorul. 

În cazul exportului, statul preia creditul acordat 

de exportator importatorului, achitându-i la livrare 

suma respectivă. Preluările de astfel de creditări de 

Devalorizare 

IntervenŃie 

valutară 

Credit furnizor, 

credit 

cumpărător 

Bancă de 

export-import

78 


către stat se fac printr-o bancă specială, banca de 

export-import, care este o bancă guvernamentală. 

În afara acestor preluări, băncile respective 

acordă şi alte facilităŃi exportatorului, cum ar fi 

asigurarea exportului împotriva riscului politic şi a 

riscului comercial. Ele eliberează poliŃe de asigurare 

împotriva acestor riscuri, percepând prime de asigurare 

mici pentru riscurile politice şi mai mari decât nivelul 

pieŃei pentru riscurile comerciale. Astfel de măsuri de 

stimulare a exportului, prin mijloace de natură 

bancară, sunt admise pe plan internaŃional. 

Figura III.1 

Componentele politicii 

comerciale 

Politică 

economică 

Monetar - valutară 

Bugetar - fiscală 

Politică 

comercială 


economiei 

Promovarea şi 

stimularea 

exportului 

Politica 

tarifară 

Politica 

netarifară 

Politica de 

promovare 

Politica de 

stimulare 

Tarif vamal 

Taxă vamală 

Suprataxe, taxe compensatorii, 

taxe antidumping 

RestricŃii cantitative 

RestricŃii calitative 

FormalităŃi 

Tratate 

Târguri internaŃionale 

Reprezentare în străinătate 

Informare, formare 

Fiscale 

Bugetare 

Valutare 

Bancare



Prima bună soluŃie 

A doua bună soluŃie 

Politică economică 


Autarhie 

Liberschimbism 

ProtecŃionism 

Liberalizarea schimburilor 

Politică tarifară 

Politică netarifară 

Politică de promovare şi 

stimulare 

Tarif vamal 

Nomenclator vamal 

Sistem armonizat 

Tarif autonom 

Tarif convenŃional 

Taxă ad valorem 

Taxă specifică 

Taxă mixtă 

Instrument economic 

Evaluare vamală 

PreŃ real (CIF) 

Curs de schimb real 

Regim naŃional 

ProtecŃie nominală 

ProtecŃie efectivă 

Suprataxe 

Taxă de compensaŃie 

Taxă antidumping 

Taxă de retorsiune 

Acciză 

Teritoriu vamal 

Zonă liberă 

Port franco 

Uniune vamală 

Îngrădiri cantitative 

InterdicŃii 

Contingente 

Nediscriminare 

PreŃ prag 

Îngrădiri de ordin calitativ 

Standarde 

OIS 

SiguranŃa în exploatare 

Măsuri sanitare 

CompoziŃia produselor 

Ambalaj, etichetare, marcare 

FormalităŃi 

DeclaraŃie vamală 

Evaluarea în vamă 

Certificat consular 

Tratat comercial 

Bilateralism 

Multilateralism 

Pavilion naŃional 

Participare directă 

SecŃii economice 

Centre de comerŃ exterior 

Draw-back 

TVA 

SubvenŃie directă 

SubvenŃie indirectă 

Industrie tânără 

Devalorizare 

Revalorizare 

IntervenŃie valutară 

Credit cumpărător 

Credit furnizor 

Garantarea creditului 

Asigurarea creditului 

Risc politic 

Risc comercial

80 



1. ExplicaŃi de ce politica tarifară este instrument de 

natură economică, iar politica netarifară 

instrument de natură administrativă. 

2. Valoarea produsului finit este de 100$, cu taxa 

vamală de 42%, iar valoarea componentelor este 

de 50$, cu taxă de 26%. Ştiind că 1$ = 40000 lei, 

calculaŃi nivelul protecŃiei efective la produsul 

finit. 

3. Care sunt argumentele care au impus regula 

administrării nediscriminatorii a contingentelor 

faŃă de Ńările exportatoare şi cum aŃi distribui un 

contingent pe aceste Ńări? 

4. Care sunt consecinŃele pe plan intern şi extern ale 

aplicării sistemului draw-back? 

5. ExplicaŃi cum acŃionează în practică deprecierea 

monedei naŃionale asupra exportului şi 

importului, asupra producŃiei şi consumului, 

precum şi asupra preŃurilor interne şi a ocupării 

forŃei de muncă autohtone. 

Teste grilă 

1. Politicile comerciale contemporane au ca obiectiv 

principal: 

a) oprirea importului; 

b) oprirea exportului; 

c) promovarea şi stimularea importului; 

d) promovarea şi stimularea exportului; 

e) un aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ 

exterior la progresul economic general al Ńării.


2. Taxa vamală este: 

a) impozit direct perceput asupra mărfurilor de 

export şi de import; 

b) impozit indirect perceput asupra mărfurilor din 

import; 

c) impozit indirect perceput asupra tuturor 

produselor, din producŃie internă sau din import; 

d) impozit direct perceput asupra mărfurilor din 

producŃie internă şi din import; 

e) impozit indirect perceput asupra mărfurilor 

exportate. 

3. Taxa vamală “ad valorem” prevăzută în tariful 

vamal este: 

a) procentul din valoarea CIF a mărfii din import 

care trebuie plătit organelor vamale; 

b) suma pe unitatea de măsură care trebuie plătită 

organelor vamale; 

c) protecŃia nominală la marfa respectivă; 

d) protecŃia efectivă la marfa respectivă; 

e) taxa ce trebuie plătită statului atât pentru marfa din 

import, cât şi pentru cea din producŃia internă. 

4. Care este instrumentul principal admis pe plan 

internaŃional pentru protecŃia economiei 

naŃionale: 

a) planul de comerŃ exterior; 

b) restricŃiile cantitative la import; 

c) tariful vamal; 

d) subvenŃionarea producŃiei şi exportului; 

e) taxele de acciză.

82 


5. Valoarea materiei prime este de 100, iar taxa 

vamală la import este de 10%. Valoarea 

produsului finit este de 200, iar taxa vamală la 

import este de 20%. Care este protecŃia efectivă 

la importul produsului finit: 

a) 0%; 

b) 10%; 

c) 20%; 

d) 30%; 

e) 40%. 

6. Taxa vamală se aplică la: 

a) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în 

valută; 

b) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în 

monedă naŃională; 

c) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în valută; 

d) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în 

monedă naŃională şi majorat cu TVA; 

e) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în 

monedă naŃională. 

7. Tratamentul naŃional înseamnă: 

a) marfa străină să nu fie importată la un preŃ mai 

mic decât cel din producŃia internă; 

b) marfa străină să fie interzisă la import dacă se 

produce în Ńară; 

c) marfa importată la un preŃ mai mic decât cea din 

producŃia internă să fie supusă unei suprataxe; 

d) marfa străină importată, după ce a fost supusă 

taxei vamale, să nu fie supusă unor taxe interne 

mai mari decât cele aplicate la produsul din 

producŃia internă; 

e) marfa importată la un preŃ mai mic decât cel la 

marfa din producŃia internă să fie supusă unei taxe 

de acciză.


8. Reprezintă mijloace de stimulare de natură 

fiscală: 

a) sistemul draw-back; 

b) subvenŃionarea directă; 

c) perfecŃionarea (lohn-ul); 

d) devalorizarea monedei naŃionale; 

e) asigurarea exporturilor împotriva riscului 

comercial şi politic. 

9. Care dintre instrumentele de promovare şi de 

stimulare a exportului nu sunt agreate conform 

regulilor comerŃului internaŃional: 

a) sprijinirea participării firmelor la târguri şi 

expoziŃii internaŃionale în cadrul unor pavilioane 

naŃionale; 

b) sistemul draw-back; 

c) subvenŃionarea directă sau indirectă a exportului 

de produse industriale; 

d) practicarea de cursuri valutare multiple; 

e) asigurarea exportului pe credit împotriva riscului 

comercial sau politic. 

10. Ce reprezintă sistemul draw-back: 

a) restituirea taxei vamale percepută la importul unui 

produs care este încorporat într-un produs 

exportat; 

b) aplicarea unei taxe vamale mai mici la mărfurile 

importate pentru a fi încorporate în produse de 

export; 

c) neaplicarea de taxe la produsele importate pentru a 

fi utilizate în produse de export; 

d) restituirea TVA aplicat la importul unui produs 

încorporat într-un produs exportat; 

e) restituirea taxei de acciză la produsele din import 

încorporate în produse de export.

84 


CAPITOLUL IV. 

ŞTIINłA POLITICII 

COMERCIALE 

Una dintre cele mai interesante dezbateri care s- 

au purtat de-a lungul timpului este cea legată de 

subiectele: comerŃ liber sau protecŃionism. 

Argumentele în favoarea fiecăruia dintre cele două 

curente sunt descrise în analiza cazului de comerŃ liber 

şi a cazului de protecŃionism. Acestea se bazează pe 

părerile economiştilor, potrivit cărora, pe de o parte, 

statul nu trebuie să intervină în fluxul internaŃional de 

bunuri şi servicii iar, pe de altă parte, trebuie creat un 

sistem de taxe vamale, contingente şi subvenŃii la 

export pentru a proteja economia naŃională faŃă de 

concurenŃa străină. 

1. Cazul de comerŃ liber 

a) IncidenŃa taxei vamale 

Un tarif vamal produce o pierdere netă pentru 

economie, măsurată în graficul de mai jos de suprafaŃa 

a două triunghiuri (b şi d). Această pierdere se 

datorează distorsionării stimulentelor economice atât 

pentru producători, cât şi pentru consumatori. În 

contrast, o tendinŃă spre comerŃ elimină aceste 

distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării naŃionale.

ŞtiinŃa politicii comerciale 85 

Grafic IV.1 

IncidenŃa taxei vamale 

PreŃ P 

C (cerere) 

O (ofertă) 

Distorsiune 

de producŃie 

Distorsiune 

de consum 

PreŃ mondial 

plus taxă vamală 

P T 

PreŃ mondial P M 

PreŃ import 1 

cu taxă P T 

a 

b 

c 

e 

Import după 

tarif 

d 

Cantitate Q 

Q 1 Q 2 C 1 C 2 

Import înainte de tarif 

O taxă vamală majorează producŃia internă de la 

Q 1 la Q 2 , avantajând pe producător, în timp ce 

consumul intern scade de la C 2 la C 1 , dezavantajând pe 

consumator. Există şi al treilea jucător, guvernul, care 

câştigă din încasarea taxelor vamale. Se pune 

problema: care este soldul? 

Costul net 

al taxei 

Câştigul producătorului = a + b + c + d; 

Pierderea consumatorului = a; 

Venitul guvernului = c + e; 

Costul net al tarifului = Câştigul 

producătorului – Pierderea consumatorului – Venitul 

guvernului, respectiv (a+b+c+d) – a – (c+e) = b+d = e 

Există două triunghiuri (b şi d), a căror Distorsiune de 

suprafaŃă înseamnă pierdere şi un dreptunghi (e) a producŃie şi 

cărui suprafaŃă măsoară câştigul. Un mod util de a consum 

interpreta aceste câştiguri şi pierderi este următorul: 

triunghiurile (b) şi (d) reprezintă pierdere de eficienŃă

86 

Avantaje 

suplimentare 


care apare datorită faptului că o taxă vamală 

distorsionează stimulentele pentru producŃie şi 

consum, în timp ce dreptunghiul (e) reprezintă câştigul 

pentru raportul de schimb (raportul dintre preŃurile de 

export şi preŃurile de import), care apare ca urmare a 

faptului că un tarif poate reduce preŃul de import al 

mărfii. Acest efect se produce în cazul Ńărilor cu o 

mare pondere în importul mondial, ele putând solicita 

exportatorilor reducerea preŃului ca urmare a 

introducerii taxei vamale. Dacă Ńara importatoare este 

o Ńară mică, adică deŃine o pondere nesemnificativă în 

importul mondial total, ea nu poate influenŃa scăderea 

preŃului de import, iar avantajul din raportul de schimb 

dispare. 

EficienŃa cazului de comerŃ liber reprezintă 

reversul analizei cost–beneficiu. O Ńară mică, 

impunând un tarif, un contingent de import sau 

acordând o subvenŃie de export nu poate influenŃa 

preŃul mondial, deci nu are nici un avantaj, ci numai 

dezavantaje în ceea ce priveşte producŃia şi consumul. 

Invers, o evoluŃie spre comerŃul liber elimină aceste 

distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării. 

În afară de acest argument de bază, se consideră 

că un comerŃ liber aduce avantaje suplimentare. 

Primul din aceste avantaje îl reprezintă faptul că un 

comerŃ liber permite concentrarea producŃiei în unităŃi 

mari, cu producŃie de mare serie, în locul unor mici 

întreprinderi, cu producŃie redusă şi, deci, mai puŃin 

eficiente, care ar apare în spatele protecŃiei. Al doilea 

avantaj constă în aceea că un comerŃ liber oferă 

întreprinzătorilor un stimulent de a concura pentru 

export şi cu importurile, de a învăŃa şi de a inova, ceea 

ce nu se întâmplă în cazul comerŃului “dirijat”, când 

statul impune structura importurilor şi exporturilor. Al 

treilea avantaj suplimentar este de ordin general, 

oferind guvernului posibilitatea de a se distanŃa de 

interesele unor grupuri de persoane, de a promova o 

politică cu şanse egale pentru toŃi, în timp ce în


condiŃii de protecŃie el poate fi uşor prizonierul unor 

grupuri de interese. 

b) IncidenŃa restricŃiei cantitative 

O restricŃie cantitativă (contingent de import) 

limitează importul la o anumită cantitate sau valoare. 

Ea are, în linii generale, aceleaşi efecte ca o taxă 

vamală. 

Grafic IV.2 

IncidenŃa restricŃiei cantitative 

PreŃul P 

C (cerere) 

O (ofertă) 

21,8 

$/unit 

17,8 

$/unit 

15,0 

$/unit 

PreŃ intern 

P i 

PreŃ mondial 

h 

plus T 

PreŃ mondial 

P M 

f g j i 

6,14 12,10 18,06 19,8 Cantitatea Q 

mld. unit. mld. unit. mld. unit. mld. unit. 

În exemplul de mai sus, preŃul intern al Ńării 

importatoare (Pi) este mai mare decât preŃul mondial 

(P M ). Deasemenea, se remarcă faptul că Ńara, 

concomitent cu restricŃia cantitativă, aplică şi taxa 

vamală de import. În plus, se pleacă de la premisa că 

Ńara respectivă nu are o pondere importantă în importul 

mondial al produsului restricŃionat. 

Efectul introducerii restricŃiei cantitative este 

indicat de cinci suprafeŃe: f, g, h, i şi j. Producătorul 

câştigă suprafaŃa f datorită preŃurilor interne mai 

Rentă pentru 

străini

88 


ridicate. Consumatorul pierde f + g + h + i + j. 

Guvernul câştigă din încasarea taxei vamale j. Efectul 

net al introducerii restricŃiei cantitative este o pierdere 

(f + g + h + i + j) – f – i = j + h. Din această pierdere 

netă, suprafeŃele g şi i reprezintă pierderile din 

distorsionarea producŃiei şi consumului. SuprafaŃa h 

reprezintă o rentă acumulată de străini, un transfer pur 

către străinătate. 

În condiŃiile unui comerŃ liber, importul Ńării ar 

fi de 13,04 miliarde unităŃi (19,18 consum total – 6,14 

producŃie internă). În condiŃiile cotei, importul este 

restricŃionat la 5,96 miliarde unităŃi (18,06 consum – 

12,10 producŃie internă). 

În concluzie, contingentul de import majorează 

producŃia şi preŃurile interne şi generează venituri 

suplimentare pentru străinii care obŃin dreptul de a 

exporta în Ńara care a introdus contingentul. 

c) IncidenŃa subvenŃiei 

Dintre mijloacele folosite pentru stimularea 

exportului am luat ca exemplu subvenŃionarea 

exportului. SubvenŃia poate fi directă, ca o sumă dată 

exportatorului reprezentând diferenŃa dintre costul de 

producŃie mai ridicat şi preŃul mondial mai mic, sau 

indirectă, sub forma de reducere sau scutire de impozit 

pe profit sau pe contribuŃia la asigurări sociale, aferent 

mărfurilor exportate. 

Când guvernele acordă subvenŃie, producătorii 

vor exporta produsele până la punctul în care preŃul 

intern depăşeşte preŃul extern cu volumul subvenŃiei.


Grafic IV.3 

IncidenŃa subvenŃiei 

PreŃul P 

PreŃ în Ńara 

exportatoare P S 

k l m n 

PreŃ mondial 

PreŃ în Ńara 

importatoare P’ S 

o p r 

C (cerere) 

O (oferta) 

Export 

Cantitatea Q 

Efectele unei subvenŃii de export asupra 

preŃurilor sunt exact inverse faŃă de cele ale taxei 

vamale. PreŃul în Ńara exportatoare creşte de la P M la 

P ' S , dar întrucât în Ńara importatoare preŃul scade de la 

P M la P S , creşterea de preŃ este mai mică decât 

subvenŃia. 

În Ńara exportatoare, consumatorii pierd, 

producătorii câştigă, iar guvernul pierde întrucât 

cheltuieşte bani pentru subvenŃie. Pierderea 

consumatorului se află în suprafeŃele k, l. Câştigul 

producătorului este în suprafeŃele k, l, m. SubvenŃia 

guvernului este în suprafeŃele k, l, m, n, o, p, r. 

Efectul net este reprezentat, în consecinŃă, de 

suma suprafeŃelor l, n, o, p, r. Din acestea, l şi n 

reprezintă pierderi de distorsiune de producŃie şi 

consum, ca şi cele provocate de taxa vamală. 

Suplimentar şi în contrast cu taxa vamală, o 

subvenŃie de export înrăutăŃeşte raportul de schimb, 

Raport 

de schimb

90 


prin diminuarea preŃurilor de export pe piaŃa externă 

de la P M la P S ' . Aceasta duce la înrăutăŃirea raportului 

de schimb (o + p + r) = P M – P S ' . În acest fel, o 

subvenŃie de export conduce pe ansamblul Ńării la 

costuri care depăşesc beneficiile. 

2. Cazul de protecŃionism 

Aşa cum s-a arătat, tarifele vamale, restricŃiile 

cantitative şi subvenŃiile tind să reducă bunăstarea 

naŃională şi mondială, exceptând cazul Ńărilor mari, 

care îşi pot îmbunătăŃi raportul de schimb, eliminând 

astfel pierderile de eficienŃă (distorsiunile de producŃie 

şi de consum). De ce, atunci, toate Ńările aplică la 

import politici tarifare şi netarifare? 

Răspunsurile la această întrebare derivă din 

argumentele elaborate de guverne şi grupuri de 

interese, care sunt prezentate organelor legislative 

atunci când se adoptă măsuri de politică comercială. 

Aceste argumente pot fi clasificate în patru mari 

categorii: folosirea puterii de monopol pe piaŃă pentru 

îmbunătăŃirea raportului de schimb; în lumea reală, 

comerŃul liber conduce la condiŃii mai puŃin optime, 

iar obstacolele la import pot mai degrabă să crească 

decât să reducă bunăstarea; tarifele vamale, restricŃiile 

cantitative sau subvenŃiile pot avea şi funcŃii sociale, 

respectiv distribuirea veniturilor şi realizarea de 

venituri guvernamentale pentru oferirea de servicii 

publice; îngrădirile la import pot contribui la 

stabilizarea preŃurilor şi a şomajului în situaŃiile de 

incertitudine şi de fluctuaŃii majore în cererea, oferta 

şi preŃurile internaŃionale. 

a) PoziŃia de monopol 

Este adevărat că o Ńară cu o pondere mare în 

importul mondial poate, introducând un tarif vamal, să 

influenŃeze preŃurile mondiale şi să-şi îmbună-tăŃească 

astfel raportul de schimb.


Prima problemă care se pune este: cât de mare 

poate fi taxa şi, în consecinŃă, cât de mare poate fi 

câştigul Ńării care a introdus tariful? Aşa cum a 

demonstrat economistul american Harry Johnson, dacă 

taxa vamală este ridicată, exportatorii nu vor putea 

face concesii de preŃ la infinit, întrucât ar intra în stare 

de faliment. Într-un astfel de caz, importul nu ar mai 

avea loc şi, drept rezultat, ar dispare avantajul din 

raportul de schimb al Ńării importatoare, deci taxa 

vamală îşi pierde sensul. Rezultă că taxa vamală 

trebuie să aibă un nivel optim, care să permită, în egală 

măsură, importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor 

partenere. 

A doua problemă se referă la măsurile de 

răspuns pe care Ńările partenere exportatoare ar putea 

să le adopte. Aşa cum s-a arătat, raportul de schimb al 

unei Ńări reprezintă raportul între preŃurile mărfurilor 

de export şi preŃurile mărfurilor de import. Dacă Ńara 

importatoare, care a introdus tarif vamal, câştigă din 

reducerea preŃului de import, Ńara exportatoare pierde, 

întrucât îi scade preŃul de export. Evident, Ńara 

exportatoare poate, la rândul ei, să impună un tarif 

vamal, pentru a-şi reduce preŃul de import şi a 

recupera, astfel, din pierderea la preŃul de export. S-ar 

ajunge, în acest mod, la “războaie comerciale”. De 

aceea, este rezonabil ca Ńările să nu procedeze la 

adoptarea de măsuri tarifare sau netarifare unilaterale, 

exceptând cazul în care se consideră că lipsa de 

cunoştinŃe sau situaŃia politică din Ńara exportatoare ar 

împiedica-o să reacŃioneze. 

b) Eşecuri de piaŃă 

În teoria preŃului, eşecul de piaŃă este definit ca 

fiind procesul de piaŃă care cauzează alocarea 

ineficientă a resurselor în economie. Atunci când 

există asemenea eşecuri de piaŃă, intervenŃia 

guvernamentală prin impunerea de tarife vamale poate, 

în principiu, să determine o operare eficientă a 

economiei şi o creştere a bunăstării unor persoane, fără 

a provoca o scădere a bunăstării altora. 

Tarif optim 

Război 

comercial

92 

Industrie 

tânără 

Economie 

duală 


Cel mai utilizat argument în acest sens este 

cunoscut sub numele de “industrie tânără” (“infant 

industry”), şi este susŃinut de germanul Friederich List 

şi americanul Alexander Hamilton.. Puterea acestui 

argument constă în faptul că tarifele vamale pot fi 

utilizate temporar, atâta timp cât o industrie nou 

stabilită necesită protecŃie faŃă de concurenŃa firmelor 

străine adulte. După maturizare, tarifele pot fi 

eliminate, Ńara va dispune de o industrie cu avantaje 

comparative, astfel că toate Ńările vor avea, finalmente, 

de câştigat. 

Deşi, teoretic, acest argument este convingător, 

în lumea reală apar o serie de probleme: dificultatea de 

a identifica industriile cu potenŃial avantaj comparativ 

şi care să fie protejate; după maturizarea unei industrii 

este foarte complicat din punct de vedere politic să se 

renunŃe la protecŃie; costul social al protecŃiei şi 

câştigul din dezvoltarea industriei sunt extrem de 

dificil dacă nu imposibil de comensurat, pentru a 

determina câştigul net pentru economie. 

Un alt argument din categoria eşecurilor de 

piaŃă îl reprezintă existenŃa unor economii duale, 

model elaborat de americanul Arthur Lewis. Conform 

acestui model, în Ńările în curs de dezvoltare există un 

surplus de forŃă de muncă în agricultură (sector 

primar), cu o productivitate marginală foarte scăzută 

sau chiar zero. În aceste circumstanŃe, antreprenorii 

plătesc salarii care depăşesc costul oportun al muncii 

în agricultură şi angajează mai puŃini muncitori decât 

necesarul social optim. Americanul Event Hagen a 

susŃinut că un tarif vamal poate majora producŃia 

industrială şi, astfel, facilita transferul de muncă din 

agricultură cu productivitate zero spre industrie, 

rezultând un câştig social net de producŃie. 

Argumentul economiei duale este criticat pentru 

că nu ia în considerare productivitatea pozitivă în 

agricultură în perioadele de vârf de recoltare şi pentru 

că neglijează costul transferului populaŃiei rurale spre 

oraşe. Din aceste motive, economiştii nu sunt unanim


de acord cu valabilitatea empirică a modelului 

economiei duale. 

În fine, alt argument se referă la externalităŃi. 

Cel mai pur caz de eşec de piaŃă este atunci când 

producŃia sau consumul afectează bunăstarea 

populaŃiei, iar preŃul produselor nu reflectă aceste 

beneficii sau costuri externale. În cazul unor efecte 

externale pozitive, bunăstarea socială generală poate 

creşte prin majorarea producŃiei interne, în timp ce 

efectele externale negative cer scăderea producŃiei. 

Tarifele vamale pot fi folosite pentru schimbarea 

preŃurilor relative interne, ceea ce induce creşteri sau 

scăderi în producŃia unor mărfuri. În anii recenŃi, două 

argumente pentru protecŃia bazată pe externalităŃi au 

devenit proeminente: poluarea şi exportul unor 

produse rentabile pentru firme, dar în detrimentul 

raportului de schimb al Ńării. 

Cea mai importantă obiecŃie la folosirea 

protecŃiei pentru gestionarea externalităŃilor este că 

tarifele nu sunt suficiente, preferându-se o intervenŃie 

mai directă, cum ar fi taxa pe emisiile poluante (cazul 

poluării) sau o taxă de export (cazul deteriorării 

raportului de schimb). 

c) FuncŃia bunăstării sociale 

Sectorul guvernamental are un rol important în 

economie, prin redistribuirea venitului naŃional şi 

oferirea de servicii publice. 

Efectul de redistribuire a veniturilor prin tariful 

vamal a fost susŃinut, aşa cum s-a văzut, de americanii 

Paul Samuelson şi Ronald Johnes. Ei au concluzionat 

că un tarif majorează venitul relativ al factorului de 

producŃie care este folosit intensiv în fabricarea 

produsului protejat. Pe de altă parte, americanul Lloyd 

Metzlar a demonstrat că, protecŃia unui produs intensiv 

în muncă duce la scăderea producŃiei acelui produs şi, 

în consecinŃă, la preŃuri relativ mai mici pentru muncă, 

chiar dacă bunăstarea Ńării respective creşte. 

ExternalităŃi 

Redistribuire 

venituri

94 


Colectare 

venituri 

Cea mai bună politică guvernamentală (prima 

bună soluŃie) în cazul declinului unui sector industrial 

este sprijinirea realocării factorilor de producŃie în alte 

sectoare care câştigă în competitivitate. În aceste 

condiŃii nu are loc redistribuirea veniturilor. Dacă, 

totuşi, aceasta este un scop în sine, redistribuirea 

trebuie realizată prin politici fiscale şi bugetare 

adecvate, evitându-se apelarea la cea de-a doua bună 

soluŃie, adică la măsuri de politică comercială, cum ar 

fi tarifele vamale. 

În primele stadii ale dezvoltării economice 

guvernele dispuneau de puŃine surse de colectare de 

venituri. În aceste condiŃii, sectorul de comerŃ exterior 

a tins să devină una din sursele cele mai importante 

pentru veniturile statului. Dar, folosirea tarifelor ca 

sursă de venituri creează conflicte cu alte obiective ale 

politicii tarifare. De exemplu, dacă printr-o taxă 

vamală ridicată se urmăreşte oprirea importului, 

încasarea vamală va fi zero. La cealaltă extremă, 

pentru a realiza venituri vamale ar putea fi necesar să 

se impună o taxă vamală la un produs care nu ar trebui 

protejat pentru nici un alt motiv. 

În general, argumentul folosirii tarifului vamal 

ca mijloc de realizare de venituri guvernamentale este 

solid în măsura în care costul social al obŃinerii de 

venituri în oricare alt mod este mai mare, aşa cum 

poate fi situaŃia în Ńările în curs de dezvoltare. 

d) Instabilitatea economică 

Presupunem că într-o Ńară forŃa de muncă este 

complet folosită, iar comerŃul exterior este echilibrat. 

Presupunem, deasemenea, că în restul lumii o 

depresiune sau o recoltă foarte bogată produce 

temporar o reducere a preŃurilor de import ale Ńării 

respective. Ea ar beneficia de o îmbunătăŃire a 

raportului de schimb şi, deci, nu ar exista nici o 

justificare pentru o intervenŃie guvernamentală. 

Însă, analizând realist situaŃia, putem trage şi 

alte concluzii. În primul rând, îmbunătăŃirea


raportului de schimb al Ńării conduce la scăderea 

veniturilor factorilor ei de producŃie utilizaŃi intensiv 

în produsul importat. În al doilea rând, factorii de 

producŃie afectaŃi vor tinde să se mute din sectoarele 

de import în sectoarele de export, dar acest stimulent 

va dispare odată cu restabilirea preŃurilor mondiale la 

nivelul anterior, ceea ce îi va determina să revină în 

sectoarele de import. 

Pentru a se evita astfel de perturbaŃii costisitoare 

din punct de vedere social, în situaŃia analizată ar 

putea fi utilizat tariful vamal ca măsură temporară. 

Scumpind importul, factorii antrenaŃi intensiv în 

producŃia produselor din import vor rămâne stabili în 

sectorul respectiv. 

Din punct de vedere istoric, taxele vamale 

temporare au fost utilizate ca un complement sau ca un 

substitut pentru politicile monetare şi fiscale destinate 

menŃinerii ocupării depline a forŃei de muncă. 


Câştig din comerŃ 

IncidenŃa taxei vamale 

Pierderea consumatorului 

Câştigul producătorului 

Venitul guvernului 

Costul net al tarifului 

Avantaje suplimentare 

Analiza cost-beneficiu 

IncidenŃa restricŃiei 

cantitative 

Rentă pentru străini 

IncidenŃa subvenŃiei 

PoziŃie de monopol 

Tarif optim 

Război vamal 

Eşec de piaŃă 

Industrie tânără 

Costul social al protecŃiei 

Economie duală 

Surplus de muncă 


Redistribuire venituri 

Servicii publice 

Venituri vamale 

Instabilitate economică 

Măsuri de ajustare 

PerturbaŃii 

Taxe temporare

96 



1. ExplicaŃi de ce o Ńară cu o pondere mică în 

importul mondial pierde, iar o Ńară cu o pondere 

mare câştigă din impunerea unei taxe vamale. 

2. Se consideră că o subvenŃie de export avantajează 

mai degrabă Ńara importatoare decât Ńara 

exportatoare. ArgumentaŃi acest punct de vedere. 

3. Folosirea taxelor vamale pentru protecŃia 

industriilor tinere este controversată între 

economişti. Care sunt argumentele pro şi contra? 

Pe ce poziŃie vă situaŃi dumneavoastră? 

4. În România există o economie duală? Cum aŃi 

acŃiona în planul politicii economice generale şi 

al politicii comerciale în particular pentru 

rezolvarea acestei probleme? 

5. De ce este necesară o intervenŃie guvernamentală 

şi atunci când raportul de schimb al Ńării se 

îmbunătăŃeşte ca rezultat al scăderii 

conjuncturale a preŃurilor de import? Ce ar trebui 

să se întreprindă? 

Teste grilă 

1. Cine câştigă din comerŃul liber: 

a) consumatorul intern; 

b) producătorul intern; 

c) guvernul propriu; 

d) câştigă toŃi actorii; 

e) nu câştigă nici un actor.


2. Câştigul net din impunerea de către o Ńară 

“mare” a unei taxe vamale la import rezultă din: 

a) majorarea ofertei interne; 

b) diminuarea cererii de consum; 

c) majorarea preŃului intern; 

d) taxa vamală încasată de guvern; 

e) îmbunătăŃirea raportului de schimb. 

3. Care sunt efectele introducerii unui contingent 

de import: 

a) sporirea veniturilor consumatorilor interni; 

b) creşterea producŃiei şi preŃurilor interne; 

c) majorarea consumului intern; 

d) generarea de venituri suplimentare pentru 

străinătate; 

e) majorarea producŃiei şi preŃurilor externe. 

4. Printre avantajele suplimentare ale unui comerŃ 

liber se numără: 

a) stimularea inovării şi învăŃării; 

b) reducerea competiŃiei; 

c) stimularea creării de întreprinderi mici; 

d) promovarea unei politici partizane; 

e) concentrarea producŃiei în unităŃi mari, cu 

producŃie de mare serie. 

5. Ce înŃelegeŃi prin eşec de piaŃă: 

a) o componentă a ciclului economic; 

b) o trăsătură a economiilor în tranziŃie; 

c) procesul de piaŃă care cauzează alocarea 

ineficientă a resurselor în economie; 

d) diminuarea încasărilor bugetare ca urmare a 

reducerii taxelor vamale; 

e) efectul negativ al liberalizării comerŃului 

internaŃional.

98 


6. Pentru a funcŃiona eficient, taxa vamală trebuie 

stabilită: 

a) la nivelul cel mai scăzut existent în principalele 

Ńări importatoare; 

b) la un nivel optim care să permită, în egală măsură, 

importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor 

partenere; 

c) la un nivel care să nu permită importul Ńării care a 

impus-o; 

d) ca medie aritmetică a taxelor vamale practicate de 

toate Ńările; 

e) la nivelul cel mai ridicat existent în principalele 

Ńări partenere. 

7. Care dintre următoarele argumente sunt 

utilizate pentru susŃinerea protecŃionismului: 

a) poziŃia de monopol; 

b) stabilitatea economică; 

c) absenŃa eşecurilor de piaŃă; 

d) instabilitatea economică; 

e) lipsa de avantaj din comerŃul liber. 

8. Economiile duale se caracterizează prin: 

a) surplus de forŃă de muncă în industrie; 

b) surplus de forŃă de muncă în agricultură; 

c) deficit de forŃă de muncă în agricultură; 

d) alocarea eficientă a forŃei de muncă între 

industrie şi agricultură; 

e) productivitate ridicată în agricultură în tot cursul 

anului. 

9. Nu reprezintă argument în favoarea cazului de 

protecŃionism: 

a) existenŃa unor economii duale; 

b) sprijinirea industriei tinere; 

c) neredistribuirea venitului naŃional; 

d) folosirea tarifului vamal ca mijloc de realizare de 

venituri guvernamentale; 

e) poziŃia de monopol a unor firme proprii.


10. Din punct de vedere istoric, taxele vamale 

temporare au fost utilizate: 

a) pentru realizarea unui excedent al balanŃei 

comerciale; 

b) ca un substitut pentru politicile monetare şi fiscale 

destinate menŃinerii ocupării depline a forŃei de 

muncă; 

c) ca măsuri de retorsiune; 

d) pentru îmbunătăŃirea raportului de schimb; 

e) pentru protecŃia industriilor tinere.

100 


CAPITOLUL V. 

NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE 

POLITICĂ COMERCIALĂ 

ComerŃ liber 

protecŃionism 

Conform analizelor economice, în pofida 

argumentelor tot mai sofisticate în favoarea atât a 

liberului schimb cât şi a protecŃionismului, cauza 

pentru un comerŃ internaŃional liber rămâne puternică. 

În afara dezbaterilor dintre economişti, a existat şi 

continuă să existe o puternică luptă între forŃe 

neeconomice, liberale, naŃionaliste şi de cooperare 

internaŃională, care a produs cicluri de protecŃionism şi 

de comerŃ liber. 

Una din cele mai importante constatări din 

această luptă este că măsurile de politică comercială, 

tarifare, netarifare sau de promovare şi de stimulare a 

exportului, au un impact puternic nu numai pentru Ńara 

în ansamblu şi în interiorul Ńării care le adoptă, ci şi 

asupra Ńărilor partenere în ansamblu şi în interiorul 

acestora. Un impozit intern, ca măsură de politică 

economică generală, Ńine de suveranitatea economică a 

statelor, pe când o măsură de politică comercială, 

interesează atât Ńara care o aplică, cât şi Ńările 

partenere. Taxa sau suprataxa vamală, de exemplu, 

sprijină producŃia internă, dezavantajează pe proprii 

consumatori şi îmbunătăŃeşte raportul de schimb al 

Ńării care o aplică, dar, în acelaşi timp, reduce 

producŃia în Ńara exportatoare, îi creează şomaj şi îi

Negocieri internaŃionale de politică comercială 101 

deteriorează raportul ei de schimb. De fapt, efectul 

extern puternic distinge politica comercială de politica 

economică pur internă. 

Pentru a evita măsuri de protecŃie în lanŃ şi 

privarea de beneficiul comerŃului internaŃional, Ńările 

au ajuns la concluzia că este mai rezonabil şi reciproc 

avantajos ca, în materie de politică comercială, să 

negocieze între ele atât atunci când îşi propun să 

întreprindă măsuri de natură protecŃionistă, cât şi 

atunci când doresc să-şi liberalizeze schimburile. 

ProtecŃie în 

lanŃ 

1. Bilateralism 

Europa a apărut din Evul Mediu dominată de 

monarhi, care au folosit puterea lor suverană pentru 

controlul comerŃului exterior. Scopul consta în 

realizarea unei balanŃe comerciale excedentare şi 

acumularea, în acest mod, a aurului în tezaurele lor. 

Mercantilismul a fost supus în secolele XVIII şi 

XIX unor puternice atacuri din partea clasei mijlocii, 

cheia de boltă a doctrinei liberale fiind libertatea 

individuală, iar în plan economic intern şi extern 

principiul “laisser-faire”. În prima jumătate a secolului 

XIX, Anglia s-a industrializat rapid şi a aderat la 

filozofia liberală în afacerile interne. ComerŃul 

internaŃional s-a dezvoltat rapid şi a devenit relativ 

liber de intervenŃia guvernamentală. 

În ultima parte a secolului XIX, tendinŃa spre un 

comerŃ liber a început să se inverseze, întrucât alte 

două Ńări, Germania şi Statele Unite, au dorit să-şi 

dezvolte propria industrie, adoptând tarife vamale 

pentru protecŃia industriei lor în formare. Alte Ńări mai 

mici au urmat aceeaşi cale, apărând o puternică luptă 

de concurenŃă pentru pieŃele de export. ProtecŃia 

pieŃelor interne prin tarife vamale a devenit o practică 

acceptată. Aceste tendinŃe economice au fost 

acompaniate de o creştere a naŃionalismului militant, 

care a culminat cu primul război mondial. 

Mercantilism 

NaŃionalism

102 

Hawley-Smoot 

AAC 

Bilateralism 


După război, au fost făcute încercări pentru 

reîntoarcerea la lumea liberalismului economic din 

secolul XIX, însă, datorită problemelor economice cu 

care erau confruntate principalele Ńări în primele 

decenii ale secolului XX (deficite în balanŃa 

comercială şi şomaj în Anglia, plăŃi mari pentru 

reparaŃii de război din partea Germaniei), 

naŃionalismul economic a devenit din nou dominant şi 

restricŃiile comerciale au continuat să crească. În 

Statele Unite, protecŃionismul a atins punctul 

culminant în 1930, prin adoptarea Actului Hawley- 

Smoot, potrivit căruia nivelul mediu al taxelor vamale 

la import a crescut cu peste 50%. 

Şomajul şi haosul economic din timpul marii 

depresiuni economice, care a început în anul 1929, au 

determinat o schimbare fundamentală a atitudinii 

Statelor Unite faŃă de problematica schimburilor 

comerciale internaŃionale. Actul Acordurilor 

Comerciale (AAC) din 1934 a anulat autoritatea sferei 

politice excesiv partizane din Congres, transferând-o 

executivului. Preşedintele a fost autorizat să reducă cu 

50% taxele vamale impuse prin Actul Hawley-Smoot. 

Principiul de bază al noului Act a fost 

reciprocitatea bilaterală a concesiilor vamale. Conform 

acestui principiu, Statele Unite au negociat reduceri de 

taxe vamale cu o Ńară parteneră numai la produsele 

care erau importante în comerŃul reciproc şi 

reprezentau un volum echilibrat de schimburi 

reciproce. Pentru a se evita dezvoltarea unui tarif 

vamal cu multe coloane de taxe în funcŃie de originea 

mărfurilor din import, s-a prevăzut ca reducerile 

convenite pe cale bilaterală cu o Ńară să fie extinse şi 

asupra importului din alte state. Extinderea în 

comerŃul exterior a taxelor vamale astfel reduse a 

devenit ulterior principiul clauzei naŃiunii celei mai 

favorizate. 

Regula concesiilor bilaterale, combinată cu 

principiul clauzei naŃiunii celei mai favorizate, 

prezenta, însă, dezavantajul că multe Ńări, mai puŃin


importante ca furnizori pe piaŃa americană, beneficiau 

la exportul în Statele Unite de taxe vamale mai reduse, 

fără să fi oferit ceva în schimbul acestui avantaj. În 

consecinŃă, negocierile comerciale s-au aflat în faŃa 

dilemei de a limita reducerile reciproce de taxe vamale 

la puŃine produse care dominau comerŃul bilateral, sau 

de a conveni reduceri la un număr mai mare de 

produse, care ar fi permis un import majorat din Ńări 

care nu ofereau în schimb concesii. Ieşirea din acest 

impas a fost reprezentat de înlocuirea negocierilor 

bilaterale cu negocieri multilaterale. 

2. Multilateralism 

La ConferinŃa de la Bretton Woods (SUA 1944), 

Ńările aliate au proiectat o nouă organizare a relaŃiilor 

economice internaŃionale după încheierea celui de-al 

doilea război mondial, prin convenirea de reguli 

monetare, valutare, de credit şi comerciale şi 

înfiinŃarea, în acest scop, a Fondului Monetar 

InternaŃional (FMI), a Băncii Mondiale pentru 

ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) şi a unei 

OrganizaŃii Mondiale a ComerŃului (OMC). 

FMI şi BIRD au luat fiinŃă în anul 1947. În 

acelaşi an s-a desfăşurat ConferinŃa de la Havana, 

destinată înfiinŃării OMC. Statutul OMC nu a fost 

ratificat de Congresul american şi, ca rezultat, regulile 

comerŃului internaŃional au fost încorporate în Acordul 

General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) ca tratat 

comercial multilateral, fără a fi o organizaŃie 

internaŃională specializată, precum FMI şi BIRD. 

a) Normele comerŃului internaŃional statuate 

de GATT 

Regula de bază a GATT, devenită principiul 

fundamental al comerŃului internaŃional, este clauza 

naŃiunii celei mai favorizate. Conform acesteia, orice 

avantaj de politică comercială pe care o Ńară îl acordă 

oricărei alte Ńări trebuie să fie extins automat şi 

necondiŃionat asupra comerŃului cu toate celelalte Ńări 

Bretton Woods 

FMI, BIRD, OMC 


Clauza

104 

Tariful vamal 

Tratament 

naŃional 

Derogare 

Runde de 

negocieri 


participante GATT. 

Altă regulă de bază a GATT consacră tariful 

vamal ca principal instrument de protecŃie a economiei 

naŃionale, fiind prohibită utilizarea restricŃiilor 

cantitative la import, exceptând cazuri speciale, cum ar 

fi pericolul apariŃiei unui deficit grav în balanŃa de 

plăŃi sau perturbarea gravă de către importuri a unor 

sectoare economice naŃionale. În plus, GATT a 

prevăzut că Ńările vor negocia între ele, în cadrul unor 

runde de negocieri comerciale multilaterale, reducerea 

permanentă a taxelor vamale, în vederea liberalizării 

comerŃului internaŃional. 

GATT a consacrat şi regula tratamentului 

naŃional. În virtutea acestuia, produsele provenind din 

import, după ce au fost supuse taxelor vamale, trebuie 

tratate ca şi mărfurile naŃionale similare, respectiv nu 

pot fi supuse unor taxe şi impozite interne mai mari 

decât celor aplicate produselor indigene. 

Alte reguli ale GATT se referă la libertatea 

tranzitului, la dumping şi taxe antidumping, la 

subvenŃii şi taxe compensatorii, la obligaŃia statelor de 

a publica reglementările de politică comercială, care 

sunt monitorizate de Secretariatul GATT pentru a se 

verifica conformitatea lor cu reglementările GATT. 

O prevedere deosebit de importantă a GATT se 

referă la posibilitatea neaplicării principiului clauzei 

naŃiunii celei mai favorizate de către Ńările care 

formează între ele o uniune vamală sau o zonă de 

comerŃ liber. Această importantă derogare de la clauza 

naŃiunii celei mai favorizate a constituit justificarea de 

ordin juridic a apariŃiei de diferite grupări economice 

regionale în toate zonele comerciale ale lumii. 

b) Activitatea GATT 

În afară de faptul că a instituit regulile de bază 

ale comerŃului internaŃional, pe care continuu le 

perfecŃionează în raport cu evoluŃia practicii, GATT a 

organizat, începând cu 1947, opt runde de negocieri 

comerciale multilaterale, în cursul cărora s-a realizat o 

semnificativă reducere a taxelor vamale şi eliminarea


restricŃiilor de ordin cantitativ din calea schimburilor, 

ceea ce a contribuit la expansiunea comerŃului dintre 

state şi la progresul economic general. 

Primele cinci runde s-au desfăşurat după 

principiul “produs cu produs”, fiind negociate concesii 

vamale (reduceri de taxe, consolidări de taxe la un 

anumit nivel sau angajamentul de a nu majora o taxă 

peste o anumită limită) pentru fiecare produs în parte. 

De regulă, concesiile reciproce de taxe (principiul 

reciprocităŃii) trebuie să asigure avantaje egale 

(principiul avantajului mutual egal) pentru toŃi 

participanŃii în ceea ce priveşte posibilităŃile de 

majorare a exporturilor lor. De la această regulă fac 

excepŃie Ńările în curs de dezvoltare, cărora nu li se 

pretinde de către Ńările dezvoltate oferirea de concesii 

egale cu cele pe care ele le acordă. 

Cea de-a şasea rundă (“Runda Kennedy”) a 

aplicat principiul "reducerii liniare" a taxelor vamale, 

uniformă pentru toate produsele, cu un procent 

convenit (în acest caz 35%). Acelaşi principiu a fost 

aplicat şi la următoarea rundă (“Runda Tokyo”). În 

plus, la “Runda Tokyo” au fost aduse precizări 

importante privind subvenŃiile şi taxele compensatorii, 

dumpingul şi taxele antidumping, standardele şi 

normele tehnice, evaluarea în vamă a mărfurilor, 

licenŃele de import şi achiziŃiile guvernamentale. 

Cea mai importantă rundă de negocieri de până 

acum a fost “Runda Uruguay”, care s-a desfăşurat în 

perioada 1986-1994. La această rundă s-a convenit 

continuarea procesului de reducere liniară a taxelor 

vamale în comerŃul cu mărfuri între Ńările membre 

GATT. În plus – iar aceasta reprezintă aportul special 

al “Rundei Uruguay” – au fost abordate pentru prima 

dată subvenŃiile din domeniul agricol şi a fost inclusă 

în preocupările GATT şi liberalizarea comerŃului cu 

servicii, un accent deosebit punându-se şi pe domeniul 

proprietăŃii intelectuale. 

Produs cu 

produs 

Reducere 

liniară 

Runda Uruguay

106 


Tabel V.1 

Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda 

Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în 

cadrul rundei (produse industriale, în %) 

łĂRI ÎNAINTE DUPĂ 

łări dezvoltate 

SUA 

Uniunea Europeană 

Japonia 

Canada 

łări în curs de dezvoltare 

Argentina 

Brazilia 

India 

Turcia 

łări în tranziŃie 

Ungaria 

Polonia 

Slovacia 

Cehia 

6,3 

5,4 

5,7 

3,9 

9,0 

… 

38,2 

40,6 

71,4 

25,1 

8,6 

9,6 

10,0 

4,9 

4,9 

3,8 

3,5 

3,6 

1,7 

4,8 

… 

30,9 

27,0 

32,4 

22,3 

6,0 

6,9 

9,9 

3,8 

3,8 

Protocolul 

“celor 16”, 

SGPC 

În prezent se desfăşoară negocierile lansate la 

ConferinŃa ministerială OMC de la Doha din 2001. 

Reuniunea OMC de la Cancun (Mexic) din 2003 nu a 

putut să ajungă la un acord în problemele discutate, 

datorită în special punctelor de vedere, încă diferite, 

ale SUA şi UE în domeniul liberalizării comerŃului cu 

produse agricole. 

Merită subliniată, totodată, preocuparea GATT 

pentru sprijinirea prin comerŃ a dezvoltării economice 

a Ńărilor în curs de dezvoltare. Pe lângă preferinŃele 

vamale, acordate unilateral de Ńările dezvoltate Ńărilor 

în curs de dezvoltare la importul de produse 

manufacturate, în cadrul GATT a fost convenit 

Protocolul “celor 16” privind acordarea de reduceri de 

taxe în comerŃul cu anumite produse între Ńările 

participante, precum şi Sistemul Global de PreferinŃe 

Comerciale (SGPC), în cadrul căruia 39 de Ńări în curs 

de dezvoltare şi-au redus şi pot să-şi reducă, în 

continuare, taxele vamale în comerŃul lor reciproc la 

un nomenclator larg de produse.


3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) 

Una dintre principalele realizări ale Rundei 

Uruguay o constituie întărirea mecanismului 

instituŃional pentru punerea în aplicare a regulilor şi 

angajamentelor asumate de Ńări în cadrul rundelor de 

negocieri comerciale multilaterale, prin înfiinŃarea 

OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC). 

OrganizaŃia este şi un forum de negocieri permanente 

între Ńările membre, atât pentru liberalizarea în 

continuare a comerŃului cu bunuri şi servicii, cât şi 

pentru abordarea altor domenii ale relaŃiilor economice 

internaŃionale. 

Responsabilitatea generală a OMC este 

supravegherea implementării tuturor acordurilor 

multilaterale care au fost negociate în cadrul Rundei 

Uruguay, precum şi a celor ce vor fi negociate în 

viitor. Obiectivele sale de bază sunt similare cu cele 

ale GATT, care a încetat să mai fie o “instituŃie” 

separată, devenind parte a OMC. 

a) FuncŃiile OMC 

Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că 

aceasta să îndeplinească următoarele funcŃii: să 

faciliteze punerea în aplicare, administrarea şi 

operabilitatea instrumentelor legale ale Rundei 

Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate 

în viitor; să asigure un forum de negocieri viitoare 

între Ńările membre, cu privire atât la problemele 

cuprinse în acorduri, cât şi la noi domenii; să aplice un 

sistem unitar de reguli şi proceduri pentru 

reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor între 

Ńările membre; să examineze periodic politicile 

comerciale ale Ńărilor membre. 

OMC a fost concepută să devină un forum de 

negocieri pe bază continuă, renunŃându-se, în acest 

fel, la practica GATT de derulare de negocieri în 

cadrul unor runde special lansate. Actul Final de la 

Marrakesh conŃine un calendar al unor asemenea 

Forum de 

negocieri 

continue

108 

Mecanism 

reglementare 

diferende 


negocieri, care se referă la: încheierea negocierilor 

nefinalizate din Runda Uruguay (de exemplu, 

negocierile din domeniul unor sectoare de servicii, 

negocierile privind stabilirea de reguli pentru cazurile 

de salvgardare în regim de urgenŃă, precum şi pentru 

cazul utilizării subvenŃiilor în domeniul comerŃului cu 

servicii); examinarea periodică a anumitor prevederi 

specifice şi/sau a unui întreg acord, conform 

prevederilor unor acorduri OMC; lansarea de noi 

negocieri conform angajamentelor din unele acorduri 

OMC, după parcurgerea unei perioade de timp (de 

exemplu, cele pentru agricultură, domeniu în care 

trebuie continuat procesul de reformă început în cadrul 

Rundei Uruguay şi cele pentru servicii, pentru 

determinarea unor paşi suplimentari în domeniul 

liberalizării schimburilor cu astfel de produse); 

lărgirea agendei de lucru a OMC pentru a putea 

cuprinde noi probleme şi aspecte apărute în relaŃiile 

economice dintre Ńări (de exemplu, încă de la întâlnirea 

de la Marrakesh, reprezentanŃii Ńărilor participante au 

decis înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu). 

Pentru ca un sistem multilateral de comerŃ să 

funcŃioneze în mod corespunzător şi fără fricŃiuni, nu 

este suficientă existenŃa unui set convenit de reguli. 

Acestora trebuie să li se adauge un mecanism care să 

permită sancŃionarea încălcărilor acestora, cât şi 

reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor apărute 

între partenerii de afaceri. Dezvoltarea unui puternic 

sistem multilateral de reglementare a diferendelor, 

care să înlăture unele slăbiciuni ale anteriorului sistem 

GATT, a constituit astfel unul dintre cele mai critice 

obiective ale negocierilor din Runda Uruguay. 

Acordul OMC prevede realizarea unui sistem 

comun de reguli şi proceduri aplicabile diferendelor 

care ar putea să apară în cadrul oricăruia dintre 

instrumentele sale legale. Principala responsabilitate în 

aplicarea acestor reguli şi proceduri este în sarcina 

Consiliului General al OMC, care acŃionează ca Organ 

de Reglementare a Diferendelor (ORD). Unul dintre


principiile importante înscrise în aceste proceduri este 

acela că un diferend trebuie prezentat la ORD de către 

guvernul Ńării membre în vederea reglementării numai 

după ce au eşuat încercările de rezolvare a 

neînŃelegerii prin consultări bilaterale. 

În sprijinul acestui principiu, dacă consultările 

sau eforturile de conciliere nu au dat rezultatele 

aşteptate, într-un termen de 60 de zile partea vătămată 

poate cere ORD declanşarea formală a mecanismului 

de reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui 

panel care să examineze plângerea. Un panel este, în 

mod normal, format din trei persoane, dacă părŃile 

implicate în diferend nu convin că trebuie să fie cinci 

persoane. Membrii panelului sunt propuşi de 

secretariatul OMC, dintre personalităŃile 

guvernamentale şi neguvernamentale recunoscute pe 

plan internaŃional. Într-o perioadă de şase până la nouă 

luni, panelurile trebuie să prezinte ORD rapoartele şi 

recomandările lor. 

Organul de apel, un fel de curte de apel, este un Curte de apel 

element nou adăugat sistemului de reglementare a 

diferendelor. El este format din şapte personalităŃi 

marcante, specialişti în domeniul legislativ, comerŃ 

internaŃional şi problematica acoperită de diverse 

acorduri. 

OMC acŃionează şi ca forum de examinare Examinare 

periodică a politicilor comerciale ale Ńărilor membre. politici 

Obiectivele acestei examinări urmăresc, pe de o parte, comerciale 

determinarea gradului în care Ńările membre respectă 

disciplina şi angajamentele asumate în cadrul 

acordurilor multilaterale, iar, pe de altă parte, 

realizarea unei mai mari transparenŃe şi a unei mai 

intense mediatizări pe plan internaŃional a politicilor şi 

a practicilor comerciale ale Ńărilor membre. 

Periodicitatea examinărilor depinde de 

procentul pe care fiecare Ńară îl deŃine în comerŃul 

mondial. Primele patru Ńări sunt examinate la fiecare 

doi ani, în momentul de faŃă în această categorie fiind 

incluse Uniunea Europeană (considerată ca entitate),

110 


Statele Unite, Japonia şi Canada. Alte 16 Ńări sunt 

examinate la fiecare patru ani, iar restul la fiecare şase 

ani, cu excepŃia celor mai slab dezvoltate Ńări, pentru 

care se pot stabili perioade mai lungi. 

b) Structura OMC 

Organul OMC responsabil pentru luarea 

deciziilor este ConferinŃa Ministerială, care se reuneşte 

o dată la doi ani. Între conferinŃele ministeriale, 

funcŃiile acesteia sunt îndeplinite de către Consiliul 

General. Consiliul General se întruneşte şi ca Organ 

de Reglementare a Diferendelor (ORD), atunci când 

examinează plângerile şi ia măsurile necesare pentru a 

reglementa diferendele dintre Ńările membre. 

Deasemenea, el este responsabil pentru efectuarea 

examinărilor politicilor comerciale ale Ńărilor membre, 

pe baza rapoartelor pregătite de Secretariatul OMC. 

GATT, GATS, 

În activitatea sa, Consiliul General este sprijinit 

TRIPS de: Consiliul pentru ComerŃul cu Bunuri, care 

supraveghează punerea în aplicare şi modul de 

funcŃionare a GATT 1994 şi a acordurilor conexe; 

Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii, care 

supraveghează punerea în aplicare şi modul de 

funcŃionare a GATS; Consiliul TRIPS care 

supraveghează funcŃionarea Acordului TRIPS pentru 

activităŃi conexe cu schimburile de bunuri şi servicii. 

Consens 

Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că 

aceasta va continua practica GATT în domeniul luării 

deciziilor, anume consensul. Se consideră că s-a ajuns 

la un consens atunci când, la luarea unei decizii nu se 

opune nici o Ńară membră. Dacă nu se reuşeşte 

ajungerea la consens, Acordul OMC prevede şi 

posibilitatea unei decizii cu majoritate de voturi, 

fiecare Ńară având un singur vot. 

Oamenii de afaceri sunt adeseori sceptici cu 

privire la avantajele pe care le pot aduce un sistem 

puternic de reguli multilaterale şi cadrul instituŃional 

existent pentru punerea lor în aplicare rezultat din 

înfiinŃarea OMC. Ei motivează acest lucru prin faptul


că doar guvernele au participat la negocierile şi 

discuŃiile din OMC. În plus, întâlnirile OMC sunt 

închise pentru publicul larg, iar comunitatea de afaceri 

află despre rezultatele acestor discuŃii numai prin 

intermediul comunicatelor remise presei. 

Este adevărat că atunci când o întreprindere 

exportatoare întâmpină unele probleme la vânzare pe o 

piaŃă externă ea nu poate prezenta plângerea direct la 

Organul de Reglementare a Diferendelor din OMC, 

aceasta fiind o prerogativă a guvernului său. 

Guvernele nu acŃionează, totuşi, izolate. În majoritatea 

Ńărilor dezvoltate şi un mare număr de Ńări în curs de 

dezvoltare au fost stabilite mecanisme instituŃionale 

formale pentru consultări ale reprezentanŃilor 

guvernului cu industriaşii şi asociaŃiile lor, cu 

camerele de comerŃ şi alte asociaŃii comerciale, în 

domeniul problematicii discutate în cadrul OMC. 

Unul dintre avantajele sistemului OMC, cel 

mai puŃin cunoscut de colectivitatea de afaceri, îl 

constituie disponibilitatea crescândă a Secretariatului 

OMC de a furniza informaŃii cu privire la legislaŃia şi 

regulile naŃionale referitoare la sectorul comerŃului 

exterior. Aproape toate acordurile OMC cer Ńărilor 

membre să notifice la secretariatul OMC legislaŃia, 

regulile şi reglementările naŃionale în domeniul 

comerŃului exterior. Se aşteaptă ca Secretariatul să 

publice compendii ale regulilor diferitelor Ńări din 

domenii ca evaluarea în vamă, nivelul taxelor 

antidumping şi al măsurilor compensatorii.

112 



Suveranitate 

Negocieri 

“Laisser-faire” 

NaŃionalism 

Actul Hawley-Smoot 

Actul Acordurilor 

Comerciale 

ReparaŃii 

Bilateralism 


GATT 

Clauza naŃiunii celei mai 

favorizate 

Instrument principal de 

protecŃie 

Concesii vamale 

Tratament naŃional 

Aplicarea teritorială a 

clauzei 

Runde de negocieri 

Produs cu produs 

Reducere liniară 

Runda Uruguay 

Dezvoltare prin comerŃ 

PreferinŃe generalizate 

Protocolul “celor 16” 

PreferinŃe globale 

OMC 

Negocieri continue 

Reglementare diferende 

GATS 

TRIPS 


1. łara A are un import din Ńara B la produsul X de 

100 de unităŃi valutare, cu taxă vamală de 20%. 

łara B are un import de 150 de unităŃi valutare 

din Ńara A, cu o taxă de 10%. łara A este de 

acord să-şi reducă taxa vamală din Ńara B la 

produsul X cu 50%. Cu cât trebuie să-şi reducă 

Ńara B taxa vamală la importul produsului Y din 

Ńara A pentru ca avantajul să fie considerat 

reciproc şi egal? 

2. ConsideraŃi că multilateralismul în negocierile 

comerciale internaŃionale este mai avantajos 

decât bilateralismul? ArgumentaŃi răspunsul. 

3. RăspundeŃi cu Da sau Nu în favoarea, respectiv, 

defavoarea tratamentului naŃional. De ce daŃi 

răspunsul ales?


4. Cum preferaŃi să sprijiniŃi o Ńară în curs de 

dezvoltare: prin credite sau prin acordarea de 

preferinŃe vamale la importul de produse 

manufacturate din acea Ńară? De ce aŃi ales 

soluŃia respectivă? 

5. Dacă în urma derulării de negocieri comerciale 

multilaterale în cadrul OMC s-ar ajunge la 

situaŃia ca toate Ńările să aibă taxe vamale la 

import “zero”, care Ńări ar avea de câştigat şi 

care ar avea de pierdut din această situaŃie 

ipotetică? Cele cu pondere mare în comerŃul 

internaŃional şi taxe vamale scăzute? Cele cu 

pondere mică în comerŃul internaŃional şi taxe 

vamale ridicate? ArgumentaŃi răspunsul. 

Teste grilă 

1. Clauza naŃiunii celei mai favorizate în sensul 

GATT-OMC înseamnă: 

a) acordarea aceluiaşi tratament produselor din 

import ca cel aplicat produselor din producŃia 

proprie; 

b) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei 

uniuni vamale şi produselor importate din afara 

uniunii; 

c) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei 

zone de comerŃ liber şi produselor importate din 

afara zonei; 

d) aplicarea TVA şi a taxei de acciză atât la 

produsele interne, cât şi la produsele din import; 

e) extinderea automată şi necondiŃionată a 

avantajelor de politică comercială acordate unei 

Ńări asupra tuturor Ńărilor membre GATT-OMC.

114 


2. Când este permisă, conform GATT-OMC, 

utilizarea restricŃiilor cantitative la import: 

a) perspectiva unui deficit grav în balanŃa de plăŃi; 

b) creşterea importului din anumite Ńări partenere; 

c) creşterea importului din toate Ńările partenere; 

d) diminuarea exportului propriu; 

e) ameninŃarea perturbării grave a producŃiei 

naŃionale de către importuri. 

3. Principiul “laisser-faire” este caracteristic: 

a) protecŃionismului; 

b) autarhiei; 

c) liberalismului; 

d) economiilor planificate; 

e) mercantilismului. 

4. Germenii principiului clauzei naŃiunii celei mai 

favorizate sunt întâlniŃi în: 

a) Actul Hawley-Smoot; 

b) ConferinŃa de la Breton Woods; 

c) Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT); 

d) Acordul Smithsonian; 

e) Actul Acordurilor Comerciale. 

5. GATT a reprezentat: 

a) tratat de comerŃ şi navigaŃie; 

b) tratat comercial multilateral; 

c) tratat comercial bilateral; 

d) convenŃie pentru promovarea şi garantarea 

investiŃiilor; 

e) organizaŃie internaŃională specializată. 

6. Nu sunt incluse în preocupările GATT – OMC: 

a) drepturile de proprietate intelectuală; 

b) schimburile internaŃionale de turişti; 

c) relaŃiile financiar-valutare internaŃionale; 

d) comerŃul cu produse miniere, agricole şi 

industriale; 

e) politica socială a statelor.


7. Dintre regulile GATT – OMC fac parte: 

a) obligaŃia statelor de a publica reglementările de 

politică comercială; 

b) utilizarea restricŃiilor calitative ca principal 

instrument de protecŃie a economiei naŃionale; 

c) libertatea tranzitului; 

d) aplicarea de cursuri valutare multiple; 

e) libera circulaŃie a forŃei de muncă. 

8. Sunt funcŃii ale OMC: 

a) lansarea de negocieri monetar-valutare 

multilaterale; 

b) reglementarea diferendelor între Ńările membre; 

c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale 

Ńărilor membre; 

d) examinarea periodică a politicilor bugetare ale 


e) adoptarea de reglementări cu privire numai la 

comerŃul cu bunuri şi servicii. 

9. În cadrul OMC, în calitate de Organ de 

Reglementare a Diferendelor acŃionează: 

a) ConferinŃa Ministerială; 

b) Secretariatul; 

c) Comitetul General; 

d) Consiliul General; 

e) Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii. 

10. La întâlnirea de la Marrakesh nu s-a decis: 

a) înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu; 

b) constituirea unui Organ de Reglementare a 

Diferendelor; 

c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale 


d) continuarea negocierilor comerciale multilaterale 

în cadrul unor runde special lansate; 

e) înfiinŃarea Consiliului TRIPS.

116 


CAPITOLUL VI. 

REGIMURI COMERCIALE 

PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA 

ECONOMICĂ REGIONALĂ 

Prin regim preferenŃial se înŃelege acordarea 

unor facilităŃi comerciale (de exemplu, reduceri de 

taxe vamale) la importul dintr-o Ńară sau din mai multe 

Ńări, care nu se aplică şi la importul din celelalte Ńări. 

Integrarea economică presupune existenŃa unui regim 

comercial preferenŃial între două sau mai multe Ńări, 

dar are un scop mai extins, mergând până la formarea 

între respectivele Ńări a unei uniuni economice şi 

monetare. 

1. Baza juridică şi tipologia regimurilor 

preferenŃiale 


Una din prevederile deosebit de importante ale 

GATT din 1947, neconsiderată ca un principiu al 

relaŃiilor comerciale internaŃionale, dar având un 

impact ulterior deosebit în relaŃiile economice dintre 

state, se referă la aplicarea teritorială a clauzei naŃiunii 

celei mai favorizate. GATT a permis, ca o derogare de 

la această clauză, constituirea de zone de comerŃ liber 

şi de uniuni vamale, în sensul că facilităŃile pe care şi 

le acordă reciproc Ńările participante la astfel de

Regimuri comerciale preferenŃiale şi integrarea economică regională 117 

grupări comerciale nu trebuie extinse asupra Ńărilor 

terŃe, neparticipante. 

O zonă de comerŃ liber este o grupare de Ńări Zonă de 

care decid să-şi desfiinŃeze obstacolele din comerŃul comerŃ liber, 

reciproc (taxe vamale, restricŃii cantitative), fiecare uniune vamală 

Ńară participantă continuând să aplice la importul din 

Ńările terŃe regimul de import propriu, respectiv tariful 

vamal naŃional. O uniune vamală presupune, pe lângă 

desfiinŃarea taxelor vamale şi restricŃiilor cantitative 

din comerŃul reciproc, aplicarea la importul din Ńările 

terŃe a unui tarif vamal comun. 

Pentru ca zonele de comerŃ liber şi uniunile Tarif extern 

vamale să fie acceptate ca derogări de la clauza comun 

naŃiunii celei mai favorizate, eliminarea taxelor vamale 

şi a restricŃiilor cantitative dintre Ńările membre ale 

unor astfel de grupări trebuie să acopere o parte 

substanŃială din schimburile comerciale reciproce, iar 

reducerea şi eliminarea obstacolelor comerciale să se 

desfăşoare conform unui program precis, care să fie 

făcut cunoscut tuturor Ńărilor. În plus, pentru uniunile 

vamale este impusă regula ca tariful vamal comun, 

aplicat la importul din Ńările terŃe, să reprezinte media 

aritmetică a fostelor tarife vamale naŃionale, cu alte 

cuvinte să nu impună o protecŃie suplimentară la 

importul din Ńările neparticipante faŃă de situaŃia 

dinaintea constituirii uniunii vamale. 

Zonele de comerŃ liber şi uniunile vamale sunt 

considerate etape primare în procesul mai complex de 

integrare economică. Aceasta presupune, pe lângă 

circulaŃia liberă a produselor între Ńările membre, 

domeniu reglementat de GATT, şi circulaŃia liberă a 

capitalului şi forŃei de muncă, domenii care exced 

sfera GATT.

118 


Tabel VI.1 

EvoluŃii în procesul de integrare economică 

Tip / stadiu 

Zonă de liber 

schimb 


PiaŃă unică 

Uniune 

economică şi 

monetară 

ConfederaŃie de 

state 

Trăsături 

DesfiinŃarea taxelor vamale şi 

îngrădirilor cantitative între membri 

(circulaŃia liberă a produselor), 

fiecare participant aplicând faŃă de 

terŃi tariful vamal naŃional 

DesfiinŃarea taxelor vamale şi 

îngrădirilor cantitative între membri 

(libera circulaŃie a produselor), 

Ńările participante aplicând faŃă de 

terŃi un tarif vamal comun 

CirculaŃia liberă a produselor, a 

capitalurilor şi a persoanelor 

În plus faŃă de circulaŃia liberă a 

produselor, a capitalurilor şi a 

persoanelor, statele membre 

promovează o politică economică 

comună şi adoptă o monedă unică 

Integrarea totală, economică, 

socială şi politică 

Ca urmare a activităŃilor din cadrul ConferinŃei 

ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD), 

instituită ca organizaŃie a ONU în 1964, s-au admis, de 

facto, şi alte două derogări de la clauza naŃiunii celei 

mai favorizate: acordarea de către Ńările dezvoltate de 

preferinŃe vamale la importul de produse 

manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare pe bază 

de nereciprocitate; convenirea între Ńările în curs de 

dezvoltare de concesii vamale care nu sunt aplicate la 

importul din alte Ńări, respectiv din Ńările dezvoltate. În 

felul acesta au fost consacrate, de jure, atât principiul 

nereciprocităŃii în materie de concesii vamale în 

relaŃiile dintre Ńările dezvoltate şi Ńările în curs de 

dezvoltare cât şi posibilitatea ca Ńările în curs de


dezvoltare să instituie între ele regimuri preferenŃiale 

pe o scară mai restrânsă sau la nivelul unui grup 

important de Ńări, indiferent de zona geografică în care 

sunt situate. 

În baza acestor derogări, în comerŃul 

internaŃional au apărut o serie de regimuri preferenŃiale 

de comerŃ, care acoperă o pondere importantă din 

volumului comerŃul internaŃional. Este de subliniat 

faptul că schimburile comerciale între Ńările 

participante la astfel de aranjamente cresc mai rapid 

decât comerŃul lor cu statele neparticipante şi comerŃul 

internaŃional luat în ansamblu. 

Conform evidenŃelor OMC, peste 100 de 

angajamente preferenŃiale regionale sau inter-regionale 

au fost notificate la GATT şi, ulterior, la OMC, unele 

dintre acestea nefiind operaŃionale. Altele, deşi sunt 

operaŃionale în practică, nu au fost notificate la OMC. 

Multe dintre acestea din urmă sunt încheiate între 

Ńările în curs de dezvoltare. 

Este clar impulsul spre încheierea unor Regionalizare 

acorduri preferenŃiale regionale. Doi factori pot fi 

invocaŃi pentru a explica o astfel de tendinŃă. Unul este 

de natură politică: dorinŃa de a se stabili o strânsă 

colaborare economică între Ńări pentru a se evita 

conflictele internaŃionale. Alt factor este de natură 

economică: într-o economie mondială globalizată, 

multe guverne percep că mărimea este cea care 

contează, sentiment care provocă temerea că Ńara, 

rămânând mică şi neintegrată în plan regional, pune 

producătorii autohtoni într-o situaŃie dezavantajată faŃă 

de concurenŃii lor cu producŃii de mare serie. 

Argumentul economic poate fi valabil atunci 

când producŃia de mare serie nu poate fi realizată la 

nivel naŃional, dar guvernele ar trebui să aibă în vedere 

piaŃa globală, mondială, şi să nu fie seduse de tentaŃia 

de a considera că a produce pentru o zonă geografică 

este un substitut adecvat. Calea regionalismului poate 

foarte uşor să conducă spre protecŃionism la nivel 

regional şi la apariŃia de întreprinderi necompetitive la

120 


nivel internaŃional (în fapt, o politică de substituire a 

importurilor la scară regională, extinsă de la nivel 

naŃional). 

Erodare Există riscul ca extinderea aranjamentelor 

clauză regionale să conducă la transformarea discriminării 

mai degrabă în regulă decât în excepŃie, aşa cum a 

prevăzut GATT. ComerŃul interregional între Ńările 

UE, EFTA, CEFTA, NAFTA şi MERCOSUR 

reprezintă deja peste 1/3 din comerŃul mondial. 

Această cifră este cu atât mai relevantă dacă avem în 

vedere faptul că volumul comerŃului exterior al Ńărilor 

membre ale grupărilor regionale menŃionate reprezintă 

peste 70% din volumul comerŃului mondial. Dacă la 

această cifră se adaugă schimburile comerciale în 

regim preferenŃial între Ńările dezvoltate şi cele în curs 

de dezvoltare, şi între Ńările în curs de dezvoltare 

însele, rezultă o erodare practică considerabilă a 

clauzei naŃiunii celei mai favorizate statuată de GATT 

– OMC . 

Tripolarizare 

Există perspectiva ca, din punct de vedere al 

regimului de politică comercială, lumea să se 

tripolarizeze: polul european reprezentat de Uniunea 

Europeană având în prezent 15 Ńări membre, iar în 

viitor circa 30; polul american, reprezentat 

actualmente de NAFTA, cu 3 Ńări membre, dar spre 

care Ńintesc principalele Ńări din America de Sud; polul 

asiatic, slab reprezentat în prezent de ASEAN 

(AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est, cu 6 Ńări 

membre), zonă în care se preconizează constituirea 

unei puternice uniuni vamale cu participarea 

principalelor Ńări asiatice. 

Globalizare 

Concomitent cu această perspectivă, există şi 

tendinŃa de globalizare a economiei mondiale, prin 

liberalizarea comerŃului internaŃional între toate Ńările 

ca urmare a negocierilor din cadrul GATT-OMC, 

liberalizarea fluxurilor de capital şi internaŃionalizarea 

producŃiei ca urmare a activităŃilor din cadrul FMI şi 

BIRD şi posibila liberalizare a circulaŃiei forŃei de 

muncă. În acelaşi sens acŃionează progresul tehnic, în


special revoluŃia informatică, creşterea numărului şi 

forŃei companiilor transnaŃionale, precum şi acŃiunea 

fiecărui individ, care decide ce produse cumpără, cum 

şi unde îşi utilizează capitalul, unde şi în ce condiŃii se 

angajează. 

Privite în conexiune, tendinŃele de regionalizare 

şi de globalizare apar mai degrabă ca fiind 

complementare decât divergente, respectiv se poate 

considera că regionalizarea este o etapă în procesul 

mai amplu al globalizării economiei internaŃionale. 

Tabel VI.2 

Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale regionale 

Aranjamente Tip Nr łări participante 

REGIONALE 

Uniunea 

Europeană (UE) 

AsociaŃia 

Europeană a 

Liberului Schimb 

(EFTA) 

SpaŃiul Economic 

European 

Acordul de liber 

schimb Nord – 

American 

(NAFTA) 

Mercando 

Commun del Sur 

(MERCOSUR) 

Uniune 

vamală, 

economică 

şi monetară 

Zonă de 

comerŃ liber 

Zonă de 

comerŃ liber 

Zonă de 

comerŃ liber 

Uniune 

Vamală 

27 

FranŃa, Germania, Belgia, Olanda, Italia, 

Luxemburg, Grecia, Spania, Portugalia, 

Austria, Finlanda, Irlanda, Anglia*, 

Suedia*, Danemarca*, Slovenia, Polonia*, 

Cehia*, Ungaria*, Slovacia*, Malta, 

Cipru*, Lituania*, Letonia*, Estonia*, 

România*, Bulgaria*. 

4 ElveŃia, Norvegia, Liechtenstein, Islanda 

31 UE + EFTA 

3 SUA, Canada, Mexic 

4 Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay 

Pactul Andin 

Zonă de 

comerŃ liber 

5 Peru, Venezuela, Bolivia, Columbia, 

Ecuador

122 



Acordul 

comercial 

Australia - Noua 

Zeelandă 

Uniune 

vamală 

2 Australia, Noua Zeelandă 

PiaŃă comună a 

Africii Orientale 

şi Australe 

Uniune 

vamală 

23 Angola, Burundi, Comore, Djibouti, 

Eritrea, Etiopia, Kenya, Lesotho, 

Madagascar, Malawi, Maurice, Uganda, 

Mozambic, Namibia, Zair, Tanzania, 

Ruanda, Somalia, Sudan, Zambia, 

Seychelles, Swaziland, Zimbabwe 

* nu au aderat încă la uniunea economică şi monetară 

Tabel VI.3 

Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale interregionale 


INTERREGIONALE 

Sistemul 

Generalizat de 

PreferinŃe 

Vamale (SGPV) 

PreferinŃe 

nereciproce 

35 

– 

165 

łări dezvoltate în favoarea Ńărilor în curs de 

dezvoltare 

Protocolul 

“celor 16” 

PreferinŃe 

Reciproce 13 

Bangladesh, Brazilia, Chile, Egipt, Israel, 

Mexic, Pakistan, Peru, Coreea de Sud, 

România, Turcia, Tunisia, Uruguay 

Sistemul Global 

de PreferinŃe 

Comerciale 

(SGPC) 

PreferinŃe 

Reciproce 

38 

Algeria, Argentina, Bangladesh, Benin, 

Bolivia, Brazilia, Camerun, Chile, Cuba, 

Ecuador, Egipt, Filipine, Ghana, Guineea, 

Guyana, India, Indonezia, Iran, Irak, Libia, 

Malayezia, Mexic, Mozambic, Nicaragua, 

Nigeria, Pakistan, Coreea de Sud, Coreea 

de Nord, Singapore, Sri Lanka, Sudan, 

Tanzania, Thailanda, Trinidad Tobago, 

Tunisia, Vietnam, Zimbabwe.


2. Teoria uniunilor vamale 

şi integrării economice 

Aşa cum s-a arătat, formarea unei uniuni vamale 

presupune eliminarea taxelor de import între Ńările 

membre şi la stabilirea unui tarif extern comun pentru 

importul din Ńările terŃe. Se poate spune că, atâta timp 

cât tariful extern comun nu este mai mare decât media 

aritmetică a fostelor tarife naŃionale, formarea uniunii 

vamale (ca, de altfel, şi a zonei de comerŃ liber, în 

cadrul căreia Ńările membre îşi menŃin tarifele 

naŃionale la importul din Ńările terŃe) reprezintă un pas 

spre liberalizarea comerŃului, cu consecinŃe favorabile 

asupra bunăstării Ńărilor membre şi a restului lumii. 

Concluzia că formarea uniunii vamale conduce 

la bunăstarea generală nu este, însă, garantată. 

Economistul american Jacob Viner, urmat de englezii 

James Meade, Richard Lipsey şi Kelvin Lancaster, au 

demonstrat că, într-o lume în care există mai mult 

decât o distorsiune a echilibrului pieŃei libere, 

eliminarea numai a unei distorsiuni nu conduce 

neapărat la bunăstare. 

Pentru a analiza efectele zonei de comerŃ liber şi 

uniunii vamale, luăm un model în care Ńara A, o Ńară cu 

pondere mică în comerŃul internaŃional, formează o 

uniune vamală cu Ńara B, şi ambele Ńări au relaŃii 

comerciale cu Ńara C, care rămâne în afara uniunii 

vamale.

124 


a) Analiza pe bază de echilibru parŃial 

Grafic VI.1 

Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru parŃial 

PreŃul mărfii X 

B+T 

D S’ 

C+T 

H 

G 

(C+T)’ 

B L I J M B’ 

C 

Q R C’ 

E F 

S D’ 

P 1 P 0 K 0 K 1 

Cantitatea mărfii X 

În graficul de mai sus se prezintă cantitatea şi 

preŃul produsului X în Ńara A. Curbele DD’ şi SS’ 

reprezintă curba cererii şi ofertei interne pentru 

produsul respectiv. PreŃul la care produsul X poate fi 

cumpărat din Ńara B este dat pe ØB, la care, 

presupunând că este vorba de o Ńară mică, Ńara A 

întâmpină curba perfect elastică a ofertei BB’. PreŃul 

de import al mărfii X din Ńara C este ØC, şi curba 

ofertei este CC’. În condiŃiile existenŃei unui tarif 

vamal uniform T pe unitatea de marfă importată, 

echilibrul iniŃial se realizează prin importul de către 

Ńara A a produsului X numai din Ńara C, întrucât preŃul 

ei de ofertă cu tariful (C+T) domină preŃul Ńării B 

(B+T). În această poziŃie de echilibru, Ńara A produce 

ØP 0 , consumă ØK 0 şi importă P 0 K 0 din produsul X. 

Venitul tarifar este EFGH, iar pierderea de bunăstare 

datorită protecŃiei este egală cu suma celor două 

triunghiuri QEH+FRG.


Acum considerăm că Ńările A şi B formează o Creare şi 

uniune vamală, ceea ce are ca rezultat faptul că deturnare 

pentru produsul X al Ńării A curba ofertei să devină de comerŃ 

BB’, prin aceasta dominând curba ofertei Ńării C, 

inclusiv tariful (C+T). Noul echilibru se va caracteriza 

prin reducerea producŃiei în Ńara A la ØP 1 , o creştere a 

consumului la ØK 1 şi un volum mai mare de comerŃ 

P 1 K 1 . Bunăstarea Ńării A va creşte prin crearea de 

comerŃ, măsurată prin reducerea dimensiunilor 

originale ale triunghiurilor originale cu suma 

triunghiurilor măsurată LIH+JMG. 

Totuşi, înlocuirea importului din Ńara C cu 

import din Ńara A produce şi o pierdere de bunăstare 

pentru Ńara A, egală cu dreptunghiul măsurat EFJI, 

care înaintea uniunii vamale reprezenta un venit din 

taxa vamală pentru guvern, iar după uniune reprezintă 

o plată către Ńara B. łara A va trebui să majoreze 

impozitele interne pentru a compensa pierderea de 

venit din taxe vamale sau să-şi reducă cheltuielile cu 

o sumă egală cu EFJI. Pierderea de bunăstare rezultată 

din neîncasarea taxei vamale este considerată ca 

datorându-se deturnării de comerŃ. 

Efectul net al uniunii vamale asupra bunăstării Efect net 

unei Ńări depinde de dimensiunile relative ale 

câştigurilor de bunăstare rezultate din crearea de 

comerŃ şi ale pierderilor rezultate din deturnarea de 

comerŃ. Aşa cum se poate vedea din graficul de mai 

sus, în funcŃie de cererea şi oferta internă, de mărimea 

taxei dinaintea uniunii vamale şi de diferenŃa costului 

mărfii X din Ńările B şi C, dimensiunile relative ale 

câştigurilor din crearea de comerŃ şi ale pierderilor din 

deturnarea de comerŃ pot conduce la câştiguri sau 

pierderi nete de bunăstare.

126 


b) Analiza pe bază de echilibru general 

Presupunem că Ńara A produce două produse, X 

şi Y, şi face comerŃ cu Ńările B şi C. 

Grafic VI.2 

Crearea şi deturnarea de comerŃ. 

Echilibrul general 

Y 

B 1 

’ 

B 3 

’ 

B 2 

’ 

P 1 

W 0 

’ 

C 

T 

W 1 

P 0 W 0 

O 

T’ 

B 3 

B 2 

B 1 

C’ 

X 

Din grafic se vede frontiera posibilităŃilor de 

producŃie în condiŃiile unui echilibru iniŃial al 

producŃiei la P 0 şi al consumului la W 0 . Linia CC’ 

reprezintă rata preŃurilor disponibilă pentru comerŃul 

cu Ńara C. Un tarif la importul mărfii X conduce la o 

rată a preŃurilor interne TT’, care determină pe 

producători să fie la P 0 pe frontiera de producŃie. 

Introducem un al doilea preŃ la care Ńara A poate să 

facă comerŃ, reprezentat în grafic prin B 1 B 1 ’ , care 

presupunem că este prelevant într-o Ńară B mare, 

parteneră a Ńării A în uniunea vamală. Înainte de 

uniune, în condiŃiile aceluiaşi tarif aplicat faŃă de B şi 

C, pentru A nu este avantajos să importe din B. După 

eliminarea taxelor între A şi B, Ńara A este într-un nou


echilibru cu producŃia la P 1 şi consumul la W 1 . 

Importul mărfii X din Ńara C este înlocuit cu import 

din Ńara B. 

Cu ajutorul graficului putem vedea dimensiunea 

deturnării şi creării de comerŃ. Pentru acest scop, 

considerăm un venit, măsurat în termenii mărfii X, 

este necesar la noua rată de schimb a Ńării B pentru a 

obŃine venitul iniŃial combinat din X şi Y pe care Ńara 

A îl realiza înainte de uniune. Linia B 2 B ’ 2 paralelă cu 

’ 

B 1 B 1 şi trecând prin W 0 intersectează axa X la B 2 . 

Cantitatea ØB 2 reprezintă venitul în termenii mărfii X 

la W 0 , exprimat în noile preŃuri de piaŃă. În mod 

analog putem afla valoarea venitului în termenii mărfii 

X care ar fi fost obŃinută de Ńara A dacă ea ar fi rămas 

la nivelul iniŃial de producŃie P 0 . IntersecŃia liniei de 

preŃ B 1 B ’ 1 cu axa X la B 3 ne dă valoarea. 

Aşa cum se vede, deturnarea de comerŃ de la 

Ńara C la B cauzează o reducere de venit de la B 2 B 3 la 

marfa X. Această deturnare are loc întotdeauna dacă 

formarea uniunii duce la schimbarea de furnizori, 

întrucât în aceste condiŃii trebuie să fie adevărat că 

preŃul relativ la care Ńara A poate să cumpere marfa X 

este mai puŃin favorabil după uniune decât înainte. 

Dar acest efect al deturnării de comerŃ este 

compensat prin câştigul de eficienŃă obŃinut prin 

mişcarea producŃiei de la P 0 la P 1 . Acest câştig a 

crescut în termenii mărfii X cu distanŃa B 3 B 1 . Efectul 

net al deturnării şi creării de comerŃ este egal cu 

cantitatea pozitiva B 2 B 1 . De remarcat că B 1 se poate 

situa între B 3 şi B 2 , caz în care efectul deturnării de 

comerŃ ar fi mai mare decât efectul creării de comerŃ.

128 



Regim preferenŃial 

Integrare economică 


Zonă de comerŃ liber 


PiaŃă unică 

Uniune economică şi 

monetară 

Tarif extern comun 

PreferinŃe unilaterale 

PreferinŃe reciproce 

Nereciprocitate 

UE 

EFTA 

SpaŃiul Economic 

European 

łări asociate 

CEFTA 

NAFTA 

MERCOSUR 

Australia - Noua Zeelandă 

Africa Orientală şi 

Australă 

SGPV 

Protocolul “celor 16” 

SGPC 

Regionalizare 

Tripolarizare 

Pol european 

Pol american 

Pol asiatic 

Globalizare 

RevoluŃie informatică 

Echilibru parŃial 

Echilibru general 

Creare de comerŃ 

Deturnare de comerŃ 

Câştig net 


1. łara A şi Ńara B îşi desfiinŃează în comerŃul 

reciproc taxele vamale. łările C şi D, în plus, 

aplică la importul din Ńările terŃe media aritmetică 

a tarifelor lor naŃionale. Care formaŃiune este 

zonă de comerŃ liber şi care este uniune vamală? 

2. Care sunt aranjamentele preferenŃiale la care 

participă România? 

3. ArgumentaŃi de ce preferinŃele vamale 

generalizate sunt o bună alternativă la politica de 

substituire a importului.


4. ExplicaŃi condiŃiile impuse de GATT-OMC pentru 

a admite o uniune vamală ca derogare de la 

GATT. 

5. În urma constituirii uniunii vamale între Ńările A şi 

B, aprovizionarea Ńării A din interior cu produsul 

X a fost înlocuită cu un import din Ńara B, iar 

importul produsului Y din Ńara C, neparticipantă 

la uniune, a fost înlocuit cu import din Ńara B. 

Care fenomen este creare de comerŃ şi care este 

deturnare de comerŃ? De ce importul produsului Y 

din Ńara C a fost înlocuit cu import din Ńara B? 

Teste grilă 

1. România este Ńară participantă la: 

a) EFTA; 

b) CEFTA; 

c) NAFTA; 

d) Protocolul “celor 16”; 

e) ASEAN. 

2. O uniune vamală presupune: 

a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor 

cantitative între Ńările membre; 

b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor 

naŃionale ale Ńărilor membre; 

c) desfiinŃarea taxelor vamale la importul din toate 

Ńările; 

d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din 

Ńările în curs de dezvoltare; 

e) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif 

extern comun.

130 


3. O zonă de comerŃ liber presupune: 

a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor 

cantitative între Ńările membre; 

b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor 

naŃionale ale Ńărilor membre; 

c) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif 

extern comun; 

d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din 

Ńările în curs de dezvoltare; 

e) acordarea de preferinŃe vamale reciproce între 

Ńările în curs de dezvoltare. 

4. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească o uniune 

vamală pentru a putea fi admisă ca derogare de 

la clauza naŃiunii celei mai favorizare: 

a) să fie formată din mai mult de două Ńări; 

b) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale la 

principalele produse industriale din comerŃul 

reciproc; 

c) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale şi 

restricŃiile cantitative la o parte substanŃială din 

schimburile comerciale reciproce; 

d) tariful vamal comun să reprezinte media aritmetică 

a tarifelor vamale naŃionale; 

e) tariful vamal comun să nu depăşească nivelul 

tarifelor aplicate de Ńara membră cu cel mai ridicat 

nivel al impunerii vamale. 

5. Uniunea economică şi monetară presupune în 

plus faŃă de piaŃa unică: 

a) circulaŃia liberă a produselor; 

b) aplicarea unui tarif vamal comun; 

c) circulaŃia liberă a capitalului; 

d) promovarea unei politici economice comune şi 

adoptarea unei monede unice; 

e) circulaŃia liberă a persoanelor.


6. Sunt membre ale CEFTA: 

a) România; 

b) Bulgaria; 

c) Polonia; 

d) Cehia; 

e) Slovenia. 

7. EFTA reprezintă: 

a) piaŃă comună; 

b) zonă de comerŃ liber; 

c) uniune economică şi monetară; 

d) uniune vamală; 

e) club de comerŃ preferenŃial. 

8. Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale 

reprezintă: 

a) preferinŃe nereciproce acordate de Ńările 

dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare; 

b) regim preferenŃial reciproc între Ńările dezvoltare; 

c) regim preferenŃial reciproc între Ńările în curs de 

dezvoltare; 

d) aranjament preferenŃial regional; 

e) aranjament preferenŃial subregional. 

9. Formarea unei uniuni vamale este agreată de 

GATT-OMC dacă: 

a) tariful extern comun nu este mai mare decât 

media aritmetică a fostelor tarife naŃionale; 

b) tariful extern comun este mai mare decât media 

aritmetică a fostelor tarife naŃionale; 

c) tariful extern comun este egal cu cel al 

principalilor parteneri comerciali; 

d) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării 

participante cu cel mai scăzut grad de protecŃie; 

e) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării 

participante la uniune cu cel mai ridicat grad de 

protecŃie.

132 


10. Crearea de comerŃ după formarea unei zone de 

comerŃ liber sau uniuni vamale înseamnă: 

a) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară terŃă 

cu un import mai scump dintr-o Ńară membră a 

zonei de comerŃ liber sau uniunii vamale; 

b) majorarea importului ca urmare a lipsei de marfă 

din producŃia internă; 

c) majorarea cumpărărilor interne ca urmare a 

creşterii puterii de cumpărate a populaŃiei; 

d) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară 

membră cu un import mai scump dintr-o altă Ńară 

membră; 

e) înlocuirea cumpărării unei mărfi produsă la intern 

mai scump cu un import mai ieftin dintr-o Ńară 

membră a zonei de comerŃ liber sau uniunii 

vamale.

Regimuri preferenŃiale şi integraŃioniste în practică 133 

CAPITOLUL VII. 

REGIMURI PREFERENłIALE ŞI 

INTEGRAłIONISTE ÎN PRACTICĂ 

Aşa cum s-a arătat, inventarul aranjamentelor 

preferenŃiale şi integraŃioniste convenite între 

diferite state, pe plan regional sau interregional, este 

destul de extins. Multe astfel de aranjamente 

regionale, sub formă de uniuni vamale şi zone de 

comerŃ liber, şi interregionale, între Ńări dezvoltate şi 

Ńări în curs de dezvoltare sau între Ńări în curs de 

dezvoltare însele, nu au rezistat exigenŃelor vieŃii 

economice internaŃionale. Unele dintre ele şi-au 

dovedit, însă, viabilitatea şi conturează viitoarea 

configuraŃie a relaŃiilor economice internaŃionale. 

Dintre acestea, Uniunea Europeană (UE) şi NAFTA 

tind să devină doi poli ai economiei mondiale, la 

care se poate adăuga un pol asiatic. Este de 

presupus, deasemenea, că va continua să fie aplicat 

sistemul de preferinŃe vamale acordate de Ńările 

dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare. 

În cele ce urmează ne vom referi la cele trei 

sisteme preferenŃiale care au cele mai sigure 

perspective, anume Uniunea Europeană (UE), 

NAFTA şi Sistemul Generalizat de PreferinŃe 

Vamale (SGPV). Este foarte posibil ca actualele

134 


EFTA, CEFTA din Europa, MERCOSUR şi 

Pactul Andin din America Latină, ASEAN şi chiar 

acordul dintre Australia şi Noua Zeelandă să fie 

integrate în grupările economice din zonele 

respective (UE, NAFTA şi o posibilă formaŃiune 

în Asia). Cele trei sisteme menŃionate vor fi 

abordate din punctul de vedere al politicii 

comerciale, urmând ca alte aspecte, respectiv cele 

privind politica monetară să fie tratate în capitolul 

corespunzător al manualului. 

1. Uniunea Europeană (UE) 

Statele Unite 

Europene 

Federalism, 

unionism 

a) Fazele istorice ale formării Uniunii 

Europene 

Mai înainte de a fi concretizată într-un 

proiect economic şi politic, ideea unei politici la 

nivel european s-a limitat la cercuri filosofice şi 

vizionari. Perspectiva “Statelor Unite Europene” 

corespundea unui ideal pacifist şi umanist, brutal 

dezminŃit de conflictele care au sfâşiat Europa în 

prima jumătate a secolul XX. Expresia "Statele 

Unite Europene" se datorează lui Victor Hugo. În 

timpul celui de-al doilea război mondial şi după 

acesta s-a născut şi a devenit tot mai puternică 

ideea unei organizaŃii continentale, capabilă să 

depăşească antagonismele naŃionale. 

Alterio Spinelli, federalist italian, şi Jean 

Monet, inspirator al planului Schuman, sunt 

iniŃiatorii celor două curente de gândire care au 

făurit procesul de integrare comunitară: proiectul 

federalist, întemeiat pe dialog şi o relaŃie de 

complementaritate, şi proiectul unionist, axat pe 

delegare progresivă a unei părŃi din suveranitate de 

la nivel naŃional către nivel comunitar. Aceste două 

teze unesc, astăzi, convingerea că trebuie să existe, 

pe lângă puterile naŃionale, şi una europeană, 

capabilă să gestioneze acele domenii în care


acŃiunea comună se dovedeşte mai eficientă decât 

cea a statelor acŃionând separat şi anume: piaŃa 

internă, moneda, coeziunea economică şi socială şi 

politica externă şi securitatea. UE este rezultatul 

eforturilor depuse începând din anii ‘50 de către 

promotorii Europei Comunitare. Ea reprezintă cea 

mai avansată organizaŃie de integrare multilaterală, 

având posibilitatea de acŃiune atât în domeniul 

economic, social şi politic, cât şi în domeniul 

drepturilor omului şi al relaŃiilor externe ale celor 15 

state membre. 

Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat 

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului 

(CECO), iar Tratatul de la Roma din 1957 

Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi 

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice 

(CEEA), constituind împreună ComunităŃile 

Europene (CE). 

Tratatul de la Roma a fost urmat: în 1986 de 

semnarea Actului Unic European instituind PiaŃa 

Unică (PU); în 1992 de semnarea Tratatului de la 

Maastricht instituind Uniunea Europeană (UE); în 

1997 de semnarea Tratatului de la Amsterdam, şi în 

2000 de semnarea Tratatului de la Nisa privind 

lărgirea UE şi noile mecanisme de adoptare a 

deciziilor. Toate aceste acte din anii 1951, 1957, 

1986, 1992, 1997 şi 2000 constituie baza 

constituŃională a ceea ce numim, în prezent, Uniunea 

Europeană (UE), stabilind între statele membre 

legături juridice care merg dincolo de relaŃiile 

contractuale între statele suverane. 

UE gestionează ea însăşi o legislaŃie aplicată 

direct cetăŃenilor europeni, cărora le conferă drepturi 

speciale. Limitată în prima sa formă la deschiderea 

pieŃei comune a cărbunelui şi oŃelului, cele şase Ńări 

fondatoare: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda 

şi Luxemburg au început, de fapt, o iniŃiativă de 

pace, reuşind să asocieze într-un ansamblu 

CECO, CEE 

CEEA, CE 

PU, UE

136 

Uniune vamală, 

politică 

comercială 

comună 

Politică 

agricolă 

comună 


instituŃional, subordonat principiului egalităŃii, atât 

pe învinşii, cât şi pe învingătorii din cel de-al 

doilea război mondial. 

În 1954, Adunarea NaŃională a FranŃei a 

refuzat să ratifice proiectul unei armate europene, 

dar în 1957 cei şase membri au decis să constituie o 

comunitate economică bazată pe libera circulaŃie a 

mărfurilor, serviciilor şi lucrătorilor. Ca rezultat, 

între Ńările membre (cele şase) au fost desfiinŃate 

taxele vamale, iar la importul din Ńările terŃe s-a 

aplicat treptat un tarif comun, ca medie aritmetică a 

tarifelor vamale ale statelor membre. De asemenea, 

în interiorul comunităŃii au fost desfiinŃate 

îngrădirile de ordin cantitativ. În acest fel, a apărut 

uniunea vamală vest-europeană, fără taxe şi 

restricŃii în interior şi cu o politică comercială 

comună faŃă de Ńările terŃe. 

În acelaşi cadru, al ComunităŃii Economice 

Europene, a fost realizată şi o piaŃă agricolă 

comună, bazată pe o politică agricolă comună. 

Elementele de mecanism al politicii agricole 

comune sunt următoarele: preŃuri unice garantate 

pentru producătorii interni, stabilite la nivelul celor 

mai ridicate costuri de producŃie existente în 

Comunitate; taxe de prelevare la import ca 

diferenŃă între preŃurile interne mai ridicate stabilite 

de Comunitate şi preŃurile mondiale mai scăzute, 

taxe care sunt colectate de Fondul European de 

Garantare Agricolă (FEGA); subvenŃii la export, 

reprezentând diferenŃa dintre preŃurile mondiale 

mai scăzute şi cele interne mai ridicate, acordate 

din fondurile FEGA. Agricultura vest-europeană a 

fost, astfel, subvenŃionată în mare măsură pe seama 

producătorilor din afara ComunităŃilor Europene. 

Prin această politică, ComunităŃile Europeane au 

devenit, dintr-o zonă net importatoare de produse 

agricole, o zonă net exportatoare.


Prin cele două politici comune, comercială şi 

agricolă, precum şi prin coordonarea politicilor în 

domeniul energetic sau cel de transport, CE ca 

entitate s-a transformat în cea mai mare putere 

comercială din lume. 

Succesele repurtate de cele şase Ńări membre 

fondatoare au determinat Marea Britanie, 

Danemarca şi Irlanda să li se alăture, la capătul unor 

negocieri foarte dificile, cărora FranŃa, prin generalul 

Charles de Gaulle, le opusese vetto-ul său în 1963 şi 

1967. Cu toată această opoziŃie, prima lărgire a UE 

s-a produs în 1972 prin aderarea Marii Britanii, 

Danemarcei şi Irlandei, care au părăsit gruparea 

considerată rivală – AsociaŃia Europeană a Liberului 

Schimb (EFTA). Concomitent, a avut loc şi o 

diversificare a preocupărilor comunitare prin 

lansarea unor noi politici comune în domeniul social, 

regional sau mediului. 

Odată cu începutul anilor 1970, când a avut 

loc şi suspendarea convertibilităŃii dolarului în aur, 

Ńările CE şi-au pus problema unei convergenŃe 

economice şi monetare, necesitate cu atât mai 

stringentă în contextul şocurilor petroliere din 1973 

şi 1979. Astfel, alături de uniunea vamală şi piaŃa 

agricolă comună, s-a pus problema unei uniuni 

economice şi monetare. În 1979, ca prim pas, a fost 

instituit Sistemul Monetar European (SME), 

denumit şi "şarpele monetar", care a contribuit la 

stabilizarea ratelor de schimb, la promovarea unor 

politici de austeritate şi o mai mare disciplină într-un 

spaŃiu economic deschis. Şarpele monetar s-a 

caracterizat prin stabilirea între valutele europene de 

cursuri fixe prin intermediul unei monede de cont 

sau fictive – ECU. În timp ce cursurile de schimb 

între valutele europene şi ECU erau fixe, dar 

ajustabile periodic cu acordul Ńărilor participante, 

erau fluctuante faŃă de celelalte valute, în primul 

rând faŃă de dolar. 

Prima 

lărgire 

Şarpele 

monetar, 

ECU

138 

A doua 

lărgire 

PiaŃa unică 

A treia 

lărgire 

Uniune 

economică şi 

monetară 


În anii 1981 şi 1986 s-a produs o a doua 

importantă lărgire a CE prin aderarea Greciei şi, 

respectiv, a Spaniei şi Portugaliei. În acest fel, 

numărul de membrii a ajuns la 12, întărindu-se 

flancul de state al CE spre Ńări cu un nivel mai 

scăzut de dezvoltare economică. De aceea, s-a 

impus cu mai multă stringenŃă realizarea şi a unor 

programe structurale destinate să reducă diferenŃele 

între nivelurile de dezvoltare economică existentă 

între cele 12 Ńări membre. 

În acelaşi timp, Comunitatea s-a afirmat pe 

plan internaŃional, întărind relaŃiile sale 

contractuale cu Ńările din sudul Mediteranei, din 

Asia, Caraibe şi Pacific (ACP), asociate la 

Comunitate prin ConvenŃiile de la Lomé (1975, 

1979, 1985, 1989, 2000). 

În 1984, odată cu depăşirea crizei economice 

şi a disputei cu Marea Britanie, referitoare la 

contribuŃia acesteia la bugetul comunitar, se renaşte 

speranŃa relansării integrării economice europene. 

Plecând de la "Cartea Albă" prezentată de Jacques 

Delors în 1985, Comunitatea a hotărât să încheie 

constituirea unei pieŃe mari interioare, piaŃă unică, 

până în 1993. DispoziŃiile legislative ce îngăduiau 

concretizarea acestui obiectiv au fost consacrate în 

Actul Unic European, semnat la 18 februarie 1986 

şi intrat în vigoare la 1 iulie 1987. 

Revigorarea construcŃiei europene 

comunitare a determinat pe Austria, în 1989, 

Suedia, în 1991, şi Finlanda, în 1992, să candideze 

la aderarea la CE. 

“Cei 12”, iar începând din 1995, “cei 15” 

s-au angajat într-un proces de aprofundare a 

relaŃiilor lor în domeniile politic şi monetar, prin 

încheierea Tratatului de la Maastricht, din 9-10 

decembrie 1991, vizând formarea unei uniuni 

economice şi monetare.


Totodată, în condiŃiile prăbuşirii "zidului Berlinului" 

şi a dispariŃiei împărŃirii Europei între "Vest" şi 

"Est", cele 15 state membre s-au angajat în cel mai 

amplu proces de lărgire cu Ńările din Europa Centrală 

şi de Est apărând o mare Europă Unită, formată în 

prezent din 25 de Ńări, iar începând cu 2007 din circa 

30 de Ńări. În prezent, ca urmare a lărgirii spre Est, la 

UE participă 27 de Ńări. 

b) InstituŃiile Uniunii Europene 

Realizarea obiectivelor ce revin UE se asigură 

de cinci instituŃii de bază. 

- Consiliul European 

Este format din şefi de state şi de guverne ai 

celor 27 state membre. Se întâlneşte de două ori pe 

an, sau ori de câte ori este necesar pentru dezbaterea 

unor situaŃii speciale. Aprobă documentele şi 

declaraŃiile de orientări politice generale pentru 

activitatea instituŃiilor UE. Tratatul UE, adoptat în 

noiembrie 2007, prevede alegerea unui preşedinte al 

Consiliului, pe o perioadă de doi ani. 

- Parlamentul European 

În decembrie 2000 la Nisa (FranŃa) şefii de 

state şi de guverne din Ńările UE şi candidate la 

aderare au stabilit numărul de parlamentari ce 

revin fiecăreia, inclusiv celor recent aderate sau încă 

candidate, precum şi un nou sistem de vot în 

adoptarea deciziilor. Adoptă bugetul UE, 

examinează legislaŃia comunitară şi exercită un 

control asupra organelor executive ale UE. Cererile 

de aderare la uniune şi toate înŃelegerile cu Ńările 

terŃe necesită aprobarea Parlamentului. 

- Consiliul de Miniştri 

Reuneşte reprezentanŃii guvernelor statelor 

membre atât pe probleme de politică generală, 

inclusiv externă, cât şi pe domenii de activitate. De 

regulă, miniştrii afacerilor externe sunt consideraŃi

140 


drept principalii reprezentanŃi ai guvernelor 

statelor membre. 

- Comisia UE 

Are ca principale atribuŃii: să vegheze la 

respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin 

care a fost instituită UE; să execute şi să impună 

spre aplicare deciziile Consiliului de Miniştri; să 

iniŃieze şi să prezinte spre aprobare Consiliului de 

Miniştri noi măsuri. 

- Curtea de JustiŃie 

Interpretează legislaŃia UE şi funcŃionează 

în calitate de Curte Supremă a ComunităŃii, 

normele de drept ale UE având prioritate faŃă de 

legile naŃionale. 

CirculaŃie 

liberă mărfuri, 

servicii, capital 

şi persoane 

c) Integrarea economică, politică şi 

socială 

Realizarea unei pieŃe unice europene a fost 

prevăzută încă din momentul încheierii Tratatului 

de la Roma. 

EvoluŃia procesului spre piaŃa unică a fost 

accelerată prin semnarea Actului Unic European la 

18 februarie 1986. Acest act a stabilit data realizării 

definitive a pieŃei unice pentru 31 decembrie 1992, 

vizând mişcarea liberă a bunurilor, a serviciilor, a 

capitalului şi a persoanelor pe tot cuprinsul UE. 

Pe lângă acestea, Actul Unic a consacrat o 

schimbare majoră în modul de adoptare a deciziilor 

de către Consiliul de Miniştri. Mai înainte, 

majoritatea hotărârilor erau supuse deciziei 

unanime a Consiliului, din acest motiv procesul 

decizional fiind foarte lent. Miniştrii dintr-o Ńară 

sau alta au adoptat atitudini protecŃioniste şi 

împotriva legislaŃiei absolut necesare pentru 

realizarea pieŃei unice. Actul Unic European 

prevede vot majoritar cu privire la toate hotărârile 

necesare realizării pieŃei unice, exceptând doar 

domeniul fiscal şi mişcarea liberă a persoanelor.


Practic, piaŃa unică a fost realizată în termenul 

prevăzut şi astfel, începând cu 1 ianuarie 1993, 

Uniunea Europeană, cu o populaŃie de peste 350 

milioane locuitori, a devenit cea mai mare piaŃă 

unificată din lume. În interiorul acestei pieŃe, firmele 

europene beneficiază de posibilitatea unei producŃii 

de mare serie, comparabilă cu cea realizată de SUA 

şi Japonia. În aceste condiŃii, preŃul de cost şi de 

export al produselor oferite de UE poate fi mai 

competitiv pe piaŃa mondială. 

În decembrie 1991, şefii de stat şi guvern ai 

Ńărilor membre, reuniŃi în cadrul Consiliului 

European la Maastricht (Olanda), au luat măsuri 

decisive în vederea integrării europene continue şi 

ireversibile. Ei au hotărât să stabilească o Uniune 

Europeană (UE) bazată pe ComunităŃile Europene 

(CE) şi întregită cu noi forme de cooperare. Tratatul 

asupra UE prevede: 

- O cetăŃenie a Uniunii 

Aceasta înseamnă că toŃi cetăŃenii statelor 

membre sunt cetăŃeni ai Uniunii, iar fiecare cetăŃean 

are dreptul: să se deplaseze şi să îşi stabilească 

domiciliul în mod liber pe teritoriul Uniunii; să 

voteze şi să candideze la alegerile municipale şi 

europene care se desfăşoară în statul unde şi-au 

stabilit domiciliul; să fie protejaŃi de autorităŃile 

diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru; 

să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului 

însărcinat cu sondarea opiniei publice. 

- Uniunea Economică 

Directivele politicii economice ale statelor 

membre vor fi adoptate de către Consiliul de 

Miniştri care, în acelaşi timp, va supraveghea 

evoluŃia economiei în fiecare stat membru şi în 

comunitate luată în ansamblu. Dacă această politică 

nu corespunde directivelor sau riscă să pună în 

PiaŃa unică 

Uniunea 

Europeană 

(UE) 

CetăŃenie 

europeană 

Politică 

economică

142 

EURO 

Uniune 

politică 


pericol funcŃionarea Uniunii, Consiliul va lua 

măsuri în consecinŃă. Statele membre sunt obligate 

să încerce să evite deficitele guvernamentale 

excesive. 

- Uniunea monetară 

Începând cu 1 ianuarie 1999, UE are pentru 

Ńările participante o singură politică monetară. De 

asemenea, a fost instituit un singur etalon monetar, 

EURO, precum şi o nouă instituŃie – Banca 

Centrală Europeană – care formează, împreună cu 

băncile centrale ale statelor membre, Sistemul 

European al Băncilor Centrale (ESCB). 

- O uniune politică 

Are următoarele componente: o politică de 

securitate şi externă comună, care include 

formularea pe termen lung a unei politici de 

apărare şi procesul ConferinŃei asupra SecurităŃii şi 

Cooperării în Europa (CSCE); dezarmarea şi 

controlul armamentului în Europa; neproliferarea 

armelor nucleare şi aspectele economice ale 

securităŃii; creşterea rolului Parlamentului 

European; sporirea competenŃelor ComunităŃii; o 

politică comună în domeniul juridic şi al afacerilor 

interne (ca, de exemplu, emigraŃie, azil, vize 

ş.a.m.d.); un birou european de poliŃie 

(EUROPOL) în scopul schimburilor de informaŃii 

asupra narcoticelor. 

d) RelaŃiile Uniunii Europene cu alte state 

UE reprezintă cea mai mare putere 

comercială din lume, deŃinând circa 25% din 

comerŃul mondial.Ca entitate, UE exportă cu 60% 

mai mult decât SUA şi de două ori mai mult decât 

Japonia. Din punct de vedere industrial, UE este 

puterea numărul doi în lume, după SUA. În afară 

de aceasta, UE este cea mai mare sursă mondială a 

ajutorului acordat de Ńările dezvoltate Ńărilor în 

curs de dezvoltare.


Ca entitate, UE a încheiat acorduri comerciale 

şi de altă natură cu aproape toate statele lumii şi 

întreŃine relaŃii diplomatice proprii cu peste 100 de 

state. 

- RelaŃiile comerciale dintre UE şi celelalte 

Ńări europene dezvoltate 

Aceste relaŃii sunt reglementate pe baza unor 

acorduri de liber schimb. Astfel, între UE şi Ńările 

încă membre ale EFTA (ElveŃia, Norvegia, Islanda, 

Liechtenstein) a fost încheiat un acord privind 

crearea unui SpaŃiu Economic European (SEE). 

Aceasta înseamnă că între UE şi EFTA schimburile 

comerciale cu produse industriale se realizează fără 

taxe vamale. 

- RelaŃiile cu Ńările din bazinul mediteranean 

UE a încheiat acorduri de asociere cu Turcia, 

Cipru şi Malta şi acorduri de cooperare comercială 

cu caracter preferenŃial cu Maroc, Tunisia, Egipt, 

Siria, Algeria, Iordania şi Israel. Turcia a fost admisă 

să candideze la aderarea la UE, iar Cipru şi Malta au 

devenit membre ale UE începând cu 2004. 

- RelaŃii cu Ńările dezvoltate din alte zone 

UE întreŃine relaŃii intense cu SUA, Japonia, 

Australia şi Noua Zeelandă bazate pe prevederile 

GATT-OMC şi pe un mecanism de consultări 

bilaterale periodice. Cu Canada, UE are încheiat un 

acord-cadru de cooperare economică şi comercială. 

- Raporturile cu Ńările Europei Centrale şi 

de Est (ECE) 

Au fost reglementate, în trecut, prin 

acorduri comerciale şi de cooperare economică şi 

prin aşa-numitele acorduri sectoriale. Acestea au 

vizat reducerea în comerŃul reciproc a taxelor 

vamale şi îngrădirilor cantitative. Ele au fost 

perfectate, în special, în domeniul textil, 

siderurgic şi agricol. 

SEE 

SpaŃiul 

mediteranean 

UE-ECE

144 


Ca urmare a interesului crescând al Ńărilor 

central şi est-europene pentru intensificarea şi 

diversificarea cooperării cu UE şi aderării în 

perspectivă la UE, Comisia UE a conceput un nou 

tip de acord de asociere pentru Ńările respective, 

denumit Acord European. Un astfel de acord a 

fost încheiat cu Bulgaria, Cehia, Polonia, 

România, Slovacia şi Ungaria. 

Aceste 6 Ńări, precum şi Slovenia, Estonia, 

Letonia şi Lituania, de asemenea Cipru şi Malta, 

au fost acceptate la finele anului 1999 să 

candideze la aderarea la UE ca membri cu drepturi 

şi obligaŃii depline. Aderarea s-a produs în funcŃie 

de progresele fiecărei Ńări în îndeplinirea criteriilor 

stabilite de UE, respectiv: criteriul politic, criteriul 

economic şi criteriul legislativ. Cehia, Polonia, 

Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, 

Lituania, Cipru şi Malta au aderat în 2004, iar 

Bulgaria şi România în 2007. 

Pentru raporturile cu republicile 

independente din fosta URSS a fost conceput un 

alt tip de relaŃii: Acord de Cooperare şi 

Parteneriat. Astfel de acorduri se au în vedere a fi 

încheiate cu FederaŃia Rusă, Ucraina, Belarus, 

Moldova.


Tabelul VII.1 Principalii indicatori statistici 

Bulgaria Cipru Cehia Estonia Ungaria 

SuprafaŃa 1000 km 2 111 9 79 45 93 

PopulaŃia 

PIB în 

standardele 

puterii de 

cumpărare 

Creşterea 

PIB 

Ponderea 

agriculturii 

Rata 

inflaŃiei 

Rata 

şomajului 

Bugetul de 

stat 

ComerŃul 

exterior 

Contul 

curent 

InvestiŃiile 

străine 

Milioane locuitori 7,9 0,8 10,2 1,4 10,2 

Locuitori/ km 2 71 86 130 30 108 

Miliarde € 47,4 14,0 146,9 13,5 138,2 

Pe cap de locuitor 

(€) 

FaŃă de media UE 

% 

% în valoarea 

adăugată 

% în forŃa de 

muncă 

5900 17400 14400 10000 13600 

25 72 60 42 57 

% 4,8 2,2 2,0 6,0 3,3 

12,5 4,3 3,7 5,4 4,3 

10,7 5,3 4,9 6,5 6,0 

An la an % 5,8 2,8 1,4 3,6 5,2 

% în forŃa de 

muncă 

18,1 3,8 7,3 9,1 5,6 

Procent în PIB (%) -0,6 -3,5 -3,9 1,3 -9,2 

Exporturi / 

Importuri (%) 

Ponderea exporturilor 

către UE in 

total exporturi (%) 

Ponderea importurilor 

din UE in 

total importuri (%) 

BalanŃa comercială 

cu UE (mil. €) 

Pondere in PIB 

(%) 

Valoare pe cap de 

locuitor (€) 

78,2 12,5 94,4 71,6 91,4 

55,6 48,0 68,4 68,0 75,1 

50,2 55,8 60,2 57,9 56,3 

606 2.173 1.673 847 -68 

-4,7 -5,3 -6,3 -12,3 -4,0 

273 - 2.289 2.092 - 

directe Pondere in PIB (€) 3,9 4,3 13,4 4,4 1,8

146 


pentru Ńările recent aderate la UE (date pentru anul 2002) 

Letonia Lituania Malta Polonia România Slovacia Slovenia 

65 65 0,3 313 238 49 20 

2,4 3,5 0,4 38,2 21,8 5,4 2,0 

36 53 1259 122 92 110 99 

19,9 34,3 4,6 363 128,9 61,3 35,3 

8500 9400 11700 9500 5900 11400 17700 

35 39 55 39 25 47 74 

6,1 6,7 1,2 1,6 4,9 4,4 3,2 

4,7 7,1 2,8 3,1 13,0 4,5 3,3 

15,3 18,6 2,3 19,6 37,7 6,6 9,7 

2,0 0,4 2,2 1,9 22,5 3,3 7,5 

12,8 13,1 7,4 19,9 7,0 18,6 6,0 

-3,0 -2,0 -6,2 -4,1 -2,2 -7,2 -2,6 

56,4 71,0 74,1 74,4 77,6 87,1 94,7 

60,4 48,4 46,6 68,7 67,1 60,5 59,4 

53,0 44,5 67,0 61,7 58,4 50,3 68,0 

620 1290 1575 9165 1003 -982 1806 

-7,7 -5,3 -3,9 -3,6 -3,4 -8,2 1,7 

978 723 6418 963 252 903 1543 

4,6 5,3 8,8 2,2 2,9 17,0 8,3


2. Acordul de Liber Schimb Nord-American 

(NAFTA) 

SUA-Canada 

Zonă comerŃ 

liber 

Lărgirea 

NAFTA 

În anul 1988, Statele Unite şi Canada au 

semnat Acordul de Liber Schimb SUA-Canada, 

potrivit căruia obstacolele tarifare şi netarifare din 

comerŃul reciproc au fost eliminate până în 1998. 

În ultimele zile ale fostei AdministraŃiei 

Bush (senior), SUA, Canada şi Mexic au semnat 

Acordul de Liber Schimb Nord-American 

(NAFTA), prin care cele trei Ńări nord-americane 

au hotărât să constituie o zonă de comerŃ liber. 

Zona de comerŃ liber nord-americană include 

o populaŃie de 360 de milioane şi o producŃie de 

peste 7 mii de milioane de dolari, mai mare decât 

cea a Uniunii Europene. Acordul prevede 

eliminarea taxelor vamale în comerŃul reciproc 

într-o perioadă de 10-15 ani şi abolirea 

restricŃiilor în ceea ce priveşte majoritatea 

investiŃiilor. 

În cursul campaniei electorale din 1992, 

NAFTA a constituit principalul subiect. Atât Bill 

Clinton, cât şi George Bush (senior) au susŃinut 

acordul. Cel de-al treilea candidat s-a opus. 

Nesurprinzător, sindicatele industriale, care puteau 

fi afectate de importurile majorate din Mexic, s-au 

opus acordului, în timp ce industriile care îşi 

vedeau crescute exporturile în Mexic îl susŃineau. 

NAFTA a fost ratificat de Congresul 

american la finele anului 1993 şi a intrat în vigoare 

la 1 ianuarie 1994. Departamentul ComerŃului al 

SUA a estimat că schimburile comerciale dintre 

SUA şi Mexic vor creşte substanŃial. În anul 1995, 

însă, Acordul a intrat în umbră datorită 

devalorizării peso-ului mexican. 

Există intenŃii privind lărgirea sferei 

NAFTA prin asocierea unor Ńări sud-americane,

148 


precum Brazilia, Argentina, Venezuela şi Chile. 

Totodată, Statele Unite manifestă interes pentru 

Forumul de Cooperare Asia-Pacific (APEC), la 

care participă 18 Ńări asiatice şi care în 1994 au 

hotărât să-şi desfiinŃeze în decurs de 25 de ani 

obstacolele din comerŃul reciproc. La Forum, în 

afară de SUA, au aderat şi Canada, Mexic şi Chile. 

Însă, aşa cum s-a menŃionat, Ńările asiatice, inclusiv 

Japonia, China, India, Australia şi Noua Zeelandă, 

intenŃionează să creeze un pol economic asiatic, ca o 

contrapondere la cel european şi american. 

3. Sistemul Generalizat de PreferinŃe 

Vamale (SGPV) 

În anul 1964, dialogul Nord-Sud a căpătat 

un cadru organizat prin instituŃionalizarea 

ConferinŃei ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare 

(UNCTAD) ca organism permanent al ONU. 

Solicitările iniŃiale ale Ńărilor în curs de 

dezvoltare faŃă de Ńările dezvoltate s-au axat pe 

sprijin financiar (1% din PIB-ul fiecărei Ńări 

dezvoltate) şi pe organizarea internaŃională a 

pieŃelor de produse de bază, printr-un sistem de 

cote de producŃie, export şi import, de preŃuri 

internaŃionale minime şi maxime şi de stocuri 

tampon de intervenŃie pe piaŃă. 

łările dezvoltate au răspuns cu oferta 

“ajutor prin comerŃ”, respectiv prin 

instituirea SGPV. Sistemul a fost adoptat la 

sesiunea UNCTAD de la New Delhi. Filosofia 

sistemului constă în sprijinirea dezvoltării 

industriale a Ńărilor în curs de dezvoltare prin 

favorizarea importului de produse manufacturate 

din aceste Ńări, acordându-le preferinŃe sub formă 

de reduceri sau chiar scutiri de taxe vamale la 

importul în Ńările dezvoltate. 

UNCTAD 

Ajutor prin 

comerŃ


PreferinŃe 

vamale 

Orientare 

spre export 

Sistemele de preferinŃe vamale acordate 

Ńărilor în curs de dezvoltare, deşi diferă în 

funcŃie de Ńara donatoare au, totuşi, o serie de 

elemente comune: Ńările donatoare interpretează 

aceste preferinŃe ca un act de voinŃă unilateral, fără 

să fie considerat ca o obligaŃie internaŃională; 

Ńările beneficiare sunt, de regulă, cele cărora li s-a 

recunoscut statutul de Ńară în curs de dezvoltare şi 

sunt participante la Grupul “celor 77”; preferinŃele 

se referă numai la produsele manufacturate; dacă 

unele Ńări în curs de dezvoltare realizează 

exporturi mari la un produs inclus în sistem în 

detrimentul producŃiei naŃionale a Ńărilor 

importatoare sau a altor Ńări exportatoare, 

preferinŃa vamală poate fi retrasă; sistemul este 

conceput cu un caracter temporar, până când Ńările 

în curs de dezvoltare vor deveni competitive pe 

pieŃele externe. 

Punerea în aplicare a SGPV reprezintă un 

revers al argumentului industrie tânără (infant 

industry) pentru protecŃie. În loc de protecŃie pentru 

tinerele industrii s-a aplicat soluŃia asigurării unui 

mai bun acces pe pieŃele externe, contribuind, în 

cazul multor Ńări, în special asiatice, la schimbarea 

accentului de pe politici de substituire a importului 

pe politici orientate spre export. 

Analizele empirice demonstrează că SGPV a 

contribuit la dezvoltarea exportului de produse 

manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare în 

Ńările dezvoltate. ApariŃia noilor Ńări industrializate 

(NIC) nu poate fi desprinsă de efectele practice ale 

sistemului. În acelaşi timp, în Ńările dezvoltate 

există grupuri de interese care se manifestă tot 

mai mult împotriva sistemului. În principal 

sindicatele consideră că preferinŃele vamale au 

contribuit la menŃinerea şi accentuarea şomajului în 

Ńările dezvoltate.

150 


SoluŃiile propuse de grupurile de interese 

afectate merg de la creşterea barierelor tarifare şi 

netarifare la import, la impunerea de standarde mai 

exigente pentru produsele importate din Ńările în 

curs de dezvoltare, până la scăderea 

standardelor pentru producătorii din Ńările 

dezvoltate. 

Există şi concluzia că nici importul de 

produse manufacturate din Ńările în curs de 

dezvoltare şi nici inovaŃiile tehnice nu sunt 

responsabile pentru şomajul din Ńările dezvoltate. 

Un argument în acest sens este faptul că şomajul a 

crescut nu numai în rândul persoanelor necalificate 

sau cu o calificare medie, ci şi în rândul forŃei de 

muncă superior calificată. Astfel de analize 

consideră că răspunsul la situaŃia actuală a pieŃei 

muncii trebuie căutat în domeniul reglementărilor 

excesive existente şi în domeniul măsurilor active 

insuficiente de pregătire şi angajare. De aceea, se 

consideră că o soluŃie mai realistă decât cele 

sugerate de sindicate este liberalizarea, în 

continuare, a comerŃului internaŃional, care să 

conducă la accelerarea cooperării economice între 

state şi la progresul economic al fiecărei Ńări. 

Liberalizarea 

comerŃului



Statele Unite Europene 

Planul Schuman 

Federalism 

Unionism 

CECO (Paris) 

CEE (Roma) 

CEEA (Roma) 

UE (Maastricht) 


comună 

Politică agricolă comună 

PreŃuri orientative 

Taxe de prelevare 

FEOGA 

Şarpele monetar 

ConvenŃia de la Lomé 

Consiliul European 

Parlament European 

Consiliul de Miniştri 

Comisia UE 

PiaŃă Unică 

Uniune Europeană 

CetăŃenie europeană 

Uniune economică 

Uniune monetară 

Euro 

Uniune politică 

SEE 

łări mediteraneene 

łări asiatice 

Acord european 

Acord de cooperare şi 

parteneriat 

NAFTA 

APEC 

UNCTAD 

Organizarea pieŃelor 

Ajutor prin comerŃ 

Economii orientate spre 

export 


1. Care sunt deosebirile de fond dintre o uniune 

vamală, o piaŃă unică şi o uniune economică? 

2. De ce SUA nu au format cu Mexic şi Canada o 

uniune economică şi monetară, după modelul 

UE, ci au preferat instituirea unei zone de 

comerŃ liber?

152 


3. Care ar fi motivele pentru care Ńările dezvoltate 

nu au acceptat propunerea Ńărilor în curs de 

dezvoltare privind “organizarea internaŃională” 

a pieŃelor produselor de bază? 

4. Care sunt argumentele pro şi contra politicii de 

substituire a importului şi politicii de dezvoltare 

a exportului? 

5. Care este relaŃia dintre şomaj, pe de o parte, 

preferinŃe vamale şi taxe vamale, pe de altă 

parte? 

Teste grilă 

1. Dintre Ńările enumerate, care nu este membră a 

Uniunii Europene: 

a) Irlanda; 

b) Luxemburg; 

c) Liechtenstein; 

d) Danemarca; 

e) Finlanda. 

2. Mecanismul politicii agricole comune a 

Uniunii Europene se bazează pe: 

a) preŃuri unice garantate pentru producătorii din 

UE; 

b) preferinŃe vamale la importul de produse 

agricole din Ńările terŃe; 

c) taxe de prelevare la importul de produse 

agricole din Ńările terŃe; 

d) interzicerea importului de produse agricole din 

Ńările terŃe; 

e) subvenŃii pentru importatorii din UE de 

produse agricole din Ńările nemembre.


3. În raport cu piaŃa unică (PU), ce presupune, în 

plus, uniunea economică şi monetară: 

a) desfiinŃarea taxelor vamale; 

b) adoptarea unui tarif extern comun; 

c) monedă unică; 

d) liberalizarea fluxurilor de capital; 

e) coordonarea politicilor bugetare şi fiscale. 

4. Şarpele monetar a presupus: 

a) cursuri de schimb fixe, pe baza parităŃilor stabilite 

în raport cu aurul; 

b) cursuri flotante ale valutelor europene faŃă de 

celelalte valute; 

c) folosirea ECU în comerŃul cu amănuntul; 

d) cursuri fixe, dar ajustabile periodic, între valutele 

europene şi ECU; 

e) cursuri flotante între valutele europene şi ECU. 

5. Între atribuŃiile Comisiei UE nu face parte: 

a) respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin 

care a fost instituită UE; 

b) executarea şi impunerea spre aplicare a deciziilor 

Consiliului de Miniştri; 

c) iniŃierea şi prezentarea spre aprobarea Consiliului 

de Miniştri a noi măsuri; 

d) reprezentarea UE pe plan internaŃional; 

e) adoptarea bugetului UE. 

6. Tratatul de la Maastricht asupra UE nu 

prevede: 

a) o cetăŃenie a uniunii; 

b) uniunea economică; 

c) uniunea monetară; 

d) uniunea culturală; 

e) uniunea politică.

154 


7. Actul Unic European a prevăzut: 

a) realizarea uniunii monetare; 

b) libera circulaŃie a produselor, capitalurilor şi 

persoanelor; 

c) crearea uniunii vamale; 

d) introducerea politicii agricole comune; 

e) o politică comună în domeniul justiŃiei şi 

afacerilor interne. 

8. Nu se încadrează între drepturile cetăŃenilor 

europeni: 

a) stabilirea domiciliului şi alegerea locului de 

muncă în mod liber pe teritoriul oricărei Ńări 

membre a Uniunii; 

b) alegerea directă a preşedintelui Parlamentului 

European; 

c) să voteze şi să candideze la alegerile 

municipale şi europene care se desfăşoară în 

statul unde şi-au stabilit domiciliul; 

d) să fie protejaŃi de autorităŃile diplomatice sau 

consulare ale oricărui stat membru; 

e) să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului 

însărcinat cu sondarea opiniei publice. 

9. NAFTA este 

a) uniune vamală; 

b) uniune economică; 

c) zonă de comerŃ liber; 

d) piaŃă unică; 

e) uniune economică şi monetară. 

10. SGPV reprezintă: 

a) aranjament preferenŃial multilateral; 

b) aranjament preferenŃial bilateral reciproc; 

c) aranjament preferenŃial nereciproc şi temporar; 

d) aranjament preferenŃial nereciproc şi permanent; 

e) reversul argumentului industrie tânără.

PiaŃa internaŃională a capitalului 155 

PARTEA A DOUA 

FLUXURILE INTERNAłIONALE 

DE FACTORI 

Toate tranzacŃiile dintre rezidenŃii diferitelor Ńări 

se încadrează într-una din următoarele trei categorii: 

comerŃ cu bunuri şi servicii contra bunuri şi servicii; 

comerŃ cu bunuri şi servicii contra active; comerŃ cu 

active contra altor active. 

Am analizat, deja avantajul pentru Ńări, care 

rezultă din comerŃul cu bunuri şi servicii contra bunuri 

şi servicii. Un alt câştig din comerŃ rezultă din 

comerŃul intertemporal, adică comerŃul cu bunuri şi 

servicii contra unor creanŃe viitoare pentru bunuri şi 

servicii (comerŃ cu bunuri şi servicii contra active). 

Când o Ńară în curs de dezvoltare se împrumută în 

străinătate (de exemplu, vinde o obligaŃiune străinilor) 

pentru a putea să importe un bun (de exemplu, o 

fabrică), ea se angajează în comerŃ intertemporal. łara 

care se împrumută câştigă din acest comerŃ, întrucât 

realizează un proiect pe care din resurse interne nu ar 

fi putut să-l finanŃeze, iar Ńara creditoare, deasemenea, 

câştigă întrucât are un profit la capitalul respectiv mai 

mare decât l-ar fi investit la intern.

156 


Figura VIII.1 

Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale 

łara H 

Bunuri 

şi 

servicii 

łara F 

Bunuri 

şi 

servicii 

Active 

Active 

A treia categorie de comerŃ este formată din 

schimburile internaŃionale cu active, cum ar fi, de 

exemplu, schimbul unei acŃiuni IBM din SUA contra 

unei obligaŃiuni emise de guvernul Angliei. Ca şi 

celelalte două categorii de comerŃ, ultima s-a dezvoltat 

considerabil întrucât aduce avantaje tuturor Ńărilor 

implicate. 

CAPITOLUL VIII. 

PIAłA INTERNAłIONALĂ A 

CAPITALULUI 

Până la începutul anilor ’60 ai secolului trecut, 

cele mai multe tranzacŃii bancare erau pur interne, 

implicând bani şi clienŃi ai băncilor din Ńara respectivă. 

Două decenii mai târziu, însă, multe bănci îşi obŃineau 

o mare pondere a profitului lor din activităŃi 

internaŃionale. Acum este o practică uzuală ca, de 

exemplu, Citybank din SUA să aibă o sucursală la Sao 

Paolo în Brazilia sau National Westminster din Anglia 

una la New York. De asemenea, este uzual ca o


PiaŃa 

financiară 

PiaŃa de capital 

sucursală a unei bănci americane localizate la Londra 

să accepte depozite în yeni japonezi pentru o companie 

din Suedia sau să împrumute franci elveŃieni unui 

producător din Danemarca. 

PiaŃa în care rezidenŃii din diferite Ńări 

comercializează active se numeşte piaŃa financiară 

internaŃională. Aceasta este, la rândul său, compusă 

din piaŃa valutară şi piaŃa de capital. Ca şi în cazul 

pieŃei valutare, pe care am analizat-o deja, principalii 

actori pe piaŃa de capital sunt băncile comerciale, 

marile companii, instituŃiile financiare nebancare 

(companii se asigurări, fonduri de pensii, fonduri 

mutuale, fonduri de investiŃii şi altele), bănci centrale 

şi agenŃii guvernamentale. 

Activele comercializate pe piaŃa internaŃională 

de capital cuprind acŃiuni şi obligaŃiuni ale diferitelor 

Ńări, precum şi depozite denominate în diferite valute. 

Ca şi piaŃa valutară, piaŃa internaŃională de 

capital nu are un loc anume de desfăşurare, precum 

bursele de mărfuri. Ea se desfăşoară în cadrul unei 

reŃele de centre financiare din întreaga lume, conectate 

între ele printr-un sistem complicat de comunicaŃii. 

Volumul tranzacŃiilor pe pieŃele financiare 

internaŃionale depăşeşte cu mult volumul comerŃului 

internaŃional cu mărfuri şi servicii. Aceasta 

demonstrează că piaŃa internaŃională de capital a 

devenit o piaŃă în sine, care se globalizează, asemenea 

pieŃei internaŃionale a produselor şi pieŃei 

internaŃionale a muncii în formare. 

1. Eurovalute 

Componenta pieŃei internaŃionale de capital 

exprimată în eurovalute reprezintă una dintre cele mai 

importante părŃi ale acesteia. Din totalul pieŃei 

eurovalutelor, 2/3 sunt reprezentate de eurodolari. 

Dar să răspundem la întrebarea: ce sunt 

eurovalutele? Prima eurovalută a fost eurodolarul. Să 

ne imaginăm că Mercedes Benz din Germania a

158 


vândut un automobil în SUA cu 80.000 $. 

Cumpărătorul american plăteşte cu un cec în valoare 

de 80.000 $. Ce poate face compania Mercedes cu 

aceşti bani? Ar putea, de exemplu, să schimbe pe piaŃa 

germană $ pe € pentru nevoi curente. Dar să 

presupunem că ea prevede că va avea nevoie de dolari 

peste 1 lună, când va trebui să plătească un import de 

componente americane. În consecinŃă, decide să 

păstreze banii timp de o lună şi are de ales între 

alternativa de a constitui un depozit bancar în SUA sau 

într-o Ńară europeană, de exemplu în Anglia, unde 

beneficiază de o dobândă mai ridicată. Depozitul 

firmei germane în dolari creat la o bancă engleză 

reprezintă un depozit în eurodolari. 

În felul acesta a apărut eurodolarul, adică dolarul 

care este deŃinut de nerezidenŃi americani şi circulă în 

afara Statelor Unite ca Ńară de emisiune. Tot astfel au 

apărut şi alte eurovalute, adică valute ale Ńărilor 

europene care circulă în Europa, în afara Ńărilor de 

emisiune: euroeuro, eurolire sterline etc. PiaŃa 

eurovalutelor a căpătat în ultimele decenii proporŃii tot 

mai mari, devenind o parte esenŃială a pieŃei 

internaŃionale a capitalului. 

Dintre factorii care au determinat apariŃia 

eurovalutelor în marile centre financiare pot fi 

menŃionaŃi: restabilirea convertibilităŃii diferitelor 

valute europene în 1958; interdicŃia introdusă de 

guvernul britanic pentru băncile engleze de a finanŃa, 

cu lire sterline relaŃiile comerciale între nerezidenŃi; 

volumul tot mai mare al schimburilor comerciale 

efectuate de Ńările europene cu SUA, tranzacŃii 

denominate în dolari, care a condus la creşterea 

depozitelor exprimate în $ deŃinute de băncile din 

Europa, mai ales cele britanice; folosirea de către fosta 

URSS şi Ńările arabe a dolarului american ca valută de 

rezervă, constituind depozite semnificative în $ în 

afara SUA (spre exemplu, la bănci din Londra şi 

Paris). 

Eurodolar, 

eurovalute


“Aproape bani” 

Eurovalutele nu sunt bani în Ńările în care se 

află, ele nu pot îndeplini total funcŃiile monedei 

naŃionale. Dar sunt “aproape bani”, întrucât pot servi 

ca mijloc de schimb, prin aceasta putând influenŃa 

inflaŃia şi macrostabilitatea generală. 

Este de aşteptat ca, după instituirea euro, piaŃa 

eurovalutelor să înregistreze schimbări semnificative. 

Pe lângă faptul că a substituit eurovalutele Ńărilor 

europene aderente, în prezent 12, dar în perspectivă 

mai multe, euro va câştiga o pondere mult mai mare în 

Europa şi în lume în raport cu dolarul. 

2. OperaŃiuni pe piaŃa internaŃională de capital 

SWAP 

a) Acceptarea şi plasarea de depozite 

Marile bănci sunt activ angajate în tranzacŃii cu 

bani pe piaŃa internaŃională care constau în acceptarea 

şi plasarea de depozite. 

Să presupunem că unei bănci din Germania i-a 

fost oferit un depozit de 10 milioane lire sterline (£) pe 

termen de 6 luni. Întrucât banca respectivă nu are 

necesităŃi comerciale de £, transformă respectivul 

depozit în dolari, întrucât ponderea dolarilor pe piaŃă 

este încă mare. Pentru a calcula dobânda pe care o 

poate oferi la depozitul în £ banca trebuie să 

determine, în primul rând, cursul SWAP pentru $/£. 

Să presupunem că dobânzile la $, în % pe an, 

sunt: 

1 lună 7 11/16 - 7 13/16 

2 luni 7 7/ 8 - 8 

3 luni 8 - 8 1/ 8 

6 luni 8 7/16 - 8 9/16 

12 luni 8 5/ 8 - 8 3/4 

Cursurile $/£ sunt 1,9935/1,9945 la disponibil, 

iar la termen de 6 luni 375/360. 

Deci se ştie că la plasarea dolarilor pe 6 luni se 

obŃine o dobândă de 8 7/16 pe an. Se cumpără dolari 

spot şi simultan se vând la 6 luni, cu un discount de 

375 (cursul de piaŃă de cumpărare la termen).

160 


Costul hedging-ului (acoperirii) este: 

0,0375 × 360 × 100 

= 3,7929% pe an 

182 × 1,9560 

Câştigul net la depozitul de dolari “acoperit” 

este de: 

8,4375% pe an la plasarea dolarilor; 

– 3,7929% pe an costul SWAP-ului; 

4,6446% pe an. 

Banca a propus, probabil, pentru depozitul ce i-a 

fost oferit o dobândă de 4 7/80 % pe an, pentru a avea şi 

o marjă de negociere de 4,6446% pe an. 

b) Operarea de poziŃii valutare deschise 

Chiar dacă o bancă nu se angajează în activităŃi 

cu capital pe piaŃă, ea realizează astfel de operaŃiuni 

ori de câte ori operează poziŃii valutare deschise pe 

bază spot. 

Dacă, de exemplu, banca intră în deficit de lire 

sterline faŃă de dolari vânzând prima valută în 

schimbul celei de-a doua, ea intră într-o operaŃiune 

spot. TranzacŃia trebuie reglată în două zile lucrătoare 

după încheierea înŃelegerii. De aceea, este necesar să 

se facă aranjamente pentru împrumutul sumei vândute 

spre a se permite băncii să efectueze plata şi, 

deasemenea, pentru plasarea valutei cumpărate 

(dolari). DiferenŃa dintre dobânda pe care o încasează 

banca din plasarea dolarilor şi dobânda pe care o 

plăteşte la împrumutul de lire sterline reprezintă costul 

băncii pentru realizarea unei poziŃii SHORT pe bază 

spot. 

Întrucât nu se ştie dinainte cât de mult doreşte 

cineva să rămână în poziŃia short pentru o valută, 

metoda de a lua cu împrumut valuta vândută şi de a 

plasa această valută nu este totdeauna avantajoasă. 

OperaŃiunile zilnice, pe de altă parte, oferă 

SHORT


posibilitatea de a decide dacă poziŃia short trebuie 

continuată sau nu. 

“Termen contra 

termen” 

c) Arbitrajul de dobândă 

Arbitrajul de dobândă înseamnă acceptarea de 

depozite şi darea cu împrumut a acestora pentru 

perioade similare, evident cu o dobândă mai mare. 

Întrucât, însă, avantajul de dobândă ce poate fi obŃinut 

în astfel de cazuri este foarte limitat, considerente de 

bilanŃ impun anumite limitări la aceste activităŃi, 

băncile nedorind să-şi încarce excesiv bilanŃurile lor cu 

tranzacŃii cu venit mic, care, pe de altă parte, necesită 

cheltuieli ridicate. 

Au fost efectuate încercări de a se obŃine o 

dobândă mai mare din astfel de operaŃiuni, separând 

perioadele de împrumut, respectiv luând cu împrumut 

pe termen lung şi dând cu împrumut pe termen scurt. 

Aceasta poate fi considerată o formă de arbitraj de 

dobândă. Se ştie, însă, că astfel de operaŃiuni sunt 

periculoase. 

O adevărată formă de arbitraj de dobândă se 

numeşte “la termen contra termen” (forward against 

forward). Pentru aceasta este necesar să se urmărească 

nu numai cursul la termen al unei singure valute, ci şi 

diferenŃa dintre cotaŃiile a două valute. Vânzând la 

termen valuta A contra valuta B, să zicem pe 6 luni, şi 

cumpărând simultan la termen valuta A contra valuta 

B, să spunem pe o lună, se creează expunerea faŃă de 

schimbarea discount-ului sau primei pentru perioada 

ce rămâne de 5 luni, după ce operaŃiunea pe termen 

scurt este lichidată. Pe de altă parte, nu există risc 

valutar. În practică, pentru considerente de 

convenienŃă, o astfel de situaŃie va fi realizată prin 

două operaŃiuni swap, în care cele două poziŃii spot se 

anulează reciproc. Decizia de a alege perioadele (12 

luni contra 6, sau 6 luni contra o lună) se determină în 

funcŃie de aprecierea în legătură cu momentul când se 

anticipează că va avea loc evoluŃia previzibilă a 

cursurilor.

162 


De exemplu, spre finele anului 200X cele mai 

multe rapoarte economice precizau o uşoară creştere a 

cursului dolarului pentru 200Y, datorită, parŃial, 

promovării unei politici monetare mai restrictive. Pe 

de altă parte, pentru Germania se prevedea o anumită 

relaxare monetară, pentru stimularea economiei. 

Aceasta urma să aibă drept consecinŃă o lărgire a 

diferenŃei de dobândă între dolar şi € şi, în consecinŃă, 

între cotaŃiile swap $/€. 

Să luăm ca exemplu situaŃia la un moment dat a 

cursurilor: 

$/€ 

1 lună 

2 luni 

3 luni 

6 luni 

12 luni 

spot 1,2525/1,2535 

53/48 

106/101 

160/155 

360/350 

695/680 

O bancă doreşte să folosească avantajul ce 

rezultă din evoluŃia anticipată. În consecinŃă, totdeauna 

pe bază swap se vând la termen dolari pe o perioadă 

mai lungă la discount-ul relativ scăzut (cumpărând 

dolari pentru o perioadă mai scurtă), sperând că 

răscumpărarea dolarilor la termen pentru perioada 

rămasă va fi posibilă mai târziu cu un discount mai 

mare. 

În acest sens, banca decide să vândă dolari 

contra € la termen de 12 luni, pe bază swap, ceea ce 

poate fi făcut cu un discount de 695. Ca operaŃiune 

inversă, ea cumpără dolari contra € la termen de 6 luni, 

cu un discount (în favoarea ei) de 350. Rezultatul net 

al acestor două tranzacŃii este un discount de 345. 

După 6 luni, la 1 iunie 200X, discount-urile au fost 

mult mai mari (deasemenea, cotaŃiile $/€ au fost mult 

mai slabe, însă acestea nu au relevanŃă în acest caz).


$/€ 

1 lună 

2 luni 

3 luni 

6 luni 

12 luni 

spot 1,2330/1,2340 

79/74 

164/159 

247/242 

512/504 

972/962 

Astfel, perioada de 6 luni din întreaga perioadă 

de 12 luni pentru cumpărarea dolarilor la termen 

contra € pe 6 luni pe bază swap se închide cu un 

discont în favoarea băncii de 504. În acest fel, banca 

va realiza un profit final de 159 puncte (a cumpărat la 

discount-urile de 350 şi 504 şi a vândut la un discount 

de 695), adică 15.900 € la 1 milion $. 

Aspectul interesant al operaŃiunilor “la termen 

contra la termen” constă în aceea că nu există 

expunere valutară. 

3. Centrele financiare OFFSHORE 

Începând cu anii ’60 ai secolului trecut, 

dezvoltarea extrem de rapidă a centrelor financiare a 

mers paralel cu extinderea activităŃii bancare 

internaŃionale. Centrele financiare, aşa cum sunt 

Londra, New York, Paris şi Zürich, au contribuit în 

mare măsură la creşterea pieŃei financiare 

internaŃionale în perioada de după cel de-al doilea 

război mondial. 

Actualmente, la nivel mondial operează peste 

70 de centre financiare offshore, activele deŃinute de 

acestea crescând în medie cu peste 5% anual în ultimul 

deceniu al secolului trecut, atingând circa 5 trilioane 

dolari, respectiv peste 50% din activele internaŃionale. 

În prezent, băncile din centrele offshore se 

angajează în principal în trei categorii de tranzacŃii: 

operaŃiuni cu eurovalute, inclusiv eurodolari şi 

euroyeni (împrumuturi, depozite); operaŃiuni cu 

euroobligaŃiuni; tranzacŃii cu derivate pe piaŃa OTC 

(over-the-counter) pentru acoperirea riscurilor şi în 

scopuri speculative.

164 


Deoarece tranzacŃiile cu eurovalute constituie 

marea majoritate a operaŃiunilor băncilor din centrele 

offshore, activitatea centrelor financiare offshore este 

predominant de natură interbancară. 

a) Trăsăturile centrelor offshore 

Centrele financiare internaŃionale se deosebesc 

substanŃial de centrele financiare interne. 

În primul rând, ele fac operaŃiuni cu diverse 

valute şi nu cu moneda Ńării în care sunt localizate. 

Astfel, tranzacŃiile financiare în cadrul unui centru nu 

sunt direct legate cu sistemul bancar intern. Întrucât 

centrele financiare internaŃionale fac afaceri cu valută 

sau “offshore”, comparativ cu partenerii interni care 

fac afaceri cu monedă naŃională sau “onshore”, ele pot 

fi denumite centre “offshore”. 

În al doilea rând, centrele offshore sunt, în 

general, scutite de taxele şi controlul valutar, care sunt 

aplicate pe piaŃa internă. Această asimetrie în 

reglementările guvernamentale, între pieŃele financiare 

offshore şi onshore, a fost frecvent considerată ca una 

din cauzele creşterii deosebite a pieŃei eurovalutelor 

din ultimele decenii. 

În al treilea rând, centrele financiare offshore 

sunt, în principal, dar nu exclusiv, destinate clienŃilor 

nerezidenŃi. RelaŃiile rezidenŃilor cu centrele offshore 

sunt strict controlate de guvern, care trebuie să 

găsească un compromis între obiectivul de a promova 

centrele offshore şi controlul abuzului potenŃial din 

partea rezidenŃilor. 

ONSHORE, 

OFFSHORE 

b) Clasificarea centrelor offshore 

Centrele financiare offshore pot fi clasificate în 

patru mari categorii: centre primare, centre de 

depozitare, centre de distribuire şi centre de colectare 

de fonduri.


Tabel VIII.1 

Clasificarea centrelor financiare offshore 

Tipuri de centre ProvenienŃa DestinaŃia Exemple 

fondurilor fondurilor 

Centre primare Mondială Mondială Londra, New York 

Centre de depozitare de Externă Externă Cipru, Bahamas 

fonduri 

Centre de distribuire de Externă Internă Singapore, Panama 

fonduri 

Centre de colectare de 

fonduri 

Internă Externă Bahrain 

Centru de 

depozitare 

Centrele primare deservesc clienŃii din întreaga 

lume, dar sursele şi destinaŃiile fondurilor sunt în 

principal în zona pieŃei respective, îndeosebi Ńări 

industrializate avansate, care pun la dispoziŃie 

fondurile şi se împrumută de la centru. Datorită rolului 

său preponderent de intermediar, centrul financiar 

primar este nucleul activităŃii bancare şi financiare 

internaŃionale din zona respectivă, oferind servicii 

financiare complete offshore. Infrastructura unui 

centru financiar primar este comparabilă sau chiar 

superioară cu cea a unui centru financiar intern. De 

aceea, un centru primar este denumit, uzual, un centru 

financiar şi nu un centru offshore. Astfel, centrul 

financiar primar este expresia cea mai tipică a 

centrului offshore, în forma sa cea mai dezvoltată, iar 

exemple sunt New York, Londra şi, în tot mai mare 

măsură, Tokyo. 

La polul opus se află centrul de depozitare 

care, datorită sistemului de taxe şi altor reglementări 

extrem de favorabile, este folosit de băncile 

internaŃionale pentru localizarea sucursalelor lor, 

colectarea de depozite de eurovalute şi furnizarea de 

împrumuturi internaŃionale. Întrucât băncile pot să 

aibă numai cutii poştale postrestant şi un birou foarte 

restrâns, în scopul de a beneficia de sistemul de taxe 

favorabile oferit, un astfel de centru nu necesită o 

infrastructură foarte dezvoltată. Intermedierea

166 


financiară între nerezidenŃii localizaŃi în orice loc al 

lumii reprezintă principala activitate ce se desfăşoară 

în astfel de centre. În acest fel, centrul de depozitare 

îndeplineşte rolul unui antrepozit financiar, sursele şi 

destinaŃiile fondurilor fiind orientate în regiuni din 

afara zonei în care este localizat. Exemple pot fi Cipru 

sau Bahamas. 

Între cele două extreme – centrele primare şi 

centrele de depozitare – sunt alte două tipuri de centre, 

denumite centre de distribuire de fonduri şi centre de 

colectare de fonduri. 

Centrele de distribuire de fonduri, aşa cum este 

Singapore, joacă un rol intermediar orientat spre 

interior, adică canalizează spre utilizatorii din zona 

respectivă fonduri colectate din afara acestei zone. De 

pildă, 80% din fondurile colectate în Singapore provin 

din Ńările neasiatice. În speŃă, Londra şi pieŃele de 

eurovalute sunt principalii furnizori de fonduri spre 

Singapore, cu toate că Ńările din Orientul Mijlociu au 

devenit, ca grup, un important furnizor de fonduri. 

Majoritatea fondurilor colectate aici sunt utilizate în 

Asia. Cei mai importanŃi beneficiari sunt Ńările 

ASEAN, urmate de Japonia şi Hong-Kong. 

În contrast cu centrul de distribuire, centrul de 

colectare, aşa cum este Bahrain, este orientat în special 

spre exterior. Zona în care este localizat generează un 

excedent de resurse valutare neutilizate local, datorită 

capacităŃii limitate de absorbŃie. Resursele 

suplimentare acumulate sunt orientate spre alte zone 

de utilizare mai sofisticate. Ca rezultat, eficienŃa 

centrelor de colectare constă în orientarea fondurilor 

spre zonele cele mai profitabile, beneficiind de 

avantajul economiei pe scară mare. 

c) Efectele centrelor offshore pentru Ńările în 

care sunt localizate 

Majoritatea centrelor offshore determină efecte 

pozitive asupra ocupării forŃei de muncă în domenii 

cum ar fi instituŃiile financiare, serviciile juridice, de 

Centru de 

distribuire 

Centru de 

colectare 

Servicii


Taxe 

CunoştinŃe 

contabilitate, editurile, transporturile aeriene. 

OportunităŃi există atât pentru forŃa de muncă 

calificată, cât şi pentru cea necalificată. Crearea 

centrelor offshore stimulează dezvoltarea industriilor 

conexe din amonte şi din aval, întrucât are loc 

creşterea cererii pentru facilităŃi în transportul aerian, 

hotelărie, telecomunicaŃii, construcŃii etc. InfluenŃele 

pozitive asupra ocupării şi infrastructurii atrag evoluŃii 

pozitive şi în alte sectoare ale economiei. 

Centrele offshore nu servesc numai sectorul 

financiar, ci, datorită avantajelor lor, au fost utilizate şi 

în alte scopuri. Adesea, în cadrul acestora sunt 

localizate sediile întreprinderilor multinaŃionale prin 

care sunt conduse sucursalele străine, datorită 

“vacanŃelor fiscale” şi a absenŃei controlului asupra 

schimburilor valutare. De asemenea, în cadrul lor sunt 

amplasate sucursalele financiare ale întreprinderilor 

multinaŃionale ce se angajează în operaŃiuni pe piaŃa 

valutară şi de capital, dispunând de o mai mare 

libertate de acŃiune decât în cadrul Ńărilor de origine. 

De pildă, numeroase întreprinderi multinaŃionale 

americane au înfiinŃat sucursale financiare în centrele 

offshore, care se angajează în emisiuni euroobligatare 

fără a mai suporta impozitele de circa 30% cât este în 

SUA. 

De asemenea, guvernele Ńărilor în care există 

centre offshore beneficiază de venituri bugetare 

suplimentare, sub forma impozitelor pe veniturile 

persoanelor fizice angajate datorită acestora, taxelor 

de înregistrare a instituŃiilor financiare străine, taxelor 

de timbru şi taxelor de transfer a valorilor mobiliare 

tranzacŃionate. Pe lângă beneficiile financiare şi 

economice tangibile, una dintre cele semnificative 

contribuŃii ale centrelor offshore rezidă în stimularea 

internaŃionalizării economiei în care sunt localizate. 

Centrele offshore atrag nu numai fondurile de 

investiŃii străine, ci şi valoroase cunoştinŃe financiare, 

comerciale şi industriale din întreaga economie 

mondială (beneficii intangibile). Acestea din urmă

168 


contribuie indirect la promovarea investiŃiilor străine 

directe în Ńările gazdă şi crearea de societăŃi mixte cu 

partenerii locali, ajutând industria locală să devină 

competitivă la nivel mondial. 

Dar, există şi dezavantaje asociate centrelor 

offshore. Aplicarea politicilor monetare naŃionale 

poate deveni mult mai dificilă datorită 

internaŃionalizării fondurilor offshore şi creşterii 

ofertei de valută. Astfel, realizarea obiectivelor 

politicii monetare poate fi ameninŃată. Recentele crize 

financiare au evidenŃiat importanŃa unei supravegheri 

şi reglementări efective pentru menŃinerea 

funcŃionalităŃii sistemelor financiare. Cu toate acestea, 

numeroşi factori (regimuri fiscale şi regimuri juridice 

favorabile ce determină creşterea profitabilităŃii 

operaŃiunilor, accesul la piaŃa internaŃională de capital, 

posibilitatea implicării în activităŃi ilegale, cum ar fi 

spălarea banilor) continuă să atragă capitalurile în 

centrele offshore. 


Active 

Depozite 

AcŃiuni 

ObligaŃiuni 

Hedging 

SWAP 

PoziŃie valutară deschisă 

Short 

Arbitraj de dobândă 

La termen contra termen 

Primă 

Discount 

Eurovalute 

Eurodolar 

“Aproape bani” 

Centru financiar 

Offshore 

Onshore 

Centru primar 

Centru depozitar 

Centru de colectare 

Centru de distribuire 

Industrii conexe 

VacanŃe fiscale 

Beneficii tangibile 

Beneficii intangibile



1. DeterminaŃi avantajul din comerŃul cu active 

contra active, pornind de la sursele avantajului 

din comerŃul cu produse contra produse. 

2. Care va fi dobânda oferită de o bancă europeană 

pentru un depozit de 1 milion €, pe 6 luni, valută 

de care nu are nevoie, cunoscând că dobânda la € 

la 6 luni este de 7/7,5, cursul €/$ la disponibil este 

1,0000/1,1000, iar la termen de 6 luni 

1,0000/9,0000? 

3. Care este condiŃia esenŃială pentru ca o tranzacŃie 

“la termen contra termen” să se soldeze cu un 

câştig pentru bancă? 

4. ExplicaŃi mecanismul prin care un depozit în 

eurodolari în FranŃa poate influenŃa nivelul 

inflaŃiei pe piaŃa franceză. 

5. Care sunt deosebirile fundamentale dintre un 

centru financiar intern şi un centru offshore? 

Teste grilă 

1. Reprezintă depozit în eurodolari: 

a) un depozit constituit de un american în dolari în 

Anglia; 

b) un depozit constituit de un german în dolari în 

FranŃa; 

c) un depozit constituit de un german în dolari în 

SUA; 

d) un depozit constituit de un francez în dolari în 

FranŃa; 

e) un depozit constituit de un american în dolari în 

SUA.

170 


2. PrecizaŃi principalele două componente ale pieŃei 

financiare internaŃionale: 

a) piaŃa valutară internaŃională; 

b) piaŃa internaŃională a mărfurilor; 

c) piaŃa internaŃională de capital; 

d) piaŃa internaŃională a serviciilor; 

e) piaŃa internaŃională a muncii. 

3. Care dintre următoarele operaŃiuni nu se 

derulează pe piaŃa internaŃională de capital: 

a) plasarea de depozite; 

b) arbitrajul de dobândă; 

c) operarea de poziŃii valutare deschise; 

d) stabilirea ratei scontului; 

e) acceptarea de depozite. 

4. În cazul operaŃiunilor la termen contra termen: 

a) poziŃiile spot nu se anulează reciproc; 

b) se realizează o singură operaŃiune SWAP; 

c) sunt utilizate contracte futures; 

d) se urmăreşte diferenŃa dintre cotaŃiile a două 

valute; 

e) există expunere valutară. 

5. Dintre următorii factori nu a determinat apariŃia 

eurovalutelor: 

a) creşterea depozitelor exprimate în $ deŃinute de 

băncile din Europa; 

b) restabilirea convertibilităŃii valutelor europene în 

1958; 

c) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale 

ale Ńărilor africane cu SUA, tranzacŃii denominate 

în $; 

d) interdicŃia introdusă de guvernul britanic pentru 

băncile engleze de a finanŃa cu lire sterline relaŃiile 

comerciale între nerezidenŃi; 

e) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale 

ale Ńărilor europene cu SUA, tranzacŃii denominate 

în $.


6. Care dintre următoarele afirmaŃii cu privire la 

euromărci sunt reale: 

a) circulă sub formă de bancnote în întreaga 

economie mondială; 

b) nu sunt bani în Ńările străine în care se află; 

c) nu pot servi ca mijloc de schimb în Ńările străine în 

care se află; 

d) sunt valută în Germania; 

e) pot influenŃa inflaŃia şi macrostabilitatea generală. 

7. Nu sunt caracteristici ale centrelor offshore: 

a) sunt în general scutite de taxele aplicate pe piaŃa 

internă; 

b) efectuează operaŃiuni cu diverse valute şi nu cu 

moneda Ńării în care sunt localizate; 

c) tranzacŃiile financiare sunt direct legate cu 

sistemul bancar intern; 

d) sunt în principal destinate clienŃilor nerezidenŃi; 

e) fac afaceri cu valută offshore. 

8. Dintre următoarele centre OFFSHORE indicaŃi 

centrele de depozitare: 

a) New York; 

b) Bahamas; 

c) Singapore; 

d) Bahrain; 

e) Cipru. 

9. PrecizaŃi centrul offshore ce beneficiază de 

infrastructura cea mai dezvoltată: 

a) Bahrain; 

b) Singapore; 

c) Bahamas; 

d) New York; 

e) Cipru.

172 


10. Între dezavantajele centrelor offshore se 

numără: 

a) creşterea cererii pentru diverse categorii de 

servicii; 

b) influenŃele asupra realizării obiectivelor politicii 

monetare naŃionale; 

c) înfiinŃarea de sucursale financiare ale 

întreprinderilor multinaŃionale; 

d) transferurile de know-how; 

e) stimularea internaŃionalizării economiei naŃionale.

InvestiŃiile străine 173 

CAPITOLUL IX. 

INVESTIłIILE STRĂINE 

1. Conceptul de investiŃie 

InvestiŃie 

Plasarea 

resurselor 

băneşti 

Conceptul de investiŃii a fost şi este, datorită 

importanŃei crescânde de care se bucură în ultimul 

timp, dezbătut pe larg în literatura de specialitate din 

toate Ńările, conturându-se mai multe opinii referitoare 

la conŃinutul şi sfera lor de cuprindere, care nu diferă, 

totuşi, în esenŃă unele de altele. 

Cuvântul “investiŃie” este preluat din limba 

latină (“investire” – a acoperi, a îmbrăca), în care se 

regăsea ca termen militar şi desemna acŃiunea de 

înconjurare, de împresurare a unei cetăŃi cu scopul de 

a o cuceri, fiind folosit în prezent în mod uzual cu 

sensul de plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, 

agricole, comerciale etc., cu scopul obŃinerii de 

profituri. 

Cea mai întâlnită definiŃie a investiŃiei este cea 

de cheltuială făcută la un moment iniŃial pentru 

obŃinerea de efecte ulterioare. Prin investiŃie se 

urmăreşte transformarea lichidităŃilor băneşti 

disponibile la un moment dat în efecte viitoare mai 

mari decât cheltuiala iniŃială, operaŃiune care, însă, 

comportă risc şi incertitudine. În sens larg, investiŃiile 

reprezintă plasarea resurselor băneşti de către persoane 

fizice sau juridice pentru crearea sau achiziŃionarea de

174 


mijloace fixe (utilaje, echipamente de producŃie, 

terenuri, clădiri), cât şi pentru achiziŃionarea de titluri 

de valoare care pot fi angajate în operaŃii la bursă, 

inclusiv operaŃii speculative. În sens restrâns, 

investiŃiile reprezintă cheltuieli efectuate pentru 

crearea sau achiziŃionarea de noi capitaluri fixe şi 

circulante, fie pentru înlocuirea, reu-tilarea sau 

modernizarea celor deja existente. 

InvestiŃiile pot fi definite şi analizate din diverse 

puncte de vedere. Astfel, din punct de vedere 

economic, investiŃiile reprezintă sacrificarea unei părŃi 

din consumul prezent pentru un consum viitor situat, 

ca nivel total, superior cheltuielilor iniŃiale. Privite din 

punct de vedere contabil la nivel de întreprindere, 

investiŃiile pot fi asimilate imobilizărilor (corporale 

sau necorporale, mobile sau imobile) şi care se 

regăsesc o perioadă îndelungată în patrimoniul 

acesteia. Din punct de vedere financiar, investiŃiile 

constituie un ansamblu de cheltuieli efectuate de 

întreprindere cu scopul declarat de a genera venituri în 

viitor care să recupereze cheltuielile iniŃiale şi să 

producă profit. 

InvestiŃiile au ca scop final obŃinerea de profit, Profit – risc 

o importanŃă deosebită având-o timpul în care acestea 

se valorifică şi gradul de risc asumat în momentul 

luării unei decizii economice. Profitul se poate obŃine 

fie în urma achiziŃionării de proprietăŃi, titluri de 

valoare sau crearea de depozite la instituŃii bancare sau 

financiare, sub forma chiriilor, dividendelor şi, 

respectiv, dobânzilor, fie în urma unor operaŃii 

speculative. Din punct de vedere al timpului şi al 

riscului, investiŃiile pot fi pe termen scurt, mediu sau 

lung, comportând grade diferite de risc. 

2. Formele investiŃiilor străine 

Subiectul privind investiŃiile în străinătate a fost 

amplu dezbătut pe plan internaŃional, conturându-se în 

timp două forme de investiŃii străine: investiŃii de


portofoliu şi investiŃii directe. Dacă despre investiŃiile 

directe se poate vorbi încă din perioada marilor 

descoperiri geografice, investiŃiile de portofoliu au 

început să se dezvolte în secolul XIX. 

InvestiŃii de 

portofoliu 

PiaŃa 

monetară 

PiaŃa de 

capital 

PiaŃa primară 

şi secundară 

a) InvestiŃiile de portofoliu 

Prin investiŃie de portofoliu se înŃelege dobândirea 

de valori mobiliare pe pieŃele de capital organizate 

şi reglementate, care nu presupune participarea 

nemijlocită la administrarea unei firme, în scopul 

obŃinerii de câştig din dividende şi din diferenŃa 

favorabilă dintre preŃul de vânzare şi cel de cumpărare. 

PiaŃa financiară are o arie largă de cuprindere, 

incluzând piaŃa monetară, piaŃa valutară si piaŃa de 

capital. PiaŃa monetară cuprinde relaŃiile care se 

formează în momentul atragerii şi plasării fondurilor 

pe termen scurt. Pe această piaŃă se efectuează 

tranzacŃii cu titluri comerciale cu termen de maturitate 

până la un an de zile (cambia, trata, biletul la ordin, 

warrantul, cecul), precum şi tranzacŃii interbancare de 

reglare a depozitelor (depozite la vedere sau la 

termen). OperaŃiunile se desfăşoară prin instituŃii sau 

persoane specializate (bănci, brokeri, dealeri) şi au ca 

scop finanŃarea activităŃii economice dintr-o Ńară prin 

transformarea continuă şi reciprocă a creditelor şi a 

sumelor în numerar pe termen scurt. PiaŃa de capital se 

confundă, de multe ori, cu întreaga piaŃă financiară. În 

timp ce pe piaŃa monetară se tranzacŃionează titluri de 

credit pe termen scurt, pe piaŃa de capital se negociază 

titluri de credit pe termen mediu şi lung, în special 

acŃiuni şi obligaŃiuni. 

PiaŃa de capital, la rândul ei, se împarte în piaŃa 

primară şi piaŃa secundară. PiaŃa primară se ocupă de 

valorile mobiliare emise de societăŃile comerciale, 

instituŃii financiar-bancare, guvern, care se află în 

căutare de fonduri pentru finanŃare. PiaŃa secundară 

este bursa de valori propriu-zisă, prin care se 

negociază titluri de valoare emise anterior la preŃuri 

numite cursuri, determinate de cererea şi oferta de

176 


titluri, de rata dobânzii, de factori politici, preŃuri care 

pot fi inferioare sau superioare preŃurilor de achiziŃie. 

b) InvestiŃiile directe 

InvestiŃiile directe reprezintă cheltuieli financiare, InvestiŃii directe 

materiale şi umane, efectuate pentru achiziŃionarea sau 

crearea de active fixe şi circulante noi, sau 

modernizarea celor existente, în vederea obŃinerii 

ulterioare a unui flux de lichidităŃi şi având drept scop 

creşterea avuŃiei aparŃinând unor persoane fizice sau 

juridice. Spre deosebire de investiŃiile de portofoliu, 

investiŃiile directe presupun participarea investitorului 

la managementul firmei. 

În ceea ce priveşte formele investiŃiilor străine 

directe se disting: constituirea “pe loc gol” (greenfield) 

a unei societăŃi noi sau deschiderea unei filiale a celei 

existente într-o Ńară străină; achiziŃia unei firme străine 

sau fuziunea cu o astfel de firmă; participarea cu 

capital investiŃional la constituirea de societăŃi mixte 

(joint-venture). 

ÎnŃelegerea conceptului de investiŃie străină 

directă se leagă de definirea noŃiunii de companie 

multinaŃională sau producŃie internaŃională. 

InvestiŃiile străine directe sunt fluxuri 

internaŃionale complexe care includ resurse financiare, 

tehnologice, de expertiză managerială şi 

organizaŃională, în jurul cărora se concentrează 

interesul unei firme sau al unei persoane fizice 

investitoare, cu scopul desfăşurării de activităŃi 

economice în afara graniŃelor Ńării în care firma sau 

persoana respectivă sunt rezidente. InvestiŃiile străine 

directe pot fi considerate, de multe ori, modalităŃi de 

câştigare de noi pieŃe, primul pas în această direcŃie 

realizându-se prin export. 

Compania multinaŃională este iniŃiatorul unei 

investiŃii străine directe, fiind în acelaşi timp şi proprietara 

activelor create în străinătate şi organizatoare a 

producŃiei industriale. ProducŃia internaŃională 

cuprinde ansamblul inităŃilor de producŃie gestionate şi 

Formele 

investiŃiilor 

directe 

Companie 

multinaŃională 


internaŃională


care produc efecte în economia în care au fost 

implementate. 

3. EvoluŃia investiŃiilor străine 

Export de capital 

InvestiŃiile străine au apărut ca o necesitate, 

iniŃial ca o mişcare a capitalurilor dintr-o zonă în alta a 

unei Ńări sau dintr-o Ńară în alta, devenind ulterior surse 

pentru industrii aflate într-un continuu proces de 

expansiune, deŃinătorii de capital începând să se 

orienteze spre investiŃii mai profitabile în exterior 

decât cele din interior, ajungându-se astfel la exportul 

de capital. 

Până în anul 1915, cele mai importante 

exportatoare de capital au fost Marea Britanie, FranŃa 

şi Germania, care deŃineau 43%, 20% şi respectiv 13% 

din totalul de capital exportat, restul de 24% fiind 

deŃinut, în principal, de Belgia, Olanda şi ElveŃia. 

Exportul de capital al Marii Britanii s-a orientat spre 

sectorul construcŃiilor feroviare şi spre împrumuturi pe 

termen scurt. Capitalul francez s-a orientat spre 

exterior sub forma investiŃiilor industriale şi a 

împrumuturilor pe termen lung. Capitalul german a 

fost orientat spre acordarea de credite comerciale 

pentru cumpărarea de mărfuri. În a doua jumătate a 

secolului XIX şi începutul secolului XX cea mai mare 

parte a investiŃiilor străine se regăsea în investiŃii de 

porto-foliu, investiŃiile străine directe deŃinând o 

pondere nesemnificativă. 

Perioada interbelică şi, în special, perioada 

postbelică au fost caracterizate prin creşterea 

accentuată a volumului investiŃiilor în Ńările în curs de 

dezvoltare. Aceste investiŃii au fost realizate sub forma 

investiŃiilor directe. 

După cel de-al doilea război mondial şi până în 

anul 1970, investiŃiile străine au cunoscut un ritm 

scăzut de creştere datorită naŃionalizărilor din Europa 

de Vest şi instaurării comunismului în Europa de Est. 

După 1970, investiŃiile străine directe au cunoscut o

178 


creştere deosebită, o evoluŃie spectaculoasă 

înregistrându-se în perioada 1980-1990. 

Pe fondul recesiunii din statele dezvoltate de la Fluxurile de 

începutul anilor ‘90, fluxurile de investiŃii străine di- investiŃii în 

recte au înregistrat la început niveluri mai scăzute anii ‘90 

decât cele din anii anteriori (157,8 miliarde dolari 

investiŃii străine directe receptate şi 210,8 miliarde 

dolari investiŃii străine directe generate în 1991, 168,1 

miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 

203,1 miliarde dolari investiŃii străine directe generate 

în 1992), pentru ca ulterior să fie marcate de o creştere 

constantă, chiar impresionantă (207,9 miliarde dolari 

investiŃii străine directe receptate şi 225,5 miliarde 

dolari investiŃii străine directe generate în 1993, 225,7 

miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi 

230,0 miliarde dolari investiŃii străine directe generate 

în 1994, 314,9 miliarde dolari investiŃii străine directe 

receptate şi 317,8 miliarde dolari investiŃii străine 

directe generate în 1995). 

În ceea ce priveşte nivelul investiŃiilor de 

portofoliu, dacă în perioada 1988-1990 a fost apropiat 

de cel al investiŃiilor străine directe, în 1993 investiŃiile 

de portofoliu au cunoscut o creştere puternică atingând 

valoarea de 630 miliarde dolari faŃă de numai 225,5 

miliarde dolari la cât s-au ridicat investiŃiile străine 

directe generate. În 1994, diferenŃa s-a redus, 

investiŃiile de portofoliu înregistrând un nivel de 350 

miliarde dolari, faŃă de 230 miliarde dolari investiŃii 

străine directe. 

Perioada de după 1995 trebuie analizată prin 

prisma unor factori determinanŃi, cum ar fi producŃia 

companiilor multinaŃionale şi încheierea de convenŃii 

menite să impulsioneze fluxurile de investiŃii prin 

crearea unui cadru economico-legislativ cât mai 

prielnic. 

O modalitate prin care fluxurile de investiŃiile 

străine directe penetrează economiile naŃionale o 

constituie, în prezent, fuziunile şi achiziŃiile de firme 

străine, o extindere a investiŃiilor clasice de portofoliu 

ConvenŃii 

Fuziuni şi 

achiziŃii


şi, în acelaşi timp, o cale preferată din ce în ce mai 

mult de companiile multinaŃionale. Astfel, numărul 

total al fuziunilor şi achiziŃiilor de firme (străine şi 

interne) a avut o medie anuală de creştere de 42%. În 

această perioadă se pot distinge două valuri de fuziuni 

şi achiziŃii: prima, între 1988 şi 1990, iar a doua 

începând cu 1995. Partea fuziunilor şi achiziŃionărilor 

de firme a fost constantă, în medie 25% atât valoric, cât 

şi ca număr de tranzacŃii încheiate. 

Din punct de vedere calitativ, fluxurile de 

investiŃii străine directe se vor cristaliza tot mai mult 

în jurul a două tendinŃe principale: pe de o parte, 

investiŃii care se orientează către noi pieŃe pentru a-şi 

asigura resursele materiale (acest tip de investiŃii va 

prevala pe marile pieŃe în formare), iar, pe de altă 

parte, investiŃii străine directe orientate către resurse 

bazate pe cunoaştere şi informaŃie (în principal în 

Ńările dezvoltate). 

4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine 

Greenfield 

investments 

InvestiŃiile străine au un rol din ce în ce mai 

important într-o economie care se îndreaptă cu paşi 

mari spre globalizare. În acest context pot fi analizate 

implicaŃiile pe care le au investiŃiile noi (greenfield 

investments) şi investiŃiile prin achiziŃii şi fuziuni de 

firme străine asupra economiilor naŃionale şi a 

economiei mondiale. 

InvestiŃiile noi, nu numai că aduc un pachet de 

resurse financiare şi materiale, dar creează, în acelaşi 

timp, capacităŃi de producŃie şi locuri de muncă noi. 

Partea vizibilă a globalizării este reprezentată de 

fuziunile şi de achiziŃii de firme străine. Preocupare 

prezentă în discuŃii politice, intrările de investiŃii 

străine prin preluarea de firme interne sunt privite cu 

suspiciune, deoarece pot prezenta şi anumite 

dezavantaje. AchiziŃiile străine nu adaugă capacităŃi 

productive noi, ci constituie doar un simplu transfer de

180 


proprietate din intern spre internaŃional, fiind însoŃit, 

deseori, de concedieri ale angajaŃilor sau de închideri 

ale unor activităŃi productive sau funcŃionale, putând fi 

privite chiar ca o erodare a suveranităŃii naŃionale. 

Cu toate că, iniŃial, intrările de investiŃii străine 

prin tranzacŃii de achiziŃie sau fuziune oferă o imagine 

nefavorabilă, pe termen lung, la fel ca şi investiŃiile 

noi, aduc numeroase beneficii Ńărilor în care sunt 

realizate. 

Pe de o parte, fuziunile şi achiziŃiile de firme în 

străinătate sunt, de regulă, urmate de investiŃii 

secvenŃiale ale noilor proprietari, de multe ori de 

dimensiuni apreciabile. Astfel, pe termen lung, 

investiŃiile străine prin intermediul preluărilor de firme 

pot conduce la investiŃii sporite în producŃie, la fel ca 

şi investiŃiile noi. Totodată, fuziunile şi achiziŃiile de 

firme străine sunt adesea urmate de transfer de 

tehnologii noi mai eficiente (inclusiv tehnici 

manageriale şi organizaŃionale), în special când 

firmele preluate sunt restructurate pentru a-şi mări 

eficienŃa operativă. 

Pe de altă parte, fuziunile şi achiziŃiile pot 

genera în timp locuri de muncă noi, în măsura în care 

firma se dezvoltă prin investiŃii în activităŃi noi. În 

plus, investiŃiile străine au implicaŃii asupra cantităŃii 

şi utilizării capitalului şi în generarea de tehnologie. 

InvestiŃii 

secvenŃiale 

Transfer de 

tehnologii 


InvestiŃie 

Plasarea resurselor băneşti 

InvestiŃii directe 

InvestiŃii de portofoliu 

PiaŃa financiară 

PiaŃa de capital 

PiaŃa monetară 

PiaŃa valutară 

PiaŃă primară 

PiaŃa secundară 

Valori mobiliare 

Societate mixtă 

Bursa de valori 

Companie multinaŃională 

ProducŃie internaŃională 

Export de capital 

ConvenŃii 

Fuziuni 

AchiziŃii 

Greenfield investments 

InvestiŃii secvenŃiale 

Transfer de tehnologii



1. Ce tip de investiŃii consideraŃi că sunt mai 

eficiente: cele directe sau cele de portofoliu? 

2. Cum apreciaŃi evoluŃia investiŃiilor de tip 

“greenfield” în contextul globalizării? 

3. ExplicaŃi importanŃa investiŃiilor străine directe. 

4. În ce tip de Ńări (dezvoltate, în curs de dezvoltare, 

în tranziŃie) consideraŃi că sunt mai rentabile 

investiŃiile străine? ArgumentaŃi răspunsul. 

5. Fuziunile şi achiziŃiile sunt investiŃii directe sau de 

portofoliu? 

Teste grilă 

1. Din punct de vedere financiar, investiŃiile sunt: 

a) asimilate imobilizărilor corporale şi necorporale; 

b) un ansamblu de cheltuieli efectuate de întreprindere; 

c) asimilate imobilizărilor imobile; 

d) credite primite în vederea efectuării unor cheltuieli 

financiare; 

e) sacrificarea unei părŃi din consumul prezent. 

2. InvestiŃiile de portofoliu sunt: 

a) investiŃii pe piaŃa monetară; 

b) fluxuri internaŃionale complexe care includ resurse 

financiare, tehnologice, expertiză managerială; 

c) cumpărări şi vânzări de valori mobiliare pe pieŃe 

de capital organizate şi nereglementate; 

d) investiŃii pe piaŃa de capital; 

e) dobândirea de valori mobiliare care presupun participarea 

nemijlocită la administrarea unei firme.

182 


3. Titlurile comerciale cu scadenŃă până la 1 an 

sunt: 

a) împrumuturi pe titluri de credit (lombard); 

b) obligaŃiuni municipale; 

c) warrantul; 

d) trata; 

e) titlurile de rentă perpetuă. 

4. PiaŃa de capital nu cuprinde: 

a) bursa de valori; 

b) împrumuturile pe titluri de credit (lombard); 

c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de 

zile; 

d) împrumuturi ipotecare; 

e) plasarea şi negocierea valorilor mobiliare. 

5. La bursele de valori se negociază: 

a) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de societăŃi 

comerciale; 

b) bilete la ordin; 

c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de 

zile; 

d) titluri de valoare emise anterior; 

e) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de guvern şi 

autorităŃile locale. 

6. În ceea ce priveşte investiŃiile directe, precizaŃi 

care afirmaŃie este falsă: 

a) sunt folosite pentru obŃinerea ulterioară a unui flux 

de lichidităŃi; 

b) sunt folosite pentru reglarea depozitelor la vedere 

sau la termen; 

c) reprezintă cheltuieli financiare, materiale şi umane; 

d) au drept scop creşterea avuŃiei; 

e) au drept scop participarea la managementul firmei.


7. Cele mai importante exportatoare de capital până 

în anul 1915 au fost: 

a) SUA; 

b) Belgia; 

c) FranŃa; 

d) Germania; 

e) ElveŃia. 

8. Până în anul 1915, exportul de capital al FranŃei 

s-a orientat spre: 

a) sectorul construcŃiilor feroviare; 

b) împrumuturi pe termen scurt; 

c) investiŃii industriale; 

d) credite comerciale pentru cumpărarea de mărfuri; 

e) împrumuturi pe termen lung. 

9. Valoarea investiŃiilor de portofoliu în 1993 a fost 

de: 

a) 225,5 miliarde de dolari; 

b) 630 miliarde de dolari; 

c) 350 miliarde de dolari; 

d) 230 miliarde de dolari; 

e) 314,9 miliarde de dolari. 

10. Fuziunile şi achiziŃiile de firme străine reprezintă: 

a) investiŃiile străine directe; 

b) investiŃii monetare; 

c) investiŃii noi de tip “greenfield”; 

d) o extindere a investiŃiilor de portofoliu; 

e) participarea cu capital investiŃional la constituirea 

de societăŃi mixte.

184 


CAPITOLUL X. 

COMPANIILE TRANSNAłIONALE 

(MULTINAłIONALE) 

1. Conceptul de companie transnaŃională 

Companiile transnaŃionale (multinaŃionale) sunt 

recunoscute ca reprezentând una dintre componentele 

fundamentale ale mediului economic internaŃional. 

Denumirea acestora este controversată – organizaŃiile 

din sistemul ONU utilizând termenul de companii 

transnaŃionale, iar majoritatea specialiştilor şi 

dicŃionarelor economice recurgând la termenul de 

companii multinaŃionale. 

Şi în privinŃa definiŃiei companiilor 

multinaŃionale opiniile sunt împărŃite. Unele definiŃii 

pornesc de la criterii structurale, cum ar fi: numărul de 

Ńări în care firma operează, structura acŃionariatului, 

naŃionalitatea managerilor. Alte definiŃii plasează 

accentul pe criterii de performanŃă, dintre care 

menŃionăm: valoarea absolută sau relativă a 

profiturilor, producŃiei, vânzărilor, activelor deŃinute în 

străinătate, numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea 

internaŃională a companiei. 

În continuare, prin companie multinaŃională vom 

înŃelege extinderea unei companii în afara graniŃelor 

propriei Ńări, alcătuind astfel un vast ansamblu format 

dintr-o societate principală, societatea – mamă şi un 

număr de filiale implantate în diferite Ńări. 

Criterii 

structurale şi 

de performanŃă

Companiile transnaŃionale 185 

2. Cauzele apariŃiei companiilor 

multinaŃionale 

Câştiguri – costuri 

Avantaje 

Ńări gazdă 

Companiile multinaŃionale investesc în 

străinătate deoarece la aceeaşi valoare a investiŃiei, se 

aşteaptă să câştige mai mult decât firmele locale. 

Investind în străinătate, companiile multinaŃionale îşi 

asumă riscuri şi implicit costuri suplimentare legate de 

distanŃă, diferenŃă de timp, decalaje informaŃionale, 

naŃionalitate, cultură şi alte aspecte ale unui mediu 

străin, care nu au ingerinŃe pentru firmele naŃionale. 

Desigur, aceste costuri suplimentare trebuie să fie 

compensate de câştiguri mai mari decât ale 

concurenŃilor locali. Însă, tehnologia superioară, 

calităŃile antreprenoriale şi manageriale, o structură 

organizatorică la nivel mondial sunt atuurile 

companiilor multinaŃionale. 

Prin urmare, luarea deciziei de extindere a unei 

companii în afara graniŃelor propriei Ńări implică ca 

avantajele să fie mai mari decât dezavantajele ce 

rezultă din stăpânirea insuficientă a pieŃei străine. Atât 

companiile multinaŃionale, cât şi cele locale 

beneficiază în mod egal de o serie de avantaje oferite 

de Ńara gazdă. Unele dintre aceste avantaje se referă în 

mod specific la anumite sectoare industriale ce dispun 

fie de caracteristici comune mai multor Ńări, fie de 

elemente specifice Ńării respective (un număr mare de 

investitori, forŃă de muncă corespunzător calificată, 

acces uşor la capital). 

Se pot distinge o serie de factori ce influenŃează 

valorificarea acestor avantaje de către companiile 

multinaŃionale. Dintre aceştia fac parte: costul marginal 

al accesului pe o piaŃă străină (diferenŃa între 

export şi investiŃia directă) să fie mai mic decât venitul 

marginal din această operaŃiune; existenŃa unor 

condiŃii care să facă crearea unei filiale în străinătate 

mai puŃin costisitoare decât exportul aceluiaşi produs 

sau să justifice exportul ca singura alternativă;

186 


producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă 

decât licenŃierea avantajelor unei firme străine. 

Teoria ciclului de viaŃă al produsului 

demonstrează că localizarea activităŃii productive a 

unei companii multinaŃionale evoluează pe parcursul 

ciclului de viaŃă al produsului şi explică, în principal, 

rolul dominant al SUA ca principal inovator, 

exportator şi investitor în cadrul circuitul economic 

mondial în perioada postbelică. Ciclul de viaŃă al 

produsului determină deplasarea companiilor 

multinaŃionale de la export la investiŃii străine directe. 

Prin prisma acestei teorii, companiile 

multinaŃionale investesc în străinătate pentru a absorbi 

externa-lităŃile existente pe piaŃă: economii de scară în 

produc-Ńie şi marketing, proprietatea şi caracterul 

public al cunoştinŃelor şi constrângerile de piaŃă 

impuse de guverne. În accepŃiunea acestei teorii, 

compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie” care 

are menirea de a crea şi valorifica avantajele pieŃelor 

naŃionale. 

Ciclul de 

viaŃă al 

produsului 


3. EvoluŃii recente ale companiilor 


În prezent, expansiunea producŃiei 

internaŃionale continuă, cu toate că economia mondială 

este afectată de o serie de factori inhibitori pentru 

investiŃii. 

Fuziunile şi achiziŃiile din cadrul Ńărilor 

dezvoltate au stat la baza expansiunii companiilor 

multinaŃionale şi creşterii capacităŃilor de producŃie pe 

plan internaŃional. Aceste evidenŃe sugerează că pentru 

a face faŃă diminuării surselor de finanŃare şi îngustării 

pieŃelor pe plan mondial, companiile multinaŃionale 

aparŃinând aşa-numitei triade (SUA, Ńările UE, 

Japonia) se concentrează pe consolidarea activelor şi 

activităŃilor pentru a putea supravieŃui crizelor financiare 

ce afectează economia mondială. 

Fuziuni şi 

achiziŃii


ProducŃia 


Clasamentul 

companiilor 


ProducŃia internaŃională se află, printre altele, în 

centrul procesului de globalizare. Companiile 

multinaŃionale, angajate în producŃia internaŃională, 

cuprind peste 800.000 de filiale străine înfiinŃate de 

circa 80.000 de firme mamă, multe dintre acestea 

întreŃinând relaŃii de cooperare cu numeroase firme 

locale. 

Universul companiilor multinaŃionale cuprinde 

mari firme în principal din Ńările dezvoltate, dar şi din 

Ńările în curs de dezvoltare şi, în ultima vreme, firme 

din Ńările în tranziŃie. De exemplu, Petrom este singura 

firmă românească ce figurează în clasamentul 

companiilor multinaŃionale din Ńările în tranziŃie. În 

acest clasament, dominat de Lukoil, Petrom se plasa 

pe locul 24 (active deŃinute în străinătate – 19 

milioane $ din active totale de 2970 milioane $; 

vânzări în cadrul filialelor din străinătate – 211 

milioane $ din vânzări totale de 2041 milioane $; grad 

de internaŃionalizare 3,7%). 

La începutul actualului secol, primele 100 

companii multinaŃionale (cu excepŃia celor din 

domeniul financiar) deŃineau împreună 2000 miliarde 

$ în active în străinătate, având o cifră de afaceri de 

peste 2000 miliarde $, antrenând peste 6 milioane de 

salariaŃi în cadrul filialelor, ceea ce reprezenta circa 

12% din activele totale ale companiilor multina- 

Ńionale, 16% din vânzări şi 15% din numărul total de 

salariaŃi. Aproape 91% din primele 100 companii 

multinaŃionale aparŃin SUA, UE şi Japoniei. Doar trei 

companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în curs de 

dezvoltare – Petroleos (Venezuela), Cemex (Mexic), 

Hutchison Whampoa (Hong Kong – China).

188 


Tabelul XX.1 

Principalele 15 companii multinaŃionale în funcŃie de 

activele deŃinute în străinătate 

Nr 

crt 

Compania 

1 General Electric 

2 

3 

ExxonMobil 

Corporation 

Royal Dutch / 

Shell Group 

4 General Motors 

5 

6 

7 

Ford Motor 

Company 

Toyota Motor 

Corporation 

Daimler 

Chrysler AG 

8 TotalFina SA 

9 IBM 

10 BP 

11 Nestlé SA 

12 

13 

Volkswagen 

Group 

Nippon Oil Co. 

Ltd. 

14 Siemens AG 

łara de origine, 

domeniul 

SUA, produse 

electronice 

SUA, industria 

petrolieră 

Olanda / Marea 

Britanie, industria 



automobilelor 


automobilelor 

Japonia, industria 

automobilelor 

Germania, industria 

automobilelor 

FranŃa, industria 


SUA, tehnologia 

informaŃiei 

Marea Britanie, 

industria petrolieră 

ElveŃia, industria 

alimentară 

Germania, industria 

automobilelor 

Japonia, industria 


Germania, produse 

electronice 

– miliarde $ şi număr de salariaŃi – 

GI 

A V FM 

(%) 

141,1 32,7 143000 36,7 

99,4 115,5 68000 68,0 

68,7 53,5 57367 56,3 

68,5 46,5 162300 30,7 

60,0 50,1 191486 36,1 

56,3 60,0 13500 30,9 

55,7 122,4 225705 53,7 

50,0 31,6 50538 70,3 

44,7 50,4 161612 53,7 

39,3 57,7 62150 73,7 

33,1 45,9 224554 95,2 

32,0 47,8 147959 55,7 

31,5 28,4 11900 82,4 

31,0 53,2 251000 56,8 

Wal-Mart 

15 

Stores 

A – activele filialelor din străinătate, V – vânzările filialelor din străinătate, 

FM – salariaŃii filialelor din străinătate, GI – grad de internaŃionalizare 

SUA, distribuŃie 30,2 19,4 - 25,8


Grad de 

internaŃionalizare 

AlianŃe 

strategice 

Cu toate că poziŃia ocupată în cadrul primelor 

100 a înregistrat schimbări în ultimii ani, prezenŃa pe 

această listă nu s-a modificat mult începând cu 1990. 

Totodată, clasarea companiilor multinaŃionale în 

funcŃie de gradul de internaŃionalizare (un indicator de 

reflectă importanŃa conjugată a activelor străine, a 

vânzărilor şi a ocupării forŃei de muncă) a fost destul 

de stabilă. Industria automobilelor, echipamentelor 

electrice şi produselor electronice, industria petrolieră, 

industria alimentară sunt principalele domenii cărora 

le aparŃin primele 100 companii multinaŃionale. 

Recent, companiile multinaŃionale recurg 

frecvent la alianŃe strategice, înregistrându-se 

numeroase parteneriate tehnologice, îndeosebi în ceea 

ce priveşte tehnologia informaŃiei, industria 

automobilelor şi produselor farmaceutice. Astfel de 

parteneriate contribuie la diminuarea costurilor şi 

riscurilor, furnizând companiilor flexibilitatea 

necesară în cadrul unui mediu tehnologic în perpetuă 

schimbare. 

Fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere pot fi 

explicate prin prisma mai multor factori, cum ar fi: 

deschiderea pieŃelor datorată liberalizării comerŃului, 

investiŃiilor şi pieŃelor de capital; dereglementările din 

anumite sectoare; presiunea sporită exercitată de 

concurenŃă în contextul globalizării şi accelerării 

schimbărilor tehnologice. 

În aceste condiŃii, creşterea dimensiunii devine 

tot mai stringentă pentru companiile multinaŃionale 

aflate în căutare de resurse şi de pieŃe la nivel mondial. 

De asemenea, acest fenomen este dictat de sinergiile 

financiare, manageriale şi operaŃionale, ca şi de 

realizarea economiilor de scară. Prin creşterea 

dimensiunii, companiile multinaŃionale beneficiază de 

o mai bună poziŃie competitivă pentru a putea face faŃă 

mediului tehnologic (o cerinŃă de bază într-o economie 

internaŃională intensivă în cunoştinŃe) şi costurilor 

ridicate ale cercetării-dezvoltării.

190 


ReŃelele bazate pe partajarea cunoştinŃelor, o 

dimensiune ignorată anterior în cadrul producŃiei 

internaŃionale, pot fi de o importanŃă crucială în 

dobândirea unei poziŃii de lider în anumite domenii. 

Partajarea 

cunoştinŃelor 

4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor 


Companiile multinaŃionale influenŃează factorii 

care determină procesul de creştere economică prin 

contribuŃia la formarea de capital, la transferul de 

tehnologie “hard” şi “soft”, la dezvoltarea resurselor 

umane, la extinderea schimburilor internaŃionale şi la 

creşterea economică pe termen lung. Cu toate că se 

poate identifica o contribuŃie separată, individuală, 

este semnificativ faptul că toŃi aceşti factori acŃionează 

conjugat. Din acest motiv, evaluarea contribuŃiei de 

ansamblu a companiilor multinaŃionale la creşterea 

economică a unei Ńări trebuie să ia în calcul nu numai 

efectul direct pentru fiecare factor în parte, ci şi 

implicaŃiile interacŃiunilor dintre aceşti factori. De 

asemenea, prin interrelaŃiile cu economia naŃională a 

Ńării gazdă are loc o stimulare a creşterii. Transferul de 

tehnologii (proceduri tehnice şi manageriale) este 

difuzat în timp în restul economiei. PrezenŃa 

companiilor multinaŃionale stimulează concurenŃa, 

încurajează noutăŃile, stabilirea de noi întreprinderi, 

induce posibilităŃi de producŃie pe orizontală. 

ContribuŃia companiilor multinaŃionale nu este 

numai cantitativă – prin pachetul de active şi efectele 

indirecte – ci şi calitativă, ca agenŃi de integrare, 

organizare şi conducere a unor activităŃi economice. 

De aceea, companiile multinaŃionale reprezintă un 

motor al creşterii economice, în condiŃiile acŃionării 

într-un sistem economic permisiv şi stimulativ. 

PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de 

dezvoltare includ realizarea creşterii susŃinute a 

venitului naŃional prin majorarea ratei investiŃiilor, 

întărirea capacităŃilor tehnologice, îmbunătăŃirea 

Creştere 

economică 

ContribuŃie 

cantitativă şi 

calitativă


Obiective 

Avantaje statice 

şi dinamice 

competitivităŃii exporturilor proprii pe piaŃa 

internaŃională, distribuŃia echitabilă a beneficiilor 

creşterii prin crearea de noi oportunităŃi pentru 

ocuparea forŃei de muncă, protecŃia şi conservarea 

mediului înconjurător. Globalizarea economiei 

internaŃionale determină presiuni considerabile pentru 

Ńările în curs de dezvoltare, care trebuie să-şi majoreze 

resursele pentru atingerea acestor obiective. 

Activitatea companiilor multinaŃionale poate 

îndeplini un rol semnificativ în completarea eforturilor 

firmelor naŃionale. Dar, obiectivele companiilor multinaŃionale 

nu concordă în totalitate cu cele ale guvernelor 

Ńărilor gazdă: guvernele caută să accelereze 

dezvoltarea naŃională, în timp ce companiile multina- 

Ńionale urmăresc creşterea propriei lor competitivităŃi 

în mediul internaŃional. 

Cu toate că o piaŃă internă de mari dimensiuni 

continuă să reprezinte un magnet puternic pentru 

investitori, companiile multinaŃionale ce deservesc 

piaŃa mondială sunt interesate din ce în ce mai mult de 

existenŃa unei infrastructuri adecvate, a unei forŃe de 

muncă instruite, a unor capacităŃi inovaŃionale, a unui 

mediu în care să existe furnizori eficienŃi, concurenŃi, 

institute de cercetare etc. În plus, acestea pot fi 

interesate de dobândirea unor active create, ce 

caracterizează firmele competitive din Ńara gazdă, ceea 

ce poate determina restructu-rarea acestor firme. 

ExistenŃa unei forŃe de muncă ieftine rămâne o sursă 

de avantaje competitive, dar relevanŃa sa se 

diminuează, întrucât nu furnizează o bază puternică 

pentru o creştere sustenabilă. Acelaşi lucru este valabil 

şi în cazul resurselor naturale. 

Nu poate fi evidenŃiat un conflict între 

exploatarea surselor statice de avantaj competitiv şi 

dezvoltarea unora noi, dinamice, avantajele existente 

furnizând mijloacele prin care pot fi dezvoltate unele 

noi. O evoluŃie corespunzătoare de la o categorie de 

avantaje la altele creează baza creşterii sustenabile. În 

acest sens este necesar un cadru politic corespunzător

192 


pentru facilitarea şi accelerarea procesului, acesta fiind 

însăşi esenŃa strategiei competitivităŃii. Necesitatea 

unei asemenea strategii nu dispare odată cu accelerarea 

creşterii sau atunci când dezvoltarea economică atinge 

un anumit nivel, strategia schimbându-şi perpetuu 

forma şi obiectivele. Astfel se explică de ce 

competitivitatea rămâne o preocupare a guvernelor atât 

din Ńările în curs de dezvoltare, cât şi din Ńările 

dezvoltate. 

Politicile guvernamentale privind investiŃiile 

străine directe ale companiilor multinaŃionale caută să 

contracareze două tipuri de eşecuri de piaŃă. În primul 

rând, se remarcă eşecurile privind informarea sau 

coordonarea în procesele investiŃionale, care pot 

determina atragerea insuficientă a investiŃiilor străine 

directe sau investiŃii de calitate necorespunzătoare. În 

al doilea rând, interesele private ale investitorilor nu 

converg cu interesele economice ale Ńărilor gazdă şi de 

aceea companiile multinaŃionale pot induce efecte 

negative asupra dezvoltării sau efecte pozitive, dar 

statice, pe termen scurt. Desigur, interesele private şi 

sociale pot intra în contradicŃie cu cele ale 

investitorilor, naŃionali sau străini şi de aceea sunt 

necesare politici în domeniu pentru îndepărtarea 

acestor divergenŃe pentru toŃi investitorii. 

Anumite divergenŃe sunt însă specifice activităŃii 

companiilor multinaŃionale. Activitatea acestora se 

diferenŃiază de cea a firmelor naŃionale prin prisma 

faptului că adoptarea deciziilor şi sursele de competitivitate 

sunt localizate în afara Ńării gazdă. În plus, 

guvernele consideră că activitatea companiilor multinaŃionale 

trebuie controlată din motive neeconomice, 

cum ar fi păstrarea în “patrimoniul” naŃional a 

activităŃilor culturale şi strategice. 

Rolul companiilor multinaŃionale în eforturile 

guvernelor de atingere a obiectivelor de dezvoltare 

diferă considerabil, în funcŃie de tipul de economie şi 

de politică economică. Anumite Ńări (Malayesia, 

Singapore, Thailanda) s-au bazat într-o mare măsură 

Eşecuri de piaŃă


Strategie 

pe fluxurile de investiŃii străine directe, pentru integrarea 

economiilor lor în reŃelele de producŃie ale companiilor 

multinaŃionale şi promovarea competitivităŃii lor 

în cadrul acestor reŃele. Alte Ńări (Coreea de Sud, 

Taiwan) au urmărit dezvoltarea întreprinderilor locale 

şi crearea de capacităŃi inovaŃionale autonome, 

companiile multinaŃionale fiind concepute ca o sursă 

de tehnologie. 

Nu poate fi conturată o strategie de atragere a 

companiilor multinaŃionale valabilă pentru toate Ńările 

şi pentru toate fazele ciclului economic. O strategie 

viabilă trebuie să reflecte nivelul de dezvoltare 

economică a Ńării, baza de resurse, contextul 

tehnologic specific, poziŃia competitivă, capacitatea 

guvernului de a implementa politici economice 

corespunzătoare. 

Principalele probleme cu care se confruntă 

guvernele în eforturile de atragere a companiilor 

multinaŃionale pot fi grupate în patru categorii: 

eşecurile de informare şi coordonare; considerente 

legate de industriile tinere (infant industries), 

dezvoltarea întreprinderilor locale putând fi periclitată 

de cea a multinaŃionalelor; natura statică a avantajelor 

transferate de companiile multinaŃionale atunci când 

capacităŃile locale sunt diminuate şi nu se 

îmbunătăŃesc sau când multinaŃionalele nu realizează 

suficiente investiŃii pentru creşterea capacităŃilor; 

cadru juridic inadecvat care poate determina 

distribuŃia inegală a avantajelor sau abuzul de poziŃie 

dominantă a companiilor multinaŃionale. 

Fiecare companie multinaŃională prezintă un 

ansamblu complex de atribute la nivel de firmă, ce 

sunt dispersate în cantităŃi şi calităŃi diferenŃiate de la 

o Ńară gazdă la alta, fiind dificilă separarea şi 

cuantificarea acestor atribute. Acolo unde prezenŃa lor 

are efecte multiple, identificarea este mult mai dificilă. 

Nu se poate stabili o metodă precisă din care să rezulte 

evoluŃia economică în cazul în care companiile 

multinaŃionale ar fi realizat anumite investiŃii.

194 


Avantajele de proprietate ale companiilor 

multinaŃionale pot fi obŃinute numai de la firmele care 

le creează. Acestea pot fi reproduse, dar costurile unei 

astfel de operaŃiuni sunt extrem de ridicate, mai ales în 

Ńările în curs de dezvoltare şi în cazul tehnologiilor de 

vârf. Tehnologiei i se adaugă mărcile de fabrică şi de 

comerŃ, competenŃele profesionale, capacitatea de a 

organiza şi integra producŃia la scară internaŃională, 

crearea de reŃele de marketing, accesul privilegiat pe 

piaŃa de capital. Combinarea acestor avantaje poate 

contribui semnificativ la dezvoltarea economică a Ńării 

gazdă, în condiŃiile în care aceasta creează un mediu 

propice transferului acestor avantaje în forme adecvate 

şi are capacitatea de a le utiliza corespunzător. 

Companiile multinaŃionale pot furniza accesul la 

piaŃa internaŃională atât pentru bunuri (şi anumite 

servicii) care sunt produse în Ńara gazdă, contribuind la 

tranziŃia de la piaŃa internă la piaŃa mondială, cât şi 

pentru activităŃi noi ce exploatează avantajele competitive 

ale Ńării gazdă. Creşterea exporturilor atrage 

după sine alte avantaje (legile învăŃării în ceea ce 

priveşte mediul tehnologic, realizarea economiilor de 

scară, stimularea competitivităŃii). 

Companiile multinaŃionale au acces pe plan 

mondial la o forŃă de muncă cu deprinderi şi cunoştinŃe 

avansate, putându-le transfera în cadrul filialelor 

străine prin intermediul experŃilor şi prin activităŃile de 

formare profesională. Noile practici organizaŃionale, 

tehnici manageriale, deprinderi adaptabile pot majora 

avantajele competitive ale firmelor, susŃinând 

ocuparea forŃei de muncă în contextul evoluŃiei 

mediului economic şi tehnologic. ProducŃia 

internaŃională generează oportunităŃi pentru ocuparea 

forŃei de muncă, care sunt deosebit de relevante în 

acele Ńări gazdă cu rate mari ale şomajului, lucru 

valabil şi în cazul României. În ultimii a crescut 

numărul salariaŃilor în cadrul filialelor companiilor 

multinaŃionale, această tendinŃă fiind mai pronunŃată în 

cadrul filialelor din Ńările în curs de dezvoltare. 

Avantaje de 

proprietate 

Creştere 

exporturi 

Ocuparea forŃei 

de muncă


InjecŃii de 

capital 

Transfer de 

tehnologii 

Măsuri de 

promovare 

Activitatea companiilor multinaŃionale 

presupune injecŃia de capital în Ńările gazdă, fluxurile 

de investiŃii străine directe fiind mult mai stabile decât 

investiŃiile de portofoliu. Spre deosebire de alte surse 

de capital, companiile multinaŃionale investesc în 

proiecte pe termen lung. Baza de capital a producŃiei 

internaŃionale, indiferent de modul în care este 

finanŃată, este reflectată de valoarea activelor deŃinute 

de filialele străine. Acesta depăşeşte de circa patru ori 

stocul de investiŃii străine directe în cazul Ńărilor 

dezvoltate, fiind puŃin mai mare decât stocul de 

investiŃii străine directe în cazul Ńărilor în curs de 

dezvoltare. 

Companiile multinaŃionale au la dispoziŃie 

tehnologii moderne, unele dintre acestea neputând fi 

disponibile în absenŃa investiŃiilor străine directe şi 

contribuie, totodată, la creşterea eficienŃei utilizării 

tehnologiilor disponibile. Acestea pot adapta tehnologiile 

la condiŃiile locale, datorită experienŃei lor în 

alte Ńări. În anumite cazuri, acestea pot înfiinŃa 

facilităŃi locale de cercetare-dezvoltare, pot îmbunătăŃi 

tehnologiile datorită inovaŃiei şi schimbării obişnuin- 

Ńelor de consum, stimulând eficienŃa tehnologică a 

firmelor locale, furnizorilor, clienŃilor şi concurenŃilor 

prin intensificarea concurenŃei şi prin furnizarea de 

asistenŃă, îndeplinind astfel rolul de model. 

Companiile multinaŃionale sunt acelea care au realizat 

cele mai mari progrese în dezvoltarea de tehnologii 

“curate” şi a sistemelor manageriale ce integrează 

preocupările legate de mediul înconjurător, putându-le 

utiliza în acele Ńări în care operează. Aceste tehnologii 

şi practici manageriale pot determina modi-ficarea 

managementului în cadrul firmelor locale ce operează 

în aceleaşi ramuri ca şi filialele străine. 

łările în curs de dezvoltare pot beneficia de 

aceste avantaje, ceea ce nu înseamnă că simpla 

deschidere a accesului pe piaŃă este cea mai bună 

modalitate de a le obŃine. ExistenŃa eşecurilor de piaŃă

196 


determină guvernele să intervină prin adoptarea de 

măsuri de promovare. 


Criterii structurale 

Criterii de performanŃă 

Societate mamă 

Filiale 

Costuri suplimentare 

Avantaje ale Ńării gazdă 

LicenŃiere avantaje 

Teoria ciclului de viaŃă a 

produsului 


Fuziuni şi achiziŃii 

Triada 

ProducŃie internaŃională 

Grad de internaŃionalizare 

AlianŃe strategice 

Partajare cunoştinŃe 

Transfer de tehnologii 

ContribuŃie cantitativă 

ContribuŃie calitativă 

Obiectivele companiilor 


Obiectivele Ńărilor gazdă 

Strategia competitivităŃii 

Eşecuri de piaŃă 

Infant industries 

Abuz de poziŃie dominantă 

Avantaje de proprietate 

Creştere exporturi 

Legile învăŃării 

Resurse umane 

Ocuparea forŃei de muncă 

InjecŃie de capital 

Activele filialelor străine 

Cercetare-dezvoltare 

Tehnologii curate 

Măsuri de promovare 


1. De ce investesc în străinătate companiile 

multinaŃionale? 

2. Cum explicaŃi amploarea fuziunilor şi achiziŃiilor 

transfrontaliere din ultimele decenii? 

3. Care sunt similitudinile şi diferenŃierile între 

obiectivele companiilor multinaŃionale şi cele ale 

guvernelor Ńărilor gazdă?


4. În eforturile de atragere a companiilor 

multinaŃionale guvernele se confruntă cu patru 

categorii de probleme. Din punctul dumneavoastră 

de vedere, care dintre acestea are cele 

mai puternice influenŃe. 

5. Cum contribuie companiilor multinaŃionale la 

dezvoltarea economică a Ńărilor gazdă? 

Teste grilă 

1. Anumite definiŃii ale companiilor multinaŃionale 

pornesc de la criterii structurale cum ar fi: 

a) valoarea absolută a profiturilor; 

b) valoarea relativă a producŃiei; 

c) numărul de Ńări în care firma operează; 

d) valoarea absolută a vânzărilor; 

e) numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea internaŃională 

a companiei. 

2. Valorificarea avantajelor Ńărilor gazdă de către 

companiile multinaŃionale este influenŃată de 

următorii factori: 

a) existenŃa unor condiŃii care să facă crearea unei 

filiale în străinătate mai costisitoare decât exportul 

aceluiaşi produs; 

b) diferenŃa export - investiŃie directă să fie mai mare 

decât venitul marginal din această operaŃiune; 

c) costul marginal al accesului pe o piaŃă străină să 

fie mai mic decât venitul marginal din această 

operaŃiune; 

d) licenŃierea avantajelor unei firme străine este mai 

profitabilă decât producŃia proprie în străinătate; 

e) producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă 

decât licenŃierea avantajelor unei firme străine.

198 


3. Potrivit teoriei ciclului de viaŃă al produsului: 

a) ciclul de viaŃă al produsului determină deplasarea 

companiilor multinaŃionale de la investiŃii străine 

directe la export; 

b) companiile multinaŃionale investesc în străinătate 

pentru a absorbi externalităŃile existente pe piaŃă; 

c) compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie” 

care are menirea de a crea şi valorifica avantajele 

pieŃelor naŃionale; 

d) poate fi explicat rolul dominant al UE ca principal 

inovator, exportator şi investitor în cadrul circuitul 

economic mondial în perioada postbelică; 

e) investiŃiile străine capătă o viziune statică. 

4. Singura firmă românească ce figurează în 

clasamentul companiilor multinaŃionale din 

Ńările în tranziŃie este: 

a) SNP; 

b) Rompetrol; 

c) Prodplast; 

d) Rolast; 

e) Policolor. 

5. Aproape 91% din primele 100 companii 

multinaŃionale aparŃin: 

a) Ńărilor în tranziŃie; 

b) Ńărilor nou industrializate; 

c) SUA şi Japoniei; 

d) Ńărilor în curs de dezvoltare; 

e) triadei.


6. Care dintre următoarele afirmaŃii caracterizează 

evoluŃiile recente ale companiilor multinaŃionale: 

a) cinci companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în 

curs de dezvoltare; 

b) fuziunile şi achiziŃiile din Ńările dezvoltate au stat 

la baza expansiunii companiilor multinaŃionale; 

c) în anii ’90, clasarea companiilor în funcŃie de 

gradul de internaŃionalizare a înregistrat ample 

fluctuaŃii; 

d) încheierea de alianŃe strategice, parteneriate 

tehnologice; 

e) primele 100 companii multinaŃionale aparŃin în 

principal industriei textile. 

7. PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de 

dezvoltare includ: 

a) majorarea competitivităŃii companiilor multinaŃionale 

în mediul internaŃional; 

b) distribuŃia beneficiilor creşterii în funcŃie de 

presiunile grupurilor de interese; 

c) creşterea susŃinută a venitului naŃional prin 

majorarea ratei investiŃiilor; 

d) transferul de tehnologii, indiferent de impactul 

acestora asupra mediului; 

e) vânzarea activelor create de firmele locale şi 

nerestructurarea acestora. 

8. Companiile multinaŃionale influenŃează factorii 

care determină procesul de creştere economică 

prin contribuŃia la: 

a) formarea de capital; 

b) diminuarea schimburilor internaŃionale; 

c) restrângerea transferului de tehnologie; 

d) dezvoltarea resurselor umane; 

e) scăderea capacităŃilor de producŃie.

200 


CAPITOLUL XI. 

MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A 

FORłEI DE MUNCĂ 

Libertatea de 

mişcare 

MigraŃie 

Emigrant - 

imigrant 

O caracteristică fundamentală a omului este 

mişcarea dintr-un loc în altul. Dreptul de mişcare a 

fost recunoscut la scară globală prin adoptarea cu 50 

de ani în urmă a DeclaraŃiei Universale asupra 

Drepturilor Omului. În Art. 13 al acestei DeclaraŃii se 

prevede: “Fiecare are dreptul la libertatea de mişcare 

şi rezidenŃă în cadrul frontierelor oricărui stat” şi 

“Fiecare are dreptul să plece din oricare Ńară, inclusiv 

din Ńara proprie, şi să se reîntoarcă în Ńara lui”. 

Aşa cum s-a subliniat la ConferinŃa 

InternaŃională asupra PopulaŃiei şi Dezvoltării din 

1994, migraŃia internaŃională ordonată poate să aibă un 

impact pozitiv atât pentru comunităŃile de origine cât 

şi pentru comunităŃile de destinaŃie. MigraŃia are, de 

asemenea, potenŃialul de a facilita transferul 

internaŃional de cunoştinŃe şi îmbogăŃirea culturală. În 

prezent, numărul persoanelor rezidente în afara Ńărilor 

lor natale a atins cifra de 175 de milioane, de două ori 

mai mult decât cu o generaŃie în urmă. 

Cea mai mare parte a imigranŃilor îşi aduc o 

contribuŃie semnificativă în Ńările lor gazdă. În acelaşi 

timp, însă, migraŃia internaŃională reprezintă o 

pierdere de resurse umane pentru multe Ńări de origine

MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă 201 

şi poate contribui la creşterea tensiunilor politice, 

economice şi sociale în Ńările de destinaŃie. 

1. Procesul migratoriu 

Se poate spune că procesul de migrare începe cu 

impulsul (impetuos) de mişcare, continuă cu diferitele 

stadii de călătorie într-o Ńară străină (prin mijloace 

regulate sau neregulate, facilitată sau spontană), cu 

stabilirea în străinătate sau întoarcerea acasă, 

integrarea în străinătate sau reintegrarea în Ńara de 

origine, încheindu-se în multe cazuri cu dobândirea 

naŃionalităŃii în Ńara străină sau redobândirea 

naŃionalităŃii de origine. 

Stadiile procesului de migrare sunt legate între 

ele şi presupun o varietate de actori, parteneri şi 

considerente de politică la diferite nivele. ParticipanŃii 

la procesul de migrare includ, în prezent, o varietate de 

persoane şi instituŃii publice sau private, cum sunt 

muncitorii, membrii de familie şi organizaŃiile 

comunitare, sectorul privat de afaceri, managerii 

guvernamentali de migrare, organizaŃiile internaŃionale 

şi traficanŃii. 

Procesul de migrare include corelaŃiile dintre 

politicile din domeniile economic, social, comercial, 

muncă, sănătate, cultură şi securitate, ca şi drepturile şi 

obligaŃiile, inclusiv la nivel internaŃional, ale 

migranŃilor şi statelor. 

Proces 

migratoriu 

2. MigraŃia forŃei de muncă – componenta 

principală a migraŃiei internaŃionale a 

persoanelor 

Aşa cum s-a arătat, în prezent circa 300 de 

milioane de persoane, respectiv 5% din populaŃia 

lumii, rezidează într-o altă Ńară decât cea în care s-au 

născut. Peste 60% din migraŃia mondială rezidează în 

Ńările dezvoltate şi circa 40% în Ńările în curs de 

dezvoltare. 

Flux forŃă 

de muncă

202 

Stoc migranŃi 

Pull - Push 


Cei mai mulŃi migranŃi trăiesc în Europa (56 de 

milioane), Asia (50 de milioane), America de Nord 

(41 de milioane). Aproape 1 din 10 persoane care 

locuiesc în Ńările dezvoltate este migrant. În contrast, 

în Ńările în curs de dezvoltare 1 din 70 de persoane este 

migrant. 

łările lumii cu cel mai mare stoc de migranŃi 

sunt: SUA 35 de milioane, FederaŃia Rusă 13 

milioane, Germania 7 milioane, Ucraina 7 milioane, 

FranŃa 6 milioane, India 6 milioane, Canada 6 

milioane, Arabia Saudită 5 milioane, Australia 5 

milioane, Anglia 4 milioane. 

MigraŃia forŃei de muncă devine una din 

principalele provocări ale secolului XXI pentru 

factorii generatori de politici în domeniul migrării. 

OrganizaŃia InternaŃională a Muncii estimează că în 

prezent între 200-300 de milioane de persoane sunt 

active din punct de vedere economic într-o altă Ńară 

decât cea natală. 

Factorii ce contribuie la migraŃia forŃei de 

muncă sunt: “atragerea” (the “pull”) exercitată de 

necesităŃile create de schimbările demografice şi de pe 

piaŃa muncii din multe Ńări industrializate; 

“împingerea” (the “push”) exercitată de presiunile 

provenind din sectoarele populaŃiei, şomaj şi criza din 

Ńările în curs de dezvoltare; reŃeaua stabilită între Ńări 

pe bază de familie, cultură şi istorie. Un procent 

alarmant de mare din totalul migraŃiei forŃei de muncă 

este ilegal, apărând o industrie clandestină, inclusiv 

criminală. 

O serie de noi tendinŃe se manifestă în ultimul 

timp în migraŃia forŃei de muncă. Astfel, în Europa, 

Japonia şi America de Nord se acordă o mai mare 

atenŃie muncitorilor cu pregătire profesională ridicată. 

De asemenea, tot mai multe femei migrează pentru a 

obŃine independent un salariu, ceea ce tinde să ducă la 

creşterea exploatării femeii (şi copiilor) de către 

traficanŃi şi angajatori fără scrupule. Mişcarea 

clandestină şi angajarea de forŃă de muncă migrantă


semi sau necalificată tinde să crească. În fine, o altă 

tendinŃă constă în faptul că sectorul privat joacă un rol 

cheie în conducerea cererii de forŃă de muncă migrantă 

în Ńările de destinaŃie şi în recrutarea muncitorilor în 

Ńările de origine. 

Cooperarea internaŃională destinată să raspundă 

la aceste tendinŃe şi cerinŃelor managementului 

migrării forŃei de muncă este mult mai activă la nivel 

bilateral şi regional decât la nivel global. Unele din 

recent apărutele forumuri, cum sunt Procesele 

consultative interregionale asupra migrării în Europa, 

America de Nord şi Australia (IGC), Dialogul asupra 

migrării în Africa de Sud (MIDSA) şi ConferinŃa de 

cooperare a Mediteranei de Vest (“5 plus 5”) au inclus 

pe agendele lor problematica migrării forŃei de muncă. 

La nivel global, Acordul General pentru 

ComerŃul cu Servicii (GATS), ca parte a OMC, 

reprezintă singura încercare adevărată de a reglementa 

migraŃia oamenilor în scopul muncii. Noile negocieri 

internaŃionale, lansate la Doha în 2001, se aşteaptă să 

ducă la o extindere a nivelului actualmente redus de 

angajamente ale Ńărilor în ceea ce priveşte mişcarea 

persoanelor naturale ca furnizori de servicii. 

GATS 

3. Efectele migraŃiei internaŃionale 

în contextul globalizării 

MigraŃia internaŃională este intrinsec legată de 

procesele dezvoltării, care la rândul lor sunt afectate de 

procesele globalizării. Un impact al globalizării este 

creşterea disparităŃilor de venit între naŃiunile bogate şi 

cele sărace, integrarea pieŃelor mondiale 

netranslatându-se, încă, într-un mai echilibrat şi 

echitabil flux al capitalurilor şi investiŃiilor spre toate 

regiunile şi nici într-o creştere a ponderii comerŃului în 

Ńările în curs de dezvoltare. Efectele negative ale unei 

măsuri de ajustare structurală şi de privatizare au avut 

ca rezultat ceea ce unii experŃi denumesc “o criză 

economică şi de securitate socială” în multe Ńări în curs 

Dezvoltare şi 

globalizare

204 

High-Tech 

Managementul 

migrării 


de dezvoltare care adeseori şi Ńări de origine a 

migraŃiei. Efectele negative ale unor astfel de politici 

asupra condiŃiilor din Ńările sursă a migraŃiei au tins să 

excludă un număr sporit de oameni de la participarea 

economică semnificativă şi au accentuat, prin aceasta, 

presiunea de migrare, cel puŃin pe termen scurt şi 

mediu. 

O altă faŃetă a economiei aflată în proces de 

globalizare este creşterea cererii pentru forŃa de muncă 

specializată şi mult înalt calificată destinată industriei 

“high tech” în Ńările industrializate. Această cerere se 

datorează în parte şi realităŃilor demografice din Ńările 

industrializate, care înregistrează o scădere rapidă a 

numărului populaŃiei active. Unele din aceste Ńări se 

concurează în atragerea unei categorii de forŃă de 

muncă străină înalt calificată. În acest sens, relevante 

sunt noile scheme de recrutare introduse în ultimii ani, 

ca de exemplu, “Cardul verde” în Germania, sistemul 

de alocare a vizelor H-1B în SUA. 

Nivelul crescând al migraŃiei internaŃionale este 

contrat de bariere progresiv restrictive de imigrare, 

ceea ce duce la un număr substanŃial de persoane care 

apelează la canale neregulare de migrare şi de angajare 

în străinătate. Ponderea crescândă a migranŃilor care se 

mişcă neregular şi fără autorizaŃie de intrare se 

combină cu cei care apelează la procedura de azil fără 

a întruni condiŃiile statutului de refugiaŃi sau altor 

forme de protecŃie. Rezultatul este percepŃia tot mai 

larg răspândită că sistemele de azil sunt abuzate şi 

subminate. CombinaŃia migraŃie-azil afectează o serie 

de preocupări, cum sunt managementul efectiv al 

frontierelor, identificarea cererilor legitime de azil din 

acest mix de fluxuri, descoperirea reŃelelor de 

traficanŃi etc. 

Asemenea provocări au alertat atenŃia statelor 

asupra complexităŃii fluxurilor contemporane ale 

migraŃiei. łările dezvoltate şi Ńările în curs de 

dezvoltare au puncte de vedere foarte apropiate în ceea 

ce priveşte politicile privind nivelul emigraŃiei. Circa


¾ atât din Ńările dezvoltate cât şi în curs de dezvoltare 

consideră că nivelul lor de emigrare este satisfăcător. 

Numai 1 din 5 Ńări au o politică de reducere a nivelului 

emigrării. 

Remiterile de bani efectuate de migranŃi în Ńara 

natală reprezintă o sursă importantă de încasări 

valutare pentru unele Ńări în curs de dezvoltare şi un 

aport substanŃial la produsul lor intern brut. De 

exemplu, în anul 2002 remiterile din străinătate au 

reprezentat mai mult de 10% din produsul intern brut 

al unor Ńări precum Albania, Bosnia şi HerŃegovina, 

Capul Verde, El Salvador, Jamaica, Indonezia, 

Nicaragua, Samoa şi Yemen. Remiterile pot fi utilizate 

pentru importurile de bunuri de capital sau pot oferi 

antreprenorilor fonduri pentru investiŃii. De asemenea, 

remiterile pot majora veniturile familiale necesare 

cumpărării de bunuri de consum şi servicii. 

Incepând cu 1951, comunitatea internaŃională a 

adoptat un număr de convenŃii şi protocoale pentru 

protecŃia migranŃilor: ConvenŃia asupra statutului 

refugiaŃilor, ratificată de 141 de Ńări (1951), Protocolul 

referitor la statutul refugiaŃilor, ratificat de 139 de Ńări 

(1967), ConvenŃia internaŃională privind protecŃia 

drepturilor muncitorilor migranŃi şi familiilor lor, 

ratificată de 19 Ńări (1990), Protocolul pentru 

prevenirea, suprimarea şi combaterea traficului de 

persoane, ratificată de 18 Ńări (2000). 

Este sigur că migraŃia va trece pe un prim plan al 

preocupării guvernelor şi organizaŃiilor internaŃionale, 

întrucât va deveni un flux tot mai important, alături de 

cel al produselor şi capitalului, într-o economie 

internaŃională globalizată. 

Remiteri

206 



MigraŃie 

EmigraŃie 

ImigraŃie 

łară de origine 

łară gazdă 

Procesul de migrare 

Integrare 

Reintegrare 

Dobândirea naŃionalităŃii 

Stoc de migranŃi 

“Pull” 

“Push” 

“Furnizori de servicii” 

Securitate socială 

Scheme de recrutare 

Managementul frontierelor 

Remiteri 

RefugiaŃi 

ProtecŃie migranŃi 

Flux forŃă de muncă 


1. ExplicaŃi cauzele creşterii migraŃiei internaŃionale 

a persoanelor. 

2. Ce este şi care sunt stadiile procesului de migrare. 

3. EnumeraŃi şi explicaŃi consecinŃele migrării 

internaŃionale a forŃei de muncă pentru Ńările 

gazdă şi Ńările de origine. 

4. Ce sunt remiterile şi care sunt implicaŃiile 

acestora pentru Ńara gazdă şi tara de origine. 

5. MenŃionaŃi principalele convenŃii internaŃionale în 

materie de migrare a persoanelor şi scopurile 

urmărite de acestea.


Teste grilă 

1. MigraŃia internaŃională a persoanelor nu 

cuprinde: 

a) migraŃia muncitorilor; 

b) migraŃia membrilor de familie a muncitorilor; 

c) turismul internaŃional; 

d) refugiaŃii; 

e) întoarcerea acasă şi reintegrarea în Ńara de origine. 

2. łările lumii cu cel mai mare stoc de imigranŃi 

sunt: 

a) Anglia; 

b) Canada; 

c) Germania; 

d) FederaŃia Rusă; 

e) SUA 

3. PrecizaŃi numărul de persoane active economic 

într-o altă Ńară decât cea natală: 

a) 30-35; 

b) 200-300; 

c) 90-95; 

d) 120-125; 

e) 170-175. 

4. Factorii principali care contribuie la migrarea 

forŃei de muncă sunt: 

a) factorul “pull”; 

b) factorul climă; 

c) factorul cultură; 

d) factorul “push”; 

e) factorul religie.

208 


5. Care sunt noile tendinŃe în domeniul migraŃiei: 

a) Creşterea cererii externe pentru muncitori cu înaltă 

calificare din partea Ńărilor dezvolate; 

b) Sporirea migraŃiei persoanelor de vârsta a treia; 

c) Expansiunea fenomenului de repatriere; 

d) Dezvoltarea fluxului de imigranŃi în Ńările cel mai 

puŃin dezvoltate; 

e) Creşterea numărului de femei care migrează 

pentru a obŃine un câştig independent. 

6. În ce cadru se încearcă direct reglementarea 

internaŃională a migraŃiei oamenilor în scopul 

muncii: 

a) “5 plus 5”; 

b) MIDSA; 

c) GATS; 

d) IGC; 

e) FMI. 

7. Ce preocupări sunt provocate de combinaŃia 

migraŃie-azil: 

a) simplificarea procedurilor de viză; 

b) scăderea standardelor de muncă; 

c) reducerea formalităŃilor la angajare; 

d) managementul frontierelor; 

e) identificarea cazurilor de azil din mixul de fluxuri 

al migrării. 

8. Din documentele enumerate care are relevanŃă 

pentru migraŃie: 

a) Codul de conduită anti-dumping; 

b) Tratatul de la Roma; 

c) ConvenŃia asupra statutului refugiaŃilor; 

d) ConvenŃia de la Lome; 

e) ConvenŃia privind protecŃia drepturilor 

muncitorilor migranŃi.


9. łările dezvoltate şi Ńările în curs de dezvoltare 

consideră că nivelul lor de migrare (imigrare, 

respectiv emigrare): 

a) este prea scăzut; 

b) este satisfăcător; 

c) este prea ridicat; 

d) trebuie să crească în viitor; 

e) trebuie să scadă în viitor. 

10. În contextul globalizării economiei 

internaŃionale: 

a) creşte fluxul migraŃiei; 

b) creşte fluxul de capital; 

c) scade fluxul de mărfuri; 

d) scade fluxul de informaŃii; 

e) scade fluxul de cunoştinŃe.

210 


PARTEA A TREIA 

<strong>ECONOMIE</strong> DESCHISĂ, CURSUL 

DE SCHIMB ŞI POLITICĂ 

MACROECONOMICĂ 

INTERNAłIONALĂ 



În prima parte a manualului ne-am concentrat 

în special asupra modalităŃilor de a da cea mai bună 

utilizare unor resurse deficitare într-un singur punct în 

timp. Ramura Economiei ca ştiinŃă, denumită 

Microeconomie, studiază această problemă din 

perspectiva unor firme individuale şi a consumatorilor. 

Microeconomia ne arată cum agenŃii economici 

individuali, promovând propriile interese, determină în 

mod colectiv modul de folosire a resurselor. Din 

studierea Microeconomiei InternaŃionale a rezultat că 

deciziile individuale de producŃie şi de consum 

determină structura şi specializarea comerŃului 

internaŃional. În timp ce comerŃul liber încurajează, de 

obicei, folosirea eficientă a resurselor, intervenŃia 

guvernamentală sau eşecurile de piaŃă pot produce 

pagube, chiar şi atunci când resursele sunt complet 

utilizate. 

Începând cu această parte a manualului ne 

vom pune problema cum poate contribui politica 

economică la folosirea deplină a factorilor de 

producŃie şi ce determină schimbarea în timp a

BalanŃa de plăŃi 211 

capacităŃii economiei de a produce bunuri şi servicii. 

Răspunsul la aceste întrebări îl dă Macroeconomia, 

ramură a economiei ca ştiinŃă care studiază cum sunt 

determinate nivelele generale de ocupare a forŃei de 

muncă, de producŃie şi de creştere economică. Ca şi 

Microeconomia, Macroeconomia este preocupată de 

folosirea eficientă a resurselor deficitare. Dar în timp 

ce Microeconomia se focalizează pe deciziile 

economice individuale, Macroeconomia analizează 

comportamentul economiei în ansamblu. În studiul 

nostru privind Macroeconomia InternaŃională vom 

analiza cum interacŃiunea dintre economiile naŃionale 

influenŃează structura activităŃii macroeconomice pe 

scară mondială. 

Analizele macroeconomice scot în evidenŃă 

patru aspecte ale vieŃii economice: gradul de ocupare a 

forŃei de muncă, rata acumulării, soldul balanŃei 

comerciale, oferta de bani şi nivelul preŃurilor. Pentru 

o economie deschisă, angajată în viaŃa internaŃională, 

aceste patru aspecte sunt strâns corelate cu evoluŃiile 

din economia mondială. 

Macroeconomia InternaŃională abordează ca 

problemă centrală asigurarea utilizării cât mai depline 

a forŃei de muncă prin dezvoltarea schimburilor 

comerciale cu alte state. De asemenea, capacitatea unei 

Ńări de a economisi sau de a se împrumuta afectează nu 

numai nivelul acoperirii interne a forŃei de muncă, ci şi 

disponibilul de capital productiv pe plan mondial. Un 

deficit mare şi persistent în balanŃa comercială a unei 

Ńări poate deveni o sursă de preocupare internaŃională. 

În fine, fiecare Ńară utilizează o monedă şi fiecare 

schimbare din situaŃia monetară a unei Ńări (de 

exemplu, o schimbare în oferta de bani) poate avea 

efecte care depăşesc graniŃele ei spre alte Ńări, 

stabilitatea nivelului preŃurilor banilor fiind unul din 

importantele obiective ale politicii macroeconomice 

internaŃionale. 


InternaŃională

212 


CAPITOLUL XII. 

BALANłA DE PLĂłI 

Pentru a avea o imagine completă asupra 

corelaŃiilor macroeconomice între economiile angajate 

în comerŃul internaŃional va trebui să abordăm două 

subiecte conexe, anume produsul intern brut (PIB) şi 

balanŃa de plăŃi. 

1. Contul venitului naŃional 

Consum Produsul intern brut (PIB) al unei Ńări 

intermediar, reprezintă valoarea tuturor bunurilor finale şi 

consum final serviciilor produse de factorii ei de producŃie şi 

vândute pe piaŃă într-o perioadă dată de timp. Pâinea 

vândută în magazin, strungul vândut unei fabrici, 

cartea vândută în librărie, intră în calculul PIB. Nu 

intră, însă, făina vândută unei fabrici de pâine, metalul 

vândut uzinei de strunguri, cerneala şi hârtia vândută 

tipografiei, întrucât sunt produse intermediare, iar 

preŃurile lor sunt incluse în produsul final. 

Utilizarea PIB 

În scopul de a face distincŃie între diferitele 

tipuri de cheltuieli care contribuie la formarea PIB, 

economiştii guvernamentali şi statisticienii împart 

PIB-ul în cele patru posibile utilizări pentru care 

produsele sunt cumpărate: consum (valoarea 

consumată de către rezidenŃi), investiŃii (valoarea 

economisită pentru echipamente destinate unei


producŃii viitoare), achiziŃii guvernamentale (sumele 

utilizate de guvern) şi soldul balanŃei comerciale 

(exportul net de bunuri şi servicii). 

Neluând în calcul valoarea produselor intermediare, 

care contribuie la fabricarea produsului finit, 

PIB este egal cu venitul naŃional. Totuşi, pentru a 

obŃine venitul naŃional net, din PIB trebuie scăzute 

amortizarea maşinilor şi utilajelor şi taxele pe vânzări, 

dar trebuie adăugate transferurile unilaterale din 

străinătate. DiferenŃele dintre PIB şi venitul naŃional 

sunt semnificative. Totuşi, în analizele 

macroeconomice termenii de PIB şi venit naŃional sunt 

utilizaŃi alternativ, făcându-se distincŃii numai atunci 

când este necesar. 

Venit naŃional 

Grafic XII.1 

Componentele PIB 

100 

P.I.B 

95 

75 

consum 

60 

50 

25 

0 

-10 

investiŃii 

consum 

25 

guvernamental 

10 

-5 

sold cont 

curent

214 


S = I 

S I > < 

a) Economie închisă 

Într-o economie închisă (autarhică) imaginară, 

divizarea PIB în consum, investiŃii şi achiziŃii 

guvernamentale este exhaustivă. Orice produs final 

sau serviciu care nu este cumpărat de firme, populaŃie 

sau de guvern trebuie să fie folosit pentru investiŃii sau 

stocat. 

Să notăm cu P=PIB, C=consum, I=investiŃii şi 

G=achiziŃii guvernamentale. Întrucât într-o economie 

închisă producŃia trebuie consumată, investită sau 

cumpărată de guvern, putem scrie: 

P = C + I + G 

În această economie închisă, economisirea 

(acumularea), adică partea care nu este consumată sau 

cumpărată de guvern, este egală cu investiŃia. Aceasta 

înseamnă că o astfel de economie poate să-şi mărească 

bunăstarea numai prin noi acumulări de capital. Dacă 

notăm economisirea cu S, atunci: 

S = P – C – G. 

Întrucât P = C + I + G, putem scrie că: 

I = P – C – G; 

Deci: S = I. 

b) Economie deschisă 

Întrucât Ńările fac comerŃ între ele, sunt 

economii deschise şi deci o parte din producŃie este 

exportată, iar o parte din venituri este utilizată pentru 

import de produse şi servicii străine. Prin urmare, 

vânzările pot fi realizate din producŃia internă sau din 

import. Exportul majorează PIB-ul, pe când importul 

îl diminuează. Notând cu EX exportul şi cu IM 

importul rezultă că: 

P = C + I + G + EX – IM. 

Un import mai mare decât exportul (IM>EX) 

oferă o resursă în plus pentru consumul populaŃiei, 

investiŃii şi consumul guvernului. Cea mai bună 

utilizare a surplusului ar fi pentru investiŃii. În acest 

caz, I poate fi mai mare decât S (I>S).


2. BalanŃa de plăŃi 

BalanŃa de plăŃi are două componente: contul 

curent şi contul de capital. 

a) Contul curent 

Conform metodologiei FMI, contul curent (CC) 

cuprinde, în primul rând, balanŃa comercială, respectiv 

exportul şi importul de mărfuri şi de servicii. 

În viaŃa reală, foarte rar exportul unei Ńări este 

egal cu importul. Raportul dintre exportul şi importul 

de bunuri şi servicii este cunoscută sub denumirea de 

balanŃă comercială (BC) : 

BC = EX – IM 

Când importul unei Ńări excede exportul spunem 

că acea Ńară are un deficit de balanŃă comercială. O 

Ńară are excedent de balanŃă comercială când exportul 

ei este mai mare decât importul. 

În al doilea rând, contul curent cuprinde balanŃa 

veniturilor (BV – încasări şi plăŃi externe sub formă de 

dividende, dobânzi, salarii, etc.) şi a transferurilor 

unilaterale (BT – transferuri de economii, donaŃii, 

despăgubiri sau reparaŃii). 

Soldul general al acestor balanŃe reprezintă 

soldul contului curent, respectiv: 

CC = (EX + intrări IV + intrări IT) – 

(IM + ieşiri IV + ieşiri IT). 

b) Contul de capital 

Sunt două explicaŃii pentru care contul curent 

este foarte important pentru PIB. Prima constă în 

faptul că schimbările în contul curent pot fi asociate cu 

schimbările în producŃie şi gradul de ocupare a forŃei 

de muncă în Ńara respectivă. A doua constă în faptul că 

un cont curent măsoară dimensiunea şi direcŃia 

împrumutului extern al Ńării. 

Când o Ńară importă mai mult decât exportă, ea 

finanŃează deficitul de cont curent prin împrumuturi

216 


din exterior, acumulând o datorie externă. Similar, 

dacă o Ńară exportă mai mult decât importă, cu 

excedentul creat ea finanŃează deficitul Ńărilor 

importatoare, împrumutându-le. Aceste mişcări de 

capital se înregistrează în balanŃa contului de capital 

(CdC). Un deficit de cont curent (CC) trebuie să aibă 

corespondent o intrare în contul de capital (CdC), iar 

un excedent în contul curent trebuie să aibă 

corespondent o ieşire în contul de capital. 

Bunăstarea externă a unei Ńări excedentare 

creşte, întrucât împrumuturile acordate Ńărilor 

deficitare vor fi rambursate cu o dobândă. Dimpotrivă, 

bunăstarea externă a Ńărilor deficitare scade. Se poate, 

deci, spune că balanŃa de cont curent este egală cu 

schimburile nete de bunăstare externă. 

O Ńară excedentară foloseşte mai puŃin decât 

produce. O Ńară deficitară, dimpotrivă, utilizează mai 

mult decât produce. Excedentele şi deficitele se 

reglează prin împrumuturi externe, care sunt 

identificate drept comerŃ intertemporal. O Ńară 

deficitară care se împrumută importă consum prezent 

şi exportă consum viitor. O Ńară excedentară care 

acordă un împrumut exportă consum prezent şi 

importă consum viitor. 

S = I + CC Aşa cum s-a menŃionat, într-o economie 

închisă investiŃiile trebuie să fie egale cu acumularea. 

Într-o economie deschisă, acumularea şi investiŃiile 

pot să difere. S = P – C – G; BC = EX – IM; atunci, S 

= I + CC. 

Întrucât o parte din economiile unei Ńări pot fi 

împrumutate altei Ńări, care îşi majorează stocul de 

capital, un surplus în contul curent al unei Ńări este 

denumit adeseori ca fiind o investiŃie netă externă. Se 

înŃelege că Ńara care utilizează investiŃia provenită din 

exterior trebuie să aloce o parte din venitul obŃinut 

pentru rambursarea creditului plus dobânda. InvestiŃia 

internă şi investiŃia externă sunt două căi prin care 

Ńara excedentară poate să-şi folosească excedentul din 

contul curent pentru un venit viitor.


Conform aceleiaşi metodologii FMI, în contul 

de capital sunt evidenŃiate mişcările de capital pe 

termen scurt de până la un an (credite, repatrieri de 

active) şi mişcările de capital pe termen mediu şi lung 

(investiŃii directe, investiŃii de portofoliu). 

c) Tabloul general al balanŃei de plăŃi 

Aşa cum s-a văzut, balanŃa plăŃilor externe Ńine 

evidenŃa tuturor plăŃilor şi încasărilor în relaŃiile unei 

Ńări cu străinătatea. Orice tranzacŃie rezultând cu o 

încasare de la străini este înregistrată în balanŃă drept 

încasare şi este înregistrată cu semn pozitiv (+). O 

tranzacŃie rezultând cu o plată către străini este 

înregistrată în balanŃa de plăŃi ca plată, cu semnul 

negativ (–). 

În balanŃa de plăŃi (BP) sunt înregistrate, de 

fapt, două tipuri de tranzacŃii internaŃionale: export şi 

import de bunuri şi servicii, care intră în balanŃa 

contului curent (BCC), vânzări şi cumpărări de active, 

care intră în balanŃa contului de capital (BCdC). Prin 

activ se înŃelege orice formă în care poate fi deŃinută 

avuŃia: bani, acŃiuni, fabrici, pământ, colecŃie de 

timbre etc. Când un american cumpără un castel în 

FranŃa tranzacŃia este înregistrată drept plată în contul 

de capital al balanŃei de plăŃi a SUA şi drept încasare 

în contul de capital al balanŃei de plăŃi a FranŃei. 

Orice tranzacŃie internaŃională intră în balanŃele 

de plăŃi de două ori: odată în calitate de încasare şi 

odată ca plată. Acest principiu al contabilităŃii balanŃei 

de plăŃi se explică prin faptul că tranzacŃia are două 

faŃete. Dacă se cumpără ceva de la un străin, acel lucru 

trebuie plătit într-o formă. La rândul său, străinul 

trebuie să utilizeze încasarea, să o cheltuiască sau să o 

depoziteze. 

BalanŃa de plăŃi trebuie să fie totdeauna 

echilibrată. Un deficit în contul curent trebuie să fie 

acoperit de o intrare în contul de capital, prin obŃinerea 

de împrumut extern sau diminuarea rezervei oficiale 

internaŃionale. Un excedent în contul curent trebuie să 

BP=BCC+ 

BCdC+ BR

218 


aibă corespondent o ieşire din contul de capital, prin 

acordarea de împrumut extern sau majorarea rezervei 

oficiale internaŃionale. 

Tabel XII.1 

Schema de principiu a 

balanŃei plăŃilor externe 

Încasări PlăŃi 

BalanŃa contului curent 

(BCC) 

Export 

X 

Import 

X 

Sold + – 

BalanŃa contului de capital 

(BCdC) 

Vânzări active 

X 

Cumpărări active 

X 

Sold + – 

BalanŃa rezervelor oficiale + – 

internaŃionale (BR) 

Total general = = 

În unele Ńări, în balanŃa de plăŃi externe se 

evidenŃiază separat balanŃa rezervelor oficiale 

internaŃionale ale Ńării (BR), în care se înregistrează 

rezerva valutară şi rezerva de aur. Când un deficit în 

BCC nu poate fi acoperit integral prin excedent în 

BCdC, diferenŃa se acoperă din BR, care, în acest fel, 

se diminuează. Invers, când un excedent în BCC nu 

este plasat integral în străinătate prin BCdC se 

majorează corespunzător rezerva oficială a Ńării. 

Ca sinteză a relaŃiilor economice ale Ńărilor cu 

străinătatea, balanŃa plăŃilor externe ilustrează “starea 

de sănătate” a fiecărei Ńări. Pe baza ei pot fi calculaŃi 

o serie de indicatori.


Tabel XII.2 

Indicatorii stării de sănătate a economiei 

în relaŃiile economice internaŃionale 

Indicator Mod de calcul SemnificaŃie Nivel optim 

Gradul de 

Punerea în valoare Cât mai ridicat, în 

deschidere a Export 

a avantajului funcŃie de 

economiei 

PIB 

comparativ şi dimensiunea Ńării, 

spre exterior 

competitiv între 20% şi 50% 

Grad de 

acoperire a 

importului 

prin export 

Datoria 

externă 

(oficială) 

Serviciul 

datorie 

externe 

Nivelul 

rezervei 

oficiale 

Export 

Import 

Totalul 

importurilor 

contractate sau 

garantate de stat 

atât de la alte Ńări 

şi organizaŃii 

financiare, cât şi 

pe piaŃa privată de 

capital 

Ratele scadente şi 

dobânzile de plătit 

în cursul unui an 

Stocul de valute 

liber convertibile 

şi de aur deŃinute 

de banca centrală 

Capacitatea Ńării 

de a produce 

mărfuri şi servicii 

competitive pe 

plan internaŃional 

Cu cât este mai 

mare cu atât este 

mai redusă 

capacitatea Ńării de 

a produce mărfuri 

şi servicii 

competitive 

Solvabilitatea Ńării 

de a-şi onora 

datoriile la 

scadenŃă 

BogăŃia şi puterea 

Ńării, fără a 

reprezenta un scop 

în sine 

Cât mai aproape 

de 100%, dar nu 

prin reducerea 

importului 

Mai mică decât 

volumul 

exportului la 

nivelul anual al 

exportului 

ObligaŃiile de plată 

raportate la export 

să nu depăşească 

20%. Dacă se 

ajunge la 25%, 

Ńara poate intra în 

încetare de plăŃi 

Să acopere 

importurile pe o 

perioadă de cel 

puŃin 5-6 luni 

Diagnosticul stării de sănătate a unei economii 

nu poate fi stabilit pe baza unuia sau unora din 

indicatorii menŃionaŃi, ci prin analiza lor combinată. 

De pildă, o economie poate fi considerată “sănătoasă”, 

deşi are un grad de acoperire a importurilor prin

220 


exporturi de numai 70%, dacă are intrări substanŃiale 

în BCdC din dividende ale companiilor naŃionale 

realizate din investiŃii în străinătate. Tot astfel, o 

economie cu o datorie externă mai mare decât exportul 

anual poate fi apreciată ca sănătoasă dacă are o rezervă 

oficială care acoperă importul pe un an întreg. 






InflaŃie 

Şomaj 

Bani 

Dobândă 

Economisire 

PIB 

Venit naŃional 

Consum 

InvestiŃii 

Acumulare 

AchiziŃii guvernamentale 

Economie închisă 

Economie deschisă 

BalanŃa de plăŃi 

Cont curent 

BalanŃa comercială 

BalanŃa veniturilor 

BalanŃa transferurilor 

Excedent 

Deficit 

Împrumuturi externe 

ComerŃ intertemporal 

InvestiŃii externe 

Cont de capital 

Grad de deschidere spre 

exterior 

Grad de acoperire a 

importului prin export 

Datorie externă 

Serviciul datoriei externe 

Nivelul rezervei oficiale 

“Sănătate” economică 

Încasări 

PlăŃi 

BalanŃa rezervelor 

internaŃionale oficiale 


1. Consumul este 100, investiŃiile 40, achiziŃiile 

guvernului 30, exportul 50, importul 60. Care este 

PIB-ul? 

2. PIB-ul este 100, consumul 50, achiziŃia 

guvernamentală 20, exportul 10, importul 15. 

Care este volumul investiŃiei? Care ar fi fost dacă 

importul era de 10? ExplicaŃi diferenŃa.


3. Exportul este 50, importul este 60, investiŃiile 

sunt 30, achiziŃia guvernamentală 20, iar PIB-ul 

total 100. Cât consumă Ńara respectivă? Dar 

dacă importul ar fi fost de 40? ExplicaŃi 

diferenŃa. 

4. Exportul este 100, iar importul este de 110. Care 

este soldul contului de capital? 

5. În exemplul de mai sus, dacă Ńara nu poate obŃine 

decât 50% din împrumutul necesar, la ce nivel se 

vor situa rezervele oficiale iniŃiale de 20? 

Teste grilă 

1. Într-o economie autarhică: 

a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale + 

investiŃii; 

b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale + 

investiŃii + exportul net; 

c) investiŃii = economii; 

d) investiŃii > economii; 

e) investiŃii < economii. 

2. Într-o economie deschisă: 

a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale + 

investiŃii; 

b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale + 

investiŃii + exportul net; 

c) o Ńară poate să investească mai mult decât 

economiseşte; 

d) o Ńară nu poate să investească mai mult decât 

economiseşte; 

e) o Ńară poate să investească atât cât economiseşte.

222 


3. BalanŃa contului curent cuprinde: 

a) împrumuturile de la FMI; 

b) restituirile de împrumuturi primite de la FMI; 

c) exportul şi importul de mărfuri; 

d) sosirile de turişti străini şi plecările de turişti 

proprii în străinătate; 

e) schimbările în rezerva valutară şi de aur a Ńării. 

4. Când o Ńară are excedent în balanŃa comercială: 

a) EX = IM; 

b) EX < IM; 

c) EX > IM; 

d) IM > EX; 

e) IM = EX. 

5. În Ńara X, PIB (P) = 100; C = 65; I = 25; G = 15. 

Care este soldul contului curent: 

a) 0; 

b) – 5; 

c) – 10; 

d) – 15; 

e) – 20. 

6. Cum poate fi echilibrată balanŃa de plăŃi, în 

condiŃiile unui deficit în contul curent: 

a) intrare de capital; 

b) ieşire de capital; 

c) majorarea rezervelor; 

d) diminuarea rezervelor; 

e) emisiune monetară. 

7. Care dintre produse intră în calculul PIB: 

a) cerneala cumpărată de tipografie; 

b) cerneala cumpărată de student; 

c) hârtia cumpărată de tipografie; 

d) făina cumpărată de brutărie; 

e) minereul de fier cumpărat de oŃelărie.


8. Gradul de deschidere a economiei spre exterior 

se determină prin raportul: 

a) export / PIB; 

b) PIB / Export; 

c) economii / investiŃii; 

d) export / import; 

e) import / export. 

9. În cadrul contului curent nu sunt incluse: 

a) transferurile de economii; 

b) importul şi exportul de mărfuri; 

c) plăŃile externe sub formă de dividende; 

d) împrumuturile externe; 

e) despăgubirile în urma naŃionalizării investiŃiilor 

străine. 

10. Serviciul datoriei externe este: 

a) export / PIB; 

b) export / import; 

c) rate scadente + dobânzi; 

d) export – import; 

e) datorie / export.

224 

Constantin Fota – Economie InternaŃională 

CAPITOLUL XIII. 

CURSUL DE SCHIMB 

Fiecare Ńară emite o monedă în care îşi exprimă 

preŃurile interne şi în care se fac schimburile şi plăŃile 

interne, cum ar fi: în SUA – dolarul american ($), în 

Anglia – lira sterlină (£), în Japonia – yenul (¥). 

Începând cu 1 ianuarie 2002, Ńările membre ale UE au 

o monedă – euro (€). Pentru cetăŃenii fiecărei Ńări banii 

propriei Ńări sunt monedă naŃională, iar banii străini 

sunt valute. 

1. EsenŃa cursului de schimb 

PreŃ relativ 

al banilor 

Apreciere - 

depreciere 

În comerŃul internaŃional, pentru a compara 

preŃurile produselor fabricate în diferite Ńări, pentru a 

le schimba şi, inevitabil, pentru a le plăti, se apelează 

la cursul de schimb. Este simplu de comparat două 

preŃuri interne, de exemplu în SUA 10.000 $ pentru un 

tip de automobil cu 25.000 $ pentru alt tip. Cum 

putem, însă, compara aceste două preŃuri cu preŃul de 

2.000.000 yeni la un automobil în Japonia? Pentru a 

face această comparaŃie trebuie să ştim preŃul relativ al 

dolarului şi yenului (de exemplu, 115 yeni pentru 1 

dolar). 

Dacă ştim cursul de schimb dintre două valute, 

putem transforma preŃurile interne ale mărfurilor unei

Cursul de schimb 225 

Ńări în moneda altei Ńări. De pildă, câŃi dolari costă un 

pulover englezesc al cărui preŃ pe piaŃa Angliei este de 

50 lire sterline. Dacă cursul $/£ este de 1,50 $ = 1£, 

atunci preŃul în $ al puloverului va fi 1,50 x 50 = 75 $. 

Dacă $ se apreciază la 1,25$ = 1£, preŃul va fi de 

numai 1,25 x 50 = 62,50 $. Dimpotrivă, deprecierea $ 

la 1,75$ = 1£, va duce la creşterea preŃului în $ al 

puloverului, respectiv 1,75 x 50 = 87,50 $. 

Ca preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda 

altei Ńări, cursul de schimb se comportă ca şi preŃul 

oricărei mărfi, depinde de raportul cerere-ofertă pentru 

moneda respectivă şi de previziunile privind evoluŃia 

viitoare a cursului. O depreciere a monedei naŃionale a 

unei Ńări faŃă de valutele străine face pentru partenerii 

externi importul din Ńara respectivă mai ieftin, iar 

exportul în Ńara respectivă mai scump, cu alte cuvinte 

stimulează exportul Ńării respective şi descurajează 

importul său. Efectul aprecierii este invers: 

descurajează exportul Ńării respective şi stimulează 

importul său. 

Tabel XIII.1 

Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei perechi 

de jeans americani faŃă de un pulover englezesc 


($/£) 1,25 1,50 

PreŃ relativ 

Jeans / pulover 1,39 1,67 

depreciere $ 

1,75 

apreciere $ 

1,95 

Calculul de mai sus a fost făcut în ipoteza că 

preŃurile sunt de 45 dolari / jeans în SUA şi 50 lire 

sterline / pulover în Anglia şi rămân neschimbate. În 

situaŃia respectivă (curs 1,25$ = 1£), cu 1,39 jeans 

americani se putea cumpăra un pulover englezesc. 

Dacă $ se depreciază la 1,75$ = 1£, se poate cumpăra 

un pulover cu 1,95 jeans.

226 


2. Teorii privind cursul de schimb 

Legea “un preŃ” 

TPPC 

a) Paritatea puterii de cumpărare şi cursul de 

schimb 

Dacă costul transportului mărfurilor între două 

Ńări este nesemnificativ şi comerŃul dintre ele este 

liber, ne putem aştepta ca preŃurile interne la acelaşi 

produs în ambele Ńări să fie acelaşi. De pildă, preŃul 

unei mingi de tenis ar trebui să fie acelaşi în SUA şi 

Canada. 

De ce ar trebui să fie aşa? Presupunem că 

preŃul mingii de tenis ar fi mai mic în Canada decât în 

SUA. În acest caz, comercianŃii ar cumpăra mingi din 

Canada şi le-ar vinde în SUA, evident cu un câştig. 

Acest import ar avea ca efect scăderea ofertei pe piaŃa 

internă a Canadei şi creşterea preŃurilor. Dimpotrivă, 

oferta pe piaŃa SUA ar creşte şi preŃurile ar scădea. 

Procesul va continua până în momentul când preŃurile 

din cele două Ńări se vor egaliza. Pentru produsele cu 

un cost scăzut al transportului, preŃurile ar trebui să fie 

aceleaşi (legea “un preŃ”). 

Dacă legea “un preŃ” ar fi valabilă pentru toate 

produsele şi dacă toate Ńările ar consuma acelaşi “coş” 

de produse, cursul de schimb dintre monedele celor 

două Ńări ar putea fi simplu determinat prin raportarea 

nivelului preŃurilor relative din cele două Ńări. 

Presupunând că preŃul unui “coş” este în SUA de 10$, 

iar în Canada de 12 dolari canadieni (DCan), cursul de 

schimb va fi de 1$ = 1,20 DCan. Dacă cursul ar fi de 

1 $ = 1 DCan, comercianŃii ar fi stimulaŃi să cumpere 

produse în SUA şi să le vândă în Canada. Aceasta ar 

conduce la cerere de $ şi, în consecinŃă, ar creşte 

preŃul în DCan pentru 1$, până în momentul în care 

cursul va deveni 1$ pentru 1,20 DCan. 

Teoria potrivit căreia cursurile de schimb se 

ajustează astfel încât preŃul produselor similare să fie 

acelaşi în diferite Ńări este cunoscută ca teoria parităŃii 

puterii de cumpărare (TPPC). Conform acestei teorii,


simplificând, dacă un kilogram de sare costă în FranŃa 

5 franci francezi, iar în SUA 1$, atunci cursul de 

schimb de echilibru trebuie să fie 5 franci francezi 

pentru 1$. 

În practică, transportul a numeroase produse 

costă foarte mult, iar schimburile dintre state nu sunt 

decât în anumite cazuri complet libere. În plus, Ńările 

nu au exact aceleaşi produse pentru consum în “coş”, 

astfel că nu ne putem aştepta ca nivelele agregate de 

preŃuri să urmeze legea “un preŃ”. Ca atare, legea “un 

preŃ” nu are întotdeauna relevanŃă. 

Cu toate acestea, o rată mai ridicată a inflaŃiei 

într-o Ńară în raport cu alta exercită presiune, cel puŃin 

pe termen scurt, asupra raportului de schimb între cele 

două Ńări şi există o tendinŃă generală de depreciere a 

monedelor cu rată relativ mai ridicată a inflaŃiei. 

Graficul IX.1 arată efectul creşterii preŃurilor 

relative în SUA faŃă de Anglia. PreŃurile mai ridicate 

în SUA fac importurile din Anglia mai avantajoase. 

Americanii vor cumpăra mai multe £ pentru a cumpăra 

marfa din Anglia. Cererea (C) pentru £ trece de la C la 

C 1 . În acelaşi timp, englezii vor constata că mărfurile 

americane sunt mai scumpe şi îşi reduc cererea de 

import din SUA. Astfel, oferta (O) de £ se mută de la 

O la O 1 . Ca rezultat, preŃul în $ al £ creşte (£ se 

apreciază şi $ se depreciază).

228 


Grafic XIII.1 

Cursul de schimb în relaŃie cu 

schimbările în preŃurile relative 

PreŃul lirei sterline 

$/£ 

C 1 

C 

2,25 

• 

1,89 

• 

O 1 

O 

O 

Z 

Cantitatea de £ 

Consum viitor 

b) Rata dobânzii şi cursul de schimb 

Oamenii îşi investesc economiile în diferite 

forme: depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni, clădiri, 

vinuri rare, bijuterii, tablouri etc. RenunŃând la un 

consum prezent, scopul economisirii constă în 

obŃinerea unui consum viitor mai mare, adică o 

creştere cu un anumit procent a valorii după o anumită 

perioadă de timp. De exemplu, se cumpără la 

începutul anului 200X o acŃiune cu 100 $, care va 

aduce un dividend de 1 $ la începutul anului 200Y. 

Dacă preŃul acŃiunii până la finele anului 200Y creşte 

cu 9 $, la 109 $, investitorul are un câştig de 10%, 

respectiv încasează 1 $ dividend plus 9 $ dacă vinde 

acŃiunea, deci în total 110 $ faŃă de 100 $ investiŃi.


Înainte de a investi banii, deŃinătorul îşi face un Câştig real, 

calcul privind câştigul pe care îl poate realiza până la câştig prognozat 

finele perioadei. Acesta este câştigul prognozat. Este, 

însă, dificil de prevăzut cu exactitate ce se va întâmpla 

în realitate. Câştigul rezultat la finele perioadei poartă 

denumirea de câştig real. 

În aprecierea câştigului, un termen de bază de Rata dobânzii 

comparaŃie este rata dobânzii. Banii investiŃi într-o 

acŃiune, de exemplu, ar trebui să aducă un câştig mai 

mare decât dobânda acordată de o bancă, altfel nu 

merită făcută o astfel de investiŃie, care oricum este 

mai riscantă. 

Un exemplu simplu va arăta care este relaŃia Randamentul 

dintre dobândă, curs de schimb şi randamentul capitalului 

capitalului investit. Să presupunem că dobânda în 

SUA la $ este de 10%, iar în Anglia la £ 5%. Aceasta 

înseamnă că pentru un depozit de 1 $ banca americană 

plăteşte la finele anului 1,10 $, iar pentru un depozit de 

1 £ banca engleză plăteşte 1,05 £. Pentru a vedea care 

din aceste depozite oferă cel mai mare câştig, trebuie 

răspuns la întrebarea: dacă se schimbă $ şi se 

constituie un depozit în £ în Anglia, câŃi $ se vor 

obŃine după un an? Calculul se face în trei etape. Etapa 

I: presupunând că în prezent cursul este de 1,350$ / 1£, 

preŃul în $ al unui depozit de 1 £ este de 1,350 $. Etapa 

II: ştiind că dobânda la £ este de 5%, la finele anului 

un depozit de 1 £ va fi de 1,05 £. Etapa III: este mai 

greu de realizat, presupunând ca $ se va deprecia faŃă 

de £ ajungând la finele anului la 1,380 $ / 1 £, valoarea 

în $ a depozitului în £ va fi după un an de 1,380 $ / £ x 

1,05 £ = 1,399 $. 

Ştiind preŃul în $ al unui depozit în £ (1,350) şi 

prevăzând valoarea lui la finele anului la 1,399, se 

poate calcula câştigul prognozat în $ al unui depozit 

în £, respectiv 1,399 – 1,350 divizat la 0,350, egal cu 

0,14, respectiv 14%. Deşi rata dobânzii la $ este de 

10%, este, totuşi, mai avantajos să se investească $ în 

depozit în £ în Anglia (deşi rata dobânzii la £ este de 

numai 5%), întrucât $ s-a depreciat faŃă de £ cu mai

230 


mult decât diferenŃa de dobândă. 

În cazul în care câştigul (rata de revenire sau 

randamentul) la depozite în £ depăşeşte pe cel de la 

depozite în $, $ se va deprecia în viitorul imediat 

apropriat faŃă de £. Celelalte elemente rămânând 

neschimbate, o depreciere din prezent a $ va reduce 

câştigul aşteptat la depozite în £, prin reducerea ratei 

de depreciere a $ faŃă de £ aşteptată în viitor. 

Grafic XIII.2 

Efectul schimbării dobânzii la $ 


C $ / D M 

Depozit în $ 

Depozit in £ 

1 

C 1 $/£ $ / DM 

1 1’ 

C 2 $ $/£ / DM 

1 

R $ 

2 

R $ 

2 

Depozit DM 

Randament (în $) 

O creştere a ratei dobânzii la depozitele în $ are 

ca rezultat o apreciere a $ faŃă de £ de la C 1 $/£ la C 2 $/£ 

(de la punctul 1 la punctul 2). Dimpotrivă, o creştere a 

ratei dobânzii la depozitele în £ produce o depreciere a 

cursului $ faŃă de £. Deasemenea, cursul de schimb 

actual este modificat de schimbările prevăzute în 

nivelul lui. Dacă, de exemplu, se prevede o creştere a 

cursului $/£, cursul actual $/£ creşte dacă ratele 

dobânzilor rămân neschimbate.


3. Politica macroeconomică 

şi cursul de schimb 

a) Banii, dobânda şi cursul de schimb 

Banii sunt deŃinuŃi pentru că oferă lichiditate. 

Dar cererea de bani nu este, de fapt, o cerere pentru un 

anumit număr de unităŃi monetare, ci o cerere pentru 

un anumit volum de putere de cumpărare. 

În sens negativ, cererea de bani depinde de 

costul oportun de a deŃine bani (măsurat de rata 

dobânzii interne), iar, în sens pozitiv, de volumul 

tranzacŃiilor în economie (măsurat prin produsul intern 

brut real). 

PiaŃa monetară este în echilibru atunci când Politică 

oferta de bani egalează cererea de bani. La un nivel monetară 

dat de preŃuri şi de producŃie, o creştere a ofertei de 

bani diminuează dobânzile şi o scădere a ofertei de 

bani duce la creşterea dobânzilor. O creştere a 

producŃiei duce la creşterea dobânzilor, iar o scădere a 

producŃiei are efect invers. Prin urmare, rata dobânzii 

se află în raport direct proporŃional cu producŃia şi 

invers proporŃional cu oferta de bani. 

Conducând la scăderea ratei dobânzii interne, o 

creştere a ofertei de bani are ca rezultat o depreciere a 

monedei naŃionale, chiar dacă prognozele privind 

cursul viitor de schimb nu se modifică. Similar, o 

scădere a ofertei de bani conduce la aprecierea 

monedei naŃionale faŃă de valutele străine. 

Presupunem că nivelul de preŃ dat pe termen Efectul 

Scurt constituie o bună aproximare a realităŃii în Ńările Fischer 

în care inflaŃia este moderată, dar este o apreciere 

eronată pe termen lung. Schimbările permanente în 

oferta de bani împing în mod proporŃional în aceeaşi 

direcŃie nivelul de preŃuri de echilibru pe termen lung, 

dar nu influenŃează valoarea pe termen lung a 

producŃiei, dobânda sau oricare preŃ relativ. Un preŃ 

bănesc important a cărui valoare pe termen lung creşte 

proporŃional cu creşterea permanentă a ofertei de bani

232 


este cursul de schimb, adică preŃul în monedă 

naŃională a unei valute străine (efectul Fischer). 

O creştere a ofertei de bani poate să conducă la 

o creştere mai mare a ratei de schimb pe termen scurt 

comparativ cu creşterea pe termen lung. Dacă 

producŃia rămâne neschimbată, de exemplu, o creştere 

permanentă a ofertei de bani cauzează o depreciere 

mai mare decât proporŃională a monedei, urmată de o 

apreciere în nivelul ei pe termen lung. Explozia pe 

termen scurt a cursului de schimb, arătând volatilitatea 

cursului, este un rezultat direct al lipsei de ajustare a 

preŃurilor pe termen scurt şi a unei dobânzi 

necorespunzătoare. 

b) ProducŃia, exportul şi cursul de schimb 

Cerere şi ofertă Cererea agregată pentru producŃie într-o 

agregate economie deschisă constă în cele patru componente 

ale PIB: cererea de consum, cererea de investiŃii, 

cererea guvernamentală şi contul curent (cererea de 

export net). Un element important în contul curent este 

cursul de schimb real, respectiv raportul dintre nivelul 

preŃurilor externe (măsurat în moneda internă) şi 

nivelul preŃurilor interne. 

Pe termen scurt, producŃia este determinată de 

egalitatea cererii agregate şi ofertei agregate. Când 

cererea agregată este mai mare decât producŃia, 

firmele majorează producŃia pentru a nu-şi epuiza 

stocurile. Când cererea agregată este mai mică decât 

output-ul, firmele reduc producŃia pentru a evita 

acumularea de stocuri nedorite. 

Echilibrul pe termen scurt al economiei are loc 

la cursul de schimb şi nivelul de producŃie la care – la 

nivelul de preŃ dat, la cursul de schimb prognozat dat 

şi la condiŃiile economice date – cererea agregată este 

egală cu oferta agregată. 

Politică 

O creştere temporară a ofertei de bani, care să 

fiscală nu afecteze cursul de schimb prognozat pe termen 

lung, produce deprecierea monedei naŃionale şi 

creşterea producŃiei. Expansiunea fiscală temporară


(creşterea cererii guvernamentale, reduceri de impozite 

sau o combinaŃie dintre cele două) duce, deasemenea, 

la creşterea producŃiei, dar are ca urmare deprecierea 

monedei naŃionale. Politica monetară şi politica fiscală 

pot fi folosite de către bănci şi guverne pentru a 

diminua efectele perturbaŃiilor în producŃie şi în 

ocuparea forŃei de muncă. 

Creşterile permanente în oferta de bani creează 

o mişcare mai accentuată a cursului de schimb şi are 

efecte pe termen scurt mai mari asupra producŃiei 

decât creşterile tranzitorii. Pe termen lung, producŃia 

revine la nivelul iniŃial şi preŃurile cresc în aceeaşi 

proporŃie cu oferta de bani. 

Expansiunea fiscală permanentă produce o mai 

accentuată apreciere a valutei decât o expansiune 

temporară egală. Dacă economia intră într-un echilibru 

de durată, aprecierea suplimentară face produsele 

interne atât de scumpe încât cererea de export net 

anulează efectele politicii asupra producŃiei şi ocupării 

forŃei de muncă. 

Devalorizarea duce la stimularea exportului şi 

constrângerea importului. Aceste fenomene, pot, însă, 

să nu aibă loc imediat după devalorizare, întrucât în 

acea perioadă se derulează contractele încheiate 

anterior. Dimpotrivă, pot avea loc fenomene inverse 

celor scontate. Numai după ce noile contracte 

încheiate posterior devalorizării încep să fie derulate 

apare fenomenul creşterii exporturilor şi fenomenul 

constrângerii importurilor. În perioada derulării 

acestor noi contracte se produce, însă, şi fenomenul de 

ajustare a preŃurilor şi efectele devalorizării nu se mai 

resimt. Devalorizări limitate şi repetate, împreună cu 

creşteri de preŃuri interne, pot să ducă la reducerea 

efectelor schimbării cursului de schimb nominal 

asupra cursului de schimb real. 

Devalorizare şi 

revalorizare

234 


Grafic XIII.3 

InfluenŃa politicilor macroeconomice 

asupra contului curent 

Curs C 

A 

D 

2 • 

X 

C 1 

• 1 

X 

D 

• 4 

3 

• 

A 

O 

P i 

ProducŃie P 

AA: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa monetară 

internă este în echilibru cu piaŃa valutară externă; 

DD: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa 

produsului este în echilibru. 

De-a lungul curbei XX contul curent (CC) este 

constant la nivelul CC = X. Expansiunea monetară 

mişcă economia în punctul 2 şi duce la creşterea 

soldului contului curent. Expansiunea fiscală 

temporară mută economia în punctul 3, în timp ce 

expansiunea fiscală permanentă în punctul 4, în 

ambele cazuri soldul contului curent scăzând.


4. IntervenŃia valutară şi cursurile de schimb 

Există o directă legătură între oferta de bani şi 

intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară. 

Tabel XIII.2 

BilanŃul Băncii Centrale 

ACTIVE 

Active străine 1000 

Active interne 1500 

PASIVE 

Depozite deŃinute de 500 

bănci comerciale 

Bani în circulaŃie 2000 

Când o bancă centrală cumpără active străine, Ofertă de bani 

oferta internă de bani creşte automat. Similar, când 

vinde active străine, oferta de bani scade. BilanŃul 

băncii centrale arată cum o intervenŃie pe piaŃa 

valutară afectează oferta de bani, întrucât pasivele 

băncii cresc sau scad atunci când activele ei cresc sau 

scad constituie baza procesului de ofertă de bani la 

intern. 

O bancă centrală poate să practice un curs de Curs fix 

schimb fix al monedei naŃionale faŃă de valutele 

străine dacă doreşte să facă schimb nelimitat de 

monedă naŃională contra valută străină la acel curs. 

Pentru a menŃine cursul de schimb fix, banca centrală 

trebuie să intervină pe piaŃa valutară ori de câte ori 

este necesar pentru a preveni pericolul unei cereri sau 

unei oferte excesive de active valutare interne. În fapt, 

prin aceasta banca centrală ajustează activele străine 

şi, astfel, oferta internă de bani, pentru a se asigura că 

piaŃa activelor este totdeauna în echilibru în cadrul 

cursurilor de schimb fixe. 

Un angajament de a practica un curs de schimb 

fix obligă banca centrală să-şi sacrifice posibilitatea de 

a folosi politica sa monetară pentru scopuri de 

stabilizare. O cumpărare de active interne cauzează o 

scădere egală în rezervele ei oficiale internaŃionale, 

oferta de bani şi producŃia rămânând neschimbate.

236 


În mod similar, o vânzare de active interne de către 

bancă cauzează o creştere corespunzătoare a 

rezervelor, dar nu are alte efecte. 

Curs flotant 

Politica fiscală, spre deosebire de politica 

monetară, are un efect mai puternic asupra producŃiei 

în cadrul cursurilor de schimb fixe decât în cadrul 

unor cursuri flotante. În cadrul unor cursuri de schimb 

fixe, expansiunea fiscală nu produce, pe termen scurt, 

o apreciere care să “aglomereze” cererea agregată. 

Dimpotrivă, forŃează banca centrală să cumpere active 

străine şi la o expansiune a ofertei de bani. 

Deasemenea, deprecierea determină creşterea cererii 

agregate şi a ofertei de bani pe termen scurt. 

Aprecierea are efecte contrare. Pe termen lung, 

expansiunea fiscală produce o apreciere reală, o 

creştere a ofertei de bani şi în nivelul preŃurilor, în 

timp ce deprecierea cauzează o creştere a ofertei de 

bani şi a preŃurilor proporŃională cu schimbarea 

cursului de schimb. 

Criza balanŃei O criză a balanŃei de plăŃi apare atunci când 

de plăŃi participanŃii pe piaŃa valutară prevăd că banca 

centrală va schimba cursul actual al monedei 

naŃionale. Dacă piaŃa impune să fie efectuată o 

devalorizare, de exemplu, dobânzile interne cresc 

peste nivelul dobânzilor internaŃionale, iar rezervele 

valutare scad dramatic ca urmare a fugii capitalului în 

exterior. 

Flotare 

“condusă” 

Asimetrie 

Un sistem de flotare “condusă” permite băncii 

centrale să controleze, într-o anumită măsură, oferta 

internă de bani, dar cu preŃul unei şi mai mari 

instabilităŃi a cursului de schimb. Dacă obligaŃiunile 

guvernamentale nu sunt perfect substituibile, banca 

centrală poate să controleze atât oferta de bani, cât şi 

cursul de schimb prin intervenŃie sterilizantă pe piaŃa 

valutară. Dar analizele empirice oferă un suport limitat 

pentru intervenŃiile valutare sterilizante. 

Un sistem de cursuri fixe, în care Ńările să fixeze 

preŃul valutelor lor faŃă de o valută de rezervă, implică 

o serioasă asimetrie. łara valutei de rezervă, care nu


trebuie să-şi stabilească un curs de schimb, poate să 

influenŃeze activitatea economică atât la intern, cât şi 

în exterior prin politica sa monetară. În contrast, toate 

celelalte Ńări sunt incapabile să influenŃeze producŃia 

lor sau producŃia externă prin politica monetară. 

Această asimetrie reflectă faptul că centrul valutei de 

rezervă nu are nici o responsabilitate cu privire la 

finanŃarea balanŃei de plăŃi a altor Ńări. 


Monedă 

Valută 


Apreciere 

Depreciere 

Legea “un preŃ” 

Coş produse 

TPPC 

Câştig prognozat 

Câştig real 

Randamentul capitalului 

Cerere agregată 

Ofertă agregată 

Echilibru monetar 

Efectul Ficher 

Curs de schimb real 

Curs de schimb nominal 

Politică monetară 

Politică fiscală 

Ajustare preŃuri 

Expansiune monetară 

Expansiune fiscală 

IntervenŃii valutare 

Curs fix 

Curs flotant 

Criză balanŃă de plăŃi 

Curs condus 

Asimetrie 


1. La München un crenvurşti costă 2 €, iar un hot 

dog la Boston 1 $. La un curs de schimb 1,20 $ = 

1 €, care este preŃul crenvurştului în hot dogs? 

Care va fi preŃul relativ dacă $ se apreciază la 1,1 

$ = 1 €? Comparând cu situaŃia iniŃială, hot dogul 

a devenit mai scump sau mai ieftin faŃă de 

crenvurşti? 

2. Un dolar costă 1,5£, iar cu acelaşi dolar se pot 

cumpăra 1,4 franci elveŃieni (Sfr). Care este 

cursul £ /Sfr?

238 


3. Presupunem că are loc o creştere a ofertei de 

bani. Care sunt efectele imediate şi de durată 

asupra: cursului de schimb, ratei dobânzii, 

preŃurilor şi soldului contului curent? 

4. ExplicaŃi efectele aprecierii şi deprecierii valutare 

asupra exportului şi importului. 

5. Presupunem că rata inflaŃiei în Brazilia este de 

100% pe an, iar în Anglia de 5%. Corespunzător 

teoriei TPPC, care va fi după un an influenŃa 

diferenŃei de inflaŃie asupra cursului de schimb al 

£ faŃă de cruzeiro ? 

Teste grilă 

1. Cursul de schimb este: 

a) raportul dintre preŃurile de export şi import; 

b) raportul dintre export şi import; 

c) preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda altei 

Ńări; 

d) raportul dintre export şi PIB; 

e) raportul dintre import şi PIB. 

2. Teoria parităŃii puterii de cumpărare (TPPC) 

exprimă: 

a) raportul dintre preŃurile de export şi preŃurile de 

import; 

b) raportul dintre export şi import; 

c) raportul dintre export şi PIB; 

d) raportul dintre import şi PIB; 

e) raportul dintre preŃurile aceluiaşi coş de produse 

de referinŃă în $ pe piaŃa internă a SUA şi în DM 

pe piaŃa internă a Germaniei.


3. Cursul de schimb real este: 

a) cursul practicat de bănci; 

b) cursul nominal corectat cu diferenŃele de dobândă; 

c) cursul practicat la Londra; 

d) cursul practicat la New York; 

e) cursul nominal corectat cu diferenŃele de inflaŃie. 

4. Devalorizarea monedei naŃionale are ca rezultat: 

a) stimularea exportului şi importului; 

b) stimularea exportului; 

c) stimularea importului; 

d) descurajarea importului; 

e) nu are efecte asupra importului şi exportului. 

5. Cum procedează o bancă centrală pentru a 

stimula exportul: 

a) majorează nivelul dobânzii, reducând oferta de 

bani pe piaŃă; 

b) reduce nivelul dobânzii, crescând oferta de bani pe 

piaŃă; 

c) cumpără valută pe piaŃa valutară; 

d) vinde valută pe piaŃa valutară; 

e) introduce restricŃii valutare. 

6. Ce efect are o creştere a dobânzii la depozitele în 

dolari ($) asupra cursului $ faŃă de euro (€): 

a) $ se depreciază faŃă de €; 

b) $ se apreciază faŃă de €; 

c) cursul rămâne neschimbat; 

d) se apreciază atât $, cât şi €; 

e) se depreciază atât $, cât şi €.

240 


7. Care sunt efectele aprecierii monedei naŃionale 

în raport cu valutele străine: 

a) reducerea producŃiei interne; 

b) diminuarea importului Ńării; 

c) reducerea exportului Ńării; 

d) creşterea inflaŃiei şi şomajului în Ńările partenere 

importatoare; 

e) majorarea excedentului balanŃei contului curent al 

Ńării. 

8. De ce depinde cursul dintre două valute: 

a) de rata dobânzii la depozitele în cele două valute; 

b) de prognozele privind evoluŃiile viitoare a 

cursurilor celor două valute; 

c) de evoluŃia din ultimii ani a cursului dintre cele 

două valute; 

d) de indicele de creştere a PIB pe plan mondial; 

e) de volumul comerŃului internaŃional. 

9. Cursul leva faŃă de € este de 1 la 1. Cursul leu 

faŃă de € este de 40000 lei = 1 €. Care este cursul 

leului faŃă de leva: 

a) 15000; 

b) 17500; 

c) 30000; 

d) 32500; 

e) 40000. 

10. Scăderea ofertei de bani are drept efecte: 

a) stimularea exportului; 

b) aprecierea monedei naŃionale; 

c) descurajarea importului; 

d) scăderea ratei dobânzii interne; 

e) crearea de şomaj în Ńările partenere importatoare.

PiaŃa valutară 241 

CAPITOLUL XIV. 

SCHIMBUL DE BANI ŞI 

PIAłA VALUTARĂ 

Schimbul de bani reprezintă o latură esenŃială a 

comerŃului internaŃional. Atunci când importul trebuie 

plătit în valuta furnizorului sau când exportatorii 

doresc să primească contravaloarea în monedă proprie 

trebuie efectuat schimbul de bani, iar pieŃele valutare 

oferă un serviciu absolut necesar pentru a face posibile 

aceste operaŃiuni. 

Schimbul valutar nu are un loc specific de 

desfăşurare, ca bursele de mărfuri sau de acŃiuni din 

New York, Londra sau Paris. În practică, piaŃa valutară 

reprezintă o reŃea imensă de legături electronice între 

dealerii din diferite bănci ale lumii, între 

departamentele valutare ale acestor bănci. 

Există, totuşi, pieŃe valutare importante în mai 

multe centre ale lumii, cum sunt New York, Zürich, 

Paris, Tokyo, Hong Kong, Singapore, Brahain, însă 

Londra ocupă primul loc. Aprecieri cu totul generale 

indică faptul că la Londra volumul de schimburi 

valutare se ridică zilnic la zeci de miliarde de dolari. 

Londra ocupă un rol central din mai multe 

considerente: de ordin geografic, istoric şi economic. 

Din punct de vedere geografic, Londra are o poziŃie 

avantajoasă. Activitatea la Londra începe la orele 8.00, 

ceea ce coincide cu perioada de încheiere a 

ReŃea 

electronică

242 

ComunicaŃii 


operaŃiunilor pe pieŃele din Extremul Orient. Pe 

măsură ce trec orele, cresc operaŃiunile cu Orientul 

Mijlociu, Africa, Europa Centrală şi de Vest. Apoi, 

după amiază se deschid pieŃele americane şi dealerii 

din Londra, după ce au tranzacŃionat cu restul lumii, se 

concentrează timp de 2-3 ore pe operaŃiunile cu 

această zonă a lumii. Astfel, în decurs de 9 ore zilnic, 

Londra acoperă în mod efectiv întreaga lume. 

OperaŃiunile valutare sunt deosebit de dinamice 

şi deosebit de complexe din punct de vedere tehnic. O 

explicaŃie constă în aceea că, de fapt, cursurile de 

schimb se modifică în secunde şi de la o Ńară la alta. 

Întrucât în aceste operaŃiuni sunt implicate sume uriaşe 

de bani, chiar şi o minoră schimbare a cursului unei 

valute faŃă de alta poate implica milioane de $, €, £, ¥ 

etc., afectând în acest mod, în măsură semnificativă, 

deciziile de vânzare-cumpărare ale dealerilor din 

întreaga lume. 

Băncile trebuie să reacŃioneze prompt la aceste 

schimbări şi chiar să le anticipe. Pentru aceasta, ele 

dispun de o reŃea complexă şi eficientă de comunicaŃii, 

implicând linii de comunicaŃii directe, informaŃii pe 

monitor, telefon, telex şi fax, care pun în legătură pe 

toŃi participanŃii de pe piaŃă, făcând posibilă o 

informare instantanee şi o reacŃie rapidă necesară. 

Pentru a Ńine pasul cu o astfel de piaŃă şi cu 

volumele de tranzacŃii implicate sunt necesare calităŃi 

deosebite ale persoanelor care lucrează în acest 

domeniu: rapiditatea în judecată, capacitatea de 

analiză, simŃul afacerilor cu bani – sunt numai câteva 

din calităŃile necesare. 

1. Structura şi actorii pieŃei valutare 

a) Departamentul valutar 

Departament De regulă, băncile au în structură două 

valutar departamente: monetar, care acŃionează pe piaŃa 

monetară, realizând operaŃiuni în moneda naŃională 

pentru piaŃa internă (primirea şi plasarea de depozite,


obŃinerea şi acordarea de credite etc.) şi valutar, care 

acŃionează pe piaŃa valutară, realizând operaŃiuni 

valutare pentru clienŃi naŃionali sau din străinătate 

(schimb valutar, acceptarea şi plasarea de depozite în 

valută, obŃinerea şi acordarea de credite în valută etc.). 

La prima vedere, departamentul de operaŃiuni 

valutare în acŃiune pare a fi cel mai dezorganizat loc 

de muncă din lume. ReacŃia faŃă de o astfel de imagine 

poate trezi calificativul de “concert al confuziei”. 

Masa de lucru a unui operator este acoperită de 

butoane, becuri care se aprind şi se sting, reprezentând 

telefoane de legătură directă cu clienŃii, ecrane pe care 

sunt afişate coloane de cifre care se schimbă în 

intervale de câteva secunde. Operatorii au convorbiri 

telefonice “stacato”, manipulează în acelaşi timp 

teancuri de hârtii, primesc şi transmit mesaje pe fax, 

observă atent toate schimbările care se produc pe ecran 

şi pe celelalte sisteme vizuale. 

Deşi la prima vedere nu se înŃelege ceea ce se 

petrece, în spatele acestui aparent haos se află o 

tehnologie de lucru precisă. Echipamentul video 

afişează o serie de informaŃii necesare dealerilor 

(cursurile pe principalele pieŃe valutare). Telexul şi 

faxul înregistrează preŃurile şi alte informaŃii esenŃiale, 

precum şi tranzacŃiile încheiate cu clienŃii şi 

confirmările de comenzi primite. Peste tot sunt 

telefoane cu semnalizare vizuală, nu sonoră, pentru a 

nu produce zgomot. Fiecare dealer are câteva astfel de 

telefoane şi o unitate display. Pe mesele de lucru sunt 

numeroase butoane care reprezintă legături directe cu 

clienŃii şi brokerii din întreaga lume. La o simplă 

apăsare de buton, dealerul poate intra în contact 

imediat cu alte centre valutare sau clienŃi din Europa, 

America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, Asia şi 

America de Nord. Astfel, dealerul este înconjurat de 

un arsenal de mijloace de comunicaŃii ultramoderne. 

Operatori

244 


SPOT 

FORWARD 

b) ClienŃii băncilor pentru schimburi valutare 

În primul rând, sunt cererile de valută străină 

exprimate de cetăŃenii proprii (turiştii) care călătoresc 

în străinătate. De regulă, astfel de cereri se adresează 

filialelor băncilor unde operează oficiile valutare. 

Acestea încheie afacerea şi prin banca locală se 

livrează cash valuta solicitată de cetăŃeni. 

În al doilea rând, este vorba de firme care 

apelează la schimbul valutar pentru plata unor mărfuri 

sau servicii achiziŃionate din străinătate sau pentru 

încasarea exportului. Deasemenea, băncile facilitează 

investiŃiile în străinătate efectuate de cetăŃeni sau 

firme, care implică sume uriaşe. În final, veniturile din 

astfel de investiŃii se reîntorc în Ńară, operaŃiune care se 

realizează tot prin intermediul schimbului valutar. 

ClienŃii din această categorie apelează, de regulă, la 

mai multe bănci, pentru a obŃine cele mai avantajoase 

cursuri. 

În al treilea rând, este vorba de vânzări şi 

cumpărări de valută “la termen“ (FORWARD), 

operaŃiuni în care sunt implicate deseori marile 

companii. Această necesitate poate apărea atunci când 

planificarea în avans de către o firmă a unor exporturi 

sau importuri îi permite să prevadă în ce condiŃii va 

avea disponibilităŃile valutare. Deci, în afară de 

livrarea imediată de valută (operaŃiuni SPOT), 

băncile se implică şi în tranzacŃii de schimb valutar la 

o dată viitoare, de regulă până la un an, dar şi mai 

îndepărtată. Obiectivul firmelor implicate în astfel de 

tranzacŃii este de a evita riscurile rezultând din 

evoluŃia imprevizibilă a cursurilor valutare. Cursurile 

pot evolua în ambele direcŃii, firmele nefiind sigure 

dacă evoluŃia viitoare va fi în favoarea lor. De aceea, 

ele optează pentru piaŃa la termen (FORWARD), 

având siguranŃa de a şti suma exactă de monedă 

naŃională atunci când va fi încasată sau plătită suma în 

valută.


În al patrulea rând, guvernele sunt clienŃi ai 

pieŃelor valutare, tranzacŃiile lor antrenând anual sume 

uriaşe. Dezvoltarea comerŃului internaŃional, 

finanŃarea unor proiecte în străinătate, precum şi 

necesităŃile de acoperire a unor deficite de cont curent 

implică o varietate de valute. Toate acestea conduc la 

tranzacŃii valutare de mari proporŃii. 

c) Dealeri şi brokeri valutari 

Pe pieŃele valutare operează două categorii de 

specialişti: dealeri şi brokeri. Dealerii lucrează în 

secŃiile valutare ale băncilor, în timp ce brokerii îşi 

desfăşoară activitatea în spaŃii proprii, separate. 

Dealerii operează în numele clienŃilor lor: cetăŃeni, 

firme, guverne sau agenŃii guvernamentale şi 

reprezintă elementul principal în contractele de 

vânzare şi cumpărare de valută. Brokerii fac servicii 

valoroase pentru dealeri. Ca agenŃi ai acestora, brokerii 

pun în contact un client care doreşte să cumpere sau să 

vândă o valută cu o bancă care este interesată să vândă 

sau să cumpere acea valută. 

În tot cursul zilei are loc un flux continuu, în 

ambele sensuri, de cereri şi oferte de valute între 

diferitele elemente ale pieŃei valutare. Dealerii răspund 

la diferitele comenzi “spot” şi “forward” ale clienŃilor 

şi caută să opereze în diferite valute, cu diferite sume 

şi oriunde obŃin cel mai bun curs. Aceasta 

presupune, aşa cum am văzut, o serie de legături cu 

brokerii şi celelalte centre valutare din lume. 

Până ce nu este decis să încheie o afacere, 

dealerul din departamentul valutar nu declară dacă este 

cumpărător sau vânzător de valută. El se interesează 

numai de cursul unei valute şi obŃine preŃul de 

cumpărare şi de vânzare. Atunci când găseşte preŃul 

convenabil, dealerul acŃionează foarte rapid, întrucât în 

timpul în care realizează o afacere poate primi o nouă 

comandă şi multe întrebări în legătură cu cursul său de 

la alte centre valutare. Desigur, el trebuie să fie foarte 

atent la ultimele cursuri, la ştirile care provin din alte 

Dealeri, 

brokeri

246 

Stoc valutar 


centre valutare. Brokerii, deasemenea, trebuie să fie la 

curent cu evoluŃia valutelor şi să stabilească cât mai 

repede posibil legătura dintre bănci şi clienŃii 

cumpărători sau vânzători de valută. 

Întrucât orice ştire importantă ajunge simultan la 

cunoştinŃa tuturor, operatorii din piaŃă trebuie să facă 

judecăŃi şi să ia decizii rapide pentru a face afaceri de 

succes şi a învinge concurenŃa. Acesta este motivul 

pentru care atmosfera de lucru în bănci este o 

atmosferă de acŃiuni rapide. 

Dealerii nu îndeplinesc, însă, numai comenzile 

clienŃilor lor. Printre obiectivele lor sunt incluse şi 

creşterea şi menŃinerea unui bun “stoc” de valute bine 

cotate, pentru a face faŃă oricărei comenzi neaşteptate 

sau pentru a le avea în situaŃia în care cursul de 

schimb înclină în favoarea lor. Întrucât piaŃa este atât 

de fluctuantă, a realiza şi menŃine o “poziŃie valutară” 

bună, respectiv un stoc de valute bine cotate 

presupune implicarea permanentă în piaŃă şi 

tranzacŃionarea unor mari sume de bani. În fapt, 

această activitate reprezintă comerŃul internaŃional “cu 

ridicata” între bănci, care formează cea mai mare parte 

a operaŃiunilor pe pieŃele valutare. 

d) Desfăşurarea tranzacŃiilor valutare 

Timpul pentru încheierea unei afaceri valutare 

se rezumă, literalmente, la durata unei convorbiri 

telefonice între cumpărător şi vânzător. Fiecare 

întocmeşte o scurtă notiŃă în legătură cu tranzacŃia în 

execuŃie şi rezultatul este un acord contractual. În 

final, operaŃiunea îmbracă forma unui transfer dintr-un 

cont în altul şi dintr-o Ńară în alta, cu o notificare 

formală finală. 

Viteza, dimensiunile şi importanŃa internaŃională 

a operaŃiunilor valutare fac necesar un control şi o 

supraveghere efectivă a acestora. Ca rezultat, băncile 

impun limite stricte asupra volumului operaŃiunilor, 

cât şi asupra poziŃiei pe care o pot lua dealerii lor întro 

anumită valută. Se urmăreşte ca banca să nu se


angajeze într-o poziŃie supraexpusă (de exemplu, să 

deŃină un stoc excesiv de valută supraevaluată) şi să 

menŃină un echilibru între operaŃiunile “spot” şi cele la 

termen “forward”. 

Aşa cum s-a menŃionat, cea mai mare parte din 

operaŃiunile valutare se desfăşoară chiar între bănci 

(operaŃiuni de la dealer la dealer). Dacă nu ar exista 

acest ingredient, lichidităŃile bancare ar fi mult mai 

mici, iar cursurile de schimb mult mai fluctuante. 

Există câteva motive care determină acest lucru. Mai 

întâi, multe bănci nu fac în mod regulat tranzacŃii în 

toate valutele, concentrându-se asupra câtorva 

selecŃionate, la care dispun de stoc. Pentru a răspunde 

cererii unui client pentru o valută nedisponibilă, banca 

trebuie să apeleze la alta care este specializată în 

valuta respectivă. Sunt multe tranzacŃii de acest tip, 

ceea ce măreşte volumul activităŃii pe piaŃă. În al 

doilea rând, toate băncile doresc să-şi menŃină stocul 

de valute cu care operează. După ce serveşte un client, 

banca îşi reface stocul la valuta respectivă pentru a-şi 

menŃine poziŃia valutară. Întrucât cererile clienŃilor 

sunt primite şi transmise pe parcursul întregii 

zile, rezultă un flux continuu de tranzacŃii între bănci 

pentru a servi clienŃii şi a-şi reface poziŃiile valutare. 

În plus, se realizează un mare volum de tranzacŃii între 

bănci în anticiparea unei schimbări de curs sau unor 

comenzi de la clienŃi. 

Cursul de schimb dintre două valute reflectă 

toate informaŃiile despre cererea şi oferta viitoare, care 

stau la baza operaŃiunilor pe piaŃă. Cererea şi oferta 

viitoare depind de o serie de factori, cum sunt: situaŃia 

balanŃei de plăŃi, inflaŃie, dobândă, descoperiri de 

resurse naturale, schimbarea fluxurilor investiŃionale 

internaŃionale, diferenŃele de productivitate, 

riscul politic etc. 

TranzacŃiile valutare în Europa încep la Londra Instructaj 

la ora 9.00, dar activitatea dealerilor debutează cu cel 

puŃin o oră mai devreme. În fiecare dimineaŃă, şeful 

departamentului valutar instruieşte personalul cu 

ComerŃ cu 

ridicata

248 

Curs de 

deschidere 


privire la orientările pentru activitatea tranzacŃională. 

El reaminteşte punctul său de vedere în legătură cu 

evoluŃia pieŃei în următoarele câteva luni şi defineşte 

tactica pentru ziua respectivă pe baza a trei factori. 

Întâi, cursurile de închidere de la New York şi din 

Extremul Orient. Datorită diferenŃelor de fus orar, 

băncile din New York lucrează câteva ore după 

închiderea băncilor din Europa, iar noua zi de lucru 

este deja încheiată la băncile din Extremul Orient 

atunci când ea începe în Europa. Cursurile de 

închidere de la New York şi într-o mai mică măsură 

cele din Extremul Orient pot să indice o nouă tendinŃă 

sau să facă mai clară actuala tendinŃă. Doi, noile 

evoluŃii economice şi politice. EvoluŃiile economicomonetare 

şi ale dobânzilor continuă să fie factorii 

fundamentali care determină cursurile de schimb în 

condiŃiile flotării, dacă nu pe termen lung, cel puŃin pe 

termen scurt. Factorii politici, aşa cum sunt frământări 

sociale, schimbări de guverne etc. pot influenŃa şi 

uneori domina scena valutară. Trei, poziŃia valutară 

proprie. Trebuie subliniat, în acest cadru, că nici o 

instituŃie, singură, oricât de mare ar fi, nu poate să 

impună anumite cursuri pe piaŃă pe o perioadă lungă 

de timp. 

Ca rezultat al acestui instructaj matinal, se 

stabileşte cursul de deschidere al monedei proprii faŃă 

de dolar, care va fi folosit în momentul tranzacŃiilor. 

Pe această bază se calculează şi cursurile de 

deschidere ale monedei proprii faŃă de celelalte valute, 

care sunt utilizate ca punct de pornire pentru 

operaŃiunile cu clienŃii interni. 

La ora 9.00 încep operaŃiunile internaŃionale, 

telefoanele şi telexurile fiind continuu utilizate până la 

orele 17.00. În acest timp, băncile nu execută numai 

comenzile date de clienŃii lor, ci cumpără şi vând pe 

cont propriu, încercând să cumpere valută la un curs 

cât mai scăzut şi să o revândă la un curs cât mai ridicat 

pentru câştig.


2. Tipologia tranzacŃiilor valutare 

a) Sisteme de cotare 

Majoritatea Ńărilor utilizează metoda cotării 

directe. Acesta înseamnă că un curs valutar indică o 

anumită cantitate din moneda naŃională pentru o 

unitate de valută străină, de regulă $. De exemplu, 0,90 

€ = 1 $ sau 0,75 Sfr = 1 $. Anglia foloseşte metoda 

cotării indirecte (1$ = 0,60 £). De asemenea, SUA, în 

schimburile valutare internaŃionale, aderă la modul de 

cotare european, ceea ce pentru băncile americane 

reprezintă o metodă de cotare indirectă (0,90 € = 1 $). 

În cazul tranzacŃiilor valutare profesionale între 

bănci, operatorii cotează în mod uzual cursurile în 

dolari. Cu alte cuvinte, cursul diferitelor monede 

naŃionale este exprimat prin indicarea preŃului unui 

dolar în moneda naŃională. Astfel, dacă o bancă din 

Paris solicită unei bănci din Zürich cursul său, 

operatorul din Zürich nu va indica cursul Sfr faŃă de €, 

ci cursul Sfr faŃă de dolar. Valutele fiind, deci, cotate 

în $ (în ElveŃia, de exemplu, nu numai Sfr este cotat în 

dolari, ci şi €, în Germania nu numai € este cotată în 

dolari, ci şi Sfr), cursul unei valute tinde să fie acelaşi 

în toate centrele financiare. La începutul anului 200X, 

cursurile valutare se prezentau după cum urmează: 

€/$ = 0,9565 

¥/$ = 114,3600 

Sfr/$ = 1,6048 

$/£ = 1,5044 

În tranzacŃiile cu clienŃii, băncile cotează pentru 

dolar un curs de cumpărare (la care este dispusă să 

cumpere dolarul – bid) şi un curs de vânzare (la care 

este dispusă să vândă dolarul – ask).

250 


ClienŃii sau băncile mici fac, în foarte multe 

situaŃii, tranzacŃii directe între diferite valute, altele 

decât dolarul, de exemplu € contra Sfr, sau £ contra €. 

În astfel de cazuri este nevoie să se calculeze aşanumitul 

curs încrucişat. Cursul mediu al € faŃă de Sfr 

se calculează în următorul mod pe baza cursurilor € 

faŃă de $ şi Sfr faŃă de $: 

Deci, 

x Sfr = 100 € 

0,9565 € = 1 $ 

1,6048 Sfr = 1 $ 

100 € = (100 x 1,6048) / 0,9565 = 167,7783 Sfr 

În cazul lirei sterline (£), la care cotaŃia este 

indirectă, când vrem să ştim cât cotează £ faŃă de Sfr, 

de exemplu, formula de calcul se schimbă: 

Deci, 

x Sfr = 1 £ 

1 £ = 1,5044 $ 

1 $ = 1,6048 Sfr 

1 £ = 1,5044 x 1,6048 = 2,4143 Sfr 

PoziŃie long 

şi short 

SWAP 

b) PoziŃia valutară 

O bancă activă în tranzacŃii internaŃionale 

trebuie să deŃină sume echilibrate din toate principalele 

valute pentru a face faŃă necesităŃilor de plăŃi 

internaŃionale. Astfel de conturi de lucru reprezintă 

active valutare şi sunt definite ca poziŃii LONG. 

Întrucât aceste valute trebuie cumpărate cu o altă 

valută, de exemplu cu Sfr, se intră în poziŃia SHORT 

cu suma respectivă pe piaŃa internă elveŃiană, adică se 

creează pasiv în franci elveŃieni. 

Băncile nu sunt, însă, înclinate să menŃină 

disponibilităŃi de lucru mari în toate centrele 

financiare şi în principalele valute, din cauza riscului


ce derivă din evoluŃia cursului de schimb. Ele caută să 

elimine acest risc prin operaŃiuni SWAP. 

În acest sens, în loc numai de a se cumpăra 

valutele necesare la vedere (spot), acestea sunt vândute 

concomitent la termen. De exemplu, când sunt 

necesare disponibilităŃi în €, în loc numai de a se 

cumpăra, de exemplu, 100 milioane € cu franci 

elveŃieni, se vinde în acelaşi timp, € la termen şi aşanumitul 

conto nostro la banca corespondentă va avea 

un activ de 100 milioane €, ca rezultat al cumpărării la 

disponibil, dar poziŃia valutară în lire va fi zero, 

întrucât s-a vândut la termen aceeaşi sumă. 

PoziŃiile valutare ale băncilor se schimbă PoziŃie a 

continuu, datorită operaŃiunilor valutare curente, dealerului 

zilnice. De aceea, băncile trebuie să Ńină sub control 

permanent poziŃiile în diferite valute care, în prezent, 

se realizează cu ajutorul computerelor. Aşa-numita 

“poziŃie a dealerului” trebuie să înregistreze gradul de 

expunere în diferite valute, nu numai în tranzacŃiile 

spot, ci şi în tranzacŃiile la termen. 

Termenul de „risc de poziŃie” este frecvent folosit Risc de 

pentru a se sublinia că se referă la poziŃia totală, adică poziŃie 

include poziŃiile la termen, nu numai pe cele spot. Pe 

de altă parte, gradul de expunere valutară este măsurat 

pe bază netă. Astfel, dacă o bancă primeşte un depozit 

de 10.000.000 € pe o perioadă de 3 luni şi plasează, la 

rândul ei, acest nou depozit, în extrasul de cont atât 

pasivul, cât şi activul vor creşte, dar poziŃia dealerului 

nu se va schimba, întrucât expunerea netă în € rămâne 

aceeaşi. 

Din cele de mai sus, rezultă că poziŃia long 

într-o anumită valută are corespondent întotdeauna o 

poziŃie short într-o altă valută. Dacă avem poziŃii long 

şi short în mai multe valute, avem nevoie de numitor 

comun pentru a măsura expunerea valutară. Întrucât, 

aşa cum s-a arătat, toate valutele cotează faŃă de 

dolar, în tranzacŃiile valutare profesionale este 

convenabil să se Ńină poziŃia dealerului pe baza 

dolarului.

252 


Curs 

cumpărare, 

curs vânzare 

Limite de 

tranzacŃionare 

c) OperaŃiuni valutare 

- TranzacŃii spot 

Este ora 9.00 şi activitatea începe la Londra. 

Băncile din Frankfurt, Zürich, Londra, Bruxelles, Paris 

şi alte oraşe se contactează reciproc, interesându-se 

asupra cotaŃiilor de deschidere ale monedelor din Ńările 

respective faŃă de dolar. Aceste prime contacte servesc 

la explorarea intenŃiilor principalilor participanŃi la 

piaŃa valutară. În acest stadiu iniŃial, valutele sunt 

cotate cu o diferenŃă relativ mare între cursul de 

cumpărare şi cel de vânzare. 

Să presupunem că ne aflăm la data de 4 ianuarie 

200X. Din timpul nopŃii ne-a provenit ştirea că inflaŃia 

în SUA probabil se va accentua şi că există temeri că 

deficitul comercial al SUA va creşte. Astfel de ştiri 

vor tinde, evident, să slăbească poziŃia dolarului. 

În aceste condiŃii, va trebui manifestată prudenŃă 

în ceea ce priveşte cursul propriu de cumpărare al 

dolarului. Cursul de închidere $/Sfr la 3 ianuarie a fost 

1,6048/1,6058 (bid/ask), bursa de la New York 

închizându-se la 1,6030/1,6040. Astfel, dacă o bancă 

din Frankfurt se interesează asupra cursului la Zürich, 

banca elveŃiană va cota dolarul mai slab, să zicem 

1,5990/1,6000. Dacă banca din Frankfurt nu intră în 

tranzacŃie, se poate presupune că ea consideră corectă 

cotaŃia băncii elveŃiene (dealerul spune “pas” sau 

“parity”) şi astfel această cotaŃie poate fi menŃinută). 

În practică, dealerul nu cotează întregul curs, ci 

numai ultimele cifre: 90 la 00, întrucât profesioniştii 

cunosc foarte bine celelalte cifre. Deasemenea, trebuie 

menŃionat că atunci când se cotează cursurile de 

cumpărare şi vânzare, banca poate fie să cumpere, fie 

să vândă anumite sume la aceste preŃuri. Nu există 

reguli scrise în legătură cu mărimea acestor sume, însă 

din anii ’70 a existat uzanŃa ca între marile bănci 

cursul să fie bun pentru sume până la 5.000.000 $ sau 

echivalentul altor valute. Datorită diferitelor tipuri de 

limitări introduse în urma crahului Băncii Herstatt,


sumele au început să scadă. În cazul în care o bancă nu 

doreşte să se angajeze, acest lucru trebuie precizat cu 

claritate, spunând, de exemplu, “$/Sfr este cotat la 

CIRCA 1,5970/1,6040”. O astfel de replică are 

caracter excepŃional. 

Revenind la activitatea tranzacŃională ne 

reamintim că banca din Frankfurt nu a acŃionat la 

cotaŃia de dimineaŃă a băncii din Zürich. Câteva 

minute mai târziu, însă, o bancă din Londra 

telefonează băncii din Zürich căreia i se repetă aceeaşi 

cotaŃie, respectiv 1,5990/1,6000. Banca din Londra, la 

această cotaŃie poate spune: “La 90 (1,5990) vând 

2.000.000 dolari”. Mai înainte de a completa actul de 

cumpărare, dealerul din Zürich va spune colegului său 

din Londra “am primit 2.000.000 $ la 90” şi, pe 

această bază, şeful dealer va ajusta probabil cotaŃia, să 

zicem la 1,5980/1,5990. Aceasta, întrucât dacă s-ar fi 

menŃinut vechea cotaŃie s-ar fi putut să primească mai 

mulŃi dolari decât ar fi dorit. 

Această primă operaŃie va fi urmată, evident, de 

numeroase altele. Câteva mii de operaŃiuni pe zi nu 

reprezintă un număr excepŃional. TranzacŃiile 

profesionale între bănci se fac totdeauna contra dolari. 

Astfel, dacă se cumpără € în Germania sau în orice altă 

bancă, aceasta nu se face contra £ sau Sfr etc., ci 

contra dolari. Pe de altă parte, când cineva vrea să 

cumpere Sfr, Ffr etc., trebuie să plătească cu dolari. 

Dar, aşa cum s-a văzut, clienŃii şi băncile mici pot 

solicita efectuarea de tranzacŃii directe între valute, Sfr 

contra €, pe care băncile le execută. 

Pe măsura desfăşurării activităŃii zilnice în 

diverse valute, şeful echipei de dealeri trebuie să 

supravegheze permanent poziŃia proprie, pentru a nu 

se acumula valute cu tendinŃe de slăbire a cursului şi a 

se pierde din valutele cu tendinŃă susŃinută. De aceea, 

cotaŃiile sunt determinate de poziŃia valutară şi, în 

ultimă instanŃă, de opinia în legătură cu evoluŃia 

valutelor cheie.

254 

Hedging 

valutar 

Prime, 

discount-uri 


Să presupunem că o bancă începe cu poziŃia 

SHORT la lire sterline. Banca intenŃionează să 

menŃină această poziŃie mai mult sau mai puŃin 

neschimbată, considerând că £ va slăbi. La primul 

contact din ziua respectivă cu o altă bancă, prima 

bancă cotează £ faŃă de $ la 1,5034/1,5044, la care cea 

de-a doua bancă îi vinde suma de 3.500.500 $ la cursul 

de 1,5034. Ca rezultat, prima bancă scade cursul £, să 

spunem la 1,5029/1,5039. RaŃionamentul este că la 

1,5039 va realiza un profit de 5 puncte. Se înŃelege că, 

dacă ar fi cotat 1,5031/1,5041 şi s-ar fi găsit 

cumpărători, profitul ar fi fost mai mare. Dar, în 

acelaşi timp, ar fi existat riscul ca, la acest curs relativ 

ridicat de cumpărare, banca să primească mai multe £ 

contra voinŃei sale. 

- TranzacŃii la termen 

Valutele pot fi vândute sau cumpărate nu numai 

pe bază spot, ci şi la termen, adică să fie “livrate” la o 

dată viitoare stabilită. Teoretic, preŃul la termen al unei 

valute poate fi identic cu preŃul la disponibil. Aproape 

întotdeauna, însă, preŃul la termen este fie mai ridicat 

(premium), fie mai coborât (discount) faŃă de preŃul 

spot. 

Scopul tranzacŃiilor la termen este multiplu. În 

primul rând, prin tranzacŃiile la termen se poate 

acoperi (hedge) riscul cursului de schimb care oricum 

există, fie că este de natură comercială sau de natură 

financiară. Pe piaŃa valutară se efectuează operaŃiuni 

swap, care reprezintă combinarea unei operaŃiuni spot 

cu o operaŃiune simultană la termen (sau invers). 

Cursurile valutare la termen nu sunt cotate ca 

atare. În tranzacŃiile profesioniste, dealerii lucrează 

numai cu diferenŃe, exprimate în zecimale, între 

preŃurile spot şi cele la termen, adică cu prime şi 

discount-uri. Un alt termen pentru aceste diferenŃe este 

“cursul swap”, atunci când se referă la tranzacŃii swap. 

Denumirea de diferenŃe la termen (prime sau 

discount-uri) mai degrabă decât cursuri la termen are 

raŃiunile ei. În primul rând, diferenŃele la termen


rămân foarte frecvent neschimbate, chiar dacă 

cursurile spot înregistrează fluctuaŃii. În acest fel, 

cotarea primelor sau discount-urilor necesită mai 

puŃine schimbări. În al doilea rând, şi mult mai 

important, cursurile la termen nu prezintă interes în 

multe cazuri. De exemplu, pentru tranzacŃiile swap 

ceea ce primează sunt diferenŃele la termen sau cursul 

swap, în timp ce cursul spot şi cursul la termen nu au 

semnificaŃie. 

În tabelul de mai jos sunt indicate cursurile spot 

şi diferenŃele la termen (cursuri swap). Trebuie 

menŃionat că respectivele cursuri swap sunt exprimate 

în sume absolute din valuta respectivă faŃă de dolar 

(similar metodelor de cotare a cursurilor spot ale 

diverselor valute faŃă de dolar). 

Tabel XIV.1 

Cursuri SWAP 

£/$ $/Sfr 

Spot 1,5044/1,5054 1,6048/1,6058 

1 lună 10/0 114/109 

2 luni 25/15 221/216 

3 luni 40/30 332/327 

6 luni 105/95 663/653 

12 luni 230/220 1240/1220 

Cursul la termen se obŃine prin adăugarea 

primei la cursul spot sau prin scăderea discount-ului 

din acestea din urmă. Deşi în tabel nu este indicat + 

pentru primă şi – pentru discount, dealerul observă 

imediat că în cazul € şi Sfr este vorba de primă, iar în 

cazul lirei sterline este vorba de discount faŃă de dolar. 

Aceasta are o explicaŃie simplă. PreŃul de cumpărare, 

spot sau la termen, trebuie să fie întotdeauna mai mic 

decât preŃul de vânzare. În plus, la cursurile la termen 

diferenŃele între preŃurile de cumpărare şi cele de 

vânzare sunt mai mari decât în cazul cursurilor spot. 

Aceasta se obŃine printr-o cifră mai mare la preŃul 

de cumpărare decât la preŃul de vânzare în cazul unui

256 


discount, şi viceversa în cazul unei prime. 

ComerŃul internaŃional totdeauna creează 

necesitatea unor operaŃiuni la termen, pentru 

acoperirea riscului valutar. Astfel, un importator din 

Anglia care a cumpărat mărfuri din Germania cu plata 

în € la 90 zile, pentru a elimina riscul unei creşteri 

semnificative a cursului € în această perioadă şi pentru 

a avea o bază pentru calculul exact al preŃurilor, va 

cumpăra € la termen de 90 zile. Dimpotrivă, dacă un 

exportator englez vinde în FranŃa în € cu plata la 90 

zile, pentru a elimina riscul de curs al € se va acoperi 

vânzând € la 90 zile. Nerealizarea acestor operaŃiuni la 

termen ar însemna o angajare în operaŃiuni 

speculative, cu riscul respectiv, mizându-se în primul 

caz pe scăderea cursului €, iar în cel de-al doilea pe 

creşterea cursului €. 

- OperaŃiuni speculative 

Speculatorul cumpără valuta X la termen contra 

valuta Y tot la termen, fără să aibă intenŃia de a prelua 

valuta X la scadenŃă şi de a o plăti cu valuta Y. El 

urmează să lichideze operaŃiunea la scadenŃă printr-o 

operaŃiune inversă spot, sperând că valuta X a câştigat 

între timp în preŃ. Un exemplu practic poate să 

ilustreze acest gen de operaŃiuni. Un speculator 

consideră că, în prezent, £ este subevaluată în raport 

cu Sfr şi că în termen de un an cursul £/Sfr va fi din 

nou par. El cumpără £ la 12 luni contra Sfr, bazat pe 

cursurile de schimb din tabelul X.2. La scadenŃă, 

speculatorul va lichida operaŃiunea la termen printr-o 

operaŃiune spot, vânzând £ contra Sfr. Dacă 

previziunea sa a fost corectă, el va realiza profit. 

Practica ultimilor ani a demonstrat, însă, că 

evoluŃia de fapt a cursurilor de schimb în condiŃiile 

flotării este mult diferită de ceea ce se prevede, astfel 

că acest fel de operaŃiuni pot să se soldeze cu pierderi 

mari sau profituri deosebite. Aceasta priveşte, în 

primul rând, pe cei ce se angajează în astfel de 

operaŃiuni, dar poate să aibă şi un impact asupra 

băncilor care acŃionează ca partener.


Tabel XIV.2 

OperaŃiuni speculative 

spot .............................................. 0,9664/0,9674 

882− 867 

12 luni ............................................... 

0,9636 

€/$ 

Sfr/$ 

spot ................................................ 1,6048/1,6058 

1240 − 1220 

12 luni ................................................ 

1,4838 

1,4838 × 100 

Banca îi vinde € la ............... 

0,9636 

= 68,58 

Sfr 

Problema se pune atunci când un client nu-şi 

poate onora obligaŃia asumată. În această situaŃie, 

pierderea este înregistrată de bancă. Presupunem că un 

client a cumpărat $ contra Sfr, la termen de 12 luni, la 

cursul de 1,5990, sperând să vândă la scadenŃă dolarii 

la un preŃ mai mare. Contrar acestei previziuni, cursul 

dolarului a scăzut la 1,4575. Dacă clientul nu este în 

măsură să preia la scadenŃă dolarii la preŃul de 1,5990, 

banca rămâne cu această sumă în dolari pe care este 

nevoită să o vândă la preŃul de 1,4575. Banca va 

suporta o pierdere din tranzacŃia valutară nu pentru că 

ea a speculat pe cont propriu, ci pentru că a avut de 

a face cu un risc de credit foarte mare. O bancă 

prudentă verifică cu atenŃie pe cei care se angajează în 

astfel de operaŃiuni şi solicită marjă de siguranŃă, 

indiferent dacă valuta este vândută sau cumpărată.

258 


3. Factorii care influenŃează evoluŃia 

cursurilor valutare 

Cursuri fixe 

Cursuri flotante 

TPPC 

EvoluŃia cursurilor de schimb este influenŃată de 

o serie de factori. Întreaga ambianŃă a evoluŃiei 

cursurilor de schimb s-a schimbat în mod radical odată 

cu prăbuşirea sistemului de cursuri fixe. 

Atâta timp cât au existat cursuri de schimb 

fixe, cotaŃiile nu puteau depăşi puncte minime şi 

maxime de intervenŃie. În aceste condiŃii, probleme 

deosebite apăreau numai cu ocazia devalorizării sau 

revalorizării unor valute, în funcŃie de situaŃia 

balanŃelor de plăŃi a Ńărilor respective. 

În sistemul generalizat de cursuri flotante, 

cursurile de schimb ar trebui, conform teoriei parităŃii 

puterii de cumpărare, să corespundă, în primul rând, 

diferenŃelor în nivelul inflaŃiei. O inflaŃie ridicată (ca 

rezultat al creşterii ofertei de bani) va duce la slăbirea 

cursului valutei respective până la punctul în care 

acest curs este din nou un curs de echilibru, reflectând 

paritatea puterii de cumpărare. 

Dacă această teorie are merite evidente în ceea 

ce priveşte evoluŃia cursurilor valutare pe termen lung, 

pe termen scurt prezintă, aşa cum am văzut, anumite 

deficienŃe. Întâi, pentru că este discutabil cum se poate 

măsura cel mai bine inflaŃia şi puterea de cumpărare. 

În al doilea rând, pot fi luate în considerare numai 

preŃul produselor şi serviciilor care formează obiectul 

comerŃului internaŃional. În al treilea rând, experienŃa 

arată că puterea de concurenŃă în comerŃul 

internaŃional este dată nu numai de preŃuri, ci şi de 

calitatea produselor, de termenele de livrare şi de 

serviciile postvânzare. În fine, teoria parităŃii puterii 

de cumpărare nu ia în considerare mişcările de capital 

ca un factor important, determinant în evoluŃia 

cursurilor de schimb.


SituaŃia balanŃei de plăŃi a unei Ńări pare să 

constituie factorul care determină cel mai direct plăŃi 

cursul unei valute. Oferta de valută derivă din exportul 

de mărfuri şi servicii (cont curent) şi, deasemenea, din 

intrările de capital (cont de capital). Dimpotrivă, o 

valută este cerută pentru plata importurilor de bunuri şi 

servicii, precum şi datorită ieşirilor de capital. Un 

surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o cerere netă 

pentru o valută, ceea ce duce la întărirea valutei 

respective. Întrucât capitolele de plăŃi curente ale 

balanŃei de plăŃi au un caracter ireversibil (mărfuri, 

servicii) se poate judeca poziŃia “fundamentală” a unei 

valute după situaŃia contului curent. Fluxurile de 

capital din contul de capital, pe de altă parte, sunt de 

natură reversibilă. În speŃă, importul de capital creează 

o cerere temporară pentru valuta respectivă atunci 

când are loc convertirea ei, dar restituirea creditului va 

duce la slăbirea acelei valute. Fenomenul este invers 

atunci când se exportă capital. 

SituaŃia balanŃei de plăŃi şi perspectivele 

evoluŃiei acesteia sunt cei mai buni indicatori în 

legătură cu evoluŃia pe termen apropiat a cursurilor de 

schimb. Se înŃelege că balanŃa de plăŃi, la rândul ei, 

este influenŃată de o serie de factori economici, între 

care: un ritm de creştere economică mai ridicat decât 

în alte Ńări tinde să deterioreze balanŃa comercială 

(importul crescând mai repede decât exportul); 

majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând 

neschimbaŃi, poate să ducă la întărirea valutei, 

atrăgând mai mult capital; inflaŃia ridicată face ca o 

Ńară să fie mai puŃin competitivă pe plan internaŃional 

şi aceasta tinde să producă o deteriorare în conturile 

curente. 

În timp ce factorii economici au importanŃă 

decisivă în determinarea cursurilor de schimb, desigur 

pe termen lung dacă nu constant, factorii neeconomici 

au, deasemenea, o anumită influenŃă. Astfel, francul 

elveŃian beneficiază de imaginea unei valute de 

refugiu. Pe de altă parte, dolarul are de suferit când se 

BalanŃa de 

Valută de 

refugiu

260 


produc evenimente de ordin politic, indiferent de Ńara 

în care acestea au loc. 

ExpectaŃii În fine, trebuie avut în vedere faptul că 

participanŃii pe piaŃa valutară acŃionează nu numai pe 

baza unor fapte şi cifre cunoscute, ci şi pe baza unor 

aşteptări, expectaŃii, care contribuie, deasemenea, la 

caracterul volatil al cursurilor de schimb în cazul 

sistemului de cursuri flotante. 


PiaŃa valutară 

Legături electronice 

Departament monetar 

Departament valutar 

Turişti 

Firme 

SPOT 

FORWARD 

Dealer 

Broker 

PoziŃie valutară 

Expunere 

Cotare directă 

Cotare indirectă 

Curs încrucişat 

LONG 

SHORT 

Risc de poziŃie 

Expunere netă 

Parity 

CIRCA 

SWAP 

Hedging 

Primă 

Discount 

SpeculaŃie 

PoziŃie fundamentală 

Factori economici 

Factori neeconomici 

ExpectaŃii 


1. Cursul Sfr/$ = 2,0664, iar cel ¥/$ = 114,3600. 

CalculaŃi cursul Sfr/¥. 

2. Banca X din Germania vinde 5 mil. $ contra €, la 

cursul de 0,9664€ = 1$ . În ce poziŃie valutară a 

intrat? Ce cantitate de € trebuie să cumpere 

imediat pentru a-şi reface poziŃia valutară 

iniŃială? 

3. Cum influenŃează cursul dolarului o ştire privind 

creşterea deficitului comercial al Statelor Unite?


Dar un împrumut semnificativ acordat de SUA 

Chinei? 

4. “Coşul” zilnic costă în Germania 10 €, iar în SUA 

12 $. Prognoza privind rata inflaŃiei în acest an 

este de +3% în SUA şi de +2% în Germania. Care 

este cursul actual şi cursul la termen $/€? 

5. Cum reacŃionează un speculator care are 

sentimentul că în prezent cursul € faŃă de Sfr este 

subevaluat? Cum se poate proteja faŃă de riscul ca 

sentimentul să nu fie corect? 

Teste grilă 

1. PiaŃa valutară este localizată la: 

a) Londra; 

b) New York; 

c) Tokyo; 

d) Frankfurt; 

e) reprezintă un sistem de legături electronice între 

departamentele valutare ale băncilor din întreaga 

lume. 

2. OperaŃiunea de schimb valutar la termen 

(forward) înseamnă: 

a) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu 

schimbul prompt al valutelor; 

b) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu 

schimbul efectiv al valutelor la o dată viitoare; 

c) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în 

prezent, schimbul efectiv al valutelor urmând să 

aibă loc la o dată viitoare; 

d) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în 

viitor şi cu schimbul efectiv al valutelor la o dată 

viitoare; 

e) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat 

pentru viitor, dar cu livrarea imediată a valutelor.

262 


3. În cadrul departamentului valutar al băncilor se 

derulează următoarele operaŃiuni: 

a) primirea şi plasarea de depozite în moneda 

naŃională; 

b) schimb valutar; 

c) obŃinerea de credite în moneda naŃională; 

d) hedging valutar; 

e) acordarea de credite în moneda naŃională. 

4. Sunt trăsături ale dealerilor: 

a) lucrează în spaŃii proprii, separate de bănci; 

b) nu au limite în privinŃa operaŃiunilor derulate; 

c) operează în numele clienŃilor lor şi pentru băncile 

lor; 

d) acŃionează ca agenŃi ai brokerilor; 

e) urmăresc realizarea şi menŃinerea unor bune 

poziŃii valutare ale băncilor. 

5. Cursul €/$ = 1,0565, iar cel ¥/$ = 114,3600. Care 

este cursul €/¥: 

a) 107,2688; 

b) 108,2767; 

c) 108,2035; 

d) 108,2442; 

e) 108,3025. 

6. Cursul $/Ffr = 6,9289, iar cel £/$ = 1,5044. Care 

este cursul £/Ffr: 

a) 10,4348; 

b) 10,4238; 

c) 9,4248; 

d) 10,5267; 

e) 10,4251.


7. Ce înŃelegeŃi prin operaŃiuni swap: 

a) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la 

vedere; 

b) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la 

termen; 

c) cumpărarea valutelor necesare la vedere şi 

vânzarea concomitentă a acestora la termen; 

d) cumpărarea de valută la termen şi revânzarea la un 

alt termen; 

e) cumpărarea valutelor necesare pe o piaŃă şi 

revânzarea acestora pe o altă piaŃă. 

8. Nu sunt deficienŃe ale TPPC: 

a) subliniază importanŃa diferenŃelor de inflaŃie în 

evoluŃia cursurilor de schimb; 

b) nu evidenŃiază evoluŃia cursurilor de schimb pe 

termen scurt; 

c) ignoră mişcările de capitaluri; 

d) reflectă evoluŃia cursurilor de schimb pe termen 

lung; 

e) dificultăŃile în măsurarea inflaŃiei şi puterii de 

cumpărare. 

9. Care dintre următorii factori influenŃează cel mai 

mult evoluŃia cursurilor de schimb: 

a) climatul politic; 

b) nivelul inflaŃiei; 

c) situaŃia balanŃei contului curent; 

d) rata dobânzii; 

e) expectaŃiile indivizilor.

264 


10. Care dintre următoarele fenomene economice 

sunt reale: 

a) importul de capital creează o ofertă temporară 

pentru valuta respectivă, restituirea creditului 

determinând întărirea acelei valute; 

b) un surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o ofertă 

netă pentru o valută, ceea ce atrage deprecierea 

valutei respective; 

c) importul de capital creează o cerere temporară 

pentru valuta respectivă, restituirea creditului 

determinând slăbirea acelei valute; 

d) majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând 

nemodificaŃi, poate să ducă la întărirea valutei; 

e) inflaŃia scăzută va determina slăbirea cursului 

valutei respective.

Sistemul monetar internaŃional 265 

CAPITOLUL XV. 

SISTEMUL MONETAR 

INTERNAłIONAL 

Am analizat cum o Ńară poate să utilizeze 

politica monetară, a cursului de schimb şi fiscală 

pentru a influenŃa gradul de ocupare a forŃei de muncă 

şi nivelul producŃiei în cadrul frontierelor sale. Dar, 

acŃiunile unei Ńări afectează condiŃiile macroeconomice 

şi din restul lumii. Astfel, o schimbare a cursului de 

schimb real dintr-o Ńară implică o modificare a 

cursurilor de schimb şi ale altor Ńări, după cum o 

schimbare în nivelul producŃiei interne va conduce la o 

modificare a cererii şi ofertei şi pe pieŃele externe. 

Dacă Ńara nu este foarte mică, evoluŃiile în cadrul 

frontierei ei afectează condiŃiile macroeconomice din 

exterior şi complică, astfel, sarcina celor care se ocupă 

de politica economică externă. 

Într-o economie deschisă, guvernele încearcă 

să menŃină un echilibru intern (un grad de ocupare a 

forŃei de muncă cât mai ridicat şi un nivel de preŃuri 

cât mai stabil) şi un echilibru extern (un sold al 

contului curent care să nu fie atât de negativ încât să 

nu poată fi plătit sau atât de pozitiv încât Ńările 

partenere să fie puse în situaŃia contrară). Aşa cum am 

văzut, balanŃa de plăŃi depinde de o serie de factori, 

între care cursul de schimb şi condiŃiile economice 

externe. Întrucât politicile macroeconomice interne 

Echilibru 

intern şi extern

266 

Sistemul 

monetar 

internaŃional 


afectează şi străinătatea, efortul fiecărei Ńări depinde şi 

de politicile adoptate de alte state. 

InterdependenŃele economiilor naŃionale au 

determinat guvernele să adopte o serie de reguli, 

aranjamente şi să înfiinŃeze instituŃii monetare şi 

valutare, toate acestea fiind cunoscute sub denumirea 

de sistem monetar internaŃional. 

În evoluŃia sa istorică, sistemul monetar 

internaŃional a parcurs trei etape: etalon aur (glod 

standard); cursuri fixe, dar ajustabile (Bretton Woods) 

şi cursuri flotante (perioada actuală) 

1. Gold standard (etalon aur) 

Bani aur 

Sistemul monetar apărut în jurul anilor 1880 şi 

care a durat până la începutul primului război mondial 

este cunoscut sub denumirea de gold standard (etalon 

aur). Principala lui trăsătură a constat în existenŃa de 

cursuri de schimb fixe stabilite pe baza definiŃiei în 

aur a monedelor naŃionale. 

Gold standard s-a bazat pe faptul că aurul 

îndeplinea o dublă funcŃie: mijloc de circulaŃie şi de 

plată pe piaŃa internă şi mijloc de plată pentru 

lichidarea debitelor şi creditelor în conturi străine. 

Pentru ca aurul să îndeplinească aceste funcŃii erau 

necesare cel puŃin trei condiŃii: băncile să vândă şi să 

cumpere aur în cantităŃi neresticŃionate şi la un preŃ 

fix; libertatea pentru fiecare deŃinător de a topi aurul şi 

de a-i da diferite utilizări; importul şi exportul de aur 

să se facă fără restricŃie. În aceste condiŃii, valoarea 

metalică şi valoarea monetară erau identice. 

Rezultă că lichiditatea era determinată de 

disponibilităŃile de aur: producŃia proprie de aur; 

intrările – ieşirile de aur în relaŃiile de plăŃi cu 

străinătatea; de cantitatea de aur destinată consumului 

personal (bijuterii) sau industrial. 

Au existat două tipuri de etalon aur: gold specie 

standard (bani metalici în aur) şi gold bullion standard 

( bani de hârtie cu acoperire în aur ). Cursurile de


schimb dintre banii diferitelor Ńări se stabileau ca 

raport în greutăŃile în aur ale monedelor respective sau 

între conŃinutul (definirea) în aur a banilor de hârtie 

respectivi. 

În cadrul sistemului gold specie standard, Gold specie 

cursurile de schimb puteau fluctua numai între standard 

anumite limite, cunoscute ca puncte minime şi maxime 

ale aurului. Dacă cursul de schimb al unei monede 

creştea peste valoarea ei paritară, debitorul schimba 

banii în aur şi îşi achita datoria în aur şi nu în monedă. 

Dacă, dimpotrivă, cursul scădea, creditorul cerea 

efectuarea plăŃii în aur. Sistemul funcŃiona fără 

interferenŃa statului, fluctuaŃiile cursurilor valutare 

erau nesemnificative şi riscurile erau minore. 

În cadrul sistemului gold bullion standard, Gold bullion 

banii aflaŃi în circulaŃie erau total sau parŃial bani de standard 

hârtie, care puteau fi schimbaŃi în orice moment în aur 

la banca de emisiune. Pornind de la prezumŃia că nu 

toŃi deŃinătorii de bani de hârtie solicitau în acelaşi 

moment schimbarea acestora în aur, băncile au 

constatat că nu trebuiau să deŃină o cantitate de aur 

egală cu suma banilor de hârtie. Ca rezultat, suma de 

bani de hârtie în circulaŃie a fost totdeauna mai mare 

decât acoperirea monetară metalică. 

NecesităŃile financiare enorme din timpul Seigniorage 

primului război mondial au putut fi satisfăcute numai 

prin emisiunea de bani de hârtie fără acoperire 

(Seigniorage). Pentru a evita efectele negative ale 

acestei situaŃii asupra pieŃelor interne, numeroase Ńări 

au luat măsuri de anulare a regulilor normale de 

operare a gold standard-ului. După război au fost 

făcute unele încercări de reintroducere a banilor aur, 

dar acestea au eşuat, întrucât multe monede importante 

pe plan mondial erau fie subevaluate, fie supraevaluate 

iar situaŃia balanŃelor de plăŃi era distorsionată. În 1933 

numai cinci Ńări (FranŃa, Belgia, Olanda, Italia şi 

ElveŃia) mai existau în cadrul sistemului gold standard. 

Sistemul a încetat să mai existe în 1936, când francul 

francez şi francul elveŃian au fost devalorizaŃi.

268 

Control valutar 


InflaŃia din perioada de după primul război 

mondial şi devalorizarea masivă a valutelor nu au fost 

singurele cauze ale perturbării sistemului monetar 

între cele două războaie mondiale. Începând cu 1931, 

o serie de Ńări au răspuns la marea criză din 1929- 

1933, care a convulsionat economia mondială, prin 

introducerea controlului valutar. În acest sens, 

guvernele au introdus controlul asupra importului şi 

exportului valutar. Declanşarea celui de-al doilea 

război mondial a determinat toate Ńările să introducă 

controlul valutar. 

2. Sistemul Bretton Woods (cursuri fixe) şi 

Fondul Monetar InternaŃional (IMF) 

Sistemul La ConferinŃa Financiară şi Monetară a 

Bretton Woods NaŃiunilor Unite din 1-22 iulie 1944 de la Bretton 

Woods (New Hampshire, SUA), au fost puse bazele 

unui nou sistem financiar şi monetar internaŃional, în 

acest scop înfiinŃându-se în 1947 Fondul Monetar 

InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentru 

ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). 

Cursuri fixe 

Obiectivele noului sistem pot fi rezumate după 

cum urmează: cursuri de schimb stabile; eliminarea 

controlului valutar; convertibilitatea tuturor valutelor, 

respectiv posibilitatea utilizării monedei naŃionale şi a 

oricărei valute de către cetăŃenii oricărei Ńări în 

tranzacŃiile internaŃionale. În scopul asigurării 

stabilităŃii cursurilor de schimb, fiecare Ńară membră a 

FMI şi-a stabilit cursul monedei sale faŃă de aur sau 

dolar, cu obligaŃia de a nu permite o fluctuare a 

acestuia mai mare de ±1 %. 

Dolar, preŃ 

În cadrul noului sistem, dolarul a ocupat o 

oficial al poziŃie cheie. În 1947 SUA s-au angajat în cadrul FMI 

aurului ca în operaŃiunile sale cu autorităŃile monetare ale altor 

state să vândă şi să cumpere aur cu 35 $ per uncie. 

Această obligaŃie a garantat convertibilitatea dolarului 

în aur şi multe Ńări au adoptat practica de a-şi păstra 

rezervele nu numai în aur, ci şi în dolari. De


asemenea, dolarul, datorită convertibilităŃii sale în aur, 

a devenit indirect referinŃă prioritară şi cele mai multe 

bănci centrale l-au utilizat ca instrument de intervenŃie 

pe piaŃă, în vederea menŃinerii cursului valutar în 

limitele stabilite. În plus, dolarul a devenit 

predominant ca mijloc de realizare a plăŃilor în 

tranzacŃiile internaŃionale. 

În scopul sprijinirii Ńărilor cu deficite în balanŃa Drepturi 

contului curent, FMI a instituit Drepturile Ordinare Ordinare 

de Tragere – DOT (Ordinary Drowing Rights). de Tragere 

Volumul de credite disponibile depinde de cota 

fiecărei Ńări, iar aceasta, la rândul ei, este stabilită în 

funcŃie de indicatorii economici sintetici, cum sunt 

produsul intern brut, rezervele valutare, volumul şi 

dinamica comerŃului exterior etc. 

łările vest-europene, puternic afectate de cel Uniunea 

de-al doilea război mondial şi implicate într-o serie Europeană 

de acorduri valutare bilaterale, au înfăptuit liberalizarea de PlăŃi 

angajamentelor lor de plăŃi internaŃionale pas cu pas. 

În 1950 a fost înfiinŃată Uniunea Europeană de PlăŃi 

(UEP), ca parte a politicii comerciale externe a 

OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare 

Economică (OCDE). Scopul acestei uniuni a fost acela 

de a organiza plăŃile între Ńările europene pe o bază 

multilaterală şi de a pregăti condiŃiile pentru trecerea 

la convertibilitate. 

Convertibilitatea a intrat în vigoare la 27 Convertibilitate 

decembrie 1958. Trecerea la convertibilitate nu a fost 

uniformă. Multe Ńări au aplicat pentru o perioadă 

îndelungată de timp numai convertibilitatea pentru 

tranzacŃiile în contul curent (CC) şi ulterior pentru 

tranzacŃiile în contul de capital (CdC). 

Sistemul monetar creat la Bretton Woods a Devalorizare 

funcŃionat aproape un sfert de secol, însă cu 

numeroase crize şi convulsii încă din primele zile ale 

existenŃei sale. În septembrie 1949 s-a produs un val 

de devalorizări. În anii ’50, a urmat o perioadă de calm 

relativ, cu o tendinŃă continuă spre convertibilitate. În 

deceniul următor, însă, sistemul monetar internaŃional

270 

Pool aur 

Flotare liberă 


a cunoscut numeroase şocuri. Primul dintre acestea a 

apărut în 1958, după ce valutele Ńărilor vest-europene 

au devenit convertibile şi pentru contul de capital. 

Deficitul masiv înregistrat de balanŃa de plăŃi a SUA a 

condus la creşterea preŃului aurului pe piaŃă la peste 35 

$ uncia fină. Criza a fost depăşită prin intervenŃia 

băncilor centrale, care au format un pool al aurului şi 

au stabilizat preŃul aurului la nivelul oficial prin 

intervenŃii pe piaŃă. 

Scena monetară a fost, evident, marcată de 

dezvoltarea inegală a diferitelor Ńări: mai accentuată în 

RF Germania şi Japonia şi mai lentă în SUA şi Anglia. 

Astfel, în martie 1961, marca vest-germană şi 

guldenul olandez au fost revalorizate, în timp ce lira 

sterlină a slăbit continuu, fiind devalorizată în 1967. 

Această evoluŃie a exercitat o presiune sporită asupra 

aurului. Pierderile de aur au determinat băncile 

centrale să abandoneze în 1968 pool-ul aurului, piaŃa 

aurului divizându-se în două sectoare. În anii următori, 

convulsiile sistemului monetar au continuat. Francul 

francez a fost devalorizat în august 1969 cu 11%, iar 

în luna octombrie din acelaşi an, marca vest-germană a 

fost revalorizată cu 9,3 %. 

Criza sistemului monetar internaŃional devenise, 

însă, prea profundă pentru a putea fi corectată prin 

măsuri parŃiale de schimbare a cursurilor valutare. 

Începutul anilor ’70 a marcat declinul sistemului 

convenit la Bretton Woods, care, în final, a capotat 

prin renunŃarea la cursurile de schimb fixe. Aceasta s-a 

datorat, în mare măsură, scăderii încrederii în dolar, ca 

rezultat al deficitului balanŃei de plăŃi a SUA. 

Rezervele de aur ale SUA au scăzut substanŃial şi s-a 

pus problema dacă mai poate fi menŃinută 

convertibilitatea dolarului în aur. Ca rezultat, 

majoritatea Ńărilor dezvoltate au dat curs liber flotării 

valutelor lor. Aceasta a reprezentat, de fapt, sfârşitul 

parităŃilor oficiale şi al marjelor de intervenŃie. 

În decembrie 1971, SUA s-au declarat gata să 

devalorizeze dolarul, cu condiŃia ca Japonia şi Ńările


vest-europene să-şi revalorizeze valutele lor. La 

ConferinŃa monetară din decembrie 1971, în cadrul 

Acordului Smithsonian, SUA au acceptat să majoreze 

preŃul oficial al aurului la 38 $ pe uncie (ceea ce a 

reprezentat o devalorizare a dolarului cu 7,9 %), iar 

Ńările vest-europene şi-au revalorizat valutele lor cu 

7,66 %. În acelaşi timp, marjele de intervenŃie au fost 

lărgite la ±2,25 %, ceea ce a însemnat că valutele 

occidentale, altele decât dolarul, puteau să fluctueze 

una faŃă de celelalte cu ±4,50 %. 

De la bun început, Acordul Smithsonian a avut 

o bază şubredă, întrucât nu a fost restabilită 

convertibilitatea dolarului în aur. Realinierea 

cursurilor de schimb a condus la un respiro temporar, 

curând însă au reînceput mişcările speculative de 

capital. La 13 februarie 1973, Statele Unite au 

devalorizat pentru a doua oară dolarul, majorând preŃul 

oficial al aurului de la 38 la 42,22 $ pe uncie. Totuşi, 

intrările de capital în SUA au continuat şi în martie 

1973, iar Ńările vest-europene şi Japonia au suspendat 

obligaŃia lor de a interveni pe piaŃă. În acest fel, 

sistemul de la Bretton Woods, cu parităŃile lui fixe, a 

încetat să mai existe. 

Acordul 

Smithsonian 

3. Sistemul de cursuri flotante 

Din 1973 scena monetară internaŃională s-a 

caracterizat printr-o varietate de cursuri de schimb. 

Aproape toate statele dezvoltate practicau o anumită 

formă de flotare controlată. łările membre ale 

ComunităŃii Economice Europene (CEE) au constituit 

o zonă monetară (Sistemul Monetar European) cu 

cursuri fixe între Ńările membre, însă variabile în raport 

cu celelalte Ńări (aşa-numitul “şarpe valutar”). 

Teoretic, există două sisteme de cursuri flotante: 

flotare liberă, în cadrul căreia băncile centrale nu au 

nici o intervenŃie pe piaŃă, respectiv nu cumpără şi nu 

vând valută pentru a manipula cursul; flotare condusă, 

în care băncile centrale intervin dacă piaŃa devine 

Sistemul 

monetar 

european 

Flotare liberă 

şi “condusă”

272 

Jamaica 


“dezordonată”, cu alte cuvinte atunci când cursul 

fluctuează mai mult decât o impun condiŃiile 

economice fundamentale şi decât guvernele consideră 

necesar. 

Întrucât Ńările dezvoltate care practicau, în 

comun sau separat, flotarea deŃineau aproximativ 2/3 

din comerŃul mondial, flotarea cursurilor valutare a 

avut o influenŃă la scară mondială. Cele mai multe din 

Ńările în curs de dezvoltare au continuat să menŃină 

parităŃi faŃă de dolar sau o altă valută. Alte Ńări au 

hotărât să-şi alinieze valutele lor la un coş de valute. 

În ambele cazuri s-a apelat la frecvente ajustări de 

cursuri. 

ConferinŃa FMI din Jamaica (ianuarie 1976) a 

legalizat măsurile provizorii impuse de circumstanŃe, 

în speŃă trecerea la cursuri valutare flotante. Articolul 

IV revizuit al FMI stipulează posibilitatea fiecărei Ńări 

de a alege între sistemul de cursuri fixe sau cursuri de 

schimb flotante. Este, totuşi, prevăzută posibilitatea 

revenirii la cursuri fixe, dar ajustabile, dacă un număr 

de Ńări ce deŃin în cadrul FMI 85% din voturi vor 

considera că situaŃia din economia mondială permite 

acest lucru. 

Grafic XV.1 

IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară 

1200 

1000 

Cursul 

Sfr/$ 

• 

• 

• 

O 

Excedentul 

ofertei de Sfr 

=interven Ńie 

C 

C 1 

Q C Q O Cantitatea de Sfr


Pentru a asigura relaŃii ordonate între valute, 

Ńările membre ale FMI sunt chemate prin noile 

articole ale FMI să depună orice efort pentru a 

menŃine economia şi finanŃele în stare de bună 

funcŃionare, pentru a se evita fluctuaŃii dezordonate în 

cursurile de schimb. Deasemenea, s-au depus eforturi 

pentru crearea unui nou sistem de rezerve. În acest 

sens, s-a aprobat instituirea Drepturilor Speciale de 

Tragere (DST), ca principal instrument de rezervă, şi 

reducerea importanŃei aurului şi a altor valute de 

rezervă. 

Creşterea deosebită a preŃului aurului a condus 

la o îngheŃare a rezervelor în aur. Ca rezultat, din 

1974 băncile centrale au început să evalueze aurul 

aproximativ la nivelul preŃurilor pieŃei. În 1975 s-a 

căzut de acord, în principiu, să se renunŃe la preŃul 

oficial al aurului. Din punct de vedere al volumului, 

dolarul continuă să fie cea mai importantă valută de 

rezervă, dar şi alte valute (euro, francul elveŃian, yenul 

japonez) au căpătat funcŃii de rezervă. În speŃă, unele 

Ńări membre OPEC şi-au diversificat în mod sistematic 

în ultimii ani rezervele lor valutare. 

Întrucât în cadrul unui regim de cursuri flotante, 

cursul propriu poate să oscileze în proporŃii diferite 

faŃă de alte valute, a devenit vizibil faptul că urmărirea 

schimbării cursului valutar faŃă de o singură valută, de 

exemplu dolar, nu mai are semnificaŃie. De aceea, se 

iau în consideraŃie schimbările faŃă de valutele 

principalelor Ńări partenere, ponderând aceste valute cu 

importanŃa Ńărilor partenere în comerŃul exterior al Ńării 

respective. Astfel, un număr de bănci centrale şi alte 

instituŃii calculează aşa-numiŃii indici de apreciere sau 

depreciere ponderaŃi cu volumul comerŃului. 

Dar şi o astfel de evoluŃie a cursurilor indică 

aprecierea sau deprecierea “nominală” şi nu constituie 

o indicaŃie reală cu privire la gradul de schimbare a 

competitivităŃii externe a unei Ńări. Ca urmare, în 

prezent se calculează cursurile de schimb reale prin 

corectarea cursurilor “nominale” cu diferenŃele de 

Drepturi 

Speciale de 

Tragere 

PreŃ de piaŃă 

aur 

Coş valute 

Curs real

274 

Instabilitatea 

cursului 


inflaŃie (comensurate prin preŃurile de consum, 

preŃurile cu ridicata sau costul forŃei de muncă). 

ExperienŃa cursurilor de schimb flotante 

conduce la concluzia larg împărtăşită că noul sistem 

nu a produs deplin rezultatele pe care s-a contat. 

Politicile monetare şi intervenŃiile pe piaŃa valutară 

întreprinse de principalele Ńări după întrunirea de la 

Plaza din septembrie 1985 au marcat, pentru cele mai 

multe guverne, o revizuire a poziŃiei lor în legătură cu 

modul de funcŃionare al pieŃei valutare şi cu gradul în 

care această piaŃă produce cursuri de schimb care să 

fie în acord cu condiŃiile economice fundamentale. 

Atât cursurile nominale, cât şi cele reale, au fost mai 

puŃin stabile decât în cadrul sistemului instituit la 

Bretton Woods. 

Au existat, însă, diferenŃe substanŃiale între Ńări 

în ceea ce priveşte fluctuaŃiile cursurilor valutare. În 

general, cursurile de schimb efective ale unor Ńări cum 

sunt Canada, FranŃa, R.F.G. şi Italia au fost relativ mai 

puŃin instabile decât cele ale Japoniei, Angliei şi 

Statelor Unite. Volatilitatea cursurilor de schimb 

bilaterale reale ale Ńărilor participante la “şarpele 

monetar” european a scăzut substanŃial de când acesta 

a fost instituit. În acelaşi timp, cursurile de schimb ale 

majorităŃii Ńărilor din afara “şarpelui monetar”, atât 

bilaterale, cât şi cele efective, au manifestat o 

instabilitate considerabil mai mare. 

Din martie 1985, cea mai semnificativă evoluŃie 

în domeniul cursurilor valutare a constituit-o scăderea 

cursului dolarului. TendinŃa s-a accentuat şi după ce, 

în septembrie 1985, miniştrii de finanŃe şi guvernatorii 

băncilor centrale din SUA, Anglia, FranŃa, R.F. 

Germania şi Japonia au convenit să intervină pe 

pieŃele valutare în vederea atenuării tendinŃei de 

subevaluare a monedei americane. Scăderea cursului 

dolarului a continuat şi după 1986. La 22 februarie 

1987, la reuniunea de la Paris, miniştrii de finanŃe şi 

guvernatorii băncilor principalelor Ńări industrializate 

au convenit acŃiunea conjugată pe piaŃă a autorităŃilor


monetare în vederea stabilizării cursurilor de schimb în 

jurul nivelelor atinse la acea dată, considerate ca fiind 

apropiate de nivelurile de echilibru dintre monedele 

lor. 

O evoluŃie semnificativă pe piaŃa valutară are 

loc începând cu jumătatea anilor ’90, perioadă în care 

economia americană a preluat rolul de motor al 

economiei mondiale, economiile japoneză, germană, 

vest-europeană, în general, intrând într-o fază de 

accentuat declin, chiar de recesiune. Ca o consecinŃă, 

dolarul american a manifestat o tendinŃă de apreciere 

accentuată în raport cu celelalte principale valute. 

Spre finele secolului XX, economia mondială a 

cunoscut şi patru mari crize financiare (mexicană, 

asiatică, rusească şi braziliană), care au afectat 

substanŃial stabilitatea economică şi financiară 

internaŃională. În aceste condiŃii, economiştii din 

diverse Ńări examinează noi strategii care să asigure un 

sistem financiar internaŃional echilibrat, bazat pe 

existenŃa unor pieŃe monetare şi de capital 

caracterizate prin profunzime şi lichiditate. 

Crize 

financiare 

Valute 

Tabel XV.1 

EvoluŃia cursurilor de schimb 

în perioada 1971-2001 

Dec. Mai Mai Dec. 

Ian. 

2001 

1971 1976 1986 1990 

$/Frelv 3,8405 2,4940 1,8522 1,2783 1,5996 

$/DM 3,2225 2,5535 2,2287 1,4950 2,0424 

$/Frfr 5,1157 4,6865 7,1129 5,0745 6,8500 

$/Lit 581,50 849,75 1527,40 1126,39 2022,05 

$/Yen 308,00 298,70 166,99 133,50 116,55 

₤/$ 2,6057 1,8237 1,5196 1,9246 1,5031 

$/$can 1,0810 1,0220 1,3753 1,1597 1,4981 

$/Euro 1,0445 

Începând cu 1 ianuarie 2001 cele 13 Ńări UE 

participante la Uniunea Economică şi Monetară au 

adoptat € ca monedă comună. Dacă la început cursul 

€/$ a evoluat în defavoarea €, începând din anul 2003

276 


tendinŃa s-a inversat, înregistrându-se o apreciere 

semnificativă a €, una din cauzele esenŃiale fiind 

declinul creşterii economice în SUA şi diferenŃa de 

dobânzi primare la cele două valute: 1% la $ pe piaŃa 

americană şi 2% pe piaŃa vest-europeană. De fapt, 

dacă autorităŃile americane au apelat la cele europene 

să promoveze o politică a “dolarului ieftin”, ceea ce ar 

contribui la redresarea mai accentuată a economiei 

americane şi, în consecinŃă, a creşterii economice pe 

plan mondial. 

Aproape toate deciziile privind producŃia, 

comerŃul şi finanŃarea se bazează pe motivaŃii de preŃ, 

iar cursurile de schimb intră în preŃul bunurilor şi 

serviciilor ce formează obiect al comerŃului 

internaŃional. În mod corespunzător, volatilitatea 

cursurilor de schimb şi lipsa de aliniere a acestora 

areconsecinŃe importante pentru cantităŃile şi preŃurile 

activelor tranzacŃionate pe plan internaŃional, în 

special atunci când deciziile implică angajamente pe 

termen lung, perioade în care cursurile de schimb pot 

cunoaşte schimbări mari şi imprevizibile. 

ConsecinŃele acestei stări de lucruri sunt 

deosebit de ample asupra Ńărilor în curs de dezvoltare, 

chiar dacă ele nu-şi flotează cursul independent. Dacă 

o Ńară în curs de dezvoltare îşi leagă cursul valutar de 

o singură valută, modificările în cursul de schimb 

efectiv şi în cursurile de schimb bilaterale cu alte Ńări 

sunt integral în afara controlului acestei Ńări şi pot să 

nu fie favorabile poziŃiei sale competitive şi 

necesităŃilor balanŃei sale de plăŃi. Chiar dacă cursul 

este stabilit faŃă de un coş de valute şi în acest fel pot 

fi evitate unele din aceste consecinŃe, problema 

generală a instabilităŃii rămâne. 

4. Sistemul monetar european 

Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene, din 

9-10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht –


Olanda a decis cea mai importantă reformă din istoria 

Uniunii, respectiv crearea unei Uniuni Economice şi 

Monetare (EMU). Pentru realizarea acestei uniuni au 

fost parcurse patru stadii: 

Stadiul 1: 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993. În CirculaŃie liberă 

acest stadiu au fost îndeplinite măsurile pregătitoare, capital 

respectiv eliminarea tuturor restricŃiilor din calea 

circulaŃiei libere a capitalului şi atingerea unei inflaŃii 

scăzute, a unui buget sănătos şi a unor cursuri de 

schimb stabile între Ńările membre. 

Stadiul 2: 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998 Banca Centrală 

În acest stadiu a fost înfiinŃat Institutul Monetar Europeană 

European (IME), ca predecesor al Băncii Centrale 

Europene (BCE), având ca obiectiv asigurarea cadrului 

legislativ, organizaŃional şi logistic al BCE, precum şi 

coordonarea politicilor monetare ale Ńărilor membre 

înaintea instituirii EMU. 

Stadiul 3: 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002. Euro 

Începând cu 1 ianuarie 1999 a fost adoptată moneda 

comună euro de 13 din cele 27 Ńări membre ale UE 

(fără Anglia, Irlanda, Danemarca, care nu au dorit să 

adere la euro şi fără 11 Ńări mai recent aderate care nu 

au întrunit criteriile de convergenŃă), a devenit 

operaŃională Banca Centrală Europeană trecându-se, 

astfel, la realizarea în fapt a Uniunii Economice şi 

Monetare. Euro reprezintă bani în adevăratul sens al 

cuvântului, cursurile de schimb al monedelor naŃionale 

faŃă de euro fiind stabilite irevocabil, monedele 

naŃionale rămânând în circulaŃie, până în 2002, ca 

subunităŃi nezecimale ale euro. Începând cu 1 ianuarie 

2001 Grecia, întrunind criteriile de convergenŃă, a 

devenit cea de-a doisprezecea Ńară care a adoptat 

moneda unică. În acest stadiu, tranzacŃiile cu ridicata 

şi marile operaŃiunile comerciale ale Ńărilor 

participante se efectuau în euro, în timp ce comerŃul 

intern cu amănuntul şi micile tranzacŃii continua să se 

realizeze în monedă naŃională.

278 

Mix politici 

Uniune 

economică 


Stadiul 4: 1 ianuarie 2002. Bancnotele şi banii 

metalici euro se generalizează, iar bancnotele şi banii 

metalici naŃionali ai Ńărilor participante sunt retraşi de 

pe piaŃă. De asemenea, se scontează pe adeziunea la 

euro şi a celorlalte trei Ńări vechi membre, precum şi a 

altor Ńări recent aderate (11 state), constituindu-se 

astfel cea mai mare uniune monetară din lume. 

Formarea uniunii monetare europene presupune 

existenŃa şi a unei uniuni economice. łările au de 

ales între variantele fundamentale: inflaŃie mai scăzută 

şi şomaj mai ridicat sau inflaŃie mai scăzută şi şomaj 

mai redus. Pentru varianta considerată de ele optimă, 

apelează la mixul de politici monetare, fiscale şi 

bugetare considerate adecvate. Ori, dacă interesele şi 

opŃiunile Ńărilor uniunii monetare în această privinŃă 

nu sunt aceleaşi, rezultă politici monetare diferite. În 

astfel de condiŃii nu este realizabilă o uniune monetară 

fără o uniune economică. 

Se consideră că uniunea monetară trebuie să fie 

acompaniată de realizarea uniuni economice. Aceasta 

presupune condiŃii economice relativ apropiate între 

Ńările participante şi politici economice naŃionale 

convergente, care să poată fi sintetizate într-o politică 

economică armonizată şi finalmente comună. 

Comisia Europeană apreciază că formarea 

uniunii economice şi introducerea euro au efecte 

favorabile pe termen lung. La nivel microeconomic 

rezultă efecte de eficienŃă, datorită eliminării 

cursurilor de schimb şi reducerii costului tranzacŃiilor 

dintre Ńările membre, ceea ce duce la amplificarea 

comerŃului interregional şi, în consecinŃă, a producŃiei. 

La nivel macroeconomic, rezultă efecte de stabilizare, 

datorate eliminării cursurilor şi unei mai mari 

discipline monetare şi financiare, ceea ce reduce 

primele de risc la dobânzi şi sporeşte investiŃiile.


Tabel XV.2 

Impactul EMU asupra creşterii economice 

(schimbări procentuale faŃă de un scenariu de bază) 

łara 2000 2001 2002 2003 2010 

łările UE 0,2 0,9 1,0 1,1 2,9 

SUA, Canada, -0,1 0,0 0,0 0,1 0,1 

Japonia 

Alte Ńări -0,1 0,1 0,1 0,0 0,2 

industrializate 

łări în curs de 

dezvoltare 

0,0 0,1 0,2 0,2 0,3 

În afară de efectele asupra creşterii economice 

în plan regional şi mondial, Uniunea Economică şi 

Monetară contribuie şi la redistribuirea responsabilităŃilor 

în cadrul sistemului monetar internaŃional, în 

conformitate cu importanŃa economică a grupărilor 

regionale existente sau în curs de formare. 

Sistemul monetar internaŃional actual, cu toate 

transformările intervenite după colapsul sistemului 

Bretton Woods, se caracterizează, în continuare, prin 

rolul predominant al dolarului american, care este încă 

cea mai utilizată valută în tranzacŃiile internaŃionale. 

Astfel, rata internaŃionalizării valutelor (raportul dintre 

ponderea exportului exprimat într-o valută şi ponderea 

Ńării de emisiune în exportul mondial) este de 3,9% 

pentru $, de 1,4% pentru €, de 0,6 pentru ¥. Se 

conturează tot mai clar tendinŃa de formare a unui 

sistem monetar internaŃional mult mai simetric. Astfel, 

euro va deveni una din principalele valute utilizate pe 

plan mondial, alături de dolarul american şi de yenul 

japonez.

280 



Sistem monetar 



Echilibru intern 

Echilibru extern 

Gold standard 

Paritate 

Curs fix 

Gold specie standard 

Gold bullion standard 

Seigniorage 

Control valutar 

Bretton Woods 

Convertibilitate 

Marje de intervenŃie 

DOT 

UEP 

Pool aur 

Acordul Smithsonian 

Curs flotant 

Curs flotant liber 

Curs flotant condus 

ConferinŃa de la Jamaica 

DST 

PreŃ de piaŃă aur 

Curs schimb real 

Criză financiară 

EMU 

Integrare monetară 

Euro 

BCE 

Reforme structurale 


1. Cum influenŃează aprecierea $ faŃă de € economia 

SUA şi pe cea a Germaniei? 

2. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra 

sistemului de cursuri fixe şi sistemului de cursuri 

flotante. 

3. Care ar fi avantajele fixării cursului monedei 

naŃionale faŃă de euro şi nu faŃă de $? 

4. Dacă aŃi avea o economie de 100 de milioane de 

lei în ce aŃi investi-o? ArgumentaŃi alegerea 

făcută. 

5. ArgumentaŃi de ce nu este posibilă o uniune 

monetară fără o uniune economică.


Teste grilă 

1. Sistemul gold specie standard s-a caracterizat prin: 

a) fluctuaŃii majore ale cursului de schimb; 

b) emisiunea de bani de hârtie cu acoperire în aur; 

c) emisiunea de bani metalici în aur; 

d) emisiune de bani de hârtie fără acoperire; 

e) achitarea datoriilor externe în monedă naŃională. 

2. Abandonarea sistemului gold standard a fost determinată de: 

a) dezechilibrele balanŃelor de plăŃi; 

b) inflaŃia scăzută; 

c) devalorizarea valutelor; 

d) echilibrarea balanŃelor de plăŃi; 

e) aprecierea valutelor. 

3. Ce caracteristici a avut sistemul monetar instituit la Bretton 

Woods: 

a) cursuri de schimb flotante; 

b) cursuri de schimb fixe; 

c) convertibilitatea tuturor valutelor; 

d) menŃinerea controlului valutar; 

e) interzicerea convertibilităŃii dolarului în aur. 

4. Pool-ul aurului a presupus: 

a) preŃ de piaŃă al aurului; 

b) definirea în aur a Drepturilor Speciale de 

Tragere; 

c) stabilizarea preŃului aurului la nivelul oficial prin 

intervenŃii pe piaŃă; 

d) eliminarea marjelor de intervenŃie; 

e) renunŃarea la convertibilitatea dolarului în aur. 

5. Acordul Smithsonian a prevăzut: 

a) majorarea preŃului oficial al aurului; 

b) instituirea Drepturilor Ordinare de Tragere; 

c) introducerea flotării conduse; 

d) reducerea preŃului oficial al aurului; 

e) lărgirea marjelor de intervenŃie la ±2,25%.

282 


6. Prin ce se caracterizează sistemul de cursuri 

flotante: 

a) convertibilitatea dolarului în aur; 

b) existenŃa unui preŃ oficial al aurului; 

c) determinarea cursului pe piaŃa valutară; 

d) cursuri valutare fixe cu marje de intervenŃie de 

±1%; 

e) instituirea drepturilor speciale de tragere (DST). 

7. Constituie dezavantaje ale sistemului de cursuri 

flotante: 

a) previne speculaŃiile fără risc; 

b) garantarea cursului prin intervenŃii ale băncilor 

centrale; 

c) cadru instabil al schimburilor comerciale; 

d) operatorii sunt confruntaŃi cu riscuri mai mici 

decât într-un sistem de cursuri fixe; 

e) stabilitatea cursului de schimb. 

8. Care dintre Ńările enumerate nu participă în 

prezent la euro: 

a) Italia; 

b) Portugalia; 

c) Spania; 

d) Anglia; 

e) Suedia. 

9. În funcŃia sa de mijloc de tezaurizare, în cazul 

sectorului privat, euro serveşte la: 

a) facturarea comerŃului exterior; 

b) exprimarea instrumentelor financiare; 

c) intervenŃii pe piaŃa valutară; 

d) cotarea preŃurilor pe pieŃele externe; 

e) exprimarea rezervelor oficiale internaŃionale.


10. Nu se încadrează între efectele introducerii euro: 

a) amplificarea comerŃului interregional; 

b) reducerea costurilor tranzacŃiilor; 

c) o mai mare disciplină monetară şi financiară; 

d) creşterea şomajului în Ńările participante; 

e) redistribuirea responsabilităŃilor în cadrul 

sistemului monetar internaŃional.

284 


PARTEA A PATRA 

PROBLEME ECONOMICE MONDIALE 

CURENTE 

Gândirea şi teoria economică au evoluat în timp 

ca oricare ramură a ştiinŃei, deşi într-un ritm mai lent 

decât ştiinŃele tehnice, de exemplu. 

În prezent, în dezbaterile teoretice pe plan 

internaŃional sunt de actualitate patru teme majore ale 

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă: politica industrială 

a Ńărilor dezvoltate, dezvoltarea economică a Ńărilor în 

curs de dezvoltare, tranziŃia la economia de piaŃă a 

Ńărilor central-planificate, globalizarea economiei 

internaŃionale şi dezvoltarea durabilă a omenirii. 

CAPITOLUL XVI. 

łĂRILE DEZVOLTATE ŞI 

POLITICA INDUSTRIALĂ 

Ar fi util, pentru început, să definim termenul de 

“industrie”. În trecut (şi în prezent încă) economia era 

clasificată în “industrie”, “agricultură”, “transporturi” 

etc. Nomenclatoarele de ramuri economice şi de 

produse urmează, încă, această clasificare.

łările dezvoltate şi politica industrială 285 

În Ńările avansate termenul de industrie este 

folosit într-un sens larg, fără a fi riguros delimitat. 

Potrivit unei definiŃii, o industrie este reprezentată de 

firmele care comercializează produse mai mult sau mai 

puŃin identice. Altă definiŃie susŃine că o industrie 

reprezintă un grup distinct de întreprinderi 

producătoare. În fine, o alta le îmbină pe cele două, 

considerând că o industrie reprezintă o ramură 

specifică de producŃie şi de comerŃ. 

Este foarte probabil ca în viitor termenul de 

industrie să fie tot mai mult perceput în sensul în care 

este utilizat în prezent în Ńările dezvoltate. În jurul unor 

activităŃi de bază se dezvoltă noi activităŃi, conexe sau 

eterogene: o asociaŃie agricolă începe să producă 

furaje concentrate, conserve de carne, având în proiect 

şi un hotel turistic cu specific rural local; un combinat 

chimic îşi dezvoltă propria producŃie de legume şi de 

conserve de legume; o fabrică de automobile îşi 

extinde activitatea pe piaŃa de capital, înfiinŃând o 

societate de investiŃii financiare şi sponsorizează o 

echipă de fotbal. Tot mai frecvent se utilizează 

termenii de “agroindustrie”, “industria turismului”, 

“industria audiovizualului”, “industria fotbalului”, 

“industria financiară”, ”industria informaŃiilor”. 

Termenul de “industrie” căpătă, în acest fel, un sens 

mai larg, dacă nu unul nou, faŃă de tradiŃionalul sens al 

termenilor de industrie sau de agricultură. 

Rezultă că, atunci când discutăm despre politica 

industrială, nu ne referim strict la industrie. Statele 

Unite ale Americii sunt, de pildă, suspectate de 

economişti că promovează o politică industrială prin 

agricultură: subvenŃionând producŃia agricolă acordă o 

subvenŃie indirectă producŃiei de tractoare şi de 

combine, de exemplu. Politica industrială este, astfel, 

tot mai mult asimilată de economişti cu politica 

economică guvernamentală, în general. În cadrul 

acesteia se disting, totuşi, politici sectoriale pe ramuri, 

domenii mai mult sau mai puŃin omogene. 

“Industrie” 

Politică 

industrială

286 


Politica industrială nu mai este un apanaj al 

Ńărilor industrial avansate. Ea este mai mult sau mai 

puŃin concret şi eficient promovată şi de Ńări în curs de 

dezvoltare sau de Ńări în tranziŃie. În acest capitol vom 

pune, însă, accentul pe politica industrială a Ńărilor 

industrializate avansate, situaŃia specifică în celelalte 

Ńări fiind tratată separat. 

1. Rolul statului în economie 

Prag temporal, 

prag de 

schimbare 

RevoluŃia 

informaŃională 

Politica industrială reprezintă un act subiectiv, 

este promovată de guverne şi ea poate fi diferită în 

cadrul aceleiaşi Ńări şi de la o Ńară la alta, în funcŃie de 

interesele electoratului pe care îl reprezintă guvernul 

aflat la putere. În această optică, economiştii îşi pun 

două întrebări fundamentale: care este rolul guvernului 

în economie şi cât de justificate din punct de vedere al 

ştiinŃei economice sunt diferitele orientări şi mijloace 

utilizate de politicile industriale. 

Atunci când economia se află în faŃa unui nou 

prag, delimitat în timp sau ca o schimbare de proporŃii, 

astfel de întrebări devin stringente. Acum ne aflăm în 

faŃa unor asemenea praguri: debutul în noul mileniu, 

ca prag temporal şi transformarea amplă a economiilor 

şi societăŃilor atât economic, cât şi politic în toate 

Ńările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi în tranziŃie, ca 

prag de schimbare de proporŃii. 

Omenirea a traversat două valuri uriaşe de 

prefaceri: revoluŃia agrară, desfăşurată pe parcurs 

milenar (“primul val”) şi revoluŃia industrială, care s-a 

produs în decurs de numai 300 de ani (“al doilea 

val”). Acum ne aflăm în plină desfăşurare a celui “deal 

treilea val”, revoluŃia informaŃională, în care cea 

mai importantă formă de proprietate este intangibilă: 

cunoaştere, informaŃie, idee, talent. Factorul uman 

devine mai important decât capitalul în sensul 

tradiŃional, economia vitezei înlocuieşte treptat 

economia de scară, iar concurenŃa este bazată pe timp. 

Este foarte probabil ca terenul luptei de concurenŃă să


treacă pe factorul timp, iar cel de “al treilea val” să 

dureze numai câteva decenii. 

Teoria avantajului comparativ, care explică 

localizarea activităŃilor economice în funcŃie de 

dotarea cu factori şi de abundenŃa relativă a acestora, 

pierde tot mai mult teren într-o lume în care industriile 

intensive în cunoştinŃe şi în inovaŃie devin 

preponderente, în care transporturile şi telecomunica- 

Ńiile moderne asigură transferul rapid al mărfurilor şi 

schimbul instantaneu de informaŃii, într-o lume în care 

capitalul se localizează oriunde depistează proiecte de 

investiŃii profitabile. 

Spre deosebire de activităŃile secolelor XIX şi 

XX, cele din secolul XXI nu mai au o localizare 

determinată de dotarea naturală. Aşa cum am discutat, 

deja, soarta Ńărilor nu mai depinde atât de zestrea 

naturală hărăzită prin amplasarea pe un meridian sau 

altul, cât de avantajele competitive pe care vor şti să şi 

le valorifice investind în educaŃie, informaŃie, 

cercetare, inovare şi talent. 

La debutul în mileniul trei şi în contextul 

schimbărilor profunde care au loc în economia 

mondială revine în dezbaterea economiştilor un 

subiect care a consumat multe energii: care este rolul 

statului şi cum poate fi ameliorată eficienŃa acŃiunilor 

sale. A devenit evident că o intervenŃie greşită a 

statului în economie este mai dăunătoare decât o 

neintervenŃie. 

ExperienŃa postbelică a relevat atât limitele, cât 

şi beneficiile intervenŃiei guvernamentale. łările cu 

economie central planificată, dar şi multe Ńări în curs 

de dezvoltare au fost victima unor strategii de 

dezvoltare dominate de intervenŃia guvernamentală. 

Chiar şi unele state industrial avansate s-au aflat în 

situaŃia de a suporta nereuşita intervenŃiilor 

guvernamentale şi de a-şi remodela mixul de politici 

monetare şi fiscale, mutând accentul de la stat spre 

mecanismele pieŃei. 

Avantaj 

comparativ 

Avantaj 

competitiv 

Rolul statului

288 


Servicii 

publice 



În acelaşi timp, însă, nu se contestă, în general, 

rolul benefic al statului în sfera serviciilor publice sau 

limitării inegalităŃilor sociale. Banca Mondială, 

analizând experienŃa postbelică a unui spectru larg de 

Ńări industrializate, în curs de dezvoltare sau aflate în 

faza de tranziŃie, a concluzionat că, dacă economia 

dominată de stat a eşuat, acelaşi lucru se poate 

întâmpla dacă se exclude complet rolul statului. 

Adam Smith a demonstrat că guvernul conduce 

prost economia. Economistul american Peter Drucker 

subliniază că problema care se pune nu este cea 

privind intervenŃia sau neintervenŃia guvernului, ci 

legimitatea guvernului sub aspectul competenŃei de a 

interveni benefic în economie. 

Teoria economică recunoaşte funcŃia statului în 

alocarea resurselor în cazul de eşec al pieŃelor, adică 

atunci când piaŃa, funcŃionând imperfect, determină o 

alocare greşită sau ineficientă a acestora. PiaŃa cu o 

concurenŃă imperfectă nu poate asigura prin firmele 

particulare serviciile colective pure, precum apărarea 

naŃională, ordinea publică, securitatea persoanelor şi 

bunurilor, justiŃia, reŃeaua sanitară, iluminatul public 

etc. 

Mecanismele pieŃei nu rezolvă nici situaŃiile în 

care apar externalităŃi. Aşa cum am subliniat, 

externalităŃile reprezintă efecte negative sau pozitive 

rezultate dintr-o activitate asupra unor terŃi, fără ca cei 

care le-au generat să folosească complet beneficiile 

sau să suporte costurile acestor efecte (educaŃie, 

cercetare, profilaxia unor boli = externalităŃi pozitive; 

poluare = externalităŃi negative). Statul trebuie să 

intervină pentru a favoriza externalităŃile pozitive şi 

pentru a diminua externalităŃile negative. 

PieŃe 

Statul are un rol important în crearea pieŃelor 

concurenŃiale concurenŃiale (mărfuri, servicii, capital, muncă). 

Monopolurile naturale exclud concurenŃa, determinând 

creşterea preŃurilor, în scopul maximizării 

profitului. Statul trebuie să influenŃeze, prin coduri de 

conduită, comportamentul monopolurilor, mergând


până la sancŃionarea acestora sau chiar până la 

asumarea responsabilităŃii de furnizare de mărfuri şi 

servicii concurente. 

Statul are, totodată, un rol în corectarea pieŃelor 

incomplete (când nu se asigură un bun sau serviciu 

de piaŃa liberă), în situaŃia de asimetrie a informaŃiei 

(când părŃile la o tranzacŃie nu sunt egal informate) sau 

în cazul de hazard (când apar evenimente 

imprevizibile care depăşesc posibilitatea sistemului de 

asigurare). 

În plus, dar nu în ultimul rând, statul are un rol 

necontestat în ameliorarea echităŃii sociale, neasigurată 

prin mecanismele pieŃei libere. Aceasta constituie 

substanŃa funcŃiei de distribuire a statului. 

Rezultă că statul poate avea funcŃii minimale 

(apărare, ordine publică, management macroeconomic), 

funcŃii intermediare (educaŃie, mediu) şi funcŃii 

activiste (dezvoltarea pieŃelor, iniŃiativă de activităŃi). 

Statul are, deci, un câmp larg de activitate. 

Exercitarea funcŃiilor minimale, intermediare şi 

activiste poate fi de asemenea natură încât profitul care 

rezultă să nu acopere niciodată cheltuielile pentru 

realizarea lor de un individ sau un grup mic de 

indivizi. 

Se înŃelege că intervenŃia statului în economie 

este mai mult sau mai puŃin intensă, acoperă în mai 

mare sau în mai mică măsură funcŃiile sale în raport de 

situaŃia concretă a fiecărei Ńări. EficienŃa statului poate 

fi apreciată concomitent prin realizarea obiectivelor pe 

care şi le-a propus şi prin costul intervenŃiei sale. Dacă 

intervenŃia se soldează cu un efect mai mare decât 

costul intervenŃiei, care este o povară pentru întreaga 

societate, atunci intervenŃia poate fi considerată ca 

fiind calificată. 

PieŃe 

incomplete 

Echitate 

socială

290 


Tabel XVI.1 

FuncŃiile statului în economie 

Corectarea eşecurilor pieŃei 

Furnizare serviciilor colective pure 

- Apărare; 

- Lege şi ordine publică; 

- Drepturi de proprietate; 

- Management macroeconomic; 

- Sănătate publică 


Reglementare InformaŃie 

monopoluri asimetrică 

- EducaŃie - Politica - Asigurări 

elementară; antitrust; (sănătate, viaŃă, 

- ProtecŃia - Reglementarea pensii); 

mediului activităŃilor - Reglementări 

publice. financiare; 

- ProtecŃia 

consumatorului 

Coordonarea activităŃii private 

- Încurajarea dezvoltării pieŃelor; 

- IniŃiative în sensul dezvoltării constelaŃiilor 

(clusters) de activităŃi. 

ÎmbunătăŃirea 

echităŃii 

Protejarea săracilor 

- Programe pentru 

eliminarea sărăciei; 

- IntervenŃii în caz de 

dezastre. 

Asigurări sociale 

- Pensii; 

- AlocaŃii; 

- Asigurări de şomaj. 

Redistribuiri 

Redistribuirea de 

active. 

2. Politica industrială 

Politica 

industrială 

Dacă în privinŃa rolului general al statului în 

asigurarea cerinŃelor economice fundamentale ale unei 

Ńări nu există controverse teoretice majore, în ceea ce 

priveşte intervenŃia în reglementarea activităŃii 

economice şi mai ales în promovarea unor politici 

industriale disputele sunt aprinse. 

Politica industrială poate fi definită ca o 

intervenŃie a guvernului în viaŃa economică reală în 

scopul influenŃării ei în sensul satisfacerii unor 

necesităŃi de ordin general ale Ńării prin asigurarea unei 

funcŃionări eficiente a pieŃelor şi, în consecinŃă, a 

creşterii economice reale.


Politica industrială se află, prin obiectivele şi 

instrumentele utilizate, în zona de interferenŃă a 

politicilor monetare şi fiscale, şi se încadrează 

contextului mai larg al strategiei de dezvoltare 

orientate fie spre interior (când dezvoltarea se 

întemeiază pe substituirea importurilor şi cererea 

internă), fie spre exterior (când este promovat 

exportul, iar suportul creşterii îl constituie cererea 

externă). 

a) Obiectivele politicii industriale 

În anii ’50 ai secolului XX principalul obiectiv 

al politicilor industriale a fost industrializarea prin 

substituirea importurilor. S-au practicat cu precădere 

politici sectoriale, acŃionându-se asupra structurii de 

producŃie prin măsuri care discriminau între industrii. 

Guvernele au acordat, de regulă, sprijin metalurgiei, 

chimiei de mare tonaj, construcŃiei de maşini grele şi 

producŃiei de energie electrică. Ele au adoptat politici 

protecŃioniste la adăpostul cărora să se poată dezvolta 

industriile naŃionale. 

În anii ’60 ai secolului trecut, politicile 

industriale au urmărit crearea unei baze industriale 

capabile să se adapteze liberalizării comerŃului 

internaŃional şi fluxurilor internaŃionale de capital. În 

acest scop, intervenŃiile guvernamentale au stimulat 

concentrarea activităŃilor industriale în companii 

puternice, capabile să facă faŃă competiŃiei de pe piaŃa 

internaŃională, stimulentele fiind de regulă acordate 

prin selectarea “câştigătorilor” şi “perdanŃilor”. Gradul 

de protejare a economiilor naŃionale a început să se 

atenueze. 

În anii ’70, când efectele intervenŃionismului s-au 

făcut deja resimŃite, obiectivul principal al politicilor 

industriale a devenit corectarea distorsiunilor create 

prin politicile anterioare: un grad de concentrare 

excesivă a industriilor naŃionale şi un nivel îngrijorător 

şi galopant al poluării. Ca atare, au predominat 

politicile vizând protecŃia concurenŃei, reducerea 

Substituirea 

importurilor 

Concentrare 

industrială 


concurenŃei

292 

Societate 

informaŃională 


poluării şi promovarea măsurilor de protecŃie a 

mediului. În aceşti ani, climatul economic a înregistrat 

schimbări datorită şocurilor petroliere şi creşterii, ca o 

consecinŃă a acestora, a preŃurilor la materii prime şi a 

ratei inflaŃiei. În acelaşi timp, concurenŃa crescândă 

din partea noilor Ńări industrializate (NIC) şi 

schimbările tehnologice rapide au avut efecte atât 

asupra producŃiei interne, cât şi a comerŃului 

internaŃional. Majoritatea Ńărilor dezvoltate şi în curs 

de dezvoltare s-au dovedit a fi nepregătite în faŃa 

acestor evenimente şi incapabile să se adapteze cu 

promptitudine la condiŃiile economice în continuă 

schimbare. RigidităŃile în alocarea resurselor şi 

volumul în scădere al cererii şi producŃiei au 

determinat creşterea şomajului. 

În fine, începând cu anii ’80 şi ’90, obiectivele 

urmărite de politicile industriale au evoluat spre 

crearea condiŃiilor reclamate de tranziŃia la societatea 

informaŃională. Ca atare, s-a manifestat un interes 

crescând pentru programele de promovare a cercetării 

şi de stimulare a investiŃiilor intangibile, pentru 

crearea reŃelelor informaŃionale care să contribuie la 

difuzarea rapidă a cunoştinŃelor şi pentru dezvoltarea 

şi modernizarea ofertei de infrastructuri. Fără îndoială, 

în perioada actuală politicile industriale vor viza în şi 

mai mare măsură cerinŃele societăŃii informaŃionale. 

Eşecurile politicilor intervenŃioniste s-au 

dovedit a fi mult mai clare în deceniul nouă. Sub 

presiunea conjugată a globalizării şi progresului 

tehnic, structura întreprinderilor s-a transformat 

radical. Politicile de alegere a industriilor strategice 

concepeau firma ca un subiect bine identificat. 

Adoptarea deciziilor strategice, o mare parte a 

procesului de producŃie se presupuneau ca aparŃinând 

aceleaşi companii şi localizate, mai mult sau mai 

puŃin, în acelaşi loc. În schimb, noile modele percep 

întreprinderea sub forma unei reŃele. Actualmente, se 

asistă la tranziŃia de la economie mondială 

caracterizată prin unităŃi de producŃie de mare serie la


o economie a reŃelelor bazată pe "partajarea" 

cunoştinŃelor. 

Drept urmare, întreprinderile se angajează în Firme virtuale 

ample procese de restructurare pentru a beneficia de 

externalităŃile din producŃie şi cerere. Acestea îşi 

creează relaŃii de lungă durată cu întreprinderile din 

amonte şi din aval, relaŃii dominate de utilizarea 

informaŃiilor şi nu de exercitarea controlului. Pentru 

asigurarea funcŃionalităŃii reŃelelor, acestea construiesc 

structuri informaŃionale şi organizaŃionale complexe 

care adesea valorează mult mai mult decât capitatul 

fizic. De aceea, se poate afirma că se înregistrează o 

evoluŃie rapidă către ceea ce se numeşte "firmă 

virtuală". 

În acest cadru, politica industrială promovată nu 

poate să fie decât orizontală. Numai prin stabilirea 

condiŃiilor generale, guvernele pot prezerva reŃeaua 

industrială locală şi, totodată, pot evita dislocarea 

industriilor performante. De asemenea, schimbarea 

mentalităŃii din anii '90 a însemnat şi supravegherea 

funcŃionalităŃii nu numai a pieŃei produselor şi 

serviciilor, dar şi a pieŃelor factorilor de producŃie, în 

special a pieŃei muncii, precum şi a pieŃelor financiare. 

Alte componente ale costurilor de producŃie cum ar fi 

costurile impuse de intervenŃia guvernamentală şi rolul 

îndeplinit de infrastructură au început să preocupe 

opinia publică. 

Şi instrumentele politicii industriale s-au 

schimbat. IntervenŃiile directe în mecanismele pieŃei, 

cum ar fi stabilirea preŃurilor şi reglarea cantităŃilor de 

produse existente pe piaŃă, au fost în mod gradual 

abandonate, fiind preferate acele instrumente ce au 

drept obiectiv înlăturarea obstacolelor din calea liberei 

funcŃionări a pieŃei şi îmbunătăŃirea climatului 

concurenŃial. 

În acest fel, vechea politică industrială a fost Economie 

înlocuită cu aşa-numita politică de competitivitate a competitivă 

industriei şi economiei. O economie este considerată 

competitivă dacă populaŃia se bucură de un standard

294 


ridicat de viaŃă, în creştere şi o rată mare a ocupării 

forŃei de muncă. În plus, creşterea economică trebuie 

să fie durabilă, pentru a nu intra în contradicŃie cu 

obiectivele sociale şi de protecŃie a mediului 

înconjurător. 

IntervenŃie 

directă şi 

indirectă 

b) Instrumentele politicii industriale 

IntervenŃia guvernamentală în cadrul politicii 

industriale se realizează fie în formă directă (legislaŃie 

specială, intervenŃie administrativă, investiŃii publice), 

fie indirectă (facilităŃi fiscale, subvenŃii, finanŃare 

direcŃionată). Fiecare dintre aceste căi de intervenŃie 

dispune de un vast arsenal de instrumente. 

Tabel XVI.2 

Instrumentele politicii industriale 

IntervenŃie directă 

- LegislaŃie specială 

- IntervenŃie administrativă 

- InvestiŃii publice 

IntervenŃie indirectă 

- FacilităŃi fiscale 

- SubvenŃii 

- FinanŃare directionată 

- IntervenŃie directă 

LegislaŃie 

În categoria intervenŃiilor directe, legislaŃia 

specială specială poate include reglementări privind: protecŃia 

şi/sau promovarea unor industrii tinere; restructurarea 

industriilor în declin; stimularea exporturilor; limitarea 

importurilor; sprijinirea investitorilor interni; 

încurajarea investiŃiilor străine; stimularea 

întreprinderilor mici şi mijlocii. Este de remarcat 

faptul că, în timp ce legislaŃia specială este impusă de 

anumite condiŃii temporare, experienŃa practică a 

diverselor state demonstrează o certă tendinŃă spre 

permanentizare a utilizării acesteia, de cele mai multe 

ori efectul ei devenind dăunător într-un context 

schimbat. 

IntervenŃie 

IntervenŃia administrativă poate îmbrăca şi ea o 

administrativă varietate de forme, între care: standardizarea; 

licenŃierea; diseminarea informaŃiei; fixarea unor 

limite minime de scară a producŃiei; controlul


preŃurilor; planificarea indicativă; restricŃii cantitative 

în comerŃul exterior; reorganizarea administrativă; 

lichidarea administrativă; privatizarea etc. În general, 

intervenŃiile administrative conduc la deficienŃe în 

alocarea resurselor şi pierderi de bunăstare socială, dar 

unele dintre acestea pot juca un rol benefic în 

corectarea imperfecŃiunilor pieŃei (standardizare, 

licenŃiere, diseminarea informaŃiei) sau în asanarea 

sectorului de stat (reorganizare sau lichidare 

administrativă, privatizare). 

InvestiŃiile publice constituie o altă formă de InvestiŃii 

intervenŃie directă, având ca scop: dezvoltarea publice 

infrastructurilor; implicarea în programele de 

restructurare a unor industrii; sprijinirea industriilor 

embrionare sau din anumite regiuni. InvestiŃiile 

publice în infrastructuri generează incontestabile 

externalităŃi pozitive pentru economie în ansamblul 

său şi pentru sectorul industrial în particular, dar pot 

da naştere şi unor fenomene nedorite, cum ar fi efectul 

de evicŃiune (absorbirea de către guvern a resurselor 

limitate ale societăŃii, reducerea accesului sectorului 

privat la acestea). 

- IntervenŃie indirectă 

Guvernele pot interveni indirect în economie FacilităŃi 

prin acordarea de facilităŃi fiscale: reduceri sau fiscale 

exceptări de la plata unor impozite directe sau 

indirecte; deprecierea accelerată a capitalului tehnic 

fix; reglementări permisive în ceea ce priveşte regimul 

provizioanelor (acoperirea fluctuaŃiilor de preŃuri, de 

curs de schimb sau a unor debitori dubioşi); 

reevaluarea capitalului tehnic fix; deductibilitatea unor 

categorii de cheltuieli (pentru cercetare-dezvoltare, 

reconversie profesională etc.). FacilităŃile privind 

impozitele directe sau indirecte generează distorsiuni 

în alocarea resurselor. În schimb, cele privind regimul 

deprecierii capitalului, regimul provizioanelor, 

reevaluarea capitalului tehnic fix şi deductibilitatea 

unor cheltuieli au un efect pozitiv asupra fluxurilor de 

lichidităŃi.

296 

SubvenŃii 

FinanŃare 

direcŃionată 


SubvenŃiile pot viza oferta de bunuri şi servicii 

destinate consumului intermediar, investiŃiilor sau 

exportului, precum şi unele industrii (embrionare, 

aflate în proces de restructurare sau din anumite 

regiuni) sau unele activităŃi (investiŃii, cercetaredezvoltare, 

pregătire sau reconversie profesională, 

protecŃia mediului). Bine concepute şi administrate, 

unele subvenŃii cu rol în corectarea eşecurilor pieŃei 

pot contribui la o ameliorare a alocării resurselor în 

economie. Însă subvenŃiile care afectează costurile 

marginale ale producătorilor distorsionează prin 

semnale viciate deciziile de producŃie şi investiŃii. 

FinanŃarea direcŃionată are, de regulă, aceleaşi 

Ńinte ca şi subvenŃiile. DistincŃia intervine în ceea ce 

priveşte sursa fondurilor utilizate: în timp ce 

subvenŃiile provin din bugetul public, finanŃarea 

direcŃionată se face prin sistemul financiar-bancar. Ea 

este, de regulă, însoŃită şi de subvenŃionarea explicită 

(prin bugetul public) sau implicită (prin sistemul 

financiar-bancar). FinanŃarea direcŃionată generează 

fenomenul de evicŃiune şi conduce la creşterea ratelor 

reale ale dobânzii. 

3. Argumente pro şi contra politicii industriale 

IntervenŃia statului în economie şi, în particular, 

măsurile de politică industrială nu dispun de un suport 

foarte solid în teoria economică. Disputele dintre 

adepŃii şi oponenŃii politicii industriale folosesc adesea 

argumente acumulate în mod empiric, din analiza 

experienŃelor practice ale unor Ńări care fie au avut 

succes, fie au eşuat. De asemenea, se apelează la 

criterii plauzibile pentru selectarea câştigătorilor, 

aparent fundamentate economic, dar inapte să reziste 

unei analize mai atente. Singurele argumente care 

justifică din punct de vedere economic necesitatea 

politicii industriale sunt cele furnizate de situaŃiile de 

eşec al pieŃelor.


Tabel XVI.3 

Argumente pro şi contra politicii industriale 

Argumente aparent 

fundamentate economic 

1. Încurajarea industriilor cu un 

nivel ridicat al valorii adăugate 

pe lucrător 

2. Încurajarea industriilor 

intermediare 

3. Promovarea industriilor cu un 

potenŃial mare de creştere în 

viitor 

4. Contracararea efectelor 

generate de politicile 

industriale ale altor state 

Argumente 

Fundamentate economic 

1. Eşecurile de piaŃă 

- Nerealizarea economiilor de 

scară 

- Bunuri colective 

- PieŃe incomplete 

- InformaŃii incomplete 

- ConcurenŃă imperfectă 

- ExternalităŃi 

- Transfer de factori 

2. Eşecurile de guvernare 

- RigidităŃi 

- Cunoaşterea imperfectă 

a) Argumente aparent fundamentate 

economic 

O parte a argumentaŃiei folosite în mod curent 

pentru a justifica necesitatea unei politici industriale se 

întemeiază pe anumite criterii utilizate în selecŃia 

câştigătorilor, care par plauzibile din punct de vedere 

economic, dar nu rezistă unei analize mai serioase. 

Cu precădere în Ńările puternic industrializate, 

dar nu numai, s-a susŃinut încurajarea de către stat fie a 

industriilor cu un nivel mai ridicat al valorii adăugate 

pe muncitor, fie a industriilor intermediare cu rol de 

liant în crearea unor lanŃuri industriale, a industriilor 

cu perspective de creştere mai mari sau, pur şi simplu, 

a acelora selectate de alte guverne în cadrul strategiilor 

lor industriale. 

- Încurajarea industriilor cu nivel ridicat al 

valorii adăugate pe lucrător 

În orice economie nivelul valorii adăugate pe 

muncitor variază mult de la o industrie la alta. Acest 

fapt a generat ideea că, dacă o Ńară reuşeşte să-şi

298 

Intensitate în 

muncă şi în 

capital 

Efect 

multiplicator 


alcătuiască un mix industrial în care predomină 

industriile cu valoare adăugată mare pe muncitor, Ńara 

respectivă îşi poate asigura, pe această cale, creşterea 

venitului naŃional. În realitate, valoarea adăugată pe 

muncitor poate fi mare în industrii cu situaŃii extrem 

de diferite: poate fi cazul unor industrii intensive în 

forŃă de muncă superior calificată, intensive în 

cunoştinŃe şi inovaŃie, dar poate fi şi cazul unor 

industrii intensive în capital, în care input-urile pe 

muncitor sunt ridicate. 

Într-o economie în care mecanismele pieŃei 

funcŃionează normal, trecerea de la industrii intensive 

în forŃă de muncă mai puŃin calificată, la industrii 

intensive în capital, precum şi trecerea de la industrii 

intensive în capital spre cele intensive în cunoştinŃe, 

inovare şi forŃă de muncă superior calificată se 

realizează ca o consecinŃă naturală a forŃelor pieŃei. 

Dacă nu există nici o disfuncŃionalitate a pieŃei, 

alocarea resurselor este deja optimă, deci intervenŃia 

prin politici industriale este inoportună. Dar chiar dacă 

există eşecuri ale pieŃei, necesitatea intervenŃiei este 

încă sub semnul întrebării, neexistând certitudinea că 

disfuncŃionalitatea a condus la o subalocare şi nu la o 

supraalocare de resurse în industriile intensive în 

capital. Dirijând un plus de resurse spre aceste 

sectoare (în care poate exista un exces) se accelerează, 

pe termen scurt, creşterea şomajului, un efect nefast, 

pe care nimeni nu-l aşteaptă de la politica industrială, 

adâncindu-se în acelaşi timp dezechilibrul deja 

existent în alocare. 

- Încurajarea industriilor intermediare 

Unul dintre argumentele frecvent utilizate în 

sprijinul măsurilor de politică industrială este acela al 

necesităŃii unor stimulente speciale pentru sectoarele 

intermediare care, prin input-urile furnizate pentru alte 

industrii, pot declanşa efecte de multiplicare în 

economie. 

Popularitatea unui astfel de argument pare a se 

întemeia mai degrabă pe reacŃii subiective, teoria


economică nesusŃinând validitatea sa. Astfel, în cazul 

economiilor cu mecanisme de piaŃă funcŃionale, unde 

nu se constată un eşec sau insuficienŃă a pieŃei, nu pot 

fi motive pentru care să existe suspiciunea că 

producŃiei de bunuri intermediare îi sunt alocate prea 

puŃine resurse. Alocând resurse în plus, nu se poate 

obŃine o creştere a venitului naŃional. 

- Promovarea industriilor cu potenŃial mare 

de creştere în viitor 

O altă motivaŃie, des utilizată, este aceea că 

politica industrială ar trebui să aibă în vedere 

promovarea industriilor cu mare potenŃial de creştere. 

Este, cu alte cuvinte, menită să “aleagă câştigătorii” şi 

să încurajeze forŃa de muncă şi capitalul să migreze 

către activităŃile selectate. 

În situaŃia în care piaŃa funcŃionează 

corespunzător, aceasta chestiune se rezolvă de la sine: 

capitalul şi forŃa de muncă vor alege câştigătorii, 

respectiv industriile care, prin perspectivele estimate 

de creştere, le vor asigura profituri şi, respectiv, salarii 

mai atractive. Guvernele nu pot decât cu mare 

dificultate şi asumându-şi un grad de risc foarte ridicat 

să se lanseze în asemenea acŃiuni, iar experienŃa 

practică demonstrează că în puŃine Ńări şi numai uneori 

selecŃia câştigătorilor de către stat s-a dovedit corectă 

şi a avut succes. 

- Contracararea efectelor generate de 

politicile industriale ale altor state 

Acest argument este cel mai adesea folosit în 

Statele Unite, atunci când se încearcă promovarea 

politicii industriale ca reacŃie defensivă. AvocaŃii 

acestei atitudini susŃin că în situaŃia în care alte Ńări 

sprijină o industrie determinând, în consecinŃă, 

contracŃia respectivei industrii în SUA, ar fi necesar 

ca SUA să reacŃioneze acordând, la rândul său, sprijin 

industriei sale naŃionale. Ei pretind, că în acest fel, s-ar 

contracara efectul influenŃării structurii industriale 

americane prin politicile industriale promovate de alte 

state. 

Alegere 

câştigători 

Contracarare

300 


Adversarii acestei argumentaŃii susŃin că, 

indiferent dacă alte Ńări devin efectiv mai eficiente 

într-o activitate anume sau doar determină scăderea 

preŃurilor prin subvenŃii, din punctul de vedere al 

Statelor Unite realitatea este una singură, anume o 

deplasare defavorabilă a avantajelor comparative. FaŃă 

de aceasta, piaŃa americană operează automat ajustarea 

necesară, transferând resursele dinspre activitatea 

respectivă spre altele mai rentabile. Dacă piaŃa 

funcŃionează corect, nu mai este nevoie de intervenŃia 

guvernului. 

b) Argumente fundamentate economic 

- Eşecurile de piaŃă 

Teoria economică demonstrează că, în condiŃii 

de concurenŃă perfectă, piaŃa realizează o alocare 

eficientă a resurselor. Sistemul produce, în acest caz, 

ceea ce oamenii doresc, la costurile cele mai mici, 

atingând optimul: nici o modificare a alocării 

resurselor, a mixului activităŃilor productive sau a 

distribuŃiei nu va conduce la creşterea bunăstării unora 

fără să determine scăderea bunăstării altora. 

PieŃe 

În practica economică nu există piaŃă perfect 

imperfecte concurenŃială. Există pieŃe ale unor produse ce 

întrunesc în mare măsură caracteristicile pieŃei cu 

concurenŃă perfectă: număr mare de firme cu acelaşi 

profil, relativ mici, inapte să controleze preŃurile, 

produse omogene, acces liber pe piaŃă. În paralel cu 

acestea, pieŃele altor produse sunt, însă, fie 

monopolizate, fie influenŃate de comportamentul 

strategic al câtorva firme constituind un oligopol, fie 

pieŃe pe care se confruntă, într-o competiŃie 

monopolistă, companii ce apelează la diferenŃierea 

produselor şi impunerea unor mărci la adăpostul 

cărora pot beneficia de avantajele unei poziŃii similare 

celei de monopol. 

Cu o organizare atât de diversificată şi 

complexă, economia de piaŃă, în ansamblul său, nu 

este şi nu poate fi o piaŃă perfectă. Ca atare,


mecanismele sale funcŃionează uneori defectuos, 

înregistrând eşecuri în alocarea resurselor şi utilizarea 

lor eficientă, fiind necesară intervenŃia guvernamentală. 

Primul argument este nerealizarea economiilor 

de scară. Teoria şi practica economică susŃin ideea 

unei mai bune utilizări a resurselor odată cu creşterea 

gradului de concentrare a producŃiei. Acolo unde o 

dublare a input-urilor determină obŃinerea unei 

producŃii mai mari decât dublul nivelului produs 

iniŃial, se spune că se obŃin economii de scară. 

Mecanismele pieŃei sunt uneori incapabile să asigure 

dezvoltarea anumitor întreprinderi sau industrii astfel 

încât acestea să obŃină economii de scară. Ca atare, ele 

nu devin suficient de competitive pentru a pătrunde pe 

anumite pieŃe, nu reuşesc să dea resurselor cea mai 

eficientă utilizare şi generează o pierdere relativă de 

valoare. În aceste situaŃii, adepŃii politicii industriale 

susŃin necesitatea intervenŃiei guvernului prin politici 

adecvate, prin reglementări speciale (protecŃia 

industriilor tinere), prin intervenŃie administrativă 

(fixarea unor limite minime de scară a producŃiei), prin 

investiŃii publice şi prin subvenŃii. Dar intervenŃia în 

sensul stimulării creşterii gradului de concentrare a 

producŃiei poate conduce la distorsiuni noi, la 

oligopoluri care generează noi eşecuri de piaŃă, 

precum şi un comportament necompetitiv, fiind 

necesare noi intervenŃii în lanŃ, la nesfârşit, devenind 

tot mai complexe şi cu urmări tot mai greu de prevăzut 

şi controlat. 

Al doilea argument se referă la insuficienta 

asigurare a unor bunuri colective. Societatea are 

nevoie de o gamă largă de bunuri colective, pe care 

sectorul privat nu le poate furniza, nefiind stimulat de 

piaŃă să facă acest lucru. Urmărind maximizarea 

profitului, firmele nu vor opta să investească în 

activităŃi care fie nu aduc profit, fie sunt extrem de 

costisitoare, oferind un câştig nesigur, într-un orizont 

de timp îndepărtat. În această ultimă categorie 

Economii 

de scară 

Bunuri 

colective

302 

PieŃe 

incomplete 

InformaŃii 

incomplete 


este inclusă cercetarea fundamentală. Deşi atât de 

importantă pentru competitivitatea pe termen lung, 

cercetarea fundamentală nu este suficient susŃinută de 

sectorul privat, lăsând în seama altora asumarea 

costurilor şi riscurilor şi sperând să beneficieze ulterior 

de rezultatele obŃinute. O astfel de optică conduce la 

un nivel necorespunzător de dezvoltare a cercetării 

fundamentale şi impune intervenŃia corectoare a 

statului care poate, prin politica industrială, să susŃină 

acest sector şi prin el să creeze premisele dezvoltării 

de perspectivă a economiei. IntervenŃiile de asemenea 

natură au numai consecinŃe pozitive şi nu induc 

distorsiuni, fapt pentru care există un consens în ceea 

ce priveşte oportunitatea lor. 

Al treilea argument vizează pieŃele incomplete. 

Atunci când mecanismele pieŃei nu sunt apte să 

asigure bunuri sau servicii pentru care există cerere, 

este nevoie de măsuri de stimulare din partea 

guvernelor. Astfel de intervenŃii Ńin de politica 

industrială în măsura în care au incidenŃă asupra 

sistemului industrial. Aceasta ar putea fi, spre 

exemplu, cazul unor măsuri prin care se extinde în 

zone rurale îndepărtate piaŃa creditului sau 

asigurărilor, urmărindu-se încurajarea dezvoltării 

unor activităŃi industriale care să valorifice resursele 

locale. 

Al patrulea argument are în vedere existenŃa 

unor informaŃii incomplete. ForŃele pieŃei determină 

o subproducŃie de informaŃii din categoria acelora 

care nu pot aduce prin vânzare un câştig suficient de 

atractiv. Costurile înmagazinării şi diseminării acestui 

gen de informaŃii sunt prea mari pentru a putea fi 

suportate de particulari, iar lipsa sau insuficienŃa lor 

poate conduce la decizii greşite, cu consecinŃe grave 

pentru firmele care le-au adoptat şi pentru economie, 

care risipeşte resurse. De aceea, există un interes al 

societăŃii pentru ca insuficienŃele informaŃionale 

generate de mecanismele imperfecte ale pieŃei să fie 

suplinite prin măsuri ale statului privind instituirea


unor agenŃii specializate în administrarea 

diverselor categorii de informaŃii. 

Al cincelea argument abordează existenŃa ConcurenŃă 

concurenŃei imperfecte. Companiile private sunt imperfectă 

interesate să atingă dimensiunile optime pentru a 

obŃine economii de scară. Uneori sunt sprijinite în 

acest sens şi prin politici guvernamentale, care vizează 

o utilizare mai eficientă a resurselor. Foarte des se 

întâmplă ca această concentrare a producŃiei să 

conducă la limitarea drastică a numărului de 

întreprinderi de pe o piaŃă, creând poziŃii de monopol 

sau oligopol şi generând, în consecinŃă, 

comportamente necompetitive. La aceste situaŃii se 

adaugă şi cazul particular al monopolurilor naturale, în 

care economiile intervin la o scară atât de mare încât, 

practic, nu este loc pe piaŃă decât pentru un singur 

producător. O piaŃă în care concurenŃa nu este liberă 

nu poate aloca eficient resursele. Din acest motiv, 

intervenŃia guvernamentală în sprijinul întreŃinerii unui 

mediu concurenŃial are o justificare economică solidă. 

Statul poate interveni prin reglementări care să 

limiteze formarea monopolurilor şi oligopolurilor, să 

impună celor existente un anumit “cod de conduită” 

şi să faciliteze accesul pe piaŃă al mai multor 

concurenŃi. 

Al şaselea argument se referă la externalităŃi. ExternalităŃi 

Aşa cum am văzut, externalităŃile sunt consecinŃe 

negative sau pozitive ale unei activităŃi reflectate 

asupra unor terŃi, fără ca piaŃa să determine pe cei ce 

le-au generat să suporte costul efectelor negative sau 

să folosească integral beneficiile efectelor pozitive ale 

activităŃii lor. Pentru ca societatea, unele colectivităŃi 

sau chiar unele companii sau indivizi să nu suporte 

costuri externe excesive, statul trebuie să intervină 

pentru a limita amploarea acestor efecte negative. Prin 

reglementări privind protecŃia mediului şi impunerea 

unei conduite mai prietenoase faŃă de acesta, prin 

combinaŃii de impozite şi subvenŃii şi prin aplicarea de 

sancŃiuni, statul poate corecta efectele secundare

304 

Transfer de 

factori 


nedorite generate de activitatea economică. 

ExternalităŃile pozitive sunt, desigur, benefice pentru 

terŃi şi, în mod firesc, se justifică să fie încurajate. Dar 

şi aici apare o problemă, care de această dată afectează 

partea generatoare de beneficii externe. Există o 

incapacitate de însuşire a tuturor beneficiilor activităŃii 

desfăşurate de un întreprinzător, care îl poate face 

reticent în a-şi asuma riscurile şi costurile implicate de 

aceasta. Este, pe de o parte, vorba de “costurile de 

început” suportate de o firmă care iniŃiază activităŃi 

noi, costuri pe care cei ce pătrund ulterior pe o piaŃă 

deschisă nu le mai suportă. Aceste costuri se manifestă 

ca o formă de penalizare a celor care inovează, îşi 

asumă riscuri şi produc valori noi, acŃionând ca o frână 

a spiritului întreprinzător. Statul trebuie să intervină 

asigurând anumite forme de compensare a costurilor 

suplimentare şi stimulând cât mai mult posibil 

multiplicarea unor astfel de iniŃiative, ce constituie 

însuşi motorul progresului. 

În fine, al şaptelea argument are în vedere 

dificultăŃile în transferul de factori. PiaŃa nu poate 

asigura în toate cazurile un transfer operativ al 

factorilor de producŃie din sectoarele în regres (“sunset 

industries”) spre cele în ascensiune (“sunrise 

industries”). Problemele cele mai serioase apar în ceea 

ce priveşte forŃa de muncă. Unele industrii în 

ascensiune pot ele însele investi în calificarea sau 

recalificarea personalului de care au nevoie dar, de 

regulă, ele nu vor fi tentate să preia în acest scop 

angajaŃii eliberaŃi din industrii aflate în declin care de 

cele mai multe ori au o pregătire mai puŃin adecvată 

domeniilor noi şi care se încadrează în categorii de 

vârstă neatractive. De aceştia se va ocupa, în primul 

rând, statul prin programele sale de protecŃie socială şi 

de reconversie a forŃei de muncă. 

- Eşecurile de guvernare 

Deşi eşecurile de piaŃă constituie o argumentaŃie 

larg acceptată în favoarea utilizării politicilor 

industriale, există şi voci care se pronunŃă împotriva


intervenŃiei, chiar şi în situaŃiile în care piaŃa nu 

realizează o distribuŃie optimă a resurselor. Potrivit 

acestora, simpla existenŃă a eşecurilor pieŃei, 

numeroase şi adesea grave, nu justifică încercarea 

statului de a le rectifica sau compensa, având în vedere 

faptul că nu este deloc sigur că intervenŃia va 

îmbunătăŃi în vreun fel lucrurile. Este tot mai evident 

faptul că intervenŃia statului implică atât beneficii, cât 

şi costuri, şi că există atât eşecuri de piaŃă, cât şi 

eşecuri de guvernare. În această ultimă situaŃie, statul 

însuşi devine sursă de ineficienŃă. 

O primă observaŃie, care îndeamnă la precauŃie 

se referă la complexitatea oricărei economii, fie ea 

dintre cele mai puŃin dezvoltate. În orice economie 

apar intervale de timp între momentul percepŃiei de 

către guvern a unei necesităŃi de a interveni, decizia de 

a introduce anumite măsuri, implementarea acelei 

decizii şi efectele obŃinute. În cadrul duratei de timp 

respective situaŃia în economie se poate schimba 

radical, iar măsurile declanşate pot deveni nu numai 

nepotrivite, dar chiar dăunătoare. Prin natura lor, 

organele de conducere centralizate sunt mai puŃin 

flexibile, se adaptează cu dificultate la condiŃiile noi 

semnalate de piaŃă. Reglementările, cotele de impozit, 

politicile bugetare nu se schimbă cu uşurinŃă, în timp 

ce piaŃa este dinamică şi în perpetuă transformare. 

Neputându-se adapta cu uşurinŃă la aceste schimbări 

statul introduce rigidităŃi, nefaste pentru o economie 

modernă. Operativitatea în adoptarea şi implementarea 

politicilor a devenit tot mai importantă într-o 

economie mondială caracterizată prin cicluri de 

producŃie mult diminuate şi introducerea rapidă a 

progresului tehnic. În acest context, alegerea 

sectoarelor şi a produselor "câştigătoare" nu mai este 

posibilă. 

Pe de altă parte, cunoaşterea mecanismelor 

economice la nivelul guvernelor este defectuoasă. 

Politicile concepute se bazează pe cunoaştere 

imperfectă şi conduc, în consecinŃă, la amplificarea 

RigidităŃi 

Cunoaştere 

imperfectă

306 

FuncŃiile 

concurenŃei 


erorilor de decizie cauzate de piaŃă prin semnale 

greşite. De altfel, organismele statale nu au nici 

aceleaşi stimulente precum întreprinzătorii privaŃi, de a 

căuta informaŃiile cele mai exacte şi complete pe care 

să-şi fundamenteze deciziile. 

Mai mult, guvernele nu dispun de un control 

corespunzător asupra modalităŃilor în care politicile 

proiectate de ele sunt aplicate în economie şi nici nu 

controlează reacŃiile populaŃiei, care pot anihila 

complet rolul pozitiv al intervenŃiilor lor. 

La toate acestea se adaugă faptul că, pentru a 

acŃiona, guvernele au nevoie de fonduri care se obŃin 

mărind taxele pe venituri, iar creşterea fiscalităŃii are 

un efect descurajator asupra investiŃiilor, mărind, în 

acelaşi timp, înclinaŃia mediului de afaceri pentru 

evaziune. 

Politica structurală a statului, prin care sunt 

promovate anumite sectoare considerate de perspectivă, 

elimină funcŃiile vitale ale concurenŃei: funcŃia de 

căutare de noi soluŃii economice şi tehnice; funcŃia de 

control al costurilor, prin existenŃa altor potenŃiali 

ofertanŃi mai eficienŃi; funcŃia pieŃelor de capital ca 

mecanism de control asupra sectoarelor spre care se 

vor orienta fluxurile de capital insuficient. 

4. Noi teorii economice 

Cunoaştere 

a) Teoria creşterii bazată pe cunoaştere 

Una dintre dezvoltările teoretice recent, care 

aduce un neaşteptat sprijin promovării politicii 

industriale în Ńările dezvoltate, o constituie noua teorie 

a creşterii economice. Aceasta furnizează o justificare 

valabilă în ceea ce priveşte prezenŃa mai activă a 

statului în stimularea inovaŃiei industriale şi a formării 

capitalului uman. 

Elementul cheie al acestei noi teorii constă în 

includerea cunoaşterii în categoria factorilor de 

producŃie, alături de capital, forŃa de muncă şi pământ. 

Prin aceasta, progresul tehnic este endogenizat,


creşterea însăşi putând fi explicată ca un fenomen 

endogen. 

În contextul creat de această nouă abordare au 

fost concepute o diversitate de modele, diferite între 

ele dar întemeiate pe aceeaşi supoziŃie, potrivit căreia 

dezvoltarea cunoaşterii este însoŃită de externalităŃi 

pozitive, generează randamente crescătoare şi 

contracarează tendinŃele de încetinire treptată, dar 

continuă a procesului creşterii. 

Modelele care încorporează cunoaşterea prin 

intermediul investiŃiilor în formarea capitalului uman 

pun în evidenŃă faptul că, pe lângă sporul de 

productivitate obŃinut în munca indivizilor care au 

beneficiat de programe de perfecŃionare profesională, 

se obŃine o îmbunătăŃire generală a standardului 

educaŃiei, care determină ameliorarea productivităŃii 

tuturor factorilor de producŃie. 

Modelele care pun accentul pe activitatea de 

cercetare-dezvoltare a firmelor particulare ca sursă a 

plusului de cunoaştere evidenŃiază incapacitatea 

acestor firme de a păstra integral rezultatele propriilor 

cercetări, creând prin aceasta, în mod involuntar, un 

efect pozitiv pentru societate: creşterea productivităŃii 

în alte firme şi sectoare care beneficiază de plusul de 

cunoaştere obŃinut. 

ConsecinŃa imediată a incapacităŃii de a 

fructifica complet investiŃia în cunoaştere o constituie 

nivelul suboptimal al acesteia, situaŃia astfel descrisă 

furnizând justificarea teoretică a adoptării unor măsuri 

de politică industrială: întrucât piaŃa nu permite 

atingerea nivelului optim al producŃiei de cunoştinŃe, 

statul trebuie să intervină subvenŃionând activităŃile de 

cercetare-dezvoltare ale firmelor particulare din 

domenii de vârf şi restabilind, pe această cale, optimul 

respectiv. 

Asemenea dezvoltări teoretice constituie 

platforma unui nou val de politici industriale în Ńările 

dezvoltate din Europa de Vest şi America de Nord şi 

relansează polemicile legate de oportunitatea şi 

Capital 

uman 

Cercetare - 

dezvoltare

308 


consecinŃele acestor politici. 

b) Teoria comerŃului strategic 

Oligopol Teoria comerŃului strategic porneşte de la 

realitatea că, în zilele noastre, competiŃia 

internaŃională are caracteristici mult schimbate faŃă de 

acum cincizeci de ani. Tot mai multe pieŃe, în special 

ale produselor de tehnologie înaltă, calculatoare, 

telecomunicaŃii, aparatură de zbor, microprocesoare 

etc., devin scena unor manifestări cu numai câŃiva 

actori: câteva firme producătoare mari şi puternice 

care prin poziŃia lor oligopolistă influenŃează condiŃiile 

de concurenŃă. Acestea obŃin, datorită concurenŃei 

imperfecte, randamente crescătoare excesive, profitul 

lor situându-se mult peste nivelul posibil de realizat 

prin investiŃii egal de riscante în alte sectoare ale 

economiei. Asemenea profituri declanşează o 

competiŃie internaŃională acerbă între cele câteva firme 

capabile să şi le adjudece. 

Comportament 

strategic 

SubvenŃii 

În cazul pieŃelor dominate de oligopoluri există 

o interdependenŃă strânsă între competitori. Deciziile 

oricărei firme implicate privind producŃia, investiŃiile, 

preŃurile etc. afectează deciziile celorlalte companii 

concurente. Ca atare, aceste firme adoptă un 

comportament strategic, impunându-şi restricŃii asupra 

acŃiunilor proprii, astfel încât să limiteze opŃiunile 

concurenŃei, să nu o împingă la decizii care să le fie 

lor nefavorabile. 

Pe o piaŃă oligopolistă, prima firmă care reuşeşte 

să ocupe poziŃii îşi creează o situaŃie avantajoasă în 

detrimentul concurenŃilor aflaŃi “cu un pas în urmă”. 

De aceea, cucerirea unei poziŃii de piaŃă în avans faŃă 

de firmele concurente constituie un obiectiv strategic 

foarte important. 

Teoria comerŃului strategic sau a politicii 

comerciale strategice afirmă că, în principiu, statul 

poate lua anumite măsuri care să modifice situaŃia de 

pe piaŃa internaŃională, determinând un transfer al 

profiturilor dinspre firmele străine spre cele naŃionale.


În cel mai simplu caz, prin subvenŃionarea 

firmei naŃionale un guvern poate descuraja companiile 

străine concurente, determinându-le să se abŃină de la 

investiŃii şi producŃie. Ca atare, firma naŃională va 

putea pe această cale să-şi însuşească profiturile 

concurenŃei, obŃinând câştiguri mai mari decât 

subvenŃia şi generând o creştere a venitului naŃional pe 

seama celorlalte Ńări. 

Sectoarele considerate relevante pentru a face 

obiectul unor intervenŃii selective sunt cele în care 

nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare este foarte 

ridicat, iar rata inovării este în egală măsură 

remarcabilă. 

c) Teoria avantajului competitiv al naŃiunilor 

Cadrul de analiză al teoriei costurilor 

comparative ignoră, aşa cum am văzut, economiile de 

scară, presupune tehnologii identice, produse 

nediferenŃiate, înzestrare fixă cu resurse şi imobilitatea 

factorilor între naŃiuni. El se aseamănă din ce în ce 

mai puŃin cu contextul economic al zilelor noastre, dat 

de structura noilor sisteme industriale – în care creşte 

ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe, dinamica 

inovării produselor şi proceselor, calitatea factorului 

uman – şi de condiŃiile concurenŃei contemporane. 

Pe măsură ce varietatea, dimensiunea şi 

ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe se 

majorează, costul factorilor devine tot mai puŃin 

important, iar întrebările legate de specializarea în 

producŃie şi structura schimburilor internaŃionale se 

cer a fi rezolvate în tot mai mare măsură prin 

raportarea la diferenŃele de productivitate dintre 

naŃiuni. 

Se simte, ca atare, nevoia unei noi teorii care să 

aibă ca premisă caracterul dinamic, inovativ şi 

schimbător al competiŃiei, care să Ńină cont de faptul 

că, în loc de a maximiza pur şi simplu rezultatele în 

cadrul unor constrângeri date, problema este cum ar 

putea firma obŃine avantaj competitiv schimbând

310 

LanŃ de valori 


constrângerile. În loc de a utiliza un ansamblu de 

factori de producŃie ficşi, o chestiune mult mai 

importantă este de a vedea cum firmele şi naŃiunile pot 

să amelioreze calitatea factorilor, să ridice 

productivitatea cu care sunt utilizaŃi şi să creeze alŃii 

noi. 

Teoria avantajului competitiv, concepută de 

profesorul Michael E. Porter, porneşte de la principiul 

că la nivel naŃional singurul concept semnificativ este 

cel al productivităŃii naŃionale şi că abilitatea de a 

exporta multe bunuri cu înaltă productivitate, care 

permite naŃiunii să importe multe bunuri de mai mică 

productivitate, este un obiectiv dezirabil fiindcă se 

traduce într-o productivitate naŃională mai mare. 

Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în 

cadrul căreia avantajele naŃionale aveau ca sursă 

numai producŃia şi costurile ei, avantajele competitive 

sunt rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care 

contribuie la succesul de piaŃă al unui bun. 

În acest “lanŃ de valori” sunt cuprinse activităŃi 

primare (producŃie, marketing, distribuŃie, service) şi 

de sprijin (aprovizionare, tehnologii, resurse umane, 

planificare, finanŃe-contabilitate), iar avantajul 

competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să valorifice 

cât mai bine acest şir de activităŃi. Ceea ce este 

important în obŃinerea unui avantaj de piaŃă este de a 

găsi acele metode prin care aceleaşi valori – mărfuri 

sau servicii – se obŃin cu input-uri mai mici (avantaje 

de cost) sau prin care aceleaşi activităŃi se realizează 

într-un fel particular, original, inovator, la o valoare 

mai mare (avantaje de calitate). Ceea ce se obŃine în 

ultimă instanŃă constă într-o mai mare productivitate 

faŃă de competitori.



Politică economică 

Mix de politici monetarfiscale 

Industrie 

Politică industrială 

RevoluŃie agricolă 

RevoluŃie industrială 

RevoluŃie informaŃională 

Rolul statului 

FuncŃii minimale 

FuncŃii intermediare 

FuncŃii activiste 

Management 

macroeconomic 


Monopoluri 

InformaŃie asimetrică 

FuncŃionarea pieŃelor 

ConstelaŃii de activităŃi 

Substituire importuri 

CompetiŃie internaŃională 

InvestiŃii intangibile 

Firmă virtuală 

Politică de competitivitate 

IntervenŃie directă 

IntervenŃie indirectă 

LegislaŃie specială 

IntervenŃie administrativă 

InvestiŃii publice 

FacilităŃi fiscale 

SubvenŃii 

FinanŃare direcŃionată 

Valoare adăugată ridicată 

Industrii intermediare 

Industrii cu potenŃial de 

creştere 


Economie de scară 

Servicii colective 

Cercetare fundamentală 

PieŃe incomplete 

InformaŃii incomplete 

ConcurenŃă imperfectă 

Transfer de factori 

Eşecuri de guvernare 

Cunoaştere 

ComerŃ strategic 

Oligopol 

Avantaj competitiv 

LanŃ de valori 


1. ExplicaŃi de ce bugetul militar al SUA sau 

subvenŃionarea agriculturii americane reprezintă 

o politică industrială. 

2. Ce se înŃelege prin management macroeconomic? 

3. Care sunt efectele pe plan intern şi pe plan extern 

ale politicii de substituire a importurilor?

312 


4. SubvenŃia avantajează Ńara care o acordă sau 

Ńările partenere? ArgumentaŃi răspunsul. 

5. Ce efecte practice are aplicarea teoriei comerŃului 

strategic pentru Ńara care o aplică şi pentru Ńările 

partenere? 

Teste grilă 

1. Primele două “valuri” în evoluŃia 

economică a omenirii sunt: 

a) revoluŃia informaŃională; 

b) revoluŃia culturală; 

c) revoluŃia demografică; 

d) revoluŃia agrară; 

e) revoluŃia industrială. 

2. PrecizaŃi al treilea “val” în evoluŃia 

economică a omenirii: 

a) revoluŃia culturală; 

b) revoluŃia demografică; 

c) revoluŃia agrară; 

d) revoluŃia informaŃională; 

e) revoluŃia industrială. 

3. IdentificaŃi funcŃiile minimale pe care le 

exercită statul: 

a) apărare; 

b) educaŃie; 

c) mediu; 

d) ordine publică; 

e) dezvoltarea pieŃelor.


4. Din intervenŃia directă a statului în economie 

face parte: 

a) amortizarea accelerată a capitalului fix; 

b) deducerea cheltuielilor de reconversie 

profesională; 

c) lichidarea administrativă; 

d) regimul provizioanelor; 

e) subvenŃionarea cercetării-dezvoltării. 

5. Care dintre instrumentele politicii industriale fac 

parte din intervenŃia indirectă a statului în 

economie: 

a) protejarea prin legislaŃie specială a industriilor 

tinere; 

b) standardizarea produselor; 

c) investiŃiile publice; 

d) reduceri sau exceptări de la plata unor impozite 

directe sau indirecte; 

e) acordarea de subvenŃii. 

6. SelectaŃi argumentele fundamentate economic 

pentru promovarea unei politici industriale: 

a) încurajarea industriilor cu un nivel ridicat al 

valorii adăugate; 

b) încurajarea industriilor intermediare; 

c) existenŃa unor pieŃe imperfecte; 

d) contracararea efectelor politicilor industriale ale 

altor state; 

e) promovarea industriilor cu un potenŃial mare de 

creştere în viitor. 

7. Nu constituie eşecuri de piaŃă: 

a) cercetarea fundamentală; 

b) cercetarea aplicativă; 

c) informaŃii incomplete; 

d) costurile de început; 

e) transferul de factori.

314 


8. Teoria creşterii bazată pe cunoaştere pune 

accentul pe: 

a) teren; 

b) capital; 

c) forŃă de muncă; 

d) investiŃii în capital uman; 

e) activitatea de cercetare-dezvoltare. 

9. Teoria comerŃului strategic presupune: 

a) determinarea unui transfer al profiturilor 

ridicate dinspre firmele străine spre cele 

naŃionale; 

b) controlul exportului de arme şi muniŃii; 

c) interzicerea exportului de arme de distrugere 

în masă; 

d) existenŃa unui număr mare de producători şi 

de consumatori; 

e) planificarea activităŃii de comerŃ exterior. 

10. Care dintre produsele menŃionate sunt 

intensive în cunoştinŃe: 

a) minereul de fier; 

b) costumul; 

c) strungul; 

d) computerul; 

e) oŃelul.

łările în curs de dezvoltare şi datoria externă 315 

CAPITOLUL XVII. 

łĂRILE ÎN CURS DE 

DEZVOLTARE ŞI DATORIA 

EXTERNĂ 

Până acum ne-am axat studiul în special asupra 

interacŃiunilor macroeconomice între economiile 

Ńărilor industrializate: SUA, Canada, Japonia şi Ńările 

Europei Occidentale. Având resurse mari de capital şi 

forŃă de muncă bine calificată, aceste economii 

generează un nivel ridicat al produsului intern brut 

pentru populaŃia lor. PieŃele lor, comparativ cu cele ale 

Ńărilor în curs de dezvoltare, sunt relativ mai libere de 

controlul guvernamental direct. 

Începând din anii ’80 ai secolului trecut, 

problemele macroeconomice ale Ńărilor mai sărace au 

trecut pe un prim plan al preocupărilor referitoare la 

stabilitatea şi viitorul economiei internaŃionale. După 

cel de-al doilea război mondial, comerŃul dintre Ńările 

dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare s-a dezvoltat, 

concomitent şi împrumuturile Ńărilor în curs de 

dezvoltare din Ńările bogate. RelaŃiile mai extinse între 

cele două grupe de economii au făcut tot mai 

dependentă fiecare grupă de sănătatea celeilalte. 

EvoluŃiile din Ńările în curs de dezvoltare au un mare 

impact asupra bunăstării şi politicilor Ńărilor avansate.

316 


1. Trăsături macroeconomice ale 

Ńărilor în curs de dezvoltare 

łările în curs de dezvoltare sunt deficitare în 

factori de producŃie esenŃiali pentru o industrie 

modernă: capital şi forŃă de muncă calificată. Acest 

deficit relativ contribuie la un nivel scăzut de venit pe 

locuitor şi împiedică Ńările în curs de dezvoltare să 

realizeze producŃii de mare serie. 

Tabel XVII.1 

Indicatori ai dezvoltării economice 

Grup de Ńări 

PIB/ 

Loc 

(mii 

dolari) 

SperanŃa 

de viaŃă 

(ani) 

Mortalitatea 

infantilă 

(decese la 1000 

de naşteri) 

PopulaŃie 

urbană (% din 

totalul 

populaŃiei) 

łări dezvoltate (ex. SUA, 26 78 6 71 

Japonia) 

łări în curs de dezvoltare 1,5 65 60 40 

Cu venit peste medie 

5,0 65 25 75 

(ex. Mexic, Coreea) 

Cu venit mediu 

2,0 70 30 50 

(ex. Filipine, Polonia) 

Cu venit sub medie 

(ex. India, Zair) 

1,0 60 35 40 

Sărăcie 

Trăsături 

macroeconomice 

łările dezvoltate deŃin circa 1/4 din populaŃia 

lumii, dar se apreciază că ele consumă 3/4 din 

producŃia mondială. Aceasta înseamnă că Ńările în curs 

de dezvoltare, care deŃin 3/4 din populaŃia lumii, 

consumă numai 1/4 din producŃia mondială. Concluzia 

simplă este că cea mai mare parte a populaŃiei lumii 

este săracă. De fapt, viaŃa în Ńările în curs de 

dezvoltare este o continuă luptă împotriva 

circumstanŃelor sărăciei, iar perspectivele pentru o 

îmbunătăŃire substanŃială a standardului de viaŃă 

pentru cele mai multe dintre acestea nu sunt 

promiŃătoare. 

Deşi mult diferite între ele, Ńările în curs de 

dezvoltare au anumite trăsături comune. În primul 

rând, pieŃele lor financiare sunt limitate ca dimensiuni,


fiind, prin urmare, supuse controlului oficial, guvernele 

menŃinând ratele dobânzilor sub nivelul care ar egaliza 

cererea şi oferta de bani, astfel că acestea tind să fie 

raŃionalizate. În al doilea rând, intervenŃia statului în 

economie depăşeşte pieŃele financiare, guvernul având 

încă în proprietate o mare parte a economiei, iar 

cheltuielile sale deŃinând o pondere importantă din 

produsul intern brut. În al treilea rând, guvernul 

finanŃează o mare parte din cheltuieli prin tipărirea de 

bani fără acoperire (Seigniorage), ceea ce duce la rate 

de inflaŃie ridicate, la indexarea salariilor la nivelul 

general al preŃurilor şi, deci, la perpetuarea 

fenomenului inflaŃionist. În al patrulea rând, cursurile 

de schimb sunt fixate mai degrabă de guvern decât de 

pieŃele financiare, existând uneori cursuri multiple şi 

procedându-se la alocarea guvernamentală a resurselor 

valutare. În al cincelea rând, resursele naturale şi 

produsele agricole deŃin o pondere importantă în multe 

Ńări în curs de dezvoltare. 

2. Strategii pentru dezvoltarea economică 

Diversitatea condiŃiilor existente în Ńările în curs 

de dezvoltare fac imposibilă existenŃa unei strategii 

unice care să aibă succes în cadrul tuturor Ńărilor în 

curs de dezvoltare. În ultimele patru decenii ale 

secolului trecut au fost sugerate mai multe strategii 

alternative. Deşi sunt foarte diferite, aceste strategii au 

în comun faptul că recunosc că o Ńară în curs de 

dezvoltare se confruntă cu anumite restricŃii. 

CantităŃile insuficiente de resurse materiale sau umane 

determină necesitatea unor opŃiuni din partea acestor 

Ńări între mai multe alternative. Drept consecinŃă, 

acestea sunt puse în situaŃia de a alege între agricultură 

sau industrie, între substituirea importurilor şi 

promovarea exporturilor, între planificarea centralizată 

şi economia de piaŃă.

318 

Industrie 

Agricultură 

Raport 

optim 


a) Agricultură sau industrie 

Imediat după cel de-al doilea război mondial, 

odată cu obŃinerea independenŃei politice, Ńările în curs 

de dezvoltare, şi-au manifestat opŃiunea pentru 

industrializare ca soluŃie la problemele economice cu 

care se confruntau. Prin industrializare sperau să 

obŃină o creştere a stocului de capital şi realizarea 

tranziŃiei structurii economice lor de la agricultură 

spre industrie şi servicii. 

EvoluŃiile economice de până în prezent 

demonstrează că reducerea ponderii agriculturii în PIB 

şi creşterea corespunzătoare a ponderii industriei şi 

serviciilor sunt strâns legate de creşterea veniturilor. 

Cu toate eforturile depuse de multe Ńări în curs de 

dezvoltare, politica de industrializare nu a avut succes 

sau a fost chiar dezamăgitoare. Simpla copiere a 

structurii economiilor dezvoltate nu reprezintă o 

garanŃie pentru realizarea dezvoltării. 

În aceste condiŃii, de la începutul anilor ’70 

agriculturii i s-a acordat o atenŃie sporită. Strategiile 

agricole au adus numeroase beneficii. Unele proiecte 

agricole au fost extrem de costisitoare (reŃele de 

irigaŃie sau diguri importante), altele, însă, au necesitat 

capital puŃin (servicii legate de popula-rizarea unor 

tehnici agricole mai performante sau aplicarea unor 

programe de fertilizare pe scară redusă). Ambele au 

avut efecte benefice asupra unui număr mare de 

menaje, ducând la creşterea veniturilor celor mai 

sărace familii. 

ExperienŃa din ultimele trei decenii sugerează 

că este importantă realizarea unui raport optim între 

industrie şi agricultură. Chinezii se referă la această 

abordare duală de dezvoltare prin expresia “mergând 

pe două picioare”. 

b) Substituirea importurilor sau orientarea 

spre export 

Pe măsură ce Ńările în curs de dezvoltare îşi 

lărgesc aria de activităŃi industriale ele trebuie să


decidă ce tip de strategie economică să urmeze – să 

substituie importul sau să promoveze exportul. 

În anii ’50 în aproape toate Ńările din America 

de Sud s-a adoptat strategia substituirii importurilor. 

Având în vedere structura importului (bunuri 

industriale) şi a exportului (produse agricole şi 

minerale) şi raportul nefavorabil între preŃul 

produselor exportate şi al celor importate, adoptarea 

acestor politici părea de înŃeles. AcŃiunile guvernelor 

(tarifele vamale, contingentări şi subvenŃii la importul 

de maşini) au avut scopul de a proteja şi a încuraja 

dezvoltarea unor noi industrii în Ńările în curs de 

dezvoltare. Totodată, au fost oferite o serie de facilităŃi 

investitorilor străini. 

MulŃi economişti apreciază că strategiile de 

substituire a importurilor au eşuat aproape peste tot 

unde au fost încercate. Apărarea propriilor industrii de 

competiŃia internaŃională a condus, în fapt, la pierderi 

majore în aceste Ńări. De asemenea, unele politici 

guvernamen-tale în direcŃia substituirii importurilor au 

încurajat deseori metodele de producŃie a unor 

industrii cu capital intensiv, ceea ce a limitat locurile 

de muncă şi a îngreunat activităŃile de export. 

Ca o alternativă la substituirea importurilor, 

Substituire 

importuri 

Promovare 

unele Ńări au adoptat strategii de promovare a exporturi 

exporturilor. Exemplul cel mai concludent este 

Japonia, care a obŃinut realizări importante în creşterea 

PIB pe locuitor cu 6% începând cu 1960 cu o industrie 

orientată spre consumatorii externi. Din deceniul şapte 

al secolului trecut, unele Ńări în curs de dezvoltare au 

încercat să repete succesul Japoniei (Hong-Kong, 

Singapore, Coreea de Sud, Taiwan – numite şi “cei 

patru mici dragoni”). Alte Ńări, precum Brazilia, 

Columbia, Turcia au avut un anumit succes urmărind o 

politică de comerŃ orientată cât mai mult spre exterior. 

Pentru promovarea exporturilor, guvernele au luat 

măsuri de menŃinere a unui curs de schimb favorabil 

exportului şi au oferit subvenŃii industriilor de export.

320 


c) Planificare centralizată sau economie de 

piaŃă 

Planificare 

Între anii ‘50 şi ‘60 ai secolului trecut, 

centralizată strategiile de dezvoltare care au mizat pe planificarea 

centralizată au necesitat din partea statelor un suport 

substanŃial. Creşterea economică a Uniunii Sovietice, 

o economie centralizată, cu toate neajunsurile, a oferit 

un exemplu de trecere rapidă de la o economie agrară 

puŃin dezvoltată la o putere industrială. De altfel, 

numeroşi experŃi, plecând şi de la subdezvoltarea 

pieŃelor de mărfuri şi servicii din Ńările lumii a treia, au 

concluzionat că forŃele pieŃei nu ar putea conduce la o 

economie prosperă şi că, intervenŃia masivă a 

guvernelor ar fi o necesitate. 

Planificarea centralizată se practică şi în 

prezent, chiar în unele Ńări dezvoltate, dar cu sfere de 

cuprindere extrem de diferite şi de restrânse. Teoretic, 

planificarea are un rol important în canalizarea 

economiilor într-o investiŃie productivă şi în 

coordonarea activităŃilor economice. Realitatea 

demonstrează, însă, că planificarea centralizată este 

dificilă din punct de vedere tehnic şi puternic 

politizată. 

Economie Eşecul evident al planificărilor centraliste a 

de piaŃă determinat Ńările în curs de dezvoltare să se orienteze 

spre economia de piaŃă. Eliminarea controlului 

preŃurilor, privatizarea întreprinderilor de stat şi 

reducerile de importuri sunt exemple de reformă a 

orientării spre piaŃă şi sunt recomandate şi de instituŃii 

internaŃionale, precum FMI şi Banca Mondială. 

Dacă în lumea dezvoltată recunoaşterea valorii 

forŃelor pieŃei în determinarea alocării resurselor este 

în creştere, în condiŃiile în care guvernele au încă un 

rol important, guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare 

vor trebui să determine în ce situaŃii aplicarea unor 

elemente ale planificării centralizată este sau nu 

superioară economiei de piaŃă.


3. Dialog şi negocieri Nord-Sud 

La începutul anilor '60 ai secolului trecut a 

devenit tot mai pregnantă problema accentuării 

decalajelor economice între Ńările avansate din punct 

de vedere industrial şi statele în curs de dezvoltare, 

majoritatea foste colonii, care şi-au dobândit 

independenŃa după cel de-al doilea război mondial. 

łările în curs de dezvoltare au scos în evidenŃă 

tot mai mult faptul că ele singure nu pot să-şi asigure o 

dezvoltare economică accelerată, care să contribuie la 

reducerea decalajelor. La rândul lor, Ńările 

industrializate au perceput faptul că, fără o dezvoltare 

economică în lumea a treia, nu-şi vor putea extinde 

pieŃele de desfacere şi nu-şi vor putea asigura o 

creştere economică mai semnificativă. 

În acest context, s-a creat un interes comun 

pentru rezolvarea problematicii economice a Ńărilor 

“lumii a treia". A apărut astfel, aşa-numitul "dialog 

Nord-Sud". În cadrul acestui dialog fostele Ńări 

socialiste, reprezentând atunci "lumea a doua", s-au 

alăturat punctelor de vedere exprimate de Ńările în curs 

de dezvoltare, formând cu acestea un front comun faŃă 

de Ńările industrializate, "lumea întâi". În fapt, Ńările 

"lumii a doua" doreau să-şi extindă influenŃa asupra 

Ńărilor în curs de dezvoltare, pentru a le determina să 

aleagă calea socialistă, central-planificată de 

dezvoltare, şi nu calea economiei de piaŃă. 

a) ConferinŃa ONU pentru ComerŃ şi 

Dezvoltare (UNCTAD) 

În aceste condiŃii, în 1964 a fost convocată, la 

Geneva, ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi 

Dezvoltare – UNCTAD, care a devenit, ulterior, prin 

permanentizare, organ specializat al ONU. 

La această primă reuniune au fost depistate şi 

dezbătute problemele Ńărilor în curs de dezvoltare. 

Prima a fost problema produselor de bază, care 

formează ponderea cea mai importantă a exporturilor 

Dialog 

Nord-Sud 

Produse de 

bază, manufacturate 

şi finan- 

Ńare externă

322 

Recomandări 

For de 

studii 


Ńărilor în curs de dezvoltare. Prin produse de bază se 

înŃeleg atât materiile prime ca atare, cât şi produsele 

derivate direct din acestea pentru a putea forma 

obiectul comerŃului: minereul de fier este materie 

primă, putând fi comercializat ca atare; trestia de zahăr 

este materie primă, dar nu poate fi comercializată ca 

atare, ci sub formă de zahăr. A doua problemă a fost 

cea a produselor manufacturate, care reprezintă o 

pondere mică în comerŃul Ńărilor în curs de dezvoltare, 

dar cu şanse de creştere şi, în acest fel, de a contribui 

la expansiunea economică a Ńărilor în curs de 

dezvoltare. Cea de-a treia problemă discutată a fost 

cea a finanŃării ce trebuie acordată de către Ńările 

dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare, sub formă de 

donaŃii, împrumuturi oficiale, credite sau investiŃii 

directe de capital şi de portofoliu. 

Dezbaterile la prima sesiune a UNCTAD s-au 

bazat pe raportul primului secretar general al 

UNCTAD, economistul argentinian Raoul Prebish. 

ConferinŃa s-a încheiat cu adoptarea unui set de 

recomandări în problematica discutată, cele mai multe 

dintre acestea fiind aprobate cu majoritatea de voturi a 

Ńărilor în curs de dezvoltare şi a Ńărilor socialiste, 

nefiind, însă, agreate de Ńările dezvoltate care ar fi 

trebuit să le pună în aplicare. 

Din acest motiv, încă de la început UNCTAD 

nu a avut un rol eficient, pe măsura aşteptărilor. Mai 

mult, Ńările dezvoltate au considerat UNCTAD ca o 

organizaŃie rivală a GATT. De menŃionat că, în timp 

ce în cadrul UNCTAD se adoptă recomandări, care 

sunt obligatoriu de aplicat, numai în măsura în care 

sunt aprobate de guverne, în cadrul GATT hotărârile 

ce se adoptă sunt obligatorii. 

La următoarele sesiuni ale UNCTAD, Ńările 

dezvoltate au orientat tot mai mult problematica 

comerŃului internaŃional al Ńărilor în curs de dezvoltare 

spre GATT, UNCTAD rămânând mai degrabă un 

organism de studiu, de dezbatere, de identificare a 

problemelor şi de sugerare a soluŃiilor, care ulterior


pot fi adoptate în cadru contractual în celelalte 

organizaŃii economice internaŃionale: actuala OMC, 

FMI, BIRD. Totuşi, între UNCTAD, ca instituŃie 

specializată a ONU în problematica dezvoltării 

economice, şi OMC, ca instituŃie specializată în 

problematica comerŃului internaŃional, există o 

permanentă colaborare, fiind instituit şi un organism 

comun: Centrul pentru ComerŃ InternaŃional 

de la Geneva. 

b) Activitatea UNCTAD 

- În domeniul comerŃului cu produse de 

bază 

În cadrul UNCTAD s-a acreditat ideea Organizarea 

“organizării internaŃionale” a pieŃelor produselor de pieŃelor 

bază. Aceasta înseamnă stabilirea Ńărilor producătoare 

şi exportatoare şi a cantităŃilor de producŃie şi de 

export în decursul unui an, stabilirea Ńărilor 

importatoare şi a cantităŃilor de importat în decursul 

aceleiaşi perioade, stabilirea unor preŃuri minime şi 

maxime în cadrul cărora să se efectueze tranzacŃiile 

comerciale între Ńările exportatoare şi importatoare şi, 

în fine, constituirea unor “stocuri tampon”, finanŃate în 

special de Ńările importatoare, care să cumpere marfă 

de pe piaŃă atunci când preŃurile ating pragul minim 

stabilit sau să vândă atunci când preŃurile ating pragul 

maxim stabilit. 

Prin această organizare s-a urmărit stabilizarea 

pieŃei produselor de bază astfel încât Ńările în curs de 

dezvoltare să conteze pe încasări sigure şi în creştere 

din exportul lor. Ideea stabilizării pieŃei produselor de 

bază urma să fie materializată prin încheierea aşanumitelor 

acorduri multilaterale pentru diferite 

produse, cum ar fi: zahăr, cafea, fructe tropicale, 

cauciuc natural ş.a.m.d., mărfuri care deŃin o pondere 

importantă în exportul Ńărilor în curs de dezvoltare, 

uneori chiar sub formă de monocultură. Unele astfel de 

acorduri multilaterale au fost negociate în cadrul 

UNCTAD, dar niciodată n-au funcŃionat conform

324 


ideilor originale şi nu au avut efect asupra comerŃului 


Ideea fundamentală de organizare a pieŃei, de a 

stabili cine, cât şi la ce preŃuri exportă sau importă un 

produs contravenea flagrant principiilor economiei de 

piaŃă şi practicii comerŃului internaŃional. Evident, 

guvernele din Ńările dezvoltate nu aveau cum să 

impună firmelor private din economiile lor să cumpere 

din anumite Ńări, anumite cantităŃi din diferite produse 

şi la anumite preŃuri. De aceea, deşi aparent atractivă, 

ideea organizării pieŃelor s-a dovedit neviabilă, fiind 

de sorginte central-planificată. 

- În domeniul produselor manufacturate 

PreferinŃe 

łările dezvoltate au fost de acord cu Ńările în 

vamale curs de dezvoltare că extinderea exportului de 

produse manufacturate din Ńările lumii a treia 

reprezintă o cale pentru diversificarea economiilor 

acestor Ńări şi pentru accelerarea creşterii lor 

economice. În acest context, a fost lansat conceptul de 

ajutor prin comerŃ (în completare sau ca substitut al 

ajutorului financiar). Pentru a materializa acest 

concept, Ńările dezvoltate au fost de acord să ofere 

preferinŃe vamale generalizate la importurile de 

produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare. 

Sistemul instituit este cunoscut sub denumirea 

SGP (System of Generalized Preferences). Trăsăturile 

acestui sistem sunt: caracterul lor unilateral, în sensul 

că preferinŃele sunt acordate benevol de către Ńările 

dezvoltate şi aceasta pe o perioadă delimitată în timp, 

la început de 10 ani, care a fost prelungită ulterior pe 

noi perioade de 10 ani; caracterul nereciproc al 

preferinŃelor, în sensul că în schimbul lor Ńările 

dezvoltate nu pretind din partea celor în curs de 

dezvoltare concesii reciproce; caracterul nediscriminatoriu, 

în sensul că se acordă tuturor Ńărilor în curs de 

dezvoltare al căror statut este recunoscut ca atare de 

Ńara donatoare. 

PreferinŃele vamale generalizate au fost 

acceptate, la început de facto şi apoi chiar de jure, ca o


derogare de la principiul clauzei naŃiunii celei mai 

favorizate. Derogarea are dublu sens: în primul rând, 

faptul că aceste preferinŃe nu se extind asupra tuturor 

Ńărilor şi, în al doilea rând, faptul că în schimbul lor nu 

se solicită reciprocitate. 

Pentru ca Ńările să fie eligibile ca beneficiare Grupul 

ale preferinŃelor vamale, ele trebuie să aibă statut “celor 77” 

recunoscut de Ńară în curs de dezvoltare. Această 

recunoaştere este la latitudinea fiecărei Ńări donatoare 

de preferinŃe. Totuşi, un criteriu esenŃial este 

apartenenŃa Ńării respective la aşa-numitul Grup “al 

celor 77”, în realitate compus în prezent din circa 160 

de Ńări în curs de dezvoltare. Grupul are un caracter 

informal, deci nu este constituit ca o organizaŃie, dar 

funcŃionează în cadrul reuniunilor ONU şi, în special, 

cu ocazia sesiunilor UNCTAD. În cadrul acestui grup 

funcŃionează trei subgrupuri: african, asiatic şi latinoamerican. 

În cadrul subgrupurilor regionale şi al 

grupului în ansamblu, Ńările în curs de dezvoltare îşi 

coordonează poziŃiile în problematica dezbătută la 

ONU şi la sesiunile UNCATD. 

În cele mai multe cazuri, preferinŃele vamale 

generalizate au luat forma scutirii de taxe vamale, 

altfel spus aplicarea de taxe zero la importul de 

produse manufacturate în Ńările dezvoltare din Ńările în 

curs de dezvoltare. La produsele aşa-numite sensibile 

sau semisensibile (în special textile, produse 

siderurgice şi agroalimentare prelucrate) scutirile de 

taxe vamale se aplică în cadrul unor contingente 

stabilite de Ńările donatoare. La rândul lor, contingente 

sunt distribuite pe Ńări exportatoare. Odată ce 

contingentele de Ńară sau globale sunt epuizate, 

importurile se efectuează în continuare cu aplicarea 

taxei vamale normale. 

Cu toate aceste restricŃii, sistemul de preferinŃe 

generalizate a contribuit în mare măsură la creşterea 

exportului de produse manufacturate din Ńările în curs 

de dezvoltare şi la apariŃia unor industrii de export în 

aceste state. PreferinŃele sunt, de fapt, unul din

326 


principalele stimulente ale apariŃiei noilor Ńări 

industrializate (NIC). 

În prezent, problema preferinŃelor generalizate 

este tot mai mult disputată, Ńările dezvoltate 

considerând că importurile mai mari de produse 

manufacturate din Ńările în curs de dezvoltate au 

contribuit la creşterea şomajului în Ńările lor. În 

consecinŃă, s-a format o puternică presiune sindicală în 

Ńările dezvoltate asupra guvernelor lor pentru a renunŃa 

la acordarea preferinŃelor vamale Ńărilor în curs de 

dezvoltare. Oricum, SGP reprezintă una dintre 

puŃinele, dar importantele realizări ale UNCTAD, 

urmând să rămână încă mult timp în vigoare cel puŃin 

pentru statele subdezvoltate. 

- În domeniul financiar 

1% din PIB CerinŃa Ńărilor în curs de dezvoltare în acest 

domeniu a fost ca Ńările dezvoltate să le acorde anual 

un sprijin financiar reprezentând cel puŃin 1% din PIBul 

lor. Sprijinul financiar urma să constea în ajutoare, 

împrumuturi, credite şi investiŃii. S-a solicitat ca cel 

puŃin 0,7% din PIB să se materializeze în ajutoare şi 

împrumuturi oficiale, adică cele acordate de guvernele 

străine. 

Acest obiectiv, cu puŃine excepŃii, în special 

FranŃa (datorită raporturilor sale cu fostele colonii) nu 

a fost îndeplinit de către Ńările dezvoltate. S-a 

accentuat, astfel, tot mai mult ideea că este mai 

important ajutorul prin comerŃ, sub formă de preferinŃe 

vamale, sau prin fluxul de investiŃii private din 

exterior, care a cunoscut o permanentă creştere în 

ultimii ani. 

4. Managementul datoriei externe 

O trăsătură importantă a Ńărilor în curs de 

dezvoltare constă în faptul că ele se sprijină în mare 

măsură pe intrările de capital străin pentru finanŃarea 

investiŃiilor interne.


Împrumuturile externe pot aduce avantaje atât 

Ńărilor în curs de dezvoltare, cât şi Ńărilor avansate. 

Pentru Ńara în curs de dezvoltare, împrumutul extern 

este avantajos dacă este folosit pentru investiŃii (şi nu 

pentru consum) şi dacă investiŃia produce un profit 

mai mare decât dobânda plătită la împrumutul extern. 

Pentru Ńara creditoare, împrumutul este avantajos dacă 

produce o dobândă mai mare decât o utilizare 

alternativă a capitalului. 

a) Formele intrărilor de capital în Ńările în 

curs de dezvoltare 

- Emiterea de obligaŃiuni pe piaŃa externă 

Această formă s-a practicat în special în 

perioada antebelică (1900-1940), când unele Ńări în 

curs de dezvoltare au vândut obligaŃiuni către cetăŃenii 

privaŃi străini, pentru a finanŃa deficitele lor de cont 

curent. După cel de-al doilea război mondial, această 

formă deŃine o pondere scăzută în ansamblul finanŃării 

externe a Ńărilor în curs de dezvoltare 

- Împrumuturi bancare 

Începând cu anii ‘50, Ńările în curs de dezvoltare 

au apelat tot mai mult la împrumuturi directe de la 

băncile comerciale. Trecerea puternică spre acest gen 

de finanŃare a constituit una din principalele cauze ale 

crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare 

apărută după 1980. 

- InvestiŃii directe de capital 

În cadrul investiŃiilor directe, o firmă mare 

deŃinută de rezidenŃi străini achiziŃionează sau 

înfiinŃează o firmă (fabrică) localizată în exterior. De 

exemplu, un împrumut dat de IBM pentru fabrica sa 

din Mexic este o investiŃie directă a SUA în Mexic. 

Similar, dacă un grup de acŃionari japonezi finanŃează 

construcŃia unei fabrici Toyota în India, el face o 

investiŃie directă în străinătate. Prima investiŃie directă 

este înregistrată în balanŃa de plăŃi a Mexicului ca o 

intrare de capital (iar în balanŃa SUA, ca o ieşire de 

capital); cea de-a doua investiŃie reprezintă pentru

328 


Japonia o ieşire de capital, iar pentru India o intrare de 

capital. Deşi investiŃiile directe de capital în Ńările în 

curs de dezvoltare au fost importante în anii ‘80, 

începând cu anii ’90 volumul lor a scăzut, de la peste 

20 miliarde $ la circa 10 miliarde $ spre finele 

secolului trecut. 

- Împrumuturi oficiale 

łările în curs de dezvoltare adeseori se 

împrumută la Fondul Monetar InternaŃional sau Banca 

Mondială, precum şi de la guvernele altor Ńări. Astfel 

de împrumuturi se fac la dobânzi sub nivelul pieŃei. 

Cele patru categorii de finanŃare menŃionate pot 

fi grupate în: finanŃări financiare, care se rambursează 

împreună cu dobânda, indiferent de starea economică 

a Ńării care s-a împrumutat, iar din această categorie 

fac parte obligaŃiunile, creditele bancare şi 

împrumuturile oficiale; finanŃări nefinanciare, 

respectiv investiŃii de portofoliu sau directe, care se 

recuperează în funcŃie de randamentul investiŃiei. 

Guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare sunt 

responsabile pentru rambursarea împrumuturilor sub 

formă de obligaŃiuni, credite bancare sau împrumuturi 

oficiale. Ele răspund, deasemenea, de rambursarea 

creditelor financiare care au fost garantate 

guvernamental. Toate acestea intră în datoria externă 

oficială a Ńării respective. În contrast, investiŃiile 

directe de portofoliu, precum şi creditele comerciale 

(dacă nu sunt garantate de stat) nu intră în 

responsabilitatea de rambursare a guvernului şi nici în 

volumul datoriei externe oficiale a Ńării. Datoria 

oficială plus datoria privată reprezintă gradul total de 

îndatorare a Ńării faŃă de exterior. 

b) Criza datoriei externe şi serviciul datoriei externe 

Volumul total al datoriei externe a Ńărilor în curs 

de dezvoltare a luat proporŃii tot mai mari. Ca 

rambursare, această datorie este distribuită pe mai 

mulŃi ani, în funcŃie de termenele de scadenŃă. Datoria 

de restituit la nivelul unui an (rate scadente plus


dobânzi) poartă denumirea de serviciul datoriei 

externe. 

Tabel XVII.2 

Datoria externă totală (oficială şi privată) a unor Ńări 

(miliarde dolari) 

łara PIB Total 

datorie 

Datorie / 

PIB 

(%) 

Valoarea 

de piaŃă / 

exporturi 

(%) 

Serviciul 

datoriei / 

exporturi 

(%) 

Argentina 282,8 144,6 51,2 410,1 69,6 

Brazilia 791,4 221,7 28,0 337,5 120,8 

Egipt 89,1 29,9 33,6 126,6 9,5 

India 447,3 102,6 22,9 143,3 15,6 

Nicaragua 2,3 6,3 281,0 484,1 27,6 

Peru 57,2 32,4 56,8 374,8 26,2 

Polonia 158,2 47,7 30,1 120,8 12,4 

FederaŃia 184,6 176,8 95,8 187,6 11,6 

Rusă 

Sudan 10,9 23,7 218,3 … 219,0 

Thailanda 124,3 95,6 76,9 119,8 19,7 

După cum se observă, datoria externă se 

evidenŃiază în dolari americani. Volumul ei este 

implicit influenŃat de rata dobânzii şi cursul de schimb 

al dolarului SUA. Dacă rata dobânzii creşte şi dolarul 

se apreciază, se accentuează nivelul serviciului datoriei 

externe, mai ales atunci când exporturile Ńărilor în 

curs de dezvoltare se realizează în alte valute decât 

dolarul, iar preŃurile internaŃionale ale produselor lor 

nu cresc corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de 

schimb al dolarului. 

Volumul uriaş al serviciului datoriei externe a 

condus pe unele Ńări în curs de dezvoltare în situaŃia 

de încetare de plăŃi, apărând crize financiare 

internaŃionale cum ar fi cele din Argentina, Mexic, 

Ńările asiatice, FederaŃia Rusă, Brazilia. Alternativele 

într-o astfel de situaŃie sunt: excluderea Ńării aflate în 

încetare de plăŃi din comerŃul internaŃional; 

reeşalonarea datoriei ei pe o nouă perioadă, mai 

îndelungată; reducerea sau anularea datoriei. 

Criza datoriei 

externe

330 


Prima soluŃie poate conduce la o serioasă 

instabilitate economică şi politică în Ńara debitoare, iar 

dacă aceasta are o pondere semnificativă în economia 

mondială repercursiunile pot fi resimŃite şi pe plan 

internaŃional. Cea de-a doua şi a treia soluŃie, care 

oferă o şansă de perspectivă pentru Ńara în speŃă, cât şi 

pentru economia mondială, presupun o activă 

colaborare internaŃională, un management al datoriei 

şi serviciului datoriei externe. În ultimii ani, datoria 

s-a redus la jumătate, rezultat al reeşalonării, anulării 

şi/sau unui mai bun management. 

Tratament 

simetric 

Acorduri 

”stand-by” 

c) Managementul crizei datoriei externe 

- Clubul de la Paris 

Criza datoriei externe din Argentina din 1956 a 

impulsionat formarea Clubului de la Paris, compus din 

principalele Ńări creditoare, pentru negocieri cu Ńara 

debitoare, în vederea rezolvării crizei datoriei 

(reeşalonare, diminuare, anulare etc.). Clubul de la 

Paris nu are o anume componenŃă, participând, după 

caz, Ńările creditoare interesate şi Ńara debitoare, iar 

conducerea sa este asigurată de Ministerul de FinanŃe 

al FranŃei. 

Un principiu important al negocierilor de 

reeşalonare ale Clubului este aplicarea unui tratament 

simetric faŃă de toŃi creditorii. Înainte de încheierea 

acordului, Ńara debitoare este, de regulă, solicitată să 

încheie un acord cu Fondul Monetar InternaŃional. 

- Rolul Fondului Monetar InternaŃional 

În afară de acordarea împrumuturilor pentru 

echilibrarea balanŃei plăŃilor externe, FMI s-a 

implicat şi în problema datoriei externe, acordând 

Ńărilor care îşi reeşalonează datoria externă credite, cu 

condiŃia aprobării unui program de stabilizare 

macroeconomică. Printre condiŃiile uzuale avute în 

vedere de FMI se regăsesc: stimularea exportului şi 

reducerea soldului contului curent; eliminarea 

subvenŃiilor; majorarea impozitelor; controlul strict al 

salariilor în industriile deŃinute de guvern; creşterea


preŃurilor la produsele şi serviciile livrate de firmele 

cu capital public. De asemenea, uneori este necesară 

devalorizarea monedei naŃionale pentru atingerea 

cursului de echilibru şi liberalizarea, în continuare, a 

acestuia. 

Astfel de măsuri sunt nepopulare şi transferă 

resentimentele populaŃiei împotriva Fondului Monetar 

InternaŃional. În realitate, guvernele Ńărilor debitoare 

privesc costul cooperării cu Fondul Monetar 

InternaŃional ca fiind preferabil faŃă de costul încetării 

plăŃilor externe şi izolării în planul comerŃului 


- Planul Brady 

PersistenŃa problemei datoriei externe a 

determinat autorităŃile americane să iniŃieze în 1989 

“Planul Brady”, bazat pe prezumŃia că nu este posibilă 

o rambursare integrală de către Ńările în curs de 

dezvoltare a datoriei lor externe. 

În mod specific, acest plan cuprinde trei părŃi. 

Prima, băncile comerciale sunt chemate să ofere o 

paletă mai largă de alternative de sprijin financiar, 

inclusiv să întreprindă eforturi de reducere a datoriei şi 

serviciului datoriei şi să acorde noi credite. A doua, 

FMI şi Banca Mondială sunt chemate să ofere 

finanŃare pentru reducerea datoriei şi serviciului 

datoriei, inclusiv prin garantarea unor noi emisiuni de 

obligaŃiuni de către Ńările în curs de dezvoltare. A treia, 

FMI este chemat să modifice practica de amânare a 

propriilor împrumuturi până ce băncile comerciale nu 

îşi soluŃionează propriile angajamente de creditare. 

- Reduceri în condiŃii de piaŃă a datoriei 

Un mesaj clar al “Planului Brady” este acela ca 

datoria să fie redusă prin tranzacŃii pe piaŃa 

secundară. Astfel de tranzacŃii se bazează pe preŃul de 

piaŃă al datoriei, care este mult mai scăzut decât 

valoarea ei. 

PiaŃa 

secundară

332 


Tabel XVII.3 

Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de 

dezvoltare pe piaŃa secundară 

(% din valoarea iniŃială) 

1986 1987 1988 1989 1990 2000 

70 45 50 35 31 36,6 

Trebuie subliniat că preŃul de piaŃă al datoriei 

fiecărei Ńări cotează în mod diferit. Organisme 

financiare specializate publică periodic aceste cotaŃii 

pentru datoria fiecărei Ńări în parte. Una este cotaŃia 

pentru datoria Egiptului (peste 40%) şi alta este cotaŃia 

pentru datoria Cubei (5%), în funcŃie de aprecierile 

privind capacitatea de rambursare a fiecărei Ńări, de 

perspectivele evoluŃiei sale economice. 

PreŃul de piaŃă al datoriei pe piaŃa secundară se 

determină în funcŃie de procentul pe care investitorii 

străini speră să-l obŃină din creditul pe care l-au 

acordat. Dacă probabilitatea unei Ńări de a plăti 

întreaga datorie, să spunem de 100 miliarde $, este de 

1/3, iar probabilitatea de a plăti numai 25% din datorie 

este de 2/3, atunci valoarea de piaŃă a datoriei este de 

(1/3 x 100 miliarde) + 2/3 x 25 miliarde = 50 miliarde. 

Cu alte cuvinte, pentru 1 dolar datorie valoarea de 

piaŃă este 50 cenŃi (50 miliarde / 100 miliarde = 0,5 $). 

Buy-back 

d) Diverse metode de reducere şi lichidare a 

datoriei 

- Sistemul buy-back 

O Ńară datoare poate să-şi cumpere propria 

datorie la preŃul de piaŃă. În exemplul de mai sus, Ńara 

respectivă cumpără 100 miliarde $ cu numai 50 

miliarde $ şi urmează să restituie 25 miliarde (conform 

prezumŃiei că probabilitatea de a plăti numai 25% din 

datorie este de 2/3). Procedând în acest mod, Ńara 

debitoare şi-a redus datoria de la 100 miliarde la 50 

miliarde cât a plătit pe propria datorie plus 25 miliarde 

cât trebuie să restituie, în total 75 miliarde, deci a


economisit 25 miliarde. 

Trebuie menŃionat, însă, că după prima 

operaŃiune buy-back, când Ńara mai are de plătit numai 

75 miliarde $, aplicând aceeaşi formulă, preŃul de 

răscumpărare a datoriei creşte astfel: (1/3 x 75 

miliarde) + (2/3 x 25 miliarde) = 41,7 miliarde. PreŃul 

nou pentru 1 $ datorie este 41,7 miliarde: 75 miliarde 

=55,6 cenŃi per dolar. Deci, după prima operaŃiune 

buy-back, preŃul datoriei Ńării respective creşte de la 

0,50 $ la 0,56/1 dolar. 

- Cumpărarea datoriei de către o terŃă parte 

Presupunem că o Ńară a primit 34 mil. $ de la 

un grup anonim de Ńări pentru a-i cumpăra o parte din 

datorie. Înainte de această cumpărare, datoria totală a 

Ńării era evaluată la 53 mil. $ la preŃul pieŃei, adică 7 

cenŃi / 1 $. După răscumpărare, restul datoriei s-a 

vândut cu 12 cenŃi /1 $ şi a fost evaluată la 43,4 

milioane $. Beneficiul Ńării respective din cadoul de 34 

milioane $ a fost o reducere a obligaŃiilor de plată, de 

numai 9,6 milioane (53,0 milioane – 43,4 milioane). 

Creditorii, la rândul lor, şi-au luat partea lor din 34 

milioane, adică 24,4 milioane (34 milioane – 9,6 

milioane). 

- Alte modalităŃi de cumpărare a datoriei 

Una dintre ele este datorie contra acŃiuni. În 

acest caz, un cumpărător străin, de regulă o companie 

multinaŃională, cumpără datoria unei Ńări pe piaŃa 

secundară la un preŃ redus, cu discount, şi o revinde 

Ńării titulare contra monedă naŃională a acesteia. 

Cumpărătorul străin investeşte banii în economia Ńării 

respective. Rezultatul net este că acea Ńară îşi 

transformă datoria externă în creanŃe în acŃiuni. 

Asemenea swap-uri nu creează tensiuni inflaŃioniste, 

întrucât statul va schimba un activ industrial oarecare 

contra unui activ financiar. Mecanismul este în prezent 

asociat politicilor de atragere a capitalului străin şi de 

privatizare. 

A doua metodă este de a schimba datorie pe 

datorie. Aceasta constă în a înlocui datoria veche cu 

Datorie 

către terŃi 

Datorie contra 

acŃiuni 

Datorie contra 

datorie

334 


una nouă, cu obligaŃia de a o plăti integral, dar înainte 

de a plăti datoria veche. Aceasta este, de fapt, o 

metodă de “expropriere” a vechii datorii, întrucât 

plăŃile în contul noii datorii se fac pe seama vechilor 

creditori. 


Sărăcie 

Strategii de dezvoltare 

Industrializare 

Mergând pe două picioare 

Substituirea importurilor 

Promovarea exporturilor 

Dialog Nord-Sud 

Organizarea pieŃelor 

Stoc tampon 

PreferinŃe vamale 

generalizate 

Ajutor financiar 

Grupul “celor 77” 

Produs sensibil 

Datorie externă 

Serviciul datoriei externe 

Seigniorage 

Împrumut financiar 



Încetare de plăŃi 

Clubul de la Paris 

“Planul Brady” 

PiaŃă secundară 

Criterii de performanŃă 

PreŃ de piaŃă al datoriei 

Buy-back 

Buy-back efectuat de terŃi 

Datorie contra acŃiuni 

Datorie contra datorie 


1. Poate un guvern să-şi acopere investiŃiile 

crescând ofertei de bani prin tipărire de bani ? Da 

sau Nu. ExplicaŃi răspunsul. 

2. Care este relaŃia dintre procesul de privatizare şi 

datoria externă a unei Ńări? 

3. La un anumit nivel de producŃie, o Ńară poate să-şi 

îmbunătăŃească soldul contului curent prin 

reducerea investiŃiilor sau prin reducerea 

consumului. Începând criza datoriei externe, multe 

Ńări şi-au îmbunătăŃit balanŃa comercială prin 

reducerea investiŃiilor. Este aceasta o strategie 

adecvată ?


4. Presupunem că Ńara X are o datorie externă de 3 

miliarde $. Probabilitatea de a o achita integral 

este de 1/3, iar de a o achita numai în proporŃie de 

1/3 este de 2/3. Care este preŃul pe piaŃă la 1 $ 

datorie al Ńării X ? 

5. Cum poate o dobândă ridicată, real pozitivă, să 

contribuie la diminuarea datoriei externe oficiale? 

Teste grilă 

1. Care dintre trăsăturile macroeconomice 

menŃionate nu sunt specifice Ńărilor în curs de 

dezvoltare: 

a) pieŃe financiare limitate; 

b) excedent în balanŃa comercială; 

c) monede convertibile; 

d) guvernul deŃine în proprietate o mare parte din 

economie; 

e) cursurile de schimb sunt fixate mai degrabă de 

guverne. 

2. În definirea UNCTAD este considerat produs de 

bază: 

a) oŃelul; 

b) zahărul; 

c) făina; 

d) tractorul; 

e) benzina.

336 


3. Organizarea internaŃională a pieŃelor 

presupunea: 

a) stabilirea de cote de producŃie, de export, de 

import şi a unor preŃuri internaŃionale minime şi 

maxime; 

b) repartizarea cotelor de producŃie, de export şi de 

import pe firme; 

c) interzicerea vânzării-cumpărării în afara limitelor 

de preŃ internaŃionale minime şi maxime; 

d) constituirea de stocuri tampon din care să se vândă 

sau să se cumpere marfă în funcŃie de evoluŃia 

preŃurilor; 

e) stabilirea unor preŃuri uniforme de vânzare a 

produselor pe pieŃele interne. 

4. Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale 

(SGPV) se caracterizează prin: 

a) reciprocitatea concesiilor vamale; 

b) aplicare permanentă; 

c) acordarea preferinŃelor către Ńările în curs de 

dezvoltare pe o bază selectivă; 

d) nereciprocitatea concesiilor; 

e) acordarea voluntară şi unilaterală a preferinŃelor de 

către Ńările dezvoltate. 

5. Pentru ca un împrumut extern să aducă avantaje 

pentru Ńara primitoare, el trebuie: 

a) să fie folosit pentru consum; 

b) să fie folosit pentru investiŃii; 

c) să fie purtător de dobândă peste nivelul pieŃei; 

d) să producă un profit la nivelul dobânzii plătite; 

e) să producă un profit superior dobânzii plătite. 

6. În ce condiŃii nivelul serviciului datoriei externe 

se accentuează: 

a) rata dobânzii la depozitele în dolari scade; 

b) creşte oferta de dolari pe piaŃă; 

c) dolarul se apreciază;


d) preŃurile internaŃionale ale produselor cresc 

corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de schimb 

al dolarului; 

e) dolarul se depreciază. 

7. IdentificaŃi condiŃia impusă de FMI în cadrul 

unui program de stabilizare: 

a) eliminarea subvenŃiilor; 

b) introducerea de preŃuri unice şi stabile pe piaŃa 

internă; 

c) stabilirea de salarii fixe şi garantate de stat pentru 

salariaŃi; 

d) fixarea de sarcini de producŃie pentru firme; 

e) creşterea preŃurilor la produsele şi serviciile livrate 

de firmele cu capital privat. 

8. Care dintre următoarele trăsături caracterizează 

economia Ńărilor în curs de dezvoltare: 

a) piaŃă de capital dinamică; 

b) inflaŃie redusă; 

c) finanŃarea cheltuielilor prin tipărire de bani fără 

acoperire; 

d) cursuri de schimb stabilite în mod liber pe piaŃă; 

e) forŃă de muncă înalt calificată. 

9. Strategia substituirii importurilor a fost adoptată 

de: 

a) Coreea de Sud; 

b) Argentina; 

c) Turcia; 

d) Singapore; 

e) Taiwan. 

10. Nu reprezintă o finanŃare financiară: 

a) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă fixă; 

b) contractarea de împrumuturi oficiale; 

c) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă variabilă; 

d) investiŃiile străine directe; 

e) garantarea oficială a creditelor bancare.

338 


CAPITOLUL XVIII. 

łĂRILE ÎN TRANZIłIE ŞI REFORMA 

ECONOMICĂ 

Război rece 

RevoluŃii 

Pentru o perioadă de 40 de ani, respectiv ntre 

sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi jumătatea 

anilor ‘80 ai secolului trecut a existat o puternică 

rivalitate între Statele Unite şi Uniunea Sovietică. 

Războiul rece a contrapus cele două superputeri în 

lupta pentru influenŃă în lume şi a generat cursa 

înarmării nucleare. Neîncrederea reciprocă între 

Statele Unite şi Uniunea Sovietică a devenit atât de 

puternică încât s-a ajuns în punctul în care conceptul 

de “distrugere reciprocă asigurată” a devenit tema 

dominantă în relaŃiile internaŃionale. 

Începând cu mijlocul anilor ‘80, structurile 

economice ale Uniunii Sovietice şi ale Ńărilor Europei 

Centrale şi de Est au început să se clatine. În 1989 au 

avut loc revoluŃii relativ paşnice în Polonia, Ungaria şi 

Cehoslovacia (azi Cehia şi Slovacia), iar în România o 

revoluŃie violentă a răsturnat regimul dictatorial 

comunist. Zidul Berlinului, care a separat cele două 

Germanii începând cu 1961, a fost demolat, iar Ńara 

reunificată. În august 1991 în Uniunea Sovietică a fost 

reprimată lovitura de stat organizată de comuniştii 

duri. La finele anului 1991 Uniunea Sovietică însăşi s- 

a dizolvat în 15 state independente, din care 10 au 

format aşa-numita Comunitate a Statelor Independente 

(CSI). Războiul rece luase sfârşit.

łările în tranziŃie şi reforma economică 339 

Cei 40 de ani de luptă între Statele Unite şi 

Uniunea Sovietică au fost, de fapt, o luptă între două 

sisteme economice: economia de piaŃă (capitalism) şi 

economia central-planificată (socialism). Războiul 

rece s-a încheiat întrucât economiile central-planificate 

din Uniunea Sovietică şi Europa Centrală şi de Est au 

intrat în colaps. Într-un anumit sens se poate spune că 

a învins sistemul economiei de piaŃă, capitalismul. 

Începând cu 1991, cele 15 state independente 

apărute din fosta Uniune Sovietică, cele 11 state din 

Europa Centrală, de Est şi de Sud, la care se adaugă şi 

Mongolia, Vietnam şi China, în total 29 de state se află 

într-o fază nemaiîntâlnită în istorie, de trecere de la 

socialism la capitalism. Ele se numesc Ńări sau 

economii în tranziŃie. Dintre fostele Ńări socialiste (în 

total 31) rămân, deocamdată, consecvente sistemului 

central-planificat numai Cuba şi Coreea de Nord. 

Dacă pentru tranziŃia de la capitalism la 

socialism a existat şi teorie (marxistă) şi practică 

(experienŃa Uniunii Sovietice), pentru tranziŃia de la 

socialism la capitalism nu a existat nici teorie şi nici 

practică. Fără îndoială, procesul este deosebit de 

complex, de lungă durată şi va cunoaşte perioade de 

creştere sau de scădere. Succesul sau eşecul tranziŃiei 

de la socialism la capitalism va determina, în mare 

măsură, cursul istoriei la începutul mileniului trei. 

EvoluŃia economică a Ńărilor aflate în tranziŃie 

confirmă complexitatea procesului. După scăderi 

dramatice în primii ani post-revoluŃionari, produsul 

intern brut al Ńărilor aflate în tranziŃie din Europa şi 

fosta URSS a început să înregistreze o creştere în 

ultimii ani ai secolului XX. În afară de Ńările baltice, 

destul de dinamice au fost şi economiile Cehiei, 

CroaŃiei, Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi Sloveniei, în 

timp ce economiile Bulgariei, României, FederaŃiei 

Ruse şi Ucrainei au înregistrat scăderi continue sau o 

stagnare la nivel redus. În contrast, economia Chinei a 

continuat să înregistreze unul din cele mai ridicate 

ritmuri de creştere pe plan mondial (aproape 9%). 

TranziŃie de 

la socialism 

la capitalism

340 


Rezultatele diferenŃiate obŃinute în dezvoltarea 

economică a Ńărilor aflate în tranziŃie se explică, în 

mare măsură, prin gradul, profunzimea şi viteza 

diferite de aplicare a măsurilor de reformă necesare 

pentru tranziŃia de la sistemul central-planificat la 

sistemul economiei de piaŃă. Aşa cum s-a menŃionat, 

aceasta s-a datorat şi faptului că nu există o reŃetă 

valabilă pentru toate cazurile de implementare a 

reformei. În plus, atitudinea guvernelor din aceste Ńări 

faŃă de amploarea, intensitatea şi viteza reformei a fost 

şi este diferită, în funcŃie de doctrina lor şi interesele 

electoratului pe care îl reprezintă. EvoluŃia economică 

a Ńărilor în tranziŃie, ca de altfel a economiilor tuturor 

Ńărilor lumii, a fost influenŃată, totodată, de criza din 

Asia şi de ritmul extrem de lent din ultimii ani ai 

secolului XX de creştere a economiilor Ńărilor Europei 

occidentale. 

1. Sisteme politice şi economice 

Sistem politic, 

Fiecare societate are atât un sistem politic, cât 

sistem economic şi un sistem economic. Adeseori, atributele sistemelor 

politic şi economic sunt confundate. 

DemocraŃie, Termenii “democraŃie” şi “dictatură” sau 

totalitarism “totalitarism” se referă la sistemul politic. Democratic 

este sistemul de guvernare în cadrul căruia puterea 

ultimă aparŃine populaŃiei, care determină deciziile 

guvernamentale fie direct prin vot, fie prin 

reprezentanŃi aleşi. Dictatura este un sistem politic în 

cadrul căruia puterea ultimă este concentrată în mâna 

unui grup restrâns sau unei singure persoane. 

Capitalism, 

socialism 

Termenii “capitalism” şi “socialism” se referă 

la sistemul economic. În istoria modernă a lumii au 

existat două sisteme economice alternative: capitalism 

şi socialism. O economie capitalistă este aceea în care 

cea mai mare parte a capitalului (teren, fabrici, căi 

ferate etc.) este deŃinută privat. Dimpotrivă, o 

economie socialistă este aceea în care cea mai mare 

parte a capitalului este deŃinută de stat.


Nu există economii capitaliste pure şi nici 

economii socialiste pure. Cea mai capitalistă Ńară a 

lumii, Statele Unite ale Americii, sprijină unele 

întreprinderi guvernamentale, inclusiv sistemul poştal. 

În fosta Uniune Sovietică, cea mai socialistă Ńară a 

lumii, aproximativ 1/4 din producŃia agricolă era, legal 

sau ilegal, furnizată de sectorul privat. Cu toate 

acestea, proprietatea publică este o excepŃie în Statele 

Unite, iar proprietatea privată era o excepŃie în 

Uniunea Sovietică. 

Asocierea democraŃiei ca sistem politic cu 

capitalismul ca sistem economic şi a totalitarismului ca 

sistem politic cu socialismul ca sistem economic este o 

chestiune foarte discutabilă. Statele Unite ale Americii 

şi ElveŃia sunt un exemplu de asociere a sistemului 

politic democratic cu sistemul economiei capitaliste. 

România, înainte de 1990, şi Coreea de Nord şi Cuba 

în prezent sunt exemple de asociere a sistemului 

politic concentrat în mâinile unei persoane sau unui 

grup de persoane al singurului partid existent cu 

sistemul economic socialist. Aceasta nu înseamnă că 

toate Ńările capitaliste au instituŃii politice democratice 

sau că toate Ńările socialiste au avut un regim 

dictatorial. Multe Ńări, de exemplu Taiwan, au 

economie capitalistă fără să aibă un sistem politic 

democratic. Alte multe Ńări, de exemplu Suedia, deşi 

au sisteme politice democratice, în unele perioade de 

guvernare social-democrată au sprijinit puternic 

instituŃii de natură socialistă. 

Economistul austriac Friedrich Hayek încearcă 

să dea un răspuns la întrebarea: “un anume sistem 

economic generează un anume sistem politic?” El 

afirmă că libertăŃile economice şi politice sunt 

inseparabile. “Odată ce începi să cobori pe calea 

reglementărilor guvernamentale şi planificării 

economiei, libertatea de a-Ńi spune gândurile şi de a 

alege liderii politici vor fi grav afectate”.

342 

Proprietate şi 

gestionare a 

economiei 


În afara modului de deŃinere a capitalului 

(privat sau de stat), sistemele socialist şi capitalist 

diferă substanŃial şi prin modul de adoptare a 

deciziilor, centralizat sau independent. În economiile 

socialiste alocarea resurselor, mixul de produse, 

distribuŃia şi preŃurile erau determinate centralizat, 

prin planuri anuale şi cincinale obligatorii (economii 

central-planificate). În economiile capitaliste deciziile 

sunt luate independent de către firme şi indivizi, 

potrivit semnalelor pieŃei: firmele produc ceea ce se 

cere, lucrătorii îşi aleg locul de muncă în funcŃie de 

salarii, care sunt determinate de forŃa cererii şi ofertei 

(economii de piaŃă). 

Aşa cum nu există capitalism pur şi nici 

socialism pur nu a existat, tot aşa nu există economii 

de piaŃă pure şi nu au existat economii centralplanificate 

pure. În Statele Unite obiectivele de 

producŃie ale unor agenŃii guvernamentale sunt 

stabilite de guvern, inclusiv în cadrul Pentagonului, 

după cum în Uniunea Sovietică au existat pieŃe 

“neorganizate”, care au influenŃat, într-o anumită 

măsură, alocarea resurselor. 

2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria 

economică neoclasică 

“Capitalul” 

Karl Marx a avut o influenŃă remarcabilă în 

evoluŃia gândirii economice din secolul XIX şi în 

evoluŃiile politice din secolul XX, prin lucrarea sa 

majoră în trei volume “Das Kapital”, publicată după 

decesul său din 1883. Contrar percepŃiei generale, în 

această lucrare nu se proiectează sistemul economic 

socialist şi comunist, ci se analizează critic cel 

capitalist. Concluzia finală a acestei analize califică 

sistemul capitalist ca fiind imoral şi, în consecinŃă, 

trebuia înlocuit de comunism, sistem în care pământul 

şi capitalul să fie posedate şi controlate direct de 

“întregul popor”.


Punctul de pornire al gândirii marxiste este 

teoria clasică a valorii-muncă, conform căreia valoarea 

unei mărfi depinde de cantitatea de muncă necesară 

pentru producerea ei. Astfel, mărfurile reprezintă 

expresia fizică a muncii care le-a produs. Marx 

abordează, totodată, natura şi utilizarea capitalului. 

Bunurile pot fi produse cu o varietate de combinaŃii de 

capital şi de forŃă de muncă. 

Capitalul, conform teoriei lui Marx, reprezintă 

încorporarea fizică a muncii trecute care a fost 

utilizată pentru producerea lui. Când este utilizat în 

producŃie capitalul contribuie valoric prin transferul 

muncii trecute în produsul final. O maşină, pentru care 

au fost necesare 100 de ore pentru a fi produsă, 

contribuie valoric cu 100 de ore la produsele finale în 

decursul duratei sale de funcŃionare. Valoarea unei 

mărfi este, deci, suma valorilor cu care contribuie la 

producerea ei şi anume munca trecută (capitalul) şi 

munca prezentă (forŃa de muncă). 

Dacă valoarea unei mărfi este dată numai de 

muncă, se pune problema de unde provine profitul. 

Răspunsul dat de Marx este simplu. Capitaliştii deŃin 

mijloacele de producŃie, termen utilizat de Marx 

pentru teren şi capital. Ei angajează pe muncitorii 

individuali, care nu au altă cale de a trăi decât să-şi 

vândă forŃa lor de muncă. Capitaliştii realizează 

profitul plătind muncitorilor un salariu zilnic mai mic 

decât valoarea cu care muncitorii contribuie zilnic la 

realizarea produsului final, exploatându-i. 

Rata salariului reprezintă valoarea forŃei de 

muncă şi ea este determinată în acelaşi mod ca şi 

valoarea altor mărfuri. Cu alte cuvinte, valoarea forŃei 

de muncă depinde de cantitatea de muncă necesară 

“producerii” ei. “Producerea” şi susŃinerea forŃei de 

muncă necesită hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă, 

educaŃie, asistenŃă medicală etc. Valoarea forŃei de 

muncă este, deci, determinată de cantitatea de muncă 

consumată pentru producerea lucrurilor necesare 

susŃinerii unui muncitor şi familiei lui. Marx a avansat 

Valoare-muncă 

Muncă trecută, 

muncă prezentă 

Mijloace de 

producŃie 

Valoarea 

forŃei de 

muncă


Firmele care îşi maximizează profitul angajează forŃă 

de muncă şi capital (cost total) în măsura în care 

ambele contribuie mai mult la valoarea finală a 

produsului decât ele costă. Astfel, teoria neoclasică 

priveşte profitul ca o recompensă la întreaga investiŃie. 

Vladimir Ilici Lenin, de origine rus, fiind 

conştient că o revoluŃie mondială, aşa cum preconiza 

Marx, nu este posibilă şi în dorinŃa ca aceasta să se 

înfăptuiască pentru început în Rusia, pe care el îşi 

propusese să o conducă, a argumentat că societatea 

capitalistă se dezvoltă inegal în diferite Ńări şi că 

răsturnarea capitalismului nu trebuie să debuteze 

neapărat în cea mai dezvoltată Ńară capitalistă, ci acolo 

unde masele nu mai pot suporta exploatarea. Pentru a 

fi în acord cu teoria marxistă, el a elaborat teoria 

socialismului (dictatură a proletariatului, proprietate 

de stat, gestionare central-planificată a economiei, 

repartiŃie după muncă), ca etapă intermediară între 

capitalism şi comunism (repartiŃie după nevoi). 

Această teorie a fost experimentată pentru o lungă 

perioadă de timp de peste 30 de Ńări, reprezentând 1/3 

din populaŃia lumii. 

Socialism, 

comunism 

3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la 

capitalism (reforma economică) 

S-a subliniat, deja, că în prezent, aproape 30 de 

Ńări se află în tranziŃie de la sistemul socialist la 

sistemul capitalist, iar pentru această mutaŃie istorică 

nu există precedente practice şi nici modele teoretice 

unanim acceptabile. Unele Ńări au parcurs deja etape 

importante, aflându-se în faza posttranziŃie, dar cele 

mai multe sunt încă în faze incipiente ale tranziŃiei. 

Sferele de operare a transformărilor necesare 

tranziŃiei sunt următoarele: sistemul politic; sistemul 

economic; sistemul relaŃiilor externe.

346 

Stat de drept 


a) TranziŃia de sistem politic 

Schimbarea de sistem politic, respectiv trecerea 

de la totalitarism la democraŃie presupune: 

pluripartitism; alegeri libere; constituŃie democratică, 

care să apere drepturile fundamentale ale omului (la 

viaŃă, la exprimare, la proprietate); separaŃia puterilor 

în stat (legislativă, judecătorească şi executivă). 

Constituirea unui stat de drept presupune 

formarea şi funcŃionarea instituŃiilor corespunzătoare 

şi adoptarea unei noi legislaŃii. 

b) TranziŃia de sistem economic 

Economie de 

Transformarea de sistem economic, respectiv 

piaŃă trecerea de la economia central-planificată la 

economia de piaŃă presupune: stabilizare macroeconomică; 

liberalizarea preŃurilor şi comerŃului; 

privatizarea întreprinderilor deŃinute de stat şi 

dezvoltarea de noi activităŃi private; stabilirea de 

instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă (legea 

proprietăŃii, legea contractelor, sistemul de 

contabilitate etc.); instituirea unui sistem de protecŃie 

socială pentru diminuarea şomajului şi sărăciei. 

InflaŃie şi 

deficit bugetar 

Cerere şi 

ofertă 

- Stabilizare macroeconomică 

Toate Ńările aflate în tranziŃie au fost sau sunt 

încă confruntate cu inflaŃie ridicată sau hiperinflaŃie, 

care, în unele situaŃii, a atins nivele formate din trei 

cifre. SituaŃia economică generală fiind precară, 

guvernele au avut de rezolvat şi serioase probleme 

bugetare. S-a apelat la expansiunea ofertei de bani pe 

piaŃă, ajungându-se în spirala vicioasă: inflaŃie, deficit 

bugetar, ofertă de bani, inflaŃie şi mai mare. Pentru a 

realiza un sistem funcŃional de economie de piaŃă 

trebuie aplicate politici monetare şi fiscale care să 

conducă la realizarea unui buget cât mai echilibrat 

(deficit în jur de 3,5%) şi la menŃinerea inflaŃiei sub 

control (cu o singură cifră). 

- Liberalizarea preŃurilor şi comerŃului 

Sistemul de preŃuri libere constituie o condiŃie 

fundamentală a economiei de piaŃă. Când


consumatorii solicită mai multe produse decât cele 

fabricate preŃurile cresc, iar acestea stimulează 

producŃia şi oferta pe piaŃă. Dimpotrivă, o ofertă mare 

de produse faŃă de cerere reduce preŃurile şi profitul 

producătorilor, care vor căuta alte domenii mai 

profitabile. Cu alte cuvinte, preŃurile libere asigură o 

alocare eficientă a resurselor între diferite ramuri ale 

economiei. 

Barierele comerciale trebuie, deasemenea, 

reduse sau desfiinŃate. Importul de capital, tehnologii, 

cunoştinŃe şi idei este deosebit de benefic tranziŃiei. 

Potrivit teoriei avantajului comparativ, un comerŃ 

liberalizat determină economia să se specializeze în 

produsele pe care le realizează mai eficient. Este 

adevărat, însă, că liberalizarea preŃurilor şi a 

comerŃului, deşi absolut necesară, reprezintă o măsură 

dificilă din punct de vedere social şi de aceea trebuie 

însoŃită de măsuri adecvate de protecŃie socială. 

- Privatizarea 

În sistemul proprietăŃii private, proprietarii 

beneficiază de rezultatul succesului lor şi suportă 

consecinŃele eşecurilor. Proprietatea privată oferă un 

puternic stimulent pentru operare eficientă, inovare şi 

muncă grea, stimulente care lipsesc atunci când 

proprietatea este centralizată şi beneficiile sunt 

distribuite tuturor oamenilor. 

Ca şi liberalizarea preŃurilor şi comerŃului, 

privatizarea este dificilă din punct de vedere social. 

Multe întreprinderi protejate în trecut sunt eliminate 

din economie întrucât nu sunt competitive la nivelul 

preŃurilor mondiale. Aceasta înseamnă şomaj crescut, 

cel puŃin pe termen scurt, ceea ce amplifică sarcinile 

politicii economice pentru protecŃia socială şi crearea 

de noi locuri de muncă. 

- InstituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă 

Astfel de instituŃii s-au dezvoltat în state cu 

economie de piaŃă matură în decursul a numeroase 

decenii. Ele cuprind: sistemul bancar, instituŃiile pieŃei 

de capital (piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor, 

ComerŃ liber 

Proprietate 

privată 

PiaŃă 

financiară 

funcŃională

348 

PiaŃă a muncii 

flexibilă 

Terapie de şoc 

sau graduală 


fondurile de investiŃii), sistemul de asigurări etc. De o 

importanŃă deosebită este reglementarea regimului 

proprietăŃii private şi a sistemului de contabilitate. 

- ReŃea de protecŃie socială 

În economiile central-planificate nu a existat 

şomaj vizibil, iar preŃurile pentru produsele esenŃiale 

erau controlate de stat, nefiind aplicat un sistem 

special de protecŃie socială. TranziŃia la o piaŃă a 

muncii liberă şi la preŃuri liberalizate presupune ca 

unii muncitori să-şi piardă locurile de muncă şi că toŃi 

vor plăti preŃuri mai mari pentru lucrurile necesare. 

Cu cât mai mulŃi oameni intră în şomaj, cu atât 

sprijinul pentru tranziŃie, pentru reformă scade. De 

aceea sunt necesare măsuri de protecŃie socială. 

Acestea, deşi costisitoare, trebuie să includă asigurare 

de şomaj, ajutor pentru cei săraci, asistenŃă alimentară 

şi de locuit. 

Dacă în privinŃa măsurilor de reformă ce a 

trebui adoptate pentru tranziŃia la economia de piaŃă 

există un acord larg între economişti, nu acelaşi lucru 

se poate spune în legătură cu secvenŃialitatea 

măsurilor şi ritmul reformei. Există adepŃi ai “terapiei 

de şoc”, care preconizează măsuri rapide de 

liberalizare a preŃurilor şi comerŃului şi de privatizare. 

AdepŃii reformei “graduale” consideră că cel mai bun 

curs al măsurilor de reformă este să se înceapă cu 

stabilirea instituŃiilor economiei de piaŃă, apoi treptat 

să se liberalizeze pieŃele, iar privatizarea să nu 

reprezinte un scop în sine. Din punct de vedere al 

evoluŃiilor practice, în prima categorie se încadrează 

Ńări ca Polonia, Ungaria, Cehia, Ńările baltice, iar în a 

doua Ńări ca FederaŃia Rusă, România, Bulgaria. 

c) TranziŃia de politică externă 

Între politica internă şi politica externă există o 

legătură organică. Politica externă a Ńărilor socialiste a 

fost bazată pe considerente ideologice, pe crearea de 

alianŃe politice, militare şi economice dominate de 

Uniunea Sovietică, îndreptate împotriva statelor


democratice şi având ca obiectiv final generalizarea 

sistemului socialist şi comunist la scară mondială. 

Reforma politicii externe a Ńărilor aflate în Interes strategic 

tranziŃie presupune definirea intereselor strategice securitate, 

pentru apărarea securităŃii naŃionale, definirea economic şi 

intereselor economice în plan regional şi mondial şi a cultural 

celor culturale pentru afirmarea culturii naŃionale în 

civilizaŃia mondială şi viceversa. 

În strategia tranziŃiei spre democraŃie şi AlianŃe şi 

economie de piaŃă Ńările central şi est-europene, integrare 

precum şi cele baltice tind să se integreze în economică 

structurile europene (Uniunea Europeană) şi 

euroatlantice (NATO). Procesul unei astfel de 

integrări este condiŃionat de atingerea unor criterii de 

performanŃă în ceea ce priveşte funcŃionarea 

democraŃiei şi a economiei de piaŃă. Unele Ńări au fost 

deja selectate pentru calitatea de membru al UE şi 

NATO. În plan mai general, toate Ńările aflate în 

tranziŃie au aderat la OMC, FMI şi BIRD, FederaŃia 

Rusă fiind participantă la “Grupul celor 7”. 

4. Cazul României 

Din punct de vedere al sistemului politic, 

regimul din România a fost, înainte de 1989, o 

dictatură. Puterea era concentrată în mâna unui grup 

restrâns, a unei familii, care se pretindea exponentă a 

unicului partid politic, cel comunist. Ca sistem 

economic, România era o Ńară hipercentralizată, 

proprietatea privată rezumându-se la un apartament, un 

automobil, iar în mediul rural şi la o suprafaŃă infimă 

de teren, destinată asigurării subzistenŃei. 

În viziunea sistemului politic şi economic de 

atunci, România ar fi urmat să devină în jurul anului 

2000 o Ńară socialistă “multilateral dezvoltată”, iar la 

finele primului deceniu al secolului XXI să intre în 

“epoca de aur”, să devină o Ńară comunistă, aşa cum au 

prefigurat-o Lenin şi Stalin.

350 

Populism 

Reformă 

instituŃională şi 

legislativă 


Spre deosebire de revoluŃiile, mai mult sau mai 

puŃin de “catifea”, din alte Ńări foste socialiste, 

revoluŃia română din 21 decembrie 1989 a fost 

violentă. PopulaŃia Ńării, lipsită de alimente, lumină, 

căldură şi de libertatea exprimării, cu care a pactizat 

armata, a înlăturat regimul comunist. Puterea a fost, 

însă, preluată de opozanŃi ai regimului comunist ca 

dictatură, dar nu şi adepŃi convinşi ai capitalismului ca 

sistem economic. 

România, ca şi alte Ńări foste socialiste, nu a 

beneficiat de o teorie şi de o experienŃă practică a 

tranziŃiei de la socialism la capitalism. În plus, 

economia românească, datorită sistemului hipercentralizat, 

era dominată de mari unităŃi monopoliste de 

stat (centrale), specializate pe produse şi aflate într-un 

angrenaj de schimburi reciproce strict planificate. 

În consecinŃă, tranziŃia României la capitalism 

se realizează gradual, “pas cu pas”. În evoluŃia ei spre 

sistemul capitalist pot fi distinse acum următoarele 

cinci etape: 

Etapa întâi: populism (anul 1990). Regimul 

instalat la putere, în dorinŃa de a-şi consolida poziŃia, a 

adoptat o serie de măsuri care să satisfacă cerinŃele 

populaŃiei: avantaje salariale nejustificate economic 

(majorări de salarii, restituiri de reŃineri salariale din 

trecut, rambursarea contribuŃiilor sub formă de părŃi 

sociale la patrimoniul întreprinderilor); import masiv 

de produse alimentare, consumându-se astfel rezerva 

valutară; înlocuirea foştilor directori de centrale şi 

întreprinderi cu adepŃi ai noului regim, indiferent de 

aptitudinile manageriale; reducerea săptămânii de 

lucru la nivelul celor mai scăzute programe de muncă 

din lume. Toate acestea au avut ca efect scăderea 

drastică a PIB, inducerea în economie a fenomenului 

inflaŃionist, un deficit al balanŃei contului curent şi 

devalorizarea galopantă a monedei naŃionale. 

Etapa a doua: reformă instituŃională şi 

legislativă (1990-1992). Regimul instalat la putere în 

decembrie 1989 şi care a câştigat prin populism


alegerile din 1990, realizând că nu poate ignora faptul 

că revoluŃia română a fost nu numai antidictatorială, ci 

şi antisocialistă, a acceptat un guvern de specialişti 

care să “reformeze” socialismul după modelul 

gorbaciovian din fosta Uniune Sovietică. Sub acest 

guvern au fost realizate schimbări fundamentale de 

sistem politic şi economic în plan legislativ şi 

instituŃional: adoptarea unei constituŃii democratice, 

separarea puterilor în stat, abolirea sistemului 

economic centralizat, liberalizarea preŃurilor şi 

comerŃului, privatizarea întreprinderilor de stat. 

Măsurile luate de noul guvern şi intenŃiile sale, Ńintind 

mult mai departe decât modelul gorbaciovian, au 

determinat înlocuirea lui în 1991 cu un guvern de 

tehnocraŃi, având menirea de a gestiona criza 

economică din Ńară care se accentuase şi pregătirea 

noilor alegeri generale, preşedinŃiale şi parlamentare. 

Etapa a treia: economia de piaŃă socială (1993- 

1997). Câştigând din nou alegerile din 1992, regimul 

instalat la putere în decembrie 1989, a lansat teza 

“economiei de piaŃă socială”, adică a unui “capitalism 

socialist”. Guvernul a procedat în consecinŃă: reformă 

graduală, “pas cu pas”; menŃinerea unui grad cât mai 

ridicat de ocupare a forŃei de muncă; acordarea, în 

acest scop, de subvenŃii de la bugetul de stat. Accentul 

a fost pus pe expansiunea fiscală (stimularea 

producŃiei). Ca rezultat, PIB a înregistrat o creştere. 

Costul acestei politici a fost persistenŃa unei rate înalte 

a inflaŃiei, majorarea stocurilor de mărfuri 

nevandabile, accentuarea blocajului financiar şi 

creşterea gradului de îndatorare externă. 

Etapa a patra: pseudo-capitalism (1997-2000) 

Deteriorarea standardului de viaŃă, accentuarea 

fenomenului de sărăcie au determinat populaŃia să 

voteze în 1996 pentru “schimbare”, pentru un nou 

regim, fără a realiza, însă, în planul vieŃii cotidiene 

consecinŃele acestei schimbări. Noul guvern, pentru a 

dispune de o majoritate parlamentară, a fost de 

coaliŃie, cu susŃinerea unui spectru eterogen de partide 

Economie de 

piaŃă socială 

Pseudocapitalism

352 

SocialdemocraŃie 


politice: Ńărănesc şi creştin democrat (o îmbinare 

doctrinară nefirească), democrat (de orientare socialdemocrată), 

liberal (după denumire de dreapta, dar 

oscilant în acŃiune) şi minoritar naŃional (reprezentând 

interesele populaŃiei maghiare din România, pe fond 

de orientare liberală). În aceste condiŃii, este de înŃeles 

că acest guvern nu a putut să promoveze o politică 

coerentă de tranziŃie spre capitalism. Au fost făcuŃi, 

totuşi, unii paşi în direcŃia macrostabilizării, 

restructurării şi privatizării. Accentul a fost pus pe 

politica monetară, ceea ce a condus la deteriorarea, în 

continuare, a standardului de viaŃă şi la menŃinerea 

unei rate ridicate a şomajului. În planul politicii 

externe este de remarcat nominalizarea României drept 

candidată la aderarea la Uniunea Europeană şi NATO. 

Etapa a cincea: social-democraŃie (2001-2004) 

Dezamăgită de performanŃele slabe ale schimbării de 

regim, populaŃia s-a reorientat în decembrie 2000 spre 

un guvern care se proclamă social-democrat, fiind 

recunoscut ca atare pe plan european. Programul său 

îşi propune pe termen scurt măsuri pentru atenuarea 

fenomenului sărăciei şi pentru relansarea producŃiei 

agricole şi industriale, iar pe termen mediu 

implementarea strategiei convenită în 1999 cu UE 

pentru perioada 2000-2004, cu accentuarea măsurilor 

de protecŃie socială pasivă şi activă, fără o 

fundamentare riguroasă în ceea ce priveşte resursele. 

În această etapă se menŃin obiectivele strategice de 

aderare la NATO care s-a produs în 2004 şi la UE în 

2007, condiŃia esenŃială fiind recunoaşterea României 

ca Ńară cu economie de piaŃă funcŃională. 

5. Perspective în procesul de tranziŃie la 

economia de piaŃă dezvoltată 

Organismele economice internaŃionale monitorizează 

progresele diferitelor state în tranziŃia spre un 

sistem politic democratic şi un sistem economic de 

piaŃă, pentru considerente de ordin general, dar mai


ales pentru scopul eligibilităŃii Ńărilor la integrarea în 

structurile europene şi euroatlantice, în raport cu 

criteriile de performanŃă stabilite. 

În privinŃa perspectivei sunt edificatoare 

proiecŃiile realizate de economistul Jeffray Sachs din 

cadrul FMI referitoare la numărul de ani necesari 

Ńărilor în tranziŃie din Europa Centrală şi de Est 

pentru a atinge un PIB pe locuitor (criteriu de bază 

urmărit de UE pentru Ńările recent aderate), la nivelul 

celor mai puŃin dezvoltate Ńări din Uniune, respectiv 

Grecia şi Portugalia. Prognoza a fost realizată pe baza 

supoziŃiei ca Ńările în tranziŃie vor înregistra o creştere 

anuală de 4-8% în următoarele decenii, iar Grecia şi 

Portugalia de 2%. Chiar şi în aceste condiŃii, Ńărilor din 

Europa Centrală şi de Est luate în ansamblu le-ar fi 

necesari aproape 20 de ani pentru a ajunge la nivelul 

Greciei, din care Cehiei 10 ani, Ungariei 17 ani, 

Poloniei 18 ani, Bulgariei 28 de ani, României 35 de 

ani şi Albaniei 63 de ani. 

Desigur, aceste cifre pot suferi modificări 

radicale în funcŃie de ritmul evoluŃiei economice din 

Ńările aflate în tranziŃie, care, la rândul său, depinde în 

mare măsura de amploarea, coerenŃa şi intensitatea 

procesului de reformă. 

Etapa a şasea: guvernare de „dreapta” . AlianŃa 

D.A. (PD – popular, PNL – centru-dreapta) a câştigat 

alegerile pe baza unui program de dreapta, având ca 

pivot “cota unică de impozit de 16 %”. A început o 

perioadă de creştere economică, s-a produs aderarea la 

NATO (2004) şi la UE (2007). La începutul lui 2007, 

PD a fost scos de la guvernare, iar PNL, aflat în 

minoritate, a beneficiat de sprijinul socialdemocraŃilor, 

cu preŃul unor măsuri de stânga, 

nesustenabile. 

In aprilie 2008 s-a întrunit la Bucureşti cel mai 

mare summit NATO, având ca obiectiv lărgirea spre 

Balcani şi spre Rusia, ceea ce a provocat o reacŃie 

rusească negativă explicită.

354 



Sistem politic 

Sistem economic 

DemocraŃie 

Economie de piaŃă 

(capitalism) 

Totalitarism 

Economie centralplanificată 

(socialism) 

Război rece 

Marxism-leninism 

Valoarea muncă 

Plusvaloare 

Exploatare 

Concentrarea capitalului 

Exproprierea 

expropriatorilor 

Comunism 

Recompensarea capitalului 

Economie în tranziŃie 

Reformă 

PosttranziŃie 

Pluripartidism 

SeparaŃia puterilor 

DemocraŃie funcŃională 

Economie de piaŃă 

funcŃională 

Stabilizare 

macroeconomică 

Liberalizarea preŃurilor şi 

comerŃului 

Privatizare 

InstituŃii ale economiei de 

piaŃă 

ProtecŃie socială 

AsistenŃă externă 

Terapie de şoc 

Reformă graduală 

Populism 

Reformă instituŃională 

Reformă legislativă 

Economie de piaŃa socială 

Pseudo-capitalism 

Social-democraŃie 

Perspective 


1. Care este deosebire dintre teoria valorii muncă şi 

teoria costului total? ArgumentaŃi de ce teoria 

costului total este corectă din punct de vedere 

economic. 

2. Guvernul Ńării X doreşte să realizeze o economie 

de piaŃă promovând proprietatea privată, dar 

controlând preŃurile şi salariile. RăspundeŃi dacă 

este sau nu realizabil un astfel de obiectiv. 

ArgumentaŃi răspunsul. 

3. Care dintre următoarele fenomene economice 

exprimă echilibrul macroeconomic: o rată a 

inflaŃiei scăzută; o rată a şomajului moderată;


dobânzi bancare şi curs de schimb în creştere; 

subvenŃionarea producŃiei şi exportului; deficit în 

balanŃa comercială; deficit bugetar. ArgumentaŃi 

sensul în care fiecare din aceste fenomene 

influenŃează procesul de macrostabilizare 

(influenŃe pozitive sau negative). 

4. Ce înseamnă, în politica economică şi practică, 

liberalizarea preŃurilor şi comerŃului? 

5. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra 

“terapiei de şoc” şi “gradualităŃii”. 

Teste grilă 

1. Prin ce termeni definiŃi sistemul economic: 

a) democraŃie; 

b) capitalism; 

c) dictatură; 

d) socialism; 

e) totalitarism. 

2. IndicaŃi termenii care se referă la sistemul politic: 

a) democraŃie; 

b) capitalism; 

c) dictatură; 

d) socialism; 

e) economie de piaŃă. 

3. Echilibrul macroeconomic presupune: 

a) expansiunea ofertei de bani pe piaŃă; 

b) reglementatea preŃurilor şi tarifelor; 

c) deficit bugetar redus; 

d) balanŃă deficitară a contului curent; 

e) rată scăzută a inflaŃiei.

356 


4. În mecanismul tranziŃiei de sistem economic, de 

la socialism la capitalism, care dintre cerinŃe nu 

este imperativă: 

a) stabilizare macroeconomică; 

b) privatizare; 

c) dereglementarea preŃurilor şi liberalizarea 

comerŃului; 

d) terapie graduală; 

e) stabilirea instituŃiilor de sprijinire a economiei de 

piaŃă. 

5. Economiile socialiste se caracterizau prin: 

a) preponderenŃa proprietăŃii private; 

b) adoptarea descentralizată a deciziilor; 

c) preŃuri libere; 

d) piaŃă funcŃională a muncii; 

e) preponderenŃa proprietăŃii de stat. 

6. Potrivit teoriei neoclasice, valoarea unei mărfi 

depinde de: 

a) cantitatea de muncă trecută necesară pentru 

producerea ei; 

b) valoarea mărfii respective pe piaŃa internaŃională; 

c) “preŃul” fiecărui factor de producŃie; 

d) cantitatea de muncă prezentă necesară pentru 

producerea ei; 

e) cantitatea de muncă (trecută şi prezentă) necesară 

producerii ei. 

7. Care dintre următoarele elemente este specific 

capitalismului: 

a) dictatură a proletariatului; 

b) proprietate de stat; 

c) gestionare central-planificată a economiei; 

d) libertate şi iniŃiativă individuală; 

e) plan de comerŃ exterior.


8. Sunt instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă: 

a) organizaŃiile neguvernamentale pentru protecŃia 

copiilor instituŃionalizaŃi; 

b) comitetele sportive; 

c) comisiile naŃionale ale valorilor mobiliare; 

d) partidele politice; 

e) fondurile private de pensii. 

9. Între măsurile populiste adoptate în procesul 

tranziŃiei se numără: 

a) liberalizarea comerŃului exterior; 

b) acordarea de majorări salariale neconexate de 

creşterea productivităŃii muncii; 

c) importuri masive de bunuri de consum; 

d) liberalizarea preŃurilor; 

e) autonomizarea întreprinderilor cu capital de stat. 

10. Ce presupune “capitalismul socialist” în procesul 

tranziŃiei: 

a) privatizare; 

b) eliminarea subvenŃiilor; 

c) lichidarea întreprinderilor nerentabile; 

d) demonopolizare; 

e) subvenŃionarea producŃiei pe stoc.

358 


CAPITOLUL XIX. 

TENDINłE DE GLOBALIZARE A 

<strong>ECONOMIE</strong>I INTERNAłIONALE CA 

SISTEM DE RELAłII ECONOMICE 

DINTRE STATE 

În dezbaterile politice şi economice 

internaŃionale un subiect tot mai frecvent abordat este 

fenomenul globalizării economiei internaŃionale ca 

sistem de relaŃii economice dintre state. Acestui 

subiect i-au fost dedicate cele mai importante reuniuni 

economice la nivel înalt de la finele secolului trecut şi 

începutul actualului secol: Adunarea Generală jubiliară 

a ONU (New York, SUA), Consiliul Ministerial al 

OMC de la Seattle (SUA), Reuniunile anuale ale FMI 

şi BIRD, Sesiunea a IX a UNCTAD de la Bangkok 

(Thailanda), ConferinŃa OMC (Doha, Qatar), 

ConferinŃele anuale ale oamenilor politici şi de afaceri 

de la Davos (ElveŃia), ConferinŃa OMC de la Cancun 

(Mexic). 

Deşi pentru fenomenul globalizării nu există 

încă o definire consacrată, putem afirma că prin 

aceasta se înŃelege liberalizarea şi extinderea 

accentuată a relaŃiilor economice dintre state, tendinŃa 

de globalizare a pieŃelor produselor, financiară şi a 

forŃei de muncă, integrarea tot mai profundă a 

economiilor naŃionale la scară mondială, exprimată 

sintetic prin ponderea crescândă a activităŃilor 

economice externe în PIB naŃional şi mondial.

TendinŃe de globalizare a economiei internaŃionale 359 

1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului 


a) ComerŃul internaŃional şi produsul intern 

brut (PIB) 

În ultimii 250 de ani, cu excepŃia unei scurte 

perioade de timp (1913-1950), creşterea comerŃului a 

depăşit constant creşterea economică de ansamblu. 

Între 1720 şi 1913, creşterea comerŃului a surclasat de 

1,5 ori creşterea PIB. Creşterea redusă a PIB în 

perioada 1913-1950, în care s-a înregistrat de altfel cea 

mai redusă rată din 1820, a fost însoŃită de o creştere şi 

mai redusă a comerŃului, cele două războaie mondiale 

şi protecŃionismul subminând evoluŃia pozitivă a 

comerŃului internaŃional. Această perioadă a inclus 

marea criză economică mondială (1929-1933). 

ComerŃul a înregistrat, în termeni cantitativi, o 

reducere fără precedent, cu 60%, naŃiunile încercând 

să-şi exporte propriile crize economice, inclusiv 

şomajul, prin intermediul barierelor comerciale 

protecŃioniste. 

În ultimii 50 de ani ai secolului XX, comerŃul 

s-a dezvoltat mai rapid decât producŃia, crescând 

astfel gradul în care economiile naŃionale se bazează 

pe schimburile internaŃionale în activitatea economică 

de ansamblu. Între 1950-2007, creşterea medie anuală 

a exporturilor de mărfuri a fost peste 6%, comparativ 

cu o creştere a producŃiei mai mică de 4%. Astfel, 

comerŃul s-a multiplicat de 17,5 ori, iar PIB a crescut 

de circa 6,5 ori. În cazul produselor manufacturate, 

comerŃul s-a multiplicat de 30,5 de ori, în timp ce PIB 

a crescut de 8,5 ori. 

În anul 2001, pe fondul recesiunii economiei 

mondiale, comerŃul internaŃional a înregistrat un recul, 

pentru ca în 2002 şi 2003 să crească din nou. La 

nivelul anului 2003, măsurat prin export, volumul 

comerŃului mondial cu mărfuri şi servicii, s-a situat în 

jurul cifrei de 9000 miliarde dolari. Se apreciază că în 

anul 2004 PIB mondial creşte cu 3,7% faŃă de anul 

2003, iar exportul mondial cu 7,5%. 

ComerŃul şi 

producŃia

360 


Transporturi TendinŃele de creştere a comerŃului sunt 

internaŃionale reflectate în creşterea transportului internaŃional. Se 

estimează că la nivelul anului 1950, transportul 

maritim de mărfuri s-a ridicat la 500 milioane tone, în 

2003 ajungându-se la peste 5.000 milioane tone ceea 

ce indică înzecirea cantităŃii transportate. În perioada 

1950-2003, distanŃele exprimate în kilometrii parcurse 

în cazul transportului aerian s-au majorat cu peste 20% 

anual. În aceeaşi perioadă, din punct de vedere al 

tonelor transportate pe kilometru, rata anuală medie de 

creştere a fost de peste 10%. În ceea ce priveşte 

transportul informaŃiilor prin intermediul reŃelelor de 

telecomunicaŃii, creşterea înregistrată a fost mult mai 

accelerată. 

Grad de 

deschidere a 

economiilor 

b) Orientarea geografică a comerŃului 


Din datele prezentate rezultă că, actualmente, 

economiile naŃionale se bazează într-o măsură mult 

mai mare pe comerŃ comparativ cu situaŃia existentă la 

sfârşitul celui de-al doilea război mondial. 

Globalizarea a afectat tot mai multe Ńări. Între 

1985-2002, în Ńările dezvoltate, gradul de deschidere 

spre exterior, exprimat prin ponderea exportului în 

PIB, a crescut de la 15% la 25%, iar în Ńările în curs de 

dezvoltare de la 20% la 40%. 

Creşterea mai rapidă a deschiderii Ńărilor în curs 

de dezvoltare explică majorarea ponderii lor în 

comerŃul mondial, de la mai puŃin de 25% la circa 

30%, în timp ce ponderea Ńărilor dezvoltate a scăzut de 

la 75% la 70%. Ponderea în exporturile mondiale a 

Europei Occidentale şi Americii de Nord a fost relativ 

stabilă în decursul perioadei 1950-2003, oscilând între 

40% şi 45% pentru Europa Occidentală şi 15-20% în 

cazul SUA. Ponderea Asiei în comerŃul mondial a 

crescut de la aproximativ 15% în 1950 la 30% în 2002, 

în cazul Americii Latine înregistrându-se o diminuare 

de la 10% la 5% şi Africii de la 5% la 2%. Ponderea 

Europei Centrale şi de Est a cunoscut o evoluŃie


oscilantă, creşterea din intervalul 1950-1970 fiind 

urmată de un declin care s-a accentuat în anii '90, 

ajungând la sub 5%. 

Cu toate că ponderile relative pentru anumite 

regiuni s-au diminuat, în termeni valorici comerŃul a 

cunoscut un trend pozitiv accentuat în toate regiunile. 

c) Structura comerŃului internaŃional 

Structura pe mărfuri a comerŃului s-a schimbat 

radical în perioada 1950-2002, îndeosebi în cazul 

produselor agricole şi manufacturate. În 1950, 

exporturile de produse agricole reprezentau aproape 

50% din exporturile totale de mărfuri, la nivelul anului 

2007 ponderea deŃinută de acestea fiind sub 10%. 

Exporturile de produse manufacturate au crescut de la 

40% în 1950 la peste 80% în 2007. Ponderea deŃinută 

de produsele minerale în exporturile totale de mărfuri 

a fost mai stabilă, fluctuaŃiile din cursul perioadei 

analizate reflectând mai ales evoluŃiile preŃurilor, 

îndeosebi în cazul ŃiŃeiului. 

ComerŃul internaŃional cu servicii a crescut 

aproape de două ori mai rapid decât comerŃul cu 

mărfuri. În anul 2007, comerŃul cu mărfuri a însumat 

11762 miliarde dolari (peste 81% din comerŃul 

mondial), iar comerŃul cu servicii 2710 miliarde dolari 

(aproape 19% din comerŃul mondial). 

Mărfuri 

Servicii 

2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor 


Intensificarea relaŃiilor economice internaŃionale 

este ilustrată şi de creşterea investiŃiilor străine 

directe. Din păcate, nu există date disponibile pentru 

întreaga perioadă postbelică. Între 1970-2003, 

investiŃiile străine directe au crescut de circa 30 de ori, 

de la 20 miliarde dolari la circa 600 miliarde dolari. 

Stocul de investiŃii străine directe s-a majorat de la 150 

miliarde dolari la finele lui 1970 la circa 4000 miliarde 

în anul 2003.

362 


Filialele din exterior ale întreprinderilor 

multinaŃionale livrează o parte tot mai mare din 

producŃia mondială. La nivelul anului 2003, acestea 

deŃin 10% din PIB mondial şi peste 20% din producŃia 

mondială de produse manufacturate. 

Nu numai investiŃiile străine directe au cunoscut 

o evoluŃie pozitivă. Şi alte tipuri de fluxuri de capital 

pe termen scurt şi lung au evoluat în mod asemănător, 

îndeosebi în ultimii ani. De exemplu, operaŃiunile 

zilnice de pe piaŃa valutară au crescut de la 200 

miliarde dolari la mijlocul anilor '80 la peste 1500 

miliarde dolari în 2003, ceea ce reprezintă 85% din 

rezervele valutare ale tuturor Ńărilor şi evidenŃiază 

dificultăŃile pe care acestea le întâmpină atunci când 

doresc să-şi influenŃeze cursurile de schimb. 

3. RelaŃiile economice internaŃionale şi 

progresul economic 

Creştere şi 

comerŃ 

Creşterea accelerată a comerŃului internaŃional 

şi investiŃiilor în străinătate din ultimele cinci decenii 

ale secolului XX a fost însoŃită de rate de creştere 

ridicate ale PIB. Exprimat în preŃuri constante şi 

ajustat în funcŃie de creşterea populaŃiei, PIB mondial 

a crescut în medie cu 2% pe an în intervalul 1950- 

2003, ceea ce din punct de vedere istoric reprezintă o 

evoluŃie pozitivă, creşterea medie a venitului pe 

locuitor în perioada 1820-1913 fiind de numai 0,9% 

pe an. Aceste performanŃe ale creşterii nu au fost, însă, 

identice. Între finele celui de-al doilea război mondial 

şi până la primul şoc petrolier, creşterea PIB/locuitor a 

fost de aproape 3%. După ce creşterea a fost încetinită 

datorită celor două şocuri petroliere, între 1990-2000 

urmează o perioadă de creştere semnificativă de 1,5%, 

performanŃă îmbunătăŃită în cea de-a doua parte a 

anilor '90. În anii 2001-2003, creşterea PIB/locuitor 

s-a încetinit, datorită, în principal, stagnării economice 

din Ńările UE şi Japonia.


ExperienŃe de succes pot fi remarcate în anumite 

Ńări în curs de dezvoltare cu o puternică orientare 

comercială, mai ales din Asia, cu rate medii de creştere 

între 5-7% anual de la începutul anilor '60. Drept 

rezultat, a avut loc o scădere substanŃială a sărăciei, 

între 1975-2003 aceasta fiind redusă la jumătate. 

łările cu o mai redusă orientare comercială au 

înregistrat performanŃe de creştere economică relativ 

precare. Cu toate acestea, din populaŃia lumii, de 

aproximativ 6 miliarde, 2,8 miliarde de oameni trăiesc 

cu mai puŃin de 2$ pe zi, iar 1,2 miliarde cu mai puŃin 

de 1$ pe zi. 

De-a lungul timpului, comerŃul internaŃional a 

îndeplinit un rol decisiv în dezvoltarea anumitor Ńări 

sau regiuni, această contribuŃie putând fi remarcată 

mai ales începând cu Evul mediu. Oraşe cum ar fi 

Genova, Amalfi, VeneŃia au cunoscut o evoluŃie 

economică oscilantă în funcŃie de performanŃele 

comerciale. De asemenea, este recunoscut faptul că 

schimburile comerciale internaŃionale şi investiŃiile 

străine au fost un element hotărâtor al procesului de 

industrializare. Totodată, sunt recunoscute efectele 

negative ale protecŃionismului comercial. 

Schimbarea structurii comerŃului mondial şi 

creşterea investiŃiilor străine au fost însoŃite de 

modificarea structurilor producŃiei şi a PIB naŃional. 

Cea mai mare creştere a producŃiei şi a ocupării forŃei 

de muncă în Ńările industrializate în ultimii 25 de ani a 

fost înregistrată în acele sectoare care au suferit 

schimbări tehnologice rapide şi în sectorul terŃiar. 

Concomitent, numeroase Ńări în curs de dezvoltare s-au 

orientat către producŃia produselor manufacturate 

(textile, produse siderurgice, bunuri electronice de larg 

consum etc.) pentru care Ńările industrializate erau 

principalii furnizori. Astfel, s-a produs o creştere 

explozivă a exporturilor de produse manufacturate din 

Ńările în curs de dezvoltare. Datorită schimbării 

structurii producŃiei şi comerŃului s-au produs ajustări 

considerabile datorate globalizării şi comerŃului. 

Structura 

producŃiei

364 

Stabilitate politică 


În ciuda existenŃei războiului rece, perioada 

postbelică s-a caracterizat prin stabilitate politică, 

afirmarea păcii în majoritatea Ńărilor, evoluŃie fără 

precedent în acest secol. În această perioadă nu au 

existat conflicte armate între Ńările industrializate, dar 

numeroase Ńări sărace au suferit în urma conflictelor 

civile. 

4. Cauzele globalizării activităŃilor economice 



Din punct de vedere economic, pot fi 

identificate trei tendinŃe principale drept cauze ale 

creşterii comerŃului internaŃional şi investiŃiilor în 

străinătate şi ale fenomenului de globalizare. Prima 

dintre acestea, cea care are cele mai profunde 

implicaŃii, este reprezentată de schimbările tehnologice. 

În al doilea rând, tot mai multe guverne au 

promovat politici liberale, de deschidere a pieŃelor şi 

de eliminare a obstacolelor administrative ce 

împiedică derularea activităŃilor economice. În al 

treilea rând, acŃiunea conjugată a noilor tehnologii şi a 

existenŃei unor pieŃe mai libere a permis 

întreprinderilor din tot mai multe Ńări să-şi 

internaŃionalizeze activitatea, creându-se la nivelul 

economiei mondiale un ansamblu de activităŃi 

intercorelate. Aceste tendinŃe au determinat accentuarea 

interdependenŃelor economiilor naŃionale, creând 

oportunităŃi fără precedent, dar şi noi provocări 

economice, politice şi sociale. 

a) Schimbările tehnologice 

Începând cu revoluŃia industrială de la sfârşitul 

secolului XVIII şi începutul secolului XIX, inovaŃiile 

tehnologice au determinat creşterea productivităŃii şi 

diminuarea costurilor transporturilor. Motorul cu abur 

a precedat apariŃia căilor ferate şi mecanizarea unui 

număr crescând de activităŃi care se bazau anterior pe 

munca fizică. Descoperirile şi invenŃiile care au 

urmat, cum ar fi electricitatea, telefonul, automobilul,


navele port-container, transporturile speciale prin 

conducte magistrale, au atras schimbări ale producŃiei, 

comunicaŃiilor şi transporturilor, de neimaginat pentru 

generaŃiile anterioare. 

Recent, evoluŃiile din domeniul tehnologiei 

informaŃiei au modificat influenŃa timpului şi 

distanŃelor asupra capacităŃii indivizilor şi întreprinderilor 

de a intra în legătură şi de a derula tranzacŃii în 

întreaga lume. 

Desigur, inovaŃiile tehnologice vor continua, 

nu numai în domeniul tehnologiei informaŃiei, 

determinând creşterea veniturilor şi a nivelului de trai. 

De exemplu, biotehnologia şi miniaturizarea inerentă 

în cazul sistemelor microelectrochimice vor determina 

în anii ce vor urma proliferarea unor noi activităŃi şi 

industrii. 

RevoluŃia industrială şi progresul tehnic au atras 

diminuarea continuă a costurilor transportului şi 

comunicaŃiilor. Pe parcursul secolului XIX, transportul 

feroviar a dus la reducerea costurilor transporturilor cu 

85-95%. Deasemenea, apariŃia vapoarelor cu abur, 

realizarea unor noi canale de navigaŃie, cum ar fi 

Canalul Panama, au determinat reducerea costurilor 

transportului maritim. Mai mult, în ultimii 10-15 ani, 

costurile unitare ale navlului s-au redus în termeni 

reali cu circa 70%. În aceeaşi perioadă, costurile 

unitare ale frahtului aerian s-au diminuat cu 3-4% pe 

an. 

Dar, cele mai rapide schimbări s-au produs în 

domeniul tehnologiei informaŃiei şi în sectorul 

telecomunicaŃiilor. Între 1960-2003, costurile unor 

componente ale calculatoarelor s-au diminuat cu peste 

100%. Vânzările anuale de calculatoare personale au 

depăşit 50 milioane unităŃi, surclasând în prezent 

vânzările de automobile. Actualmente, în întreaga 

lume există peste un miliard de conectări la reŃelele de 

telefonie fixă şi mobilă. Se estimează că în prezent 300 

milioane de consumatori (5% din populaŃia globului) 

sunt conectaŃi la Internet. Creşterea productivităŃii în 

Tehnologia 

informaŃiei 

Biotehnologie, 

miniaturizare

366 

ComerŃ 

electronic 


sectorul tehnologiei informaŃiei (5% anual în perioada 

1970-2003 în Ńările membre OCDE) este de cinci ori 

mai mare decât creşterea de ansamblu a productivităŃii. 

În prezent, acest sector deŃine 25% din creşterea 

economică a SUA. 

Având în vedere faptul că progresul tehnic a 

extins sfera produselor fabricate şi localizarea 

producŃiei şi că progresele din transporturi şi 

comunicaŃii au continuat să contribuie la aproprierea 

oamenilor şi întreprinderilor, au fost cu mult depăşite 

limitele produselor şi serviciilor ce pot fi 

comercializate. În perioada anterioară revoluŃiei 

industriale erau tranzacŃionate produse uşoare, cu 

valoare adăugată ridicată, cum ar fi aur şi textile. 

Transportul feroviar, existenŃa navelor port-container 

şi transporturile speciale prin conducte magistrale au 

impulsionat comercializarea produselor de masă. 

Recent, ieftinirea transporturilor şi telecomunicaŃiilor a 

determinat comercializarea tot mai multor servicii, de 

la turism la servicii financiare. 

ComerŃul electronic derulat prin intermediul 

Internetului reprezintă cea mai nouă evoluŃie, care 

marchează apariŃia unei economii mondiale fără 

graniŃe. Se apreciază că aproximativ 300 milioane de 

utilizatori Internet apelează la comerŃul electronic la 

începutul noului mileniu, această activitate depăşind 

300 miliarde dolari. 

b) Liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor 

Liberalizarea continuă a comerŃului 

internaŃional şi investiŃiilor în străinătate a determinat 

apariŃia unui mediu politic care favorizează relaŃiile 

economice internaŃionale. Liberalizarea a permis 

exploatarea noilor tehnologii pe pieŃele mondiale. 

Numeroase Ńări au devenit tot mai dependente de 

pieŃele internaŃionale care oferă condiŃii favorabile 

creşterii şi dezvoltării. Liberalizarea s-a concentrat pe 

regimurile aplicate comerŃului şi investiŃiilor şi pe 

anumite probleme de reglementare, Acordul General


pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) şi OrganizaŃia 

Mondială a ComerŃului (OMC) îndeplinind un rol 

central în cadrul acestui proces. 

- Liberalizarea comerŃului 

Sistemul GATT/OMC a contribuit semnificativ 

la reducerea sau eliminarea barierelor comerciale 

aplicate la frontierele naŃionale, prin derularea a opt 

runde de negocieri comerciale multilaterale. Tarifele 

vamale ale Ńărilor industrializate au fost reduse de la 

nivele ce depăşeau cu mult două cifre în perioada 

imediat următoare încheierii celui de-al doilea război 

mondial la mai puŃin de 10% la finele anilor '60 şi mai 

puŃin 4% în prezent, după aplicarea prevederilor 

Rundei Uruguay. În acelaşi timp, majoritatea 

restricŃiilor cantitative, cu excepŃia celor impuse din 

motive de sănătate, securitate a consumatorilor sau alte 

motive legate de asigurarea securităŃii publice, au fost 

eliminate. 

În urma Rundei Uruguay, produsele textile, 

articolele de îmbrăcăminte, produsele agricole au fost 

incluse în cadrul sistemului comercial multilateral, 

fiind supuse unui proces de liberalizare progresiv. 

Deasemenea, au fost elaborate reglementări referitoare 

la drepturile de proprietate intelectuală. 

Reglementările referitoare la comerŃul cu servicii au 

fost incluse în aşa-numitul Acord General pentru 

ComerŃul cu Servicii (GATS), guvernele angajându-se 

în liberalizarea acestui comerŃ. Acordurile recente 

privind serviciile de telecomunicaŃii de bază şi 

serviciile financiare au accelerat tendinŃa de 

deschidere a pieŃelor serviciilor. În ceea ce priveşte 

comerŃul cu mărfuri, acordurile de eliminare a taxelor 

vamale pentru o gamă largă de produse ale tehnologiei 

informaŃiei încheiate după încheierea Rundei Uruguay 

pregătesc economiile naŃionale pentru oportunităŃile şi 

provocările secolului XXI. 

În urma aplicării depline a prevederilor Rundei 

Uruguay, liberalizarea comerŃului va determina 

creşterea veniturilor mondiale cu 1% anual sau cu 200- 

GATT/OMC 

Runda Uruguay

368 

Liberalizare 

cont curent şi 

de capital 


500 miliarde dolari, comerŃul mondial crescând cu 6- 

12%. Mai mult de o treime din aceste evoluŃii pozitive 

se aşteaptă să fie datorate liberalizării comerŃului cu 

produse textile, articole de îmbrăcăminte, o altă treime 

fiind pusă pe seama liberalizării comerŃului cu alte 

produse manufacturate, liberalizarea din domeniul 

produselor agricole contribuind cu 10-30%. 

- Liberalizarea investiŃiilor străine 

Liberalizarea tranzacŃiilor contului de capital şi 

a contului curent, dezvoltarea pieŃelor financiare 

internaŃionale şi-au adus, deasemenea, contribuŃia la 

accentuarea procesului de globalizare. 

În prezent, aproape 150 de Ńări aplică 

prevederile Articolului VII al statutului FMI privind 

eliminarea restricŃiilor la operaŃiunile de cont curent, 

ceea ce reprezintă dublarea numărului de Ńări 

înregistrat în 1990, cuprinzând mai mult de 75% din 

membri FMI. 

Începând cu anii '70, contul de capital şi 

tranzacŃiile valutare au fost liberalizate în numeroase 

Ńări, astfel încât în prezent cursurile de schimb şi ratele 

dobânzii sunt stabilite mai ales de piaŃă, făcându-şi, 

totodată, apariŃia noi instrumente financiare. Aceşti 

factori au facilitat atât comerŃul internaŃional, printr-un 

mai mare acces la finanŃare, cât şi investiŃiile în 

străinătate. 

c) InternaŃionalizarea activităŃilor economice 

Barierele comerciale mai reduse, în general 

liberalizarea au permis tot mai multor companii să-şi 

globalizeze structurile de producŃie prin intermediul 

investiŃiilor în străinătate, acestea din urmă 

constituindu-se ele însele într-un factor stimulator al 

comerŃului. Din punct de vedere tehnologic, creşterea 

fluxurilor de informaŃii şi facilitarea tranzacŃionării 

mărfurilor şi serviciilor au influenŃat în profunzime 

deciziile de localizare a unităŃilor productive. Din ce în 

ce mai mult, întreprinderile au posibilitatea de a-şi 

localiza diferitele faze ale proceselor productive în


diverse Ńări şi regiuni, menŃinându-şi însă identitatea. 

Datorită faptului că întreprinderile apelează la 

prelucrarea pe bază de contract (subcontractare) pentru 

anumite părŃi ale proceselor de producŃie, intrând 

astfel în relaŃii cu filialele lor sau alte întreprinderi din 

străinătate, are loc un transfer la nivel mondial al 

locurilor de muncă, tehnologiilor, capitalului şi 

practicilor manageriale. 

În prezent, din ce în ce mai puŃine produse pot 

fi realizate competitiv numai pe baza input-urilor 

naŃionale. De exemplu, pentru producŃia unei anumit 

automobil fabricat de unul dintre marii producători 

americani, nu mai puŃin de nouă Ńări sunt implicate în 

anumite aspecte ale producŃiei, marketingului şi 

vânzării. Circa 30% din valoarea automobilului merge 

în Coreea de Sud pentru asamblare, 17,5% în Japonia 

pentru componente şi tehnologie avansată, 7,5% în 

Germania pentru design, 4% în Taiwan şi Singapore 

pentru mici componente, 2,5% în Marea Britanie 

pentru publicitate şi servicii de marketing şi 1,5% în 

Irlanda şi Barbados pentru prelucrarea datelor, ceea ce 

înseamnă că numai 37% din valoarea producŃiei 

acestei maşini "americane" este însuşită de către SUA. 

Se estimează că producŃia mondială de 

componente reprezintă aproape 1000 miliarde dolari 

sau 30% din comerŃul mondial cu produse 

manufacturate. Mai mult, comerŃul cu părŃi şi 

componente creşte mult mai rapid decât comerŃul cu 

produse finite, evidenŃiind creşterea interdependenŃelor 

dintre naŃiuni datorate producŃiei şi comerŃului. 

O formă particulară a partajării producŃiei, 

anume activităŃile de asamblare, este de o importanŃă 

crucială pentru multe Ńări în curs de dezvoltare. 

Acestea importă părŃi şi componente pe care le 

reexportă apoi sub formă de produse finite în Ńările de 

origine. Asemenea acorduri pot implica existenŃa unor 

facilităŃi vamale (neplata taxelor vamale) pentru părŃile 

şi componentele încorporate în produsele finite. 

InternaŃionalizarea 

producŃiei şi 

produselor

370 


5. Globalizarea şi creşterea economică 

Ritm de 

creştere şi venit 

naŃional 

Economii 

orientate 

spre exterior 

Numeroase experienŃe practice demonstrează că 

cele mai mari beneficii ale liberalizării comerŃului şi 

investiŃiilor străine nu apar imediat, ci în timp. 

Un exerciŃiu util pentru ilustrarea politicilor 

care accelerează creşterea economică este analiza 

perioadelor în care se dublează venitul naŃional în 

condiŃiile diverselor rate de creştere. De exemplu, în 

cazul unei rate de creştere anuală de 1% sunt necesari 

aproximativ 70 de ani pentru dublarea veniturilor. 

Dacă, în urma aplicării unor politici economice 

adecvate, creşterea atinge un procent de 2%, veniturile 

se pot dubla în 35 de ani. 

O creştere economică de 2% este considerată 

modestă, îndeosebi în cazul Ńărilor în curs de 

dezvoltare, care dispun de un considerabil potenŃial de 

creştere. Înaintea declanşării recentei crize financiare 

asiatice, "tigrii" din această zonă (Malayezia, Taiwan, 

Coreea de Sud, Singapore) au înregistrat, timp de 

câteva decenii consecutive, rate de creştere de 6-7% ca 

urmare a liberalizării economice şi integrării în 

circuitul economic mondial. În condiŃiile unor 

asemenea rate de creştere veniturile se dublează la 

fiecare 10 ani. 

Creşterea economică a Ńărilor în curs de 

dezvoltare dinamice depinde de numeroşi factori, 

între care se numără investiŃiile în capital uman şi 

capital fix. Orientarea către exterior a acestor Ńări a 

fost hotărâtoare. Majoritatea studiilor empirice arată 

existenŃa unei interacŃiuni pozitive între gradul de 

liberalizare a comerŃului şi investiŃiilor şi creşterea 

economică. Analizând economiile a 41 de Ńări în curs 

de dezvoltare în funcŃie de politica comercială 

aplicată, Banca Mondială şi Fondul Monetar 

InternaŃional disting patru categorii: economii puternic 

autarhice, economii moderat autarhice, economii 

moderat orientate către exterior, economii puternic 

orientate către exterior. Luându-se în considerare atât


orientarea politicii comerciale, cât şi creşterea 

PIB/locuitor în decursul a patru perioade (1963-1973, 

1974-1985, 1986-1996 şi 1997-2007) a rezultat că 

economiile orientate către exterior cresc în medie mult 

mai rapid decât cele autarhice. 

Creşterea economică nu trebuie, însă, atribuită 

numai liberalizării comerŃului. EficienŃa politicii 

comerciale trebuie corelată cu echilibrul de ansamblu 

al politicilor economice, care, deasemenea, 

influenŃează creşterea. Evident, studiile care includ şi 

alte variabile denotă existenŃa unui impact mai redus al 

regimului comercial, dar şi în cadrul acestora este 

considerat drept un factor semnificativ. 

a) Creşterea economică în cadrul modelelor 

tradiŃionale 

În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii Creştere şi 

economice, motorul creşterii este considerată investiŃii 

acumularea de capital. Deasemenea, se presupune că 

investiŃiile sunt finanŃate în întregime prin intermediul 

economisirii interne. În acest fel, rata economisirii 

interne devine primordială pentru creşterea economică. 

łările care economisesc mai mult sunt capabile să 

investească mai mult şi, în consecinŃă, înregistrează o 

creştere economică mai mare. IniŃial, investiŃiile 

generează profituri ridicate care cu timpul se vor 

diminua, pe măsură ce stocul de capital se 

consolidează. Aceasta se datorează diminuării 

profiturilor, economia naŃională având un surplus de 

investiŃii. Prin urmare, rata de creştere economică se 

reduce odată cu creşterea "bogăŃiei naŃionale". 

În cadrul acestor modele creşterea economică 

este influenŃată indirect de liberalizarea comerŃului şi 

investiŃiilor. Orice politică care majorează eficienŃa 

economiei naŃionale, inclusiv liberalizarea comerŃului 

şi investiŃiilor, determină o creştere temporară mai 

mare, întrucât veniturile suplimentare generează 

sporirea economisirii şi a investiŃiilor.

372 


Procesul reprezintă, de fapt, versiunea dinamică 

a celebrului multiplicator keynesian, în cadrul căruia o 

sporire a cheltuielilor publice poate determina 

creşterea PIB într-o mai mare măsură decât stimularea 

iniŃială a economiei, îndeosebi în perioadele în care se 

remarcă existenŃa unui şomaj de masă. În orice caz, 

efectul multiplicatorului investiŃional este prea redus 

pentru a explica diferenŃele ratelor de creştere ale 

economiilor deschise sau autarhice. 

O altă relaŃie între comerŃ şi creştere este 

evidenŃiată în cadrul versiunilor multisectoriale ale 

modelului. În acest sens, liberalizarea comerŃului şi 

investiŃiilor şi restructurarea economică care însoŃeşte 

acest proces pot sta la baza creşterii economice timp 

de câteva decenii, proces ce se poate remarca în cazul 

Asiei de Sud-Est. Limitele creşterii sunt impuse de 

capacitatea economiilor interne şi a investiŃiilor străine 

de a finanŃa sectoarele în creştere, precum şi de riscul 

saturării pieŃei mondiale. Însă, odată cu restructurarea 

economiei, ratele de creştere se vor reduce în mod 

inevitabil la niveluri mult mai normale. Desigur, în 

urma acestui proces acea Ńară nu mai poate fi 

considerată drept o naŃiune "săracă" sau cel puŃin nu 

atât de săracă ca înainte de reforma comerŃului 

exterior. 

b) Creşterea economică în cadrul noilor 

modele 

Creştere endogenă În ultimele trei decenii ale secolului trecut a 

şi exogenă avut loc o dezvoltare apreciabilă a teoriei creşterii 

economice. În centrul preocupărilor economiştilor s-a 

aflat tranziŃia de la prezumŃia creşterii economice 

exogene (independente) la o creştere economică 

endogenă (dependentă) dictată de forŃele pieŃei. Aşa se 

explică de ce noile modele sunt întâlnite în literatura 

de specialitate şi sub denumirea de "modele endogene 

ale creşterii economice". Acestea şi-au găsit utilitatea 

în înŃelegerea implicaŃiilor creşterii asupra unui întreg 

set de politici (politica fiscală, cheltuielile publice,


politica educaŃională, politica comercială). 

De aceea, trebuie subliniat faptul că schimburile 

comerciale şi investiŃiile străine constituie doar un 

element al ecuaŃiei creşterii. După cum s-a mai 

menŃionat, numărul mare de variabile care sunt 

corelate cu creşterea economică sugerează faptul că 

performanŃa economică a unei Ńări depinde de calitatea 

de ansamblu a politicilor economice şi sociale, între 

care sunt incluse nivelul sistemului de învăŃământ, 

stabilitatea macroeconomică, funcŃionarea aparatului 

de justiŃie, flexibilitatea pieŃei muncii, o infrastructură 

viabilă ş.a.m.d. Cu siguranŃă, promovarea unei politici 

liberale în materie de comerŃ şi investiŃii nu va 

compensa deficienŃele celorlalte sectoare. 

O modalitate de conexare a modelului Legile 

productivist de legităŃile pieŃei rezidă în aplicarea învăŃării 

legilor învăŃării: cu cât o Ńară produce mai mult un 

anumit produs, cu atât devine mai competitivă în 

realizarea acestuia. Un exemplu îl constituie 

componentele pentru industria aeronautică, precum şi 

cele pentru calculatoare, domenii în care costurile au 

scăzut semnificativ odată cu acumularea experienŃei în 

producerea lor. 

În acest sens, se disting două efecte directe ale 

comerŃului şi investiŃiilor. În primul rând, o Ńară va 

acumula experienŃă mai rapid în sectoarele aflate în 

expansiune şi mai încet în sectoarele aflate în declin. 

Impactul net asupra creşterii este influenŃat de sfera de 

cuprindere a legilor învăŃării în sectoarele în 

expansiune faŃă de cea întâlnită în sectoare în scădere. 

În al doilea rând, având în vedere faptul că comerŃul şi 

investiŃiile facilitează difuzarea tehnologiilor de vârf, 

Ńările nu vor învăŃa numai din propria lor experienŃă de 

producŃie, ci şi din cea a partenerilor lor externi. 

Aşa cum am văzut, o serie de modele recente Cercetare - 

consideră cercetarea - dezvoltarea drept motorul dezvoltare 

creşterii. O prezumŃie de bază a acestor modele constă 

în faptul că cercetarea - dezvoltarea generează două 

tipuri fundamentale de output-uri şi anume: noul

374 



informaŃiei 

proces sau noul produs ca atare; informaŃiile 

tehnologice încorporate în noile produse. 

Se presupune că inovatorul dispune de dreptul 

exclusiv de comercializare, de exemplu prin 

intermediul protecŃiei oferite de brevet. ProtecŃia 

legală a drepturilor de proprietate intelectuală este 

necesară pentru a permite firmelor inovatoare să-şi 

recupereze cheltuielile de cercetare-dezvoltare şi să 

continue activitatea în acest domeniu. 

Diseminarea 

ProtecŃia informaŃiilor tehnice este mult mai 

informaŃiei dificil de realizat. De exemplu, chiar dacă un 

medicament este protejat printr-un brevet, inventatorul 

nu va putea împiedica companiile farmaceutice rivale 

să asimileze principiile de bază. Analiza compoziŃiei 

chimice ("reverse engineering") şi studierea 

aplicabilităŃii brevetului şi a documen-taŃiei tehnice 

pot furniza informaŃii detaliate în privinŃa 

medicamentului. Aceste informaŃii pot permite 

concurenŃilor fabricarea de produse asemănătoare, dar 

care sunt suficient de diferenŃiate pentru a nu intra sub 

incidenŃa brevetului de bază. Această interferenŃă între 

inovaŃie, diseminarea tehnologiilor şi a inovaŃiilor 

ulterioare reprezintă motorul creşterii în cadrul acestei 

categorii de modele. 

În cadrul acestor modele, liberalizarea 

comerŃului şi investiŃiilor străine poate accelera 

inovaŃia şi creşterea în anumite Ńări, în cadrul altora 

putându-se înregistra stagnarea acestora. Un efect 

pozitiv în direcŃia creşterii economice este posibil 

pentru toate Ńările participante în cazul în care 

comerŃul internaŃional şi investiŃiile străine facilitează 

diseminarea tehnologiilor şi a cunoştinŃelor.



Flux de factori 



Flux de capital 

Flux de forŃă de muncă 

Grad de deschidere 

Tehnologii de vârf 

Liberalizare schimburi 

InternaŃionalizarea 

producŃiei 

Societate informaŃională 

ComerŃ electronic 

Companii multinaŃionale 

Cont curent 

Cont de capital 

Taxă vamală 

RestricŃie cantitativă 

Localizarea producŃiei 

Subcontractare 

Rate de creştere 

Economie autarhică 

Economie orientată spre 

exterior 

Modele tradiŃionale ale 

creşterii 

Rata economisirii 

Limitele creşterii 

Multiplicator keynesian 

Creştere endogenă 

Creştere exogenă 

EcuaŃia creşterii 

Legile învăŃării 

Cercetare-dezvoltare 

InformaŃii tehnologice 

Date statistice 

Tabel XIX.1 

Valoarea comerŃului internaŃional în 2006 

(miliarde dolari SUA) 

Export de mărfuri 

11.762 

Export de servicii 

2.710 

Total 14.472

376 


Tabel XIX.2 

Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri, 

a producŃiei şi PIB pe plan mondial 

Anul 

1950 

1960 

1970 

1980 

1990 

2000 

2006 

1990 = 100 

Export mondial 

9 

18 

41 

68 

100 

170 

203 

PIB 

Mondial 

19 

30 

50 

74 

100 

125 

140 

Tabel XIX.3 

Structura pe mărfuri a exportului mondial (%) 

Anul 

1960 

1970 

1980 

1990 

2000 

2006 

Grupe de produse 

Agricole Miniere Manufacturate 

18 

9 

73 

16 

8 

76 

13 

13 

74 

12 

7 

81 

11 

6 

83 

9 

11 

80 

Tabel XIX.4 

Principalele Ńări comerciale ale lumii în anul 2006 

Ponderea (%) în exportul 

łara 

mondial de mărfuri 

Germania 

9,5 

SUA 

8,8 

China 

8,2 

Japonia 

5,5 

FranŃa 

4,2 

Anglia 

3,8 

Italia 

3,5 

Canada 

3,3 

Rusia 

2,6 

Mexic 

2,1 

Total 10 Ńări 51,5


Tabel XIX.5 

Structura geografică a comerŃului internaŃional 

(anul 2006, miliarde dolari) 

Regiuni / Ńări 

Export 

Mondial 11.762 

America de Nord 1675 

- SUA 1037 

America de Sud şi Centrală 426 

- Brazilia 137 

Europa 4.957 

- UE 4.527 

CSI 422 

- Rusia 305 

Africa 361 

Orientul Mijlociu 644 

Asia 3.276 

- China 

- Japonia 

969 

647 

Teste grilă 

1. Istoric, care sunt indicatorii economici care au 

crescut cel mai rapid? 

a) PIB; 

b) Exportul mondial de mărfuri; 

c) Exportul mondial de produse minerale; 

d) Exportul mondial de produse manufacturate; 

e) Exportul mondial de produse agricole. 

2. Sistemul comercial multilateral este reprezentat 

de: 

a) FMI; 

b) UNCTAD; 

c) OMC; 

d) BIRD; 

e) UE.

378 


3. PrecizaŃi trăsătura ultimilor 50 de ani: 

a) menŃinerea structurii producŃiei; 

b) dublarea cantităŃilor transportate; 

c) conflicte armate între Ńările industrializate; 

d) creşterea fluxurilor de capital; 

e) diminuarea ponderii Ńărilor în curs de dezvoltare în 

comerŃul internaŃional. 

4. Care dintre următoarele tendinŃe sunt cauze ale 

globalizării activităŃilor economice: 

a) accentuarea schimburilor culturale; 

b) progresul tehnic; 

c) politicile de substituire a exporturilor; 

d) liberalizarea fluxurilor de produse, capital şi forŃă 

de muncă; 

e) integrarea economică regională. 

5. Reprezintă efecte ale schimbărilor tehnologice: 

a) reducerea productivităŃii muncii; 

b) creşterea costurilor comunicaŃiilor; 

c) reducerea costurilor unitare ale navlului; 

d) localizarea producŃiei în zonele abundente în 

resurse; 

e) extinderea sferei produselor fabricate. 

6. PrecizaŃi domeniul care a fost abordat pentru 

prima oară în cadrul Rundei Uruguay: 

a) liberalizarea pieŃei muncii; 

b) liberalizarea comerŃului cu produse minerale; 

c) liberalizarea comerŃului cu produse manufacturate; 

d) liberalizarea tranzacŃiilor contului curent; 

e) liberalizarea comerŃului cu servicii.


7. Care dintre următoarele afirmaŃii este veridică: 

a) economiile autarhice cresc mai repede decât 

economiile orientate spre exterior; 

b) creşterea economică nu depinde de apartenenŃa la 

diferitele grupări economice regionale; 

c) economiile orientate spre exterior cresc mai 

repede decât cele autarhice; 

d) politica comercială nu are influenŃă asupra 

creşterii economice; 

e) creşterea economică este independentă de 

orientarea politică a partidului de guvernământ. 

8. În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii, 

motorul acestui proces este considerată: 

a) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; 

b) finanŃarea externă a investiŃiilor; 

c) acumularea de capital; 

d) calitatea politicii sociale; 

e) inovarea. 

9. Limitele creşterii, în cadrul modelelor 

tradiŃionale, sunt date de: 

a) saturarea pieŃei interne; 

b) capacitatea de finanŃare a industriilor în creştere; 

c) ponderea deŃinută în comerŃul internaŃional; 

d) saturarea pieŃei externe; 

e) rata economisirii externe. 

10. Care sunt efectele directe ale aplicării legilor 

învăŃării: 

a) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele 

aflate în expansiune; 

b) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; 

c) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele 

aflate în declin; 

d) acumularea experienŃei partenerilor externi; 

e) acumularea în acelaşi ritm a experienŃei în 

sectoarele aflate în expansiune şi în cele aflate în 

declin.

380 


CAPITOLUL XX. 

DEZVOLTARE DURABILĂ 

Conexe interdependenŃelor macroeconomice, 

dar nu mai puŃin importante, sunt cele privind mediul, 

populaŃia, alimentaŃia şi energia. SocietăŃile moderne 

încep să realizeze că sunt pe cale nu numai de a-şi 

distruge mediul, dar chiar de a-şi submina propriul 

viitor. 

Construirea unui viitor stabil, adaptat 

necesităŃilor ecologice, necesită o viziune clară asupra 

mai multor subiecte. Cu ce pot fi înlocuiŃi 

combustibilii fosili, baza energetică a societăŃilor 

actuale? Dacă pădurile nu mai trebuie tăiate pentru a 

face loc culturilor alimentare, cum va fi hrănită o 

populaŃie în continuă creştere? Dacă o civilizaŃie a 

consumului conduce, în mod inevitabil, la poluare şi la 

secătuirea resurselor, cum pot fi satisfăcute nevoile 

materiale? În concluzie, dacă actuala cale de 

dezvoltare este, în mod evident, periculoasă, ce 

viziune asupra viitorului ne-ar putea ghida acŃiunile 

către realizarea unei comunităŃi globale care să poată 

dura?

Dezvoltare durabilă 381 

1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă 

Conceptul de dezvoltare durabilă apare pentru 

prima dată în raportul Brudtland "Notre avenir à tous" 

(1987), redactat la iniŃiativa ONU, fiind definită ca 

"dezvoltarea sau co-evoluŃia sistemului economic şi 

biosferei, la modul în care producŃia provenită din 

primul asigură reproducerea celui de-al doilea". 

Aşadar, o societate viabilă este aceea care îşi 

satisface nevoile fără a pune în pericol perspectivele 

generaŃiilor viitoare, ceea ce presupune 

responsabilitatea fiecărei generaŃii pentru asigurarea 

posibilităŃii ca următoarea generaŃie să beneficieze de 

o zestre naturală şi economică nediminuată. Acest 

concept, al echităŃii intergeneraŃii, este încălcat în 

nenumărate moduri de către societatea noastră actuală. 

Până în prezent, nu au fost elaborate modele 

pentru o societate viabilă. În ultimele decenii ale 

secolului trecut, cea mai mare parte a naŃiunilor în curs 

de dezvoltare au aspirat către economii bazate pe 

combustibili fosili şi centrate în jurul automobilului, 

de tipul celor din Ńările dezvoltate. Dar, plecând de la 

problemele locale privind poluarea ireversibilă a 

atmosferei şi ajungând la ameninŃarea globală pe care 

o reprezintă schimbarea climei, reiese concluzia clară 

că aceste societăŃi sunt departe de a fi durabile. 

Banca Mondială a încercat să evalueze efectele 

secundare ale proiectelor luate în considerare pentru 

finanŃare asupra mediului. Totuşi, nici unul din statele 

membre ale acestei organizaŃii nu are un plan de 

acŃiune coerent, îndreptat spre atingerea viabilităŃii, 

care, în mod logic, ar trebui să asigure baza adoptării 

deciziilor viitoare referitoare la investiŃiile prioritare. 

În ultimii douăzeci de ani, Statele Unite au urmat un 

curs similar, adoptând Legea privind politica naŃională 

în domeniul mediului, destinată evaluării impactului 

ecologic al principalelor acŃiuni propuse de guvern, 

dar şi aceasta reprezintă un mod de abordare defensiv,

382 


respectiv încearcă numai îndepărtarea efectelor 

nedorite, în loc să genereze consecvent şi semnificativ 

tranziŃia către o economie viabilă. 

Pentru a schiŃa o societate durabilă, specialiştii 

pornesc de la câteva presupuneri importante referitoare 

la orizontul de timp, tehnologii, sisteme energetice, 

populaŃie şi economie. 

a) Orizontul de timp 

Pentru ca lumea să devină viabilă, obiectivul 

trebuie atins în următorii 30 de ani, în caz de nereuşită, 

deteriorarea mediului şi declinul economic se vor 

alimenta reciproc, împingându-ne pe o spirală de 

dezintegrare socială. 

b) Tehnologii 

Lumea nu se va limita, în perspectivă, numai la 

tehnica actuală. Cu 50 de ani în urmă, de exemplu, 

multe dintre tehnologiile disponibile în prezent pentru 

utilizarea surselor regenerabile de energie nu existau. 

Sub presiunea necesităŃii de a găsi mijloace pentru 

încetinirea încălzirii globale, este probabil că ştiinŃa va 

dezvolta o serie de noi tehnologii energetice. 

c) Sisteme energetice 

Economia mondială a anului 2030 nu se va mai 

baza preponderent pe energia obŃinută cu ajutorul 

cărbunelui, petrolului sau gazelor naturale. Este deja 

unanim acceptat faptul că, dacă se continuă utilizarea 

masivă a combustibililor fosili, pot avea loc schimbări 

catastrofale ale climei. Evitarea acestora şi eventuala 

stabilizare a climatului depind de reducerea emisiilor 

globale de carbon la 2 miliarde tone, ceea ce reprezintă 

o treime din cuantumul actual. Date fiind perspectivele 

creşterii populaŃiei, în anul 2030 degajările de carbon 

pe cap de locuitor se vor situa la o optime faŃă de 

nivelul actual din Europa de Vest. În acest caz, va 

trebui aleasă ca piatră unghiulară a sistemelor 

energetice fie energia solară, fie cea nucleară. Se


consideră că viitoarele societăŃi vor respinge energia 

nucleară datorită numeroaselor probleme economice, 

sociale şi ambientale pe care le ridică. 

d) PopulaŃie 

Estimările actuale ale ONU prevăd, pentru anul 

2030, o populaŃie mondială de peste 8 miliarde. 

Această cifră implică dublarea sau triplarea 

populaŃiilor din Etiopia, India şi Nigeria şi Ńine cont şi 

din alte Ńări în care populaŃia depăşeşte, deja, 

capacitatea sistemelor naturale de a asigura 

subzistenŃa. Aceste societăŃi trebuie să încurajeze 

familiile mici şi să reducă procentul naşterilor sau, în 

caz contrar, rata mortalităŃii cauzată de foamete şi 

malnutriŃie va Ńine sub control creşterea populaŃiei. 

e) Economie 

În anul 2030 se va ajunge la o economie mult 

mai echitabilă şi mai sigură. Resursele şi motivaŃiile de 

a investi pentru o economie viabilă vor deveni, pur şi 

simplu, inadecvate în cazul în care datoria Ńărilor în 

curs de dezvoltare nu poate fi redusă până la punctul în 

care să se restabilească fluxul net de capital din Ńările 

industrializate spre cele în curs de dezvoltare. 

2. Problema energiei 

În anii ’80 ai secolului trecut, politicienii au 

presupus că schimbările în cadrul sistemului energetic 

mondial vor fi puse în mişcare de epuizarea resurselor 

de combustibili fosili: pe măsură ce rezervele de 

petrol, cărbune şi gaze naturale vor fi consumate, vom 

fi nevoiŃi să dezvoltăm alternative. O astfel de tranziŃie 

s-ar fi desfăşurat într-un ritm confortabil, extinzânduse 

pe o perioadă de timp de peste un secol. 

Dar, acum, omenirea este confruntată cu un 

Combustibili 

fosili 

Încălzirea 

nou set de probleme. Mult înainte ca aceşti planetei 

combustibili fosili să fie epuizaŃi, creşterea globală de 

temperatură datorată folosirii lor ar putea să ducă la

384 


Energie 

solară 

distrugerea civilizaŃiei, în forma pe care o cunoaştem 

la ora actuală. Din aceste motive, este posibil ca în 

anul 2030 sistemul energetic mondial să semene prea 

puŃin cu cel din prezent. Nemaifiind dominat de 

combustibilii fosili, el va funcŃiona pe baza resurselor 

solare alimentate zilnic de afluxul luminii soarelui şi 

de energia geotermală. 

Începutul secolului XXI reprezintă zorii epocii 

solare. Au fost dezvoltate o serie de tehnologii care 

permit captarea efectivă a energiei Soarelui, dar 

acestea nu sunt încă puse în practică pe scară largă, iar 

impactul lor tehnologic potenŃial este abia imaginat. 

Atunci când se discută despre tehnologiile solare, 

liderii politici actuali, captivaŃi încă de energia pe bază 

de resurse fosile sau nucleară, sunt asemenea celor 

care priveau cu scepticism maşina cu aburi în secolul 

XVIII. Optimiştii întrezăresc cu speranŃă o nouă eră. 

Unele naŃiuni, ca de exemplu Norvegia şi Brazilia, 

obŃin deja peste jumătate din energia necesară din 

surse regenerabile, iar aceste resurse sunt disponibile 

în cantităŃi imense. Departamentul Energiei din SUA 

estimează că afluxul anual de resurse regenerabile 

accesibile în mod curent este în Statele Unite de 250 

de ori mai mare decât consumul anual de energie al 

întregii Ńări. 

Energia solară este diversă prin natura sa, 

diversitatea surselor de energie reflectând climatul şi 

resursele caracteristice fiecărei regiuni. De exemplu, 

este probabil că nordul Europei se va baza, în mare 

măsură, pe energia eoliană şi hidroelectrică. 

Economiile din nordul Africii şi Orientul Mijlociu pot 

utiliza, în schimb, direct lumina soarelui. Japonia şi 

Filipinele vor capta abundenta lor energie geotermală, 

iar economiile din Asia de Sud-Est vor folosi pe scară 

largă, alături de lumina solară, energia rezultată prin 

arderea lemnului şi a deşeurilor agricole. 

a) Lumina soarelui 

Conversie Conversia directă a energiei solare va 

directă 

reprezenta piatra de hotar a unui sistem energetic


mondial viabil. Nu numai că lumina soarelui este 

disponibilă în cantităŃi uriaşe, dar este mult mai larg 

distribuită decât orice altă resursă regenerabilă. 

Peste 30 de ani, termocentralele solare vor fi 

răspândite de-a lungul deşerturilor din SUA, Africa de 

Nord şi Asia Centrală. Pe măsură ce tehnologiile vor fi 

mai cunoscute şi mai răspândite, aceste regiuni ar 

putea deveni mari exportatoare de electricitate. 

Deasemenea, ele ar putea deveni furnizoare de 

combustibili pe bază de hidrogen, fabricat în uzinele 

solare din deşert şi transportat, apoi, prin conducte, 

pentru a pune în mişcare automobilele din oraşele 

aflate la mare distanŃă. 

Fiind rezultatul unor tehnologii din domeniul 

semiconductorilor, celulele fotovoltaice transformă 

lumina solară direct în electricitate, fără să mai 

utilizeze procesele mecanice implicate în conversia 

termosolară. La ora actuală, sistemele fotovoltaice sunt 

mai puŃin eficiente şi mai scumpe de aproximativ patru 

ori decât capacităŃile termosolare, dar ele sunt utilizate, 

deja, în aşezări izolate şi, probabil, costurile vor scădea 

rapid. În curând, ar putea fi disponibile sisteme de 

acest gen cu un randament apropiat de 20%, iar 

oamenii de ştiinŃă speră ca, în acest domeniu, costurile 

să scadă sub 10 cenŃi per kilowatt-oră. 

b) Energia eoliană 

Este o formă indirectă a energiei solare, 

generată de încălzirea diferită a atmosferei planetei de 

către Soare. Pe parcursul ultimelor decenii ale 

secolului trecut, costul energiei eoliene a scăzut, deja, 

cu aproape 70% până la 6-8 cenŃi per kilowatt-oră, 

aceasta ajungând mai ieftină cu cel puŃin 40% faŃă de 

energia produsă de noile centrale nucleare din SUA şi 

aproape competitivă cu cea realizată în noile 

termocentrale pe bază de cărbune. 

Inginerii sunt încrezători că, în curând, vor 

îmbunătăŃi turbinele eoliene - economice nu numai în 

trecătorile montane bătute de vânturi din California, 

Turbine 

eoliene

386 


unde deja fermele eoliene generează anual electricitate 

în valoare de 30.000 dolari per hectar, dar şi pe vastele 

întinderi ale câmpiilor din nordul SUA, de pe coasta 

de nord a Marii Britanii şi din Europa Centrală. Printre 

alte regiuni pentru care se află pe planşetă proiectele 

unor importante ferme eoliene se numără Germania şi 

India. În anul 2030, Statele Unite ar putea să obŃină 10 

- 20% din energia electrică necesară pe seama 

vântului. 

Este posibil ca energia eoliană să rivalizeze cu 

hidroenergia în privinŃa preŃului de cost scăzut şi, 

astfel, să atragă noi industrii în regiunile cu vânturi 

puternice. Aceste întreprinderi vor fi organizate astfel 

încât să se utilizeze forŃa vântului oricând acesta va fi 

disponibil, ca de exemplu în orele de la mijlocul 

nopŃii, când, în mod normal, cererea de energie 

electrică este foarte scăzută. 

Resursele eoliene ale marilor câmpii din SUA 

care, timp îndelungat, au fost folosite la pomparea apei 

necesare milioanelor de vite, vor putea fi utilizate 

pentru a genera importante cantităŃi de electricitate, 

comercializabilă în Denver, Kansas City şi în alte mari 

oraşe. Pe locurile mai bune, veniturile pe hectarul de 

turbine eoliene, de 30000 dolari, realizate prin 

vânzarea de energie electrică pot surclasa cu circa 500 

dolari per hectar pe cele obŃinute prin cultura 

nutreŃurilor, tentând, astfel, mulŃi crescători de vite să 

devină şi “fermieri eolieni”. 

c) Energia hidroelectrică 

Microhidrocentrale Actualmente, furnizează circa 20% din 

electricitatea mondială, cele mai promiŃătoare creşteri 

viitoare se estimează că vor avea loc în Ńările în curs 

de dezvoltare, unde există, încă, un important potenŃial 

nefolosit. 

Este probabil că se va apela mai mult la proiecte 

pe scară mică decât la planuri masive de genul celor 

favorizate în ultimele decenii de guverne şi de 

organizaŃiile financiare internaŃionale. În toate


cazurile, în anul 2030, investiŃiile din domeniul 

hidroenergetic vor rivaliza cu cele destinate eficienŃei 

energetice sau altor surse regenerabile de energie. 

d) Plantele 

Prin intermediul fotosintezei, plantele convertesc 

lumina soarelui în biomasă, care poate fi arsă. Până la 

revoluŃia industrială, lemnul asigura cea mai mare 

parte a energiei necesare lumii. Astăzi, el furnizează 

aproximativ 10% din total, în special în Ńările în curs 

de dezvoltare, sub formă de lemne de foc şi de cărbune 

din lemn. 

Utilizarea bioenergiei se va extinde, cu 

siguranŃă, în următorii 30 de ani, dar acest proces va 

întâmpina dificultăŃi considerabile. łinând cont de 

suprasolicitarea majorităŃii pădurilor şi terenurilor 

agricole, de presiunea pe care nevoile alimentare o 

exercită asupra resurselor agricole, ar trebui să se ia în 

considerare că, de exemplu, etanolul derivat din 

porumb sau trestie de zahăr nu poate furniza decât o 

mică fracŃiune din combustibilul lichid necesar pe plan 

mondial. 

O abordare promiŃătoare ar fi cultivarea 

plantelor bioenergetice pe terenurile marginale 

neutilizate pentru culturi alimentare. Pe terenurile 

situate pe pante prea abrupte, insuficient de fertile sau 

prea umede pentru a produce recolte, se pot planta 

arbori care să fie tăiaŃi periodic. Lemnul poate fi apoi 

ars, direct în centrale termoelectrice, sau poate fi 

convertit în etanol. Institutul de Cercetări pentru 

Energia Solară a pus la punct un procedeu care 

coboară preŃul etanolului sub 1,35 dolari per galon. 

e) Energia geotermală 

Are la origine uriaşul rezervor de căldură care 

se află sub suprafaŃa pământului, constituind singura 

sursă regenerabilă care nu depinde de lumina solară. 

Din acest motiv, resursele geotermale trebuie să fie 

exploatate destul de încet, pentru a nu se epuiza 

Plante 

bioenergetice 

Resursă 

regenerabilă

388 


rezervele de căldură accesibile şi, în acest mod, să 

poată fi, într-adevăr, regenerabile. 

PerfecŃionările tehnologice continue vor permite 

inginerilor să folosească rezervoarele cu temperatură 

mai scăzută, actualmente neexploatabile, care sunt de 

sute de ori mai abundente decât cele date în folosinŃă 

în prezent. În viitor, multe Ńări pot să se găsească în 

poziŃia actuală a Kenyei, Nicaraguei sau Filipinelor, 

care obŃin o mare parte a electricităŃii necesare prin 

exploatarea resurselor geotermale. În mod virtual, 

toate Ńările care înconjoară Pacificul, la fel ca şi cele 

situate de-a lungul marii falii din Africa de Est şi 

Marea Mediterană, sunt bine înzestrate cu energie 

geotermală. Printre naŃiunile dotate cu cel mai mare 

potenŃial se numără Islanda, Indonezia şi Japonia. 

Energia geotermală poate fi utilizată nu numai 

pentru obŃinerea electricităŃii, care este transportată 

apoi la mari distanŃe, dar poate fi folosită şi pentru 

încălzire directă în industriile localizate în apropierea 

importantelor rezervoare de căldură subterană. 

3. EficienŃă energetică 

Pentru ca emisiile globale de carbon să coboare 

sub 2 miliarde de tone pe an, este necesară o creştere 

importantă a eficienŃei energetice. Sunt deja puse la 

punct o serie de tehnologii acceptabile din punct de 

vedere economic şi capabile să realizeze acest lucru. 

De exemplu, pentru a micşora la jumătate consumul 

de combustibil al automobilelor, pentru a tripla 

eficienŃa sistemelor de iluminat sau pentru a reduce cu 

75% cheltuielile necesare pentru încălzire, nu sunt 

necesare noi descoperiri ştiinŃifice sau realizări tehnice 

epocale. Fără îndoială, tehnologiile ce vor fi 

dezvoltate în deceniile care urmează vor permite 

câştiguri şi mai mari.


a) Consum personal 

În anul 2030, automobilele vor fi capabile să se 

deplaseze o sută de mile cu un galon de combustibil, 

de patru ori mai puŃin decât media realizată de noile 

maşini de astăzi. Peste 30 de ani becul cu filament 

incandescent al lui Thomas Edison va putea fi găsit 

numai în muzee, fiind înlocuit de o varietate de noi 

sisteme de iluminat, incluzând lămpile cu halogen sau 

vapori de sodiu. Cea mai importantă sursă de iluminat 

ar putea fi noul bec fluorescent compact care, de 

exemplu, în loc de 75 W utilizează numai 18 W, 

producând aceeaşi intensitate luminoasă. 

Este probabil că, în anul 2030, locuinŃele vor 

avea o izolaŃie foarte eficientă şi, întrucât nu vor mai fi 

atât de vulnerabile faŃă de vreme, nu vor mai trebui 

încălzite în aceeaşi măsură. În provincia canadiană 

Saskatchewan există, deja, case izolate din punct de 

vedere termic atât de etanş construite încât nu necesită 

cheltuieli pentru instalarea unei sobe, fiind suficient un 

încălzitor electric obişnuit. 

b) Consum industrial 

Necesitatea de a îmbunătăŃi eficienŃa energetică Siemens-Martin 

va remodela şi industria. OŃelul va fi produs 

preponderent în cuptoare electrice cu arc mai eficiente, 

care consumă numai jumătate din energia necesară 

celor Siemens-Martin. Unele materiale, ca de exemplu 

aluminiul, vor fi utilizate numai pentru aplicaŃii 

speciale, fiind înlocuite, în mare măsură, cu materiale 

sintetice mai puŃin energointensive. Chiar şi numai 

perfecŃionarea proiectării şi întreŃinerii motoarelor 

electrice ar putea face inutile sute de termocentrale de 

mari dimensiuni din lumea întreagă. 

ProducŃia combinată de căldură şi de Cogenerare 

electricitate (cogenerarea) va juca, deasemenea, un rol 

foarte important. Multe fabrici îşi vor asigura energia 

electrică necesară cu ajutorul biomasei, utilizând 

căldura reziduală atât pentru procese industriale, cât şi 

pentru încălzire sau răcire. Astfel de sisteme au, chiar

390 


şi în prezent, o largă utilizare în unele părŃi ale lumii şi 

pot ridica eficienŃa totală a unei fabrici de la 50-70% 

până la 90%. Energia electrică în exces va putea fi 

transferată în reŃeaua electrică şi utilizată de alŃi 

consumatori. 

c) Transporturi 

În preajma anului 2030, va exista un set de 

opŃiuni mult mai diverse pentru mijloacele de 

transport. 

Oraşele japoneze de astăzi sunt, probabil, 

reprezentative pentru viitor. Puternica reŃea urbană de 

căi ferate şi de autobuze transportă oamenii, în mod 

eficient, între locuinŃă şi locul de muncă. În Tokyo, 

numai 15% din salariaŃi folosesc, în acest scop, 

automobilul personal. Este probabil că lumea anului 

2030 va prefera să se bazeze în special pe o reŃea 

feroviară urbană, sistem construit la nivelul străzii, 

relativ ieftin, care va permite deplasarea rapidă a 

oamenilor în împrejurimi. 

Fără îndoială că, peste trei decenii, automobilele 

vor fi încă utilizate, dar numărul şi rolul lor vor fi mai 

mici. În interiorul oraşelor, probabil că va fi permisă 

numai circulaŃia vehiculelor “curate”, acŃionate 

electric sau având motoare cu hidrogen. Energia 

necesară punerii lor în mişcare va putea fi produsă, 

foarte bine, în centrale solare. În timpul vacanŃelor, 

familiile vor putea închiria vehicule mai mari, foarte 

eficiente. 

TelecomunicaŃii Multe deplasări vor fi înlocuite prin 

telecomunicaŃii. O mare parte din oameni vor putea 

lucra acasă sau în birouri satelite şi, în loc să 

aglomereze străzile, vor fi conectaŃi cu colegii şi 

supervizorii prin linii electronice. Deplasările zilnice 

la birou pot fi înlocuite prin vizite ocazionale. Timpul 

economisit şi lipsa frustrării vor conduce atât la 

creşterea productivităŃii, cât şi la îmbunătăŃirea calităŃii 

vieŃii. Nevoia curentă a multor oameni de afaceri de a 

călători frecvent cu avionul dintr-un loc în altul poate


fi înlocuită prin utilizarea ingenioaselor comunicaŃii 

electronice, iar trecerea de la serviciile de distribuŃie 

nocturnă la transmiterea computerizată a facsimilelor 

va fi aproape completă. 

4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor 

În cadrul unei economii viabile şi eficiente, 

industriile specializate în reciclarea deşeurilor vor 

înlocui, pe scară largă, actualele companii de colectare 

şi depozitare a reziduurilor. Societatea de consum, care 

a apărut la sfârşitul secolului XX, utilizează atât de 

multă energie, emite atât de mult carbon, generează 

într-o măsură atât de mare poluarea aerului, ploi acide, 

poluarea apei, reziduuri toxice şi gunoaie, încât se 

înnăbuşă singură. 

Multe materiale utilizate astăzi sunt aruncate 

după o singură utilizare: aproximativ două treimi din 

aluminiu, trei pătrimi din oŃel şi hârtie, o parte chiar 

mai mare din materialele plastice. Societatea va deveni 

cu mult mai puŃin energointensivă şi mai puŃin 

poluantă numai dacă mentalitatea orientată către 

consum va fi înlocuită printr-una care să ia în 

considerare reciclarea. Pentru a recicla aluminiul este 

nevoie de numai 5% din cantitatea de energie necesară 

producerii lui din bauxită. În cazul oŃelului produs din 

fier vechi, economiile se ridică la două treimi. Ziarele 

realizate din hârtia reciclată necesită cu o pătrime sau 

chiar cu trei cincimi mai puŃină energie decât dacă se 

pleacă de la pulpa lemnoasă, iar reciclarea sticlei 

economiseşte până la o treime din energia inclusă în 

produs. 

Politica din domeniul materialelor poate să fie Reutilizare, 

ghidată de o ierarhizare a opŃiunilor. Prima prioritate reciclare, 

este, desigur, evitarea utilizării oricărui reper extragere 

neesenŃial. A doua constă în reutilizarea directă a energie 

produsului, de exemplu, reîmbutelierea sticlelor de 

bere. A treia rezidă în reciclarea materialului pentru 

elaborarea unui nou produs. În al patrulea rând,

392 


materialul poate fi ars pentru a fi extrasă energia pe 

care o conŃine, dar numai dacă aceasta se poate realiza 

în siguranŃă. Ultima etapă va fi depozitarea în locuri 

amenajate a deşeurilor nerecuperabile. 

Primul obstacol care a stat în calea tranziŃiei 

mondiale către o societate de consum s-a ivit în anii 

’70 din secolul trecut, cu ocazia creşterii vertiginoase a 

preŃurilor petrolului şi produselor petroliere. Costurile 

energetice în creştere au făcut reciclarea mai atractivă, 

schimbând tendinŃa de a fi risipit metalul, sticla şi 

hârtia. Al doilea a apărut pe parcursul anilor optzeci, 

pe măsură ce multe spaŃii de depozitare a deşeurilor 

urbane au devenit neîncăpătoare, forŃând conducerile 

municipale să transporte gunoaiele în locuri aflate la 

distanŃe mult mai mari. Pentru multe din marile oraşe 

ale SUA, costul depozitării gunoaielor a crescut de 

câteva ori în cursul ultimului deceniu, devenind astfel 

mai ieftină sprijinirea înfiinŃării unor industrii de 

reciclare decât costurile pe care le reclamă terenurile 

de depozitare. 

Cu mult înainte de anul 2030, această orientare 

va fi impulsionată de necesitatea reducerii emisiilor de 

carbon, poluării aerului, ploilor acide şi a deşeurilor 

toxice. În etapele iniŃiale, Ńările se vor îndrepta spre o 

reciclare sistematică şi cuprinzătoare a metalului, 

sticlei, hârtiei şi a altor materiale, începând cu 

separarea lor încă de la nivelul consumatorului. Multe 

comunităŃi din Europa, Japonia şi, mai recent, din 

Statele Unite s-au orientat, deja, în această direcŃie. 

a) Materii prime reciclate 

De-a lungul timpului, industria producătoare de 

oŃel s-a concentrat pe lângă zonele bogate în cărbune 

şi minereu de fier, cum ar fi łara Galilor, în Marea 

Britanie, sau Pennsylvania, în Statele Unite. În 

preajma anului 2030, această industrie va fi foarte 

dispersată. Cuptoarele cu arc pot funcŃiona oriunde se 

găseşte energie electrică şi fier vechi, putând fi 

dimensionate în funcŃie de volumul materiei prime


colectate pe plan local. OŃelăriile viitorului vor fi 

aprovizionate cu precădere de fierul vechi rezultat în 

urma scoaterii din uz a automobilelor, instalaŃiilor 

casnice şi a echipamentului industrial. Pe lângă faptul 

că vor elimina o sursă de deşeuri, ele vor furniza locuri 

de muncă şi câştiguri pe plan local. 

Într-o economie viabilă, principala sursă de 

materiale pentru industrie va fi reprezentată de 

bunurile reciclate. Majoritatea materiei prime pentru 

obŃinerea aluminiului va proveni de la centrele locale 

pentru colectarea deşeurilor şi nu din minele de 

bauxită. Hârtia şi produsele din hârtie vor fi fabricate 

în uzine de reciclare, trecând succesiv prin mai multe 

etape calitative: de la hârtia de scris de înaltă calitate, 

la cea pentru ziare şi, apoi, la ambalaje din carton. 

Atunci când, în final, fibrele reciclate nu vor 

mai putea fi reutilizabile, ele vor putea fi folosite drept 

combustibil şi arse într-o centrală cogeneratoare de 

energie termică şi electrică. Pentru o industrie a 

hârtiei, care va folosi în mod continuu materialele 

reciclate, pulpa de lemn va juca un rol minor. 

Industriile se vor baza, în cea mai mare parte, pe ceea 

ce se va afla deja în interiorul sistemului, materiile 

prime virgine fiind necesare numai pentru înlocuirea 

pierderilor care vor apărea pe parcursul reciclării. 

b) Ambalaje 

O altă sursă potenŃială majoră de reducere a 

deşeurilor constă în simplificarea ambalării 

alimentelor. În anii ’90 ai secolului trecut, 

consumatorii din SUA au cheltuit pentru ambalarea 

alimentelor mai mult decât au câştigat fermierii din 

vânzarea recoltelor. În scopul atragerii consumatorilor, 

produsele sunt uneori învelite în trei sau patru straturi 

de ambalaje. Pentru transportul final de la supermarket 

până acasă, se mai foloseşte încă un set de materiale, 

sub forma unor pungi de plastic sau de hârtie, care, 

deasemenea, se aruncă în mod curent după o singură 

întrebuinŃare.

394 


Peste treizeci de ani este posibil să existe reglementări 

guvernamentale care să elimine ambalarea excesivă. 

Pungile cu o singură întrebuinŃare vor fi înlocuite cu 

pungi refolosibile, confecŃionate din pânză rezistentă 

sau din alt material adecvat. 

Composturi 

c) NutriŃie 

Pe lângă reciclarea şi reutilizarea metalului, 

sticlei şi hârtiei, o societate viabilă trebuie să recicleze 

şi substanŃele nutritive. În natură, deşeurile produse de 

un organism reprezintă un mijloc de subzistenŃă 

pentru un altul. În societăŃile urbane, apele şi 

reziduurile menajere rezultate ca urmare a activităŃii 

umane au devenit, totuşi, o sursă de poluare 

periculoasă pentru râuri, lacuri şi apele de coastă. 

Japonia, Coreea de Sud şi China oferă un model pentru 

restul lumii anului 2030. În aceste Ńări, apele menajere 

sunt răspândite pe terenurile centurilor legumicole din 

jurul marilor oraşe. Culturile intensive situate pe 

aceste terenuri produc legume în tot timpul anului în 

sere sau solarii din folie de plastic, care prelungesc 

sezonul de creştere. Unele oraşe vor găsi, probabil, că 

este mai eficientă utilizarea apelor menajere pentru 

fertilizarea culturilor acvatice. Realizarea unui flux 

uniform de substanŃe nutritive între reziduurile umane 

şi bazinele piscicole poate să furnizeze hrana unei 

viguroase culturi de alge care, la rândul lor, sunt 

consumate de peşti. 

Pe măsură ce, pe parcursul următorilor 30 de 

ani, reciclarea va atinge întregul său potenŃial, 

reziduurile şi gunoaiele din curtea fiecărei familii vor 

începe să fie transformate în composturi, în loc să fie 

depozitate pentru a fi ridicate de serviciile salubrităŃii. 

Realizarea composturilor, o îndeletnicire uitată de 

multe comunităŃi, nu numai că reduce cantitatea 

curentă de gunoaie, dar reprezintă, totodată, o bogată 

sursă de humus pentru grădinărit, limitând nevoia de a 

cumpăra îngrăşăminte chimice pentru menŃinerea 

fertilităŃii peluzelor şi grădinilor.


Prin reducerea sistematică a fluxului de deşeuri 

şi prin reciclarea şi reutilizarea majorităŃii materialelor, 

necesităŃile de bază ale numărului crescând de oameni 

de pe planeta noastră pot fi satisfăcute fără a fi distruse 

sistemele vitale de bază. TranziŃia în această direcŃie 

nu numai că va crea un mediu mult mai locuibil, cu 

mai puŃină poluare a aerului, apei şi solului, dar va 

elimina, totodată, reziduurile care degradează peisajul 

multor societăŃi industrializate de astăzi. 

5. Biologie 

Să ne imaginăm provocarea de a satisface 

nevoile de hrană, combustibil şi lemn ale unei 

populaŃii de circa 8 miliarde de oameni, cu 2 miliarde 

mai mare decât cea actuală, cu un strat de sol fertil 

redus cu aproape 1000 miliarde de tone (mai mult 

decât dublul cantităŃii de pe toate terenurile agricole 

din SUA) şi cu o suprafaŃă acoperită de copaci mai 

mică de 400 milioane de hectare (mai mult decât 

jumătate din întinderea continentală a Statelor Unite). 

Acestea ar fi, pe scurt, dificultăŃile întâmpinate de 

lumea anului 2030, dacă eroziunea solului şi 

despăduririle vor continua în acelaşi ritm pe parcursul 

următorilor 30 de ani. 

Dacă terenurile agricole, pădurile şi celelalte 

suprafeŃe ale planetei nu vor fi restaurate şi stabilizate 

cât mai devreme, populaŃia lumii ar putea atinge 

această cifră? Numărul oamenilor nu va scădea 

datorită malnutriŃiei, foametei şi creşterii ratei 

mortalităŃii? 

a) Terenuri – culturi 

Spre anul 2030, societatea va exploata terenurile 

în mod intensiv, deoarece altfel nu vor putea fi 

satisfăcute necesităŃile unei populaŃii mai mari cu o 

treime decât cea actuală. Dar, spre deosebire de 

prezent, modelele de exploatare a pământului vor Ńine 

seama de principiile de bază ale stabilităŃii biologice:

396 

Agrosilvicultură 


reŃinerea substanŃelor nutritive, echilibrul carbonului, 

protecŃia solului, păstrarea apei şi conservarea 

diversităŃii speciilor. În loc ca productivitatea 

procesului terestru de fotosinteză să se diminueze, ca 

până acum, ea va fi păstrată sau chiar mărită. Recoltele 

şi tăierile de păduri vor depăşi rareori nevoile de 

subzistenŃă. 

Satisfacerea necesităŃilor de hrană va pune 

probleme majore, după cum rezultă din simpla 

enunŃare a câtorva date. În prezent, fiecărui locuitor al 

planetei, bărbat, femeie sau copil, îi revin circa 0,30 

hectare de teren agricol; presupunând că suprafaŃa 

terenurilor agricole se va mări cu 5% şi că populaŃia 

globului va ajunge la 8 miliarde, în jurul anului 2030 

suprafaŃa de teren arabil pe cap de locuitor va scădea 

la circa 0,20 hectare, cu o treime mai puŃin decât 

astăzi, într-o lume hrănită în mod inadecvat. De fapt, 

toată Asia, în special China, va lupta pentru a putea 

asigura hrana populaŃiei sale de pe urma unor 

suprafeŃe agricole pe cap de locuitor mult mai mici 

decât media. 

Probabil că, în virtutea acestor constrângeri, 

peisajele rurale ale anului 2030 vor prezenta o mai 

mare diversitate. Varietatea solurilor, înclinărilor, 

condiŃiilor climatice şi a cantităŃilor de apă disponibile 

va necesita diversificarea modelelor de exploatare a 

terenurilor şi de stimulare a culturilor agricole, astfel 

încât să se obŃină recolte maxime. De exemplu, 

fermierii pot adapta numeroase forme de 

agrosilvicultură, o combinaŃie între culturile agricole 

şi creşterea arborilor, care asigură hrană, biomasă şi 

furaje, mărind simultan cantitatea de substanŃe 

nutritive din sol şi controlând scurgerea apei. Multe 

astfel de sisteme sunt deja utilizate cu succes. 

Este dificil de anticipat dacă vastele întinderi 

rezervate monoculturii grâului, orezului şi 

porumbului, cruciale pentru asigurarea globală a 

hranei la sfârşitul secolului XX, vor juca un rol la fel 

de important şi în anul 2030. Fără îndoială că, în aşa-


numita “cultură a porumbului” din Statele Unite, 

fermierii vor proceda la rotaŃia culturilor pe o scară 

mult mai extinsă, pentru a preveni eroziunea solului, a 

conserva umiditatea şi a reduce utilizarea pesticidelor 

şi fertilizanŃilor, tendinŃă deja semnalată. 

În unele părŃi ale lumii, fermierii ar putea să 

opteze pentru cultivarea ierburilor perene producătoare 

de seminŃe, creând un model de cultură agricolă care 

seamănă mai mult cu preria originară decât cu 

agricultura modernă care a înlocuit-o. La fel ca şi 

monoculturile rivale, astfel de “policulturi” ar putea 

asigura grăunŃe comestibile, uleiuri şi alte produse. Ele 

vor avea avantajul diversităŃii naturale a preriei, al 

rezistenŃei la secetă şi al capacităŃii de regenerare a 

solului, reducându-se astfel în mod drastic nevoia de 

chimicale, irigaŃii şi alte consumuri intensive. 

O altă opŃiune care stă la dispoziŃia unor 

fermieri este aceea a întreprinderilor complexe care să 

producă atât alimente, cât şi energie. Ei ar putea 

cultiva cereale de iarnă, cum ar fi grâul, pe care să le 

înlocuiască, în cursul verii, cu plante având un 

potenŃial energetic însemnat, ca de exemplu sorgul 

dulce, care pot fi utilizate pentru a produce etanol. Pe 

lângă creşterea cuantumului luminii solare convertite 

în energie biochimică, acest model de cultură ajută la 

oprirea eroziunii solului, întrucât pământul este 

acoperit în tot timpul anului. 

Plante perene 

b) Păduri 

Reuşita adaptării la regimurile climatice 

modificate, în urma încălzirii datorate efectului de 

seră, la penuria rezervelor de apă şi la alte limitări ale 

resurselor, depinde şi de munca pe care oamenii de 

ştiinŃă o vor depune pentru lărgirea şi diversificarea 

bazei de culturi agricole. În anul 2030, pădurile şi 

jungla vor fi mult mai apreciate din mai multe motive. 

Mantaua de copaci a planetei, redusă deja cu o treime 

faŃă de era preagricolă şi restrângându-se actualmente 

cu ceva mai mult de 10 milioane de hectare pe an, va

398 

PlantaŃii intensive 

de arbori 


rămâne stabilă sau se va extinde, ca urmare a 

serioaselor eforturi depuse pentru încetinirea ritmului 

despăduririlor şi replantarea unor vaste suprafeŃe. 

Defrişările vor trebui să înceteze în majoritatea 

pădurilor tropicale cu mult înainte de anul 2030. Dat 

fiind că aceste sisteme biologice fixează substanŃele 

nutritive mai degrabă în frunzele şi biomasa vegetaŃiei 

decât în sol, activităŃile care păstrează coronamentul 

pădurii rămân singurele viabile. 

Prin definiŃie, o societate viabilă nu va realiza 

tăieri masive şi nu-şi va degrada pădurile pentru a 

obŃine cherestea sau alte produse lemnoase. 

Exploatările forestiere actuale deteriorează sau chiar 

distrug arii silvice întinse, iar reglementările 

guvernamentale din acest domeniu, inclusiv cele 

referitoare la reîmpăduriri, sunt de obicei ignorate. 

Eforturile menite să clarifice cum se poate realiza o 

exploatare raŃională a pădurilor fără a le diminua 

productivitatea, diversitatea speciilor şi starea de 

sănătate generală sunt încă timide. 

Deoarece societatea va recicla majoritatea 

produselor de hârtie, necesarul de pulpă lemnoasă pe 

cap de persoană poate fi mai mic în anul 2030 decât 

astăzi. Mai mult, largi întinderi parŃial deşertificate, 

aflate la cumpăna apelor, terenuri adiacente căilor 

ferate sau autostrăzilor şi alte suprafeŃe rurale 

neocupate vor fi reîmpădurite. Eforturile serioase care 

trebuie depuse pentru soluŃionarea crizei lemnului de 

foc în Ńările în curs de dezvoltare, pentru reducerea 

efectelor inundaŃiilor şi alunecărilor de teren în 

Ńinuturile deluroase, pentru a veni în întâmpinarea 

nevoilor de material lemnos ale industriei într-un mod 

viabil şi pentru a reduce emanaŃiile de bioxid de 

carbon pot să conducă la reîmpădurirea suplimentară a 

circa 20 milioane de hectare. 

Multe dintre aceste plantaŃii vor aparŃine 

fermelor particulare, ca o parte componentă a 

sistemelor agrosilvice, dar plantaŃiile pot avea un rol 

chiar şi mai important. ComunităŃile orăşeneşti şi


săteşti vor folosi plantaŃiile intensive de arbori de la 

periferie pentru a-şi asigura o parte din combustibilul 

necesar pentru încălzirea hranei sau obŃinerea energiei 

electrice. Lemnul produs de aceste păduri va înlocui o 

parte din consumul de cărbune şi petrol, iar silvicultura 

aşezată pe baze viabile nu va determina acumulări 

semnificative de bioxid de carbon în atmosferă. 

6. Economie şi societate viabilă 

Schimbările fundamentale din domeniul 

energetic, silvicultură, agricultură şi din alte sisteme 

fizice, care au fost evidenŃiate, nu pot avea loc fără 

schimbări fundamentale în planul caracterului social, 

economic şi moral al societăŃii umane. În timpul 

tranziŃiei spre o societate viabilă, atât liderii politici, 

cât şi cetăŃenii, vor fi forŃaŃi să-şi reevalueze Ńelurile şi 

aspiraŃiile, să-şi redefinească etaloanele reuşitei în 

viaŃă şi să-şi adapteze munca şi petrecerea timpului 

liber la un nou set de principii, care să aibă ca obiectiv 

principal prosperitatea şi protecŃia generaŃiilor viitoare. 

a) ForŃa de muncă 

Printre cele mai evidente mutaŃii survenite în 

cursul tranziŃiei vor fi cele legate de întrebuinŃarea 

forŃei de muncă. Trecerea de la combustibilii fosili la 

un set divers de surse regenerabile de energie, 

extragerea din pământ a unor cantităŃi mai mici de 

minereuri şi reciclarea mai multor materiale, 

restructurarea practicilor legate de agricultură şi 

silvicultură vor crea un număr foarte mare de 

oportunităŃi în noi domenii şi chiar creşterea numărului 

de locuri de muncă din unele ramuri tradiŃionale. 

Pierderile de locuri de muncă înregistrate în 

minele de cărbuni, producŃia de automobile, 

construcŃiile de drumuri şi prospectarea metalelor vor 

fi compensate de creşterea numărului celor ce se vor 

ocupa cu fabricarea şi vânzarea celulelor solare 

fotovoltaice, turbinelor eoliene, bicicletelor, 

Noi meserii

400 


echipamentului pentru transportul în comun şi a 

numeroase tehnologii pentru reciclarea materialelor. În 

Ńările bogate în terenuri cultivabile şi în cele dispunând 

de mari cantităŃi de deşeuri agricole, distilăriile de 

alcool vor înlocui rafinăriile de petrol. Întrucât într-o 

societate viabilă scoaterea planificată din uz a unor 

produse va deveni desuetă, în activităŃile de reparaŃii, 

menŃinere şi reciclare va fi folosit un număr de 

muncitori cu mult mai mare decât în extragerea 

materialelor virgine şi în producerea de noi bunuri. 

Printre profesiile foarte căutate se vor număra 

cele de prospector eolian, revizor al eficienŃei 

energetice şi arhitect “solar”, impuse de tranziŃia către 

o economie a energiei regenerabile şi a înaltei 

eficienŃe. Numărând astăzi, poate, numai câteva mii, 

locurile de muncă din aceste domenii pot ajunge, pe 

plan mondial, de ordinul milioanelor în câteva decenii. 

Tot mai multe oportunităŃi vor apărea în 

silvicultură, odată cu nevoia de a proiecta şi extinde 

sistemele agrosilvice cu productivitate înaltă, de a 

exploata mai bine pădurile naturale şi de a planta şi 

menŃine vaste suprafeŃe cu arbori. În mod similar, pe 

măsură ce se vor răspândi noile modele agricole şi se 

va reduce sau se va elimina utilizarea chimicalelor 

toxice, va exista o cerere tot mai mare de agronomi, ca 

şi de specialişti în metode biologice de combatere a 

buruienilor. 

MulŃi oameni îşi vor valorifica cunoştinŃele 

profesionale în alte domenii de muncă. De exemplu, 

geologii petrolişti pot fi recalificaŃi ca geologi 

geotermali, în timp ce rolul tradiŃionalelor moaşe ar 

putea continua să se lărgească, incluzând întregul 

spectru de activităŃi legate de planificarea familiei. 

b) Politica economică 

Pe măsură ce tranziŃia spre o economie 

ecologic-benignă va progresa, viabilitatea va eclipsa în 

mod gradat creşterea economică şi va deveni 

obiectivul principal al politicii economice. Peste


câteva decenii, strategiile guvernamentale vor încuraja 

investiŃiile care promovează stabilitatea şi anduranŃa în 

detrimentul acelora care vizează, pur şi simplu, o 

producŃie pe termen scurt. În acest fel, companiile vor 

aloca, de exemplu, o parte mai mare din capitalul 

destinat investiŃiilor pentru convertirea la surse 

regenerabile de energie şi pentru implementarea 

tehnologiilor de reciclare şi, în mod proporŃional, mai 

puŃin din acesta pentru creşterea volumului de bunuri 

fabricate. 

Considerat actualmente un etalon al progresului, 

produsul intern brut (PIB) va fi privit ca un indicator al 

bancrutei. Prin măsurarea fluxurilor de bunuri şi 

servicii, PIB subevaluează calităŃile pentru care luptă o 

societate viabilă, ca de exemplu durabilitatea şi 

protecŃia resurselor, şi supraevaluează altele nedorite, 

cum ar fi scoaterea din uz planificată şi risipa. 

În anul 2030, planificatorii vor măsura Criterii viabile 

progresul social şi economic utilizând criterii viabile de progres 

şi nu, pur şi simplu, prin creşterea volumului 

produselor de scurtă folosinŃă realizate. Apare 

necesară o nouă direcŃie a progresului tehnic, care să 

aducă mai multe servicii pe unitatea de materie primă, 

faŃă de cea care nu face decât să ruleze mai multe 

materii prime prin sistem. Atâta timp cât se consideră 

că PIB măsoară bunăstarea umană, obstacolele ce stau 

în calea schimbării sunt enorme. PiaŃa apreciază numai 

eficienŃa, ea nu are organe pentru a auzi, a simŃi sau a 

mirosi nici justeŃea, nici viabilitatea. 

Într-o lume viabilă, bugetele militare naŃionale Bugete militare 

vor prezenta numai o mică fracŃiune din ceea ce sunt 

în prezent. Totalizând actualmente circa o mie de 

miliarde de dolari anual, cheltuielile militare mondiale 

vor fi reduse drastic pe măsură ce Ńările vor recunoaşte 

că pericolele care ameninŃă mediul înconjurător 

depăşesc tradiŃionalele ameninŃări militare. Mai mult, 

viabilitatea nu poate fi atinsă fără o masivă trecere a 

resurselor din domeniul militar în cel al eficienŃei 

energetice, conservării solului, plantării arborilor,

402 

Centralizare 


planificării familiei şi al altor activităŃi care necesită a 

fi dezvoltate. 

Fără îndoială că naŃiunile vor coopera la fel de 

bine şi în numeroase alte moduri. Urmărirea atentă a 

schimbărilor de natură chimică ale atmosferei, 

acoperirea pământului cu păduri, productivitatea 

terenurilor agricole şi resursele oceanice se vor 

număra printre problemele studiate şi conduse de 

echipe multinaŃionale de oameni de ştiinŃă şi experŃi 

guvernamentali. Printre ironiile dezvoltării politice 

viitoare ar putea fi şi faptul că, deşi statele tind spre 

descentralizarea puterii şi a luării deciziilor în cadrul 

propriilor graniŃe, pe plan internaŃional ele stabilesc, 

simultan, relaŃii de cooperare şi coordonare într-o 

măsură mult mai mare decât tot ce a cunoscut lumea 

până acum. 


Dezvoltare durabilă 

Societate viabilă 

Tehnologii 

Sisteme energetice 

PopulaŃie 

Energie solară 

Lumină 

Energie eoliană 

Hidroenergie 

Bioenergie 

Energia geotermală 

EficienŃă energetică 

Consum personal 

Consum industrial 

Transporturi 

Reutilizare 

Reciclare 

Materii prime reciclabile 

Ambalaje 

NutriŃie 

Biologie 

Terenuri-culturi 

Policulturi 

Păduri 

Profesii noi 

Noi strategii ale politicii 

economice 

Tehnologii de reciclare 

Bugete militare 

Centralizare



1. ComentaŃi deosebirile dintre creştere economică 

şi dezvoltare durabilă. 

2. Care sunt formele energiei solare? De ce 

hidroenergia este considerată ca făcând parte din 

energia solară? 

3. Ce tip de sistem energetic aŃi recomanda pentru 

Ńările în curs de dezvoltare? 

4. Care este corelaŃia dintre transport şi 

telecomunicaŃii. 

5. De ce se consideră că PIB nu mai este un 

indicator adecvat pentru conceptul de dezvoltare 

durabilă? 

Teste grilă 

1. Societate viabilă înseamnă: 

a) societatea care are o creştere mare a PIB; 

b) societatea care dispune de bogate resurse minerale; 

c) societatea care îşi satisface nevoile fără a pune în 

pericol perspectivele generaŃiilor viitoare; 

d) societatea care are un mare consum de energie 

bazată pe combustibili fosili; 

e) societatea care are un PIB pe locuitor mai mare de 

25000 $. 

2. Care sunt elementele luate în considerare pentru 

schiŃarea unui model de societate viabilă: 

a) sistemul politic; 

b) progresul tehnic; 

c) raporturile rasiale; 

d) creşterea populaŃiei mondiale; 

e) perpetuarea sistemelor economice actuale.

404 


3. Care dintre sistemele energetice poate asigura o 

societate viabilă: 

a) energia atomică; 

b) energia solară; 

c) energia bazată pe cărbune; 

d) energia bazată pe petrol; 

e) energia bazată pe gaze. 

4. La cât va ajunge populaŃia mondială în 2030: 

a) 5 miliarde; 

b) 7 miliarde; 

c) 8 miliarde; 

d) 6 miliarde; 

e) 9 miliarde. 

5. Care dintre formele de energie menŃionate nu 

este de natură solară: 

a) energia eoliană; 

b) energia geotermală; 

c) hidroenergia; 

d) bioenergia; 

e) sistemele fotovoltaice. 

6. Pentru satisfacerea necesităŃilor de hrană ale 

unei populaŃii în continuă creştere este 

imperativă: 

a) exploatarea extensivă a terenurilor; 

b) recoltele trebuie să depăşească nevoile de 

subzistenŃă; 

c) eliminarea principiilor stabilităŃii biologice; 

d) diversificarea modelelor de exploatare a 

terenurilor; 

e) creşterea utilizării pesticidelor şi fertilizanŃilor 

chimici.


7. Se constituie în modalităŃi de diminuare a 

deşeurilor: 

a) crearea de noi terenuri de depozitare; 

b) creşterea ritmului exploatării materiilor prime 

virgine; 

c) reciclarea substanŃelor nutritive; 

d) menŃinerea societăŃii de consum; 

e) simplificarea ambalării produselor. 

8. În lumea anului 2030 vor predomina: 

a) transporturile aeriene; 

b) termocetralele; 

c) reŃelele feroviare urbane; 

d) automobilele personale; 

e) transporturile prin reŃelele de comunicaŃii. 

9. Politica din domeniul reciclării materialelor 

presupune: 

a) reciclarea materialelor pentru elaborarea unor noi 

produse; 

b) ambalarea similară a produselor; 

c) evitarea utilizării oricărui reper neesenŃial; 

d) arderea materialelor indiferent de condiŃiile acestei 

operaŃiuni; 

e) depozitarea deşeurilor prin aceleaşi modalităŃi ca 

cele din prezent. 

10. O economie viabilă implică: 

a) creşterea investiŃiilor pentru trecerea la resurse 

energetice regenerabile; 

b) creşterea bugetelor militare; 

c) creşterea permanentă a PIB; 

d) creşterea investiŃiilor pentru sporirea volumului de 

produse de scurtă folosinŃă fabricate; 

e) reducerea gradului de coordonare şi cooperare la 

nivel internaŃional.

406 Răspunsuri teste grilă 

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ 

CAPITOL 

ÎNTREBĂRI 

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 

INTR cd ad c d e a b c bd ac 

I d d ad bd d cd c b e be 

II d ac bd ad be b d c a e 

III de b ac c d e d ac cd a 

IV bc e bd ae c b ad b c b 

V e ae c e b ce ac bc d d 

VI bd ae ab cd d e b c a e 

VII c ac ce bd e d b b c ce 

VIII bd ac d d c be c be d b 

IX b d cd c d b cd ce b ad 

X c ce bc a e bd c ad d e 

XI ac bc cd c b ad b a d c 

XII ac bc cd c b ad b a d c 

XIII c e e bd bc b ac ab e b 

XIV e c bd ce d b c ad c cd 

XV c ac bc c ae ce c d b d 

XVI de d ad c de c b de a d 

XVII bc b ad de be c a c b d 

XVIII bd ac ce d e c d c bc e 

XIX d c d bd ce e c c bd ad 

XX c bd b c b d ce ce ac a

Index de grafice si figuri 407 

INDEX GRAFICE ŞI FIGURI 

1. Grafic I.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie ..................... 26 

2. Grafic I.2 Ofertă şi cerere relativă ......................................... 32 

3. Grafic II.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie în modelul 

cu factori specifici .................................................................. 47 

4. Figura II.1 LanŃul de valoare .................................................. 55 

5. Figura III.1 Componentele politicii comerciale ..................... 78 

6. Grafic IV.1 IncidenŃa taxei vamale ........................................ 85 

7. Grafic IV.2 IncidenŃa restricŃiei cantitative ............................ 87 

8. Grafic IV.3 IncidenŃa subvenŃiei ............................................ 89 

9. Grafic VI.1 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru 

parŃial .................................................................................. 124 

10. Grafic VI.2 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibrul 

general .................................................................................... 126 

11. Figura VIII.1 Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale 156 

12. Grafic XII.1 Componentele PIB ........................................... 213 

13. Grafic XIII.1 Cursul de schimb în relaŃie cu schimbările în 

preŃurile relative ..................................................................... 228 

14. Grafic XIII.2 Efectul schimbării dobânzii la $ …………….. 230 

15. Grafic XIII.3 InfluenŃa politicilor macroeconomice asupra 

contului curent ........................................................................ 234 

16. Grafic XV.1 IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară ... 272

408 Index tabele 

INDEX TABELE 

1. Tabel I.1 Demonstrarea specializării în producŃie şi 

avantajului din comerŃ prin prisma avantajului absolut ......... 28 

2. Tabel I.2 UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru producŃia 

produselor X şi Y ................................................................... 33 

3. Tabel I.3 Necesarul unitar de muncă în Ńările A şi B ............ 36 

4. Tabel II.1 AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în 

factori şi specializarea prin comerŃ ....................................... 44 

5. Tabel V.1 Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda 

Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în cadrul 

rundei (produse industriale, în %) ......................................... 106 

6. Tabel VI.1 EvoluŃii în stadiul de integrare ............................ 118 

7. Tabel VI.2 Principalele aranjamente comerciale 

preferenŃiale regionale ............................................................ 121 

8. Tabel VI.3 Principalele aranjamente comerciale 

preferenŃiale interregionale .................................................... 122 

9. Tabel VII.1 Principalii indicatori statistici pentru tarile 

asociate la UE ........................................................................ 145 

10. Tabel VIII.1 Clasificarea centrelor financiare offshore ........ 165 

11. Tabel X.1 Principalele companii multinationale in functie de 

activele detinute in strainatate la nivelul anului 2002 ........... 188 

12. Tabel XII.1 Schema de principiu a balanŃei plăŃilor externe 218 

13. Tabel XII.2 Indicatorii stării de sănătate a economiei în 

relaŃiile economice internaŃionale .......................................... 219 

14. Tabel XIII.1 Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei 

perechi de jeans americani faŃă de un pulover englezesc ....... 225 

15. Tabel XIII.2 BilanŃul Băncii Centrale .................................... 235 

16. Tabel XIV.1 Cursuri SWAP .................................................. 255 

17. Tabel XIV.2 OperaŃiuni speculative ...................................... 257 

18. Tabel XV.1 EvoluŃia cursurilor de schimb în perioada 1971- 

2000 ....................................................................................... 275 

19. Tabel XV.2 Impactul EMU asupra creşterii economice 

(deviaŃii procentuale faŃă de un scenariu liniar de bază) ....... 279 

20. Tabel XVI.1 FuncŃiile statului în economie .......................... 290

Index tabele 409 

21. Tabel XVI.2 Instrumentele politicii industriale ..................... 294 

22. Tabel XVI.3 Argumente pro şi contra politicii industriale .... 297 

23. Tabel XVII.1 Indicatori ai dezvoltării economice 

(aproximări 2000) ................................................................. 316 

24. Tabel XVII.2 Datoria externă totală (oficială şi privată) a 

unor Ńări (1999, miliarde dolari) ............................................ 329 

25. Tabel XVII.3 Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de 

dezvoltare pe piaŃa secundară (% din valoarea iniŃială) ......... 332 

26. Tabel XIX.1 Valoarea comerŃului internaŃional în 2000 

(bilioane dolari SUA) ............................................................. 375 

27. Tabel XIX.2 Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional 

cu mărfuri, a producŃiei şi PIB pe plan mondial .................... 376 

28. Tabel XIX.3 Structura pe mărfuri a exportului mondial (%) 376 

29. Tabel XIX.4 Principalele Ńări comerciale ale lumii ............... 376 

30. Tabel XIX.5 Structura geografică a comerŃului internaŃional 

(%) .......................................................................................... 377

410 Bibliografie 

BIBLIOGRAFIE 

Karl Aingiger Shaping the Industrial Development, Viena, 1993 

Ioan Bari 

Economie Mondială, 

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 

William Baumal, Economies, 

Alan Blinder Third Edition, HBJ, San Diego, 1985 

Alan Blinder Hard Heads, Soft Heads, 

Adisson Wesley Publishing Company, 

Menlo Park, California, 1987 

Laster Brown Probleme globale ale omenirii, 

Editura Tehnică, Bucureşti, 1992 

Karl Case, Ray Fair Principles of Economics, 

Fourth Edition, Prentice Hall Inc., Upper Saddle 

River, New Jersey, 1996 

Richard Caves, World Trade and Payments, 

Jeffrey Frankel, Fifth Edition, Scott-Faresman, Glenview, Illinois, 

Ronald Jones 1990 

Colin Champman How The New Stock Exchange Works, 

Hutchinson Business Book, Londra, 1986 

David Colander Economics, Irwin, Burr Ridge, Illinois, 1994 

Mircea Coşea Jurnal în tranziŃie, 

Editura Expert, Bucureşti, 1995 

Peter Drucker Inovation and Entrepreneurship, 

Harper Business, New York, 1993 

Peter Drucker The New Realities in Government and Polities, 

Harper and Row, New York, 1989 

Stelian Dumitrescu Economie Mondială, 

Universitatea Ecologică, Deva, 1992 

Doru Fărcaş, Diagnosticul şi decizia strategică, 

Dan Cândea 

Editura Expert, Bucureşti 1997 

David Friedman Price Theory, South-Western Publishing Co, 

Cincinati, Ohio, 1986 

Milton şi Rosa Free to Choose, Harcourt Brace Jovanovici, New 

Friedman 

John Galbraith 

York, 1980 

The New Industrial State, Second Edition, New 

American Library, New York, 1972

Bibliografie 411 

Andrew Graham, Government and Economies in the Postwar 

Anthony Seldom World, Routlage, London, 1990 

Robert Grasse, International Business, 

Duane Kujawa Richard Irwin Inc., Boston, 1992 

Herbert Grubel International Economics, 

Richard Irwin Inc., Homewood, Illinois, 1981 

Dawid Kidwell, Markets and Money, Fourth Edition, 

Richard Peterson The Dreden Press, Chicago, 1990 

Andre Kovacs Les stratégies de la nouvelle Bourse, 

Les Edition d’Organisation, Paris, 1990 

Paul Krugman, International Economics, Theory and Policy, 

Maurice Obstfeld Harper Collins Publisher Inc., New York, 2006 

Edwin Mansfield Economics, Sixth Edition, 

WW Norton&Company, New York, 1989 

J. R. Markusen International Trade: Theory and Evidence, 

Mc Grow Hill, New York, 1995 

Mişu NegriŃoiu Salt Înainte, 

Editura Pro şi Expert, Bucureşti, 1996 

Joon Park, 

International Banking, 

Jack Zwick 

Addison Wesley Publishing Company, 

Menlo Park, California, 1985 

Michael Porter L’avantage concurrentiel, 

Economica, Paris, 1982 

Anthony Puxty, Financial Management, 

Colin Dodds 

Tom Riddel, 

Jean Shackerford, 

Steve Stamos 

Ronald Robinson, 

Dwayne Wrightsman 

Franklin Root 

Chapmen and Hall, Londra, 1991 

Economics, A Tool for Understanding Society, 

Fourth Edition, Addison-Wesley Publishing 

Company, New York, 1991 

Financial Markets, 

Mc Grow-Hill Book Company, New York, 1980 

International Trade and Investments, 

Fourth Edition, South Western Publishing Co, 

Cincinnati, Ohio, 1978 

Paul Samuelson Economies, Eleventh Edition, 

Mc Grow-Hill Book Company, New York 1980 

Ion Stoian ComerŃ internaŃional, Editura Caraiman, 2000 

Nicolae Sută 

ComerŃ internaŃional şi politici comerciale 

contemporane, Editura All, Bucureşti 1995

412 De acelaşi autor 

DE ACELAŞI AUTOR 

(cărŃi, manuale, tratate) 

Titlu Calitatea Editura 

Către o nouă ordine în 

Editura politică, 

Coautor 

comerŃul internaŃional 

Bucureşti, 1977 

Spre o nouă ordine în 

Editura Scrisul 

comerŃul internaŃional 

Coautor românesc, Craiova, 

(premiul Aurelian al 

1985 

Academiei) 

Tehnica tranzacŃiilor de 

comerŃ exterior (manual) 

Tratat de economie 

contemporană (tratat) 

Negociere şi diplomaŃie 

comercială internaŃională 

Risc şi asigurare în 

comerŃul exterior 

Bursa la dispoziŃia 

întreprinzătorului 

Politici comerciale 

(manual) 


(International Economics) 

(manual) 

Strategii de management 

ComerŃ internaŃional şi 

politici comerciale 

internaŃionale (manual) 

ComerŃ exterior – teorie şi 

practică (tratat) 


(International Economics), 

ediŃia a doua (manual) 

Coordonator şi 

coautor 

Coautor 


autor principal 







Autor unic 

Coautor 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Editura Scrisul 

românesc, Craiova, 

1987 

Editura politică, 


Editura Recoop, 


Editura JECO 

Trading SA, 


Editura Mondo-Ec., 

Craiova, 1992 

Editura Arta Grafică, 


Editura Academiei 

României, 


Editura Economistul, 


Editura SITECH, 

Craiova, 1996 

Editura ALMA, 

Craiova, 1997 

Editura ALMA, 

Craiova, 1997

De acelaşi autor 413 

Politică comercială aplicată 

(manual) 

Contractarea în comerŃul 

exterior (manual) 

Negocieri comerciale 

internaŃionale (manual) 

PiaŃa acŃiunilor 

Economie internaŃională 




Istoria integrării economice 

Macro şi Microeconomie 



Managementul 

portofoliului de titluri 

InvestiŃii profesionale pe 

piaŃa acŃiunilor 

Integrarea României în UE: 

ante şi post aderare 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Coautor 

Coautor 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Autor unic 

Reprografia UniversităŃii 

din Craiova, 1998 





Editura EXPERT, 


Editura Alma, 

Craiova, 1999 

Editura Alma, 

Craiova, 2000 

Editura Universitaria, 

Craiova, 2000 


Craiova, 2000 


Craiova, 2002 

Editura Sitech, 

Craiova, 2003 

Editura Sitech, 

Craiova, 2005 


Craiova, 2008

ECONOMIE INTERNATIONALA.pdf - iebamaster.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?