6. FIABILITATEA SISTEMELOR MECANICE

6. Fiabilitatea sistemelor mecanice
92
respectiv de defectare, ale subsistemelor considerate. În schema (II), elementele A şi D pe
de o parte şi B şi E pe de alta, sunt legate în serie, ceea ce permite ca schema II să fie
redusă la schema (IV), echivalentă cu elementele (A ∩ D) şi (B ∩ E) dispuse în paralel.
A C B
A B C
D
E
D E D E
(I) (II) (III)
A∩D
B∩E
(IV)
C
DUE
(V)
Fig. 6.8. Schemă reticulată cu 5 elemente
La rândul ei, schema (III) poate fi redusă la schema (V), cu elementul C
(neschimbat) şi (D U E) în serie.
Considerând fiabilitatea R A , R D , R B şi R E a elementelor individuale cunoscută pentru
o anumită durată de funcţionare, atunci fiabilitatea elementelor de înlocuire (A ∩ D) şi
(B ∩ E) este
R (A I D) = R A RD;
R(B I E) = RB
RE
, (a)
de unde rezultă şi fiabilitatea montajului (IV):
R[ ( A I D) U ( B I E)
] = R ARD
+ RBRE
− R ARBRDRE
. (6.13)
Relaţia (6.13) are aplicabilitate generală la schemele cu elemente serie-paralel,
figura 6.8 (II).
În schemele (III) şi (IV), fiabilitatea subsistemului celor două elemente D şi E în
paralel este
R(D
U E) = RD
+ RE
− RDRE
. (b)
Atunci pentru schema (V), prin utilizarea relaţiilor (a) şi (b) rezultă:
R[ C I (D U E) ] = RC
( RD
+ RE
− RDRE
). (6.14)
Relaţia (6.14) este general-valabilă pentru sisteme asemănătoare celui din
figura 6.8 (III).
Pasul următor este cel al “însumării” rezultatelor obţinute, adică al membrilor din
dreapta ai relaţiilor (6.13) şi (6.14), în sensul precizat, care va rezulta din relaţia (6.15).