Algoritmi genetici pentru rezolvarea problemelor prin - Sorin ...

din acelasi termen in forma completa. Un exemplu de sablon de limbaj se gaseste
in Figura 1, alaturi de doua formule apartinand spatiului de ipoteze asociat.
Sablonul Λ
Λ = greutate(x, [3, 4, 5]) ∧ culoare(x, [rosie, albastra, *]) ∧
∧ forma(x, [patrata, triunghiulara, circulara, *]) ∧
∧ distanta(x, y, [1, 2, 3, 4, 5, *])
Λ n = greutate(x, [3, 4, 5])
Λ c = culoare(x, [rosie, albastra, *]) ∧ forma(x, [patrata, triunghiulara, circulara, *] ) ∧
∧ distanta(x, y, [1, 2, 3, 4, 5, *])
ϕ 1 = greutate(x, [3, 4, 5]) ∧ culoare(x, [rosie]) ∧ forma(x, ¬ [patrata, circulara]) ∧
∧ distanta(x, y, [1, 2])
ϕ 2 = greutate(x, [3, 4, 5]) ∧ culoare(x, ¬ [rosie]) ∧ distanta(x, y, [1, 2])
FIGURA 2 – Exemplu de sablon de limbaj Λ cu subformulele sale Λ n si Λc.
Formulele ϕ1 si ϕ2 apartin spatiului H(Λ). Toate formulele se considera implicit a
fi cuantificate existential.
Este demn de mentionat faptul ca folosirea constantei wildcard “*” duce
natural la introducerea de termeni disjunctivi negati. De exemplu, predicatul
forma(x, ¬ [patrata, circulara]), care apare in ϕ1, este doar o rescriere a
predicatului forma(x, [triunghiulara, *]), unde * = ¬ [patrata, triunghiulara,
circulara], dupa definitia din sablon. Mai general, “*” poat e fi intotdeauna
eliminata din orice ipoteza inductiva prin introducerea unui termen negat. In
sfarsit, se mai observa faptul ca se poate renunta la predicatele complete care
apar in orice ipoteza inductiva fara a i se modifica semnificatia, fiind o
tautologie. De exemplu, in formula ϕ2 s-a renuntat la predicatul complet forma(x,
[patrata, triunghiulara, circulara, *]).
16