Metafizica igniforă la Lucian Blaga

Metafizica ignifor` la
Lucian Blaga
Suspenda]i pe marginea unei limite ontologice,
încerc`m s` ne confec]ion`m aripi icariene
pentru a survola metafizica blagian` care
sondeaz` misterul asumându-[i curajul unei terifiante
aventuri, aceea de a lumina cu spiritul s`u „umbrele
începuturilor” 1 , temeiurile existen]ei. Limba î[i
dezv`luie caracterul trivial atunci când este pus` s`
vorbeasc` despre esen]e ultime sau despre ceea ce
reprezint` universalitatea unei gândiri ignifore,
purt`toare de lumin` incandescent`. Cuvintele s-au
transformat în locuri comune prin suprauzitare,
dovedindu-se instrumente neputincioase pentru a
surprinde realitatea fondatoare a existen]ei. Am
considerat necesar` o reinventare terminologic` [i
inovarea unor mijloace proprii, pentru a nu vicia
sensurile întemeietoare ale gândirii metafizice blagiene.
Angoasa c`ut`rii incinereaz` egoul demiurgic
derulând o oper` metafizic` unitar`. Filozofia, poezia [i
dramaturgia lui Blaga nu pot fi în]elese decât considerate
ca o totalitate în care fiecare parte se integreaz`
într-o arhitectur` sistemic`, surprinz`tor de armonioas`.
Elementul coagul`rii tuturor p`r]ilor se profileaz` sub
forma unei texturi ideatice de tip heraclitic: focul sau
pyr cum i-a spus filosoful presocratic în urm` cu 3000
de ani. Îns`, la Blaga, focul nu are caracter stihial, el nu
reprezint` ca la Empedocle, spre exemplu, unul dintre
cele patru elemente fundamentale ale cosmosului – acel
pyr care r`mâne totu[i material, „cenu[` fierbinte”
privat` de „anima”, chiar dac` este înnobilat cu
atributele celui mai rafinat dintre elemente.
Pentru a vorbi despre conceptul incandescen]ei
vivificatoare, am apelat la un termen adecvat realit`]ii
blagiene [i anume latinescul ignis. În antichitate se
f`ceau referiri la acesta ca fiind „focul animat”, focul
înzestrat cu „pneuma” sau suflet. For]` care poart` în
sine principiul vie]ii, putere creatoare înc`rcat` de
arhetipul tuturor lucrurilor, focul etern viu este sursa de
la care se adap` fiin]a lumii. Unul din elementele
unificatoare ale operei lui Blaga este tocmai acest
concept al ignisului, în]eles ca foc sacru generator de
lumi virtuale. Este ciudat` rezonan]a igneis-ului
latinesc cu grecescul agnos - însemnând sfin]enie,
puritate în unitate.
Acest element diafan nu este niciodat` cu
des`vâr[ire explicit, îns` marcheaz` la Blaga
cosmologia, gnoseologia, estetica, etica [i nu numai.
Poetul metafizician ne apare în ipostaza eroului
prometeic care aduce oamenilor focul 2 , sau, mai bine
zis, cel care-i ajut` s` con[tientizeze c` acesta
constituie fundamentul existen]ei. Elementul fizic
sublimat pân` la conceptualizare, devine cheia
comprehensiunii sensurilor întemeietoare. Lumina pe
care-o aduce poetul, reflex al luminii primordiale 3 a
momentului genezei, este cu totul altceva decât lumina
stihial` sau ra]ional`4. Ea este marcat` de o diferen]`
ontologic`, de o muta]ie la nivelul fiind-ului, este
ignisul care-l face pe om s` fie om 5 , adic` o for]`
vectorial` îndreptat` vertical spre transcenden]`.
Experien]a empiric` pe care ne-o d` focul, de
mobilitate imobil`, se transform` prin dimensionare
metaforic` în sinteza mediatoare a contrariilor. Inim` a
lumii, ignisul este sincronia unei sistole si a unei
diastole, firul unicit`]ii si al unit`]ii fiin]ei.
Experien]a poetic` [i experien]a metafizic` sunt
coincidente la Blaga, având caracterul revelator al
ignis-ului. Aceast` identitate este fireasc`, a[a cum
remarc` [i Martin Heidegger în Pe drum c`tre limb`:
„orice gândire meditativ` este o activitate poetic`, orice
activitate poetic` este îns` o gândire” 6 . Acela[i act de
revelare a misterului întemeiaz` metafizica si poezia.
La Blaga actul revelator se realizeaz` cu mijloace
diferite, in art` se manifest` în planul sensibilit`]ii si
intui]iei iar în metafizica in planul viziunilor abstracte 7 .
Diferen]a este doar la nivelul mijloacelor de expresie,
ele identificându-se esen]ial ca gest metaforizant.
Spiritul poetului metafizician se aseam`n` unui
Athanor 8 în care toat` corporalitatea sa inflamat` se
consum` într-o ardere 9 sfâ[ietor de dureroas`, dar
necesar` imperios pentru a putea elibera „fumul” sau
mul]imea infinit` de lumi virtuale. Diafanul 10 (sau ceea
ce se arat` doar zeilor nemuritori [i niciodat`
oamenilor), acea transparen]` care ascunde o prezent`
absent`, este cea mai incitant` provocare. Poetului
ignifor, incinerându-[i finitudinea material`, las`
„fumul” sufletului s`u s` contureze infinite apari]ii
virtuale, prezentificând universuri posibile 11 .
Poetul este asemeni unui rug aprins 12 , Marele Anonim
asemeni unui vulcan aruncând la periferia sa existen]e
13 . Dincolo de hiatusul ontologic, ambii împ`rt`-
[esc tr`s`turile unei apari]ii ignifore. Fiin]a autentic`,
cu adev`rat vie, se identific` cu elanul vital, cu natura
vulcanic` ce-i confer` harisma autarhica 14 a f`uritorului
de universuri. Geniul creator este definit ca o existen]`
de o intensitate excep]ional` în orizontul misterului 15 .
Darul s`u special este acela al puterii de a revela. Acesta
coincide, „în ordine uman`, cu darul de a converti
misterele in chip metaforic [i în coordonate stilistice
abisale” 16 . Datorit` acestei harisme revelatoare, „iluminatoare”,
misterele lumii pot fi aduse în fenomenalitate,
în dimensiunea vizibil` a crea]iilor de cultur`.
86

Eliberat de povara fizic`, imponderal si atemporal,
creatorul face o întoarcere ontologic`, î[i vectorizeaz`
întreaga sa fiin]` spre universalitatea etern vie:
misterul. Îns` aceast` eliberare de redundan]a
împov`r`toare a contingentului vine în urma unui
sacrificiu asumat deliberat [i este condi]ia sine qua non
a pasului transcenderii. El este angajat într-un alt mod
ontologic, diferit de cel al organismelor vegetale sau
animale. Modul lui de a fi în lume este „pentru mister
[i revelare” si are caracter ignifor 17 . Rezultatul acestei
muta]ii ontologice este crea]ia, f`urirea de universuri
spirituale, „pl`smuirea culturii”. Încoronat cu diadema
de foc a idealului ce-l mistuie 18 , poetul realizeaz`
aceasta transgresare sau deplasare a con[tiin]ei pe
planuri de verticalitate axiologic`. Este momentul de
gra]ie al maieuticii discursului asupra esen]elor ultime
ale existentei. Exodul 19 sau ie[irea din imediatul lumii
este calea transpunerii „permanente în non-imediat, ca
orizont ve[nic prezent” 20 .
Pentru ca anabaza s` se realizeze în plenitudinea sa
este necesar` existen]a negativului, catabaza, asta în
virtutea faptului c` raiul este luminat de focurile
iadului 21 . Pentru a f`uri discursul estetic, poetul ignifor
trebuie s`-[i lase mistuit` individualitatea, astfel
deschizându-se toposului utopic al tuturor sensurilor
universale. Combustiile interioare sunt adev`rate
explozii care se exteriorizeaz` în metafore
iluminatoare, astfel ceea ce era poten]ialitate se
actualizeaz` primind o form`, un chip profilat din
umbre si lumini.
Dac` organismele biologice sunt „entelehiale”,
purtându-[i scopul în sine, în autorealizare si
autoconservare, fiin]a cultural`, spiritual`, este ecthelic`,
î[i are finalitatea în afara sa, în crea]ia unui
univers stilistic autentic uman. Poiesisul, f`urirea de
lumi spirituale virtuale, este modul ontologic al omului,
ghenesis sau reproducerea biologic` este modul
ontologic al celorlalte emana]ii ale principiului
centralit`]ii existentei. Marele Anonim este putere
generatoare, „vulcanic`” 22 voin]` de crea]ie, dar în
acela[i timp de decimare, sterilizare a tuturor
existen]elor care pericliteaz` hegemonia sa. Fatalmente
orice emana]ie este inferioara sursei care a
aruncat-o în existen]`, omul fiind
condamnat la o sisific` escaladare a pantei
decaden]ei. Dac` Marele Anonim
prefigureaz` actualizarea transcendent` a
tuturor poten]ialit`]ilor, omul este doar un
soi de hibrid 23 sterilizat. Hr`nindu-se cu
surogatul absolutului, omul î[i actualizeaz`
laten]ele demiurgice întotdeauna
intr-un mod viciat.
Ignisul 24 are caracter de omniprezen]`
[i totodat` de prezentificare a fiin]elor în
finitudinea lor mundan`. El este Logos
iluminator care ritmeaz` efervescen]a firii
prin matricea stilistic`, asemenea unei
rânduieli intrinseci a existen]elor,
instituindu-se ancestral, într-un ritm al
timpului calitativ 25 . „Ard molcom
lumân`rile” - f`r` pripeal`, dup` un tainic
ritm cosmicizant.
Sfera ignisului con]ine termeni a c`ror plenitudine
semantica debordant` împinge gândul pân` pe muchia
paradoxurilor. C`ldura, lumina, ro[ul ardent, sângele,
fumul, dogoarea, fulgerele sau cenu[a, toate acestea
reprezint` ipostaze sau consecin]e ale focului. Ele se
transform` în semne indicatoare ce trimit spre
centralitatea vulcanic` a existentei. R`spândite in cea
mai mare parte în poeziile lui Blaga, în opera filosofic`
acestea iau forma conceptelor ignifore (gândirea
luciferica, magma incon[tientului, matricea stilistic`)
pe care se ridica arhitectura sistemului metafizic. Blaga
subliniaz` ca doar în dimensiunea metafizic` omul î[i
g`se[te plenitudinea 26 , metafizica este „expresia si
afirmarea ve[nic reînnoit` a unui mod existen]ial care
]ine constitutiv de fiin]a omeneasc`”.
Poetul metafizician, posedat de angoasa c`ut`rilor 27 ,
vâneaz` umbra indefinibil` a unui adev`r ultim, a unei
axiome fundamentale ignifore de la care s` se poat`
reconstrui metafizic lumea. Actul meditativ este un
exerci]iu mental pe cont propriu. Expunerea lui, care nu
este niciodat` una impersonala, descoper` o rela]ie
intrinsec` \ntre adev`r [i metoda ob]inerii lui. Adev`rul
este tot una cu drumul ajungerii la el, o experien]`
iluminatoare sau metamorfozant`, experien]a luciferic`.
Starea de gra]ie apolinic` a cunoa[terii paradisiace,
cu atributele echilibrului, mul]umirii [i securit`]ii,
este dep`[it` prin cunoa[terea luciferic`, deschizând
drumul dramei subiectului cognitiv bântuit de
incertitudini. En-staza devine ec-staz` intelectual`
poten]ând misterul existen]ial. Ochii de foc ai
b`trânului Pan, cople[i]i de lumina adev`rului metafizic
ce i se reveleaz`, se \nchid pentru totdeauna.(„B`trânul
zeu încremeni f`r` de grai /în noaptea cu c`deri de
stele/[i tres`ri îndurerat.../p`ianjenul s-a-ncre[tinat./A
treia zi [i-a-nchis cosciugul ochilor de foc.//”
P`ianjenul)
Gnoseologia la Blaga este rezultatul unui e[ec
reiterat. Cu cât sacrificiul ignifor al egoului creator este
mai mare, cu atât mai impenetrabil devine principiul
transcendent 28 . Misterele existen]iale, etern disimulate,
niciodat` adecvat revelate, nu trec pragul cunoa[terii.
Acesta, totu[i, se dovede[te a fi un prag magic, de
87

vreme ce metamorfozeaz` fiecare individualitate
cognitiv` care se love[te de el. Cunoa[terea luciferic`
este ignifor`, poten]ând densitatea întunericului cu
pâlpâiri de lumânare. Cu fiecare pas gnoseologic
orizontul misterului se extinde mai mult. „Evrica! - am
g`sit adev`rul” - strig`t de bucurie al cunoa[terii
paradisiace, se transform` într-o infinit`, „sacr`” 29
mirare metafizic`: misterul nu are limite! Adev`rul nu
va putea fi niciodat` „consumat” prin aparatul
conceptual sau liric si astfel î[i pierde pentru totdeauna
caracterul de „absolut` veracitate”.
Nu vom putea în]elege logica interna a
transform`rii omului in fiin]` metaforizant`, capabil`
de gesturi revelatoare, f`r` s` ne fi clarificat în prealabil
semnifica]ia pe care o are Marele Anonim, importan]a
muta]iei ontologice, a cenzurii transcendente [i a
matricei stilistice.
Cenzura transcendent` este instituit` ca un ciudat
act de tandre]e al Marelui Anonim fa]` de existen]ele
plurale si finite, care s-a pierde în neant odat` cu o
posibil` descentralizare theogonic`. Centralitatea solar`
a principiului existen]ei sus]ine dansul echilibrat al
acestor entit`]i fragmentare prin cosmos [i-l
îmbog`]e[te printr-o emana]ie continu`. Barierele
cenzurii transcendente, parte integrant` a fiin]ei umane,
sunt penetrabile doar prin des-fiin]are (moarte) 30 .
Iubirea ciudata a Marelui Anonim pentru fiin]a
creatural` se dezv`luie în refuzul darului cunoa[terii
absolute 31 , care ar dezr`d`cina-o [i ar desfiin]a-o.
Marele Anonim nu vrea s`-[i jertfeasc`32 creaturile
printr-o periculoas` descentralizare a existen]ei, care ar
duce la c`deri de stele 33 amintind de sfâr[itul
apocaliptic.
Con[tientizând infirmitatea sa primordial`, statutul
de creatur` refuzat` de adev`r 34 , omul î[i descoper`
destinul \n lume: crea]ia universurilor virtuale. Marele
Anonim se dovede[te totu[i generos deoarece,
îngr`dind cunoa[terea individuat`, o înzestreaz` cu
energia dinamic` a dep`[irii de sine în fiecare moment
al na[terii operei. Actul creator, reiterat la infinit, este
mult mai mult decât o „neîntrerupt` si ira]ional` irup]ie
de inedit” 35 . Este saltul calitativ al omului creator de la
a exista pur [i simplu in lume, la a exista \ntru mister [i
revelare 36 . Am putea spune c` actul creator, prin
caracterul sau ignifor aduce un surplus calitativ lumii,
încoroneaz` ghenesis-ul naturii cu aureola spiritului.
Blaga vorbe[te despre substan]a vulcanic` a
incon[tientului 37 , ca despre o magm` de un dinamism
armonic a c`rui element formativ este stilul 38 .
Congenital operei, stilul î[i fixeaz` fundamentul „greu
ca sângele”, „dincolo de lumin`”, în dimensiunea
misterioas` a incon[tientului. Matricea stilistica este
întemeierea vivificant` a tuturor crea]iilor unui individ
uman. Matricea stilistic`, complex al incon[tientului,
î[i împline[te semnifica]ia în zona con[tiin]ei, prin
transla]ia pe care o realizeaz` dintr-o dimensiune
esen]ial` în alta fenomenal`. Modul ontologic al
omului, ca fiin]` creatoare, nu se poate împlini decât în
cadrul stilistic. Suntem „poseda]i” de stil, suntem
integra]i în el, f`r` s` con[tientiz`m acest fapt. Actul
reflexivit`]ii 39 asupra stilului necesit` o distan]are
(adesea imposibil de realizat) fa]` de acesta. Intervalul
creat astfel ne d` «r`gazul» necesar pentru a sesiza
unitatea imanent` a pluralit`]ii operei .
Ignisul este simbolul puterii absolute de a crea, îns`
actul crea]iei presupune ni[te premise de care trebuie s`
se ]in` seama. Dac` ar fi s` realiz`m o analogie între
actul de crea]ie ignifor blagian [i procesul alchimic al
f`uririi pietrei filosofale, am putea descoperi
numeroase echivalen]e. Orizontul spa]ial blagian ar
putea fi reprezentat de spa]iul închis al cuptorului
alchimic. Orizontul temporal al matricei stilistice [i-ar
g`si echivalentul în durata temporal` necesar`
procesului decant`rii reziduurilor [i a sublim`rii
materiei care va deveni piatra filozofal`. Accentul
axiologic ar fi comparabil suflului care a]â]` j`raticul.
Anabasicul [i catabasicul ar putea fi simbolizate de
c`tre fumul care are libertatea de a se mi[ca pe axa
verticalit`]ii. N`zuin]a formativ` ar echivala tainei
epistemice a f`urarului Hefaistos. Am realizat aceast`
apropiere comparativ` între matricea stilistic` [i
Athanor pentru a ilustra caracterul ignifor al
categoriilor abisale. Complexul categoriilor
incon[tientului are impact formativ asupra produselor
spiritului uman, fie ele opere de art`, concep]ii
metafizice si nu numai 40 . „Frontul creator uman in
raport cu lumea nu e simplu (...) ci multiplu. Lumea
noastr` se înfrupt` deci din spontaneitatea uman` cu o
intensitate exponen]ial`” 41 . Discursul estetic, indiferent
în ce substan]` material` se întrupeaz`, poart` stigmatul
categoriilor abisale.
Creatorul, fiin]` metaforizant`, încearc` [iretlicuri
prometeice în tentativa sa de a se strecura in zone
interzise de c`tre Marele Anonim. Fiecare încercare de
a dep`[i cenzura transcendent` se soldeaz` îns` cu un
magnific e[ec 42 , [i totu[i f`r` acest e[ec el nu s-ar putea
constitui ca om 43 . Suferin]a acestei neîmpliniri este una
fondatoare. Angoasa existen]ial` cap`t` expresie prin
cromatica azurului arz`tor 44 , partea cea mai fierbinte a
fl`c`rii sau prin purpuriul metafizic al sângelui hristic 45 .
Fiin]a se zbate s`-[i dep`[easc` limitele, dincolo de
baremul normalit`]ii, temperaturi extrem de ridicate sau
coborâte sunt identice ca experien]`: aceea a durerii.
Îns`, cum spune poetul, „Mai calde decât fiin]a noastr`
sunt totdeauna r`nile”, „rana” 46 metafizic` a neputin]ei
omului de a-[i revela sie[i misterele nefiind neap`rat o
c`dere, ci momentul de maxim` intensitate a vie]ii,
apogeul existen]ei sale, apropierea de transcendent.
Adev`rul se profileaz` totdeauna pe fundalul durerii 47
vivificatoare.
Poezia metafizic` a lui Blaga are o aur`, un câmp al
luminii ce o împresoar`. Universul virtual i[i g`se[te
fundamentul într-o ardere luminoas`. Devenind mijloc
de prezentificare a spiritului, lumina cânt`, lumina este
de[teapt`48 . Ideea are nevoie de materie pentru a se face
inteligibil`, pentru a se actualiza [i deveni
fenomenalitate, „v`rsându-[i puzderia” poten]ialit`]ilor
pe cale de a fi actualizate. Chiar [i r`ul este lumin`, de
fapt o pseudo-lumin` care î[i reneg` condi]ia
creatural`. „Dracul [i-a pus fosfor \n ochi: el nu vrea
numai s` primeasc` lumina, el vrea s` [i dea .El
accept`, dar tinde s` se reverse. El vrea cu alte cuvinte
s` aib` mâinile libere. El nu vrea sa fie îndatorat luminii
(Mâini libere).
88

Umbra, departe de a fi exclus` din constela]ia
axiologic` a ignisului, devine element esen]ial, ca
umbra luminoasa 49 , ea este o necesitate ontologic`.
Stigmat al tuturor corpurilor mundane efemere, umbra
are greutatea si densitatea impenetrabil` a „somnului”
con[tiin]ei. Cei ce î[i dep`[esc umbra, î[i dep`[esc
condi]ia mundan`50 „Boteaz`-m` cu p`mânt./ Umbra
lumii îmi trece peste inim`//”(C`lug`rul b`trân îmi
[opte[te din prag). Pentru ca s` asist`m la o regenerare
este nevoie întâi de o moarte, moartea a ceea ce este
inert [i vegetativ sau lipsit de spirit.
Cenu[a pres`rat` peste lucruri 51 pare un ritual
ancestral prin care fiin]ele somatice sunt incinerate
pentru ca sufletele s` se elibereze de substan]a grea a
corporalit`]ii 52 . Reziduul materiei arse nu trebuie
dispre]uit deoarece poart` în sine o tain`, el constituie
fundamentul, puterea a toate – pantos energhia 53 -
a[teptând clipa resuscit`rii la via]`. O nou` na[tere sau
muta]ia ontologic`, asumarea unui mod de a fi in lume
radical diferit de cele anterioare ( mineral, vegetal sau
animal ), este condi]ia transcenderii.
C`ldura nefireasc`54 cuprinde fiin]a poetului
metafizician, ca un reflex al genezei, ca o combustie
care-l scoate din limit`rile datului imediat al lumii,
preg`tind evadarea furi[` din istorie, în clipa f`r` durat`
a regener`rii. Moartea este amurgul a[teptat, negativul
pe fundalul c`ruia se relev` luminozitatea demiurgic` a
spiritului creator 55 .
Lumina si umbra, apa si focul, ziua si noaptea sunt
opozi]ii necesare unui proces continuu al devenirii. Un
r`zboi neîmp`cat se duce între fiin]a poetic` [i Marele
Anonim, între elementele stihiale sau între diferitele
fiin]e periferice, o cosmologie în care toate comunic` [i
se provoac` reciproc la existen]`. În aceast` lupt` a
cenzurii [i a revel`rii, a neascunderii [i a disimul`rii
poetul intr` cu un curaj metafizic care va marca
întreaga produc]ie a gândirii sale. Din c`derile omului
creator, ca fiin]` refuzat` de adev`r, din aceast`
neputin]` a lui, se na[te m`re]ia crea]iei. La fel ca în
cazul trestiei pascaliene, fragilitatea devine o for]`,
deoarece actul medita]iei sale este saltul întru mister [i
revelare.
Singularitatea creatorului \n univers se datoreaz`
efortului permanent de a-[i revela misterele. Gestul
acesta este unic în gratuitatea sa. El nu are o
inten]ionalitate finalist` [i, \ntr-o oarecare m`sur`, se
aseam`n` cu d`ruirea gratuit` a iubirii absolute. Acest
mod specific de a exista al omului \n univers a fost
numit cultur`. Crea]ia valorilor culturii este un proces
ignifor ce se desf`[oar` pentru el însu[i [i nu pentru c`
ar urm`rii un scop utilitar. Blaga reu[e[te s` scoat`
cultura din sfera fenomenelor enthelehiale s`dindu-i
r`d`cinile în dimensiunea incon[tientului, mai precis,
în complexul categoriilor acestuia. Incon[tientul
cosmicizat dobânde[te valoarea unui „logos larvar” ce
hr`ne[te continuu via]a culturii. Departe de a fi un e[ec
al vie]ii, cultura sau producerea de lumi spirituale este
aureola ce-o încununeaz` des`vâr[ind-o.
Blaga, prin toat` crea]ia sa, ne adreseaz` o
provocare: aceea de a parcurge un itinerariu spiritual
mereu reiterat, de vreme ce omul este m`sura unui
drum de împlinit 56 .Condi]ia sine qua non a afirm`rii
noastre ca fiin]e umane autentice este tocmai aceast`
combustie ignifor`, actul revelator, gratuit asemeni
iubirii autentice. |n fenomenologia vie]ii trebuie s` fim
destul de treji ca s` nu rat`m momentul f`r` durat` al
regener`rii [i al gesturilor excep]ionale [i irepetabile ale
spiritului. Universul creat de poetul metafizician are o
via]` a sa, proprie, al c`rei suflu cald se resimte prin
intuitul concept al ignis-ului.
NOTE:
Monica SZAKACS
1 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1997, p. 15.
2 „Nu vreau decât,/s`-mi port curate/degetele r`sfirate…/ [i-apoi
prin nori/ s-adun din ei/ ca dintr-un caier/ fulgerele-a[a cum
toamna/ strângi din aer/ funigei.//” (Moartea lui Pan, Zeul A[tept).
3 „Lumina ce-o simt/n`v`lindu-mi în piept când te v`d,/ oare nu
e un strop din lumina/ creat` în ziua dintâi,/ din lumina aceeansetat`
adânc de via]`?....Lumina ce-o simt n`v`lindu-mi / în
piept.../ e poate ca ultimul strop din lumina creat` în ziua
dintâi//”(Lumina).
4 „Eu cu lumina mea sporesc a lumii/tain`/[i-ntocmai cum cu
razele ei albe/luna/nu mic[oreaz`, ci tremur`toare/m`re[te [i mai
tare taina nop]ii, a[a îmbog`]esc [i eu întunecata zare//”(Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii), „[tiu c` [i eu port în suflet stele
multe, multe/[i c`i lactee…/am prea mult soare-n mine” (Mi-a[tept
amurgul).
5 Lucian Blaga,Trilogia culturii,Orizont [i stil,Bucure[ti, Editura
Humanitas, 1993, pp. 52-54.
6 Martin Heidegger, Pe drum c`tre limb`, în „Secolul 20”, an
1995, nr.1, 2, 3, pp. 32-35.
7 Lucian Blaga,Trilogia valorilor, Bucure[ti, Editura Humanitas,
1996, p 73.
8 „Închis in cercul aceleia[i vetre/fac schimb de taine cu
str`mo[ii//” (Biografie).
9 Lucian Blaga,Geneza metaforei [i sensul culturii, Bucure[ti,
Editura Humanitas, 1994,
pp. 192-207.
10 Gh. Ianopulos, Dic]ionarul verbelor limbii elene vechi, Atena,
Editura Pelican,1995, p. 210.
11 „Visând,întrez`rim prin doruri -/laten]e-n pulberi aurii/p`duri
ce-ar putea s` fie/[i niciodat` nu vor fi.//” (Risipei se ded`
florarul).
12 „Ia seama s` nu te-aprinzi/cum se întâmpl` adesea cu lemnul
p`durii,/În chipuri atâtea, flac`ra-ntâmpin` pasul/oric`rei f`pturi
p`mântene/[i drumul i-a]ine [i ceasul./ Ia totul scânteie din toate.
Tâmpla s-aprinde/de tâmpl`, [i piatra de piatra. O stea nev`zut` ia
foc în c`dere, din gerul/ v`zduhului. Arde-n armur`, sub zea/
cavalerul/(...)Rareori numai, sfâr[itul nu e cenu[`./Cât e întinsul [inaltul
luminii,/dumnezeu singur arde suav câteodat` prin/tufe/f`r`
de-a mistui. El cru]` [i mângâie spinii/Astfel noi ardem, iubito.
89

Astfel ne este ardoarea/ Cât e întinsul, cât e înaltul,/noi ardem [i nu
ne iert`m,/noi ardem, ah ,cu cruzime-n v`p`i/mistuindu-ne unul pe
altul.//” (Cântecul focului).
13 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, Marele
Anonim,Generatorul, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, pp. 26-
50.
14 Corin Braga, Lucian Blaga,Geneza lumilor imaginare,
Editura Institutul European, pp. 119-121. Lucian Blaga, Op. cit.,
pp. 44-45.
15 Lucian Blaga, Trilogia valorilor, pp. 43-45.
16 Ibidem, p. 42-45
17 „Muta]ia ontologic` se caracterizeaz` prin izbucnirea în noi a
unui nou orizont…aceast` ivire orizontic` nu are deloc
semnifica]ia unui act theoretic (...), ci se impune ca o izbucnire din
adânc, ini]ial`, anterioar` tuturor actelor teoretice si pl`smuitoare,
ca o condi]ie prealabil` a acestora, ca un implicat fundamental.
Orizontul misterului trebuie s`-l în]elegem ca origo unde se
obâr[esc toate procesele specific umane. Acest mod r`sare în om,
[i are rolul de afla, de început, de izvor de obâr[ie. Toate aceste
atribute, alfa, începutul, izvorul, obâr[ia.” Ibidem, pp. 30-31.
18 „Asupra unui sfânt aureola sare ca o flac`r` asupra unei
materii inflamabile [i aureola îl consum`.” (Elanul Insulei).
19 drumul în afar`, gr.
20 Lucian Blaga, Trilogia culturii,Orizont [i stil, pp. 170-173
21 „Spre soare râd!/ Ca un eretic stau pe gânduri [i m`-ntreb:/ de
unde-[i are raiul - /lumina? - {tiu: îl lumineaz`/ iadul/ cu fl`c`rile
lui!/”(Lumina raiului),vezi Biografie.
22 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, pp. 26-34.
23 Idem, Trilogia valorilor, Art` [i valoare, Amfibismul
con[tiin]ei, pp. 9-36.
24 Igneus este termen de specialitate utilizat în vulcanologie cu
în]elesul de „produs al focului“, rezultat al ac]iunii focului. Magma
[i bazaltul sunt roci ignice. Rocile ignice se formeaz` prin
solidificarea st`rii fluide a lavei.
25 „Unde [i când m-am ivit din lumin` nu [tiu,/din umbr` m`
ispitesc singur s` cred /c` lumea e o cântare./De vânturi [i ispr`vi
îmi sunt ochii plini,/ de umblat umblu ca fiecare:/ când vinovat pe
acoperi[ul iadului, /când f`r` p`cat (...)//” (Biografie), „Ard
molcom lumân`rile/ de cear` în sfe[nice./ un tâlc s-alege
sibilin/prin umbrele ve[nice. Pe vetre [i în c`pi[te/s-a]â]`
j`raticul./S-aprinde ambra pentru zei,/[i mirtul, S`lbaticul/îi arde
untdelemnul în opai]ul cu toartele,/pentru vie]i ce vor veni, /dar [i
pentru moartele.” (Suprema ardere).
26 „C`ci f`r` de o metafizic`, declarat` sau latent`, omul nu
poate exista. În istorie nu s-a declarat niciodat` o vacan]`
metafizic`.” Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, p. 19.
27 „Caut, nu [tiu ce caut. Caut/ Aurore ce-au fost, ]â[nitoare,
aprinse/ Fântâni-azi cu ape legate [i-nvinse// Caut, nu [tiu ce caut.
Sub stele de ieri,/ Sub stele trecute,caut/ Lumina stins` pe care-o
tot laud.//” (La cump`na apelor – Lumina de ieri).
28 „Poteca de-acum coboar` ca fumul/din jertfa ce nu s-a primit.
De-aici/lu`m iar`[i drumul/spre ]`rna [i valea tr`date-nmiit/pentrun
cer chem`tor [i de necucerit.//” (La cump`na apelor).
29 Lucian Blaga,Trilogia cunoa[terii, Cenzura Transcendent`,
Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, pp. 94-99.
30 Vezi A[tept amurgul.
31 „Marele Anonim a pus în noi îndemnul irevocabil spre adev`r,
îndemn întemeiat pe îns`[i natura cunoa[terii, dar prin cenzura-i
transcendent` ni-l refuz`. Suntem categoric îndemna]i spre [i
categoric opri]i de la unul [i acela[i lucru.” Lucian Blaga ,Trilogia
cunoa[terii, Cenzura Transcendent`, p. 93.
32 Lucian Blaga, Trilogia cosmologic`, pp. 26-50.
33 „Atâtea stele cad în noaptea asta/Demonul nop]ii ]ine parc`-n
mâini p`mântul/ [i sufl` peste-o iasc` /n`prasnic s`-l aprind`/În
noaptea asta–n care cad /atâtea stele,tân`rul s`u trup/de vr`jitoaremi
arde-n bra]e/ca-n fl`c`rile unui rug./Nebun/ca ni[te limbi de foc
eu bra]ele-mi întind,/(...)/ca s`-]i sorb, fl`mând s`-]i mistui
(…)totul//” (Noi [i P`mântul).
34 Lucian Blaga, Trilogia cunoa[terii, pp. 28-31.
35 Idem, Geneza metaforei [i sensul culturii, p. 193.
36 Ibidem, p. 194.
37 „O magm` de atitudini [i moduri de a reac]iona dup` o logic`,
un ritm interior, consolidat într-un fel de tainic sim]`mânt al
destinului, un apetit primar de forme, o efervescen]` a închipuirii
d`t`toare de sens, adic` un m`nunchi de ini]iative de o putere
sp`rg`toare de st`vili...” Lucian Blaga, Orizont [i stil, p. 53.
38 „Fenomenul stilului, r`sad de seve grele ca sângele, î[i are
r`d`cinile împlântate dincolo de lumin` (...) stilul se înfiin]eaz`,
f`r` s`-l vrem, f`r` s`-l [tim, el intra par]ial în conul de lumin` al
con[tiin]ei, ca un mesaj din imperiul supraluminii, sau ca o f`ptura
magic` din marele [i întunecatul basm al vie]ii telurice.” Ibidem,
p. 10.
39 „Punerea în lumin` a unei unit`]i stilistice presupune ie[irea
din cadrul acestei unit`]i, distan]area de fenomen e o condi]ie
elementar` pentru ob]inerea acelui sistem necesar descrierii si
inventarierii fenomenului.” Ibidem, p.7.
40 Ibidem, p.176.
41 Ibidem.
42 „Poteca de-acum coboar` ca fumul/ Din jertfa ce nu s-a
primit. De-aici lu`m iar`[i drumul/ Spre ]`rna si valea tr`datenmiit/
Pentr-un cer chem`tor si necucerit//”(La Cump`na apelor).
43 „Dar omul deplin nu a devenit om cu adev`rat numai
diferen]ierii morfologice [i structurale: pentru ca s` devin` om în
toat` puterea cuvântului a trebuit s` se dezl`n]uie în el [i un nou
mod de a exista,un nou mod ontologic cu totul deosebit de modul
propriu animalului. {i acest salt negr`it de hot`râtor a avut
realmente loc, c`ci omul ca mod specific de a exista este orientat
spre orizontul misterului.” Lucian Blaga, Trilogia Valorilor, Art`
[i valoare, p. 19.
44 „Nu-mi presim]i v`paia când în bra]e /îmi tremuri ca un picur
/de rou` îmbr`]i[at /de raze de lumin`?//“ (Nu-mi presim]i ),
„Nimici]i de arzândul albastru/ din clara preziu` de toamn`?”
(V`zduhul semin]e mi[ca).
45 „…petalele ce le purta]i /îmi par urzite/din spuma ro[ie/a unui
cald [i-nfl`c`rat amurg de var`./{i-a[ vrea sa v` strivesc /c` sunte]i
ro[ii, ro[ii/cum nu au putut sa fie pe p`mânt/decât aprin[ii,mari
stropi de sânge ce-au c`zut/pe stânci/si e nisipul Ghe]imanii de pe
fruntea lui Isus//” (Flori de mac).
46 „Intre r`s`ritul de soare si apusul de soare/sunt numai tina si
ran`.” (Psalm).
B`nuiesc ca Via]a a privit [i a v`zut lumea din preajma ei –întâia
oar`-printr-o ran`. Originar, toate sim]urile trebuie sa fie –r`ni
permanentizate. (Elanul insulei, Sim]urile originare).
47 „Atâ]ia dintre semeni nu prea [tiu/ce s`-nceap`-n zori cu
suferin]a/Ei nu-si dau seama nici spre seara de prilejul/chemat s`nal]e
mersul, cuno[tin]a./Suferin]a poate fi in întuneric, t`ciune in
inima, pe frun]i albastru ger,/pe coapsa ea poate fi pecete arsa cu
fier ,/în bulgare de ]`rân` o lacrima sau sâmbure de ce./Nu mai calc
a pe p`mânt /cine calca-n suferin]`…./înt`re[te fiin]a-ntru fiin]`//”(
Lauda suferin]ei).
48 „Dac` lumina ar cânta/v`rsându-[i puzderia/noi am vedea
cum cântecul/ consum` materia//”(Suprema Ardere).
49 „Sub clopot de vecerne Pan e trist./Pe-o c`r`ruie trece o
umbr`/ de culoarea lunii/a lui Crist.//” ( Moartea lui Pan, Umbra).
50 „Umbra este o punte pe care lumina ne-o d`ruie[te ca sa
trecem cândva peste ea în ultima noapte.”(Elanul Insulei,Umbra).
51 „Vino sfâr[it, a[terne cenu[` pe lucruri./Nici o c`rare nu mai
e lung`/nici o chemare nu m` alung`.” ( Sfâr[it).
52 „In zori când ziua va aprinde noaptea,/Când scrumul nop]ii o
sa piar` dus/de-un vânt spre-apus/in zori as vrea sa fim si
noi/cenu[`,/noi si p`mântul.//” (Noi si p`mântul).
53 Julius Evola,Tradi]ia Hermetic`. Simbolismul ei, doctrina [i
„Arta Regal`”, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, pp. 86-87.
54 „{i r`scole[te-mi fruntea-nfierbântat`/ca nisipul dogorât/pe
care calca-ncet, încet/prin pustie un profet.// (Strig`t în pustie),”
....o unda/vrea sa te cuprind` si nisipurile prind sa fiarb`.//
(Moartea lui Pan,Pan c`tre nimf`), „Ne-om aminti cândva
târziu/../de-aceasta banca unde st`m/ tâmpl` fierbinte lâng`
tâmpl`//”(Risipei se ded` florarul).
55 „Am prea mult soare in mine/ De-aceea nu-l v`d/ A[tept sami
apun` ziua/ [i zarea mea pleoap` sa-[i închid`/ mi-a[tept
amurgul, noaptea [i/ durerea,/ s`-mi întunece tot cerul/ si s` r`sar`n
mine stelele, stelele mele,/ pe care înc` niciodat`/ nu le-am
v`zut.” (Mi-a[tept amurgul).
56 „Omul , a[a cum e, e o fiin]` unic` în lume .{i sunt unele stele
care îl lumineaz` numai lui – stele interzise fiarelor din pe[teri [i
îngerilor din cer”(Art` [i valoare). „Pelerini prin v`i [i mit/î[i
întind în praf f`ptura./Gândul lor e dovedit/Omul nu-i decât
m`sura unui drum de împlinit“ (Pelerinii).
90