PSALMUL 33 (32) Imn de preamărire a providenţei lui Dumnezeu 1 ...

PSALMUL 33 (32)
Imn de preamãrire a providenþei lui Dumnezeu
1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul;
cei fãrã de prihanã
se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã.
2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa a ;
cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde.
3 Cântaþi-i o cântare nouã,
cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie.
4 Cãci drept este cuvântul Domnului
ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeºte dreptatea b ºi adevãrul,
pãmântul este plin de bunãtatea Domnului.
6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile
ºi prin suflarea gurii lui toate oºtirile c sale.
7 El þine ca într-un burduf d apele mãrii
ºi pune în vistierii abisurile.
a Termenul ebraic kinnôr (în LXX kythara) se referã la un instrument
cu coarde, asemãnãtor harpei, dar de dimensiuni mai mici
decât harpa actualã. Celãlalt instrument, nebel (în LXX, psalterion),
asemãnãtor lui kinnôr, este considerat de exegeþi ca fiind mai
aproape de lirã sau þiterã. Termenul românesc „lãutã”, aplicat prin
extensiune tuturor instrumentelor cu coarde, nu indicã exact vechiul
instrument ebraic, întrucât acesta avea coardele întinse doar pe cutia
de rezonanþã, neavând coadã sau gât ca la vioarã sau chitarã.
b LXX ºi Vg au: milostivirea.
c LXX ºi Vg au: puterile.
d Lit.: ca o grãmadã. Datoritã dificultãþii aplicãrii imaginii la ape,
exegeþii au propus: ca într-un burduf. LXX ºi Vg, plus câteva versiuni
greceºti, care modificã termenul ebraic, au: îndiguind apele mãrii. S-ar
face, în acest caz, aluzie la descrierea creaþiei din Genezã.

PSALMUL 33 (32) 125
8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul,
în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii.
9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut,
el a poruncit ºi toate au fost create e .
10 Domnul destramã planurile naþiunilor,
el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor;
11 dar planul Domnului rãmâne în veci
ºi gândurile inimii sale din neam în neam.
12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire.
13 Domnul priveºte din ceruri,
el îi vede pe toþi fiii oamenilor f .
14 Din locuinþa lui sfântã g ,
îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului.
15 El singur h a plãsmuit inimile lor
ºi le cunoaºte toate faptele.
16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei,
nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere.
17 Nu ajunge calul pentru a da mântuire
ºi cu toatã puterea lui nu poate izbãvi.
18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nãdãjduiesc în mila lui,
19 ca sã scape de la moarte sufletele lor
ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete.
20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul;
pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru,
e TM are: ºi a stat în picioare. LXX, Vg, NVg ºi traducerile mo -
derne au varianta din text.
f Lit.: toþii fiii lui Adam.
g Lit.: locul locuinþei.
h LXX ºi Vg aplicã termenul inimilor: care a plãsmuit inimile
tuturor sau inima fiecãruia în parte.

126
PSALMUL 33 (32)
21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã
ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã,
precum ºi speranþa noastrã este în tine.
Acest psalm este un cânt închinat providenþei divine
atotputernice, atotºtiutoare ºi mântuitoare. Este un imn
închinat Cuvântului care creeazã (v. 6.9), care dã stabilitate
ºi consistenþã fiinþei (v. 4), care conduce istoria cu dreptate
(v. 5) ºi cu iubire (v. 5.18.22), care are grijã, mai ales, de
Israel (v. 12) ºi are grijã de cei credincioºi faþã de care se
poartã ca un tatã (v. 19.20). Este un imn închinat Cuvân -
tului creator care nu rãmâne în limitele creaturii, ci este
deasupra ei în transcendenþa lui ºi în veºnicie (v. 11). Este
un imn închinat bucuriei ºi pãcii pe care Cuvântul le oferã
aceluia care ºtie sã aleagã în amalgamul aparent contradictoriu
al istoriei (v. 1.12.21). Psalmul 33 (32) este dominat
de o viziune optimistã asupra realitãþilor pãmânteºti a cãror
bazã este „harta universului” trasatã de prima paginã a
creaþiei (Gen 1,1–2,4a), presupusã de imnurile închinate
creaþiei în Psaltire (8; 29; 104 etc) ºi preamãritã de monumentalele
ºi inegalabilele discursuri ale lui Dumnezeu,
conþinute în Iob 38–41. Însã nu numai realitãþile pãmân -
teºti, fizice ºi materiale, spaþiale ºi cantitative sunt cauzate
ºi organizate de Dumnezeu; ºi fluxul temporal al istoriei,
realitatea umanã ºi moralã din toate epocile sunt coordonate
de Dumnezeu într-un plan încãrcat de semnificaþie,
într-o frescã ce este în curs lent ºi progresiv de creaþie, spre
realizarea unei capodopere finale. Psalmul este un imn
închinat ochiului atotvãzãtor al lui Dumnezeu (v. 13-14),
care, din înãlþimea transcendenþei sale poate sã îmbrãþi -
ºeze într-un proiect unic tot orizontul fiinþei. Poemul este
o cântare care dezvãluie coerenþa lumii fizice ºi a celei
morale întrepãtrunse în proiectul divin. Am putea spune cu
Teilhard de Chardin cã: „Adevãrul nu este altceva decât

PSALMUL 33 (32) 127
coerenþa totalã a universului. Universul ºi istoria au acelaºi
punct de pornire ºi converg spre un unic scop: contemplând
organizarea ºi dezvoltarea cosmosului, omul descoperã sensul
destinului sãu ºi al istoriei universale a mântuirii”. Acest
psalm ar putea face aluzie la sãrbãtoarea Anului Nou.
Noi, care trãim în timpurile de pe urmã ale istoriei, am
vãzut manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu care a creat
cerurile ºi am primit în noi înºine Duhul lui Dumnezeu
care a desãvârºit lucrarea creaþiei.
Trãind în Bisericã, noi suntem noua creaþie, lucrarea
Cuvântului ºi a Duhului Sfânt, ºi suntem pãmântul adãpat
de iubirea lui milostivã. Biserica este comunitatea celor
drepþi care îl laudã pe Tatãl: în ea trãieºte Cristos, autorul
laudei perfecte ºi perene, care, în Euharistie, se ridicã de la
pãmânt spre ceruri; iar acolo, sus, rãsunã deja vocea Bise -
ricii.
Împãrþirea: invitaþie la lauda lui Dumnezeu (v. 1-3); puterea
Cuvântului lui Dumnezeu în creaþie (v. 4-9); Dum nezeu
conduce istoria (v. 10-12); atotºtiinþa lui Dumnezeu (v. 13-15);
încrederea omului în Dumnezeu (v. 16-19); rãspunsul popo -
rului credincios (v. 20-22).