PSALMUL 89 (88) Amintirea promisiunilor divine 1 Poem. Al lui Etan ...

PSALMUL 89 (88)Amintirea promisiunilor divine1 Poem. Al lui Etan Ezrahitul.2 Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta,cu gura mea voi proclamadin generaþie în generaþie adevãrul tãu.3 Cãci ai spus:„Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna,ai stabilit în ceruri adevãrul tãu!4 Am fãcut legãmânt a cu alesul meu,i-am promis cu jurãmânt slujitorului meu, David:5 Îþi voi întãri seminþia pe vecie,din generaþie în generaþie,îþi voi pãstra scaunul de domnie”.Selah6 Cerurile laudã minunile tale, Doamne,ºi fidelitatea ta în adunarea sfinþilor b .7 Cãci cine este egal, pe nori, cu Domnul,cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor?8 Dumnezeu este înfricoºãtor în sfatul celor sfinþi,mare ºi de temut peste toþi cei care îl înconjoarã.9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,cine este asemenea þie?Tu eºti puternic, Doamne, ºi adevãrul te înconjoarã.a Lit.: am tãiat un legãmânt. Este o expresie clasicã. Termenullegãmânt nu se gãseºte în 2Sam 7, text la care face apel acest verset,însã aici are semnificaþia legãmântului încheiat de Dumnezeu cuAbraham (cf. Gen 15,18).b Este un cor alternativ, format din cerurile personificate (cf. Iob 38,7;Ps 19,2-5) ºi adunarea sfinþilor. Aceºtia mai sunt numiþi în v. 7 ºi fiiizeilor (cf. Ps 29,1; 82,1-6; Iob 1,6; 2,1; Gen 6,2-4).

PSALMUL 89 (88) 32510 Tu stãpâneºti trufia mãrii,tu potoleºti frãmântarea valurilor ei.11 L-ai zdrobit pe Rahab c ca pe un rãnit,cu braþul puterii tale i-ai risipit pe duºmanii tãi.12 Ale tale sunt cerurile ºi al tãu este pãmântul d ,lumea ºi toate câte sunt în ea tu le-ai întemeiat.13 Tu ai creat nordul ºi sudul,Taborul ºi Hermonul etresaltã de bucurie la numele tãu.14 Braþul tãu este puternic,mâna ta este tare ºi dreapta ta înãlþatã.15 Dreptatea ºi judecata sunt la baza tronului tãu,îndurarea ºi adevãrul merg înaintea feþei tale.16 Fericit este poporul care ºtie sã te aclame,care umblã în lumina feþei tale, Doamne!17 Ei se bucurã neîncetat de numele tãuºi se mândresc cu dreptatea ta!18 Cãci tu eºti frumuseþea ºi tãria lorºi, în bunãvoinþa ta, le înalþi fruntea.19 Al Domnului este scutul nostru,ºi regele nostru al Sfântului lui Israel!c Imagine plasticã a triumfului cosmic al lui Dumnezeu. Autorulreelaboreazã unele afirmaþii mitologice. Rahab (în traducere, „celarogant”, „cel care porunceºte furtuna”: cf. Ps 87,4; Iob 9,13; Is 51,9)este monstrul marin primordial care, împreunã cu Leviatanul(Ps 74,14; 104,26; Iob 40,25–41,26), cu dragonul Tanin (cf. Ps 91,13;148,7) ºi cu Behemot (cf. Iob 40,15-24), disturbã creaþia.d Cerurile ºi pãmântul. Tot universul.e Nordul ºi sudul reprezintã totalitatea pãmântului.Taborul (582 m) este muntele care dominã câmpia Ezdrelon, înGalileea.Hermonul (2814 m) este un masiv muntos, la graniþa cu Liba -nul, ºi dominã toatã partea de nord a Palestinei (cf. Dt 3,8; 4,48;Ios 11,3.17; Ps 68,15-16).

328PSALMUL 89 (88)48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa:oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam?49 Care om trãieºte ºi nu vede moarteaºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului? Selah50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne,pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta?51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi;port în sânul meu insultele multor popoare,52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne,cu care au jignit paºii unsului tãu.53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci!Amin! Amin!Suntem în faþa unui psalm monumental, în care gãsimdouã aspecte contradictorii: pe de o parte este expresiaclarã a teologiei davidice, pe de altã parte, sunt introduseteme cu nuanþe diferite. Tonalitatea generalã este ceamesianico-regalã dar, ici-colo, este îmbogãþitã de alte tonali -tãþi. Alãturi de oracol, întâlnim imnuri ºi lamentaþia de lacare se trece la laudã. Existã un centru de convergenþã,cãtre care se miºcã toate filoanele literare, ºi acest centru,este promisiunea divinã fãcutã lui David. Aceastã promisiunecreeazã o unitate liturgico-teologicã, mai mult decâtliterarã, a compoziþiei care rãmâne, totuºi, ca exprimareexterioarã, „antologicã”. ªi timpurile sunt diferite: promisiuneaglorioasã davidicã din trecut este pusã în crizã defalimentul din prezent, iar viitorul este încredinþat numaiunei speranþe vagi. Din tensiunea dintre trecut ºi prezentizvorãºte rugãciunea fierbinte finalã, care proiecteazãpsalmul în viitor, imprimându-i caracterul aºteptãrii profetico-escatologice.Un trecut promiþãtor, un prezent plinde deziluzii, un viitor neprecizat, acesta este obiectul cre -dinþei. Rugãciunea din final se încheie lãsând gura amarã,dar se încheie cu un cuvânt care a polarizat întotdeauna

PSALMUL 89 (88) 329speranþele istoriei biblice: Unsul tãu. Tonalitatea mesia -nicã este, cu siguranþã, prevalentã asupra celei regale.Dumnezeu îºi menþine promisiunile ºi jurãmântul fãcutlui David atunci când l-a trimis „pe Fiul sãu, nãscut dinseminþia lui David dupã trup” (Rom 1,3). La intrarea lui înlume, a proclamat prin gura îngerului: „Acesta va fi mare:va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi vada tronul lui David, tatãl sãu; ºi va domni peste casa luiIacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33).În aceastã perspectivã se înscrie ºi tradiþia patristicã, ºiliturgia, atunci când, comentând acest psalm, îl atribuie luiCristos.Cristos este regele ºi pãstorul suprem al Bisericii, adevãratulDavid, Unsul lui Dumnezeu. Însã el a transmisapostolilor datoria de a învãþa, de a sfinþi ºi de a conduceBiserica. Misiunea divinã, încredinþatã de Cristos apostolilor,va dura pânã la sfârºitul veacurilor.Dumnezeu i-a fãcut lui David un jurãmânt ºi a stabilit cuel un legãmânt faþã de care va rãmâne mereu fidel: înCristos ºi în colegiul apostolilor, stabilit de el în Bisericã,avându-l drept cap pe Petru, el îºi menþine promisiunea.Descendenþa lui David va rãmâne în veci.Fiecare credincios este chemat sã trãiascã în harul ali -anþei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu omenirea prinCristos. În aceastã alianþã, pe de o parte, se aflã promisiunilelui Dumnezeu ºi fidelitatea lui în a le duce la înde -plinire, iar pe de altã parte, se aflã disponibilitatea noastrã.Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere tematicã solemnã:fidelitatea veºnicã a promisiunii fãcute lui David (v. 2-5);imn cosmic (v. 6-19); oracol istoric, promisiunea davidicã(v. 20-38); lamentaþia prezentã: criza promisiunii (v. 39-52);doxologia finalã (v. 53).