Cap 9 Programe de Masuri _DA Somes-Tisa - Apele Romane

Contribuie la mentinerea biodiversitatii prin conservarea habitatelor naturale si a speciilor de
flora si fauna salbatica de pe teritoriul statelor membre in care se aplica Tratatul.
Realizarea unei retele ecologice europene coerenta, care sa reuneasca ariile speciale de
conservare, care permite mentinerea sau, daca este cazul, readucerea la un stadiu corespunzator
de conservare in aria lor de extindere naturala a tipurilor de habitate naturale si a habitatelor
speciilor respective.
Cerintele principale ale Directivei sunt:
Statele Membre au urmatoarele obligatii:
• Obligatia de a contribui la punerea in aplicare a sistemului Natura 2000 proportional cu gradul
de reprezentare a tipurilor de habitate naturale sau a habitatelor speciilor prevazute la art. 3 alin.
(1) pe teritoriul sau. In acest sens, fiecare stat membru desemneaza anumite situri, in
conformitate cu art. 4, ca arii speciale de conservare, tinand seama de obiectivele stabilite la art.
3 alin. (1). (Articolul 3).
• Obligatia de a propune o lista de situri (lista de situri eligibile pentru identificare ca situri de
importanta comunitara) de pe teritoriul national, indicand, pentru fiecare dintre ele, tipurile de
habitate naturale din anexa I (a directivei) si speciile indigene din anexa II (a directivei)
adapostite de respectivul sit. (Articolul 4).
• Obligatia de a stabili in acord cu Comisia Europeana lista siturilor selectate ca situri de
importanta comunitara. (Articolul 4).
• Obligatia de a desemna siturile de importanta comunitara ca arii speciale de conservare in termen
de maximum sase ani. (Articolul 4).
• Obligatia de a adopta masurile de conservare necesare pentru ariile speciale de conservare, in
conformitate cu necesitatile ecologice ale speciilor si tipurilor de habitate naturale prezente pe
teritoriul respectivelor situri. (Articolul 6
• Obligatia de a lua masurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare,
deteriorarea habitatelor naturale si a habitatelor speciilor, precum si perturbarea speciilor pentru
care au fost desemnate respectivele arii. (Articolul 6).
• Obligatia de a stabili cadrul legal pentru realizarea evaluarii adecvate pentru planurile sau
proiectele care ar putea afecta in mod semnificativ aria naturala protejata si de a lua toate
masurile compensatorii necesare in cazul unui rezultat negativ al evaluarii si in lipsa unei solutii
alternative cand planul sau proiectul trebuie totusi realizat, din motive cruciale de interes public
major, inclusiv din ratiuni de ordin social sau economic (Articolul 6).
• Obligatia de a informa Comisia Europeana cu privire la masurile compensatorii adoptate.
(Articolul 6).
• Obligatia de a trimite la CE estimari privind cofinantarea comunitara pe care o considera
necesara pentru a-si putea indeplini obligatiile privind masurile de conservare pentru ariile
speciale de conservare. (Articolul 8).
• Obligatia de a stabili managementul corespunzator al coridoarelor ecologice si al peisajelor.
Aceste caracteristici sunt cele care, prin structura lor liniara si continua (raurile cu malurile lor
sau sistemele traditionale de delimitare a campurilor) sau prin rolul lor de puncte de trecere
(iazurile sau crangurile), sunt elemente esentiale pentru migrarea, raspandirea si schimbul
genetic al speciilor salbatice. (Articolul 10)
• Obligatia de a lua masurile necesare pentru a institui un sistem de protectie riguroasa a speciilor
de animale enumerate in anexa IV lit. (a) si (lit.) b. (Articolele 12 si 13).
• Obligatia de a intocmi un raport asupra punerii in aplicare a masurilor adoptate in temeiul
directivei. (Articolul 17).
Autoritati responsabile:
Ministerul Mediului
si Dezvoltarii Durabile
Responsabil pentru transpunerea Directivei
25