Studium, anul II, nr. 2 (4), 2012 (PDF) - Istorie, Filosofie Åi Teologie
Studium, anul II, nr. 2 (4), 2012 (PDF) - Istorie, Filosofie Åi Teologie
Studium, anul II, nr. 2 (4), 2012 (PDF) - Istorie, Filosofie Åi Teologie
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
132 <strong>Studium</strong>, <strong>anul</strong> <strong>II</strong>, <strong>nr</strong>. 2 (4), <strong>2012</strong><br />
multe femei refuzau să nască patru sau cinci copii, cum le cerea statul, în<br />
pofida strategiilor politicii demografice şi a neîncetatelor afirmaţii de tipul:<br />
„Tot ce se înfăptuieşte în societatea noastră nu are alt scop decât dezvoltarea<br />
ţării, ridicarea vieţii oamenilor pe o nouă treaptă de civilizaţie, asigurarea<br />
condiţiilor pentru ca toţi membrii societăţii să se bucure din plin de<br />
binefacerile socialismului” 80 . Practic, în anii ’80, Ceauşescu îi obliga pe<br />
români să se reproducă precum iepurii, fără să le ofere ceva în schimb.<br />
Pentru o mamă era din ce în ce mai greu să vrea să-şi îndeplinească<br />
îndatoririle patriotice, când ea nu era sigură că va putea să le asigure hrană,<br />
îmbrăcăminte, căldură, lumină şi alte nevoi fundamentale copiilor pe care<br />
era obligată să-i producă pentru „a asigura creşterea demografică normală” a<br />
ţării 81 . Dacă în perioada 1966-1974, rolul de mamă al femeii era completat de<br />
rolurile adiţionale de soţie, muncitoare şi persoană activ politică, în 1980<br />
rolul ‚,real” al femeii era acela de a reproduce. Desigur, aceasta nu o scutea<br />
de participarea la forţa de muncă. În general, în economiile planificate<br />
controlul fenomenului demografic era considerat vital pentru succesul<br />
planurilor de dezvoltare.<br />
Politica demografică era un punct vital al interferenţei între stat şi<br />
populaţia lui. Atenţia acordată de stat „familiei” şi controlului sexualităţii<br />
urmărea să insufle un comportament patriotic în interesul „protejării”<br />
viitorului naţiunii române. Dar cererea de realizare a unei rate sporite a<br />
natalităţii, a unor „familii cu mulţi copii”, nu era însoţită de asigurarea unui<br />
nivel de trai minim care să faciliteze îngrijirea şi creşterea acelor copii.<br />
Naşterea unui copil aducea pentru părinţi responsabilităţi sporite de a găsi<br />
lapte şi alimente care lipseau deja. Accesul la aceste produse, atât de firesc la<br />
vremea aceea pentru occidentali, era o sursă de continuă nelinişte, disperare<br />
şi frustrare pentru români 82 .<br />
Conceptele de planificare familială şi contracepţie erau aproape<br />
necunoscute în spaţiul românesc postbelic, într-o societate în care trecerea<br />
spre comunism s-a făcut fără schimbări majore în privinţa raportării la<br />
sexualitate / reproducere. „Planificarea familială” capătă în această perioadă<br />
o nouă conotaţie, care suprapune interesul statului peste cel al familiei.<br />
Momentul concepţiei şi numărul copiilor nu mai constituie strict un element<br />
de opţiune din partea cuplului, ci o responsabilitate socială. Ideea de<br />
anticoncepţie este marginalizată, chiar exclusă din discursul public sau<br />
lucrările de specialitate. Conceptul de educaţie sexuală, promovată prin<br />
diverse lucrări, studii şi broşuri educativ-propagandistice, devine sinonim cu<br />
cel de educaţie pronatalistă. Referirile la contracepţie şi practici<br />
contraceptive sunt minime, fiind evidenţiate permanent efectele negative ale<br />
acestora.<br />
80<br />
Ibidem, p. 19.<br />
81<br />
Ibidem, p. 150.<br />
82<br />
Ibidem, p. 47.