PSALMUL 78 (77) Milostivirea lui Dumnezeu ºi infidelitatea omului 1 ...

PSALMUL 78 (77)
Milostivirea lui Dumnezeu ºi infidelitatea omului
1 Poem. Al lui Asaf.
Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea;
pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele!
2 Voi deschide gura mea în parabole a ,
voi descoperi cele tãinuite din vechime;
3 ceea ce am auzit ºi am cunoscut b ,
ceea ce ne-au povestit pãrinþii noºtri
4 nu le vom þine ascunse de fiii lor;
vom vesti generaþiei viitoare
faptele glorioase ale Domnului,
puterea ºi minunile pe care el le-a fãcut.
5 A statornicit o mãrturie în Iacob
ºi a pus o lege în Israel;
a poruncit pãrinþilor noºtri
sã facã cunoscute acestea fiilor lor c ,
6 pentru ca sã le cunoascã generaþia viitoare,
fiii care se vor naºte.
Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,
a Cuvântul ebraic maºal indicã orice fel de învãþãturã: sentinþã,
enigmã, poem, proverb, oracol. Aici are semnificaþia unor adevãruri
profunde care sunt ascunse ochilor care privesc superficial, ºi care
cer efort pentru a fi descoperite.
b Versetele 3-4 delimiteazã cu claritate conceptul de tradiþie: ceea
ce am auzit ºi am cunoscut... (cf. Dt 4,9; 32,7; Ps 44,2; Prov 4,3-4).
c Cuvintele pereche mãrturie - lege apar ºi în Ps 18,9 (cf. Ps 81,5-6).
Mãrturia este protocolul, atestarea oficialã a alianþei lui Dumnezeu
cu Israelul, în timp ce legea, aici, este înþeleasã ca fiind conþinutul

PSALMUL 78 (77) 281
7 pentru ca aceºtia sã-ºi punã încrederea în Dumnezeu,
sã nu uite lucrãrile lui Dumnezeu
ºi sã pãzeascã poruncile sale.
8 Sã nu fie ca pãrinþii lor,
o generaþie neascultãtoare ºi rãzvrãtitã;
o generaþie care avea o inimã nestatornicã
ºi al cãrei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, cei ce întind arcul ºi trimit sãgeata,
au dat înapoi în ziua bãtãliei d .
10 N-au pãzit legãmântul lui Dumnezeu
ºi au refuzat sã umble în legea lui.
11 Ei au uitat de faptele lui,
de minunile pe care le arãtase lor.
12 În faþa pãrinþilor lor, a sãvârºit minuni e
în þara Egiptului, în câmpia Þoan.
13 A despicat marea ºi i-a trecut prin ea
ºi a ridicat apele ca un dig.
14 I-a cãlãuzit din nor în timpul zilei
ºi noaptea întreagã cu lumina focului.
15 A despicat stânci în pustiu
ºi le-a dat sã bea ca din abisul cel mare.
16 A fãcut sã iasã izvoare din stâncã
ºi apa sã curgã în torente.
practic al mãrturiei, adicã decretul care obligã ºi îi leagã pe Dum -
nezeu ºi omul.
d Nu este cunoscutã circumstanþa istoricã a evenimentului. Poate
cã este o aluzie la Num 14,1-10; Jud 1,23-36. Unii considerã cã ar fi
o glosã care anticipã politica antisamariteanã din v. 67.
e În v. 12-72 sunt enumerate minunile ºi lucrãrile lui Dumnezeu:
în versetele 12-31, avem lucrãrile lui Dumnezeu din Egipt ºi pustiu;
în v. 32-41, avem infidelitatea pãrinþilor ºi rãbdarea lui Dumnezeu;
în v. 42-55, sunt prezentate plãgile din Egipt ºi ocuparea þãrii pro -
mise; în v. 56-64, avem infidelitãþile din timpul judecãtorilor, iar în
v. 65-72, reîntoarcerea milostivirii divine ºi alegerea lui David.

282
PSALMUL 78 (77)
17 Dar ei au continuat sã pãcãtuiascã împotriva lui,
sã se rãzvrãteascã împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor f ,
cerându-i mâncare dupã sufletul lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu ºi au zis:
„Oare va putea Dumnezeu
sã ne întindã masã în pustiu?”
20 Iatã, a lovit stânca ºi au þâºnit ape
ºi s-au revãrsat ºuvoaie.
„Dar oare pâine e în stare sã ne dea
sau sã procure carne poporului sãu?”
21 Atunci a auzit Domnul ºi s-a mâniat,
s-a aprins foc împotriva lui Iacob
ºi mânia lui s-a ridicat asupra lui Israel,
22 cãci nu s-au încrezut în Dumnezeu
ºi n-au sperat în mântuirea lui.
23 Totuºi, el a poruncit norilor de sus
ºi a deschis porþile cerului:
24 a fãcut sã plouã asupra lor mana, spre mâncare,
le-a dat lor pâine din ceruri.
25 Omul a mâncat pâinea îngerilor g ;
le-a trimis hranã din belºug.
26 A stârnit în vãzduh vântul de la rãsãrit
ºi a dezlãnþuit cu puterea lui vântul de la miazãzi.
27 A fãcut sã plouã peste ei carne ca pulberea
ºi pãsãri înaripate cât nisipul mãrii,
28 le-a fãcut sã cadã în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul corturilor lor.
29 Ei au mâncat ºi s-au sãturat bine,
el le-a adus ceea ce au poftit.
f Face referinþã la ispitirea de la Massa ºi Meriba, consideratã ca
ispitirea tipicã (cf. v.15; Ps 95,9; 106,32).
g Pâinea îngerilor – este versiunea din LXX ºi Vg. TM are: pâinea
celor puternici.

PSALMUL 78 (77) 283
30 Încã nu-ºi potoliserã pofta
ºi mâncarea era încã în gura lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lor
ºi i-a nimicit pe cei mai puternici dintre ei
ºi i-a doborât pe cei aleºi ai lui Israel.
32 Cu toate acestea, au pãcãtuit iarãºi,
n-au crezut în faptele lui minunate.
33 De aceea, a spulberat într-o suflare zilele lor
ºi anii lor degrabã.
34 Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl cãutau,
se întorceau ºi se îndreptau spre el.
35 κi aduceau aminte cã Dumnezeu este stânca lor
ºi cã Dumnezeu, Cel Preaînalt, este mântuitorul lor.
36 Dar îl înºelau cu gura
ºi-l minþeau cu limba.
37 Inima lor nu era sincerã faþã de el
ºi nu erau fideli faþã de legãmântul sãu.
38 Dar el, fiind îndurãtor, le ierta vinovãþia,
de multe ori ºi-a potolit mânia
ºi nu a dat drumul furiei sale în întregime.
39 κi amintea cã ei sunt trup,
o suflare ce trece ºi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au rãzvrãtit ei în deºert
ºi l-au mâniat în pãmânt pustiu!
41 S-au întors ºi iarãºi l-au ispitit pe Dumnezeu
ºi pe Cel Sfânt al lui Israel l-au supãrat.
42 Nu-ºi mai aminteau de braþul lui,
de ziua când i-a rãscumpãrat din mâna asupritorului;
43 de semnele pe care el le fãcuse în Egipt
ºi de minunile lui din câmpia Þoan:
44 a prefãcut în sânge râurile ºi pâraiele lor,
încât sã nu mai bea;
45 a trimis la ei roiuri de muºte care îi mâncau
ºi broaºte care-i nãpãdeau;

284
PSALMUL 78 (77)
46 a dat holdele omizilor,
ºi rodul muncii lor, lãcustelor;
47 a nimicit cu grindinã viile lor
ºi cu îngheþ smochinii lor;
48 a dat pradã grindinei animalele lor,
ºi turmele lor, trãsnetelor.
49 A dezlãnþuit asupra lor focul mâniei sale,
furia, indignarea ºi strâmtorarea,
a trimis îngeri nimicitori.
50 A dat drumul mâniei sale,
n-a cruþat de moarte sufletele lor,
ci i-a dat pradã ciumei.
51 A lovit pe toþi întâii-nãscuþi în Egipt,
pârga tãriei lor în corturile lui Ham h .
52 A scos poporul sãu ca pe niºte oi
ºi i-a cãlãuzit ca pe o turmã prin pustiu.
53 I-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut,
iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea.
54 I-a condus în locul sãu cel sfânt,
la muntele pe care l-a cucerit cu dreapta lui.
55 A dezrãdãcinat dinaintea lor popoare,
le-a împãrþit cu funia moºtenirea;
a pus sã locuiascã în corturile lor triburile lui Israel.
56 Dar ei îl ispiteau ºi-l supãrau
pe Dumnezeul cel Preaînalt,
ºi n-au þinut învãþãturile lui,
57 s-au îndepãrtat de el ºi l-au trãdat ca ºi pãrinþii lor,
au tras într-o parte, ca un arc ce alunecã din mânã.
58 L-au supãrat prin cultul înãlþimilor i ,
cu idolii lor i-au aprins gelozia.
h Ham este un apelativ poetic arhaic al Egiptului (cf. Gen 10,6;
Ps 105,23.27; 106,12).
i Referinþã la sanctuarele canaaneene, locuri de cult idolatric pe
vârful colinelor (cf. Jud 10,6-7; Dt 32,21).

PSALMUL 78 (77) 285
59 A auzit Dumnezeu ºi s-a indignat
ºi l-a respins cu asprime pe Israel.
60 A pãrãsit lãcaºul sãu din ªilo j ,
cortul în care locuia printre oameni.
61 A lãsat puterea lui în robie
ºi mãreþia lui în mâinile duºmanilor.
62 A dat poporul sãu pradã sabiei
ºi s-a mâniat pe moºtenirea lui.
63 Pe tinerii lui i-a mistuit focul,
iar fecioarele lui n-au avut cântare de nuntã.
64 Preoþii lui au cãzut sub sabie k ,
iar vãduvele lui n-au cântat de jale.
65 Apoi, Domnul s-a trezit ca din somn,
ca un viteaz ameþit de vin l .
66 ªi i-a lovit pe vrãjmaºii sãi din urmã,
acoperindu-i cu umilire veºnicã.
67 A respins cortul lui Iosif
ºi nu a ales tribul lui Efraim,
68 ci a ales tribul lui Iuda,
muntele Sion, pe care îl iubeºte.
69 ªi-a zidit lãcaºul sãu cel sfânt ca înãlþimile cerului,
ca pãmântul pe care l-a întemeiat pe veci m .
70 L-a ales pe David, slujitorul sãu,
ºi l-a luat de la turmele de oi.
71 L-a luat de lângã oile ce alãptau,
ca sã pãstoreascã pe Iacob, poporul sãu,
ºi pe Israel, moºtenirea sa;
j Referinþã la capturarea arcei Domnului dupã 1Sam 4,1-11.
k În afarã de sensul general, se pare cã avem o aluzie la cei doi fii
ai preotului Eli, Ofni ºi Finees, care au cãzut în bãtãlia de la Afek
(cf. 1Sam 4,11.19-22).
l
Este un antropomorfism puternic. Imaginea este aceea a lui
Samson (Jud 16,14; cf. Ps 44,24-25; 59,5; Is 51,9).
m Dupã psalmist, Dumnezeu însuºi ºi-a construit templul. Ca
înãlþimile cerului – este o expresie care aminteºte de turnul Babel
(Gen 11,4).

286
PSALMUL 78 (77)
72 ºi i-a pãstorit cu o inimã nevinovatã
ºi i-a cãlãuzit cu mâini pricepute.
Este un monumental psalm istoric. G.F. Händel l-a avut
ca fundal pentru oratoriul Israel în Egipt, din 1738. Este,
în acelaºi timp, un discurs comemorativ ºi o mãrturisire de
credinþã care se amestecã, probabil, pe fundalul liturgiei
din care emanã, în mod luminos. Este crezul Israelului,
ancorat nu în teoreme abstracte teologice, ci în proclamarea
acþiunii salvifice a lui Dumnezeu, în interiorul istoriei
ºi în þesutul evenimentelor tragice ºi luminoase. Tonul
este, mai degrabã, de laudã decât de descriere. Psalmul 78
(77) este o specie de crez recitat oficial de preot în timpul
sãrbãtorii anuale a alianþei. Poemul face apel, cu vigoare, la
exigenþele fidelitãþii faþã de alianþa cu Dumnezeu. În aceas -
tã luminã, capãtã, ici-colo, tonul unui rechizitoriu faþã de
Israel ºi, mai ales, faþã de Efraim, fiind un fel de examen de
conºtiinþã colectivã a pãcatelor poporului ales. Putem
spune, de aceea, cã este un text didactic, în care istoria nu
este, pur ºi simplu, comemoratã, ci este meditatã pentru a
o transforma în lecþie (realitatea trecutã, bogãþia actualã,
proiectul pentru viitor). Aºadar, nu este un psalm istoric în
sens „arheologic” ºi „istoriografic”, ci este un text de „filozofie
a istoriei” sau, mai degrabã, de teologie iahvistã a
istoriei. Aceastã dimensiune pareneticã ºi sapienþialã a
psalmului 78 (77) are o miºcare retoricã asemãnãtoare cu
cea a teologiei deuteronomiste. Tradiþionalul binom retri -
butiv: pãcat – pedeapsã este amplificat într-un trinom:
pãcat – pedeapsã – iertare.
Crezul Israelului este, aºadar, istoric; cateheza Israelului
actualizeazã istoria sacrã; meditaþia ºi reflecþia sunt ancorate
în opera divinã experimentabilã în evenimentele isto -
rice. Însãºi profeþia, mai mult decât cercetarea asupra viito -
rului, este o pãtrundere atentã a mesajului lui Dumnezeu
în prezent. Este, deci, natural ca ºi cultul cãruia îi aparþine

PSALMUL 78 (77) 287
psalmul sã reflecte aceastã dimensiune: este cele brat Dum -
nezeu, preamãrind dinamica planului sãu de mân tuire, care
este o enigmã ce poate fi pãtrunsã numai prin rugãciune ºi
credinþã.
Minunile sãvârºite de Dumnezeu, în istoria Israelului,
nu erau decât prefigurare ºi vestire a ceea ce avea sã se
întâmple, prin Cuvântul fãcut trup pentru întreaga
omenire. Cristos a venit ca sã ducã la împlinire eliberarea
începutã în Egipt ºi pentru a-i elibera din sclavia pãcatului
nu numai pe evrei, ci toate popoarele, fãcându-le sã treacã
prin apele Botezului la o viaþã nouã ºi supranaturalã.
Cristos a venit ca sã introducã poporul sãu în þara
promisã a cerurilor, luptând în fruntea acestuia bãtãliile
spirituale împotriva rãului ºi conducându-ºi turma salvatã
de el ca bunul pãstor. În special, liturgia din Vinerea Sfântã
traduce lamentaþia psalmului în „mustrãrile” adresate de
Cristos poporului sãu infidel. La ºcoala evangheliei ºi a
liturgiei putem considera acest psalm ca pe o învãþãturã
adresatã de Cristos Bisericii sale, ca sã-ºi punã încrederea
în Dumnezeu, sã nu uite ceea ce el a fãcut pentru ea, sã þinã
poruncile lui ºi sã nu se revolte, asemenea evreilor din Ve -
chiul Testament. În sfârºit, putem spune cã psalmul 78 (77)
este o parabolã a vieþii noastre marcate de lumini ºi umbre,
de milostivire ºi har, pe de o parte, de infidelitate ºi de contradicþii,
pe de altã parte.
Împãrþirea: titlu (v. 1a); introducere de tip sapienþial
(v. 1b-2); teologia istoriei (v. 3-12); cântarea pustiului (v. 13-43);
cântarea exodului ºi a Þãrii Promise (v. 44-72).