Descarca revista - Hofigal

Restituiri cu Ştefan Manea
Aşa este. Astfel de relaţii nu mai pot
fi ascunse şi nici mistificate din punct de
vedere al consecinţelor dar, şi în ceea ce
priveşte sănătatea planetei. Pare de neconceput
faptul că virusurile, bacteriile
şi alte microorganism dăunătoare, au
ajuns să fie mai “inteligente” decât omul
însuşi. Astfel, cum se explică faptul că,
în faţa ofensivei alopate, cu institute de
specialişti cu cele mai bune intenţii (de
cele mai multe ori), rezultatele terapeutice
sau preventive sunt sub aşteptări?
Adaptabilitatea tulpinilor de viruşi faţă
de asaltul vaccinurilor reflectă un adevăr
pe care, vrând-nevrând, trebuie să-l consemnăm.
Omul zileleor noastre este din
ce în ce mai vulnerabil în faţa Naturii,
deoarece şi-a pierdut facultatea primordială
de a o respecta, de a trăi în armonie
cu aceasta şi de a accepta principiile biologicului,
viului.
Stimate d-le Manea, poate că dumneavostră,
ca om de ştiinţă, cercetător
în domeniul biochimismului
uman, puteţi să lămuriţi cititorii
rubricii asupra următoarei întrebări
“De vreme ce Marele Creator
ne veghează şi ne dirijează destinul,
până la un anumit punct, cum poate
fi explicată geneza Răului?”.
Răul uman provine din dezechilibrele
noastre interioare. Acestea sunt induse
- la rândul lor – de echipamentul genetic
defectuos (ex. părinţi vicioşi), din lipsa de
armonie în “treimea” corp + suflet (psihic)
+ spirit (conştiinţă). Dumnezeu este Natura
şi Natura este Dumnezeu. Omul este
suprema creaţie a acestui univers şi el trebuie
să acţioneze în armonie şi consens cu
Dumnezeu, adică cu Natura.
Corpul – “carcasa” sfântă trebuie tratat
cu respect, cu stimă şi preţuire, de fiecare
dintre noi prin alimentaţie echilibrată,
naturală, evitarea exceselor sau a viciilor,
toate ferind corpul de rău (îmbolnăviri).
Sufletul – trebuie purificat printr-un
mental puternic, sănătos, având la bază
principii adecvate. Numai în acest fel el
poate forma o “alianţă” armonioasă cu
corpul.
Spiritul curat, puternic, implică luciditatea
şi limpezimea conştiinţei.
Când aceste trei instanţe fundamentale
funcţionează sinergic, echilibrat,
omul poate spera la o existenţă lungă,
fericită, lipsită de sincopele bolilor, suferinţelor,
infirmităţilor, tragediilor.
Există totuşi speranţe, prerogative,
pe termen scurt, mediu sau lung, legate
de un trai ecologic, în deceniile
care vor urma?
Este greu de presupus că educaţia
ade vărată pentru un stil de viaţă sănătos,
ecologic, se poate rezolva peste noapte.
Dar ea poate fi începută cu curaj, cu speranţă,
cu argumentele ştiinţei, ale artei
terapeutice, ale credinţei, indusă de slujitorii
bisericii. De fapt, începutul a fost
fost deja făcut. Paşi importanţi în acest
demers există. Numai că acest început nu
trebuie abandonat, nici slăbit (ca motivaţie).
Generaţiile noi aşteaptă la porţile
cunoaşterii forme şi metode noi, moderne,
credibile, atractive şi în primul rând,
accesibile gândirii lor în plină formare,
pentru consolidarea unui stil de viaţă
ecologic.
Putem spera că generaţia nepoţilor
noştri va trăi mai sănătos, mai
mult, mai frumos, mai armonios
faţă de mama Natură?
Cu siguranţă, da! Chiar dacă nu în
proporţie covârşitoare, salvarea omului,
a Naturii, a Planetei este strict legată de
existenţa ecologică!
Decembrie 2008 / Ianuarie 2009 • HOFIGAL - Natur\ [i S\n\tate
35